Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ECHOGRAFIA
1. Echografia abdominală
Permite vizualizarea aortei abdominale ficatul, vezicii şi căilor biliare, pancreasului,
rinichilor, ureterelor şi vezicii urinare.
Nu necesită substanţă de contrast, procedura este utilă pentru femeile gravide, pacienţi
alergici sau cu insuficienţă renală.
Pacientul nu mănâncă înaintea testului.
Poziţia pacientului este în funcţie de organul vizat, de obicei decubit dorsal.
Prezenţa gazelor în abdomen distorsionează imaginea.
2. Echografie Doppler arterio-venoasă
Evaluează permeabilitatea vaselor de sange, direcţia şi viteza fluxului sangvin, ultrasunetele
fiind reflectate de eritrocite.
Participarea asistentului medical la procedură
- se descoperă membrele de investigat şi se aplică gelul conductor;
- fluxul venos poate fi reprodus ca un sunet șuierător (dacă vena este trombozată nu se
percepe nici un zgomot);
- zonele de ocluzie şi gradul de obstrucţie sunt identificate prin scanare Duplex;
Pentru examenul arterelor se poate opri circulaţia venoasă prin aplicarea manșetelor de
tensiometru la coapsă, gambă, și gleznă;
- transductorul se plasează imediat sub manşeta umflată (presiunea fiind la un nivel superior
TA sistolice înregistrate în extremintatea normală);
- se eliberează lent presiunea din manşetă şi se notează valoarea cea mai mare a TA la care
apare aspectul caracteristic de semnal Dop.
3. Echografia în obstetrică
Dă relaţii asupra existenţei sarcinii, locului de nidaţii (cavitatea uterină sau în afara acesteia),
inserţii placentare (placenta praevia, sarcina unică sau multiplă, prezentație, vârsta sarcinii,
asupra dezvoltării în raport cu vârsta sarcinii, feţi macrozomi sau retard de creştere
intrauterină).
Testul este inofensiv pentru făt.
În primul trimestru, echografia se realizează pe cale transvaginală, în trimestrul 2 şi 3 se
preferă calea abdominală.
Pacienta se aşează în decubit dorsal.
Calea abdominală necesită uneori vezică plină pentru a se putea diferenţia de sacul gestional.
Dacă vezica este goală cu o oră înaintea examenului se oferă pacientei 3 pahare mari de apa
şi este rugata sa nu mictioneze până la terminarea examenului.
În trimestru 2 şi 3 de sarcină prezenţa scheletului fetal permite biometria şi depistarea unor
eventuale anomalii.
Efectuarea examenului presupune aplicarea gelului pe zona abdominală.
Calea vaginală nu necesită pregătire, vezica poate fi goală.
Sonda vaginală este prevăzută cu un capișon care conţine un gel apos, fără să se întrepună aer
între extremitatea sondei şi capișon.
Metoda se prefera în cazul persoanelor obeze, cu multiple cicatrici abdominal.
ENDOSCOPIA
Examenele endoscopice reprezintă vizualizarea şi examinarea directă a organelor sau
cavităţilor cu ajutorul endoscoapelor – aparate cu fibre optice şi un sistem de lentile ataşate
unui tub flexibil sau rigid.
Endoscopiile sunt de competenţa medicului.
Scop/indicaţii
- examinarea cavităţilor şi organelor pentru stabilirea diagnosticului;
- efectuarea unor manevre/intervenţii chirurgicale;
- recoltarea unor fragmente de tesut in vederea biopsiei;
Tipuri de examene:
- artroscopia; - esofagogastroduodenoscopia;
- bronhofibroscopia; - histeroscopia;
- cistoscopia; - laparoscopia;
- colposcopia; - mediastinoscopia;
- colonoscopia; - rectosigmoidoscopia;
- toracoscopia.
Responsabilități:
Medicul:
- stabileşte indicaţiile;
- identifică eventuale contraindicaţii;
- explică pacientului derularea examinării;
- obţine consimţământul informat;
- efectuează examinarea.
Asistentul medical:
- pregătește materialele pentru examen;
- participă la pregătirea pacientului;
- însoţeşte pacientul la laboratorul de endoscopie;
- asigură poziţia pacientului în timpul examenului;
- supraveghează starea pacientului şi informează medicul cu privire la modificările observate;
- preia produsele recoltate (dacă este cazul) le etichetează şi le înaintează laboratorului;
- îngrjieşte şi supraveghează pacientul după examen.