12.

Materialele noi și influența lor asupra designului sec XX

La mij anilor 60 perioada reconstrucției se încheia în Europa și prima generație născută după
război ajungea la maturitate. Această generație care a găzduit Europa cu protestele ei în 1968 va reuși
să-și impună totodată și propriile gusturi și idealuri. A satisface necesități primare nu mai era
suficient, standardul de viață considerat acceptabil ridicîndu-se la cote mai înalte. Utilizarea liniilor
curbe, a formelor organice era deja la modă în anii 50, iar mobilierul scandinav era foarte prezent și
acceptat de publicul larg. De la înc anilor 60, asemenea interioare cu materiale naturale și culori
neutre au început să fie considerate plictisitoare. Termenul de design, utilizat pînă atunci doar în
legătură cu industria, începe să fie utilizat în această perioadă în limbajul de zi cu zi. Industria
chimică inventează noi materiale ca ABS (un plastic rigid) sau polietilena, într-o epocă în care prețul
petrolului era foarte scăzut. Aceste materiale aveau calități nemaiîntîlnite pînă atunci: erau ușoare,
puteau fi colorate în masă și puteau lua orice formă, atunci cînd erau injectate în matrițe. Deși materia
primă era ieftină, execuția matrițelor era costisitoare, așa că doar în cazul producției de serie mare
investiția putea fi amortizată. În acest fel s-au deschis porțile pentru apariția în scenă a unui mobilier
mai ieftin, cu o durată de viață mai scurtă, fabricat din noile materiale puse la dispoziție de industria
chimică și finisate în culori vii. Consumul din țările industrializate, încurajat de campanii publicitare
și de marketing, a condus la crearea multor obiecte care nu răspundeau unor nevoi, ci prin caracterul
lor seducător alimentau în mod artificial cererea. Principiul ”folosește și aruncă” a contaminat în cele
din urmă și domeniul proiectării de mobilier.
Materiile plastice naturale și cele semi-sintetice sunt descoperite la mij sec XIX în plin avînt al
revoluției industriale. Bachelita, descoperită în 1907 în Belgia de Leo Baekeland va fi imediat
adoptată în producția de telefoane, aparate electrice, deținînd mulți ani supremația în acest domeniu.
În 1908 compania americană Corning, cu o lungă istorie în cercetarea și inovarea tehnicilor și
materialelor de sticlă, creează o sticlă de borosilicat rezistentă la căldură pe care o numește Pyrex și o
folosește din 1915 în confecționarea vaselor de gătit, iar în 1935 produce fibra de sticlă. În SUA în
1931 apare cauciucul butyl, producția acestuia fiind strîns legată cu utilitatea militară, fiind folosit de
la tancuri pînă la avioane. În acei ani ai dezvoltării chimiei organice, echipa Carothers va descoperi
materialul denumit naylon. Produs industrial începînd cu 1938 acesta va cunoaște cele mai diverse
utilizări de la lenjeria feminină, pînă la înlocuirea costisitoarei mătăsi naturale la parașute. Tot
nailonul este cel care duce la marele boom al ciorapilor fini, care se produc la scară industrială. În
1934 în SUA apar pe piață primele plăci de plexiglas, devenind deosebit de apreciat pentru
posibilitatea de a arăta structura internă a unui produs. Războiul duce și la utilizarea pe scară largă a
melaminei – o rășină sintetică cu calități excepționale de rezistență la căldură, lumină, produse
chimice și chiar și la foc, care a fost folosită ca liant pentru lemn, ducîd la avîntul placajului. A fost
folosită în forme stratificate pentru tablouri electrice, pentru îmbrăcarea cabinelor și altor elemente pe
nave, marina americană deschizîndu-i larg porțile după război. O altă rășină acrilică, numită lucită a
dus în Marea Britanie la producerea de uz casnice și tot aici, polietilena, descoperită în 1924, va fi
folosită în război pentru izolarea cablurilor telefonice și a celor submarine, cunoscînd ulterior o
întrebuințare cu un spectru foarte larg. În 1924 americanul Earl Tupper creează o polietilenă suplă pe
care o folosește pentru crearea unor recipiente cu capac. El a reușit să combată mirosul neplăcut și
aspectul unsuros al polietilenei obișnuite și a obținut un material puternic, flexibil, neporos și
translucid. Tot din polietilenă suplă apar în Marea Britanie în 1948 ligheane și găleți care deschid
calea cîmpului de utilizare a plasticului pentru cele mai diverse recipiente și obiecte de uz casnic. O
altă grupă importantă o prezintă poliesterii, descoperiți în SUA în anii 30. Poliuretanele, descoperite
de Otto Bayer în 1937 și folosite în război ca spume rigide la avioanele și submarinele nemțești. În
anii 50 Bayer a creat poliuretanele suple care, utilizate de designerii de mobilier pentru că era un
material de umplere ideal pentru tapiserii, vor duce în acei ani la ideea unui nou confort cotidian.
Însă anterior, ideea folosirii materialelor noi pentru mobilier, lansată revoluționar de Marcel
Breuer la Bauhaus prin folosirea nemaiîntîlnită a oțelului tubular, a fost implicată de Charles Eames
și Eero Saarinen pentru a produce modelul lor cîștigător la un concurs organizat de MoMa, realizat
inițial în placaj, în poliester armat cu fibră de sticlă. În 1940 muzeul din New York organizase o
expoziție de mobilier în care cei doi au primit locul I pentru designul lor de scaun cochilie, unificînd
șezutul și spătarul într-o expresie flexibilă și într-un corp comun. Abia prin folosirea poliesterului
armat cu fibră de sticlă, designul profund inovator, premiat de MoMa, devine fabricabil pe scară
industrială, constituind un reper al mobilierului modern. Acest preocedeu va fi utilizat în continuare
de Saarinen pentru cochilia faimosului său Womb. Un alt element care atrage implicarea materialelor
noi în design este aparatura electrică destinată consumatorului individual, cu cerințele sale de izolare,
siguranță în exploatare și aspect estetic. Lumea electrocasnicelor și a frigiderului în particular, va fi
profund inovată prin turnarea în ABS a tuturor îmbrăcărilor interne, substituind tabla de fier. Designul
televizorului va fi modificat radical de implicarea materialelor plastice pentru carcasă, conferindu-i-
se astfel o imagine de mașinărie, mult mai tehnică, care a dus și la eliberarea lui de asocierea cu
mobila, care se făcea anterior prin lemnul fals utilizat pentru carcasă, prin încastrarea în mobilier.
Lumea materialelor plastice face un remarcabil salt calitativ în anii 50-70. Modul lor de prelucrare
devine mult mai bun, iar designerii le acordă forme și funcții nemaiîntîlnite anterior. În Italia mai ales
materiale ca polietilena, poliesterul, vin cu posibilități cromatice nelimitate. Impactul noilor materii
asupra marketingului mobilierului este de asemenea de notat, în condițiile în care noile materii, atît
materiile plastice, cît și metalul, își pierd cu ușurință perfecțiunea aspectului inițial, strălucirea.
Reparația lor fiind anevoioasă, este preferabilă înlocuirea.
Gaetano Pesce, unul dintre cei mai radicali și mai inovativi creatori ai timpurilor noastre, a
prezentat la Tîrgul de Mobilă de la Milano din 1969 seria de fotolii intitulate Up. Volumele organice
și comode ale celor șapte fotolii erau în mod evident neobișnuite pentru epoca în care au fost
proiectate, dar adevărata inovație consta în ambalajul lor. Executate din spumă poleuritanică, fotoliile
erau comprimate prin vacuumare și vîndute în ambalaje plate din PVC. Odată cu deschiderea
ambalajului, obiectele expandau, în scurt timp ajungînd la dimensiunea lor finală. Londra devine la
începutul anilor 60 unul din cele mai importante centre ale modei și artei. Aici elemente ale ”artei
populare”, adica ale benzilor desenate, reclamelor comerciale, ambalajelor sau ale imaginii străzilor
vor fi înglobate în arta cu A mare. Arta Pop, așa cum s-a numit acest curent artistic, va atenua pînă la
anulare distincția care se făcea pînă atunci între bunul și prostul gust. Pop Art va influența puternic
artele vizuale și creația multor designeri de mobilier. Muzica pop, lansată în Marea Britanie și SUA,
era parte integrantă a culturii acestei perioade. Danezul Verner Panton, era interesat în creațiile sale
de mobilier mai mult de materialele plastice și de oțel decît de lemn, ceea ce îl apropie mai mult de
experimentele din SUA sau Italia, decît de compatrioții săi. Lui i se atribuie creația primelor
prototipuri de fotolii gonflabile. A proiectat mai multe piese celebre de mobilier, inclusiv primul
scaun din plastic injectat. A introdus arta pop în arhitectura de interior a epocii și a imaginat unele
dintre cele mai inovative configurații de spații interioare.