UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚELE VIEȚII ,,ION IONESCU DE LA BRAD” IAȘI

FACULTATEA DE ZOOTEHNIE
STUDII DE MASTER: MANAGEMENTUL PRODUCȚIIILOR ANIMALE

PROIECT LA DISCIPLINA
MANAGEMENTUL PRODUCȚIILOR AVICOLE

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚELE VIEȚII ,,ION IONESCU DE LA BRAD” IAȘI

FACULTATEA DE ZOOTEHNIE
STUDII DE MASTER: MANAGEMENTUL PRODUCȚIIILOR ANIMALE
 TEMA:
TEHNOLOGII DE CREȘTERE ȘI EXPLOATARE A
PALMIPEDELOR PENTRU PRODUCȚIA DE CARNE
 INTRODUCERE

Din cele mai vechi timpuri, rațele și gâștele au servit ca sursă de hrană și venit pentru
oameni din multe părți ale lumii. Ele sunt o sursă de carne, ouă și pene, fiind capabile să
trăiască și să crească cu rații de hrană relativ simple, bazate pe furajele locale disponibile.
Avantajele lor au fost recunoscute aproape pretutindeni. Adesea rața este socotită „porcul“, iar
gâsca „oaia“ omului simplu.
 Carnea și ouăle de rață și gåscă sunt surse dietetice de proteine de calitate ridicată,
energie, unele vitamine și minerale. Atunci cånd sunt incluse în mod corespunzător în
alimentație, ca o parte a unei rații zilnice bine echilibrate, ele pot să asigure o mare parte din
substanțele nutritive necesare omului.
Rațele și gâștele pot fi crescute într-o mare varietate de condiții, atåt în efective mici,
cåt și mari, dar la nivel mondial predomină micile crescătorii. În jurul lumii, sistemele de
creștere a rațelor variază de la cele foarte extensive, în cârd, din Orient, până la sistemele de
producție comercială, moderne și foarte intensive din Vest, care devin din ce în ce mai
răspåndite și în est.
Un efectiv mic de palmipede poate să fie crescut ca o sursă suplimentară de hrană sau
venit. El se poate întreține cu mijloace simple, fără amenajări costisitoare și cu cheltuieli
reduse. Pentru a înființa o fermă de creștere comercială a rațelor sau gâștelor este necesară o
investiție mai mare în adăposturi, echipament și hrană. în acest fel se poate realiza un venit
mai mare, cu care se pot întreține cåteva familii, dacă efectivul este corespunzător condus. în
multe țări ale lumii există ferme de rațe și gâște foarte dezvoltate, cu sistem de creștere
industrial și cifre de producție impresionante.
Fiecare viitor crescător de rațe sau gâște trebuie să analizeze posibilitățile care i se
oferă și să aleagă soluția de exploatare care i se pare cea mai bine adaptată la exemplul său
personal. Reușita unei crescătorii de palmipede trece, de asemenea, prin simțul de observație
și capacitatea de adaptare a crescătorului.

CAPITOLUL 1. IMPORTANȚA CREȘTERII PALMIPEDELOR

1.1. Importanța creșterii gâștelor

Creșterea gåștelor este răspåndită în toată lumea , inclusiv în Europa. Țările din estul
Europei care au producțiile cele mai semnificative în acest sector sunt Polonia, Ungaria și
Romånia. Gåștele fac de asemenea obiectul unei exploatări comerciale în Republica Cehă și
în Slovacia.
 Gåștele sunt bune producătoare de carne, dar și de pene și puf. Ele sunt crescute în
ferme specializate pånă la vårsta de sacrificare, după programe de producție bine definite. în
aceste cazuri, se stabilesc contracte de lungă durat` între fermieri și abatoare. Gåștele se pot
crește de asemenea la scară redusă în ferme mici. Animalele care provin din aceste crescătorii
sunt våndute vii pe piețele din împrejurimi. Crescute în condiții destul de rudimentare, gåștele
produc totuți carne și pene de bună calitate, ieftin. Ele dovedesc bune însușiri de adaptare la
mediu și la condițiile climatice. Sunt ușor de hrănit deoarece utilizează foarte bine masa verde
de pe pășune sau de pe terenuri virane.

Figura 1.1. Principalele producții obținute de la gâscă (pene și puf, carne, ficat gras, ouă)
(www.wikipedia.ro)
Gåștele sunt de asemenea utilizate pentru producția de ficat gras, mai ales în Franța,
Ungaria, Bulgaria și, mai recent, în Lituania. Gåștele sunt cel mai ușor de crescut. Ele sunt
rezistente la boli și bine adaptate la mediu. Produc în general 40-100 de ou an, în funcție de
rasă, majoritatea primăvara. Ele sunt păsările domestice care cresc cel mai repede, au cea mai
lungă viață comercială șea mai mare greutate corporală. Sistemul lor digestiv le permite să se
hrănească și să supraviețuiască numai cu consumul de iarbă. în această privință sunt foarte
diferite de alte specii de păsări și se apropie mai mult de ovine.

1.2. Importanța creșterii rațelor

Rața este un animal domestic răspånd în lumea, care este crescută pentru obținerea de
carne, ficat gras și pene și în multe regiuni, și pentru producția de ouă. în timp ce în Europa
creșterea rațelor se situează pe locul trei, după creșterea găinilor și a curcilor, în Asia de Sud-
Est, în America Latină și în unele țări africane, rața domestică reprezintă o pasăre importantă
pentru obținerea hranei.
 Figura 1.2. Principalele producții obținute de la rață (carne, pene, ficat gras și ouă)
(www.wikipedia.ro)
Pånă acum 15 ani, carnea de rață provenea mai ales de la rațele Pekin. În prezent se
manifestă o creștere accentuată a cererii pentru rața leșească (Barbarie) și mulard, mai ales în
Europa. Chiar în țările tradițional consumatoare de rață Pekin, cum sunt cele din sud-estul
Asiei, această pasăre a atras atenția. Ea se potrivește mai bine cerințelor omului modern,
avånd mai multă carne slabă, de culoare roșie, cu gust foarte plăcut și mai puțină grăsime în
carcasă decåt celelalte rațe, iar masculii au greutatea corporală mare și se pretează la tranșare.
Dintre toate rasele de ra]e, Asia este dominat` de Pekin. Carnea sa, mai ales sub formă
de rață friptă, este consumată cu predilecție în comunitățile chinezești, unde mărimea și
textura raței Pekin răspunde cel mai bine „culturii alimentare“ locale. Rața friptă este
consumată în toată lumea, iar rațele Pekin aprovizionează restaurantele chinezești din întreaga
lume. În China efectivele de rațe au crescut de peste 10 ori în ultimii ani.

CAPITOLUL 2. PRODUCȚIA DE CARNE

2.1. Valoarea nutritivă a cărnii de palmipede

Rața sau gåsca, bine gătite sunt deosebit de gustoase și nutritive. Carnea lor a fost
apreciată de oamenii din toată lumea de secole. Rața Pekin este cunoscută încă de pe timpul
dinastiei Yuan din China, cånd această rasă s-a obținut și a devenit cunoscută pentru
excelentele sale calități gastronomice. Creșterea raței domestice pentru carne datează de acum
cel puțin 4.000 de ani, iar cea a gåștei de cel puțin 3.000 de ani. Palmipedele au fost apreciate
pentru gustul și calitățile lor nutriționale atåt în perioadele istorice de belșug, dar și atunci
cånd era lipsă de hrană.
Tabelul 2.1.
Compoziția cărnii de gåscă gătită în comparație cu cea de rață
(la 100 g, după departamentul de Agricultură SUA, 2004)
Nutrientul U Carne slabă cu piele Carne slabă fără piele
M Gâscă Rață Gâscă Rață
Energie g 305 337 238 201
Grăsime g 21,12 28 12,67 11
Proteină mg 25,16 19 28,97 24
Calciu mg 13 11 14 12
Fier mg 2,83 2,7 2,87 2,7
Fosfor mg 270 156 309 203
Tiamină mg 0,077 0,17 0,092 0,26
Riboflavină mg 0,323 0,27 0,39 0,47
Niacină mg 4,168 4,8 4,081 5,1
Acid linoleic g ND 3,4 ND 1,3
Acizi grași saturați g 6,87 9,7 4,56 4,2
Acizi grași mononesaturați g 10,25 12,9 4,34 3,7
Acizi grași polinesaturați g 2,52 3,7 1,54 1,4
Colesterol 91 84 96 89
Lizină g 1,988 1,486 2,480 2,009
Metionină + cistină g 0,998 0,774 1,228 0,996
ND – nedeterminat
Nutriționiștii arată că rața, ca și majoritatea alimentelor, poate fi inclusă într-o dietă
bine echilibrată. Așa cum știe orice specialist competent, de fapt, consumul zilnic de nutrienți
(sau pe o perioadă de cåteva zile) este important.Cånd rața, gåsca sau alt aliment dintr-o listă
lungă, este inclusă în meniu, pot fi necesare unele ajustări ale cantității din alte feluri de
måncare. Aceste ajustări nu sunt dificile. Rața sau gåsca sunt relativ simplu de adăugat la un
meniu săptămânal care în același timp respectă indicațiile autorităților în nutriție, fără să
depășească consumul de calorii, grăsimi totale, grăsimi saturate și colesterol recomandate de
medici. Alegerea copanelor sau a pieptului de rață și gåscă fără piele face mai ușoară
respectarea standardelor nutriționale, cu sacrificii minime ale altor alimente incluse în meniul
săptămânal. Ca și alte cărnuri, rața și gåsca sunt surse excelente de proteine de bună calitate,
cu un conținut de aminoacizi echilibrat. Carnea de palmipede conține de asemenea cantități
mari de săruri minerale (fier, fosfor), microelemente, vitamine (vitaminele B1, B2, B3, B6,
B12, niacină.
 2.2. Rațe și hibrizi comerciali de raţă pentru carne
2.2.1. Rase grele de carne
Dacă vă interesează mai ales producția de carne și se poate asigura cel puțin nutrețul
combinat sau ingredientele furajere necesare, se alege o rasă de carne cum ar fi Pekin. Unele
rase de carne cum ar fi Aylesbury, Rouen ca și anumite linii de Pekin neameliorate au devenit
mai puțin populare în ultimul timp datorită performanțelor superioare ale liniilor și hibrizilor
comerciali de Pekin.
Rasa Pekin
Culoarea penajului: albă.
Greutatea corporală: păsările adulte crescute în țara noastră au în medie 3-3,5 kg
masculul și 2,5-3 kg femela. Standardul englez prevede o greutate corporală de 3,6 kg pentru
rață și 4,1 kg pentru rățoi.
Însușiri productive: ouatul începe la 24-26 săptămâni și poate atinge 150-230 ouă pe
an pentru o femelă, în funcție de linie. Greutatea oului este de 60-80 g. Procentele de
fertilitate (85-95%) și de ecloziune (85-90%) din ouăle fecundate sunt satisfăcătoare.
În prezent, Pekin este foarte utilizat pentru producția de carne, atåt în rasă curată, cât și
în hibridări cu alte rase.

Figura 2.1. Rasa Pekin

Rasa leșească (Barbarie, Muscovy Duck, Rața braziliană)
Varietății de culoare: prezintă 7 varietății de culoare: neagră cu aripi albe, albastră cu
aripi albe, albă, neagră, albastră, neagră bălțată cu alb și albastră bălțată cu alb.
Greutate corporală: rățoiul adult are 4,6-6,4 kg, iar rața 2,2-3,1 kg.
Însușiri productive: produce anual 60-90 ouă, cu coajă albă și o greutate medie de 80-
90 g. în microclimat controlat, pe două cicluri de ouat de 21 săptămâni, despărțite printr-o
perioadă de 13 săptămâni de năpårlire forțată, liniile parentale pot obține 190-210 ouă pe
femelă, în cazul creșterii în sistem semiintensiv, ouatul variază după anotimp.
 Figura 2.2. Rasa leșească
Rasa Aylesbury
Culoarea penajului: albă, ca și Pekin.
Greutatea corporală: 4-4,5 kg la femele și 3,5-4 kg la masculi.
Însușiri productive: produce mai puține ouă decåt Pekin (80-150 ouă/an), cu o greutate
de 90-115 g și cu coajă albă. Tineretul se remarcă printr-un ritm de creștere rapid (2-2,5 kg la
8-11 săptămåni). Carnea este foarte fină, de culoare deschisă, nu prea grasă. Scheletul este
foarte fin.

Figura 2.3. Rasa Aylesbury

Rasa Rouen
Varietăți de culoare: varietatea de culoare deschisă, formată în Franța și o varietate de
culoare închisă, îmbunătățită în Anglia.
Greutatea corporală: greutatea corporală este de 4-4,5 kg la masculi și 3-4 kg la
femelă.
Însușiri productive: ritmul de creștere este rapid, bobocii ajungând la 2,5 kg la 8
săptămâni, iar în 12 săptămâni, masculii la 3,5-4 kg, iar femelele la 3-3,5 kg. Carnea are o
savoare deosebită. Producția anuală de ouă este de 80-100, cu o greutate de 70-80 g.
 Figura 2.4. Rasa Rouen
Rasa Orpington
Varietăți de culoare: cea mai răspåndită varietate de culoare este cea galbenă (Buff).
Greutatea corporală: păsările adulte cântăresc 2,2-3,3 kg rățoiul și 2,2-3,1 kg rațele.
Însușiri productive: intensitatea de creștere este bună: 2 kg la 7 săptămâni și 2,3 kg la
8
săptămâni. Produce 180-200 ouă pe an. Mulți consumatori o consideră ca fiind rasa de rațe cu
cea mai bună calitate a cărnii.

Figura 2.5. Rasa Orpington

Rațele Ucrainiene
Varietăți de culoare: cenușie, neagră cu piept alb, de culoarea argilei și albă. Rațele
ucrainiene cenușii și de culoarea argilei au fost create numai din rațele locale. Rațele negre cu
pieptul alb sunt rezultatul unor încrucișări complexe ale rațelor locale cu rațe Pekin și Kaki
Campbell.
Însușiri productive: rațele de culoarea argilei au capacitatea de ouat și greutatea vie
mai mare decât cele cenușii și sunt mai precoce decât acestea. Rațele ucrainene albe prezintă
producția de ouă și viabilitatea tineretului ridicată, motiv pentru care se folosesc în încrucișări
cu rasa Pekin ca forme materne.
2.2.2.Hibrizi comerciali
Pentru producția de carne și ficat gras se folosesc hibrizi interrasiali și chiar
interspecifici, precum și hibrizi interliniari, existenți mai ales la rasele Pekin și leșească.
Hibrizii produși pe bază de Pekin sunt cei care ating performanțele cele mai ridicate
pentru producția de tineret de carne (broiler) fiind și cei mai răspåndiți pe plan mondial. Cei
produși de firma Cherry Valley Farms din Anglia, de exemplu, ating o greutate la livrare de
peste 3 kg, cu un consum specific redus, cu 10-15 zile mai devreme decåt rațele locale din
diferite țări. Hibridul Star 53 al firmei Grimaud Frères din Franța, avånd ca tată sușa GL 50,
cu maturitate sexuală la 25 de săptămâni și mama GL 30, cu maturitate la 24 săptămâni și o
producție de 230 ouă în 44 săptămâni ajunge la o greutate de 3 kg la 42 zile, cu un indice de
consum de 2,4. La 49 de zile bobocii cântăresc 3,4 kg cu un indice de consum de 2,6. Hibridul
supergreu Star 63 realizează la aceleași vårste 3,4 și, respectiv, 3,8 kg, cu un consum specific
de 2,3, respectiv 2,5.
Dintre hibrizii de rață leșească (Barbarie) crescuți pentru tineret de carne cu
caracteristici productive foarte ridicate, se pot cita cei produși de firma Grimaud Frères din
Franța. Aceasta produce hibrizi cum este Canedin R 32, cu penaj barat cu cenușiu, masculii
sacrificați la 84 zile cântărind 4,4 kg, iar femelele la 67 zile 2,3 kg. Consumul specific este de
2,8 și respectiv 2,7. Hibridul supergreu Canedin R 51, cu penaj alb, ralizează 5,5 kg la
masculii în vårstă de 88 zile și 3 kg la femelele în vårstă de 70 zile, cu un indice de consum de
2,8. Proporția de musculatură pectorală este de 16,5%.
Hibridul “RORA”
Este un hibrid românesc, biliniar, omologat în anul 1988, fiind format pe baza liniilor
pure 005 şi 001 ale rasei Pekin; la formarea sa, se utilizează masculi din linia 005 şi femele
hibride (masculi 005 x femele 001).
Caracteristicile liniei 005:
culoarea penajului Albă;
indicele pieptului 14-15 %;
producţia medie de ouă/raţă introdusă 150 buc. în 40 săpt. de ouat;
fertilitatea 85-90%;
capacitatea de ecloziune 75-85%;
greutatea păsărilor adulte 3,5-4,0 kg.
Caracteristicile liniei 001:
culoarea penajului Albă;
viteza de creştere Mare;
indicele pieptului 13-14 %
producţia medie de ouă/raţă introdusă 150 buc. în 40 săpt. de ouat;
fertilitatea 90-95 %;
capacitatea de ecloziune 80-90 %
greutatea păsărilor adulte 3,0-3,5 kg.

Caracteristicile părinţilor:
• tatăl hibridului-fiind format din linia 005 are caracteristicile liniei respective;
• mama hibridului (005 x 001): penaj alb; producţie medie de ouă-175 buc./raţă
introdusă, în 40 săptămâni de ouat; fertilitatea-95%; eclozionabilitatea-85%; boboci
viabili/femelă introdusă-148 cap.; greutatea adulţilor: 3,0-3,5 kg.
Caracteristicile hibridului comercial “RORA”:
penaj Alb;
greutate corporală la 8 săptămâni 2,5-2,7 kg;
consum specific 2,8-3,0 kg n.c./kg spor;
proporţia de păstrare a efectivului 95 %.
 Hibridul Barbarie x Pekin (carne şi ficat gras)
Este specializat atât pentru producerea cărnii de raţă, cât şi pentru cea de ficat gras,
fiind un hibrid infecund, denumit mulard, obţinut din masculi Barbarie şi femele Pekin, suşa
Cherry Valley.
Mulardul are un ritm de dezvoltare bun, asigurând în condiţii normale de îndopare, o
greutate a ficatului de 300-350g, de la o greutate iniţială de 38-40g şi cu un consum de
porumb de 16-18 kg/cap. Îndoparea începe în jurul vârstei de 16 săptămâni, când greutatea
mularzilor este de 3,0-3,2 kg şi durează 18 zile; la sfârşitul îndopării, se ajunge la greutăţi
corporale de 4,5-5,0 kg.
Durata de incubație este intermediară față de rasele parentale și anume de 30 de zile la
combinația Barbarie x Pekin și 32 de zile la Pekin x Barbarie. Procentul de ecloziune, datorită
mai ales nefecundării ouălor, este mic, de 30-39%, obținåndu-se astfel numai 47-70
mularzi/femel`.
Mularzii se pot crește ca tineret pentru carne sau se pot îndopa forțat pentru obținerea
ficatului gras. Sunt apreciați pentru gustul cărnii și proporția ridicată de carne slabă.
Carcasa rezultată după îndopare se poate folosi fie în stare proaspătă (magret sau
steak), fie sub formă de preparate, avånd caracteristici culinare deosebite.
Dintre hibrizii mulard produși de firma Grimaud Frères, Hytop 12, cu greutate medie,
avånd ca părinți pe masculul de leșească CL10 și femela de Pekin M12 ajunge la 3,85 kg la 63
zile și 4,2 kg la 84 zile, cu un consum specific de 2,6 și, respectiv, 3,7 în cazul masculilor.
Rațele mulard au la aceleași vårste 3,55 și respectiv 3,95 kg, cu aceiași indici de consum.
Randamentul la tăiere la 63 de zile este de 67%, iar randamentul musculaturii pectorale de
15,75%. După îndopare, timp de 13 zile, ficatul ajunge la greutatea medie de 0,6 kg, cu
magret de 1 kg.

Figura 2.2. Hibridul Mulard

Alți hibrizi pentru producția de carne, foarte ceruți de consumatori pe piața Uniunii
Europene, sunt cei între rața sălbatică (Colvert) pe linie paternă și rața domestică, cel mai
adesea Campbell kaki. Pe linie maternă se pot folosi și rațe hibride Pekin x Campbell sau rața
pitică x Campbell.
Un alt hibrid mult utilizat în bucătăriile din marile restaurante franceze, este rața
Nantais, la origine produsă prin încrucișarea între rața sălbatică și Rouen. Actual se produce
prin încrucișarea masculilor Pekin cu femele Campbell kaki sau hibridare triplă pe bază de
Pekin și Campbell.
Hibrizii cu rața sălbatică, cu rase ușoare sau de talie mică, răspund preferinței multor
consumatori pentru rațe mici, care se pot consuma de către o persoană, în întregime la o masă.
Aceștia au greutatea corporală de 1,3-1,6 kg la 7 săptămâni, carcasă de 0,9-1,1 kg,
musculatura foarte bine dezvoltată (cu peste 20% mai multă musculatură pectorală), pielea
fină și aproximativ 10% grăsime.

2.3. Rase și hibrizi comerciali de gâscă pentru carne

2.3.1. Rase grele
Cercetările efectuate până în prezent și luarea în considerare a resurselor genetice deja
inventariate au condus la identificarea a 96 de rase sau grupe genetice de gâște, dar probabil
că există mai multe.
Rasa Embden (Emden)
Greutatea corporală: este una dintre rasele cele mai mari și impozante, masculii
atingând 10-12 kg și femelele 9 kg.
Datorită faptului că sunt albe, penele au o valoare mai mare decât la alte rase.
Însușiri productive: producția de ouă este modestă, de 40 ouă/an, cu o greutate medie
de 170 g. Gâsca Embden este corespunzătoare pentru orice producție de carne, dar cea mai
bună utilizare posibilă este ca linie de tată, la obținerea hibrizilor comerciali de carne.

Figura 2.4. Gâsca Emden

Rasa Toulouse
 Greutatea corporală: masculul 12 kg și femela 9 kg.
Culoarea penajului: variază ca nuanță de cenușiu, fiecare pană având o margine albă.
Pieptul, abdomenul și coada sunt albe.
Însușiri productive: rasa Toulouse ouă satisfăcător, producând pånă la 35 de ouă pe
sezon. Unele sușe nu clocesc. Carnea este mai aspră decât cea a rasei Embden și proporția de
oase este mai mare.

Figura 2.5.Gâsca Touluse

2.3.2. Rase semigrele
Rasele semigrele au greutatea medie de adult, în stare neîngrășată, de 5-8 kg
Gâsca italiană albă
Greutatea corporală: la linia tată, greutatea de adult este de 7 kg la mascul și de 6,5 kg
la femelă, în timp ce greutățile corespunzătoare pentru linia mamă sunt de doar 6,5 kg și
respectiv 6,2 kg.
Însușiri de exterior: așa cum indică numele său, culoarea penajului de adult este albă,
cu ciocul și labele portocalii.
Însușiri productive: producția anuală de ouă este de 55-65 de ouă pentru linia de tată și
de 60-70 ouă pentru linia de mamă. Greutatea ouălor este cuprinsă între 160 g și 180 g.
De asemenea, aceste gâște se pot utiliza direct ca linie de tată și de mamă pentru a
produce hibrizi comerciali sau femelele pot servi pentru a produce o linie parentală de mamă
prin încrucișare cu alte rase.

Figura 4.3. Rața italiană albă

 Gåsca de Landes
Greutatea corporală: de adult este de 6 kg pentru masculi și de 5 kg pentru femele.
Însușiri de exterior: masculii și femelele din această rasă sunt cenușii, cu ciocul și
labele portocalii sau galbene.
Însușiiri productive: producția anuală este de 40 de ouă, cu greutatea de 170 g.
Hibrizii interliniari obținuți ajung la 5,2 kg la femele și 5,8 kg la masculii în vârstă de 13
săptămåni.

Figura 4.4. Rața Landes

Gåsca Pilgrim
Greutatea corporală gâsca Pilgrim are o mărime medie, masculii cântărind 6 kg și
femelele 5,2 kg.
Însușiri de exterior: gâsca Pilgrim are particularitatea de a prezenta un dimorfism
sexual în culoarea penajului de adult: masculii sunt albi și femelele cenușii.
Însușiri productive: nivelul său productiv este destul de redus: 30 de ouă/an cu o
greutate
de 165 g.
Gâsca de Pomerania
Greutatea corporală: este descrisă ca o gâscă „bine legat`”, cu o greutate de adult de 6
kg pentru masculi și 5 kg pentru femele.
Însușiri de exterior: are trei varietăți de culoare: albă, cenușie și bălșată (alb și
cenușiu). În toate cazurile, labele și ciocul sunt portocalii.
Însușiri productive: producșia medie este de 40 de ouă pe femelă, cu o greutate medie
de 170 g. Este rezistentă la frig și clocește bine. Are pieptul și pulpele bine dezvoltate, este
mai înaltă pe picioare decât alte găște.
 Figura 4.5. Rața Pomerania
Gâsca ucraineană sintetică
Greutatea corporală: este o rasă de talie medie, în care masculii cântăresc 6 kg și
femelele 5,4 kg.
Însușiri de exterior: este autosexabilă la vårsta de 8 săptămâni, deoarece femelele au
remige primare (penele lungi dinspre vârful aripii) cenușii, în timp ce ale masculilor sunt albe.
Însușiri productive: este destul de bună ouătoare, producând 47-53 ouă/an.
Rasa olandeză albă de Rin
Culoarea penajului: albă.
Greutate corporală: 5-5,5 kg la femele și 6 kg la masculi.
Însușiri productive: Rasa are o producție bună de 50-60 de ouă cu greutatea de 180-
190 g. Gâștele din această rasă se pretează la creșterea în loturi mari, în sistem intensiv.
Bobocii cresc rapid, ajungând la 4 kg la vârsta de 7-8 săptămâni, cu un consum specific de
2,5-3. Se utilizează frecvent la producerea hibrizilor comerciali pentru carne scop pentru care,
a fost importantă în țara noastră.

Figura 4.5. Rața olandeză de Rin

2.3.3. Hibrizi comerciali de gâscă pentru carne
Hibrizii comerciali româneşti de gâscă pentru carne, au la bază populaţii din rasele
Olandeză Albă de Rin şi Landaise.
Rasa Landaise:
tipul carne-ficat gras;
culoarea penaj gri, cu excepţia pieptului şi a abdomenului
care sunt albe;
greutate corporală, la: -femele 5,5-6,0 kg;
 -masculi 5,8-6,5 kg;
maturitate sexuală 30-32 săptămâni;
producţie de ouă/gâscă furajată Anul I Anul al II-lea
25-30 buc.; 30-35 buc.;
eclozionabilitate 60-65%; 60-65%;
număr de boboci/femelă 16-19 cap.; 18-23 cap.;
selecţia, după -număr de boboci/femelă introdusă; producţia de
ficat gras; fertilitate.

Rasa Olandeză Albă de Rin:

tipul carne-ouă;
culoarea albă;
greutate corporală, la: -femele 4,4-4,8 kg;
-masculi 4,8-5,4 kg;
maturitate sexuală 26-28 săptămâni;
producţie de ouă/gâscă furajată Anul I Anul II
30-35 buc. 33-45 buc.
eclozionabilitate 60-65 % 65-70 %
număr de boboci/femelă 21-26 cap.; 24-31 cap.;
selecţia, după -producţia de ouă; viteza de creştere;
eclozionabilitate.

Combinaţiile în care se folosesc cele două rase, pentru obţinerea hibrizilor comerciali,
sunt următoarele:
• mascul Olandeză Albă de Rin x femelă Landaise;
• mascul Landaise x femelă Olandeză Albă de Rin;
• mascul Olandeză Albă de Rin x femelă (mascul Olandeză Albă de Rin x femelă Landaise).
Cea mai răspândită variantă de combinare este mascul Landaise x femelă Olandeză
Albă de Rin, în urma căreia se obţin hibrizii comerciali “GARO”ce pot realiza următoarele
performanţe:
culoare penaj incomplet alb, cu pene cenuşii;
greutate la 8 săptămâni 3,7-4,4 kg;
consum specific de furaje =3,2-3,3 kg/kg spor (la furajare exclusivă cu
nutreţ combinat);
=2,5-3,0kg/kg spor (la furajare suplimentară cu
masă verde sau alte suculente);
viabilitate 95%.

Hibrizi comerciali ungureşti se obţin, de regulă, din încrucişarea raselor locale cu

rasele Landaise şi Albă de Rin.
• Hibridul “Hungavis Kombi” (carne şi ficat gras), este un hibrid complex, obţinut în
urma unor încrucişări multiple între rasele Landaise, Albă de Rin şi Gâsca Ungară. Hibridul
are o viteză mare de creştere şi produce un ficat gras de 500-600g după o perioadă scurtă de
îndopare.
• Hibridul “Babat” (pentru ficat gras), este un hibrid simplu, rezultat din încrucişarea
masculilor din rasa Gâsca Ungară cu femele Landaise; în urma îndopării, aceşti hibrizi
produce un ficat gras cu o greutatea medie, de 700g.
Hibrizi comerciali francezi (pentru carne şi ficat gras). Iniţial, aceştia se obţineau în
urma încrucişărilor dintre Landaise şi diverse rase locale (Alsaciană, Gersoise, Masseube) şi
prin urmare erau hibrizi simpli, dar la ora actuală se produc hibrizi trirasiali (masculi Landaise
x femele hibride, din Gâscă Alsaciană x Albă de Rin) şi tetrarasiali (masculi hibrizi-mascul
Landaise x femelă Gâsca Ungară, încrucişaţi cu femele hibride-mascul Gâsca Ungară x Albă
de Rin).
Hibrizi comerciali din China. Obiectivele ameliorării din această ţară sunt creşterea
performanţelor de producţie (prin reducerea sau eliminarea clocitului) şi utilizarea hibridărilor
între diversele tipuri ale raselor locale, sau între acestea şi rasa Landaise.
Variabilitatea greutăţii corporale la rasele de gâşte din China este foarte mare, în
această ţară crescându-se cea mai grea rasă din lume “Shitou”, în timp ce selecţia pentru
producţia de ouă s-a orientat pe două direcţii:
• obţinerea de rase cu un pronunţat instinct de clocire, destinate micilor exploataţii; aceste
rase pot depune 30-40 ouă în 4 cicluri anuale, în condiţiile extensive de creştere, sau acelaşi
număr de ouă într-o perioadă de ouat de 14-21 săptămâni, în condiţii de creştere intensivă;
• obţinerea de rase fără instinct de clocire, deci cu producţii mari de ouă; rasa “Zie”
poate produce 70-100 ouă/an.
Este recomandă utilizarea femelelor de tip mediu sau mic şi a masculilor de tip mare
deoarece, descendenţa hibridă are o mare energie de creştere în perioada de conversie maximă
a furajului (0-70 zile) şi o bună viabilitate.
 CAPITOLUL TEHNOLOGII DE CREŞTERE ŞI EXPLOATARE A
PALMIPEDELOR PENTRU PRODUCŢIA DE CARNE

2.1. Tehnologii de creştere a bobocilor de raţă pentru carne

Bobocii de raţă pentru carne se pot creşte după mai multe tehnologii, respectiv: la sol,
pe aşternut permanent; pe grătare; în baterii; în tabere de vară şi pe suprafeţe acvatice. În
cazul creşterii în hale, acestea vor fi lipsite de ferestre (“oarbe”), dar vor fi prevăzute cu zonă
de adăpare şi padocuri exterioare, împrejmuite cu un gard din plasă de sârmă, înalt de 50-
60cm.

2.1.1. Tehnologia de creştere pe aşternut permanent (Hibridul “RORA”)

 Perioada 1-7 zile. În fiecare ţarc din PFL echipat cu eleveuză electrică, se introduc
câte
500 boboci. Temperatura sub eleveuză în prima zi trebuie să fie de +35º C, după care se
reduce cu cca. 1º C/zi pentru a se ajunge la +29ºC în ziua a 7- a; în hală, temperatura la
populare va fi de +27o C, după care se reduce cu 1/2oC/zi până la un nivel de +24oC, în ziua
a 7-a.
În această perioadă se evită curenţii de aer la care bobocii sunt foarte sensibili;
umiditatea relativă se menţine la niveluri de 60-70%. Aşternutul se păstrează curat şi uscat,
înlocuindu-se ori de câte ori este nevoie.
În fiecare ţarc PFL se vor introduce câte 5 adăpători vacumatice (una la 100 boboci),
aşezate în tăviţe de plastic, care au rolul de a colecta scurgerile de apă; intercalat cu
adăpătorile, se amplasează 5 tăviţe de furajare, câte una la 100 boboci. Fiecare eleveuză va fi
prevăzută cu un bec de 100w, pentru o mai uşoară recunoaştere a surselor de hrană şi apă; în
primele 2 zile de viaţă a bobocilor se vor asigura câte 24 ore lumină/zi, iar din ziua a 3-a şi
până în a 7-a, inclusiv, câte 23 ore/zi. Din ziua a 5-a se procedează la lărgirea ţarcurilor din
PFL, care trebuie
să cuprindă, treptat, şi zona de adăpare; în paralel, adăpătorile vacumatice se mută către zona
de adăpare. Furajarea se face la discreţie.
Perioada 8-21 zile. Temperatura de sub eleveuze continuă să scadă cu 1oC/zi,
ajungându-se în ziua a 16-a la +20oC; şi temperatura din hală se reduce, până o egalează pe
cea de sub eleveuze, tot în ziua a 16-a. Temperatura de +20oC se
menţine până la lichidarea seriei de creştere, ca de altfel şi nivelul de 60-70% al
umidităţii relative a aerului.
După ziua a 10-a se pot desfiinţa ţarcurile din PFL, iar ventilaţia va deveni activă,
asigurându-se 0,75 m3 aer/oră/kg corp. Prin programul de lumină se asigură 23 ore/zi, cu o
intensitate luminoasă de 3 w/m2.
Furajarea se face la discreţie, cu nutreţ combinat granulat, care va avea dimensiunea
de 5 mm, începând cu vârsta de 14 zile a bobocilor. Zilnic se va verifica calitatea apei, care
trebuie asigurată la discreţie şi se va împrospăta aşternutul, pentru ca acesta să fie în
permanenţă uscat şi curat.
Perioada 22-43 zile (47 zile). Principalii factori de microclimat (temperatură,
umiditate, ventilaţie şi regim de lumină) nu suferă modificări faţă de perioada anterioară, în
schimb se va urmări densitatea de păsări pe unitatea de suprafaţă, care nu trebuie să
depăşească 5 cap./m2.
 Așternutul poate fi constituit din paie, coji de floarea-soarelui, talaș sau rumeguș.
Grosimea stratului de așternut introdus în adăpost trebuie să fie de 20-25 cm la
demaraj,
după care se completează regulat pe timpul creșterii. Cu un aport inițial corect și reintroducere
regulată, consumul de paie, talaș sau rumeguș este de 3-4 kg/rață crescută până la 11
săptămâni
(cazul raței Barbarie) (Popescu-Micloșanu E. și colab., 2009).
Respectarea factorilor tehnologici amintiţi, precum şi asigurarea la discreţie a apei de
băut de foarte bună calitate şi a unor furaje echilibrate ca nivel energetic şi proteic, permit
realizarea performanţelor din tab. 3.1.
Tabelul 3.1.
Performanţele hibrizilor de raţă pentru carne din rasa Pekin(după Usturoi M.G.,
Nr. Vârsta Greutate corporală Consum cumulat de Consum secific de hrană
crt. (zile) medie (g) nutreţuri combinate (g) (kg nutreţ combinat/kg
spor)
1 1 45 - -
2 7 210 - -
3 14 540 756 1,40:1
4 21 1030 1802 1,75:1
5 28 1490 3158 2,12:1
6 35 1990 4696 2,36:1
7 42 2440 6392 2,62:1
8 47 2680 7638 2,85:1

Fig. 3.1. . Creșterea bobocilor de rață pe așternut

2.1.2. Tehnologia de creştere pe grătare
Această variantă de creştere a bobocilor de raţă pentru carne se face tot în hale fără
ferestre (“oarbe”), numai că toată suprafaţa acesteia este acoperită cu o pardoseală din grătare
(de cele mai multe ori din material plastic), aşezate pe suporţi din beton, la o înălţime de cca.
40 cm faţă de sol (fig. 3.2.).
 Fig. 3.2. Creşterea bobocilor de raţă pe grătare (Usturoi M.G., 2011)
Pe toată perioada demarajului, este obligatoriu ca pe pardoseală confecţionată din
grătare să se pună covoraşe din material plastic perforat, pentru a preveni rănirea bobocilor.
În ceea ce priveşte densitatea bobocilor pentru carne ce trebuie asigurată la populare,
Tipuriţă, D. şi col. (1986) recomandă ca aceasta să fie de: 8-10 cap./m2, pentru bobocii de
raţe comune; 8 cap./m2, pentru cei din rasa Pekin şi 7 cap./m2 pentru bobocii Barbarie (6
masculi sau 8 femele). Acest sistem este ușor de folosit și cere puțină mână de lucru. Este ușor
de curățat și de dezinfectat.
2.1.3. Tehnologia de creştere în tabere de vară
Creşterea bobocilor de raţă pentru carne în tabere de vară, sub şoproane, presupune ca
demarajul acestora să se realizează în hale cu mediu controlat, până la vârsta de 3-4
săptămâni, după care sunt transferaţi în tabere de vară; este o tehnologie de creştere adecvată
pentru sezonul călduros (aprilie-octombrie).
Marele avantaj este acela că se face economie la furajul combinat, dar şi la forţa de
muncă, dat fiind faptul că bobocii au acces direct la masa verde de pe păşuni. Inconvenientul
este dat de necesitatea existenţei păşunilor în apropierea halelor de creştere, precum şi de
cheltuielile ocazionate de amenajarea taberei (ţarcuri din plasă de sârmă, şoproane etc).
2.1.4. Tehnologia de creştere pe suprafeţe acvatice
Există mai multe metode de creștere a bobocilor de rață pe lacuri. Una dintre ele s-a
experimentat și în țara noastră, cu scopul de a se reduce consumul de nutrețuri concentrate
prin consumarea de plancton și plante acvatice cultivate (salata de apă, zambila de apă).
Densitatea rațelor poate ajunge la 1.000-2.000 păsări/ha și se economisește 10-15%
din cantitatea necesară de nutreț combinat (Popescu-Micloșanu E. și colab., 2009).
 Fig. 3.3. Creşterea bobocilor de raţă pentru carne, pe luciu de apă
2.1.5.Tehnologia de creştere în baterii
Este o metodă de creştere mai puţin răspândită, care se face în hale oarbe dotate cu
baterii piramidale de tip B.P.-4, la care trebuie modificat sistemul de adăpare. Popularea cu
boboci de o zi se face de aşa manieră încât, către sfârşitul perioadei de creştere, densitatea să
rămână de 5 capete/cuşcă.
2.1.6. Tehnologia combinată de creştere a bobocilor de raţă pentru carne şi a peştilo
În unele situaţii, s-a dovedit a fi foarte rentabilă şi practicarea tehnologiei de creştere
combinată a raţelor şi peştilor, în amenajări piscicole, pe baza unui “asolament acvatic”, cu
trei faze, după cum urmează:
 faza I, în care, timp de 3-4 ani se cresc peşti (de exemplu, crap indigen în policultură
cu
crapi fitofagi), iar în paralel, pe luciul apei, se cresc raţe la o densitate de 300-400 cap./ha
luciu de apă;
 faza a II-a, când se dă drumul la apa din amenajările piscicole, iar pe solul eliberat de
apă se cultivă lucernă sau trifoi roşu;
 faza a III-a, care începe după 2-3 ani de cultură a leguminoaselor furajere amintite,
când
solul se îmbogăţeşte cu nutrienţi, asigurându-se, astfel, condiţii pentru cultura orezului.
După 3-4 ani de cultură a orezului, asolamentul se reia. Indiferent de tehnologia de
creştere aplicată, broilerul de raţă se furajează cu nutreţ combinat 26-1, în primele 14 zile,
după care se trece la reţeta 26-2 (Usturoi M.G., 2011).
În concluzie, putem spune că această tehnică de producție este avantajoasă din mai
multe
motive:
 ameliorarea structurii fizico-chimice a solului și a valorii sale culturale (2-3 ani cu apă,
apoi heleșteele se cultivă 2 ani ca terenuri agricole);
  distrugerea țânțarilor;
 creșterea producției de pește a heleșteelor;
 producerea de rațe de bună calitate, cu prezentare ireproșabilă.
Ea este aducătoare de venituri mai ales în regiunile suficient de calde, unde creșterea
este posibilă tot anul (amortisment al instalațiilor) (Popescu-Micloșanu E. și colab., 2009).
Tabelul 3.2.
Indicatorii tehnico economici la creşterea broilerului de raţă
Nr. Indicatorii tehnico-economici Tehnologia aplicată:
crt. Pe aşternut Pe grătare În tabere de vară
1 Greutatea corporală medie la 54 zile (g) 2278 2398 2183
2 Spor mediu zilnic (g) 41,4 43,6 39,7
3 Consum ore-om/100 kg spor 4,02 2,83 1,86
4 % de păstrare a efectivului 93,4 93,5 94,0

2.2. Tehnologia de creştere a bobocilor de gâscă pentru carne

Bobocii de gâscă pentru carne pot fi crescuţi pe aşternut permanent, în hale cu mediul
controlat; fluxul de producţie este continuu pe tot parcursul unui an, modulul funcţional fiind
compus din 11 săptămâni, din care 8 săptămâni sunt pentru creştere şi 3 săptămâni pentru
vidul sanitar. Există şi modalitatea de creştere pe grătare, tot în hale cu mediul controlat. La
cele două tehnologii de creştere (pe aşternut sau pe grătare), popularea se face cu 4-6 cap./m2,
dar în faza de creştere propriu zisă, densitatea se reduce la 3-4 cap./m2.
Mai răspândit însă, este sistemul de creştere sezonier, ce se extinde pe perioada
primăvară-vară-toamnă şi care se desfăşoară în două faze, astfel:
- faza I (de demaraj)-de la o zi, la 19 zile;
- faza a II-a (de creştere)-de la 20 zile, la 56 zile.
În faza de demaraj (I), bobocii sunt crescuţi la sol, pe aşternut permanent, în hale cu
mediul controlat, iar în faza de creştere (a II-a), ei sunt transferaţi pe păşuni cultivate,
prevăzute cu şoproane.
O altă practică, dar mult mai puţin răspândită, este creşterea bobocilor de gâscă pentru
carne în baterii.
Indiferent de sistemul care se aplică, tehnologia de creştere a bobocilor pentru carne
este asemănătoare cu cea de la tineretul de gâscă pentru reproducţie.
Pe lângă tehnologia clasică, Tipuriţă, D. propune o tehnologie originală de creştere a
bobocilor de gâscă pentru carne (tabelul 3.3.).
Tabelul 3.3.
Schema tehnologiei de creştere a bobocilor de gâscă pentru carne
 (Usturoi M.G., 2011)
Vârsta Furajare: Front de Temperatură (ºC): Ventilația Densitate Așternut Program
Felul granulat front de adăpare Sub În mecanică (cap./m2) lumină
furajului furajare eleveuză hală (ore)
Săpt. 1 la
Ziua 1 - nu - discre 35 22-25 nu 4,5 curat 24
Ziua 2 porumb nu - -ţie 34 22-25 nu 4,5 curat 24
grisat
Ziua 3 porumb nu - 33 22 nu 4,5 curat 23
grisat+
furaj
combinat
Ziua 4 porumb nu - 32 22 nu 4,5 curat 23
grisat+
furaj
combinat
Ziua 5 furaj nu - 31 22 nu 4,5 curat 23
combinat
Ziua 6 furaj nu - 30 22 nu 4,5 curat 23
combinat
Ziua 7 furaj nu - 29 22 nu 4,5 curat 23
combinat
Săpt. 2 furaj da 29-25 22 da 4,4 curat 23
combinat
+masă verde
Săpt. 3 furaj da 3-5 cm 2-3 cm 25-23 20 da 4,3 curat 23
combinat
+masă verde
+pietriş
Săpt. 4 furaj da 3-5 cm 2-3 cm 23 20 da 4,2 curat 23
combinat
+masă verde
+pietriş
Săpt. 5 furaj da 5 cm 3cm - 20 da 4,1 curat 23
combinat
+masă verde
+pietriş
Săpt.6 furaj da 5 cm 3cm - 18 da 4,0 curat 23
combinat
+masă verde
+pietriş
Săpt. 7 furaj da 5 cm 3cm - 18 da 4,0 curat 23
combinat
+masă verde
+pietriş
Săpt. 8 furaj da 5 cm 3cm - 18 da 4,0 curat 23
combinat
+masă verde
+pietriş
Conform tehnologiei amintite, din săptămâna a II-a de viaţă a bobocilor, nutreţul
combinat nu se mai administrează sub formă de făină, ci granulat, evitându-se risipa de furaje
şi apariţia fenomenului de ciupire a penelor.
La vârsta de 8 săptămâni, hibrizii comerciali obţinuţi din rasele Landaise şi Olandeză
albă de Rin pot realiza greutăţi corporale de 3,7-4,4 kg, cu un consum specific de 3,1-3,3 kg
n.c./kg spor; dacă se introduce şi masă verde în alimentaţie, consumul specific se reduce la 2,5
kg n.c./kg spor.
 În Franţa, creşterea pentru carne a bobocilor de rasă Landaise, permite realizarea la
vârsta de 8 săptămâni a unor greutăţi corporale de 4,46 kg, cu un consum mediu zilnic de
200g nutreţ combinat/cap şi 430g masă verde/cap.
Pentru furajare se utilizează acelaşi nutreţ combinat ca şi pentru tineretul de
reproducţie în perioada 0-8 săptămâni (reţeta 25-1); administrarea sub formă granulată
previne risipa, dar şi incidenţa micotoxicozelor, faţă de care gâştele sunt foarte sensibile.
Masa verde se administrează începând cu vârsta de 8-10 zile a bobocilor (la început pălită),
care, pe lângă faptul că permite economie de furaje combinate, scade foarte mult incidenţa
fenomenului de pica.

2.3. Factorii tehnologici asiguraţi palmipidelor

2.3.1. Condițiile de microclimat
La palmipede, ca și la celelalte animale, nivelul și eficiența economică a producției
depinde în foarte mare măsură de factorii de microclimat asigurați în adăpost. Cu cât gradul
de intensivizare a producției crește, cu atât mai mult crește gradul de izolare a păsărilor de
factorii climatici exteriori.
Cerințele palmipedelor față de temperatură
Asociația producătorilor de nutrețuri combinate UFAC (Franța) susține necesitatea
respectării unor valori de temperatură mai ridicate în creșterea bobocilor de rașă. Astfel,
temperatura la marginea eleveuzei (ºC) trebuie să fie următoarea:
– primele 3 zile ........... 34-36
– la 7 zile ..................... 30
– la 14 zile ................... 25
– la 21 zile ................... 20
– la 28 zile ................... 18
– după 28 zile ............ 15-18.
Specialiștii în creșterea bobocilor de rață din țara noastră indică că inițial, la nivelul
bobocilor, trebuie să se asigure 35°C, urmånd ca temperatura să se reducă cu 7°C pe
săptămână(ideal 1°C pe zi), până când temperatura de la marginea eleveuzei coincide cu
temperatura halei, la peste 14 zile, în funcție de condițiile climatice și vârsta păsărilor.
Se pare că scăderea moderată a temperaturii în adăpost favorizează instalarea
mecanismului de termoreglare al bobocilor, însoțită totuși de mărirea consumului de furaj.
Umiditatea relativă a aerului din adăposturile pentru palmipede
 Aerul prea uscat produce creșterea cantității de praf în așternut, și în aer, ceea ce are ca
urmare o slabă îmbrăcare cu penaj și iritații ale pielii.
Crescătorii de păsări din țara noastră consideră necesară pentru întreținerea bobocilor
la sol, ca și a celorlalte păsări, umiditatea de 60-70%, iar la baterii 65-70%. Limitele între care
trebuie să se mențină umiditatea variază în funcție de vârstă. Ele sunt cuprinse practic între
55-75%. La rațe și gâște limita superioară poate fi mai ridicată.
Specialiștii francezi recomandă în creșterea mularzilor o umiditate relativă ridicată a
aerului, de 75-85% și arată că la rațe și gâște nu trebuie să scadă sub 60%.
Normele Institutului Tehnic de Avicultură precizează că bobocii de rață, ca și tineretul
de alte specii de păsări, necesită o umiditate mai ridicată, de 75-80% în primele 3 săptămåni
de viață, umiditate care trebuie să scadă după aceea la 68-70% la rasele de rață domestică
comună și la 70-75% la rața leșească.
Ventilația în adăposturile pentru rațe și gâște
Caietul tehnic al ITAVI indică ca destul de imprecise normele de ventilație ale
adăposturilor pentru rațe, cuprinse între 4-10 m3 pe kg greutate și oră.
Viteza curenților de aer din adăpost trebuie să fie cuprinsă între 0,3 m/s la 20ºC și 1,5
m/s la 24°C. În general, viteza curenților de aer la nivelul păsărilor nu trebuie să depășească 1
m/s la temperatura de 21°C.
Tehnologia de creștere a palmipedelor pentru carne din țara noastră, prevede ca, pentru
a feri bobocii de curenți și a economisi energie, ventilatoarele să fie folosite abia din a 2-a sau
a 3-a săptămână de creștere, după cum este cazul. La bobocii în vârstă de peste o lună, în
funcție de condițiile atmosferice și microclimat, se consideră necesar ca ventilația să asigure
un schimb de minimum 0,75 m3 aer per kilocorp pe oră la rața comună și de 1,5-2 m3 iarna și
5-7 m3 aer per kilocorp pe oră vara la rața Barbarie.
Lumina
Când se folosește iluminarea naturală a adăpostului, diferiți autori consideră ca necesar
pentru bobocii de rață și gâscă un indice de iluminare de la 1/6-1/7, 1/8-1/10 sau chiar un
raport mult mai mare, de 1/14, între suprafața ferestrelor și cea a pardoselii adăpostului
(ultimul raport are în vedere palmipedele adulte).
În adăposturi fără ferestre, echipate cu baterii, se recomandă o intensitate luminoasă de
5-6 W/m2, timp de 13-14 ore pe zi.
În creșterea semiextensivă se propune folosirea luminii artificiale în perioada în care
bobocii sunt crescuți în puierniță până la vârsta de 15 zile. Atunci se asigură 24 ore de lumină
cu ajutorul unor lămpi de 75 W, după care bobocii sunt scoși în padoc în timpul zilei și
beneficiază de lumină naturală, atât timp cât durează aceasta.
Ținând cont de datele din literatura de specialitate consultată, se poate spune în
concluzie că rațele în creștere au nevoie de o durată relativ redusă a zilei-lumină în comparație
cu celelalte păsări domestice. Astfel, la bobocii de rață, durata de 24 h/24 h lumină se pare că
este necesară numai în primele 2-7 zile, după care aceasta poate și este necesar să scadă,
pentru evitarea picajului, la 10-14 ore.
Intensitatea de iluminare în schimb este destul de ridicată în prima săptămână de viață,
când sunt necesari 40-50 lucși sau o putere de 5 W/m 2. După vârsta de 2 săptămâni, aceasta
poate să scadă mai mult decât la celelalte păsări, până la 5-10 lucși (2-3 W/m2), limita
inferioară a intensității luminii fiind determinat` numai de posibilitatea de desfășurare a
activității de îngrijire a păsărilor de către oameni. Intensitatea luminoasă slabă nu influențează
negativ performanțele păsărilor, care înregistrează un consum mai mic și sunt mai liniștite,
micșorându-se mult riscul de picaj.
La bobocii de gâscă, în primele 10 zile se recomandă 5-7 W/m 2, apoi intensitatea se
reduce la 2,5-3 W/m2, cu o durata de iluminare de 23 de ore.
Compoziția aerului
De exemplu, la 0ºC și o presiune de 760 mm Hg rața consumă o cantitate de 1,2 l
oxigen/h/kg, cu peste 51% mai mult decât gâsca. Necesarul de oxigen al bobocilor de rață se
estimează la 5,5 l/h/kg. La găștele adulte, necesarul de oxigen este de 0,6 l/kilocorp și oră.
În funcție de specie Și vârstă, păsările elimină prin respirație cantități de 0,8-4,9 l
CO2/h, iar rațele se pare, mai mult decât găinile, adică 70 l/h de unde necesitatea unei
ventilații active a adăposturilor.
Normele valabile în CSI prevăd maximum 0,05 mg/l hidrogen sulfurat în adăposturile
pentru rațe.
Pulberile din aerul adăposturilor de păsări au acțiune iritativă asupra pielii și
mucoaselor.
Cantitatea maximă admisă este de 15 mg/m3 aer, dacă nu conțin bioxid de siliciu și 20
mg/m3, când acestea conțin bioxid de siliciu.
Numărul cel mai mare de microorganisme se găsește în aerul cu cea mai mare cantitate
de pulberi, deci în adăposturile pentru păsări și în special în cele întreținute pe așternut
permanent. Se consideră că un adăpost are o stare igienică corespunzătoare dacă concentrația
de germeni nu depășeștete 54.000-57.000 germeni/m3.
Presiunea
 În cazul unei ventilări corecte a adăpostului, presiunea se modifică puțin, printr-o
dimensionare corectată a orificiilor de ventilație și a intensității ventilației forțate.
Scăderea presiunii aerului în adăposturi determină evaporarea mai rapidă a apei de pe
suprafețele umede, dar și degajarea de gaze nocive din canalele și fosele colectoare de
dejecții, care depășind nivelurile admise pot afecta păsările.
Electricitatea aerului
Este reprezentată în principal prin aeroioni și câmpul electric al atmosferei.
Aeroionii negativi produși artificial pot fi folosiți în cantitate de 1.000/cm 3 de aer
pentru
îmbunătățirea calității aerului, 1-100.000/cm3 în scop biostimulativ și preventiv, 200.000-
1.000.000/cm3 în scopuri terapeutice, cu condiția de a fi aplicați în 2-3 reprize a 30 de minute
pe zi timp de 20-30 de zile.
La creșteri de potențial al câmpului electric, consecutiv măririi densității ionilor
pozitivi, în timpul furtunilor, animalele reacționează prin neliniște, hiperexcitabilitate și
tulburări de ritm cardiac.
Interacțiuni între factorii de microclimat și între aceștia și hrană`
Interacțiunile între factorii de microclimat pe de o parte și între aceștia și hrană sunt
relativ puțin cercetate, deși relația între temperatură, umiditate și ventilație, de exemplu, a
atras de multă vreme atenția, temperatura influențând deopotrivă procesul de creștere,
valorificarea hranei și în bună măsură calitatea carcasei.
Efectele temperaturii asupra organismelor sunt însă condiționate și de alți factori de
microclimat, cum ar fi durata și intensitatea luminii și chiar rețetele furajere, mai ales prin
nivelul lor energetic.
Pe de altă parte, pierderea de apă duce la un consum exagerat de apă și la scăderea
consumului de hrană, păsăile pierzându-și apetitul și devenind apatice. Când temperatura
corporală tinde să crească, pentru a micșora producția de căldură rezultată din digestie,
păsările își reduc consumul voluntar de hrană.
Cercetând corelația între intensitatea luminii și nivelul energetic al rațiilor, unii autori
găsesc o interacțiune foarte semnificativă între intensitatea luminii (55 lucși) și rețetele
furajere, la intensitateamare a luminii, cele mai mari greutăți realizându-le puii hrăniți cu
rețete cu nivel energetic ridicat, în timp ce la intensitatea mică a luminii (5 lucși) diferențele
între loturile cu rații diferite sunt mici.
Alți autori, într-o experiență privind interrelațiile între temperatură, lumină și
concentrația energetică a rației, au ajuns la concluzia că, la temperatură mare, cel mai bun
consum specific în perioada de finisare se obține la un regim de lumină intermitent de 2 ore
lumină + 2 ore întuneric și rație cu valoare energetică ridicată, în comparație cu rezultatele
obținute cu durată continuă sau scăzută a luminii și nivel energetic ridicat.

2.3.2. Condiţiile de hrănire şi adăpare

Adăparea se face de obicei la discreție. Palmipedele trebuie să aibă la dispoziție
destulă apă curată cel puțin 6-12 ore pe zi. Având în vedere cantitatea mare de apă consumată
pentru creșterea bobocilor, există experimente care arată că limitarea accesului la apă timp de
6-8 ore pe zi, începând de la vârsta de 2 săptămâni, timp de 4 săptămâni, nu influențează
semnificativ greutatea corporală finală a bobocilor, consumul de hrană sau conversiunea
acesteia, rezultând în schimb o însemnată economie de apă.
Apa trebuie să aibă o compoziție chimică și bacteriologică satisfăcătoare, pentru a
evita problemele sanitare.
La aducerea bobocilor în hala de creștere și înainte de a-i plasa sub eleveuză, se
introduce fiecare boboc cu ciocul în apă și în hrană. Dacă bobocii sunt deshidratați, se pot
pune pe rând în vase cu apă caldă la 25°C, cu adâncimea apei de 5 cm. Astfel reflexul de adă
pare se va exterioriza imediat.