Seminar 2

Metoda curenţilor de buclă

Metoda curenţilor de buclă (sau metoda curenţilor ciclici) asociază circuitului un nou set de
necunoscute – curenţii de buclă. Aceştia sunt nişte curenţi fictivi, fiecare fiind ataşat unei bucle a
circuitului, rezultând astfel L-N+1 curenţi de buclă independenţi.

Fig.18. Alegerea curenţilor de buclă.

Astfel introduşi, curenţii de buclă verifică prima teoremă a lui Kirchhoff. Într-adevăr, fiecare
curent de buclă intră într-un nod printr-o latură şi iese din nod prin alta, contribuţia sa la ecuaţia în
nodul respectiv fiind identic nulă.

Fig.19. Contribuţia curenţilor de buclă într-un nod.

Noile necunoscute se determină cu ajutorul teoremei a II-a a lui Kirchhoff aplicată în cele L-
N+1 bucle, curenţii laturilor fiind caclulaţi ca suma algebrică a tuturor curenţilor de buclă ce parcurg
latura respectivă.

I 5  I b1  I b 2 , I 3   I b1  I b3 , I 6   I b 2  I b 3 ,  (18)
Algoritmul metodei curenţilor de buclă presupune următorii paşi:

- pasul 1 - determinarea numărului N de noduri;

- pasul 2 - determinarea numărului L de laturi şi alegerea sensurilor curenţilor prin acestea,

excepţie făcând laturile cu surse de curent unde curentul prin acestea este dat chiar de
sursa de curent, trasându-se numai tensiunea de la bornele sursei de curent;
 - pasul 3 - determinarea numărului B = L-N+1 de bucle independente care devin curenţi de
buclă, ataşându-le câte un sens de parcurgere;

- pasul 4 – scrierea celor L-N+1 ecuaţii aferente teoremei a II-a a lui Kirchhoff având ca
necunoscute curenţii de buclă;

- pasul 5 – exprimarea surselor comandate (mărimilor de comandă) în funcţie de

necunoscutele metodei – curenţii de buclă;

- pasul 6 – rezolvarea sistemului de ecuaţii;

- pasul 7 – determinarea curenţilor laturilor;

- pasul 8 – verificarea soluţiei cu ajutorul bilanţului puterilor.

Exemplul 2:

Fie circuitul cu schema electrică din figura 19. Se cere analiza circuitului prin metoda curenţilor
de buclă, ştiind următoarele valori ale elementelor de circuit: R1 = ... = R7 = 1 Ω, E1 = 2 V, E5 = 2 V.

Fig.19. Schema circuitului din exemplul 2.

Rezolvare

Pasul 1:

- numărul total de noduri N = 4.

Pasul 2:

- numărul total de laturi L = 6 iar sensurile alese ale curenţilor sunt schiţate în fig.20.

Fig.20. Schema circuitului din exemplul 2 cu sensul curenţilor ales.

Pasul 3:
 - numărul buclelor independente (curenţilor de buclă) este B = L-N+1 = 3. Alegerea lor se
face fie direct, având grijă ca fiecare buclă să conţină cel puţin o latură diferită faţă de
celelalte bucle, fie prin considerarea unui arbore (arborele ales în fig.21 este constituit din
laturile L1, L5 şi L6, buclele fiind ataşate laturilor din co-arbore: L 2, L4, respectiv L3).

Fig.21. Alegerea curenţilor de buclă.

Pasul 4:

- se scriu ecuaţiile aferente teoremei a II-a a lui Kirchhoff.

( B1) R1 I b1  I b 3   R2 I b1  E1
( B 2) R4 I b 2  R5 I b 2  I b 3   E5 (19)
( B3) R1 I b1  I b 3   R3 I b3  R5 I b 3  I b 2   R7 I b3  R6 I b 3  E1  E5
Pasul 5:

– nu avem surse comandate;

Pasul 6:

- se rezolvă sistemul de ecuaţii rezultând soluţia:

I b1  1, I b 2  1, I b3  0 (20)
Pasul 7:

- se determină curenţii laturilor:

I1  I b1  I b 3  1A
I 2  I b1  1A
I 3  I b3  0 A
(21)
I 4  I b 2  1A
I 5  I b 2  I b 3  1A
I 6   I b3  0 A
Pasul 8:

- bilanţul puterilor are următoarea expresie:

Pgen  Pcon
E1 I1  E 2 I 2  R I  R I  R3 I 32  R4 I 42  R5 I 52  R6 I 62  R7 I 72
1 1
2 2
2 2 (22)
4W  4W
O altă modalitate de scriere a sistemului de ecuaţii (pasul 4), util mai ales pentru dezvoltarea
de algoritmi de analiză a circuitelor folosind metoda curenţilor de buclă, are următoarea formă:
 R11 I b1  R12 I b 2  R13 I b 3  Eb1
R21 I b1  R22 I b 2  R23 I b 3  Eb 2 (23)
R31 I b1  R32 I b 2  R33 I b 3  Eb3
unde:

R11, R22, R33, Rmm reprezintă suma rezistenţelor laturilor parcurse de curentul de buclă Ib1, Ib2,
Ib3 respectiv Ibm;

R12, R13,...,Rkj reprezintă suma algebrică a rezistenţelor laturilor comune buclelor k şi j,

considerându-se cu semnul „+” sau cu semnul „-” după cum cei doi curenţi de buclă (Ibk şi Ibj) parcurg
aceste laturi în acelaşi sens sau în sensuri opuse (Rkj = Rjk);

Eb1, Eb2, Eb3, Ebm reprezintă suma algebrică a tensiunilor electromotoare din bucla 1, 2, 3
respectiv m, considerându-se cu semnul „+” dacă sensul sursei de tensiune coincide cu sensul
curentului de buclă şi cu semnul „-” în caz contrar.

În această modalitate ec. (19) pot fi scrise sub forma:

I b1 R1  R2   I b 2 0   I b3 R1   E1
I b1 0   I b 2 R4  R5   I b 3  R5   E5 (24)
I b1 R1   I b 2  R5   I b3 R1  R3  R5  R6  R7   E1  E5

Caz special:

Când unul din elementele buclei este o sursă de curent, tensiunea corespunzătoare acestuia
nu poate fi scrisă folosind relaţia u=f(i). În acest caz, tensiunea sursei de curent trebuie tratată ca o
necunoscută. Dacă sursa de curent este prezentă într-o singură buclă, atunci curentul de buclă
corespunzător este egal cu valoarea sursei de curent, deci cunoscut. Pentru determinarea celorlalţi
curenţi de buclă nu mai este necesar să se scrie ecuaţia Kirchhoff II pentru bucla cu sursa de curent.
Totuşi, pentru a determina tensiunea la bornele sursei de curent, va trebui scrisă la sfârşit o ecuaţie
Kirchhoff II în această buclă.

Exemplul 3:

Fie circuitul cu schema electrică din figura 22. Se cere analiza circuitului prin metoda curenţilor
de buclă, ştiind următoarele valori ale elementelor de circuit: R 1 = R2 = 2 Ω, R3 = R4 = 1 Ω, E1 = 12 V, Ig5
= 12 A.

Fig.22. Schema circuitului din exemplul 3.

Rezolvare
Pasul 1:

- numărul total de noduri N = 3 (cele două noduri de jos se pot considera suprapuse, latura
dintre cele două noduri fiind fără niciun element – scurtcircuit).

Pasul 2:

- numărul total de laturi L = 5 iar sensurile alese ale curenţilor sunt schiţate în fig.23.

Fig.23. Schema circuitului din exemplul 3 cu sensul curenţilor ales.

Pasul 3:

- numărul buclelor independente (curenţilor de buclă) este B = L-N+1 = 3. Alegerea lor se

face fie direct, având grijă ca prin sursa de curent să treacă un singur curent de buclă, fie
prin considerarea unui arbore (cu menţiunea ca latura cu sursa de curent să nu aparţină
arborelui).

Fig.24. Alegerea curenţilor de buclă.

Pasul 4:

- se scriu ecuaţiile aferente teoremei a II-a a lui Kirchhoff.

( B1) R1 I b1  I b 2   R2 I b1  E1
( B 2) R1 I b1  I b 2   R3 I b 2  R4 I b 2  I b 3   E1 (25)
( B3) I b3  I g 5
Pasul 5:

– nu avem surse comandate;

Pasul 6:

- se rezolvă sistemul de ecuaţii rezultând soluţia:

 I b1  4, I b 2  2, I b3  12 (26)
Pasul 7:

- se determină curenţii laturilor:

I1  I b1  I b 2  2 A
I 2  I b1  4 A
(27)
I 3  I b 2  2 A
I 4  I b 2  I b3  10 A
Pentru a determina tensiunea de la bornele sursei de curent aplicăm teorema Kirchhoff II în
bucla 3 şi obţinem:

I 4 R4  U g  0  U g  10V (28)
Pasul 8:

- bilanţul puterilor are următoarea expresie:

Pgen  Pcon
E1 I1  U g 5 I g 5  R1 I12  R2 I 22  R3 I 32  R4 I 42 (29)
144W  144W

Metoda nodală

În cazul metodei nodale (metoda potenţialelor nodurilor) necunoscutele sistemului de ecuaţii

vor fi potenţialele în nodurile circuitului. Astfel, un nod al circuitului este ales ca nod de referinţă şi i
se atribuie potenţialul 0, potenţialele celorlalte noduri exprimându-se în raport cu acest nod (fig.29).
Pentru fiecare latură de circuit se va exprima tensiunea dintre nodurile de conexiune ca diferenţa de
potenţial dintre nodurile corespunzătoare, curentul prin latură fiind determinat cu ajutorul
caracteristicii i=f(u). Sistemul de ecuaţii se obţine aplicând teorema Kirchhoff I în cele N-1 noduri ale
circuitului (exceptând nodul de referinţă) având curenţii exprimaţi în funcţie de potenţiale.

Fig.29. Potenţialele nodurilor.

Algoritmul metodei nodale presupune următorii paşi:

- pasul 1 - determinarea numărului N de noduri;

 - pasul 2 – alegerea nodului de referinţă şi atribuirea acestuia potenţialul nul;

- pasul 3 – scrierea celor N-1 ecuaţii aferente teoremei I a lui Kirchhoff având curenţii
exprimaţi funcţie de potenţialele nodurilor;

- pasul 4 – exprimarea surselor comandate (mărimilor de comandă) în funcţie de

necunoscutele metodei – potenţialele nodurilor;

- pasul 5 – rezolvarea sistemului de ecuaţii;

- pasul 6 – determinarea curenţilor laturilor;

- pasul 7 – verificarea soluţiei cu ajutorul bilanţului puterilor.

Exemplul 4:

Fie circuitul cu schema electrică din figura 30. Se cere analiza circuitului prin metoda nodală,
ştiind următoarele valori ale elementelor de circuit: R1 = 20 Ω, R3 = 10 Ω, R4 = 10 Ω, R5 = 1 Ω, R6 = 1
Ω, E1 = 2 V, E5 = 5 V, Ig2 = 2 A.

Fig.30. Schema circuitului din exemplul 4.

Rezolvare

Pasul 1:

- numărul total de noduri N = 4;

Pasul 2:

- alegem ca nod de referinţă N4 căruia îi atribuim potenţialul 0;

Fig.31. Alegerea nodului de referinţă.

Pasul 3:

- scriem ecuaţiile aferente teoremei I Kirchhoff în cele trei noduri (N1, N2, N3) exprimând
curenţii funcţie de potenţialele nodurilor şi elementele de circuit din latură:
 N1  I 4  I1   I g 2  V1  V4  1  V2  V1  E1  1  I g 2
R4 R1

N 2  I1  I 3  I g 2  V2  V1  E1  1  V2  V3  1  Ig2 (35)

R1 R3

N 3  I5  I6  I3  0  V3  V4  E5  1  V3  V4  1  V2  V3  1 0

R5 R6 R3
V4 fiind considerat 0, ec. 32 poate fi rescrisă astfel:

1 1 1
N1   V1  V2  V1    I g 2  E1
R4 R1 R1

N 2   V2  V1  1  V2  V3  1  I g 2  E1
1
(36)
R1 R3 R1

N 3   V3  V4  1  V3  V4  1  V2  V3  1   E5

1
R5 R6 R3 R5
O altă modalitate de scriere a ecuaţiilor ar fi prin transfigurarea tuturor surselor de tensiune în surse
de curent:

Fig.32. Transfigurarea surselor de tensiune în surse de curent.

 1 1  1
N1   V1     V1  I g1  I g 2
 R1 R4  R1
 1 1  1 1
N 2   V2     V1  V3  I g 2  I g1 (37)
 R1 R3  R1 R3
 1 1 1  1
N 3   V3      V2  I g5
 R3 R5 R6  R3
unde

1 1
I g 1  E1 , I g 5  E5 (38)
R1 R5
O altă formă de scriere a sistemului de ecuaţii (pasul 3), util mai ales pentru dezvoltarea de
algoritmi de analiză a circuitelor folosind metoda nodală, are următoarea formă:

G11V1  G12V2  G13V3  I sc1

G21V1 G 22V2  G23V3  I sc 2 (39)
G31V1  G32V2  G33V3  I sc 3
unde:
 G11, G22, G33, Gmm reprezintă suma conductanţelor laturilor incidente în nodul 1, 2, 3 respectiv
m, considerate toate cu semnul „+”;

G12, G13,...,Gkj reprezintă suma conductanţelor laturilor conectate în paralel între nodurile k şi
j, considerându-se toate cu semnul „-” (Gkj = Gjk);

Isc1, Isc2, Isc3, Iscm reprezintă curentul de scurtcircuit injectat în nodul 1, 2, 3 respectiv m, de
forma:

1
I scK  I gK  E K (40)
RK
Se consideră cu semnul „+” dacă sensul sursei de curent, respectiv al sursei de tensiune este
spre nod şi cu semnul „-” în caz contrar.

În această modalitate, ec. 36 se pot scrie sub forma:

 1 1   1  1
V1     V2     V3  0  E1  I g 2
 R1 R4   R1  R1
 1   1 1   1  1
V1     V2     V3      E1  I g 2 (41)
 R1   R1 R3   R3  R1
 1   1 1  1
V1  0  V2     V3      E5
 R3   R5 R6  R5

Pasul 4:

– nu avem surse comandate;

Pasul 5:

- se rezolvă sistemul de ecuaţii rezultând soluţia:

V1  10V , V2  8V , V3  2V (42)

Pasul 6:

- aplicând legea lui Ohm pe fiecare latură, rezultă următoarele valori ale curenţilor:

I1 
V2  V1   E1 , I3 
V2  V3
, I6 
V3
(43)
R1 R3 R6

I1  1A, I 3  1A, I 4  1A, I 5  3 A, I 6  2 A (44)

iar tensiunea la bornele sursei de curent este:

U g 2  V2  V1  18V (45)
Pasul 7:

- bilanţul puterilor are expresia următoare:

 Pgen  Pcon
E1 I1  E5 I 5  U g I g 2  R1 I12  R3 I 32  R4 I 42  R5 I 52  R6 I 62 (46)
53W  53W

Caz special:

Când o latură conţine conţine doar o sursă ideală de tensiune, nu putem exprima curentul folosind
relaţia u-i a sursei de tensiune. În acest caz, dacă unul din nodurile laturii care conţine sursa ideală de
tensiune este nod de referinţă, atunci rezultă imediat potenţialul celuilalt nod şi se reduce sistemul cu
o ecuaţie (vezi ex.5). Dacă niciunul dintre nodurile laturii respective nu este nod de referinţă, fie se
alege o secţiune care să conţină latura cu sursa ideală de tensiune şi se scrie teorema I Kirchhoff pe
această secţiune (vezi ex.6), fie se introduce ca necunoscută curentul prin latura respectivă (vezi ex.7).

Exemplul 5:

Fie circuitul cu schema electrică din figura 33. Se cere analiza circuitului prin metoda nodală, ştiind
următoarele valori ale elementelor de circuit: R1 = 4 Ω, R3 = 1 Ω, R4 = 1 Ω, R5 = 1 Ω, R6 = 2 Ω, E2 = 12V,
E5 = 1.25I4, Ig = 2A.

Fig.33. Schema circuitului pentru exemplul 5.

Rezolvare

Pasul 1:

- numărul total de noduri N = 4;

Pasul 2:

- alegem N4 ca nod de referinţă rezultând potenţialul nodului N1 de valoare V1 = E2;

Fig.34. Alegerea nodului de referinţă.

 Pasul 3:

- scriem sistemul de ecuaţii aferent metodei nodale:

V1  E2
 1 1 1   1   1 1  E
V2      V1     V3      5
 R4 R5 R6   R4   R5 R6  R5 (47)
 1 1 1   1 1  E
V3      V2       I g  5
 R3 R5 R6   R5 R6  R5
Pasul 4:

- sursa de tensiune E5 comandată de curentul I4 poate fi scrisă sub forma:

V1  V2
E5  1.25  (48)
R4
Pasul 5:

- se rezolvă sistemul de ecuaţii rezultând soluţia:

V1  12V , V2  8V , V3  2V (49)

Fig.35. Sensurile curenţilor prin laturi.

Pasul 6:

- aplicând legea lui Ohm pe fiecare latură, rezultă următoarele valori ale curenţilor:

 V1  V3 V1  V2 V3  V2  E5 V2  V3
I1  , I3  , I4  , I5  , I6  (50)
R1 R3 R4 R5 R6

I1  3 A, I 2  5 A, I 3  2 A, I 4  4 A, I 5  1A, I 6  3A (51)
iar tensiunea la bornele sursei de curent este:

U g 2  V1  V3  10V (52)
Pasul 7:

- bilanţul puterilor are expresia următoare:

 Pgen  Pcon
E 2 I 2  E5 I 5  U g I g  R1 I12  R3 I 32  R4 I 42  R5 I 52  R6 I 62 (53)
75W  75W

Laborator 2

Circuite cu surse comandate în curent continuu

Cele patru tipuri de surse comandate generează multipli ai tensiunii sau ai curentului de
comandă. Se pot însă modela și surse comandate care să fie funcții neliniare mai complicate de
mai multe tensiuni și/sau curenți de comandă. În continuare ne vom concentra însă numai
asupra surselor de bază comandate liniar.
Pentru identificarea laturilor de comandă ale surselor comandate în curent, se introduc surse
ideale independente de tensiune cu valorile t.e.m. egale cu 0. Această tensiune se pune pe latura
curentului de comandă, în sens invers curentului de comanda. Această sursă reprezintă un
element în plus, deci va determina apariția unui nod suplimentar. Dacă totuși se intampla ca în
latura de comandă să avem o sursă de tensiune independentă, o putem folosi în locul sursei
suplimentare.
Circuitele cu surse comandate nu respectă teorema reciprocității și de aceea se numesc și
nereciproce.
Teorema reciprocității : Curentul electric produs într-o latura j a unei rețele electrice liniare de
o sursă situată într-o latură k, fără să mai existe alte surse în rețea, este egal cu curentul pe care
l-ar produce în latura k aceeași sursă, situată în latura j, rezistențele laturilor ramânând
neschimbate.

Sursa de tensiune comandată în tensiune

Figura 8 Sursa de tensiune comandată în tensiune (latura comandată în stânga și latura de

comandă în dreapta)
Ecuația de funcționare a acestei surse este: Ei=AUj, unde A este factorul de amplificare în
tensiune (adimensional).
Iată cum se declara in Spice o astfel de sursa:

E_nume N- N+ NC+ NC- valoare

Prima literă din descrierea sursei de tensiune comandată în tensiune este "E". Aceasta este litera
care trebuie să apară în prima coloană a fișierului *.CIR unde se descrie componenta.
N-, N+ sunt nodurile între care este conectată sursa de tensiune (a laturii comandate).
NC+, NC- sunt nodurile de conexiune ale tensiunii de comandă (latura de comandă).
În continuare sunt date câteva exemple de declarații de astfel de surse:

E1 12 14 21 13 14.0; factorul de amplificare este 14

E2 5 3 14 7 20
E2 5 3 7 14 -20; acelasi lucru ca mai sus
E2 3 5 14 7 -20; acelasi lucru ca mai sus
E2 3 5 7 14 20; acelasi lucru ca mai sus

Sursa de tensiune comandată în curent

Figura 9 Sursa de tensiune comandată în curent (latura comandată în stânga și latura de

comandă în dreapta)

Ecuația de funcționare a acestei surse este: Ei=RtIj, unde Rt este rezistența de transfer.
Sursa de tensiune comandată în curent generează o tensiune proporțională cu curentul Ij dintr-
o ramură diferită a rețelei. Rezistența de transfer Rt masurată în Ω este multiplicată cu
Ij măsurat în amperi pentru a genera tensiunea sursei comandate măsurată în volți. Ramura de
comandă nu se poate specifica prin nodurile sale. De aceea, asa cum am menționat și in
observația din introducere, trebuie să introducem o sursă de tensiune independentă de valoare
0, în serie cu ramura ce conține curentul de comandă astfel încât curentul de comandă să fie în
sens invers față de sursă. Daca totuși se intâmplă ca în latura de comandă să avem o sursă de
tensiune independentă, o putem folosi în locul sursei suplimentare (dacă este necesar, se poate
folosi un semn minus pentru a obține polaritatea corectă).
Iată cum se declară în Spice o astfel de sursă:

H_nume N- N+ V_comanda valoare

Prima literă din descrierea sursei de tensiune comandată în tensiune este "H". Aceasta este
litera care trebuie să apară în prima coloană a fișierului *.CIR unde se descrie componenta.
N-, N+ sunt nodurile între care este conectată sursa de tensiune (a laturii comandate).
V_comanda este sursa ideală de tensiune care identifică latura de comandă, al cărei curent
comandă sursa de tensiune H_nume.
valoare - este valoarea rezistenței de transfer Rt.
În continuare sunt date câteva exemple de declarații de astfel de surse:
Hvx 10 6 Vhx 25
Vhx 70 56 0V; comanda sursa Hvx
Hab 5 0 V20 125
V20 7 2 0V; comanda sursa Hab
HAL 10 6 V_3 10
V_3 3 5 20; sursa reala (diferita de 0) ce comanda sursa HAL

Sursa de curent comandată în tensiune

Figura 10 Sursa de curent comandată în tensiune (latura comandată în stânga și latura de

comandă în dreapta)
Ecuația de funcționare a acestei surse este: Igi=GtUj, unde Gt este conductanța de transfer.
Iată cum se declară în Spice o astfel de sursă:
G_nume N+ N- NC+ NC- valoare

Prima literă din descrierea sursei de tensiune comandată în tensiune este "G". Aceasta este
litera care trebuie să apară în prima coloană a fișierului *.CIR unde se descrie componenta.
N+, N- sunt nodurile între care este conectată sursa de curent (a laturii comandate).
NC+, NC- sunt nodurile tensiunii de comanda.
valoare - este valoarea conductanței de transfer Gt.
În continuare sunt date câteva exemple de declarații de astfel de surse:

Glab 23 17 8 3 2.5
G1 12 9 1 0 4E-2
Grad 19 40 6 99 0.65
Grad 19 40 99 6 -0.65; acelasi lucru ca mai sus
Grad 40 19 99 6 0.65; acelasi lucru ca mai sus

Sursa de curent comandată în curent

Figura 11 Sursa de curent comandată în curent (latura comandată în stânga și latura de

comandă în dreapta)
Ecuația de funcționare a acestei surse este: Igi=BIj, unde B este factorul de amplificare în curent
(adimensional).
Ramura de comandă nu se poate specifica prin nodurile sale. De aceea, așa cum am menționat
și în observația din introducere, trebuie să introducem o sursă de tensiune independentă de
valoare 0, în serie cu ramura ce conține curentul de comandă astfel încât curentul de comandă
să fie în sens invers față de sursă. Daca totuși se intâmplă ca în latura de comandă să avem o
sursă de tensiune independentă, o putem folosi în locul sursei suplimentare (dacă este necesar,
se poate folosi un semn minus pentru a obține polaritatea corectă).
Iată cum se declară în Spice o astfel de sursă:
F_nume N+ N- V_comanda valoare
Prima literă din descrierea sursei de tensiune comandată în tensiune este "F". Aceasta este litera
care trebuie să apară în prima coloană a fișierului *.CIR unde se descrie componenta.
N+, N- sunt nodurile între care este conectată sursa de curent (a laturii comandate).
V_comanda este sursa ideală de tensiune care identifică latura de comandă, al cărei curent
comandă sursa de curent F_nume.
valoare - este valoarea factorului de amplificare în curent B.
În continuare sunt date câteva exemple de declarații de astfel de surse:

Ftrn 81 19 Vctl 50.0

Vctl 23 12 0; controleaza Ftrn
Fcrt 63 48 Vx 20.0
Vx 33 71 0; controleaza Fcrt
F3 2 0 15.0
V1 3 1 0; controleaza F3