UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚELE VIEȚII “ION IONESCU DE LA BRAD” IAȘI

FACULTATEA DE ZOOTEHNIE
SPECIALIZAREA MANAGEMENTUL PRODUCȚIILOR ANIMALE

Proiect la disciplina:
MANAGEMENTUL PRODUCȚIILOR LA IEPURI ȘI ANIMALE
DE BLANĂ

Coordonator științific:
Șef lucr. dr. FOTEA Lenuța

Masteranzi:
DAMIAN Elena Petronela
CÎTEA (CHIRIC) Maria Magdalena

2022
UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚELE VIEȚII “ION IONESCU DE LA BRAD” IAȘI
FACULTATEA DE ZOOTEHNIE
SPECIALIZAREA MANAGEMENTUL PRODUCȚIILOR ANIMALE

MANAGEMENTUL APLICAT ÎN CREȘTEREA CHINCHILEI

Coordonator științific:
Șef lucr. dr. FOTEA Lenuța

Masteranzi:
DAMIAN Elena Petronela
CÎTEA (CHIRIC) Maria Magdalena

IAȘI
2022
 CUPRINS

INTRODUCERE ........................................................................................................................... 4
CAPITOLUL 1. PREZENTARE GENERALĂ ......................................................................... 5
CAPITOLUL 2. CONDIȚII DE CREȘTERE ȘI INTREȚINERE .......................................... 7
2.1. Cuștile ................................................................................................................................... 7
2.2. Hrana .................................................................................................................................... 8
2.3. Reproducția chinchilei .......................................................................................................... 8
2.4. Gestația și fătarea.................................................................................................................. 9
2.5. Hrănirea și creșterea puilor ................................................................................................. 10
2.6. Creșterea tineretului de chinchilla ...................................................................................... 10
2.7. Sacrificarea chinchilelor ..................................................................................................... 10
2.8. Jupuirea chinchilei .............................................................................................................. 11
CAPITOLUL 2. CLASIFICAREA BLĂNURILOR DE CHINCHILA ................................ 12
PLANUL FINANCIAR............................................................................................................... 15
CONCLUZII ................................................................................................................................ 19
BIBLIOGRAFIE ......................................................................................................................... 20
 INTRODUCERE

Creşterea iepurilor de casă este o îndeletnicire străveche care se pierde în negura

timpului. Dacă în antichitate iepurii erau crescuţi pentru agrement, mai târziu, ei au fost folosiţi
ca animale de experienţă sau valorificaţi pentru carnea sau lâna lor şi într-o măsură mai redusă
pentru blană şi păr [BURA, 1995].Iepurii de casă au însuşiri zootehnice variate şi avantajoase în
comparaţie cu alte specii de animale domestice.
Un prim avantaj constă în faptul că ei pot fi crescuţi în spaţii reduse. Ei cresc, se dezvoltă
pe seama unor nutreţuri ieftine şi uşor de găsit. Se înmulţesc repede, puii au un ritm de creştere
rapid astfel că pot fi valorificaţi într-o perioadă de timp relativ scurtă. După părerea unor
crescători români cu experienţă, creşterea iepurilor are şansele să devină o ocupaţie deosebit de
profitabilă cât de curând, deoarece carnea de iepure este ferită până în acest moment de bolile
care afectează celelalte animale a căror carne este consumată în mod curent (vaca, porcul).
În plus, carnea de iepure este o carne uşoară, savuroasă şi deosebită de celelalte feluri de
carne pe care le consumăm în mod curent. România este o ţară civilizată, aparţinând unei
civilizaţii europene, căreia îi este specific şi rafinamentul culinar.

Figura 1.1. Carne de iepure

De ce să nu învăţăm, să ne obişnuim, să profităm şi noi de posibilităţile gastronomice
deosebite pe care le oferă alte surse de carne, cum sunt iepurii. .Cercetările biologice întreprinse
în direcţia elucidării sistemelor biochimice care stau la baza proceselor fiziologice din organism,
au scos în evidenţă că nivelul la care se desfăşoară aceste procese influenţează în mod direct
capacitatea productivă a iepurilor de casă.

4
 CAPITOLUL 1. PREZENTARE GENERALĂ

Chinchila este un mamifer rozător care face parte din familia Lagostomidelor (Mamalia,
subclasa Theria, grupa Eutheria, ordinul Rodentia, subordinul Hystricomorpha, familia
Chinchiliade) și este originar din America de Sud. Este un animal de talie mică și nu măsoară
mai mult de 25–30 cm, având o greutate medie, la maturitate, de 400-600 grame. Este un animal
uşor de crescut, de întreţinut şi de înmulţit, cu o blană frumoasă care dă valoarea mamiferului
pentru cei care vor să înceapă o afacere profitabilă cu aceste rozătoare.
Chinchilla cu coadă scurtă și chinchilla cu coadă lungă formează împreună o familie
zoologică independentă în specia rozătoarelor. Ele sunt bine adaptate la condițiile din părțile
vestice ale Anzilor. Condițiile predominante acolo sunt: vânturi constante, secetă, frig,
împrejurimi pietroase și, de obicei, o cantitate redusă de hrană.
Creşterea chinchilelor (șinșilelor) este predestinată obţinerii blănurilor ce au o mare
valoare pe piaţă. Se observă o creştere a cererii de blănuri de chinchilla, datorită producătorilor
de blănuri care caută cât mai mulţi furnizori de materii prime. Petru confecționarea unei haine
lungi de chinchilla sunt necesare 100-150 de blănuri și costă între 10.000 – 15.000 euro în țările
UE independent de marimea şi calitatea blanei.
Ca aspect exterior, chinchilla se aseamană cu veverița și cu iepurele. Greutatea ei la
maturitate variază între 400 și 600 gr și are o lungime de 28/30 cm (masculii sunt mai mici în
greutate și dimensiune față de femele). Durata de viata a chinchillelor este de 10-15 ani.
Principala regulă de microclimat care trebuie respectată este lipsa curenţilor de aer. Chinchila
este foarte sensibilă la cel mai mic curent de aer. Pentru a preveni îmbolnăvirea sunt necesare
măsuri speciale în acest sens. Deşi chinchilele pot trăi în adăposturi diferite, totuşi un adăpost
iluminat natural este de preferat. Un alt factor important în creşterea chinchilei este, pe cât
posibil, lipsa zgomotului. Sunt foarte rezistente, mortalitatea în ferme fiind sub 2%.
Numele îi parvine de la indienii „chincha” pe care spaniolii i-au găsit în America de Sud,
atunci când au ocupat-o în secolul al VI-lea.
În cazul în care este speriată, chinchila suferă un fenomen ciudat. Rezultatul acestei
acţiuni îl constituie căderea părului şi împrăştie un miros puternic de migdale. De asemenea
elimină un puternic miros de urină.
Există trei specii de chinchila:
5
 Figura 1.2. Chinchila (laniger, brevicaudata, rex)
Prima dintre ele ( chinchila laniger ) este cea mai des folosită în crescătorii. Seamănă cu
veveriţa, are o greutate medie de 400 g şi o lungime a corpului de 28 – 30 cm. Urechile sunt
lungi, acoperite de păr, are botul ascuţit şi capul mic. Lungimea părului este de 2,5 cm. Coada
este lungă şi are păr mai gros şi mai lung. Culoarea este gri-deschis şi alb-murdar pe abdomen.
Culoarea gri este dată de alternanţa culorilor pe traiectul firelor de păr.
Chinchila brevicaudata este mai mare decât chinchila laniger lungimea fiind de 32 cm sau
puţin mai mare. Are coada şi urechile mai mici. Blana este alb-gălbuie pe abdomen şi
grialbăstrui pe spate, rezultând din îmbinarea mai multor zone de culoare ce se găsesc în lungul
firelor de păr
- gri-albăstrui la bază ; gri-gălbui la mijloc;albăstrui închis la vârf
Chinchila rex este cea mai mare având lungimea corpului de 38 cm şi se aseamănă cu
chinchila brevicaudata.

6
 CAPITOLUL 2. CONDIȚII DE CREȘTERE ȘI INTREȚINERE

2.1. Cuștile
Sunt confecţionate din plasă de sârmă cu diametrul între 1 – 1,5 mm. Se recomandă
ca plasa pardoselii să aibă ochiurile 13x25 mm, pentru pereţi 19x19 mm, pentru reproducători
25x25 mm, pentru tineret şi animale destinate sacrificării. În crescătorii se folosesc două tipuri
de cuşti
- pentru tineret şi animale destinate sacrificării
- pentru reproducători
Cuştile pentru tineret şi animalele pentru sacrificare au dimensiuni standardizate de
40x40x40 cm.
Noi va recomandăm, totuşi suprapunerea pe 4-5 nivele ajungându-se astfel să se crească
un număr mare de chinchile ( aproximativ 80 – 90 ) pe o suprafaţă de aproximativ 10 mp.
Cuştile pentru reproducători sunt construite din mai multe compartimente care se
intersectează într-un culoar aşezat în mijlocul cuştii. Dimensiunile acestora variază în funcţie de
numărul de compartimente. Vă putem recomanda următoarele dimensiuni 80 – 140x80x40.
Culoarul comunică cu compartimentele în care sunt femelele prin orificii astfel încât
masculul să poată trece de la una la alta. Femelele în mod normal nu-şi pot părăsi locul.
Acest lucru se realizează prin mai multe metode, cea mai importantă fiind fixarea pe
gâtul femelei a unui obiect ( colier ) care să fie mai mare decât gaura de ieşire. După împerechere
compartimentul femelelor se izolează.
Temperatura optimă nu trebuie să varieze decât doar nu mai mult de 17°C-21°C și
umiditatea de 50-65%, încaperea bine aerisită cu o iluminare naturală, întru-cât aceste specii sunt
nocturne, iar ziua nu sunt atât de active.
Culoarul reprezintă spaţiul dintre două rânduri de cuşti. În legătură cu acesta există o
dilemă deoarece unii crescători îl consideră spaţiul pierdut şi fac acest culoar cât mai mic, iar
alţii îl consideră absolut necesar iar lăţimea acestuia este mai mare de 1,5 m. În cazul în care veţi
crea o crescătorie de amploare vă recomandăm să păstraţi dimensiunea de 1,3 – 1,5 pentru

7
culoarul de acces deoarece există numeroase operaţii pe care trebuie să le facă îngrijitorul legate
de creşterea şi hrana animalelor, curăţenie, supraveghere etc. care necesită spaţiu.

2.2. Hrana
Chinchila este un animal ierbivor, cu un aparat digestiv relativ voluminos. Are în total 20
de dinți care cresc tot timpul vieții animalului. S-a constatat că viteza de creștere anuală a
incisivilor superiori este de 5,8 cm, iar a celor inferiori de 8,3 cm.
În condiții normale de sanătate și alimentație ratională media lor de creștere și de uzură
este aproximativ egală.
eturile folosite in hrana chinchilei.
Hrana chinchilei constă numai din nutrețuri de origine vegetală. Dintre acestea prezintă
interes:
- fânurile,
- concentratele.
Fânul destinat chinchilelor trebuie să fie recoltat pe timp frumos, uscat la umbra,
fărâmicios, de culoare verde pal, cu miros plăcut și lipsit de plante toxice.
S-a constatat că furajul verde are efecte favorabile asupra femelelor care alăptează ,
precum și asupra creșterii și dezvoltării puilor (începând de la 15 zile până la vârsta de 120-150
de zile).Dacă puii primesc câte un vârf de linguriță de iaurt /zi , animalele respective au un ritm
de creștere mult mai accentuat decât cele ce nu beneficiază de un astfel de regim.
Dintre nutrețurile concentrate, chinchilelor li se administrează nutrețuri granulate
complexe.
Întrucât alimentația de bază a chinchilelor este reprezentată prin hrana uscată, rezultă că
animalele respective au nevoie de circa 80 ml de apă /zi.
S-a constatat că o pierdere de 10%din apa organismului are implicații serioase asupra
stării de sanătate a animalului în cauză, iar o pierdere de 20% poate sa-i fie fatală.Pentru a fi
consumată cu plăcere, apa trebuie sa fie proaspată,curată și inodoră.

2.3. Reproducția chinchilei

Chinchilele sunt gata de reproducere, când ajung la 7 – 9 luni, ele manifestând călduri tot
timpul anului, dar cea mai propice perioadă este între lunile decembrie şi februarie.
Femela în călduri stă în poziţie de împerechere, devine agitată, expulzează un dop de
secreţii care în contact cu aerul se întăreşte.

8
 Pentru femele prima montă are loc la 10 luni, iar pentru masculi la 12 luni. Deoarece
chinchila este un animal cu durată de viaţă mare, ea poate da naştere puilor până la vârsta de 15
ani.
Monta chinchilelor se poate realiza în mai multe feluri şi anume:
- monta în perechi;
- monta consecutiv depistării căldurilor;
- monta prin rotaţie,
- monta în colonie;

2.4. Gestația și fătarea

Gestaţia durează aproximativ 111 zile, după care femela poate da naştere până la 4 pui.
Fătarea are loc de regulă dimineaţa iar perioada de fătare poate dura câteva ore în cazul în
care femela naşte mai mult de un pui. În momentul fătării, puii sunt acoperiţi cu nişte învelitori
pe care femela le rupe cu dinţii, la fel cum procedează şi cu cordonul ombilical.
În momentul fătării pot apărea şi situaţii limită, şi anume:
- femela îşi mănâncă puii, odată cu placenta. Dacă acest lucru se repetă la mai multe
generaţii de pui, femela se sacrifică;
- puii sunt prea mari. Se extrag din corpul mamei după apariţia capului, dar ei sunt
sacrificaţi, deoarece se salvează numai mama;
- puii sunt morţi, ceea ce duce şi la decesul mamei;
- puii nu sunt aşezaţi corect în corpul mamei. Se intervine prin repoziţionarea puiului,
prin aşezarea femelei în poziţia şezând;
- femela este prea obosită, caz în care femela este injectată cu oxitocină, pentru reluarea
contracţiilor;
- puii sunt neanimaţi, caz în care trebuie animaţi şi nu declaraţi morţi. Aceasta se
realizează prin masarea toracelui puiului, după ce a fost scos din cuşcă, până când bătăile inimii
şi respiraţia revin la normal;
- puii nu deschid ochii din cauză că au pleoapele lipite. Se intervine asupra acestora prin
spălare cu ceai de muşeţel şi eventual se poate folosi şi alifie oftalmică;
După fătare femelei i se înlocuieşte aşternutul, i se numără puii şi li se verifică starea de
sănătate. Apoi i se aduce femelei baia de nisip ce este lăsată timp de jumătate de oră în cuşcă,
pentru ca aceasta să se usuce.

9
 2.5. Hrănirea și creșterea puilor
Puii de chinchila sunt hrăniţi de către mamă cu lapte până la vârsta de o lună. La început
aceştia sug laptele de la mamă. După procesul de alăptare puii se odihnesc împreună cu mama
lor. Se observă femela dacă-şi hrăneşte puii. Dacă acest lucru nu se întâmplă se caută cauzele.
Acestea pot fi:
- femela are sfârcurile înfundate. Acestea se ung cu unguent cu penicilină;
- femela are prea mulţi pui şi nu-i poate hrăni pe toţi. Se ia un pui şi se duce la o altă
femelă pentru alăptare. De regulă se aleg femele ce au fătat cu o săptămână în urmă;
- femela are sfârcurile inflamate, din cauza dinţilor puilor. Se ung sfârcurile cu o unsoare
sau chiar cu untură;
- femela este agresivă şi îşi respinge puii, din cauza relelor tratamente la care a fost
supusă în timpul montei. I se iau puii ce sunt duşi la o femelă – doică, iar exemplarul se sacrifică.
Masculul poate fi introdus în cuşcă la o zi după fătare şi stă împreună cu femela şi puii.
Dacă acesta este mai experimentat el are grijă de toţi. El o lasă pe femelă prima să
consume hrană sau apă, ocroteşte puii. Dacă puii nu sunt hrăniţi corespunzător aceştia sunt
agitaţi, plâng, caută hrană sau chiar mor.

2.6. Creșterea tineretului de chinchilla

După înțărcare puii de chinchilla vor fi separați pe sexe
Cu cât puii de chinchilla au fost mai bine obisnuiți încă din perioada alaptării să
consume mai multa hrană vegetalî, cu atât vor trece mai ușor peste momentul critic al înțărcării.
Acest moment critic are la baza trecerea de la regimul lactat la cel vegetarian.
Înțărcarea este precedată de individualizarea și cântărirea puilor.
Tineretul de chinchilla trebuie să aiba o hrană de cea mai bună calitate, completă și la
discreție. De aceeași importanță este și asigurarea apei potabile.
Aceasta cu atat mai mult cu cât tineretul este deosebit de sensibil la umezeală și curenți.
În adaposturile de tineret, temperatura trebuie să se încadreze între 14-16°C
Pentru a avea o imagine completa asupra dezvoltării tineretului de chinchilla, aceștia vor
fi cantăriți din 15 in 15 zile.

2.7. Sacrificarea chinchilelor

În momentul atingerii vârstei de maturare chinchila se sacrifică. Există mai multe
metode de omorâre a chinchilelor dintre care amintim cloroformizarea. Se introduce chinchila
într-un spaţiu închis care se închide ermetic şi care are dimensiuni mai mare decât aceasta. Pe

10
podeaua recipientului se introduce o tăviţă cu cloroform se etanşează şi în câteva minute
chinchila moare. Recipientul cel mai des utilizat este un borcan cu capac. Dezavantajul acestei
metode este că la finalizarea ei carnea nu mai poate fi consumată.
Răsucirea capului este o a doua metodă de sacrificare a chinchilei, care se foloseşte cel
mai des în crescătorii. În urma răsucirii se rupe măduva spinării. Mişcarea se realizează brusc în
sus sau în lateral stânga sau dreapta.
Metoda tensionării. Prin această metodă animalul este prins şi de cap şi de coadă. Prin
îndepărtarea bruscă a mâinilor se realizează secţionarea măduvei în lungul coloanei vertebrale.
Metoda prin injectare. Se injectează un cm cub de nembutal direct în inimă

2.8. Jupuirea chinchilei

Se ştie că jupuirea se face mult mai uşor când animalul este cald, de aceea imediat după
sacrificare se trece la jupuire. Există două metode de jupuire a chinchilei
- jupuirea prin despicare ( deschidere )
- metoda în burduf
Jupuirea prin despicare ( deschidere ) se face prin secţionarea ( tăierea ) blăniţei pe partea
ventrală începând de la coadă până la bot. Se taie cu un corp ascuţit membrele anterioare de la
nivelul genunchiului iar cele posterioare de la nivelul jaretului. Se îndepărtează coada. Se
îndepărtează blana de pe abdomen, de pe părţile laterale ale corpului şi apoi de pe spate.
Următoarea operaţie o reprezintă tragerea blănii peste cap. După ce blana se îndepărtează de pe
animal, se îndepărtează resturile de carne şi grăsimi şi apoi se întinde pentru uscare.
Jupuirea se realizează în camera destinată special pentru această operaţie pe o masă cu
faianţă foarte curată şi având la dispoziţie în tot timpul acestui proces apă curentă. Blana pusă la
uscare pe un suport de lemn de aproximativ 40 de cm se bate în cuie la nivelul mustăţilor.
Jupuirea în burduf se realizează prin agăţarea animalului omorât cu capul în jos.
Prinderea se realizează cu ajutorul unor cârlige de membrele posterioare. Se practică incizii în
jurul cozii anusului şi longitudinal la membrele posterioare se apucă marginile pielii cu mână şi
se trage pielea de pe trunchi şi cap. După jupuirea şi curăţarea blănii are loc operaţiunea de
spălare.Aceasta se realizează în camere speciale dotate corespunzător. Blănurile sunt întinse pe
suporturi din lemn la o temperatură în jur de 21 grade C şi o umezeală relativă sub 60 %.
Menţinerea se realizează câteva zile până când blana se usucă. După uscare blana se curăţă din
nou şi i se ataşează o fişă în care se specifică numărul matricol al animalului, dimensiunea blănii
şi clasa de calitate în care se încadrează.

11
 CAPITOLUL 2. CLASIFICAREA BLĂNURILOR DE CHINCHILA

Blănurile de chinchilla sunt foarte valoroase pentru că sunt foarte moi și plăcute la
atingere, pentru confecționarea unei jachete de blană fiind necesare cam 60 blănuri de chinchilla,
iar pentru o haină lungă circa 100-130 blănuri.
Pentru a obține o blăniță de bună calitate sacrificarea animalelor se poate face când au
vârsta de 8-9 luni, moment în care se realizeaza maturizarea blanitei. Când blănița este matură,
culoarea pielii este albicioasă sau crem.
Pentru a sorta blănurile de chinchilla din producție folosim metoda clasică cunoscută de
toți, sortarea dupa următoarele criterii:
• Mărime;
• Culoare;
• Calitate;
Mărimea blănurilor de chinchilla - mărimea se stabilește măsurând blanița de la vârful
botului până la baza cozii.
Sunt trei intervale de mărime:
• 33 - 36 cm
• 36 - 39 cm
• 39 - 42 cm
Culoarea blănurilor de chinchilla- sunt două categorii de culori pentru blănițele de
chinchilla:
• Standard:
o XXD: Foarte foarte închis - Extra Extra Dark
o XD: Foarte închis - Extra Dark
o D: Închis – Dark
• Black Velvet

12
 Figura 1.3. Clasificarea blănurilor de chinchila
Calitatea blănurilor de chinchilla
Sunt stabilite 6 clase de calitate a blănurilor de chinchilla:
• Select: de înaltă calitate și extrem de groase, de un alb pur si clar
• First Class: ca și clase de culoare sunt clasificate după claritate foarte bună, claritate
bună, claritate medie, blana fiind groasă și fără nici un fel de defect
• Second Class: ca și clase de culoare sunt clasificate după claritate foarte bună, claritate
bună, claritate medie, cu mici zone inegale, câteva pete, fiind adminse și cateva defecte.
• M Class: calitate medie, cu mici porțiuni deteriorate și ușoară lipsă a culorii, porțiuni
mici inegale.
• I Class: calitate inferioară, deteriorare mai mare, porțiuni cu lipsa culorii perimise
• Low grades: poate fi utilizată numai bucați din ea
Pentru a avea o clasificare mai clară a blănurilor din clasa First Class și Second Class, s-
au făcut clase de culori: claritate foarte bună, claritate bună, claritate medie pentru a face selecția
blănurilor extrem de albe și albastrui față de cele naturale.
Culoarea blănii de chinchilla indică adesea și calitatea pielii. De obicei toate blănurile de
chinchilla de vânzare la un preț relativ mic nu au o culoare bine definită, sunt adesea gri și au, de
asemenea, nuanțe de maro și galben. Aceste piei se achizitioneaza direct din crestere, sau sunt
piei care provin din America de Sud sau Ungaria.

13
 Figura 1.4. Blană de tip Black Velvet

Afecțiunile blănii
Micozele.
• Sunt produse de două ciuperci microscopice.
• Boala este contagioasă și se manifestă prin apariția unor plăgi pe piele. În zona afectată
de micoză, blana animalelor lasă impresia că ar fi mâncată de molii. Primele semne ale bolii se
manifestă pe labe, pe bot și organele genitale.
• Umiditatea excesivă și temperatura ridicată constituie factorii favorizanți ai acestei boli.
• Prin părul care cade de la animalele bolnave, boala se raspandește în scurt timp în tot
adăpostul.
• Utilizarea diferitelor fungicide dă rezultate bune în combaterea bolii.
• În acest caz se aplică una din metodele de mai jos:
a) Se aplică pe locul afectat soluție de NIZORAL până la dispariția bolii și apariția pufului
(4comprimate se dizolvă in 100 ml de apă).
b) Se aplică pe locul afectat soluție de IMMAVEROL(se aplică o zi și două zile pauză )
pănă la dispariția bolii și apariția pufului . 2ml de immaverol se diluează în 100 ml de apă
încălzită.
c) Se aplică pe locul afectat soluție de CLOTRIMAZOL, până la dispariția bolii și apariția
pufului .

14
 PLANUL FINANCIAR

Dacă pornim de la premisa că prețul de cumpărare al unei familii este de aproximtiv 500
de euro (în suma fiind incluse cuștile, accesoriile și transportul acestora) pentru 10 familii avem
urmatoarea situație :
Anul I : investiție inițială :
- 10 familii chinchilla (40 f, 10 m), + cuști și accesorii = 5000 euro;
- aparat răcire + încălzire aer = 300 euro;
- izolare clădire = 500 euro;
TOTAL investiție = 5800 euro
1. Cheltuieli cu hrana exemplarelor pentru reproducere :
Grâu – 0,6 ron/kg
Ovăz – 0,6 ron/kg
Orz – 0,5 ron/kg
Porumb – 0,7 ron/kg
Lucernă – 1000 lei/t
Cheltuieli cu concentratele :
27g/zi(valoare aleatorie)*365 zile = 10 kg/an/exemplar
10*50 exemplare = 500kg/an, concentrate necesare pentru 10 familii
500kg/4 sortimente hrană = 125 kg/sortiment
125 kg porumb*0,7 ron/kg = 90 ron/an
125 kg orz*0,5 ron/kg = 65 ron/an
125 kg ovaz*0,6 ron/kg = 75 ron/an
125 kg grâu*0.6 ron/kg = 75 ron/an
500 kg / 430 ron/kg*1000 = 1163 ron/t concentrate
TOTAL cheltuieli cu concentratele = 430 ron 100 euro/an
TOTAL cheltuieli cu concentratele în primul an = 323 ron 75 euro
Cheltuieli cu fânul :
30g/zi(valoare aleatorie)*365 zile = 11 kg/an/exemplar
11 kg*50 exemplare = 550 kg/an, fân necasar pentru 10 familii
15
550 kg*1 ron/kg = 550 ron
TOTAL cheltuieli cu fânul = 550 ron 130 euro/an
TOTAL cheltuieli cu fânul în primul an = 420 ron 98 euro
TOTAL cheltuieli cu hrana exemplarelor pentru reproducere = 230 euro/an
TOTAL cheltuieli cu hrana exemplarelor pentru reproducere în primul an 173 euro
2. Cheltuieli cu hrana puilor :
În luna aprilie o să se nască primii pui (între 80 si 120 pui la 10 familii).
În luna iulie or sa fie vânduți. (timp în care consuma hrana 75 zile)
În luna august or să se nască o alta serie de pui. (între 80 și 120 pui la 10 familii)
În luna noiembrie or sa fie vânduți. (timp în care consuma hrana 75 zile)
În luna decembrie or să se nasca ultimii pui pe anul acesta care or sa fie vânduți anul
viitor în martie. (timp în care consuma hrana 15 zile)
200 pui consuma câte 30 g hrana/zi timp de 75 de zile :
200*30*75 = 450 kg hrana (concentrate și fân)
430 ron/500 kg concentrate = 0,86 ron/kg
225 kg concentrate*0,86 ron/kg = 200 ron
225 kg fan*1 ron/kg = 225 ron
100 pui consuma cate 30 g hrana/zi timp de 15 zile :
100*30*15 = 45 kg hrana (concentrate și fân)
22 kg concentrate*0,86 ron/kg = 20 ron
23 kg fan*1 ron/kg = 23 ron
TOTAL cheltuieli cu hrana puilor = 468 ron 110 euro/an
TOTAL cheltuieli cu hrana puilor în primul an = 355 ron 82 euro
3. Cheltuieli cu vitaminele și antibioticele :
1 flacon vitamine = 15 ron
1 flacon antibiotic = 15 ron
2 flacoane*12 luni = 24 flacoane
24 flacoane*15 ron/flacon = 360 ron
TOTAL cheltuieli cu vitaminele și antibioticele = 360 ron 85 euro/an
TOTAL cheltuieli cu vitaminele și antibioticele în primul an = 274 ron 64 euro
4. Cheltuieli cu nisipul :
Nisip – 1 ron/kg
8 g(valoare aleatorie)*365 zile = 3kg/an/exemplar
50 exemplare*3 kg/an = 150 kg
159vkg/an*1 ron/kg = 150 ron
16
TOTAL cheltuieli cu nisipul = 150 ron 35 euro/an
TOTAL cheltuieli cu nisipul în primul an = 113 ron 26 euro
5. Cheltuieli cu utilitățile (energie electrică) :
70 ron/luna*12 luni = 840 ron
TOTAL cheltuieli cu utilitățile = 840 ron 200 euro/an
TOTAL cheltuieli cu utilitățile în primul an = 788 ron 183 euro
6. Cheltuieli cu amortizarea
Investiția se va amortiza în 3 ani.
5800 euro/ 3 ani = 1933,33 euro/an
Total cheltuieli în primul an : 528 + 1933,33 = ≈ 2462 euro
Cheltuielile au fost calculate utilizând prețurile de cumpărare a tuturor produselor și serviciilor.
Venituri :
În primul an se vor vinde 2 serii de pui (200 exemplare), a 3-a serie născuta putând fi vândută în
anul urmator cand puii ajung la varsta de 3 luni.
200 exemplare pui*12 euro/exemplar = 2400 euro
Pierdere : 2462-2400 = 62 euro
Anul II :
În acest an voi produce singur fânul și cerealele pe un teren pe care il dețin, costurile scăzând la
fân la 235 ron/tona, iar la cereale la 731 ron/tona.
În aceste condiții se vor înregistra următoarele cheltuieli:
1. Cheltuieli hrana exemplarelor pentru reproducere = 115 euro
2. Cheltuieli cu hrana puilor = 85 euro
3. Cheltuieli cu vitaminele și antibioticele = 85 euro
4. Cheltuieli cu nisipul = 35 euro
5. Cheltuieli cu utilitățile = 200 euro
6. Cheltuieli cu amortizarea = 1.933,33
Total cheltuieli : 2.454 euro
Venituri :
În anul acesta se vor vinde 3 serii de pui (300 exemplare).
300*12 = 3600
Profit brut anul curent : 3600-2.454 = 1.146 euro.
Profit brut an curent 1.146 – pierdere an precedent 62 euro = 1.084 euro profit brut dupĂ primii
2 ani de activitate.
Anul III :
Vor fi aceleași cheltuieli și venituri ca și în anul 2 deci și același profit brut 1.146 euro.
17
În acest an se amortizează investiția.
Anul IV :
Cheltuielile or să se reducă la 520 euro/an deoarece nu vor mai fi cheltuieli cu amortizarea.
Profitul va fi același ca și în anul III.
Se va obține un profit brut de 3.080 euro.
Se poate observa că după amortizarea, în fiecare an se va obține un profit brut de 3080 euro (în
condițiile în care nu am pus suma maximă de vânzare și nici numărul maxim de pui care ar putea
fi valorificați ). Acest profit este unul minim. Pot ca din al doilea an să nu vând toți puii de
chinchilla și să pastrez o parte pentru reproducere, astfel să înmulțesc familiile.

18
 CONCLUZII

Creșterea animalelor pentru blană s-a dovedit a fi, de-a lungul timpului, o ocupație dintre
cele mai rentabile.
Imi propun să desfășor o afacere în acest domeniu, devenind crescător de chinchilla – o
specie de animale care nu necesită condiții speciale, consumă cantităţi mici de furaje și care au o
blană deosebit de prețioasă.
Afacerea solicită o investitie inițială redusă aprox. 6000 euro și costuri reduse cu
personalul, o singură persoană putând asigura îngrijirea acestora.
De asemenea, furajele pentru chinchile se cultivă în țara noastră în cantități destul de mari
astfel încat prețul lor este destul de mic.
Avantajele majore constau în faptul că furajele necesare le pot cultiva astfel încât să
reduc costul acestora și mai mult iar desfacerea este asigurată prin colaborarea cu crescători
profesioniști.
„Chinchilla este un animal ușor de întreținut, ușor de crescut și de înmulțit, extrem de
jucauș și cu o blăniță superbă este cotat la prețuri foarte bune pe piața internațională. Chinchilla
reprezintă, pentru foarte mulți crescători, fie ei amatori sau profesioniști, una dintre alternativele
cele mai profitabile.“

19
 BIBLIOGRAFIE

1. Ana Exarenco, Valentina Childescu- CEA MAI „PUFOASĂ” AFACERE DIN

REPUBLICA MOLDOVA, Universitatea Tehnică a Moldovei Universitatea Tehnică a
Moldovei;
2. file:///D:/Desc%C4%83rc%C4%83ri/307646432-40220017-Chinchilla-Ti-
Crestlere-Tratamente-Hrana-Sfaturi.pdf
3. file:///D:/Desc%C4%83rc%C4%83ri/132855023-Plan-Afaceri-Cresterea-
Chinchilelor.pdf
4. file:///D:/Desc%C4%83rc%C4%83ri/255357879-CRESTEREA
CHINCHILELOR.pdf
5. file:///D:/Desc%C4%83rc%C4%83ri/254060116-Crescatoria-de-Chinchilla.pdf
6. Ing. Botha Miklos- INFLUENłA FACTORILOR DE MICROCLIMAT ASUPRA
PERFORMANłELOR DE REPRODUCłIE LA CHINCHILLA (CHINCHILLA
LANIGER), Cluj-Napoca, 2009
7. ttps://www.zooroyal.de

20