Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
De la arhitectură la prelucrarea sticlei, trecând prin design şi elaborarea expoziţiilor, opera luiCarlo
Scarpa s-a remarcat întotdeauna prin capacitatea unică a autorului ei de a alia dragostea pentru
materiale cu simţul detaliului şi recursul la poezia organică a edificiului.
Villa Veritti
În acest teritoriu suburban, maestrul renascentist construise pentru nobilimea locală minunate
reşedinţe în care renaşterea antichităţii se înscria într-o geometrie strictă, marcată în special de
simetrii. În felul său, Palladio manifesta în creaţiile sale credinţa în atotputernicia matematicilor de a
organiza şi, în consecinţă, de a domina lumea, tot aşa cum vilele sale exprimă, prin monumentalitatea
lor, controlul exercitat de proprietar asupra domeniilor lui. O viziune modernă, care a influenţat, de
altfel, conştient sau nu, gândirea mai multor heralzi ai arhitecturii moderne, de la Mies van der Rohe
la Le Corbusier.
Muzeul Castelvecchio din Verona
Veneţianul Carlo Scarpa a avut şi el în minte acest prestigios model când s-a aplecat asupra artei de
a locui şi de a concepe reşedinţe private.
Într-un anume fel, Scarpa a fost întotdeauna un arhitect de interioare. Fie că a amenajat un muzeu,
birouri sau a construit case, el a vizat „întregul mediu înconjurător al vieţii şi al acţiunii umane”,
după expresia lui Giulio Carlo Argan.
Această ambiţie izvorăşte din dialogul creator cu tradiţia, care înseamnă pentru el, în primul rând,
tradiţia Veneţiei, aşa cum se poate vedea în principalele proiecte de case particulare.
Ornamentul ca semnătură
Interpenetrarea spaţiilor şi relaţia interior-exterior la Muzeul Castelvecchio
Activitatea sa în domeniul spaţiilor de locuit este marcată, în anii ’40, de diverse proiecte în
colaborare, cum ar fi cel al Casei Pellizzari şi cel al Casei Bellotto din Veneţia. Acestea pot fi
considerate şantiere de formare în care se rafinează strategiile constructive şi ornamentale. În 1955,
Luciano Veritti îi încredinţează lui Scarpa construirea casei sale din Udine. Arhitectul îşi elaborează
planul pentru Villa Veritti pe baza unor ingenioase combinaţii geometrice. Dacă Palladio, în faimoasa
sa Villa Rotonda, înscrisese un cerc într-un pătrat, Scarpa creează fuziunea, într-o entitate asimetrică,
a unui semicerc cu un dreptunghi, în timp ce, în interiorul perimetrului, figura cercului va fi matricea
diferitelor spaţii. Refuzând perfecţiunea plictisitoare a volumelor netede, el elaborează elemente în
relief, asociate adesea deschiderilor. În ceea ce priveşte planul, organizează interpenetrarea spaţiilor,
dar şi comunicarea între interior şi exterior.
Faţada Fundaţiei Querini Stampalia cu podul desenat de Carlo Scarpa
Abstracţia geometrică a proiectului prinde viaţă prin simţul ascuţit al calităţilor tactile şi vizuale ale
materialelor, dar şi prin atenţia meticuloasă acordată detaliilor care hrănesc o concepţie singulară a
ornamentului. Scarpa nu se recunoaşte în uscăciunea şi lipsa ornamentului caracteristică unei tendinţe
a Mişcării Moderne, cea încarnată de Le Corbusier.
Are relaţii cu industria sticlei de la Murano, mai ales cu firma Cappellin, al cărei consilier artistic
devine. şi cu Venini pentru care creează, începând din 1933, timp de 14 ani, piese din sticlă.
Posibilităţile plastice ale sticlei îi stimulează cercetările şi experimentările constante privind detaliile.
Banca Populară din Verona
Grija pentru calităţile estetice ale materialelor se regăseşte în restaurările sale şi în punerea în scenă a
operelor care se disting prin rafinament, prin expresivitatea diferitelor materiale, prin alternanţa
nuanţelor cromatice şi juxtapunerea proprietăţilor tactile (suprafeţe netede şi rugoase), prin claritatea
conceptuală între elementele orizontale şi cele verticale.
Dacă desenul este întotdeauna de o precizie de orfevru, planul pare de această dată dictat de o
geometrie aleatorie, lipsită de unghiuri drepte, care împrumută de la arta barocă motivul emblematic
al pliurilor. Organizarea globală devine mai complexă, necesitând crearea unor puncte de reper. Nouă
coloane puternice joacă acest rol, pe lângă funcţia lor structurală. Ele sunt compuse din inele
alternative de beton şi piatră roz sau albă, într-o discretă referinţă la coloanele rustice de la Villa
Serego de Palladio.
Mormântul Brion
Ansamblul proiectului pare conceput ca un dialog cu tradiţia veneţiană, cu puternice conotaţii. Astfel,
aleea ce duce la intrare te trimite cu gândul la îngustele calle ale Serenissimei, în timp ce ţiglele
acoperişului în terase formează un fel de campo. În sfârşit, omniprezenţa apei, element central al
compoziţiei generale, aminteşte singulara relaţie a veneţienilor cu natura. Abundenţa acestor referinţe
şi a conotaţiilor nu trebuie să ne înşele însă. Villa Ottolenghi este o operă a timpului ei, în care
fluiditatea spaţiilor interioare, de o frumuseţe oarecum rece, este mărturia unui spaţiu de locuit
modern. Dar o modernitate situată istoric şi cultural.
După război, „muzeul devine, în Italia, un teren privilegiat al proiectului arhitectural” şi, în acelaşi
timp, un veritabil pariu civic, scrie Patricia Falguières în introducerea noului volum.Carlo Scarpa.
Arta de a expune.
„Am o mare pasiune pentru opera de artă. Am căutat întotdeauna să cunosc, să ştiu, să înţeleg şi cred
că am destul de bune cunoştinţe critice. Nu ştiu să scriu, n-aş putea scrie un articol critic, dar simt cu
acuitate aceste valori. Ele mă emoţionează. De fapt, prefer să fac un muzeu în loc de un zgârie-nori”,
mărturisea Carlo Scarpa.
A restructurat, de asemenea, magazine, cum ar fi Olivetti din Piaţa San Marco din
Veneţia,Gavina din Bologna, dar şi sediul Băncii Populare din Verona.
În 1965 afost distins cu Premiul IN/Arch şi Medalia de Aur pentru Artă şi Cultură a Ministerului
Educaţiei Naţionale, pentru transformarea Castelvecchio în muzeu.
Carlo Scarpa a murit accidental în timpul unei călătorii în Japonia, unde fusese primit ca un maestru.
Potrivit dorinţei sale, este înmormântat în Cimitirul Brion, proiectat de el, din San Vito d’Altivole,
aproape de Treviso.
Cu puţin timp înaintea morţii, devenise Doctor Honoris Causa al Facultăţii de Arhitectură din
Veneţia.
În 1984, compozitorul Luigi Nono i-a dedicat compoziţia pentru orchestră A Carlo Scarpa,
Architetto, Ai suoi infiniti possibili.
Recomanda
ARHITECT
CARLO
SCARPA
CULTURĂ
ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE
Copierea lui Brâncuși
URMĂTOR
Constantin: Avem încă foarte mulți fermieri care dețin suprafețe mici
ACTUALITATE
Retorica noii Comisii Europene este ”grotescă” și ”fascistă”?
10 septembrie 2019 4
SONDAJ COTIDIANUL.RO
ECONOMIE
Ministerul Finanțelor susține că în presa de azi au apărut informații false cum că dobânda cu care s-a
împrumutat azi, 4,06%, este mai (…) […]
“Ceea ce trăim în ultimele decenii e unul dintre cele mai grave atentate la adresa spiritualităţii”
21 martie 2019 10
ANDOGRAFIA ZILEI
Politică
Social
Justiție
Economie
Editorial
Cotidianul TV
Business to Business
Open Data
Cultură
Lifestyle
Tech
Sport