CONFESIUNEA UNUI COPIL AL SECOLULUI

Comentarii de dom’ Ubu asupra evenimentelor recente

SCENA 1

Atmosfera sumbra. Se aude muzica in surdina Ubu vine cu muzica in mana. Se asaza si
sta in tacere fumand (ca un mafiot). Constiinta isi face aparitia de sub scaun.

DOMN UBU: Ce gălăgie ! Deșteptătorul ăsta n-o să mai isprăvească odată cu sunatul la ușa
ochiului meu? în regulă, o să deschidem. De altfel, trebui să se fi revărsat de zori. Într-adevăr, e
ora trei după-masă. Nu văd nici un motiv să nu botez momentul în care mă destept eu tot zori.
Nu taci odată, maimu-foiule? Orişicit, e un deşteptător bun, care indică fazele lunii şi-ale rentei,
orele, minutele, secundele si secolele, si care-i garantat doi ani. A. Dumnezeule Doamne, să ştii
că-i cel puţin ceasul Judecăţii de Apoi!

CONSTIINTA: Nu tocmai, dom' Ubu: nu-i decit secolul care bate!

DOM UBU: Secolul? Păi, mi se pare c-a si bătut anul trecut. Cum trece vremea ! E drept că anul
trecut, cum nu eram dispus să mă deranjez, am spus că mi-o luase ceasu-nainte.

CONSTIINTA: Și astfel, din vina dumneavoastră, o mulțime de oameni, care nu iau drept
adevăr-adevărat decit ce spuneţi dumneavoastră, nu ştiu incă dacă secolul incepe anul trecut sau
anul ăsta. Dom' Ubu, n-aveți pic de ruşine ?

DOM UBU: Domnule Conştiinţă proprie, n-avem niciodată pic de ruşine: mai intii, din principiu.
Tineți-vă gura, oamenii ăştia sint nişte idioţi şi eu ştiu ce spun. Intr-adevăr, astăzi e secolul
douăzeşiopt precis, datorită stiintei mele meteorologice şi fiindc-asa-mi place mie ! Că dacă nu
mi-ar plăcea mie, as afirma că ceasornicul meu de secole rămine de data asta-n urmă și că era
anul trecut.
SCENA 2

Constiinta iese de sub scaun. E imbracata in mai multe camasi si le da jos pe rand.
Lumina rece.

CONȘTIINȚA: Dom' Ubu, v-aţi pregătit să faceți ceea ce aveți obiceiul să faceți cînd vă
schimbați secolul?

DOM UBU: Să-mi schimb și cămașa cu-aceeași ocazie ? Păi asta ar însemna cam prea des.

CONŞTIINŢA: Nu vorbesc de primenirea rufăriei burdihanului dumneavoastră, dom Ubu, ci de

curățirea sufletului; nu zăboviți: căci, oare, cine se poate amăgi că are să mai trăiască înc-o sută
de ani?

DOM'UBU:Domnule, nu pricep boacă din ce spuneți.

CONȘTIINȚA: E vremea să vă faceți un examen de conştiinţă, să recapitulați tot ceea ce s-a-

ntimplat bun sau rău în ultima sută de ani; căci foarte puține sînt treburile în care v-ați vîrît nasul,
fără ca de altfel să vă privească; drept care sinteţi răspunzător de tot, și de-aia lumea merge așa
de-anapoda.

DOM UBU: Merge-așa de bine, domnule, vreți să spuneți, căci dacă noi conducem lumea pe
dos, ca pe-o apă pe care-o silim să se-ntoarcă la izvoare, facem aşa numai ca s-o depărtăm de
sfirsitul ei!
SCENA 3

Dictator (vorbeste ca Ceausescu). Clopot de lumina.

CONŞTIINŢA: Aţi fost la Expozipe", dom'Ubu?

DOM'UBU: Avînd în vedere că nici o manifestare a industriei omeneşti nu trebuie să ne rămînă

străină, da, domnule, am fost !

CONȘTIINȚA: De cîte ori ?

DOM'UBU: Deveniți indiscret !... Nu prea mai ştiu... a, ba da: numai o dată și cel mult; am intrat
pe-o uşă şi-am iesit pe alta, ceea ce nu le venea in minte să facă zecilor de mii de gură-cască
prinși în ţarcul ăsta ca-ntr-o cursă de soareci. Dacă dorința mea ar fi fost să observ trecători, i-as
fi putut vedea tot atît de bine în libertate, pe bulevardul lor natal. Cît despre barăcile închise și
alte staule, n-am pătruns înăuntru: n-am avut chef să contemplu nici una dintre curiozitările pe
care se zicea că le-adăpostesc, fiindcă eu, prin curiozitate", inteleg un obiect pe care-l descopăr
singur, în explorările mele individuale la populațiile barbare, vreau să fiu lăsat să-l descopăr
singur ! Pe cită vreme cel mai frumos obiect de artă se banalizează de indată ce-i pus la indemina
mai multora.

CONSTIINTA: Deoarece vă place să nu faceți nimic, de altfel ca toată lumea, trebuie să fiți
sedus de reforma ortografiei'!

DOM'UBU: Asta-i altceva. Blegii care vor să schimbe ortografia habar n-au, şi eu am. Rastoarnă
toată structura cuvintelor si, subt pretext că le simplifica, le pocesc. Eu le perfectionez şi le-
nfrumusețez după chipul si asemănarea mea.

CONSTIINTA: Vă ieşiţi din fire, dom' Ubu. Am să depun o plângere la Uniunea Europeana.

DOM'UBU: Aș, nu ne temem de-acest judecător de treabă: e amicul nostru, căci am avut
bunavointa să-l imblinzim, scriind undeva că el e curul aparatului magistrativ spre a face pe
supapa de siguranță cînd justicia risca să aibă o indigestie de injustiție. Il stimăm și proiectăm să
ne servim de el ca sa ducem la bun sfirsit marea noastră revendicare feminista, si anume serviciul
militar nu pentru toți, ci pentru toate. In felul ăsta, o să se ducă madam Ubu la război.
CONŞTIINȚA: N-aţi ales momentul potrivit, dom' Ubu: ştiţi foarte bine că şi-asa se vorbeşte
prea mult despre depopulare. Femeile trebuie lăsate să facă copii.

DOM'UBU: Au să facă oricum destui cîtă vreme bărbații au să le-ajute uneori să-I facă. Iar eu
vreau cu dragă inimă să dau exemplul și să le fabric ciți or pofti.
SCENA 4

Se transforma intr-o petrecere – cantat, dansat, shot-uri, cei doi urla sa se auda.

CONȘTIINȚA: Nu vă lăudaţi, dom' Ubu: amintiți-vă că, după ce-ați făcut optsprezece pe zi, vă
ia lumea peste picior că după aia și cel puțin pină a doua zi in zori nu mai puteți.

DOM UBU: Dar s-ar putea să putem cîtă vreme o grămadă de inşi ştiu clar dinainte că n-au să
poată niciodată. Şi asta e numai din vina lor: fiindca nu beau destul alcohol.

CONȘTIINȚA: Cum spuneți ?

DOM'UBU: Alcohol, domnule, Și, pe urmă, la ce bun sa faci atâția copii dacă ni-i omoară in
razboi ? O fi poate negot cinstit si livrezi copii masacrabili cu scadenţă la douăzeci de ani, dar nu
merită nici s-aștepti, nici să-i trimiți așa departe. Pot fi omoriţi imediat și pe loc, contra unui
scont, și-n orice caz s-ar economisi suferinţele lor și cîteva cheltuieli de-ale noastre,

CONSTIINTA: Bateţi cîmpii, dom' Ubu. Acolo se trimit soldaţi ca să apere libertatea.

DOM UBU: Dar timpiții care se bat pentru libertate n-o dobindesc nici măcar.

CONSTIINTA: Dom' Ubu, vorbiţi cam cu prea multă uşurinţă despre războise, totuşi, un lucru
cunoscut că aţi fost capitan de dragoni, pe urmă rege, in Polonia.

DOM' UBU: Intr-adevăr, dar imbåtrinesc şi mă consacru de-acum înainte unor lucrări mai
paşnice.
SCENA 5

Ca printr-o revelatie, Ubu se pune sa picteze. Fixeaza pe cineva cu privirea. Ramane

singur, fara muzica, etc.

CONSTIINTA: Dom' Ubu, numai prostii spuneţi. Care sunt, ca să schimbám vorba, ultimele
dumneavoastră absurdități în materie de pictură?

DOM'UBU: Nu mai pictez ! Mă ocup de geometrie. Am compus un tratat de geometrie care a

fost mai întii, cum se și cuvenea, aprobat dar pe urma n-au mai fost de părerea mea cind am
enunţat teorema că paralele pot apărea mai ales in cazul curbelor, altfel spus, cînd curbele sint
regulate și se intind in toate direcțiile. Atunci m-am hotărît să aplic o feroce răzbunare. Stropim
și altoim mici așchii de lemn de altoit in unechi și clești de sucit nirtita. Avem nişte sere secrete
într-o pivniță la un complice. Torturile victimei noastre amenință să devină atît de amarnice incit,
spre-a le-ndulci cit de cit, dintr-un rest de milă, ne propunem să-i citim, dintr-un exemplar
frumos, confectionat special numai și numai pentru acest din urmă țel, care va fi şi cel din urmă,
toată Imitarea lui Isus Cristos'.

CONȘTIINȚA: Nu credeţi că s-ar distra mai mult dacă i-ați citi Almanahul asta?

DOM' UBU: Nu sînt sigur. Dar cum asta ne va mai scuti oricum de osteneală, o să i-l citim,
dacă-i destul de prezentabil și dacă are destule pagini. Orişicit,pin-acum sînt prea multe. Avem,
prin urmare, plăcerea să suspendām Examenul nostru de Conştiinţă și să ne oprim, pentru astăzi,
aici, pînă cînd ne-o apuca vreo fantezie să-l reluăm într-o bună zi curînd şi cel mai tîrziu în
secolul următor.