STRES SI COPING IN SITUATIILE DE BOALA

1. Boala ca sursa majora de stresuri psihice

Situatia de boala poate aduce prejudicii pe mai multe planuri:
- boala este o amenintare la adresa integritatii, statutului si rolului persoanei;
- boala este o stare somatica a bolnavului, dar totodata o stare subiectiva de
constientizare a unor deficite;
- boala este un impas existential mai ales atunci cand schimbarile ating sfera dorintelor
pacientului. Se limiteaza capacitatile sale fizice si psihice si se pierd anumite
gratificatii;
- boala presupune schimbari de ordin ambiental;
- boala determina schimbari de tip relational:
 la cei internati scad contactele cu familia;
 pentru altii este un prilej de a-si analizarelatiile familiale;
 scade capacitatea de indeplinire a sarcinilor, ceea ce duce fie la reprosuri, fie
la menajare excesiva din partea celorlalti;
 scad mijloacele materiale, ceea ce duce la schimbari in conduita familiei;
 se limiteaza contactele cu prietenii;
 se deregleaza raporturile conjugale afective.
Din punct de vedere al bolnavului exista trei variante:
a) acceptarea bolii – determinata de atitudinea realista, rationala, implicand ajustarea
comportamentului;
b) ignorarea bolii:
- atitudinea exprima un nivel redus de cultura;
- boli psihice;
- boli neurologice;
- comportare laudativa.
c) negarea bolii – pentru a nu se supune limitarilor, pacientii subestimeaza simptomele si
au o atitudine sfidatoare.
In situatiile de boala pot aparea diferite tipuri de atitudini:
- combativa – presupune echilibru psihic si adaptare la realitate;
- resemnare – dezinteres, stare depresiva, fatalism;
- refugiu in boala – fuga de responsabilitati – apare la personalitatile imature;
 - problematizanta – culpabilitate, negociere, cautarea vinovatului;
- valorificare superioara –boala privita ca expoerienta de autocunoastere, meditare,
reorientare;
- rea folosire a bolii – hiperestimarea bolilor usoare.

2. Coping in situatia de boala

Coping- inseamna a lupta cu succes, a face tot posibilul, a face fata unei situatii neplacute.
Pentru Folkman si Lazarus, adaptarea apare ca un efort cognitiv si comportamental pentru
a stapani, tolera sau reduce cerintele interne si externe, precum si conflictele care apar odata
cu aceste cerinte. Astfel, adaptarea nu este pasiva, ci dinamica si creatoare.
Astia doi propun si un model tranzactional al stresului. Atfel, stresul este o relatie
particulara intre individ si mediu, in care persoana evalueaza anumite elemente ale mediului
ca fiind costisitoare sau suprasolicitante in raport cu resursele de care ea dispune si pe care le
percepe ca amenintari la adresa starii de bine. In momentul in care interactioneaza cu
stresorii, oamenii fac anumite evaluari asupra acestora. Stresorii identificati pot fi evaluati ca
reprezentand amenintari sau provocari, obstacole care trebuie si care pot fi depasite. In
situatia in care indivizii vad amenintari si nu provocari este mai degraba sa fie trait stresul
decat in cea in care indivizii vad provocari si nu amenintari.
Strategiile de coping (adaptare) la sters se incadreaza in doua categorii:
- strategii centrate pe probleme – au ca scop reducerea problemei care a cauzat stresul,
actionand in principal asupra stresorului;
- strategii centrate pe emotii – oamenii incearca sa isi regleze emotiile astfel incat sa
reduca nivelul de stres.
Solicitarile pot produce stres psihic doar daca individul anticipeaza faptul ca nu va fi
capabil sa le faca fata sau ca nu le va putea face fata fara sa puna in pericol alte scopuri pe
care le urmareste.
Anticipand consecintele, individul isi poate activa resursele de coping in mai multe
moduri:
- evitarea solicitarilor;
- indeplinirea lor la un pret tolerabil;
- schimbarea opticii asupra solicitarilor (minimalizandu-le);
- schimbarea opticii asupra posibilitatilor proprii (reevaluarea lor);
- schimbarea opticii asupra consecintelor.
Clasificarea comportamentelor de adaptare/stilurilor de coping:
- activ – pasiv – discutand actiunea, tratand problema stresorilor sau evitand stresul;
- cognitiv-emotional – controland stresorii angajati in activitatea cognitiva sau tinand
de sfera emotionala;
- controlul – mentinand in aparenta controlul asupra stresorilor;
- actiunea psihologica/actiunea sociala
Copingul parcurge urmatoarele etape”
- anticiparea – cand situatia poate fi amanata sau cand persoana se poate pregati pentru
confruntare;
- confruntarea – cand au loc raspunsul, redefinirea situatiei si reevaluarea;
- postconfruntarea – cand se analizeaza semnificatia personala a ceea ce s-a intamplat.
Rezilienta – se refera la capacitatea individului de a suporta stresori fara a manifesta
disfunctii psihologice, boli psihice sau dispozitie negativca persistenta.
Procesul central in construirea rezilientei consta in dezvoltarea aptitudinilor de coping,
bazate la randul lor pe oserie de trasaturi de personalitate:
- atitudine de genul “daca vrei,poti”;
- tendinta de a privi problemele noi ca pe oportunitati;
- un sistem constant si sanatos de valori;
- o zona larga de confort;
- capacitatea de recuperare dupa situatii traumatice;
- o larga retea de suport social.

3. Suportul social si sanatatea

Suportul social se refera la resursele pe care le primim de la cei din jurul nostru.
Caracteristici ale eficientei suportului social:
- marimea retelei sociale;
- calitatea relatiilor;
- modul in care stim sa folosim suportul social
Existenta unui suport social multumitor va reduce numarul evenimentelor stresante
intalnite precum si tendinta de a evalua aceste evenimente ca fiind stresante. Constiinta
faptului ca beneficiem de un ajutor din partea celorlalti, poate intari abilitatile de adaptare in
situatii stresante. Sursele de suport social pot fi: familie, rude, prieteni, colegi si comunitatea
profesionala, vecini si comunitatea de cartier, grupuri informale, specialisti sau grupuri de
suport pentru diferite afectiuni
 4. Grupurile de suport si rolul lor in activarea resurselor de coping
Factori terapeutici in grupurile de suport:
- inocularea sperantei;
- universalitatea – in grupul de terapie, infirmarea sentimentelor de unicitate ale
membrilor devine o puternica sursa de usurare;
- transmiterea si impartasirea informatiilor – in general informatiile sunt oferite de catre
moderatorul grupuluidar acestea pot veni si de la membrii grupului;
- altruismul – membrii grupului de suport castiga oferind si nu doar primind ajutorul.
- recapitularea corectiva a grupului familial primar – grupul de suport seamana cu o
familir sub multe aspecte. Important este ca subiectii nu doar retraiesc experientele
familiale timpurii ci si faptul ca le traiesc corectiv;
- comportamentul imitativ – membrii grupului invata privindu-se unul pe altul cum sunt
rezolvate problemele;
- coeziunea grupului – cu cat grupul este mai coeziv, cu atat eficienta sa in atingerea
obiectivelor va fi mai mare;
- catharsisul – discutand intre ei, membrii grupului nu fac doar schimb informational ci
se coalizeaza, dar si descarca o serie de tensiuni si frustrari acumulate.