Rinologie-LP 1

Dr Stan Constantin
EXAMENUL OBIECTIV
• 1. Inspecţia-modificări patologice la nivelul piramidei nazale si ale
feţei -elemente ale unei paralizii faciale, se solicită pacientului să
încrunte fruntea, să închidă ochii, să arate dinţii, să fluiere.
• -malformatii congenitale sau dobândite ale piramidei nazale şi ale
regiunilor învecinate
• -modificările piramidei nazale apărute în cadrul unor traumatisme
(plăgi tegumentare, deviaţii posttraumatice ale piramidei), infecţii,
inflamaţii, tumori benigne sau maligne.
• inspecţia regiunii orbitare şi a globilor ocular- sediul frecvent al unor
complicaţii apărute în cadrul evoluţiei unor afecţiuni infecţioase şi
tumorale rinosinusale.
• 2. Palparea -cu delicateţe.
-semnele de fractură ale piramidei nazale: durere în punct fix, mobilitate
anormală, crepitaţii osoase, emfizem subcutanat.
-obligatoriu palparea regiunilor adiacente: -rebordul orbitar
-arcada zigomatică
-regiunea frontală
-formaţiunile tumorale-consistenţa formaţiunii, mobilitatea, sensibilitatea.
PALPAREA PUNCTELOR SINUSALE
-pentru suspiciunea de sinuzita-in punctele de sensibilitate dureroasa maxima-
trigger points
Sinusul frontal:
-supraorbitar-incizura supraorbitara -pachetul VN supraorbital- la unirea 1/3 int cu
2/3 ext a rebordului orbitar superior
-unghiul superointern al orbitei-foseta trochleara
Sinusul etmoid anterior
-unghiul intern al orbitei
Sinusul maxilar
-infraorbitar-la 0,5 cm sub mijlocul rebordului infraorbitar-pachetul VS
infraorbitar
-fosa canina-peretele maxilarului anterior
-Palparea acestor puncte sinusale se efectuează simetric de o parte şi de cealaltă, şi
alternativ, nu concomitent pe ambele părţi.
• -sensibilitatea cutanată a feţei, regiune inervată senzitiv de către
nervul trigemen.
• -pacientul este cu ochii închişi, iar examinatorul plimbă pe
tegumentul fiecărei hemifeţe o bucată de vată efilată, rugând
pacientul să compare senzaţiile între puncte simetrice dreapta-
stânga.
• -Hipoestezia sau anestezia tegumentară apar în afectarea nervului
trigemen pe tot parcursul său, în afecţiuni neurologice sau ORL
(tumori sinusale, tumori de rinofaringe cu extensie endocraniană,
tumori de unghi pontocerebelos).
• Foarte utilă este şi testarea reflexului cornean.
 3.Examenul endocavitar
Examinarea vestibulului nazal (narinoscopia)
Vestibulul nazal- porțiunea cea mai anterioară și inferioară a nasului
prin care fosele nazale propriu-zise comunică cu exteriorul.
-lateral mărginit de cartilajele alare iar medial de
columela
-căptușit cu tegument și conține glande sebacee și fire de păr (vibrize).
-comunică cu fosele nazale prin limen nasi, zona de tranziție între
tegument și mucoasa nazală.
• Pentru a efectua examinarea-sursă de lumină-lampă frontală sau o
oglindă frontală
• -Mâna stângă se poziționează pe fruntea pacientului (4 degete,
policele ramâne liber), fixând capul.
• Cu policele se ridică vârful nasului pentru a vizualiza vestibulul.
• În timpul doi se va mișca vârful nasului în stânga și în dreapta pentru
a expune porțiunea antero-inferioară a septului nazal.
• patologic se pot evidenţia: stenoze dobândite, corpi străini,
traumatisme locale, infecţii, inflamaţii cutanate (vestibulită, furuncul
al vestibulului nazal), tumori, deviații anterioare de sept nazal,
îngustări de valva nazală, sursa de epistaxis (dacă provine din pata
vasculară).
Rinoscopia anterioara
-se efectuează cu ajutorul speculului nazal Hartmann
-mereu după narinoscopie
-pacientul şi medicul examinator sunt aşezaţi pe scaune faţă în faţă
-lumina centrată la nivelul orificiilor narinare, speculul nazal în mâna
dreaptă, în timp ce mâna stângă se va aplica pe fruntea celui examinat
-speculul va fi introdus închis în orificiul narinar
-după care se va deschide cu grijă, prin apropierea mânerelor.
În raport cu direcţia fascicolului luminos şi implicit a privirii
examinatorului, se descriu două incidenţe pentru rinoscopia
anterioară:
• incidenţa orizontală, când speculul nazal odată introdus ridică
uşor vârful nasului, fasciculul luminos va fi paralel cu planşeul fosei, se
va putea examina etajul inferior al fosei, respectiv planşeul, porţiunea
inferioară a septului şi cornetul inferior cu meatul său;
• incidenţa oblică se obţine atunci când cu ajutorul mâinii stângi,
care era fixată pe fruntea pacientului, se realizează extensia capului.
Se vizualizează astfel etajul mijlociu al foselor nazale, porţiunea
mijlocie a septului, cornetul şi parţial meatul mijlociu.
Patologic prin rinoscopie anterioară se pot evidenţia la nivelul foselor
nazale:
-un calibru prea strâmt (deviaţii de sept, rinite cronice hipertrofice)-
-un calibru prea larg (rinite atrofice, ozena)
-mucoasa pituitară congestionată, edemaţiată (rinite acute, cronice),
-mucoasa pituitara anemiată, atrofică (rinite atrofice, aplicare de
vasoconstrictoare)
-prezenţa în lumenul foselor a secreţiilor cu diferite caractere (seroase,
mucoase, mucopurulente, sangvinolente, crustoase, etc.),
-prezenţa de corpi străini, polipi, tumori.
Examenul endoscopic
• sursă de lumină, un cablu cu fibre optice, la care se ataşează tijele
endoscopice cu unghiuri variabile: 0, 30, 70, 90 şi 120 de grade.
• o cameră video, sistem digital de stocare a imaginilor.
• endoscopia și rinoscopia sunt examinări complementare și inaintea
examinării endoscopice ar trebui efectuată o rinoscopie anterioară
pentru a avea o imagine de ansamblu asupra anatomiei și
eventualelor modificări patologice.
• spray anestezic cu xilocaină-anestezie topică a mucoasei nazale
• vasoconstrictor local.
• permite examinarea unor zone inaccesibile rinoscopiei anterioare
simple: meatul superior, recesul sfenoetmoidal, orificiile de drenaj ale
sinusurilor maxilar şi frontal (meatul mijlociu).
• permite şi recoltarea de probe biologice pentru culturi bacteriene
sau fungice de la acest nivel
• recoltarea mult mai precisă de probe bioptice, sub control optic
• endoscopia reprezintă metoda ideală de examinare şi a rinofaringelui.
Se poate efectua transnazal, cel mai frecvent, sau transoral.
• examinarea transnazală se constituie ca o completare a examenului
endoscopic al foselor, tija endoscopică fiind trecută prin choane în
rinofaringe.