Ahem 5uperiom: Lectiuni

/Mr IMP 11,111
13113 G-.A_Z=EI
NO. III.
LECTIUNI
AHEM 5UPERIOM
PE-NTNU CLASFI UIII RE-FILIA
DF
NICULAE ABRAMESCU
LICENTIAT IN MATEMATICI
PROFESOR
CARTE APROBATA gDE ONOR. MINISTER AL CULTELOR t3I JNSTRUC-

TIUNII PRIN ORD. No. 292 DIN 18 IUNIE
1907 I REAPROBATA PRIN ORD.
No. 196 DIN 24 MAI 1913.
EDITIA II
REVAZUTÀ I ADAUG1TÀ
TipAritfi in '1000 exemplare
BUCURE*TI
TIPOGRAFIA COOPERATIVA, STR. BELVEDERE No, 6
1913
c. VZO. PRETUL it LIM
www.digibuc.ro
13n3zIOTEC.A. a-.A.ZETEI mAmivi.a2rIc"
No. III.
--440-410-44* -
LEOTIUNI
DE
AHEM 5UPERION1111
PEIITRU CLA5A 11111 RefILFI
DE
NICULAE ABRAMEpCU
LICENTIAT IN MATENIATICI
PROFESOR
CARTE APROBATA. OE ONOR. MINISTER AL CULTELOR I INSTRUC-

TIUNII PUBLICE PRIN ORD. No. 292 DIN 18 IUNIE
1907 §I REAPROBATA PRIN ORD.
No 196 DIN 24,MAI 1913
EDITIA II
REvkzuT:k I ADAUGITÀ
Tiptiritil in 1000 exemplare
BUCURE*TI
TIPOGRAFIA COOPERATIVA, STR. BELVEDERE No. 6
1913
C. 4'250.
www.digibuc.ro
PREFATA
Prietenu?.i fostul meu elev N. Abramescu, mi-a feicut po-
.eerea ca inainte de a da la tipar Lectiunile sale de Algebrä, in-
.tocmite pentru Cl. V III Realei, sei-mi comunice ci mie manus-
crisul. D-sa 'ini spuned cei la redijarea acestor lectiuni s'a
inspirat in bund parte de cursul ce a audiat la mine pe timpul
ceind erd student la Universitatea din Bucureei. Aceastei impre-
jurare 'mi impune indatorirea de a scrie ceiteva cuvinte de in-
troducere la lectiunile de fat&
Este un mijloc foarte comod si foarte des intrebuintat, de
cei ce dau osteneala a Ntrunde mai addnc lucrurile, de a
invinui programele c sunt prea Inarcate, ori de cede 071 cu-
noeintele pe care le capettet elevii in licee la o anumitei materie
nu corespund aeeptdrilor. Eu cred cá cele de mai multe ori nu
programele sunt de vind, ci modul lor de aplicare. .A,94 ludnd
de exemplu programa de matematici, partea privitoare la re
zolutia numericei a ecuatiilor,negre,sit cá ar fi lost mull dacd
s'ar Outer a se face la liceu un curs coupled asupra acestei
chestiuni; dar nu aceasta este preveizut in program, ei numai
stabilirea elementelor indispensabile, pentru ca un elev dupa ce
a term That liceul real, sa poatá rezolvd numericeee o ecuatie
cu coeficienti dati, care cuno,stinte sei le poatei apoi aplicit la
probleme practice de matematici, fizice. etc. Pe de altei parte
neapeli at di nu pate fi vorba numai de enuntarea unor reguli
practice, ci elevul trebue sd-si dea seama cum se aiunge la aceste
reguli. In rezumat trebueee, pe de-o parte inleiturate toate sub-
tilitätile care lungesc demonstratiile i cer Inuit amp, jar pe de
www.digibuc.ro
IV
alta parte sa se caute ea elevul s vazà. dea Seama curry

se petrec lucrurile.
Parerea mea este ca D-1 N. Abramescu a reusit pe deplin
in implinirea acestor conditiuni. D-sa a redus demonstratiile la
strictul necesar, inlocuindu-le in multe locuri prin reprezentari:
geometrice, care, fara a constitui demonstrafii propriu zise, da
o imagina concreta a modultti cum se petrec lucrurile : eleva
vede, iar cei mai ageri pot complecta ei singuri demonstratiile.
Acesta este spiritul lectiunilor ce tacearn etc studentii analui I
dela stzintele fizico-chimice, inainte de punerea în aplicare a.
noilor progranze ; acest mod de predare,_ conform cu intentia.
celor cari au alcatuit noile programe, a fost adoptat si de D-1
N. Abramescu in lectiunile sale.
Intr'un curs asupra rezolutiei numerice a ecuatiilor insa,
ceace nu trebue perdut un minut din vedere sunt aplicatiile,
in aceasta privinta lectiunzle intocmite de Dl N. Abramescul
sunt cu desavarere complecte. Dupa fiecare teorema urmeaza
mai multe aplicatii tratate complect, altele asupra carora sunt
date explicatii, in fine exercitiile propriu zise, foarte bine alese,.
§i la care s'a dat i reispunsul. Si la aplicatii, ca i la demons-
tra(ia teoremelor D-1 N. Abramescu a facut foarte mult uz de
reprezentarile grafice, astfel ca unui elev care a urmarit complect
o asemenea chestiune ii ramane pentru milt limp imprimata
in minte imaginea chestiunii, i poale la randul Luz. trata eu-
usurinta probleme de acelas fel precum si altele mai complicate.
Figurile clare, expresive si desemnate la scara, cum de altfel tre
buesc cerute i elevilor, au fost facute dupa crochiurile autorului
de D-1 M. Cioc, elev in anul al III-lea al scoali de Poduri i Sosele.
Intocmirea acestor lectiuni, fara vreun model similar, ev
necesitat de sigur multa munca din partea autorului,munca pe care
D-1 N. Abramescu a dat-o cu placere ; D-sa este unul din tinerii
noeri profesori, care lucreaza nu numai cu capul dar i cu
inima, consacrand tot timpul de care dispune pentru
datoriilor sale. Scurtul timp pe care l-a petrecut lt liceele din
Ploesti e Botosani a aratat cat de mult se poate face cu price
pere i buna-vointa : rezultatele dale de illtiMele concursuri ale
Gazetei Matematice sunt o dovada pentru aceasta.
Lectiunile de Algebra Superioara ale d-lui N. Abramesctr.
vu fost aprobate de Mini.sterul Instructiunei publice e al Cul--
www.digibuc.ro
V.
delor, pentru liceele rectle, urma unui raport foarte tavorabil

.ce i-a fäcut colegul tneu 6. Tileica Profesor la Universitatea
din Bucure0i, in calitale de membru in comisiunea de cercetare
.a cärtilor didactice. D-sa s'a ocztpat de aproape de aceastet lu-
.crare, reviizdnd arniinuntit manuscrisul i dcindu-i mai multe
sfaturi in ceeace priveste expunerea, pentru care autorul 41 face
placitta datorie, aduceind omagii fostului su Protesor Uni-
tversitar.
Mai am de addogat cei redactia Gazetei flatematice, Ore-
.ciind lucrarea D-lui N. Abramescu, a admis set fie publicatä in
Biblioteca sa.
* *
Inainte de a termind met cred dator sá spun douet cuvinte

.asupra executii materiale a lucretrii de fatii. La noi în tard
tiparirea cartilor de matematicet se face cu foarte multd grett-
tate, din cauzli cá putine sunt tipografiile care posedet semnele
necesare 0 mai alck, atnul sau doi lucrátori obimuiti cu ase-
menea lucreiri. Nu cit iputinet trudet s'a ajuns In timp mai scurt
.de o kind la rezultatul desittl de satisfâceitor ce se vede. Acest
rezultat nu s'a putut obtine decât gratie tenacitiltii i activitâtii
neobosite .a colegului meu Inginerul Ion lonescu, cdruia, in nu-
Mele autorului, Ii ex prim aci vii multumiri,
Tot in numele autortaui aduc multumiri D-lui profesor
6. Nicolaevici i D-lui Inginer Al. RoT] Pentru concursul ce i-au dat
lla corectarea probelor Dlui f1 Cioc Pentru executarea figurilor.
A. Q. loacbimescu.
www.digibuc.ro
Lectiuni de Algebrá Superloarä pentru clasa VIII real5
TEORIA ECUATIILOR
Proprietati generale ale polinoamelor §i
ecuaIiilor algebrice.
1. Expresiunea :
f (x) Aox'n + + Am ,
In care x este o variabila, iar coeficientii A,, A0, ... Am constante,
este forma generala a unui polinom In x de gradul wt.
Egaland cu zero aceasta expresiune, se obtine :
f (x) = Aoxin+Aixm-4 +...+ Am_ix + Am 0,
care este forma generala a unei ecuatii algebrice de gradul m.
Se zice ca a este o radacina a ecuatii f (x) = 0, cand In-
locuind pe x cu a In f (x), rezultatul Inlocuirii este zero.
Exemple Ecuatiile :
x3 3 x+2 0, x3 -3 oe-F-2 x --= 0,
admit respectiv pe x = i i x = O ca radacini.
Cand, lnlocuind pe x In f (x) cu orice valoare, rezultatul In-
locuirii este zero (nul), ecuatia f (x) = 0 se zice ca este identitate,
iar polinomul f (x) se zice ca este identic nul (egal cu zero) §i
se scrie :
(x) O.
Exemplu
a (x x2) x (x2 a) + x2(a xl 0.
2. Teoremá. _Rind dat un polinom f (x) care se anuleazd
pentru x = 0, adied dacti Ii lipseee termenul liber :
(x) =-- ken + ken-14-...4-
se poate gdsì un numár pozitiv a, astIel cd, dacii modulul (va-
loarea absolutd) lui x este mai mic de cdt a, modulul lui f (x)
sd rdmde mai mic de cdt un numdr pozitiv dat e, ori cdt de
mic ar e.
www.digibuc.ro
8
sa Insemnam cu p=IxI moduIul lui x §i cu M cel mai mare

din rnodulele coeficientilor Ao, Ai, ...
'And lui x o valoare numerica, polinomul f (x) va aveA o
valoare mai mica In valoare absoluta de al sum a valorilor abso-
ute ale term enilor ; deci :
If (x)i < lAox'n A:xm-1
§i prin urmare, cu atat mai mult, avem :
f (x)I <A4 ri" + M Pm-1++ M
sau :
If (4 < (pm+ pnii +... P).
De unde ;
f (x)I < M P 1
Pp
Trebuind ca f (x) sa fie in valoare absoluta mai rnic ca un
numar E, destul de mic, este evident ca §i p trebue sa aiba valori
foarte rnici, §i deci pm-I-1 este cu atat mai mic (caci p <1) i prin
urmare putem lasà la o parte pe pm-I4, si atunci vom ava. :
I f (x) < M P
1 p
De oarece vrem sa gasim valorile lui x pentru care :
e destul sa luam :
M
1
De unde rezulta :
M p<E Ep,
Aà dar daca luam :
urmeaza ca
www.digibuc.ro
9
pentru toate valorile lui x, pentru care lxi=p< a, §i deci teo-

irema este demonstrata.
Aceasta teorema se mai poate enunta, §i astfel :
Ccind x tinde catre zero, polinornul :
(x) = Aoxm +
linde catre zero.
Exemplu. Sa se gäseascä numärul pozitiv a, astfel cei pen-
tru Ix < valoarea polinomului :
x5-4 x4H- 2 x3 x2+ 3 x,
sä reirneinä coprinsei între :
0,001 §i +0, 001.
Avem :
rx =
e
e= 0,001, M=4;
0,001 1
==- 0,000249.
4,001 4001
Deci, pentru valorile lui x mai mici ca 0,000249, ,adica. :
0,000249 < x < 0,000249,
valorile polinotnului dat raman mai rnici In valoare absoluta ca
0,001, adica sunt cuprinse Intre 0,001, §i + 0,001.
3. Desvoltarea polinomului f (x+h) dupa puterile
lui h. Formula lui Taylor. Fie :
f (x) = A0xm Anz-1 x A..
un polinorn de gradul m. Avem :
(1) f (x+h) = Ao(x+h)m A1(x 1-- h)m-1. +....+Am.,
Desvoltand dupa formula binomului pe (x+h)P , obtinem
f Ao[xm +Tx-m-1 1?1 (2In h2+...+hm 1+
Atxm-1. +
m-1 )(m-2)
1 2
h+ 1.2
+hm-1 Am
www.digibuc.ro
10
De unde :
f (x+h)= Aom Am, ,
+h [in A xm--1-+ (m-1) Atxm--2

1 °
h2
1)
Aom-2+ 1)(m-2)Aixm-3+...+Ant-2]
172-[in (m
hm
±....± 1.2.m m (m 1) (m-2). .2.1 Ao
Insa luand derivatele succesive ale polinomului I (x), avem

f (x)= m Aoxm-1-1-- (m-1) Aixm-2+...+
roo) = m (m-1) AoxIn-2 + (m-1) (m 2) Aix'?" ...+2 Am-2r
f (n)(x) m (m 1) (m-2)...2.1
Prin urmare :
h2
f (x+k) f (x)-Fh (x)+ 1.2 f"(x)+-...
ion
+1P2- f (P) (x) +....+
!
f (m)(x),
care este desvoltarea lui f (x+h) dupa puterile lui h, sau formula
lui Taylor.
4. Teoremil Un polinom :
(x) = Aoxm + Am_ix+ Am ,
este o functiune continu,l.
Fiecare termen Ap en-p fiind o functiune continua, si suma
lor, adica polinomul dat este o functiune continua.
0 demonstratie hazatá pe teoremele preeedente este urmil-
toarea.
Se zice ca o functiune f (x) este continua, cand se poate
gasi un numar a astfel ca pentru hl < a, sa avem
f (x+h) f (x) < e,
ori cat de mic ar fi e. Mai simplu, cresterea functiunii tinde catre-
zero, In acelas timp cu cresterea h a variabilei.
Aplicand formula lui Taylor, avem :
h2 hm
f (x+h) f (x) h (x)+ 1.2,f" (x) ....+ ml 1(7'1)(4
www.digibuc.ro
11
Mernbrul al doilea al acestei expresiuni fiind un polincrn in

raport cu h, fara termen liber, se poate gasi (§ 2 Teorema) un
numar pozitiv astfel cä daca h valoarea polinornului
h2 hm
h f (x) + 1.2 f"(x) +. .-+ m! f (m)(x),
sa fie, In valoare absoluta, mai mica de cat ori ce numar ori cat
de mic s, dat Inainte, prin urmare :
f (x+h) f (x)
§i teorema este demonstrata.
5. Teoremä. Rind dat un polinom :
(x)=-- Aox'n + A x+Ani ,
§i un numeir pozitiv R, ori cat de mare vom, se poate gási un
numär r mai mare ca zero, astfel crt pentru valorile lui x > r,
sá avem If (x)I> R.
Scriind polinomul dat sub forma :
Ai 1 A. 1
Ao x Ao x Ao xrn
sa Insemnarn :
1
=y.
Polinornul :
Ai
Y + A2 y2+ +
A
Ao
anulandu-se pentru y == 0, se poate gasl (§ 2) un numar pozitiv

[3, astfel ca pentru valorile lui J y < [3, sa. avem :
Ai A
V+22 oy2+....FtY"2. < a,
a fiind mai mic ca I.
Deci, pentru :
1
<p, ,
avem :
<
www.digibuc.ro
12
adicä valoarea expresiunii :
(1)
A2I A. '1
Ao x 1 A, x2 -1 Ao
este cuprinsa Intre a si + a. Prin urmare, lnlocuind In f (x) ex-

presiunea (1) cu o valoare mai mica ca a sa, adica cu a, vom
avea :
I f (x) > Aoxm 1.(1 a).
Insemnand cu :
lx1=P,
deducem :
f (x) > 1 A01 pm .(1a).
I
De oarece vrem ca:

f (x) > R,
-va fi destul sa luam :
pm (1 a) > R,
_si atunci vom avea negresit
I'M> R.
Trebue deci ca
pm (1-1)> AR01
,de unde
In R
P> Ao .(1 --a)
Am vazut tnsa ca trebula sa avem :
tunde, dupa § 2,
m+ac
.111 fiind cel mai mare din rnodulele coeficientilor :
Ai A2 A.
Ao Ao
www.digibuc.ro
13
Trebuind deci ca modulul lui x, adia p, sa fie mai mare ca4

numerile :
R 1 M-Pa ,
IA,I.(1 a)
vom kid pentra numdrul r, ce-I cdutdm, pe cel mai mare din aceste-
doud numere de mai sus si atunci, pentru p > r, adia pentru va
lorile lui x, mai mari In valoare absoluta ca r, vom aved valoarea
absoluta a polinomului, I f (x) I >R.
Se ia de obicei pentru a valoarea 0,5 ; se poate kid i alta
mai mica.
Exemplu. In cazul polinomului :
f (x) x5 1- 3 x4-5 x3-I-2 x2-6 x+1,
cel mai mare din modulele coeficientilor 1;3, 5, 2, 6, 1 fiind 6,
daca voim ca :
I f (x) > 100000,
vom calculd. numerile :
5
R 100000 M.-Fa 6,5
IA01(1 a) V 0,5 a 0,5
va trebul sd ludm pentru 1x1 valori mai mari ca cel mai mare:
din aceste doud numere, care este 13. (S'a luat a = 0,5).
6. Consecintà. Valoi ile unui polinom pentru valori foarte
mari ale variabilei sunt foarte mari.
In adevar, sä scrim polinomul :
f (x)= Aoxm
sub forma :
k en (1+ AAoi 1x )
f (x) A, xm
(I)
Am vdzut cä polinomul
Aiyym
+..-F A-
Ao
y1 Am
puted sa aibd valori foarte mid, and se Inlocuid y cu valori foarte

sau, mai clar, valoarea acestui polinom se apropie de zero,
and y este foarte mic, sau and x este foarte mare. Prin urmare,-
www.digibuc.ro
14
pentru astfel de valori ale lui x, polinomul f (x) va avea o va-

loare care va depinde numai de Aoxm. [Aceasta se vede u§or,
.. Ai 1
observând din (I), ca pentru x=co, toti termenn tind catre
x'
zero, §i deci f(x) se reduce numai la A0xm].
Deci, pentru valori foarte marl ale variabilei, valoarea unui
polinom e determinata de termenul de gradul cel mai Inalt, Aoxm ;
acest termen pentru x = co, având o valoare foarte mare, adica co
valoarea unui polinom pentru x = co, este egala. cu co.
Mai rezulta de ad ca : o ecuatie al gebricil are radeicinile fi-
nite, dici Pentru valori foarte mari ale lui x, rezultalul hnlo-
cuirii este foarte mare, iar nu zero, cum ar fi trebuit pentru
ca acM valoare sá fi fost rädilcina.
7. 0 ecuatie algebrica de gradul m:
f (x)== Aoxm A4xm1 +...± Am= 0,
admite m radacini.
Pentru a demonstrà aceasta, ne vom servl de teorema lui
d' Alembert (pe care o admitem fara demonstratie) §i anume cä
orice ecuatie algebrica are o reidacvna.
Fie al o radacina reala sau imaginara a ecuatii f (x) = O;
deci f (a1). 0 i prin urmare polinomul (x) se divide cu (x a1);
deci :
Polinomul fi (x), de gradul (m 1), egalat cu zero forrneaza

o ecuatie de gradul (m 1), care dupa teorema lui d'Alembert
admite o raclacina (22.
Deci :
(x) = (x a2) fo (x),
f, (x) fiind un polinom de gradul (m 2).
Inlocuind In f (x), deducem :
(x)= (x a1)(x a,)f,(x),
qi aà mai departe. Se va obtine deci, din aproape In aproape, ca :
(1) f (x) = (x a4) (x a2)...(x a.) A,
A fiind o constanta.
Pentru a determina pe A, observam ca xm In polinomul dat
(x), are caeficientul Ao, iar in desvoltarea produsului
www.digibuc.ro
15
(x a1((x a2)..(x am) A,

coeficieritul lui xm este A. Rezulta deci ca A --= Ao, deoarece poli-
nornul obtinut desvoltand produsul :
(x aj)(x a2)...(x am) A
-trebue sa fie tocmai :
f (x) = A0 en + A1en-2 +...+ Am
Inlocuind pe A cu Ao In relatia (1) obtinem :
(2) f (x)= Ao (x at) (x a2) ...(x am).
Din aceasta egalitate deducem ca ecuatia de gradul
f (x ) = Aoxm +...+ Am= 0
admite in riidacini:
a1, a2, ... am,
ca aceasta ecuatie dacii admite rädácinile:
a1, a2,... am,
se poate pune sub forma :
f (x) Ao (x a i) (x a 2) ...
Ao fiind coeficientul termenului de gradul In In raport cu x.
Observare. Daca a radacini sunt egale cu a, p egale cu b,
etc., 2 radacini egale cu I, atunci ecuatia data se pune sub forma :
f (x) = Ao (xa)a (xb) , (x ,
cu condItia :
in fiind gradul ecuatii. Se zice atunci ca ecuatia are radacini mul-

tiple si anume a este radacina multipla de ordinul a de multiplici-
tate, etc. Daca a ar fi 2, a se zice raclacina dubla ; daca a = 3,
a = 4, etc., a se zice respectiv radacina tfipla, cuadrupla, etc.
8. Aplicatie. Un polinom de gradul m se descompune in
nz factori de gradul intai. In adevar, polinomul :
f (x) A0xm A1xm-4+...+ Am
egalat cu zero tormeaza o ecuatie de gradul in, care admite m
radacini, al, a2, ... am, egale sau distincte, si prirnul membru al
acestei ecuatii, adica polinomul f (x), conform teoremii precedente,
www.digibuc.ro
16
se pune sub forma :

f (x)= A, (xa1)(xa2)
a unui produs de m factori lineari :
(x a (x (x am).
a 2),
9. Descompunerea unui polinom in factori nu este posibia

dedit numai inteun singur fel. In adevar, sa presupunem ca. arm
descompus polinomul :
f (x) = Aoxm ... +Am
In factori :
f (x)= A, (xa)a (xb)P (x
Descompunand polinomul In alti factori, In alt fel, am avea

f (x) = A, (x a')a' (xb' (x
avánd
R '+ 2'= in.
Prin urmare, avem
(1) A, (do a) (x b,P (x 1/ E A, (xar)a' (xb' ...(x .
Membrul Intai se anuleaza pentru x = a deci §i membrul aI

doilea trebue sa se anuleze and vom lnlocul pe x cu a; a0. dar-
trebue sa avem :
(a ay,' (ab')fr (ar)v = o ;
de unde urmeaZa, de ex., ca :
a = a'.
Presupunând cc> cc', sa dividem In (1) ambli membri cu,
(x a)a" ; obtinem :
(x a)aa' (x b)P (x 1)2 (x b')P" (x 11)2"
lnsa pentru x = a se anuleaza numai membrul Intai, pe cand,
membrul al doilea nu se anuleaza, de oarece a a fost diferit de-
b', c' . Rezulta ca nici membrul Intai nu trebue sa se mai anu-
leze pentru adica sa nu mai contie factorul (x

ceeace se Intampla and exponentul (cc cc') este zero, iar factoruL
se reduce la I. Prin urmare, rezulta ca :
cc = /'.
www.digibuc.ro
17
Egalitatea (I) devine atunci, dupd ce simplificArn cu (x a) ;

(x b)g (xc)7 ...(x l) % =(xb')ß' ...(x .
Printr'un rationament analog se deduce :

b b', c=c',.. 1=1' ;
P',
adicd descompunerea polinomului f (x) In factori se face numa
Intr'un singur fel.
. 10. Daca un polinom se anuleaza pentru un numeir de
valori ale lui x mai mare deceit gradul sau, acest polinom este
identic e gal cu zero, adica toti coeficientii sai se reduc la zero
Sa prespu nem cd polinomul :
f (x) = Aoxm A1xm-1 Am
se anuleazd pentru valorile lui x egale cu :

a a2. . am, am1.
Polinomul de gradui in, antandu-se pentru valorile :
a am,
f (x)= Ao (x ai)(x a2) . . (x am ).
Polinomul se anuleazd Insä i pentru x=am1; deci :
Ao (am+1 a2) .. (am+1 am ) = O.
Raddcina am+i, fiind distinctä de celelalte al, nici unul
din factori (am_pi ai), (i=1, 2,... m), nu poate fi zero ; deci :
Ao = O.
Polinomul dat se reduce la un polinom de gradul ni 1,
A1xm-1+ ... Am ,
printr'un rationarrient analog, se deduce cd si coeficientul A,
trebue sa fie zero. i asà mai departe. Toti coeficientii polinomului
dat se reduc la zero, polinomul se reduce la zero pentru orice
valoare a lui x, polinornul se zice identic nul i se scrie :
f (x) O.
11. Aplicalie. Daca un polinom de gradul m ia acecqi
valoare pentru (ni +1) valoii ale lui x, acest polinom se reduce
www.digibuc.ro
18
la o constantd. In adevar, daca polinomul de gradul m

(x) = Acorn.
ia valoarea k pentru (m + 1) valori ale lui x, atunci ecuatia de
gradul m :
f (x) k==O
se anuleaza pentru (m +1) valori ale lui x
Deci este o identitate, adica :
f (x) k 0,
de unde :
f (x) k,
ce ace probeaza ca polinomul f (x) se reduce la constanta k.
Exemplu. Fie :
f (x)= (x at) (x a2)(x a3).
sa se arate ca determinantul :
1 1 1
a, a, a3
t (x) f (x) f (x)

x a, x a2 x a,
nu contine pe x (este independent de x).
Avem :
1 1 1
A a, a2 a,
(xa2) (xa3) (x a1) (xa3) (a, a,) (xa2)
Daca desvoltam determinantul, se vede ca --- 0 este o ecu-
atie de gradul al II-lea.
Inlocuind Insi pe x cu at, obtinem :
1
(a, a2) (a, a,)

Desvoltând dupa elementele ultimii unii, avem :
1
(a1a2)(a1a3) , I = (a1a3) (a, a3) (a3a1).
j a, a,
www.digibuc.ro
19
Inlocuind pe x cu a2 cu a3, se obtine aceasi valoare iien-

tru determinantul dat.
Prin urmare un polinom de gradul a II-a (determinantul dat) ia
..aceasi valoare pentru trei valori ale lui x; deci acest determinant
.se reduce la o gonstantn., adica este egal cu
(a1 a2)(a,a3)(a3a1).
In general, daca :
f (x) = (xa1)(x a,) (x a,),
.deterrninantul de gradul (rn 1) In oc
1 1 1
a, a, am
2 2 2
04 02 am
m-2 m-2 m-2

al a2
f (x) f (x) t(x)
.- x--am
x a, xa,
:se reduce la zoristanta
1 1 ...
a, a, ... am
(-1,"t(a1a0)(a4a3)... (atam) a2
2
03
2 2
m-2 m-2
a3
m-2
a2 am
:adica egal cu determinantul lui Vandermonde:
1 1 1
,m(In 1)
,(-1) 2
(a1a2) (a1a3),..(atam). a2 a3 am
al2 a2
2 2
(amI am ). m-1 a2m-4 m-1
12. .Conditia ca doua polinoante sa fie identice este ca co-

eficientii acelora§i puteri ale lui x, din ambele polinoanie sa fie
.egali. In adevar, daca:
www.digibuc.ro
90
(1) A 0xn A1xn--1+ . . An Box' +-B1xn-1 . +Bn

urmeaza ca sa avem identic :
(2) (A0-130)xn (AiB1)xn-1+- (An Bn ) 0.
de unde se deduce (§ 10) :
Ao = Bo, At B1,... An -== Bn
Ecuatia (2) find o identitate se reduce la zero pentru orice
valoare a lui x, deci, din (1), deducem cä doua polinoame sunt
identice cand sunt egale pentru orice valoare a lui x.
13. Dacd cloud ecuatii au acerecqi reiddcini, coeficientii di
feritelor puteri ale lui x sunt proportionali. Daca ecuatiile :
f (x) = A0en A.. 0,
F (x) = Box"'
au aceleasi raclacini ai, a2,... a. , atunci avem identic :
f (x) A, (x ai)(x a2) (xam),
F (x) B, (xa0) (x a;,) (x am).
De unde prin 1mpartire :
f (x) A,
F (x) B,
=k
Inlocuind pe f (x) §i F (x) i facand calculele, deducem :
(A0kB0)xm (Aik xmI + (A. k )0
De unde :
Aok Bo = 0, Aik B, =0, Am Bkm 0,
sau :
A0
k,
Al
..
A. k,
A0= At= A2 Am
Bo B1 B2 Bm
Prin urrnare, doua ecuatii care eu aceleasi radacini, au coe-
ficientii proportionali.
Reciproc, daca doua ecuatii au coeficientii proportionali, Inlo-
cuim coeficientli A, Ai ... Am prin valorile lor k Bo, k k
§i atunci ecuatia intaia se reduce la ecuatia doua, i prin urrnare
va avea aceleasi radacini.
www.digibuc.ro
21
14. Observare relativii la calculul valorii numerice a unui

polinom pentru o valoare data lui x. Pentru a calculá valoarea
polinomului :
f(x)= Aoxm + Aix"1-1+ + Ax + Am ,
pentru x = a, un procedeu este urmätorul :
Scrim polinomul dat sub forma ;
f (x) = xm--1 (A0x + Ai) + Agem-2+ + Am ,
Inlocuim In parantezä pe x cu a; därn apoi factor comun pe
avem :
xm--2 [x (Aoa + Ai) + Asx'a + + Am .
Se Ifflocuqte In noua paranteza x cu a qi se dä factor co-

mun en-3 , i a$ mai departe.
Exempla. Valoarea polinomului :
f (x)= 4x3 16x' + 6x3-17x2+ 9x-10.
pentru x = 5, se calculean astfel :
De44.5 16)+6 x3 17 x2-1- 9x 10=
4 x4+6 x8-17 x2+9 x-10,
x8(4.5+6) 17 x2+9 x 10 =
26 x8 17 x2+9 x-10,
x:226.5 17)+9 x 10 = 113 x2+9 x- -10,
x (113.5+9) 10= 2860.
14. Aplicatii. f. Rezolvarea ecuatii de gradul al Hblea.
Forrula kit Cardan.
Sä se determine u i v astfel ca sä avem identic, ori care
ar fi x :
Desvoltand determinantul dupa regula lui Sarus, avem

x3-Fp xd-q x3 3uvx (u3i-v3).
identificand, gäsim :
,(1) p= 3 u v, q= (u3 + v3) .
www.digibuc.ro
29'
Pe de aka parte, In deterrninantul considerat, sa adaogam laJ

elementele coloanei Intal elementele celorlalte coloane §i (land fac-
tor cornun pe (x- uv), obtinem
x3H-- p (x uv)[x24--x (u+v)-Fu2--f-v2 -u v].
De ad rezulta ca ecuatia :
x+q =-0;
are ca radacini pe :
(2) X1-= U
§i pe ale ecuatii :
2 I 2'
(3) GX2+DC (14+V)+Zi U
u i v Bind dati de relatiile (I).

Rezolvand ecuatia (3), valorile raclacinilor vor fi :
(u+v) + li(u+v)t.-- 4 tt2:---4 v2+4 i v
x
2
De unde rezulta ca celelalte doua radacini ale ecuatii :

x3.-1- Px+s----- 0,
sunt :
X2=
(u+v)±(uv)i 113
2
It 1+i V 3 + V 2
1
2
Al -3-
=-U0(+Var,,
x3.-----
2
v) i V 3
=u 1i V
2
3+v
2
unele a §i a2 sunt radacinile cubice complexe ale unitatii, date de
ecuatia :
x2-1- x+1 = O.
Pentru a gasl valorife lui u §i v, rezolvam sistemul (1) ; de
unde obtinem :
4, 3
u3+ v3= q, U3V3 --
3
Ecuatia ce da valorile lui u3 i 3 este :
z2qz (P3)3=
www.digibuc.ro
23
De unde :
1-1/(4)2± 3' VS= D2+ (P3)a'
2 2 3
v= 2
-1102
2 3
Inlocuind valorile lui u §i v, radacinile ecuatii :

x3+ p x + 0,
sunt
p\3 \2
2 1- 2) 3) 2 )
x2= u ad-v a2, x3= u a2H-v a, (a2+a+1 = 0).
Valoarea lui xi data mai sus constitue formula lui Cardan.
Exemplu. Sa se rezolve ecuatia :
x3+6 x 7 = 0.
Avem :
1/7
-V(7)2+ (36 )8=3V 8 1 1.
PC2= 2 a e. -12 ( 1-F311 3), x3. 2a2 a=-- 2

II. Rezolvarea ecualii de gradul al 1V-lea. Metoda lui
Descartes. Fiind data o ecuatie de gradul al IV-lea :
x4+a x3+b x2+c x+d = 0.
se poate face transformarea :
x =y + h,
§i Inlocuind In ecuatia data, se poate determina 12, astfel In cat
coeficientul lui y3, In aceasta desvoltare, sa fie egal cu zero.
Aà dar, ecuatia data se poate aduce la forma :
.Y4+ y2+ P + = 0,
a, 13, y avand valori cunoscute.
sa consideram deci o ecuatie de gradul al IV-lea de aceasta
forma :
www.digibuc.ro
24
f (x)== x4+A x2H-B x-FC 0,

si ne propunem a determinA coeficientii p, q, p', q' , astfel in
cat avem identic :
(1) x4+A x2-FB x+C (x2+p x+q)(x2±p'
Radäcinile ecuatii f (x) 0, sunt date de ecuatiile :
x2--Fp x-Fq 0, x2-1-p' Xd-V= 0.
Identificand ambii rnembrii din (I), deducem :
0, q+ q' p2,-- A, (q' q) B, q q'. C.
Din primele doua relatii, avem :
qd-qi= A-Hp 2, - ;
De unde :
2 q=p2+ A 2q=p2A + Bp
Inlocuind aceste valori In relatia :
q C,
obtinem :
B2
(fi2-FA)2 -= 4 C,
sau :
p.+2 A p4+- (A2 4 C) y -B2. 0,
si punând p2=__ z,
-3
2 A z2+ (A2 4 C) z B2=-- O.
Aceasta ecuatie care se numeste rezolvanta ecuatii de gra-

dul al prin transformarea z =u+h, se poate aduce la forma :
D u-i-e, = 0,
se poate deci rezolvA cu formula lui Cardan. Se gaseste prin ur-
mare o valoare pentru z, deci i pentru p, q, q' i astfel ecuatia
de gradul al IV-lea se poate rezolva.
Exemplu :
x4-- 10 x2 9x 2 = O.
Se gäseste :
www.digibuc.ro
25
q-kq' p2= 10, q' = 9

P'
qq'= 2.
iDe unde :
2 q'= 10
9
2 q=p2 10 + 9
P'
Rezolvanta este deci :
(P2 10 9
(1,2 10 + 9) = 8,
P)
sau :
.z3-20 z2+108 z-81 = O.
Se gäseste usor radacina z = 9. Sa luArn p = 3 ; avem
atunci :
2 q' 4, 2 q = 2,
ecuatia clan. :
x4-10 x2-9 x 2 = 0,
se pune sub forma :
(x2 3 x 2) (x2+3 x-E1 0,
iar radacinile ei sunt :
3 -.1-1117 3 +15
2 2
Exercitii
1. Pentru ce valori ale lui x aRropiate de zero polinomul :
2 x4-4 xs+3 x2-5 x,
rilm5ne in valoare absolutà mai mic ca 0,0001.
0,0001
R.
5,0001
2. S5 se afle valorile lui x pentru care polinomul :

3 x4-4 xs+6 x2-5
rämâne in valoare absolutil mai mare ca 1000.
25
R. x a ------ 0.5 :
0,5
> 5.
3X0,5
www.digibuc.ro
26
3. SA se gAseascA un polinom J (x) de gradul n, astfel cä 1nsemnänd

cu f(x) derivata sa, sä avem identic :
xn
f (x)f (x)
R. f (x) =-- Aoxn + A1xn-1+...+ An .
1
A, 1.2...n A1n Ao= 0, A2(nt) Al=
xn xn-1
4. SA se rezolve ecuatiile :
x3-9 x-28 = 0, xs 3 a x+ce+P3= 0,
cu ajutorul formulei lui Cardan.
R. AplicAnd formula, se obtine x, =4, x xs= 2 + pentru priwa
x1=-- (0,-H3), x2, x,- 24-P ± (a--P) a pentru a doua.
2
5. SA se rezolve ecuapile :
x2+3 i x+1 = 0, x2+3 x-2 i 0,
aplicAnd formula lui Cardan.
R.
x1= 2 5, ; i = V-1, a2+a-1-1 = O.
6. SA se aplice formula lui Cardan ecuatii :

x2-3 (m2+1) x+2 km2+1) = 0,
find un numär real.
R. x1= `/(m2+1)
7. Sä se determine relatia dintre coe1ìcienii p, q, r, astfel ca ecuatia:-
x2+p x2-1-q x-Fr = 0,
ssá se poatA pune sub forma.
(x2+m x+n)2x4= O.
SA se rezolve in acest mod ecuatia :
x2+2 x2+2 x+1 = 0.
R. Conditia este :
q3-4 p q r4-8 7-2= O.
Avem cä ecuatiile :
x3-1--p x2 x-fr = 0,
2 in x3-1- (m2+ 2 n) x2+2 nt n nf n2= 0,
www.digibuc.ro
27
au aceleasi rädäcini ; deci :

2m = m2+2 n 2 in n n2
q r
Conditia este :
qi-4 p q r+8 r2= 0 ;
qi
m 2r q'
x2+2 x2+2 x-I-1 (x+ 1) (x2-1-x+1).
8. SA se arate ea' ecuatia :
f (x) = xi-Fa xs-Fb x2+c x-Fd = 0,
.z4+A z2+B = 0,
prin substituirea x = z+h, când c13-4 ab+8 c = O.
Aplicatie pentru ecuatia :
x*-2 xs-Fm x2-F (1m) x-Fiz = O.
R. Avem dupil formula lui Taylor :
z2 z3
f (h+z)= f (h) + 1f (h) 2! f'(h) + f"(h) 41f(IV)(h).
Trebue ca :
fl(h) = 0, f "(h) = O.
a
h= as-4 ab+8 c = O.
In cazul ecuatii numerice :
h= f(.1)) = 0, f"(--12-) = 0,
2 m-3 4 m+16 n-F5
A -= B
2 ' 16
9. Sä se gäseascA conditia ca ecuatia :

x*-1-pt x3-1-b x2+ c x-Fd -= 0,
sä se poatà pune sub forma :
(x2-Fa x)2-FP (x2-1-a x)d-q O.
Aplicatie In cazul ecuatii :

x4+6 x3-1-4 x2-15 x+1 = O.
R. Identificând, se gäseste :
2 = a, a2-Fp = b, p = c, q = d.
www.digibuc.ro
28
De uncle:
(11-4 ab+8 c = 0.
= 3, p =-5. q = 1.
10. Sà se rezolve ecuatia :
f (x) = A0x3--1-A1x2+A2x-i-A3= 0,
puntmd-o sub forma:
a (x)8.-Pa'(xr)3= 0.
R. Se gäsesc conditiunile :
Ao, a p+dp'=--A1, a 132+ a'P'2= A2, a 133+013=A3.
Eliminänd a §i a' Intre primele trei ecuatii apoi intre ultimele
trei, se gäseste:
1 1 Ao 1 1 A4
A1 = 0, R r A2 = 0.
32 r2 A2 132 r2
De unde :
A0PH-A1(P+r)+A2= 0, A1PY+A2(P±P')+A3---- 0.
Ecuatia ce dà pe p §i la' se obtine eliminând pp' o p+p' Intre aceste
douà ecuatii
(P-0')+RP'= 0.
Se gäseste:
Ao A1 A2
A1 A2 A3 = 0.
x
( 11. Sä se arate cä ecuatia :
Aoc4+4 A1x3+6 A2c2+4 Aoac+A,= 0,
a (x+ ni)4+a'(x-Fm')4= 0.
dad' avem :
Ao A1 A2
A1 A2 AB =0.
A2 As A,
R. Se obtin 5 relatii Intre a, a', tri, in'. Se eliminä a si a' Intre
primeie trji, apoi Intre a doua, a treia si a patra si in fine Intre ultimele
trei din aceste 5 relatii. Apoi Intre aceste trei relatii astfel obtinute se
eliniinà m nil si
www.digibuc.ro
29
Re latiuni intre rticlacini §1 coeficienti

15. Fie :
1 (x) = Aoxm Am-ixfAm= 0,
o ecuatie algebrica care admite radacinile :
a1, a2, am .
Primul membru al acestei ecuatii se poate pune sub forma
A0x7n +
A0(x a {) (x a 2)....(xem).
Desvoltand, gasim :
Aoxm+
A,[x"' en-1E a1 x"1-21] a if:2±...+(-1)
±..±(-1 )rn ain,...am
Identificand, deducem :
At= AoE at,
A2= A02.', a
Ap = (-1 y A,E
Ant= (-1)"' A, ta 2...a
De unde, deducem, relaiile intre radacini i coeficienti
At
Ai)
A. A2
E aia2=
A, A,
A A
E == (-1)P -1_3 1702. ap +61i .3 ..r/23+1+.==( 1)P -P-
A, A, '
st Am
al 2"am= A,
Aceste In relatii formeaza un sistem de 'In ecuatii cu m n e-
cunoscute at, a2, am.
Rezolvand acest sistem de ecuatii vom putea calcula radaci
www.digibuc.ro
30
nile ecuatii f(x)=0. Pentru aceasta din primele relatii,

considerate ca m-1 ecuatii cu in 1 necunoscute : a2, a3, ... am,
se pot calcula valorile lui a2, am, pe care Thlocuindu-le In ultima
din cele in relatii dintre coeficienti i radacini, se obtine o ecuatie
F (ai) = 0, care va da pe ai.
Insa relatiile lntre coeficienti §i radacini sunt simetrice In ra-
port cu ai, a2, ... am ( nu-qi schimba valorile numerice primele
membre ale ecuatiilor cand se schimba Intre ele doua litere , x y
nu este functiune simetrica In raport cu x i y). Prin urrnare, daca
am fi calculat valorile necunoscutelor (11, a3, a4, ... am din primele
in 1 din aceste ecuatii i le-am fi lnlocuit In ultima, vom gasl tot
ecuatia F (x) = 0, care va trebul sa dea valoarea lui a2 ; §i :a§a
mai departe.
Deci ecuatia F (x) = 0 care da pe ai, are ca radacina i pe
a2, etc, adica pe toate radacinile ecuatii f (x) =-- 0, adica este toc-
mai ecuatia f (x) = O.
Rezulta de ad ca sistemul de relatii intre raclacinile §i coefi-
cientii ecuatiei f (x)= 0, se poate rezolva, cand se poate rezolva
ecuatia f (x)= 0; cu alte cuvinte, este tot atat de greu a rezolvà
acest sistem ca §i ecuatia 1 (x) = O. caci cautand a rezolva acest
sistem, dam peste ecuatia data.
Numai In cazul cand se mai dau alte relatii Intre radacini, re-
zolvarea sistemului este mai wall ca rezolvarea directa a ecuatii.
16. Aplicatii. L Sa se rezolve ecuatia :
oe-9 x2+23 x-15 = 0,
tiiizd ca radacinile sunt in progresie ai itmetica.
Vorn Insernna raclacinile xi, x2, x3, prin :
n -V , u, 21+7, ,
fiind ratia progresiei aritmetice.
Scriind relatiile intre coeficienti i radacini, avem :
Ai
xi-= xi+ x2+ x3= = 9,
Ao
x1x2= x1x2-Fx2x3-Fx3x1= =-- 23,

Ao
A3
XIX2X3=-- = 15.
Ao
Inlocuind pe xi, x2, a3 cu valorile lor, aceste relatii devin :
www.digibuc.ro
31
(1) 3 u = 9,
(2) 3 24,2 v2= 23,
(3) u (u2 v2) = 15.

Din prima deducem u = 3 i inlocuind In a doua obtinem :
712__ 4, y = ± 2,
Inlocuind valorile lui u i v In relatia (3) vedem cä este ve-
rificata, caci astfel au fost a1ei coeficientii ecuatii date.
Radacinile ecuatiei f (x)= 0 sunt deci :
uv = 3-2 = 1, X2= 3, X3= 5.
U. Sei se griseascei conditia ca intre rädticinile ecuatii :
a x 3-Fb x2H-c xd-d = 0,
avem relatia :
Xj=- X2+Xa.
Sci se rezolve In acest caz ecuatia. Aplicatie pentru ecuatia:
x3-2 x2 x+2 = O.
Relatiile de conditie sunt :
xj-1-x2-Fx3-=
a
(2) x j(x,-Fx3)+ x2x3=- a,
(3) x1x2x3= ,
((4.) Xj= x2-f-x3.

Inlocuim In (1) pe x2H--x3 cu valoarea sa din (4), avem :
xi= 2a xd-x3= 2 a
Din relatiile (2) i (3) deducem, dupa ce am Inlocuit, :
b2 2d
X2X3= 27 X2X3= -b-
a 4a
Egalând aceste valori, relatia de conditie Intre coeficienti este:
b3-4 abc-F8 a2d = O.
Radacinile ecuatii sunt date de :
www.digibuc.ro
39
x1=-- 2a
iar x2, x3 de ecuatia de gradul al 11-a :
2d
Z 2+ x2= 2 X3= 1.
III. Sri se gclseascd relatia de conditie îi sa se rezolve-

ecitafia :
(1) f (v) = x3+a x2+6 x+c 0.
§tiind cá "intre radeicini existá relatia :
+ 4.
SA formam ecuatia care dd valorile lui :
(2) =
Ecuatia (I) se poate scrie observAnd relatia (2) :
x .x2 +a x2+6 x+c = 0,
(x+a) y+b x+c = 0.
De unde :
a y+c
X= y+O
Inlocuind pe x cu aceasta valoare In (2), se obtine ecuatia.
ce cla valorile lui y [patratele rAdäcinilor ecuatii f (x)= 01 :
(y) = y3+y2(2ba2)+y (62-2 a c) c2-= 0.
Rädäcinile acestei ecuatil fiind :
yi= xi, y2= X. y3--
avem relatia :
sau : v1= y2+ y3,

adicA o rAdAcinA este egala cu suma celorlalte douft §i deci, con-
form problemei precedente, rezulta conditia :
8 c2 +8 a c (a2-2 b)d (a2 2 b) (2 4 b) = 0.
§i se obtine o raclAcina y1= x4 = a2-= 2 b, iar celelalte douft ca la
exemplul II.
Observare. Aceasta conditie se puteA obtine, servindu-ne-
de relatiile Intre rAddcini §i coeficienti §i anume :
www.digibuc.ro
33
xid-x2+x,= a,
x2x3d-xi(x2d-x3) =b,
x1x9x3=- C,
Impreuna cu relatia data :
---- x + 4
Din primele doua ecuatii se scoate :
x2+x,=---(x j+a), x2x3=b- a (x2+x,) = a (xj-f-a)-Fb ;
Inlocuind aceste valori in a treia i a patra pusa sub forma :
x2, = (x2-1-x3)9-2 x2x3,
obtinem ecuatiile :
+ a xi +b xd-c = 0, (I)
2 x`.1 + 2 ba2= 0 ; (11)
una din aceste ecuatii este chiar f (x) = 0, cea ce trebuia, cAci
xt este o rädacinä a acestei ecuatii.
Scriind ecuatia (I) sub forma :
xi(xl+b) -F a = 0,
Inlocuind pe x cu valoarea sa din (II), apoi scotand din aceasta
valoarea lui xi i inlocuind-o In (II), se obtine conditia gasitä cu
prima metoda.
IV. Sei se rezolve ecuatia :
8x3+14x2-1-8x+.2_= 0
eiind 0 radácinile sunt in progresie aritmetia
insemnäm radäcinile acestei ecuatii cu :
xi=z1-3 v, x3=uv, x4=u+v, ,x2=u+3v,
Relatiile Intre radäcini §i coeficienti sunt :
xj = xj-i-x2-Fx2-Fx4 = 8,
E x x2 = (xi+x2)(xs+x4)-1-x x2-Fx3 x4= 14,
E x1 X2 x3 = (0C j+x2)X3 X4+(x3+0C4)xi x2= 8,
XI X2 OC3,1C4 = a.
lnlocuind In aceste relatii pe xi, x2, x3, x4, gasim

4a = 8,
3
www.digibuc.ro
34
3212 5v2 7,
u (0-5v2) 2,
(112 y2) (212 9y2)
Din primele doua ecuatii obtinem :

u = 2, v = ± 1.
Ecuatia a treia este verificatä pentru aceste valori, iar din a
patra deducem :
a --- 15.
Rädäcinile ecuatii sunt :
u-3v = 2 3 = 1 ; 1 ; 3 ; 5.
V. Set se determine p ci sei se rezolve ecuafia astfel ca
produsul a cloud reidácini ale ecuatii:
3x4-1-Px3+2x2+1 2x 8 = 0
sä fie egale cu 2.
sunt :
(1) = 3'
2
(2) (x2-Fx2) (x3+x4;+xi.v2+03,1c 4=
3'
(xi-fx9)x3 x4--1-(A3-1--xi) xi X2 --= 4,
8
(4) X f X2 X3 X4 =
3'
(5) Xi X2 -= 2.
Observänd relatia (5), deducem din (4) :
4
X3 X4=
3
Relatiile (1), (2), (3) devin :
(6) (xj-kx2)+(x3d-x4)=
(7) (x1-1-x2)(x3-kx4)= 0,
(8) 1-(x1+x2)+2(x3d-x4) --- 4.
3
www.digibuc.ro
35 --
Observand ecuatia (7) distingern doua cazuri :
a°) x4-1-x2 = 0 ; ocai-x4 = ;P+6;
4
xi x2= 2 ; x x4 --= 3.
Radacinile xi, x2 si x3, x4 sunt date de ecuatiile

.z2+2 = 0, ,z2+2z =--- 0
sunt egale cu :
3 ±V21
3
b0) x3d-x4'= 0 ; xid-x2 = 3 ;
4
X3 X4 '="-
Radacinile xi, x2, x3. x4 sunt date de ecuatiile :

.z2 = 0 ; .z:= 4 = O.
3
Observare. Se putea rezolva aceasta ecuatie observand cä

claca avem xi x2 = 2, atunci primul mernbru al ecuatii se poate
pune sub forma :
3x44-px34-2x2+12x-8 (3.0-Fa1-Hp) (x2-1-rnx+2),
deci xi, x2 si x3, x4 sunt radacinile ecuatiilor
e+mx+2=-- 0, 3.0-1-o:x+p = O.
IdentificAnd, obtinem relatiile
ot-1--37n = p,
p-Fam-F-6 = 2,
pn+-2a. = 12.
2p= 8.
De unde 4. Inlocuind in primele trei relatii, deducem :
a+37n==p, am= 0, 2a.-4nz = 12.
Deci :
10 cc= 0, m= 3, 9 ; 3x2 4 = 0, x2-3x+2 = 0.
2°) m = 0, a = 6, p= 6 ; 3x2+6x 4 -= 0, x2+2 = 0,
www.digibuc.ro
36
1. Sri se rezolve ecuatia :

f (x) = a x3-f-b x2-Fc x-Fd =
srt Se Oseasca relatia de conditie stiind cà suma a douri rädricini este
egall cu un numar dat p. Aplicatie pentru ecuatia :
f (x)= 2 x3-00-7 x-3 =_o, p 1.
R. Una din räd5cini este:
p)'
Relatiile sunt:
(x1-1- x2)
(x1-Fx) x3-Fx1
x1 X2 Xs 7
P.
Din a doua si a treia se deduce eliminrind pe x, x
b \2 b d
a 1-P) 1- a ) a "
Ràdìicinile ecuatii numerice sunt date de :
1
Xs = x7+002 = 17 xl x2 = 3-
2. SA se rezolve ecualla :
x3-Fpx-1-q = 0
stiind cä una din rruiricini este egalri cu suma inverselor celorlalte dourt
r5dricini. Aplicatie pentru ecuatia :
x3-5x+2 = O.
R. Reiatiile sunt :
x,-f-x2+x, u,
(X1+X2) X3+X1 Xs = P,
xi X2 Xs = q,
1
xi =
x, = q, x3-Fp x-Fq (xq) (x2-Fq x-1).
p4-5x-F2 (x-2) (x2+2x-1).
www.digibuc.ro
37
Conditia este :
q2+p+1 O.
3. sa se rezolve ecuatia :
xs+P xd-q = 0
stiind cí avem :
Xi = XIXs.
Aplicatie pentru ecuatia : x3-6x---4 = O.
R. Relatiile sunt
XiiX2+Xs = 0, (Xs+Xs)XLFX2 Xs = p,
x1x2x, = q, x, = x2x3.
De unde :
x`f q, x2xs fiq, x2d- x, = 11q.
Relatia de conditie este :
q [q+(pq)2] = O.
x3-6x--4= (x4-2) (x2-2x--2).
4. Sri se Oseascil relatia de conditie Intre coefIcienti i sa se rezolve
ecuatia :
x3+PxFq = 0,
stiind
x,
=
In Rind un numiir dat.
R. Din relatiile Intre coeficienti i ràdikini deducem:
xi in x2, x2 A.2 (1.Im) ;
2 3_
X2
m2Fm+1' Xl m (m+1)"
Relatia de conditie dedusä din :
( 00T = DeD2)
este :
ps m2 (m+.02+q2 (2222+m+1)3
5. Sa se rezolve ecuatia :
3x3-7x2+q = O.
stiind cà diferenta a douil rficlàcini este 1.
7
R. x1x2 --= 1, x1+x-Fx3 =
(X1+:43) X3+X1X2 = 0, xix2x3 .
www.digibuc.ro
38
Se rezolvA primele douil ecuatii In raport cu x1 i x2 si se inlo-

cueste In ultimele dou5.
Insemnand cu t valoarea lui x se obtine:
(1) 42t-40 = 0
(2) 90-42t2+40t-1-12q = O.
Relatia de conditie se obtine scotAnd valoarea lui t din prima ecu-
atie i inlocuind in a doua. Inmultim (I) cu t i 2) cu 3 si le schlem;
obtinem :
(3.) 2112-40t-9q = O.
Se considerà (1) si (3). Se Inmulteste (1) cu 21 si (2) 27 si se scad.
Se g5seste:
280-81q
x, t 66
Se inlocueste In (1) si se giíseste relatia de conditie i valoarea

lui q= 4 :
x, = 2, x = 1, x, = 3.
6. SA se rezolve ecuatia:
x3-7x+2= 0
stiind :
x, = 2x2.
R. 2= 6; rkläcinile sunt 1, 2,-3;
= 6; 1,-2,-3.
7. Sà se rezolve ecuapa:
x3-3ax2+6x-4 =-- 0
stiind cà o eidilcinà este media aritmetica a celorlalte dou5.
R. x,--Fx2-Fx3 = 3a, (x,--Ex2)x,-Ex, x2 = 6,
x, OC, X2 == 4, X3 9 .
x, = a, x, x2 = 6-2a2, oci x2a = 4.

a3-3a+2 = 0; a = 1, a = 9.
a = 1 ; x, = 1+i Va.; X2 1 )13, X2 == 1.
a =-2; x, x2= 2 -1/6-, x3 -= 2.

8. SA se rezolve ecuatia:
x5-55 x±21 = 0
stiind Ca' admite douà rAdkini al criror produs este egal cu 1.
www.digibuc.ro
39
R. Se va identifieil :
x5-55x+21 (x3+ax2d-f3x1-21).
Ecuatia care d5 pe CL este :
210-56x-21. = 0 ;
de unde:
1
= 3, a = 3
Deci :
2
1 8
= 1
a= p
9. Sri se rezolve ecuatia :

x4+12x-5 = 0
stiind cii alma a douà ridricini este egalii cu 2.
R. Se va identifidi :
x4+12x-5 = (x2-2x+A) (x2+ .x±p).
Se deduce :
= 2, p = - 1, 2 = 5.
Ultima relatie este verificat5.
x4+12x-5 (x5-2x-F5) (x2+2x-1).
Alt procedeu. Se scriu relatille intre riidiicini si coeficienti sub forma :
(x1+x2)+(x3+x4) =0,
(x1-1-x2) (x3d-x4) H-xix2-Fx,x4) = 0,
(x1-4-x2) x,x,+(xi-i-xjx, x2= 12,
xlx,x,x,= 5, xd-x, = 2.
Se calculeazg x1S2, SAS4 si se formeazA ecuatiile de gradul al II-lea,
care dau pe xi, x2 si x3, x4, de oarece se cunoaste :
x1-1-x2, x1 S2; S3+S4, 53 54.
Se g5seste :
x2-2x+5 = 0, x2+2x-1 = 0
10. sa se rezolve ecuatia :
x*--1-mx3-Fx'-5x-12 = 0
stiind cii produsul a douä rild5cini este egal cu 4.
R. Din relatiile dintre coeficienti i ridilcini, se ia ca necunoscute :
xl+x2, x3-I--x4
si se formeaz5 ecuatiile de gradul al II-lea, ce dau pe s1, x,
www.digibuc.ro
40
Se gäseste :
xd-x, =
4m+5 3m+5
7 / x3±x4 = 7 7
41
12m2+5m-113=0 ; m1 = 3, ms =
1°. mt = 3, x2+x 4 = 0, x2+2 x+3 = O.
.9°.
nit
41
12'
X2 8x-4 = 0, 3
4x+3 = 0.
Alt procedeu este identifiand :
x*-kmx2-Fx2-5x-12 (x2+ax-4) (x2-141X-1-3).
11. SA se rezolve ecuatia :
ax2+bx2H-cx+d = 0
tiind c. egdAcinile simt In progresie aritmeticA.
R. uv, u,
3u= a' 3u2v2 = a' u outv2) = a.
(2b2-9ac) b+27 a2d = 0.
x4-4x2-34x2d-ax+b = 0
stiind cA egdAcinile sunt in progresie aritmeticg.
R. x1= u-3v, x, uv, x4= u+v, x9= u--1-3v.
u = 1, v2= 4; a = 76, b = 105.
Ràdàcinilc sunt : 5,-1, 3, 7.
x3-Fax2+bx+c = 0.
qtiind cil egacinile sunt In progresie geometricA. Aplicatie la ecuatia :
8x3-42x2+63x-27 = 0.
R. Räddcinile sunt : u, uq, uq2 ; produsul lor find u3 q2, rezultà
cà uq = 3R este o ràdàciiià de ecuatiei. Se Inlocuete x cu c si se
afld conditia :
a3 cb3 = 0
In cazul ecualii nurnerice rAdilcinile stint :
3 3
ug =2 3'
x4+ax3+bx2-Pcx+d = 0
www.digibuc.ro
41
stiind :
x2-1-x4.
x4+6x3,1-13x2+12x 5 = O.
R. Din relatiile cunoscute se gäseste :
a
= xr+x4 =
a2 2c
xi x2-1-x3 OC4 = b xi x2-Fxs X4 =
Conditia este :
a3-4ab+8c = O.
acj X, x, X4 sunt date de ecuatia :
z2 a2 cz d = O.
In cazul ecuatii numerica, xi, x2 si X3, x4 stint date de ecuatiite:

x2+3x+5 = 0, x2+3x-1 = O.
Alt procedeu este identificând:
54+6x2+13x2+12x-5 (x2d-ax-I-43) (x2-1-ocx+7).
..
ed-ax3H-bx2H-cx+cl = 0
stnnd crt :
XiX2 = XS X4.
x4-3x3--10x2-12x+16 = O.
R. Din relatiile cunoscute, se g5seste :
x1 X2 = X3 SC4 = -1-11 d
si conditia : a2d c2 = O.
x1-1-x2, x3+x4 sunt rildkinite ecuatii :
z2H-a z+(b-2 cl) = O.
Pentru ecuatia numerica aplicand acelasi procedeu, sau identificánd
x4-3x3--10x2-12x+16 (x2-Fccx+p) (x2+yx+f31,
se g5seste :
3+1/5, 3 +11-7.
16. S5 se determine m, astfel ca intre ruídàciuile ecuatii :
x4+2x3-5x2-10x+m = 0
www.digibuc.ro
42
sà avem relatia :
. , 2
= X 32-FX24.
se se rezolve "in acest caz ecuatia.

R. x2 = y. Formärn ecuatia ce dà pe y. Avem .
y2+2xy- 5y-10x+m = O.
y2 5y + m
2 (ay)
Se iniocueste In x2 = y si se scrie cà pentru ecuatia olitinutä :
y4-14y2+(2m+65) y2-10 (mH-101 y+m2 = 0
avem relatia :
= YO-Y4
Se gäseste :
ni = 3, Yd-Y2 = Y3-114 = 7, Yi YO-Y2 Y4 10, Yi Y2 Y3 Y4 = 9.
Valorile lui y = x2 sunt date de ecuatiile :
y2-7y+9 = 0, y2-7y+1 = O.
2x4-15x3+35x2-30x+8 = 0
stiind cà rädAcinile sunt in progresie geometria.
R. Sä notAm rädäcinile cu :
q3) uq, uq3.
Produsul lor este 4 ; /42 = 2. RelaiiIe dau :
1
q+ este dat de ecuatia
z-- 15
z +27= 0.
2112
3 1
q+ = 1
; q1=V2,
q 2 V2
1
Rädäcinile sunt: 1, 2 4.
x4+x2-2x2+x-3 = 0
stiind a are douà rädäcini egale si de semne contrare.
R. id-x2= O. ocs+x4 = 1.
www.digibuc.ro
43
Din relatiile intre coeficienti si radilcini se gäseste :

x, X2 = 1, x3 s4 =-' 3.
(x2+1) (x2+x_3) = 0.
19. Sii se rezolve ecuatia :
f (x) = x3-kpx2+qx+r = 0
stiind c5 o rädäcinä este media geometricä a celorlalte cloud.
x2i
R. =--- x, xs. Conditia este :
,
q3 = ps r,
0 avem :
f v) = (x+13) [x + x (np
q)
+i]
20. Sä se rezolve ecuatia :
x4-Fax2-1-bx-i-c = 0,
stiind CA intre rädäcinile sale existä. relatia :
ic,-Fx2 ----- Xo X,.
R. Din relatiile Intre coeficienti si rädäcini se gäseste :

c
xi+x, = ± Vch, x2-1-x4 = 4-- 1/cb, x, x,
+ licb
x, x4 = ± Aicb ; ka+cb)2 (cb) = (2cb)2.
3x4-1-px3+2x2+12x-8 = 0
stiind eä produsul a douä rädäcini este egal cu 2.
R. Din relatiile intre coeficienti si fädäcini se deduce :
4
10. p=6, x1+x3 = o, x, x2 = 2 ; x3Fx4 = 2, OC3 004 =
4
20. p= 9, x1H-x2 = 3, x, x2 = 2 : x3+x4 = 0, X3 X, = 3.

x3-8x2-6x-14 = 0.
stiind cii rädäcinile sunt In progresie geometrica.
u 27 3
R. q' 24' "; P 64 ; u 4-
35 9
X1+X2 4 x1 X3 16*
www.digibuc.ro
44
6x3-11x2-1-6x+q = 0
§tiind cä rìídàcinile formeaz5 o proportie armonicil.
2 1 1
R. x, X1 X.
Din relatiile de conditie se scoate :

1 11 q
X3 = +2;
8
24. Sfi se rezolve ecuatia :

x4-16ax3d-bx+c =O.
stiind cá admite o ràdàcinà triplà si cil suma acesteia cu cea simpla este
egal5 cu 4.
R. In relatiile cunoscute se face x1=x2=x2=u, x4=v; se gAseste
1
x, x2 x2 = 0 ; b=c=0, a
Alt procedeu este identifidind :
44-1 6ax3-1-bx+c (xu)3 (xv).
x3+px+q = 0
stiind Cà :
A= A+
R. Se formeazil ecuatia care &I pe :
x3.
Avem :
y+px-Fq = O.
Se scoate x §i se Inlocueste In precedenta si se scrie cil pentru
ecuatia obtinutil existA relatia :
= Y2+Ys.
y3±3e±y (3q2+p3H_q3 O.
3q
y1 = q2 d-12p3 := O.
26. Sil se rezolve ecuatia :
x4-10ax3+bx+9c = 0
stiind Ca' rild5cinile stint In progresie
R. x, = u-8v, x, = u_v, x4 = u+v, OC2 = u+3v.
5a 15a2 275
, b 125a3, c
www.digibuc.ro
.13Addcini comune la doud ecuatii.
Divizorii unui polinom.
17. Fie A (x) si B (x) doua polinoame In x. Se zice ca poli-
nornul B (x) divide (Inparte exact) pe A (x), cand exista un po-
linom Q (x) care rnultiplicat cu B (x) sa dea pe A (x).
B (x) se numeste divizorul polinotnului A (x).
Exemplu. Divizorii lui A (x) 2x3 7x3-3x+18 sunt po-
linom ele : x3- -5x+6, 2x4-3, x -2, caci fiecare din ele divid poli-
nomul A (x).
Daca B (x) x2-5x -1- este un divizor al lui A (x)
2,1,3 70C2 3x+18, atunci si 3 (x3 5x+6) = 3x2-15x+18 este
un divizor al polinomului A x), iar catul Impartirii lor este
1
3
(2x+3).
In ceace urmeaza nu votn considerà ca diferiti divizorii B
h B. h fiind un coeficient numeric.
18. Daca polinomul B (x) = x2 -5x + 6 divide polinomul
A (x) 2x3-7,V1 -3x+1 8, divide si produsul A (x). C (x), C (x)
fiind un polinom In x, sau un toeficient numeric ; In adevar, daca
A ( x)=B (x) Q (x), atunci A (x) C ( x) = B (x). Q ( c`. C (x),
Q (x) C ( fiind un polinom in OC, B (.1) este un divizor al polino-
mului A (x) C (x).
Un divizor C (x, -.= x2, 4x+4 cornun al polinoamelor :
A (x)=2x4
B (x) 2x2-4x+8,
divide si polinomul AAH-B13., A' si B' fiind, sau polinoame In x, sau
www.digibuc.ro
46
factori numerici. In adevar, daca A (x)=--- C (x)13 (x), B (x) Q (x),

avem :
AA'+BB' --= C (A'P-FB'Q) ;
A'PH-B'Q fiind un polinom In x, C este un divizor al lui
19. Doua polinoame se zic prime intre ele, cand n'au nici
un divizor comun, polinom In x.
Cel mai mare divizor comun a don& polinoame.
20. Se numeste cel mai mare divizor cornun a doua poli-

noame Intregi (care au coeficientii numere Intregi) A (x) B (x),
i
polinomul de gradul cel mai mare care divide de o data ambele

polinoame. Daca un astfel de polinom nu exista, polinomul A si B
se zic prime intre ele.
Fie m i n gradele poIinoamelor A si B, (m>72. Daca B
divide pe A, B este cel mai mare divizor comun al polinoamelor A si B.
Sa presupunem ca B nu Imparte exact pe A ; fie C catul si
R restul Impartirii lui A prin B ; avem :
A =-- BC R,
R fiind o constanta sau un polinom de un grad mai mic ca al lui A.
Se vede ca polinomul A si B au aceasi divizori comuni ca si
B si R, caci orice divizor al lui A si B divide si pe ABC si deci si
pe R si orice divizor al lui B si R divide si pe BC + R sau pe A.
R find de un grad mai mic ca B, sa Impartim pe B cu R ;
fie Ci catul si R1 restul ; avem :
B RC1 + Rt.
Daca R1 contine pe x. fie R2 restul Inpartirii lui R cu Ri,
apoi R3 restul Inpartirii lui R1 prin R2, etc. Gradele resturilor suc-
cesive micsorandu-se, ajungem la un rest R care nu contine pe x.
Se pot Intampla doua cazuri :
10. Rp = O. A si B, din cele ce am vazut, au aceasi divizori
ca B i R; acestia au aceasi divizori ca R i Ri ; etc.
Divizorii lui A si B sunt deci aceasi ca i divizorii lui Rp--2
Rp_1. Dar Rp-i este polinomul de gradul cel mai mare care di-
vide pe Rp-2 i Rpp-1, deci este cel mai mare divizor comun al po-
linoamelor A si B.
www.digibuc.ro
47
20. Daca Rp / 0, orice divizor al lui A si B trebue sa divida

pe Rp_2, §i pe si deci pe Rp_1 si Rp . Insa Rp_d. si Rp neavand
divizor comun In x (Rp= const.), polinoamele A si B sunt prime
lntre ele.
Urmeaza deci regula urmatoare :
Pentru a afla cel mat mare divizor comun a douti poli-
noame A Vi B, se imparte A cu B ; B cu restul R al impartirii
dintre A si B ; R cu restul R, al acestei a doua impeirtiti si asìt
mai departe pana ajun gem la un rest nul, mu independent de
x. In Primul caz, A si B admit ra cel mai mare divizor comun
restul precedent liii Rp adica divizorul intrebuintat in
aceasta ultima diviziune ; in al cloaca caz A si B sunt prime
in tre ele.
21. Observare. Cand polinoamele A si B au coeficien ti
Intregi, pentru a evita coeficientii fractionari, calculele se pot sim-
plifica astfel
Daca primul termen al vreunui delmpartit partial nu este
exact divizibil prin primul termen al Impartitorului, se pot inmulti
toti coeficientii deimpartitului printr'un numar ales potrivit.
Daca toti coeficientii unui divizor sunt divizibili cu acelas
numar, Ii putem Imparti cu acel numar.
In adevar, la cautarea celui mai mare divizor comun, ne in-
tereseaza restul Impartirilor si nu catnl, caci, cel mai mare divizor
comun este un rest ; deci putem schimba catul. De alta parte cand
se lnmulteste deimpartitul cu un factor constant, restul si catul se vor
Inmulti prin acel factor constant. Deci inmultind sau Impartind, In
cursul unei Impartiri, vreun rest partial printr'un factor constant, catui
se schimba, iar restul Intreg se Inmulteste sau se Imparte çu acel
factor, ceeace nu schimba pe cel mai mare divizor comun decat
cu un fact.or constant.
22. Exemplu. A (X) 2 x5±X4 7 X °HX2-1-6 x 5,
B (x) 2 X LFX3 13 X' -a- 4 X+20.
lata cum se efectueaza calculele :
2 x5+x' 7 X3+X2+6 x 5 2 X4+X3-13 X2 4 x + 20

X4+13x3+4X2 20 X jx
6 oc3+5 x0-14 x 5
www.digibuc.ro
48
InmulVm cu 3 coeficientii Impartitorului i avem
6 x4+3 x3 -39 x2-12 x+60 6 X2+5 X2 14 x 5

/ 5 x3+14 x2+ 5 x X
2 x3-25 x2- 7 x-F60.
lmpartirea se mai poate continua, 1nsa spre a evita coefici-
cientii fractionari, Inmultim restul precedent cu 3, ca sa fie divizibil
cu Impartitorul (6 x3-1-5 x2 -14 x -5). Von-i avea :
-6 x3-75 x2-21 x+180 6 x2+5 x2-14 x -5

5 x2 -14 x-5 -1
-70 x2- 35 x+175.
Dividem acest ultim rest cu 35 si vom face Impartirea :
6 x3+5 x2 14 x-5 2 x2-Fx 5

/ -3 x2+15 x 3 x -I-1
2 x2+ x 5
/ x+5
0
Impartirea facandu-se exact, cel mai mare divizor comun

este (2x9d-x -5 ).
23. Proprietátile celui mai mare divizor comun a doua po-
linoame sunt aceleasi ca si ale celui mai mare divizor comun a
doua numere Intregi ; demonstrarea acestor proprietati se face ca
si In aritmetica.
Dintre aceste proprietati, sa reamintim pe urmatoarea : Cel
mai mare divizor comun a doua polinoame puse sub forma :
(x-a)P (x b)' (x c)' (x 1)1
adica descompuse In factori primi, este egal cu produsul factorilor
comuni, cu exponentii cei mai mici.
24. Aplicatie. Sei se afle condi(ia ca polinoamele;
a x2+b x-Fc, a'r+b'x-Fc'
sa admitti un divizor comun de gradul intdi
Vom aplica metoda celui mai mare divizor comun si vorn
scrie ca restul de gradul zero In raport cu x, este nul. Avem :
www.digibuc.ro
a a' x2 + b a' x + c a'
+ a b' x a c' a
(ba'ab')x+ca' ac'
a' x2 + b' x (b a' a b') x + c a' a c'

i) a'(ba' ab') x2 +b' (b a' a b') x + c'(b a' a b') d x, [b'(a b' a b' ) a'(c a' a cl
a' (c a' a c') x
[b'(b a' a b') a'(c a' a c')] x + c'(b a' a b')
2) [b' (b a' a b' ) a' (c a' a c')] (b a' a b`) x + c'(b a' a b' )2
1 (a c' c a') b'(b a' a b') (a c' c a')a' (c a' a c')
(b a' a b') (c b' b c' ) a' H-a'(a c' c a' )2
1) Se presupune b a' a O.
2) S'a pus la cat, dupà a'x, virgulà, spre a aráta cil adeváratul cat nu este a'x+b'tb a" a b') a'(c a' a c').
-Pa
www.digibuc.ro
50
Deci, daca 0, §i a b' b 0, conditia este :

(a c' c a')2 (b c'c b') (a b'--b a') = 0,
iar divizorul comun este :
(ba'ab')x +ca' a c'.
Observare. Acela§ rezultat se mai poate obtine observand
ca divizorul de gradul Intai este :
(b a' a b') x + c a' -a c' .
Pentru a gasi conditia ca polinoamele sa aiba un divizor de
gradul Intai, trebue sa egalam cu zero restul de gradul zero, adica
restul diviziunii polinomului a x2H-b x+c prin divizorul :
(b a' a b') x + c a' ac' .
In loc de a face Impartirea, se Inlocueste In ax2d-bx+c, x cu :
a c' c a'
b a' a b'
se scrie ca acest rezultat, care este restul Impartirii, este zero.
25. Raclacini comune a douä ecuatii. Fie F (x) =0 i
f (v) = 0 doua ecuatii cu coeficienti numerici. Daca polinoamele

(x) si f (x) nu sunt prime Intre ele, fie p (x) cel mai mare di-
vizor comun al lor ; atunci avem :
F (x) = p (x)F i(x), J (x) = cp (x) f j(x),
unde r(x) si fi(x) sunt polinoame prime Intre ele, caci daca
aceste polinoame ar avea un divizor comun, si polinoamele F (x)
§i f (x) ar avea, acelas divizor si deci (x) si f (x) admitand
Inca un divizor afara de p (x), atunci cp (x) n'ar fi cel mai mare
divizor comun al lor.
Prin urmare, orice radacina a ecuatii p (x) = 0, va fi si a
ecuatiilor F (x) = 0 si f (x) = 0 , i reciproc. Deci ecuatia p (x)-=0,
obtinuta egaland cu zero, cel mai mare divizor comun al polinoa-
melor F si f, ne da radacinile comune ecuatiilor :
F (x) = 0 §i f (x)= 0.
Exercitiu. Sa se gaseasca radacinile co mune ecuatiilor :
F (x) = 2 x"-Fx2 3 x4-1 = 0,
f (x)= 4 x4-2 x" 12 x9+12 x 3=0.
www.digibuc.ro
51
Se va nut cel mai mare divizor comun al polinoamelor F

.
f §i acesta se va egala cu zero.

Procedam astfel :
4 x4-2 x3-12 x2H 12 x 3 2 x3dx2 3 x +1
/ 2 x3 F 6 x2 2 x 2x 2
4 x3 6 x2+ 10 x 3
/ + 2 x3 6 x 4- 2
4 x9 4 x 1
2 x3+ x2 3 x F 1 4 x2-4 x
4 x3+ 2 x2 6 x+2 x, 3
/ + 4 x2 x
6 x2 7 xf2
12x2 14x+4
/ +12x-3
2 x+1
4 x2-4 x+1 2x 1
+2x 2x1
2x
/ 1
0
Cel mai mare divizor comun fiind (2 x 1), radacina comuna,

2, e data de ecuatia 2 x 1 = O.
26. Aplicatii. 1°) Sci se rezolve ecuatia :
(1) 2 x3 x2-2 x+1 = 0,
,stiind o reidricina este de clourz ori mai mare ca alta.
Fie 2 a i a raclacinile despre care este vorba. sa considerarn
In locul ecuatii (1), alta care sa aiba ca radacini Indoitele radaci-
nilor ecuatii (1); deci, Insemnand cu y radacinile ecuatii ce vom
obtine, care se mai numqte §i transformata .ecuatii (1), vom avea
y = 2 x. Ecuatia ce ne da pe y, se obtine inlocuind In (1) pe x
Cu . Vom avea ecuatia:
y3 4 y+4 = 0,
sau In x :
(2) x3x2-4 x+4 = O.
www.digibuc.ro
52
EcuaVile (1) si (2) au o radacina comuna 2 a, care va fi data

de cel mai mare divizor çomun al polinoamelor (1) si (2).
Vom avea :
2 x' x2 2 x +1 x3
/ +2 x2+ 8 x 8 2
x2+ 6 x 7
x3-x2-4 x + 4 x2-F- 6 x 7
/ 6x2+7 x x 7
7x2+3 x+4
I+42x 49
45x 45
x2 + 6 x 7 x-1
+x x+7
7x 7
/ +7
0
Cel mai mare divizor comun fiind (x-1), radacina comuna
e data de ecuatia x 1 = 0 ; de unde x =1. Asa dar 2 a = 1
deci o radacina a ecuatii (1) este 1 si alta 12.
Pentru a gasl cealalta radacina a ecuatii (1) vom Imparti po-
linomul (1) cu (x-1) (x 12). CAW! fiind (x+1), ultima radacina
va fi x 1.
Cealalta radacina se mai afla scriind ca suma radacinilor este
+ 2 + X3= 2
De unde :
1.
20). RI se rezolve aceai ecuatie (I), tiind cá o rádácinei
este egalii si de sernn contrar en alta.
Pentru aceasta, vom considera, alta ecuatie, care sa aiba ra-
dacinile egale si de semn contrar cu ale ecuatii (1) ; va fi de ajuns
spre a obtine acea ecuatie, sa Inlocuim In (1) x cu x, iar ecua-
tia obtinuta :
(3) 2 x3-1- 21 = 0, 2x
se numeste transforrnata in x a ecuatii (1).
Ecuatiile (1) si (3) au o radacina comuna a, radacinile ecuatii
www.digibuc.ro
53
(1) fiind a, a i alta. Radacina comuna, a, se va obtine ega-

land cu zero cel mai mare divizor comun al polinoarnelor (1) si
(3). Se va gasi a =1, iar pentru gasirea ultimei radacini a ecuatii
(1), se va divide polinomul (1) cu (x 1) (x-1-1) = x2 1 si se ga-
seste (x 24). Sau se scrie ca suma radacinilor este:
1
Observare. Se putea rezolvA. ecuatia (1) cu ajutorul rela-

tiilor dintre radacini si coeficienti. In adevar, Insemnänd In prirnul
caz radacinile cu a, 2 a i b, vorn avea relatiile :
a+ 2 a + b ,
2 a2+ a b +2 a b = 1,
2 a2 b 2
care ne dau pe a i b. Din prima scoatem b.: 3 a, i Inlo-

cuind In a doua gasim :
140 3a 2=0.
3 +V9+112
a= 2 a= 1 2
7
28
Deci :
a-= 2
2a=1, b = 1.
Exereitii
11 S5' se determine a asù ca (x-2) sà dividà polinomul:

x4-7x3-Fax'-6x+4.
R. Se Inlocuete x cu 2; a = 12.
2) S5 se determine a astfel ca ecuatia :
x4-4x2+ax+6 0
sä admit5 ràdäcina 2.
R. - 3.
3) Pentru ce valonre a lui m, ecuatia:
xs-fy3+zsd-m x y z
e divizibila cu (x+y+z). SA se afle catul.
www.digibuc.ro
54
R. Se Inlocueste x cu (y + z) si se scrie efi rezultatul este iden tic

zero ; m = 3. Pentru a gäs1 ciitul, scriem cri :
x3+y3+z2+m x y z (x+y+z) [k (x2+y2+z2)+k z+z x) ],
k i k' (lind doi coeficienti necunoseuti. Se face z = 0 si identificand, se
gilseste : k=1, k = 1. Catul este :
x2+y2+z2x yy z z x.
Deci. cand :
x+y+z = 0, avem : x2+3,3+z3 = 3 x y z.
4) Care e conditia ca polinoamele :
3 x3-3 x2+2 x-2, x+a.
sa aibii un divizor de gradul Intai ?
R. Se va aflA eel mai mare divizor comun si se va scrie cii restul
de gradul zero e nul. Sau mai scull, se *Inge la un rest de gradul intai,
care va fi cel mai mare divizor comun. Se rezolvil ecuatia obtinuta, ega-
land acest rest cu zero ; conditia se obtine Inlocuind In restul de gradul
al doilea (restal precedent) pc cu valoarea gasitA :
15 a+16
x 40-9 a ,
Conditia va 11:
3 (15 a+16)2-8 (15 a+16) (40 -9 a)-I-(2+3 a) (40-9 a) = 0.
5) Care este conditia ea polinoamele :
x3-3 x2+5 xa,
2 x4-4 x3+3 x2--1-b x-9,
sii aibA un divizor de gradul al doilea ?
R. Se va anulA identic restal (le gradul Intai.
Restul de gradul al doilea va li cel mai mare divizor comun.
Avem douà conditii :
b2+4 a2+4 ab-44 a-23 b+126 = 0,
4 a2+2 ab-45 a-9 b+117 = O.
6) SA se afle rädAcinile comune ecuatiilor :
x3-8 x2+17 x-10 = 0,
x4-3 x3+5 x2-9 x+6 = 0.
R. Cel mai mare divizor comun e x2-3 x+2. RAdAcinile commie
sunt 1 si 2.
7) SA se rezolve militia :
(I) oc4-7 x3+15 x2-7 x-6 = 0
stiind cii diferenta a cloud rädäcini este 1.
R. Una din rädAcini flind x-1 = y, cealaltii va fi x = y+1. Ecuatia:'
www.digibuc.ro
55
y4-33,3+6 y-4 = 0,
sau
(II) x4-3 x3+6 x-4 = 0,
obtinutà inlocuind x cu (y+1). sau ca (x+1) in (I), are eu ecuatia (I) o
rib:Facing comunä. Cel mai mare divizor comon al polinoamelor o (II)
find (x-2), rädäcina comuna este 2. 0 riidiicinä a ecuatii (I) find 2, alta
e 3; celelalte se obtin divizfind polinomul (I) cu (x-2) (x-3), sau scriind
crt suma rädilcinilor este
2+3+x,+x4 = 7;
0 produsul lor 2X3Xx3Xx4= 6, si se Wiseste x3, x4= 1 +
8) Sà se rezolve ecuatiile :
x3-7 x2+36 = 0, x3-3 x2-10 x+24 0,
stiind cä prima are o rädäcinä de trei ori mai mare ca o rädiicinä a
ecuatii a doua.
R. Se va transforma ecuatia a doua in alta care sa aibä radacinile
de trei ori mai marl; y=3 x; se va Inlocul in ea x eu 4y sau x. Ecuatiile :
x3-7 x2+36 = 0, x3-9 x2-90 x+648 = 0
au o rildäcinä comunä x = 6. Se va divide primul polinom :
x3-7 v2+36,
cu (x-6), al doilea:
x3-3 x2-10 x+24,
cu (x-2). Rezultatele x2x-6 = 0, x2x-12 = 0, ne dau celelalte
Sau, scriind suma si produsul rädiicinilor, una find 6 avern :
xl+x3+6 -= 7, xl+x2= 1; x, x36 =36, x1 x2= 6 etc.
9) Sä se rezolve ecuatiile dela ex. 8, stiind ca ecuatia a II-a are o
rädäcinä egalà cu a primei ecuatii, Irish' de semn schimbat.
R. Se va inlocul in ecuatia a doua x cux; se va cäuta cel mai
mare divizor comun intre :
x3-7 x2+36 = 0, si x3+3 x2-10 x-24.
Se va gäsl (x-3). Se divid ecuatille primitive respectiv cu (x-3)
(x+3) etc. Sau se calculeaza :
36. 24
xi+x2= 7-3, x, x, = 3 '
x',+x'2= +3+3, x'1x'3= --3 '
etc.
www.digibuc.ro
Raclacini multiple
27. Se zice ca ecuatia f (-v) = 0 de gradul m are o radacina
multipla de ordinul p (p<m), cAnd f (x) se divide cu (x a)P .
Pentru a gasl conditiile ca o ecuatie sä aiba o radacina mul-
tipla, sä consideram formula lui Taylor ;
h2
f (Y-F-h)=100+ PI) (Y).
Pentru a gasl o desvoltare a lui f (x) dupa puterile lui (x a),

sä punem y+h= x, h=x a; avem y=xh=a §i deci, fa-
cand aceste Inlocuiri In formula lui Taylor, gäsim :
f (x)= f (a) x f (a) +(r 1.V2 r (a) +-*

(x
» )(a).
De oarece f (x) trebue sa alba ca factor pe (x a)P , des-
voltarea precedenta trebue sa Inceapa cu (xa)P ; deci :
f (a) = 0 f' (a) = . . . f (P-4) (a) = 0 , f (P) (a) O.
Aà dar conditiile necesare si suficiente ca o ecuatie f (x)=0.
sd adnzita o rada' cinä a multiplä de ordinul p, sunt ca func-
fiunea f(x) i cele dintdi (p-1) derivate ale sale, sá se anu-
leze pentru x = a si derivata de ordinul p srt fie diferitit de
zero pentru x = a.
Prin urmare, a este o radacina comun a tuturor ecuatiilor :
f (x)= 0, f' (x) = 0 '(x) =0, ... f (P-1) (x) 0,
iar f, , f" , f(P 1) au un divizor comun de gradul IntAi.
www.digibuc.ro
57
Observare. 0 radacina de ordinul p a lui f (x) este rada-

cina de ordinul (p 1) a lui (x). In adevar, din :
(x) = (x -a)P (x),
avem :
f (x) = p (xa)P-1 cp + (xa)P cp'=(x a)P -f[p ç + (x a)
Tot asa se vede ca f"(x) are pe a ca radacina de ordinul
(p-2). etc.
28. Aplieatii. 1°. sa se arate ca :
n xn+1- (n+1) xn +1,
e divizibil cu (x 1) i ca:
x2n ____n2xn-1-44_2 (n2 1) xn n2x11-1+1
e divizibil cu (x
Polinomul :
xn-H. 01H-1 xn
derivata sa :
n (n_k1) An n (n_k1)
se anuleaza pentru x =1.

Pentru polinomul x2" n2xn-F4+2 (n2_1) xn _n2x11-1+4, se
va arata ca el si cele dintai trei derivate ale sale sunt nule pen-
tru x =1.
2°. Conditia ca o ecuatie &z cuhrtita" o rildacind dublii, este
ca ecuatiile f (x) = 0, (x) = 0 sa alba o radacina comuna. Deci,
se va anulà restul de gradul zero (independent de x), ce se obtine
In cautarea celui mai mare divizor comun iar restul de gradul Intai
egalat cu zero, ne va da radacind dubla.
Se pot usura calculele, daca facem primul membru al ecua-
tii f (x) = 0 functiune omogena si de gradul m In raport cu x §i cu
o variabila auxiliara y ; se va aplica apoi formula lui Euler asupra
functiunilor omogene.
In adevar, fie f (x. y) functiunea de gradul m i omogena,
asa ca f (x, 1) = f (x). Dupa teorema lui Euler, avem :
(a) x.r.; (x, 3)-Fl.t; (x, y) = nif(x:y),
t i f fiind derivatele partiale ale functiunii f (x, y), In raport cu
x jy
www.digibuc.ro
58
Facand In (a) y = 1, gasim :

x fr" (x, I) + (x, I)= f (x.\
Insa :
1(x, 1) f'(x).
Deci egálitatea precedenta devine :
x f' (x)+
(x, 1) = m f (x).
De aci se vede ca divizorul comun lui f §i ix este divizoruf
comun lui f
i f' y adica al derivatei In i-aport cu X si al deri-
i
vatei functiunii f (x, y) In raport cu 3/. In care se face pe urma y=1

Deci, pentru a gasl conditia ca o ecuatie f (x)= 0, set aibei
o reideicina dublä, se va scrie cá f z f, admit un divizor co-
mun de gradttl întf i, adica se va egalà cu zero restul indepen-
dent de x, ce se obtine In cursul operatii.
Exemplu. Conditia ca ecuatia x3+ p x + q =0, sa admita
o rádácinet dublä.
Avem :
f (x, y)=- x3±p x y2d_q ys,
7Ç=3x3+py2, fl;=2pxy+3q)2.
Facem y = 1, si avem :
fc-= 3 x2-1-P, fl; =2 p x+3 q.
Cel mai mare divizor comun fiind de gradul Intai, nu poate
fi deck (2p x F 3 q) . Conditia se va gasl scriind ca. : (2 p x+3 q)
divide (3 x2 ceace se obtine inlocuind In (3 x2 + pe x cu
3q
valoarea de unde :
2 p
9 q2
3
4
p2+ p = 0, 4 p3+27 q2= O.
30 . Conditia ca o ecuatie sä admitet o reideicina triplet este

ca polinoamele f, f' f" srt aibei un divizor de gradul intai.
Tot ask putem face simplificari, aplicand formula lui Euler
fiecareia din functiunile rr(x y), f (x y), care sunt omogene si
de gradul (m I); vom avea :
x (x, y) )1) = 1)L (x y),
X (x + y (x ,
Y" (m 1)fL (x,y).
www.digibuc.ro
59
Fdcand ) = 1, gasim :
x 7Ç2 (x,1)+F;(x, 1) = (In 1) j: (x , 1),
x (x I) + f"2 (x 1) (x , 1).
Insd :
ft'2 (x, 1) = f"(x).
Formulele precedente devin :
(I) x f"(x) + (x 1) = (In 1) f (x).
x (x 1) + (x, I). (m (x , 1).
1).fi,
Conditia ca ecuatia f(x)= O sa aibd o rädäcind tripla fiind

ca polinoamele f(x), f ' (x), f " (x) sd aibä un divizor comun de
gradul Intai, se observa ca divizorul comun lui f(x) i r(v), va
fi cornun (conform aplicatii precedente) i lui (x) i f (x, 1)
lnsä din (I) divizorul comun lui f (x) §i f"(x) este si al polinoa-
melor f"(x) §i f1(x, 1) ; deci acest divizor este comun functiu-
nilor fc; = f;x, f,;(x, I). Dar din (II), se vede cd acest divizor
este comun i polinomului .64 (x, 1).
In rezumat divizorul cornun funètiunilor f(x), f (x), f"(x)
este comun i functiunilor :
(x, 1), ft:y (X, 1, f"2 (x, 1).
Prin urmare, conditiile ca o ecuatie sa aibd o rddeicind
tripla se obtin scriind cá derivatele palliate de ordinul al doilea
1,,2 , _62 , ale functiunii omogene f (x, y), admit un divizor
de gradul intdiu. Tot ca ci in cazul radeicinii duble, dupa ce
s'a luat derivatele de ordinul al doilea, se va inlocui y cu 1.
Exemplu. Set se gdseascii conditiile ca ecuatia :
x4+4 a x3+6 b x+c = O.
set admita o rádácind triplet i in a2est caz sá se rezolve.
f (x,y). x4+ 4 a x'y -I- 6 b x y3+ c y4,
(x, y.). 4 x3+12 a x2y + 6 b y3,
(x, y) = 4 a x3+18 b x y2+ 4 c y3,
= 12 x2,-1- 24 a x y, f;;1, = 12 a x2d- 18 b y2,
= 36 b x y + 12 c y2 ;
(x 1) = 12 (x2+ 2 a x), f:X;y (x , I) = 6 (2 a x2+ 3 b),
f;2 (x,1)= 12 (3 b x c) .
www.digibuc.ro
60
Divizorul comun lui f , ry, fy". fiind de gradul Intai, nu

poate fi deck (3 b x + c). Conditiile se obtin scriind ca acest di-
vizor Imparte pe (x2+ 2 a x), (2 a x2+ 3 b), ceace se obtine In-
c
locuind x cu de unde :
3b "
c2= 6 a b c, 2 a c2+ 27 b3= O.

Daca c = 6 a b, c = 16 a4, 3 b = 8 a', avem radacina
tripla 2 a. Pentru a afla pe cealalta, se tie ca suma rädacinilor
ecuatii este 4 a ; deci a patra radacina va fi 2 a, etc.
Observare. Se putea rezolva ecuatia propusa, servindu-ne
de relatiile Intre radacini §i coeficienti. Radacinile fiind x1, x2, x3,
x4, avem :
xid-x2-kx3-}-x4=--- 4 a,
(x 2-1-x2) (x3-1-x 4) + 1,x2+,x3x 4-= 0,
avez(oca-Fx4) x3x4(0c14-x2) = 6 b,
X1X2X3X4=- C.
Cum Insa xi= x2= x3; relatiile devin :

3 x1d-x4= 4 a,
2 x4(x2-l--x4) + x + x4x4= 0,
(x4±x4) + 2 xx4= - 6 b,
xi x4= c.
Inlaturand cazul X1 0, cand radacina tripla e zero, b = 0,
c = 0, rarnane :
3x1-I--x4= 4 a,
xi+x; = 0,
x.4 x4 3h, x, = c.
Deci :
§i conditiile
x= 2a, x4= 2 a
8 ce = 3 b, 16 a4-= c.
Exereitii
1) SA se caute condilia ca ecuatia :
x1-4 x3+16 x+a = 0,
sä admitä o rddilcind dubld i sí. se rezolve.
R. a =11, rädiicina dublä x = 1 ; a = 16, rildäcina dublà x = 2
21 Sd se rezolve ecuatia :
www.digibuc.ro
61
x3-15 x2-33 x+847 = 0,

stiind cà admite o
R. Polinomul i derivata au un divizor (x-11) ; ràduicina dublä este 11..
3) SA se determine a i b astfel ca ecuatia :
x4-4 a x3+6 b x2-8 x+1 = 0,
sd aibil cloud rddAcini duble si In acest caz sà se rezolve.
R. Polinomul i derivata trebue sà aibà un divizor de gradul al
doilea. Restul de gradul întâi trebue SA fie identic nul.
Sau 1nsemnând ca u si v rddAcinile duble, avem :
x4-4 a x3+6 b x2-8 x+1 (x u)3 (xv)2
De uncle :
2 V = 1_, 2624-112+4 U V = 6 b, u-v (u+v) = 4 ;
u+v = 2 a, u-2
u v = + 1, u+v = + 4.
Se va formd ecua(ia de gradul al doilea ce dä pe u i v, când cu-
noastem suma i produsul. Când uv=.1, u+v=4, u=2+0, v=2a,
b = 3, etc.
Sau identificAnd :
x4-4 a x3+6 b x2-8 x+1 (009-fix-fl)'.
p 2 a, q=-3b-2a3, fig= 4.
4) SA se rezolve ecuatia :
2 x4-15 x3-1-42 x2-752 x+24 = 0,
stiind cd are o rddilcinä
R. 13, fat: y, fi2 au ca divizor pe (x-2); raddcina este 2;
cealaltd se obtine divizAnd cu (x-2)3, sau scriind suma räddcinilor :
15 15 3
oci-f-ac,2-1--x3d-x4 = 2 x4 2 6=2
x3-5 a2x3+5 bx+c = 0,
stiind ea' are doud rAddcini duble.
R. Se va scrie ea polinomul i derivata au un divizor de gradul ai
doilea. Ràdàciniie duble sunt rdeldcini simple ale ecuatii :
2x3 (2 b--3 a4) + cx+2 a2 b = O.
Anulând identic restul de graduUntAi, se gdseste :
4 b (2 b-3 a') (4 b-5 a4) a' c3 = 0, c [(2 b-3 a4)2a4 b] = O.
x4+a x2+b x+c = 0
stiind cd admite o rAddcind tripld.
www.digibuc.ro
69
R. Rildkina triplä este (lath de 4 ax+3 b = 0, jar conditiile sunt:

8 a3+27 b9 = 0, 32 ac-9 b2 = O.
Rildhcina simplã se obfine scriind suma radhcinilor.
7) SA se rezolve ecuatiile:
x3-Fa xs-pb x-1--c = 0,
= 0,
stiind eh au o rädhcinh dublä comunh.
R. Se scad ecuatii1e, se scrie ch rezultatul e piltrat perfect. Rhclb-
cina dubld este:
x --=
b'b (bb' )s,1 (aa') (cc') = 0 ;
ronditiile se oblin scriind ch aceastà valohre verifich ambele ecuatii.
Sau, scriind eh fiecare ecualie in parte are o rhdhcinä dublh, care
trebue sh fie aceasi pentru amilndouil. Se scrie 011 si fl; admit un
divizor comun ca la § 24.
(9cab)9-4 (3 ba2) (3 acbs) = 0, (9 c'a'b')'-4 (3 b.a's) (3 a'c'b's) =-- 0
9 cab 9 c'a'b'
a2-3 b a'2-3b'
8) Sb se rezolve ecuatia :
f (x) = x4-3 x84-a x2-4 (a-1) x+4 a = 0,
stiind eh admite o rhdhcinh dublh independent\ de a.
R. Ecuatia se poate scrie :
x (x3-3 x2+4)+a (x2-4 x+4) = 0,
x (x3-3 x2+4)+a (x-2)2 = O.
Se cautä rhdhcina dublh a ecuatii x3-3 x2+4 = 0. Se ghseste x = 2,
Celelalte rildhcini se obtin scriind suma si produsul ràdàcinilor ecua-
tii f (x) = O.
9) Sh se arate ch dach ecuatiile :
x4d...fix2+9,x+1 =
x4-F-fi' x2+q'x+1 = 0
au o rhdäcinh dublà comunh, ele au toate ràdhcinile comune.
R. Rhdhcinile comune stint date de :
[ (fiF) x+qq1 x =- 0.
x 0 ne putând fi radhcinh comunii, ecuatiile nu pot aveit decat o rädh-
club simplà comunh, afarà de cazul p = , q = q', child le are pe toate.
10) Sb se rezolve ecuatia :
www.digibuc.ro
63
x2+10 ax3+5 bx+c =

stlind cà adult-le o ràdilcia tripl5 diferitil de zero.
R. Conddiile sunt :
3c
3 c2+64 ab2 = 0, b 9 a2 ; x 8 b.

x4-4 ax2-1-6 bx2-5x-1-1 = 0,
sdind c5 admite o r5dácinä trip15.
R. Conddiile se (*in Inlocuind info sify! pe x (rAdgcina triplà) cu :
5-4 ab
8 (ba2)'
www.digibuc.ro
Rezolvarea unei ecuatii când are rädäcini
multiple
29. Fie f (x) 0, ecuatia care are rädäcini simple, duble
triple si cuadruple ; asä cft avern
f (x) = (x a) (x a') (x b)2 (xb)2 (xc)2 (x d)t (xd'y
Insemnând cu :
X1= (x a) (x a' ) X, = (x b) (x 5'),
X3 (xc), X, = (x d) (x av),
avem :
f (x)= X, )( )( X:,
polinoamele X1, X2, X3, X4 au numai rädäcini simple. Vrem sä
arätäm cä aceste polinoame se pot obtine numai prin Impärtiri.
Prin Impärtiri succesive, se poate gäsl cel mai mare divizor,
comun D, dintre f si f' ; f' va contine factorii dubli ca simpli,
factorii tripli ca dubli, si nu va mai contine rädäcinile simple ale
lui f (x).
In adevär, fie exemplul simplu :
f (x) = (x a) (x b)2 (x c)3 .
LuAnd derivata acestui produs, avem :
f' (x) = (x c)3+2 (x a) (x b) (x c)3
b)2 (x
+ 3 (x a) (x b)2 (xc)2
f' (x) = (x b) (x )2 [(x b) (x 0-1-2 (x a) (xc)
+ 3 (xa) (x b)].
Deci f' (x) contine factorul simplu (x b) i factorul dublu
(x 02, care In f (x) erau respectiv factori dublu triplu.i
www.digibuc.ro
65
Insa, pentru a OM cel mai mare divizor comun Intre douft

.
polinoame f f, descompuse In factor' prim', vom luA factorii
comuni :
(x b) (xb')... = X2,
(xc)2 (x c')2... = x:,
cu exponentii cei mai mici.
Deci, cel mai mare divizor comun D dintre f i f , va fi :
D = X3 X: X.
De asemenea, fie D, cel mai mare divizor comun intre D
derivata sa D' ; vom aveA :
D, = X3 X.
apoi D2 cel mai mare divizor cornun intre D, si derivata
D', ; gAsim :
D2 = X4.
Avem tabloul :
(x) = X1
D X2 Xi XI
D1 = X3 X4);
D2 X4.
SA dividem f (x) cu D, D cu D D, cu D2 ; fie Q, Q1, Q2
cAturile, avem :
Q = X, X2 X3 X4; Q1 = X2 X3 X4, Q2 = X3 Xn D2 = Xt.
ImpArtind Q cu Q1, Q1 c1-1 Q21 Q3 CU D2; obtinem :
Q' i
Qi
Q2
x Q2
D2
13, D2 = X4.
Deci, rezolvarea lui f (x) = 0, cAnd are rAclacini multiple, se

reduce la rezolvarea altor ecuatii, XI= 0, X2 = Or., de grade mai
mici, avAnd. rftclAcinile
Polinoamele X1; X2; X3,.. se obtin, dupa cum se vede, numai
prin Impartiri.
Exemplu. Avem :
f x7-2x5x4+-x34-2x2 1 = O.
D x3 x'2-0C+1; D1 = x 1.
www.digibuc.ro
66
fiind prim cu derivata sa, ecuatia f (x) = 0 n'are rädä-

cini de grad de multiplicitate superior' lui 3 ; deci D, = 0 ne da
radacina tripla x = I .
Apoi :
f (x)
Q x 1,
Q1 = x2_1. D1 = x 1;
= xi =
Qi
Qi
Di
= X2 = 0C+1 D, = X,.
Deci :
f (x) = (x2+x+1) (x+1)2 (x 1)3.
Exereitii.
1) SA se aplice teoria rAdAcinilor egale, ecuatii :
f(x) = x6-6 x4-4 x3+9x2+12x+4 = O.
R. f = (x-2)2 (x+1)4.
2) Sä se determine un polinom f (x) de gradul al astfel ca
f (x)+1 sà se dividä cu (x-1)4 i f (x)-1 cu (x+1)4.
R. f'(x) are douà rAdAcini triple x = 1 i s = 1.
(x) = a (x-1)3 (x+1)3 = a (x5-3x4+3x2-1), a =constantil,f (xl este
functiunea primitivA a lui (x)
xl 3 x5 3 x3
f (x) = a x b, b = constantà,
de oarece:
f (1)+1 0. f (-1), = 0, b =- 0, a = 35
1W
3) SJ ge descompue In factori polinoniel
x5-2 x4+3 x3-7 x2+8 x 3,
tiind cA are factori multipli.
R. (x-1)3 (x2+x+3).
www.digibuc.ro
Proprietäti speciale ale ecuatiilor cu
coeficienti reali
30. TeoremA. Daca f (x) este un polinom cu coeficienti
-reali, a i b doull numere reale, wet ca f (a) f (b) sa fie de
-semne contrare, ecuatia f o are o ra'clacini sau un numiir
nepereche de rádácini reale cuprinse intre a si b ; dada f (a) fi
f (b) sunt de acelas semn, f (x)=.0 are un numar cu sot de
radsacini in intervalul (a, b), sau nici una.
In adevar, daca x variaza continuu dela x= a, pana la x=b,
care este functiune continua, variaza continuu dela valoarea
f (a) pana la valoarea f (b) ; fie f (a) > 0,
f (b)<0. Din cauza continuitatii,f (x) nu-§i
poate schimba semnul, fara a trece prin
valoarea zero. Constructia curbei y = f (x)
o a (fig 1) probeaza mai u§or cele spuse. La
abscisele a qi b, corespund doua puncte
A §i B situate de o parte §i de alta a axei
B o x. Curba prezentand Intre A B o
satura continua, va täià 0 x Intr'un punct,
Fig. sau Intr'un numar fara sot de puncte ;
zbscisa fiecaruia din aceste puncte facand f (x) = 0, este o ráda-
cina a ecuatii f (x) = 0.
Cand 1nsa, f (a) qi f (b) sunt de acela§ semn, (fig. 2), curba
Intre A §i B avand o trasatura conti -
nua, sau nu Intalne§te axa 0 x, cand
curba e situata deasupra axei 0 x, sau
o 1ntalne§te 1ntr'un numar cu sot de
puncte §i deci putem sa nu avem nici
o radacina In intervalul (a, sau un
Fig. 2. numar pereche de radacini.
31. Aplleatii. 10. Numerele a1, a2, a3, a4, a5, (26, find in
4ordinea de márime descrescanda, ecuatia :
www.digibuc.ro
68
f (v)=(xa1)(x a3) (xa5)+ b2(xa2)(x a4)(x 0,

are toate rädacinile reale.
In adevar :
f (a1) = b2(a1a2) (al a4) (a1a6)> 0,
f(a,)=-(a2a1)(a, a3)(a2a4)< O.
Deci ecuatia admite cel putin o radacinä intre a1 i a2.
Se arata la fel ca exista cel putin cate o radacina reala In
intervalele (a3, a4), (a a6). Cum ecuatia n'are decat trei radacini,
fiecare din intervalele (al, (20, (a,, a4), (a a,), cuprinde ate o
radacina reala.
20. Ecuatia :
= 0,
are toate radácinile reale.
In adevar, fie
a1> a,> a,>...> a,
Gonind numitorii, avem ecuatia :
i=n
f (x) A; (x (x ai.+1)...(x an),
M (x a4)(xa2)...(xan).
Avem :
f (a1) = M (a3a2) (al a3)...(a1an)> 0,
f (a,)= M(a, a j)(a,a,)...(a9an) < 0,
f (a,)> 0, f (a4)< 0 ;...
Deci, f (x) = 0 are cel putin ale o radacina reala In fiecare
din intervalele (a a2),...(an_l, an); de asemenea, In intervalul
(co, an) sau (a oo), f (x) îi schimba semnul ; prin urmare
avem In total cel putin n radacini reale, adica pe toate.
Observare. Putem arata si direct ca ecuatia F (x) = 0 are
toate radacinile reale. In adevar, functiunea F (x) este continua In
intervalele :
(-00, ane), (an+e, (ani+e, an_2
(a2-FE, a1e), (a 4-1-E, oo),
e fiind o catime foarte mica si pozitiva.
www.digibuc.ro
69
Pentru x= ± o F (+ tinde catre M, deci are semnul

Pentru x = an+ E, de ex., F (an+ E) are semnul fractii :
,
x- a4 an+E a,, e
-
care este foarte mare, Si care tinde catre and e tinde catre
zero. Deci F (an+ E)> O. Tot asa probam ca F (an_IE) <0,
cad va avea semnul fractii :
2 2
==
An-1
-E
care cand E este foarte mic, aceasta fractie are o valoare foarte
mare si negativa. Asa dar :
F (an+ E)> 0, F (an_je)< 0,
prin urmare ecuatia F (x) = 0, are cel putin cate o radacina reala
In fiecare din cele n intervale considerate.
Ecuatia F (x) = 0 fiind de gradul n, are numai cate o ra-
dacina In fiecare interval Si deci are toate radacinile reale.
32. TeoremA. Daca cloud cantittiti a i b cuprind "intro
ele un numlir nepereche de rádkini ale ecuatii f (x). 0, f (a)
si f (b) sunt de semne contrare ; daca cuprind un nurnar cu sot
f (a) §i f (b) sunt de acelcq semn.
Presupunem ca intervalul (a, b) cuprinde p radacini :
Avem :
f (0= (xx,)(xx2)...(xxp) cp*(x),
cp (x) = 0 ne mai admitand nici o raclacina In intervalul (a, b),
Avem apoi :
f (a) = (a x ,) (a x .(a x p ) cp (a),
f (b) (b x 1) (b x 2) . .(b x p ) cp (b)
f (a) x, a--x, a xp p(a)
f (b) b x, b x, (b).
Observam ca c,o (a) §i p (b) sunt de acelas semn, caci altfel
(§ 30) cp(x)=0 ar mai admite o radacina Intre a §i b, contra
ipotezei.
Dar fiecare din caturile :
www.digibuc.ro
70
axi
b xi
sunt negative, caci a...xi <b.
Daca p e fara sot, adica In intervalul (a, b) sunt un numar.,
fart sot de radacini, .avem un numar nepereche de caturi negative,
axi
bxi
si deci :
[ (a)
adica f (a) §i f (b) au semne contrare.

Cand p e cu sot, avand un numar pereche de caturi negative
produsul lor e pozitiv, si deci f(q) (b) au acelas sernn.
Teorema precedenta se aplica i cand una sau mai multe ra-
clacini sunt multiple, socotind Insa pe fiecare cu ordinul ei de mul-
tiplicitate. De acl deducem urmatorul :
33. Corolar. Cand x variind continuu, trece printr'o ra-
dacina a ecuatii (x) = 0, functiunea f(x) schimba sau nu
semnul, dupti cion gradul de multiplicitate al radacinii este ne-
pereche sau pereche.
In adevar, fie a o raclacina multipla de ordinul p. Daca h este
un numar foarte mic. ir,tervalul (ah, a+h) cuprinde p radacini
egale cu a. Deci (§ 32), f (a h) i f (a+h) au semne contrare,
sau acelas semn, dupa cum p este fara sot sau cu sot.
Aplicatie. ..Sti se studibze variatia semnului polinomuluí :
f (x) (2 x 3) (4 x 5)5(x+ 3)8,
cand x variaza dela co la + co .
Avem tabloul :
xI oo 3 5/4 3/2 + 00
(X)I + 0 0 0+
34. Teorema. Orice ecuatie algebrica de grad fära sot
admite cel putin o raclacina reala.
sa presupunem In ecuatia de grad nepereche,
f (x) A00c2P+1 + A jx2 p +...+ A2 =
coeficientul primului termen Ac,> 0. Avem :
www.digibuc.ro
71
I A, x A, x2 A, x2P-Fil
Cand x tinde catre oc, toti termenii din parenteza tind catre
zero, afara de I i deci cand x este foarte mare, f(x) are acela
semn ca primul sau termen A0x2P+1.. Deci :
f(---00)<O, f(c0)> O.
Deci, Intre co f(x) schimbandu-i semnul, ecua-
tia are cel putin o raclacina reala. Insa f(0) = A2p..1.4 ; deci daca
A2p+1> 0, radacina reala e cuprinsa Intre co i 0 ; daca
A2p44 < 0,
radacina este In intervalul (0, -1- co).
Fie acum o ecuatie de grad pereche :
f(s) , A0x2p+ A ja,2 A2p, 0.
Avern, daca A0> 0 :
f ( co)> 0, f(0) = A2p, f (c0)> O.
Deci n'avem nid o radacina reala, sau avem un numar cu
sot de radacini reale.
Daca A2p < 0, ecuatia are un numar nepereche de radacini
reale pozitive i un numar Ora .sot de radacini reale negative.
35. Daca o ecuatie admite o rsdacind imaginard (a+b i),
admit& ci conjugata sa (ab 0.
In adevar, fie f (x) un polinom cu coeficienti reali, f (x) fiind
o suma de terrneni de forma M M (a+b = v, avem :
f (a+b 0= A-1-i B.
De oarece (a-140 este radacina, f (a -1-b i) = 0, deci :
B 0,
de un de : A = 0, B O.
Schimband semnul lui i, M(abz)m devine (ui v), pentru

ca M este real, iar :
f (a b devine A i B.
Insa, am vazut ca A = 0, B = 0, deci :
f(a = 0,
www.digibuc.ro
72
ceace probeaza ca b i) este o radacina pentru ecuatia

f(x) 0, iar polinomui f (x) se divide cu:
(x a b i) (xa+b i)=(xa)2d-b2.
A$ a dar, rádìcinile imaginare ale unei ecuatii sunt in nu-
meir cu sot.
Dacei f (x) are coeficienti imaginafi, cunt ar fi de exemplu :
f (x) x+3
Mdrema nu mai subsistit in general.
In adevar :
f(i) = 22 (3+0 i+3 2= 1+1+i (3-3) =. 0,
pe and :
f = i2+i (3+i) + 3 i 2+6 i / 0.
Aplicatie. Dacei o ecuatie de gradul m are (m-1) I'd-
deicini reale, a m-a rádáciná trebue sit fie îi ea reala.
36. Dacti o ecuatie algebricit cit coeficienti rationali admite
reideicina irationalit (a-1-0), admite i pe conjugata sa (a-1170,
in care a fi b sunt numere rationale, iar b nu e patratul unui
numár rational.
In adevar
f (d+1,1 b) = 0(a+11 +...+
Insa puterile cu sot ale lui ne dau cantitati rationale, iar
cele fail sot ne dau M M fiind rational.
Deci :
f (a+P)= A+B.
Fiindca (a+1[6) e radacina, A+131/ = 0, de unde, A== 0,
caci altfel am avea ca o cantitate irationala :
A
ar fi egala cu catul a doua numere rationale A i B.

Schimband semnul radicalului, b, avem :
f (a-11 b) = A-11 b B 0,
caci am avut A-0, B = 0. Deci i (a 1lb) este o radacina pentru

f (x). 0.
www.digibuc.ro
73
Aà dar, numarul radacinilor irationale ale unei ecuatii cu

coeficienti rationali e cu sot.
Mai reese de acl ca daca o ecuatie f (x)= 0, are radacina
(ad-}1 b), polinomul f(x) se divide cu :
(x b)(x a +5) = (x a)2 b .
37. Aplicatii. 10. Stl se arate c polinomul
f (x),(1 +x)6 m+1 (1 +x)6 p +2
e divizibil cu x2+x+1.
Se va arata ca f(x) -= 0, are radacinile ecuatii x2+x+1=0.
Insa, radacinile ultimei ecuatii sunt radacinile cubice complexe
ale unitatii :
a, c,2 ;
Intre care avem relatia :

1 + a + a2= O.
Deci 1+x =14-a = --za, de unde Inlocuind In f (x), gasim :
cc12m +2 0412 p -1-4 co _ i = 0,
caci a fiind o radacina primitiva pentru ecuatia x3-1 = 0, repro-
duce prin puterile sale succesive toate radacinile acestei ecuatii
anume :
ce= rt4 q
co2m-1-2 0,12111. 042 cc 2, cti.2 p -I-4 = l2 P.c44= a.
Aà dar, este o raclacina a ecuatii f (x) = 0, deci l con-

jugata ei L42 va fi tot o radacina a ecuatii date, iat polinomul
f (x) se divide cu (x2+x+1
2. Sti se rezolve ecuatia :
f (x) = x4-I--x3-25 x2+41 x+66 = 0,
ftiind et admite rädacina (3-F-iAl 2).
Ea va admite i pe (3 i}12) ca raclacina, iar polinomul (x)
e divizibil cu
(x 3 42) (x 3+4112) = (x-3)2+2 = x2-6 x+11.
Catul Impartirii fiind (x2+7x+6). celelalte radacini se obtin ega-
www.digibuc.ro
74
land acest cat cu zero. Sau calculand suma si produsul radacinilor

ecuatii date, avem :
2 + 3 i -1/ 2 = 1,
x,x2(3+ 2)(3 iiJ 2) = 66 ;

de unde :
xd-x2 = 7, x, x2 = 6 ; x2+7 x+6 = O.
Exercitii
1) SA se arate cii (cosa + x sin a)nt (cosma + x sinma) se divide
cu (x2+I).
R. Se va Inlocul x cu i, rildbeinä a ecuatii x2+1 = 0 si se va aplicâ
tbrmula lui Moivre.
2) Polinomul (x+1)6m4-1_0461n-Ft__.t e divizibil cu (x2+x+1).
R. Se va aräti ci ecuatia oblinuti, egaland polinomul cu zero, are
ea rädäcini pe ceie cubice complexe ale unituitii.
3) Sä se arate direct, Mal a rezolvi, cá eeuatia :
a2 b2
xp+x q
c =- 0
are ridikinile reale.

R. se vor goni numitorii, se va substitul p §i q. Sau se va calcula
f (p ± e), f (q ± e).
f < 0, f (b+e)> 0, etc.
4) a si b fiind pozitivi, ecuatia :
f (X) = x3+(a+b) x2 (a2-ka b+b2) x(a+b) (a2+b2) = 0
are ridäcinile reale.
R. Se va lnlocul x cu oc), (a+b), O i +co.
x4 7 x2 -r 2 x + 2 = 0,
stiind cii admite ridlicina (1 + 12
R. Se va divide cu (x2 2x-1) ; câtul egalat cu zero dii celelalte
Sau se calculeazä suma i produsul rädbeinilor

xi+x2+2 = 0, Xi x = 2.
6) Si se rezolve ecuatia :
x6x3-8 x4+2 x3+21 x2-9x-54 = 0,
stiind cä admite ridAcina (i ).
www.digibuc.ro
75
R. Se va divide cu :
(x V 2 i) (xV 2 + i) (x+v 2 i) (x+ V 2 + i)
= x4-2 x2+9.
Sau se calculeazA :
x,+x, = 1, x, x, = 6 ; x2x-6 = O.
7) Sä se determine A g 14, i sà se rezolve ecuatia :
x4-4 x3-4x 2+4 A x+ 4 14 = 0
stiind cA admite o rädàcinà dublil de forma a \15, §i (3 find douil
numere rationale.
R. Se identificä polinomul cu :
Rx 5 [392.
Se giseste :
1, = 1, = 4, #1. = 4.
x' 4 x3 + 4 x2 + a = 0
stiind cA admite ridicina :
x = 1 + V11.
R. Se divide cu x2-2 x+12, sau :
X3 + X4 = 2,
a,
X3 s4.= 12
(xi+xa) (x3+4+x1 x2+x3 x, = 4 ; a =

9) Sri se rezolve ecuatia :
56+3 x5-12 x4-30 x3+21 x2+3 x-2 = 0,
stand cii admite rAdicina : si 2 +
R. Pentru a calculi celelalte doug, se va calculi suma i produsul
rkläcinilor :
x6+x6 = 3, x, x, 2.
10) SA se rezolve ecuatia

x3 + p x q=0
stiind ci" ridicinile ei reprezentate In plan In modul obicinuit, sunt var-
furile unui triunghiu echilateral.
www.digibuc.ro
76
R. RklAcinile sunt : a (realii), a + P i, aP i (imaginare). Wirfurile

triunghimlui sunt : A(a, 0), pe axa Ox, B (a, P), C (a,p), pe o perpendicularil
pe Ox In punctul D (a, 0). Scrim cä 13D = AD tg 300 Din relatii, deducem :
a+2 a = 0, 2 a a+a2+P2 --= p,
(a3--P2) a q =a a
De unde :
q=8
x3+8 CC3 (X+2 a) (x3-2 ax+4 a`2).
www.digibuc.ro
Separarea räcracinilor unei ecuatii
38. Am vazut, In capitolul precedent ca, daca ecuatia are o
forma* pai ticulara, putem gasi intervalele In care se afla cuprinse
radacinile cu metoda substituirii de cantitati potrivit alese.
Avem Insa ecuatii scrise sub forma generala carora vrem sa
le separam radacinile reaIe si sa le gasim numarul.
Aceasta o vom putea afla usor cu ajutorul teoremei lui Rolle.
Pentru mai multa usurinta vom presupune ca ecuatia Ware
de cat radacini simple.
39. Teorema lui Rolle. a i b find doua numere reale
ci f (x) un polinom In x, dacsa f(a), 0, ci f (b) = 0, atunci
derivata f(x) a lui f(x) se anuleaza pentru o valoare c cuprinsa
in intervalul (a, b), sau: intre doua radácini ale functiunii este
cel putin o radacma a derivatei.
In adevar, f (x) Mud o functiune continua i x variind dela
a la b, f (x) creste sau descreste dela valoarea zero 'Ana la o
valoare oarecare si apoi Incepe sa descreasca sau sa creasca si
and x ajunge la b, t (x) ajunge iar la zero : deci In intervalul
(a, b), f (x) are cel putin un maxi mum sau un minimum, si pentru
a preciza sa presupunem ca. f (c) este un maximum.
Sa formam cantitatile :
Af (ch)hf (c) , B
f (c+h)f (c)
h '
/2 > O.
Avem :
f (c)> f (c h), f (c)> f (c+h),
de uncle :
A>O, B<O,
www.digibuc.ro
78
deci AB < O. ori cat de rnic ar fi h. Trecand la limita,

lim A f'(c), lim B
h=0 h=0
Urmeaza deci, ca f'(c) = 0, adica derivata functiunii f (x),
sa se anuleze pentru o valoare cuprinsa In intervalul (a, b), caci
f'(c) este limita comuna a unei cantitati pozitive si a alteia negative.
40. Radlicinile derivatei separa pe ale ecuatii . Dupa cum
am vazut din cele spuse mai sus, a i b anuland pe f (x), sunt
radacini ale ecuatii (x) = O. SA presupunem câ aceste doua ra-
dacini sunt consecutive. Deci ele cuprind o raclacina c a derivatei
(x) --= 0, care corespunde maximului, sau minimului functiunii
(x).
lnsa. f (x) poate sa aiba rriai multe maxime minime Intre
i
a §i b, al caror numar nu poate fi de cat fara sot, dupa cum se

rn
vede pe figurile 3 si 4, care
reprezinta curba y = f (x).
Deci, Intre doua raclacini
a §i b ale ecuatii se ga-
sesc un numar fara sot de
radacini, m', n', p' ale de-
Fig. 3 rivatei (fig. 4).
Din figurile 4 si 3 rezulta ca, Intre doua radacini consecutive
in' si n' ale derivatei f'(x)=0. sau n'averx nici o rádácinet a
ecuatii (x)==-- 0, sau avem
nuniai una b, caci daca
3) am avea Intre
(fig. qi
n' mai multe radacini, b,
b' ale functiunii, ar mai fi
Fig. 4. (§. 39), Intre b §i b' cel pu-
tin o radUina a derivatei i prin urmare n' n'ar fi radacini
consecutive ale derivatei.
Urmeaza, de acl ca mtcrvalele In care e posibil sa se afle
radacinile ecuatii, sunt formate de radacinile derivatei, adica rada-
cinile ecuatii sunt separate de radacinile derivatei.
Deci, pentru a separa radacinile unei ecuatii f (x) = 0, vom
luà derivata f(x), vom rezolva ecuatia f(x)= 0 si dupa ce am
gasit radacinile derivatei, vom vedea clan In intervalele determinate
de ele sunt rildácini reale ale.ecuatii, adica, daca rezultatele sub-
www.digibuc.ro
79
stituirii In f (x) a doua radacini consecutive ale derivatei au semne

contrare.
Asb. dar, pentrtt a vedeet cede rádacini reale are o ecuatie
f(x). 0, de gradul m, vorn afla radácinile :
a1<a2< <am_f,
ale derivatei i vom face grul zis al lui Rolle :
f ( °°) f (a 0) f (a2) f (am-4) f
vom cleterminet semnele acestor cantitati. Daca doi termeni
consecutivi au semne contrare, Intre valorile lui x corespunzatoare
se afla o radacina reala a ecuatii.
Cand ).-= 0, atunci at anuleaza si polinomul i derivata,
deci este o radacina multipla a ecuatii f (x) =0.
Observare. Pentru calculul sirului lui Rolle, ne servim de
urmatoarea observare. Daca a este o radacina a derivatei, atunci
f'(a) = 0. Considerand formula lui Euler pentru functiunea de gra-
dul ni, f (x), facuta omogena cu ajutorul variabilei y, avem :
x L(x y) r yf(x,y) m f (x, y).
Inlocuind pe y cu I, obtinem
x f (x)+ ft; (x 1)-.=rn f (x).
Substituind In locul lui x pe a, avem f(cc) = 0, i deci :
1) -= mf (.1),
f() = 71n Pm, 1).
Deci pentru a calculà termenii sirului lui Rolle, vom Inlocul
In derivata In raport cu y a functiunii f (x) facuta omogena, pe
x cu acea radacina a derivatei, iar pe y cu 1.
41. Aplleatii. 1°. Daca o ecuatie f (x)=0 are toate ráctacinile
reale, Intre doua radacini ale ei fiind cel putin cate o radacina a
derivatei, i ecuatia f (x), 0, va aveet toate rádácinile reale.
20. S4 se afle numárul radácindor reale ale ecuatii :
f (a) = 3 oc4-20 oc3+36 X2 7 0,
sa se separe rádácinile.
Avem :
(x) =12 x (x2 5 x+6) ;
www.digibuc.ro
80
Radacinile derivatei fiind 0, 2, 3, sirul lui Rolle va fi :
f ( cc) f(0) t (2) f (3) f(Fc°)

+ 7 25 20 +
irul prezentand numai doua variatii ale semnului, ecuatia
are numai doua radacini reale cuprinse Intre co si 0, 0 §i 2.
Observare. Avantajul teoremei lui Rolle este ca ne incFca
ce numere trebuesc substituite In f (x), Intre care e posibil sa existe
o radacina reala a ecuatii, pe cand, In metoda substitutii din ca-
pitolul precedent, faceam Inlocuiri cu numere alese arbitrar.
3° Care e conditia ca ecugtia
x3+p xd-q == o.
sá aibd toate rádticinile reale?
AlRadacinile derivatei 3 x°--Fp =--- 0 fiind ± , se impune
3
conditia p <0, fara de care derivata ar avea radacini imaginare.
*irul lui Rolle va fi :
VP3)
r(+ V
"3 V 3I) q+2,P3V
va trebul sa prezinte numai variatii ale semnului. Deci :
P
2PV>° 3 ' 2PVP
3 < o'
§i de acl :
(q + 23P (q V 3') < 0,

0+ 427P2 < 0.
Deci, conditia ca ecuatia data sa aiba toate radacinile reale
este:
4 p3+27 q2< 0,
iar In caz cand are o radacina dubla egala çu ± trebue ca
3
4 P3-1-27 q1=--- 0.
www.digibuc.ro
81
Dacsa derivata are rdclácini imaginare adica daca p> 0,

nu putem avea :
4 p3+ 27 e< 0,
cad p fiind pozitiv, primul rnernbru al neegalitätii de mai sus este
o suma de cantitati pozitive.
Neputand avea relatia :
4 p3+ 27 e< 0,
In cazul p> 0, ecuatia x3-Hp x-Fq = 0, nu poate avea toate ra-
dacinile reale, ci numai una reala, ceace tiam, cad ecuatia avand
grad nepereche, trebue sa aiba totdeauna o radacina reala.
4°. Sti se discute nunfarul radeicinilor reale ale ecuatii :
f (x)=- x3-5 oc2+3 x-Fa = 0,
când a variazei dela co la +
Sirul lui Rolle va fi :
f( f (-31 ) (3) f
13
Numarul radacinilor reale va depinde de semnul expresiunilor

13
( )' (a-9), care 4i schimba sernnuI cand L3
27
Deci, valorile principale ale lui a sunt acelea care anuleaza
aceste expresii. Tabloul discutii va fi urmatorul :
cc f( 00) ¡ G3) f (3) f (+
00 + 1 rad. reala ; 2 rad. imag
0 + 3 rad. reale; 13 e rad. dubla.
+ 3 rad. reale diferite.
9 + 0 + 3 rad. reale ; 3 e rad. dubla
1 rad. reala ; 2 rad. imag.
+co
50 . Se da ecuatia :
f (x) = 6 x4-8 a x3 3 a3x2+ 6 a3xa2b = 0,
6
www.digibuc.ro
82
se cere sá se separe rádácinile. Sei se rezolve in cazul ceind

are reideicini multiple. Presupuncind a i b coordonatele
punct din plan, sä se separe planul in regiuni dupec natura ret-
dacinilor
sre Avem f(x) = 6 (4 x3-4 a x2a2x+a3) = 0, cu radacinile :
1 1
a, a, a.
Sirul lui Rolle devine, cand a > :

k 'I
f ) f (a) f (+co)
.A1s91
(-19 a2 1-b)a2 (' 13 a2b ),z2 a2(a2 b)

8
sa vedem semnele cantitatilor :
A = 19 a2+ b, B = 13 a2b, C = a2 b.
8 8
Insa A =ó B = 0, C = O reprezinta (In raport cu axele per-
pendiculare (o a, ob) parabole §i se construesc u§or. A = 0 repre-
zinta o parabola tangenta In ori-
gina la axa 0 a, cu concavitatea
In jos. Trebuind a fi de forma
a2 2 p b = 0, are parametrul
nsa
p=--4
19
B = 0 este o parabola
L 18)
m il tangenta In origina axei o a
111 a
= 4 C = 0 reprezinta o pa-
13 "
rabola tangenta In origina la axa
a; p = 21 (fig. 5) ; C = 0 este
afara de curba B 0, cad la
tcela§ a=1, b= 13 pentru B = 0
Lid 8 E t 801 0 8
Fii; 5. b = 1 pentru C = 0 ; decj
rr bLi 't 91 b t
B este In interiorul lui C
Fiecare din aceste curbe desparte planul In doua regiuni,
astfel ca In interior avem un semi §i In eior semn contrar.
1. Proliknyt ace- studiat eu elevii
Geometri a Analiticil
www.digibuc.ro
83
Asa, pentru A = 0, In interior avern semnul , cad facand

b = 1, A < O. Tot asa gasim pentru B = 0, C = 0, sem-
nul In interior si In exterior.
S'a format patru regiuni (Fig. 5) I, II, III, IV. In Ik > 0,
B <0, C <0, sirul are doua variaii, avem deci doua radacini reale.
Se obtine astfel tabloul urmator :
f (00) 1 21 a)
f Ga) got) f(o)
,
Regiuni + (-8--19 a2+b) a' (-T-1 3 0-9 a2 cz2(a2 b) + Radacini :
I + + Doua reale
11 4- + -1-- Patru reale
Ill + -4- + + Doua reale
IV + + + + Nici 1 reala
De alunguI curbei A = 0, avem raclacina dubla 12 a dea-
lungul lui B = 0, radacina dubla 1 a ' iar pentru curba C = 0, ra-

2
dacina dubla a.
Tot asa se studiaza cazul cand a < O.
Exereitii
1) 85 se idle nurnärul rAdäcinilor reale ale ecuatiilor :
x'-6x2+9x-10 = O. x6-12x-1-3 = O.
x4+8 x2-14 e---5 = 0, 3 x4-4 x3-6 x2+12 x-7 = O.
R. 1 rea15: 3 reale; 2 reale ; 2 reale.
2) SS se discute ecuatia :
3 x6 25 x3+60 x + a -= O.
R. Rild5cinile (lerivatei sunt + 1. + 2. Chid z < 38, o rAdAciuà
realà ; 38 < a 16, 3 reale; 16 < z < 16, 1 realS ; 16 < z < 38,
3 reale: z> 38, 1 realS.
3) SS se discute ecuatia :
5 x°-18 x -4- 15 x4 + = O.
R. a < 2, 2 reale; 2 < a < 0, 4 reale; 0 < a < 16, 2 reale;
a > 16, nici una realii; z = 0, 6 reale ; a = 2, 0 si 16, rAd5cini
duble sau multiple.
4) sa se discute ecuatia :
x4-4 x3+16 x+ a = O.
www.digibuc.ro
84
R. Derivata are rädäcinile 1. 2, 2 ; a < 16, 2 reale ; a = 16,

2 e rddácinä cuadrupld ; 16 < a < 11, 2 reale ; a = 11, 1 rädãcitiä
dublä ; a. > 11, nici una realä ; a = 0, 2 reale.
5) a si b find coordonatele unui punct din plan, sä se separe planul
In regiuni dupä natura rädäcinilor ecuatii :
x4-4 ax3+4 a2 x2+(b2-1) a2 = Q.
R. Sirul lui Rolle este :
f oo)
.4.
J (0)
(b2_1) a2
f (a)
a2 (a2+b2-1)
f (2 a)
(b2_1)a2
f
co)
Se vor construl curbele b2-1 = 0, adicä b-1=0, b+1=0 i cercul

a2-kb2 = 1. Avern figura pentru a > 0 :
4 lmag nare /
Fig. 6.
6) Problemä analoaa ca la exerciful 5, cu ecuatia :
3 x4-1-4.p x3-12 P2 x2±P2 (qq2) = 0,
p §i q find coordonatele unui punct din plan.
R. Se vor coristrul curbele :
Fig. 7.
32 .p2+q2q = 0 (elipsä),
5 rd-q2q = 0 ielipsä).
Avern figura aläturatà. In I, toate reale ; In IT, 2 reale, 2 ima-
www.digibuc.ro
85
ginare ; In III, toate imaginare ; pe contururi cAte o radAcinA dublä.

7) SA se discute numArul rildAcinitor reale ale ecuatii :
f (x) = A x4-12 x2+4 x+3 = 0,
A find un parametru variabil.
R. Se va aplicA teorema lui Rolle ecuatii :
Pentru ecuatia datrt avem discutia : A < 0, 2 rAdAcini reale; 2 -= 0.

o rAdAcinA dublä infinità i dourl reale; 0 < 2 < 5, 4 rAdAcini reale ;
-= 5, o rädAcinä dublä egalä cu 1 j 2 reale ; 5 <2 < 32, (loud reale ;
= 32, o rAdAcinA dublä egalà cu 2 ; A> 32, toate imaginare.
8) Sri se discute numärul rädAcinilor reale ale ecuatii:
x°-3 x°+ni x'-3 x+1 = 0,
nr. find variabil.
R. Se Imparte cu s3 ì se pune
1
x 0-0-- y.
Se discutA ecua ia :
y°-3 y2-3 y+ns +-6 -= 0,
1
observAnd si semnul realizantului, y2-4, din ecuatia x+ = y.
Dacä in < 4, doll:A pozitive ; in = 4, doua pozitive i una dublA
egalä cu 2 ; 4 < m < 4 )12 1, patru pozitive ; m = 4 V-72: 1, douà duble;
4 C2--1 < in <8, nici una realà ; in = 8, una dubld egalà cu 1 ; in > 8,
douà negative.
9) Dacrt ecuatia f(s) = 0 are toate ridAcinile reale, atunci si ecutrtia :
f (x) 1' (x) 0
are toate ridAcinile reale :
R. Ecuatia :
(x) = ek f (x) --= 0

avänd ruldricini reale si nx) = 0 are rädAcinile reale.
10) SA. se cerceteze numärul rAdAcinilor reale ale ecuatii :
x x2 xn
f(x) = 1 +IL+ +...+ nt =0
R. Ecuatia f, tx) = 0 are acelas numAr de rAdAcini reale ca §i
F (x) e x f (x) =0.
www.digibuc.ro
86
F'(x) = eX ynni. 5irul lui Rolle depinde de f (oo), f (0), f (oo).

§i de paritatea lui n. Admite una, sau nici una reala.
11) Sa se arate cii ecuatia (x) --= 0, avand toate radacinile reale
ecuatia:
f (x)-Fin f(x) =-- O.
va avea toate radacinile reale, punand-o sub forma :
f'(x) 0.
f (x)1- m
f (x) 1 1 1
R. f (x) x a, -I- xan
Se vor substitul valorile :
(co, a,a), (a11,--s, asa), (as±s, ase),... (an +e, oc).
12) Sa se separe, lira a desvolti, radicinile ecuatii:
f (x)
1
(x-11),+ (x-I-3)2 1 = O.
R. f (xl este continua In intervalele :
(-3o, 3e), (-3+s, 1e), (1+e, oo).
Aplicim teorema tut Rolle In aceste intervale:
2 2
f(x) (x-1)3 (x+3)3 0'
(x-1)3 + tx-4-3)3 = 0.
O Rädicini este :
(x-1) + (x+3) 0, x I.
Sirul lui Rolle este :
f (x)
00 3s 3+6 1 1e l+s +00
II IV
Sent patru reale, separate.
13) Sa se discute mimirul ràdäcinilor reale ale ectiaW :
n,
(xa)2 (xb)2
rani n desvoltà ecuatia, 2 liind
R. A < 0, imaginare; 0 < <8: (ab2), doua reale; A > 8: (abr,
patru reale.
14) SA se separe ràdicinile ecuatii :
(x-1)4 2 x-1)3 = 0.
www.digibuc.ro
- 87
R. Se aplicä teorema lui Rolle intervalelor :
00, 2 s), 2+ 5' °C)

cAci ecuatia se poate scrie :
(x-1)4
f (x) (2x-1)8 I = O.
Sind lui Rolle este :
j( ) f (-1) f (21 f ( s) f (1) f (0D)

+ +
Douä radacini reale cuprinse intre :
(21 ), (1, -
15) SA' se discute numärul rkRicinilor reale ale ecuatii :
x4-15 x2 + Â x 12 = 0.
R. Punem ecuatia sub forma :
f (x) x3-15 x ___
aplic5m teorema lui Rolle in intervalele (-00, s), (s, 00), e > 0. RA-
däcinile reale ale lui f(s) = 0 sunt : + 2, + 1. Sirul lui Rolle este :
f (so) f (-2) f (-1) f (s) f (1) f (2) f (o0).
2+28 2+26 + 2-26 2-28 .
< 28 douà reale ; 28 <2 < 26 douà reale ; etc.

16) SA se inscrie inteun cerc de razä. R un triunghiu isoscel cu su-
prafatà egalä cu a2.
Discutie.
R. lnsemnAnd ?Ai x Inältimea triunghiului, se va discuth ecualia :
x4-2 R 53-1-a4 = O.
Dacä :
a2 < 3 R2 113
4
ecuatia are doua radacini pozitive.
17) S5 se determine dimensiunile unui trapez isoscel circumscris
2
unui cerc, cunoscand perimdtrul trapezului 4 a, si volumul a2 b al
trunchiului de con näscut prin invärtirea acestui trapez imprejurut dreptei
care une0e mijlo2,cele celor douà haze.
www.digibuc.ro
88
Discutie. Sä se considere cazul :

2a
b
3N3
R. Fie x, y, z jamkatea bazei mici, junAtatea bazei mari §i Inäl-
timea. Ecuatiile sunt :
4 x+4 y = 4 a, z° +.(yx12 = (x+y)2,
z(xi+y2+xy) 2 a2b.
Ecuatia care da pe z este :
z°-4 a2z+8 a2b = 0,
iar ecuatia care dä pe x i y este :
x2ax+ 22= O.
2a 2a
Dacä b < trei rAdficini reale pentru z ; dacä b> , una
3V3 3 1/
2a 2a
reald negativä. Realitatea lui x y depinde de (a2z9-1. CAnd b
3 3'
este rAdricing dublä.
18) Fiind datA ecuatia :
(a2-1)
f (x)=3 ax4+4 x34-b x2+12 (a2-1)x + =0
se cere :
1° SA se determine b In functiune de a astfel ca derivata (x)
sä aibd douà rAdricini egale si de semn contrar.
2° CoefiCientul b astfel determinat, sä se aplice teorema lui Rolle.
R. PresupunAnd a > 0, sirul lui Rolle este :
f(o) f(-1)
a
f (--V1a2) f (1,11 ) f (0),
cAci :
b = 6a (a2-1),
1
> ,y1a2, 1< a < 1.
Termenii irului lui Rolle sunt :
1
f ( ) =-- 6 (1a°)° + 6 (1a2) 1
as ,
f ( V 1as) = (1.ai)111a2 ((6 3 a) 1 a+8] > 0

f W1 ai) = (1a2) ,/ 1ai (3 (2=a) 11 cii < 0, ( a 11 < 1).
www.digibuc.ro
89
Vom ave.! deci : dacA a < 1, i a > 1, patru rAdAcini imaginare ;

a= +1 doug rAdAcini duble egale cu zero ; 1<a<--V 3+-1/ 3 douà fain-
6
cini reale ; a = 0, trei rildAcini reale, f (x) devenind de gradul al 3-lea ;
1 > a > + -V 3+ V 3 douA riidiicini 'Tare.
6
19) SA se aplice teorema lui Rolle ecuatii :
16 x5-20 p2 x3-0 p'x-q5 = 0.
fi §i q Hind coordonatele unui punct din plan.
R. f = 0 are ea rAdAcini :
_ p 1/ 3V 5, p V 3-Fy 5, p V 3NI 5.
8 8 1 8 o
Semnele sirului lui Rolle depinde de ale cantitAtilor :
p5_15, psq57
care reprezintA drepte ce tree prin origina axelor. Cele reale sunt bisectoa-
rele axelor.
20) SA se discute ecuatia ;
(c,_{_)x2+ 1
(c,+prx 1
(0) ==
(3 Hind coordonatele unui pima din plan.
SA se rezolve stiind cri are o rAdAeinä dublA de patru ori mai micA
ca cea
R. $irul lui Rolle este :
oc-1-13
) \ >
6 2 f( c'c ).
Se vor cercetà semnele expresiunilor :

1 1
Tog (cH-P) (2 0:2-23 cc 13+29 132), 4 13 (-0) (0:-13).
Pentru a rezolvA In cazul particular se identificii ecuatia cu :

(xu) (x-4 u).
Sau se observii cA rAdAcinile duble DU pot fi deck :
1 1
6 (a-f-P>, 2 (a+)
9
cea simplà este (cc-H3) In primul caz eu conditia :
(0c--E-P) (2 0-23 oc ,J+29 = 0,
www.digibuc.ro
90
2 (ad4, In al doilea eaz cu conditia :

(a2 p2)
2 t) SS se formeze ecuatia care dä muchile unui triedru tridrep-

tunghic OABC, cunoscilndu-se suma muchilor 0A+0B+00 = a, supra-
b2 cs
fata totalá a tetraedrului erfalä cu 2 si volumul tetraedrului 6
SA se dis-
cute ecuatia in cazul :
2 (b4+2 ac3) = a2 b2
SS se rezolve in cazul când pe Iângä aceasth conditie, mai avem :
3
a = 3 c V 2.
R. Ecuatiile pro blemei sunt :
x+y+z --= a, xyk = c3,
xy F yz+zx+11 x2y2+y:1/42+z2x2= b2.

Ecuatia este :
b4+2csa
2
xc3 -= 0'
at!
f (x) = x
Sirul lui Role este :
f(-0.2) f(a6 f(;) .f(.20
as
C c3< 0
54
Dacii a < 3 c 2, o singurà rädäcinä realä. Când a > 3 c 3V 2.trei

rbdiicini reale. Când a = 3 c V 2, (a : 6) este o rbdricinb duhih, iar cea
simplä este (2 a ; 3).
22) Se.dil ecuatia :
f (x) = x4+4 axs4-6 bx2+4 cx-Fa4= 0
si se cere sA se determine b i c In functiune de a stiind cä suma pStra-
telor rädäcinilor ecuatii f (x)=0 este egald cut 16 si cà r5dAcinile derivatei
formenzA o progresie aritmeticä. Sä se studieze apoi natura ràdàciiiiIor
când a variazA de la la + co .
Avem :
E x2 x)2-2 x, x2 ; 3 b = 4 (0,-1.
www.digibuc.ro
91
Ruidcinile derivatei find : uv, u, u+v, avem sirul lui Rolle :

f ( oo) f ( a Al 4a2) f ( a) f (-- a -01 4as f (o01.
§i conditia :
2 a (a2-2) = c.
Cand 4a2 < 0, sirul lui Rolle se reduce la .
f (a) = 2 as (4-0) < 0,

avem douà eadkini rea'e.
Cand 4a2 > 0, pentru calculul termenilor irului lui Rolle, ne
servim de observarea :
f' y (a, 1) ---- f
a fiind o rild'AcinA a derivatei. obtinern :
(3a4-16a2-1-16), +, (3a4-160+16),
Daea a este In intervalele (-2,
(2
2 nici o rädAein5
3 ),
reald ; da0 a este In intervalul

'2
3
),2
11 3
avem patru ràdkini reale.
www.digibuc.ro
Teorema lui Descartes
42. Genera litati. Fie f (x) un polinom ordonat dupa pute-
rile descrescatoare ale lui x. Dan doi termeni consecutivi n'au
acelas semn, se zice ca f (x) prezinta o variatie a semnului intre
acei doi termeni ; daca au acelas semn, polinomul prezinta o ter-
manenta ; f (x) va avea atatea variatii v cate schimbari de semn
sunt Intre termenii sai consecutivi.
De exernplu polinomul (x3x2+ 4 x + 6) are doua variatii
Intre termenii x3, x2 i x2, 4 x, i o permanenta intre 4 x si 6.
Cand polinomul f (x) este complect, cum e de exemplu :
x3 x2+ 4 x + 6,
In care nu lipseste nici un termen numarul permanentelor este
egal cu numarul variatiilor y' ale transformatei In x, adica ale
polinomului obtinut Inlocuind In f (x) pe x cu x.
In adevar, polinomul dat (x3 x2+ 4 x + 6) are o permanenta
Intre + 4 x, +6, iar polinomul transformat, x3 x2 4 x + 6,
are o variatie Intre 4 x, +6, fiindca unul din term eni Isi schimba
neaparat semnul.
Mai mult, cand f (x) este complect, avem :
v + vf= m,
m fiind graclUI polinomului. Cad In polinomul :
(x3 x2+4 x+6),
plecand dela primul termen !Ana la cel din urma, avem 3 treceri
dela un termen la altul, cat arata gradul ecuatii I (x)---= O. Insa
v a rata trecerile cu schimbare a semnului, numarul trecerilor
fara schimbare a semnului ; deci v+v' este numarul total al tre -
cerilor, adica gradul polinomului f (x). In cazul considerat :
v = 2, il= I, v+v'= 3.
www.digibuc.ro
93
Cand insa ecuatia f (x) = 0 nu e complecta, adica f (x) pre-

zintá lacune, numarul al variatiilor transformatei In x,
mai este egal cu numarul permanentelor ecuatii date, In adevar,
sa presupunem ca avem o permanenta Intre doi termeni de grad
pereche i consecutivi ai ecuatii date. nand transformata In x,
acesti termeni de grad pereche isi vor pastra semnu) deci tot
i
permanenta va avea si transformata Intre acesti doi termeni pe

and In cazul ecuatii complecte, la orice permanenta a ecuatii
date corespunde ate o variatie a transformatei.
De exemplu ecuatia :
x7 4 x3 x2+1 = o,
are doua variatii, (7, =--- 2) si o permanenta ; transformata In x
x7+4 x3x2+1 = 0,
are trei variatii, (v.= 3), pe and ecuatia data are numai o per-
manenta.
Mai mult, In acest caz, observam ca. vd-il.-= 5 e mai mic
deck gradul ecuatii. Deci, and o ecuatie prezinta lacune :
v <
in fiind gradul ecuatii.
43. Lema. Daca primul ultimul termen al unui polinom
i
au acelas semn, polinomul are un numar cu sot de variatii,

daca acesti doi termeni au semne contrare, numarul variatiilor e
fara sot, v = 2 k+1.
in adevar, sa presupunem ca primul si ultimul termen au
acelas serma --F. Plecand dela primul termen al ecuatii, cu sem-
nul vom Intalnl diferiti termeni §1 la fiecare schimbare a sem-
nului corespunde ate o variatie , Insa, trebuind sa dam peste
termen cu semnul va trebul sa se faca un numar cu
sot de schimbari ale setnnului, aclica vom avea un numar cu sot
de variatii.
De exemplu polinoamele :
x +1.
x3 x + 1
x6-4 x4d- .0 x2+1,
au un numar cu sot de variatii ; iar polinomul :
www.digibuc.ro
94
4 x32 x2+6 x 1,
are un numar fara sot de variatii.
44. Diferenta dintre num`drul variatillor lui f (x)
(xa) f (x) este un numeir fóra sot, cdnd a este un nunfdr pozitiv.
In adevar, daca prirnul si ultimul termen ai polinomului 1(x)
au acelas semn, f (x) are un numar cu sot de variatii (Lema 43 >,
v = 2 fi. Daca a> 0, (x -a) f (x) are primul si ultimul termen cu
semne contrare, deci are un nurnar fara sot de variatii 2 h+1.
Prin urrnare, diferenta dintre numarul variatiilor lui f (x)
(x a) f (x) este 2p-2 h-1, sau 2 h+1-2p, adica In tot cazul
un numar fara sot.
Daca primul ultimul termen ai polinomului f(-v) au semne
i
contrare, (x) are un numar fära sot de variatii, v = 2 0-1 ; iar

(x a) (x) avand primul si ultimul termen de acela§ semn, are
un numar cu sot de variatii 2 x. Deci diferenta dintre numarul
variatiilor lui (x) §i (x a) 1 (x) este 2 q+1 2 r, sau 2 r 2 q-1,
adica un numar fall sot.
Putem demonstrà ca., In orice caz. (x a) f (x) are mai multe
variatii ca f(x). Sa consideram polinomul :
f (x) = Am en ±...+An+1 xn+i An et
Ap xP xt As x8 ,
unde Am, A., Ap, ... At, As Insemneaza numere pozitive,
Ap+1, Asfi numere pozitive sau nule.
EfectuAnd produsul (x a) f (x). avem :
en±i -E... An x3'+1...+Ap A8xs.
a Anfi. -FaApfl aAt+.1.
(x) contine o singurä variatie Intre Amen, An xn ; partea

corespunztoare produsului (x a) f (x) contine cel putin una, cad
ea Incepe prin termenul pozitiv Am en+i si se termina prin ter-
menul negativ (An+a A3'+1) a7n-". De asemenea, f (x) are o
singura variatie intre xn si xP , pe când (x a) f (x) are cel putin
una In partea cuprinsa Intre terrnenii ce contin pe x131-1-.
Continual-1d astfel On la termenul At xt , se gaseste ca
(x a) J (x) are cel putin tot atAtea variatii ca si f (x). Plecand
Insä dela at , (x) nu mai prezinta variatii, pe cAnd In produsul
(xa) f (x) exista cel putin una Intre xt+1 si x8 ; aceasta concluzie
www.digibuc.ro
95
subsista In cazul cand ultima grupa din t (x) este inlocuitä numai
i
printr'un singur termen At .

Rezulta de ad ca produSul (x a) f (x) are cel putin o va-
riatie mai mult ca f (x) qi deci diferenta dintre numarul variatiilor
lui (xa) f(x) i 1(x) este un numär pozitiv 2 k+1 .
45. Teorema lui Descartes. Numärul rádácinilor pozi-
tive ale unei ecuatii este egal cu numa'rul variatiilor, sau diferei
cu un nurniir cu sot.
In adevar, fie at, a2. ay toate radacinile pozitive ale ecuatii
t (x) = 0, de gradul > P.
Avem :
f (x) = (x a,)(x ..(x ap) 9-) (x),
unde p (x)= 0 nu mai are nici o rädacina pozitiva. Deci (x)=0
n'are nici o radacina intre 0 co, sau P (0) i
i (+ co) au
acela semn, ceea ce Insemneaza cä primul i ultimul termen din
(x) au acela semn.
dar, p (x) are un numar cu sot de variatii 2 k.
Inmultind pe p (x) cu (x a ,), numarul variatiilor crete cu
2 k 1+1 (§ 4 4) ; rezultatul' Inmultit cu (xa2) are cu 2 k2+1 mai
multe variatii ; etc. Deci produsul :
t (x) = (x a ,)(x -a2)...(x ap)cp (x),
va avea un numar de variatii egal cu :
7, = 2 k-I-(2 le1+1) + (2 h2+1) +...± (2 kp + 1).
sau :
v = 2 (k+ki+...Hep)+p ;
Insa (§ 44) ki, k2, kp sunt pozitive i deci :
= 2 hdp, h = k, (k k),
i=0
de unde :
p=v 2 h, p <v,
adica, numärul rädacinilor pozitive p difera de numarul variatiilor
cu un numar cu sot 2 h.
Exemplu. Ecuatia x6-4 x3H-x2 1 = 0 are, sau trei rada-
cini pozitive, sau una.
46. NuWirul n al ráclacinilor negative ale unei ecuatii nu
www.digibuc.ro
96
intrece numárul variatiilor ale transformatei In x si dife-

i enta lor este cu sot. In adevar, rädäcinile negative ale ecuatii
f (x) = 0, sunt rädäcini pozitive ale ecuatii f (x)= 0 §i decir
cAte variatii v' are f( x), atAtea rädäcini pozitive are j ( x)=0
sau diferft cu, un numär cu sot ; deci
47. Corolar. Ceind o ecuatie are toate rádácinile reale,
numarul reidticindor pozitive este egal cu mandrill variatiilor
v, iar numárul celor negative este egal cu v'.
F'ie p numärul rädäcinilor pozitive, n numärul radacinilor ne-
gative ale unei ecuatii de gradul in; v il numärul variatiilor
i
ecuatii ale transformatei In x.

i
SA observärn ca v-Fil<m. Deci dupä teorema lui Descartes:

p<v, n <v'
de unde :
p+" < 7)+11', P-F-n < m.
Insä rädäcinile fiind toate reale, trebue ca n = rn, deck
p =V.
Observare. CAnd ecuatia e complectä, e este numärul per-
manentelor.
48. Cdnd ecuatia e necomplectii, adicei prezintri lacune, ect
are in general si radacini imaginare.
Fie de ex. ecuatia :
oc,-4 x5 6 x3-F2 x+1 = 0 ;
In care = 2, e= 2, deci p< 2, n< 2.
Dar, In acest caz :
rn (= 8);
§i deci :
p+n<v±e< 8,
adicA nurnärul rädäcinilor pozitive §i negative e mai mic deal
gradul ecuatii deci vom aveA §i rädacini imaginare, In nurnär de
cel putin m (v+e) §i prin urmare ecuatia are cel putin patri .
rädäcini imaginare.
49. Aplicatie. Rind datd ecuatia:
x3+P x±q= 0,
sá se afle numärul rtidacinilor pozitive i numdrul radeicinilor
e crative .
www.digibuc.ro
97
1° fi> O. q> ; u = 0, e= 1 ; ecuatia are 1 raclacinft ne-

gativa si 2 imaginare.
20 p> 0, q < 0 ; 1, 7./.= 0 ; 1 pozitivä, 2 imaginare.
30 p <0, q > ; v=2, e= 1 ; 1 negativA, 2 sail zero po-
zitive.
40 < 0, q< 0 ; v = 1, 71=2 ; 1 pozitivä, 0 sau 2 negative.
Exercitii
1) S6 se aplice teorema lui Descartes ecuatiilor:
x6+2 x3+x 3 = O.
R. 1 poz.. 1 neg.
2) x4-3x3+4 x-1 = O.
R. 1 neg.; 1 sau 3 pozitive.
3) x0x-Fa = O.
R. a < 0, una pozitiv5 ; zero sau douä negative; a > 0, una nega-
tivä; zero sou douil pozitive.
www.digibuc.ro
Rezolvarea ecuatiilor numerice
Transformarea ecua/iilor
50. A transforma o ecuatie f (x) = 0, Insemneaza a 'deduce
din ea o alta ecuatie F 0, ale car& radacini y sa fie legate
de radacinile x ale ecuatii f (x) =0, prin o relatie cunoscuta.
Ecuatia F (y) = 0 se numeste transformata ecuatii f (x)= O.
51. Problema L Fiind data o ecuatie f (x). 0, sa se ga-
seasca ecuatia care admite ca raclacini pe acelea ale ecuatii
f (x) = 0, cu semnul schimbat.
y fiind o raclacina a ecuatii cautate i x a ecuatii date, avem :
y = x, f (x)= O.
Inlocuind pe x cu valoarea y, ecuatia care da pe y va fi
f ( y) = O. Schimband pe y In x, ceace n'are nici o importanta,
se poate zice ca ecuatia transformata se obtine schimband x in
x In ecuatia data.
Aceasta noua ecuatie se numeste transformata In x, de
care ne-am servit la § 42.
52. Problema H. Sä se transforme ecuatia 1(x). 0 in
alta, care sa aibá ca reidacini pe acelea ale ecuatii f (x)= 0,
inmultite cu un factor constant k.
Prin urmare, vom avea, y =---- k x, f (x) = O. Inlocuind pe x cu
'
avem f (k = 0. Deci, ecuatia se obtine Inlocuind pe x cu
Exemplu. Sa se Inmulteasca cu 2 radacinile ecuatii :
3 x4 7 x2+8 x-3 O.
www.digibuc.ro
99
Se va înlocui x cu
x i gonind numitorii, avem :
3 x4-28 x2+64 x-48 = 0.
Observare. Aceasta problerna cuprinde pe cea precedenta,
anurne când k =---1.
53. Problema III. Sti se transforme o ecuatie
f Aoxm +...+Am =--- 0 ;
in alta, tot cu coeficielati intregi in care prirnul coeficient slit fie i.
Fie y o radacina a ecuatii transformate i x a primei ecuatii.
SA punem =---- A0x ; de unde :
Ao
f()Ao+Aijrn_i +...+ Am 0,
sau :
Aoym + A1A0ymf +...+ Am A = 0.
Simplificand cu Ao, gasim ecuatia ceruta :
ym+ Am /V,n--1 0.
Problema admite de multe ori o solutie mai simplä.
De exemplu fie ecuatia :
48 x4 13 x2+6 x-L-5 == 0.
Inlocuind x cu avem :
k
48
k4x
13
x2
k2
+6xk-5=0.
Va fi de ajuns sa luAm k = 12= 2.0.3 iar nu k=A0----48,
ecuatia transforrnata este :
x4-39 x2+ 216 x-2160 = 0.
54. Problema IV. Sei se formeze ecuatia care admite ca
radócini inversele rïidacinilor unei ecuatii f (x) = 0.
1
Vom aveA. : y x =-1 f (x)= 0.
De unde :
f = 0.
www.digibuc.ro
100
Deci, ecuatia se obtine inlocuind x cu 1, iar ecuatia f (1 =0

1
se numete transformata tn
Cand transformata in 1 se confunda cu ecuatia data, aceasta
din urma se zice ecuatie reciprocei. La orice radacina a corespunde
Exemplu :
f (x) = x4 5x3+4x2 5x+1 -= 0,
f
()1
x
1
5
x
1
4 1, 5 jc-H1 =0,
1
sau :
x4-5x3+4x2-5x+1 = 0,
adica f (x)-= O.
()rice ecuatie reciprocet de grad nepereche admite sau rà"-
däcina 1 sau pe 1, caci radacinile fiind grupate perechi :
(a ( 1
' V5, b)--
radacina care ramane, trebue sa fie egala cu inversa ei, adica este
+ 1. Se divide apoi ecuatia reciproca cu (x + 1) §i prin urmare
orice ecuatie reciproca de grad nepereche se reduce la o ecuatie
reciproca de grad pereche care se §tie cum se pot reduce la alta
de grad pe jumatate, divizand cu xm, daca 2m el gradul ecuatii §i
1
punand x + x=y
Limitele rädäcinilor
55. Definitii. Se zice .ca un numar pozitiv este o limita
superioara a radacinilor pozitive ale unei ecuatii f (x)=-- 0, cand
ecuatia n'are radacini mai mari ca L.
Exemplu, daca radacinile ecuatii f (x) = O sunt mai mici ca
10, 10 e o limita superioara ; dar §i 11, 12,... sunt limite superi-
oare. Se cauta Insa, de obicei, o limita superioara cat mai mica.
De asemenea. i va fi o limita inferioara a radacinilor pozitive,.
and ecugia n'are radacini mai mici deck 1. De exemplu daca ra-
www.digibuc.ro
101
dacinile ecuatii sunt mai marl ca 4, 4 este o limita inferioara,

Insa i 3, 2 ,.. sunt limite inferioare. Se cauta de obicei o limita
inferioara cat mai mare
Cautarea limitei inferioare se reduce la cautarea limitei supe-
rioare, Cad, pentru ca i sa fie limita inferioara pentru f (x) = 0,
1/
va fi de ajuns ca sa fie limita superioara a radacinilor pozitive
pentruf (1 0.
x
Deci pentru a gasì limita inferioara a radacinilor pozitive, se
va cauta limita superioara a radacinilor pozitive ale ecuatii transfor-
1 -
mate In x ; inversa acestei limite este limita inferioara a ecuatii date.
Determinand limitele L' superioara i inferioara, ale ra-
dacinilor pozitive din ecuatia transformata In orice radacina
negativa a ecuatii f (x) = 0, va fi cuprinsa lntre L' §i 1', a0.
ca L' va fi o limita inferioara §i 1, o limita superioara a rada-
cinilor negative din ecuatia data.
In definitiv, totul se reduce la cautarea unei limite superioare
a radacinilor pozitive.
56. Determinarea limitei superioare. Vom stabill mai
Intai propozitiunea urmatoare :
Când un polinom f (x) are o singurä variatie si primul
terrnen pozitiv, dacâ valoarea polinomului pentru x = a, a » o,
este mai mare ca zero, pentru orke valoare a lui x> a, va-
loarea polinomului este pozitivi
In adevar, fie :
f (x) = 4 x6+2x5-3x4 7 x3 x2-6,
un polinom cu o singura variatie, care e pozitiv pentru x = 2,
f ( 2) = 106 > 0. Pentru orice valoare a lui x egala cu 3, 4, 5,,
valoarea polinornului ramane tot pozitiva ; caci avem :
f (x). 4x6-1-2x5 (3x4+7-0+x2+6),
(x)= x6[ 4x9+2x (3 + + + 46x) ]. (I)
riindca t (2) > 0, avem, pentru x = 2,

4x2+2x > 3 + x
7
+ 2+ x46
1
www.digibuc.ro
102
Lisa cand x creste, 4x2+2 r creste, iar :

7 1 6
3+ x 2+ x4,
descreste, caci fiecare termen descreste ; deci cu atat mai mult
vom avea :
f (3) > 0, f (4) > 0
Rezulta deci ca nu exista nici o valoare a lui x mai mare
ca 2, pentru care sa avem f (x)= 0. adica, nu mai este nici o ra-
dacina a ecuatii mai mare ca 2. A$ a dar o limita superioara este
L = 2.
Prin urrnare, and primul membru al unei ecuatii f (x) 0,
prezinta o singura variatie i prirnul termen e pozitiv, limita supe-
rioara este egala cu o valoare a lui x pentru care (x) > 0.
Pentru a gasì o astfel de valoare inlocuirn pe x succesiv cu
1, 2. 3... si vedem care din cantitatile f (1 ), t: (2), f (3) ... este
pozitiva.
57. Cand o ecuatie are mai multe variatii, problema e mai
putin simpla. O vom rezolva prin doua metoade.
10 Metoda gruparei termenilor. Se obtine o limita su-
perioara a radacinilor pozitive, ale unei ecuatii f (x), 0, descom-
punand primul membru f (x) In o suma de polinoame cu o sin-
gura variatie, i cautand pentru fiecare in parte cate un numar x
care le face valoarea pozitiva.
Cel mai mare dintre aceste numere va fi o limita superioara
L ; caci toate polinoamele avand o singura variatie, i devenind
pozitive pentru numere mai mici ca L, cu ant mai mult ele sunt
pozitive pentru x > L deci tot pozitiva va fi i suma lor.
i
Exemple. 1. Sa se afle limita superioara a radacinilor pozi-

tive ale ecuatii :
x5-Fx4x3+x-1000 = 0.
Grupand termenii, avem :
(x5-1000) + (x4.3:3)
Ultima grupa ramane pozitiva pentru x > 0 ; a doua :
x4 x3= x3(x 1),
e pozitiva pentru x 2 ; iar Intaia, x5-1000, pentru x =3,982,
www.digibuc.ro
103
caci trebuind sä avem x5 1000 > 0 sau x5> 1000, gäsim, aplicand
logaritmii, x> 3,982, sau mai bine x> 4. Deci L --=; 4.
II. Fie ecuatia :
x4 5 x3+17 x2 23 x+1 = 0.
GrupAnd termenii, avem :
x2(x2 5 x+-.7) x (10 x 23) +1.
Insd x° 5 x+7 = 0 are rädäcinile sale imaginare ; deci po-
linomul x°-5 x+7 e totdeauna pozitiv. Binomul 10 x-23 e pozi-
tiv când x> 2,3 ; deci L = 2,3.
2° Metoda lui Newton. Se obtine o limita superioara L
cUutand un nvmar care face pozitiv polinomul f (x), de bara-
dul m, i toate derivatele sale.
In adevär, dupa formula lui Taylor, avem :
km
f (a+h) = f (a) +h f' (a) -Fh° "
1 2 If (a)+ T7/ I t(m) (a).
Dan, pentru x = a f (a)> 0, f' (a)> 0.. j(m) (a)> 0,

h> 0, atunci §i f (a+h)> 0, adica pentru valoarea (a+h) a
i
lui x, mai mare ca a, polinomul f(x) e pozitiv. Deci, un numär

mai mare ca a nu mai poate fi räddcind i atunci L = a.
Avem acea§i concluzie daca unele derivate se anuleazä pen-
tru x = a.
latä cum se aplica metoda Polinomul fiind :
f (x) = x5+7 x4 12 x2-58 x2+52 x-13,
avem :
(x), 5 x4+28 x2-36 x° 116 x+-52,
f"(x)
1.2
=10 x2+42 x°-36 x 58,
x)
1.2 3
= 10 x2+28 x-12,
f(Iy) (x)
5 xd-7,
4!
f(V)(x)
5
www.digibuc.ro
104
Se cauta o valoare a lui x anuland derivata 1-(w) (x)--=5x+7,

7
adica x = se vede apoi daca aceasta valoare, sau numar
5
rul imediat superior 0, face nula sau pozitiva derivata f"(x). Cum
f'"(0) este negativ, se cauta o valoare superioara lui 0 facand
r(x)> 0, Gasim ca. r(1) > O. Se substitue aceasta valoare
In _f(x) i se vede semnul ; cum Inn f"(1) < 0, se Incearca cu
numarul imediat mai mare, 2, si gasim t."(2) > 0. Se vede daca
f(2) > 0. Fiindca f'(2) < 0, se substitue 3 si gasim f(3) > 0. Se
observa semnul lui f(3) > 0, si fiindca f (3) > 0, avem L =- 3.
Exercitii
1) Sä se transforme ecuatia :
3 5 2
x-- ,
x---F x =
In alta cu coeficienti Intregi.
2) SA se aducä la forma x2-Ffi x-Fq = 0 ecualiile :
S3-5 x2+3 x-7 = 0, 2 e-7 x2+10 -= 0.
R. Se va face sä disparä termenul al doilea, punAnd x =y + k
determinAnd pe k aà ca noun ecua ie sä nu mai aibA termen in 372.
7
Avem k = pentru a doua si k = 5 pentru prima.
3) Sä se transforme ecuatia :
2 x2-3 x2+7 x-1 = 0,
Intealta In care coeficientul primului termen sà fie 1 si al doilea termen 0.
R. Se va pune x fi y+q i se va determina i q a§à ca In noua
ecuatie coeficientul lui y' sä fie 1 si al lui y' zero. Avem :
, 1
p-= a 1
.
2' 2
4) Sä se formeze pentru ecuatia :

x2--x2+2 x-3 = 0,
ecuatia care are ca rädäcini inversele rAdAcinilor.
R. 3 x'-2 x2+x-1 = O.
5) SA se afle lirnitele rädAcinilor ecualii :
x4-5 x2-37 x2+3 x+39 = 0.
1
R. GrupAnd, x2(x2---5 x-37 +3 x+39. L = 10, 1 = , cdci transfor-
www.digibuc.ro
105
1
mata in este N xt+-3 x3-37 x'2.-5 x+1 = 0, sau
1
x2(39 x2-37)-1-x k3 x2-5)+1.; /
2
Transformata In x, flind :
x4+5 xs-37 x2-3 x+39 = 0,L'=-7, 1

. 2
6) SA se aplice metoda lui Newton ecuatiilor;
x6+5 x4-10 x3+x2-16 x-7 = O.
x6 20 x4+70 x2-10 x2-3 x--5 = O.
R. L = 3; L 16.
www.digibuc.ro
Calculul rädäcinilor ecuatiilor numerice
58. Dupa ce am gäsit intervalele In care se afla radacinile
unei ecuatii, sä ne propunem a calculà aceste rädäcini.
Ne vom ocupà mai 'Mt Ai de radacinile Intregi si fractionare.
59. Calm lul radäcinilor Intregi. Fie a o rädäcinä In-
treaga a ecuatii cu coeficienti Intregi :
f (x) =-- )6+01e' + A4xm-1-1-.. +Am_ix+Am= 0 ;
Deci :
f(a)--= Aoani + A,am-l+...+Am --= O.
De unde :
Am =a (Aaam-l+Ajam-2+...+Am-1 ).
Membrul al doilea fiind divizibil cu a, Am e divizibil cu a.
Deci radacinile Intregi sunt divizori ai ultimului termen Am al ecua-
tii. Daca Am = + I, ecuatia n'are rädäcini Intregi, cel mult pe + 1.
Polinomul f (x) fiind cu coeficienti intregi, cAtul lui f (x) prin
(x a) este un polinom cu coeficienti Intregi ; deci ordonând invers
polinomul dupa puterile crescatoare ale lui x, câtul polinomului :
Am + Am_lx+...+ ken .
prin (a x), trebue sä fie cu coeficienti intregi. Fäcând Impartirea,
avem :
Am + Am_4 x-F-Am_2x2±... a x
/ Am Am I
a
x
a a (Am
a + + Am--1)x +...
/Am
Ya- + Anz-i ) x+-
www.digibuc.ro
107
A.
Trebue, deci, ca a sa fie Intreg, adica radacina sa fie divi-
zor al ultimului termen, cea ce am gasit mai sus si pe alta cale,
Am
apoi, suma intregului cu sa fie divizibila cu a ; etc. Daca
a
nu e divizibila, catul n'are coeficienti intregi deci a nu poate fi
i
radacina a ecuatii.
Continuand astfel Impartirea si presupunand ca toti coeficientii
sunt intregi, mai trebue ca Ao plus ceeace i se adauga sa fie zero
Daca nu e a$a, a nu e raclacina.
Exemplu. SCo ,se afle radaeinile intregi ale ecuatii :
f (x) = 4 x4x3 56 x9-57 x -F36 = O.
Scriind :
f (x) =--- a:3(x' x 56)+57 x+36,
gasim L = 4. Facand transformata In X:
f (x) = 4 x4-1-x3 56 x2-57 x+36 = 0,
limita superioara a radacinilor pozitive ale acestei ecuatii fiind 5,
limita inferioara a raclacinilor negative din ecuatia f (x) --= O va fi
5.
Raclacinile intregi sunt divizorii lui 36 cuprinsi In intervalul
( 5. 4) si anume :
+ 1, + 2, + 3, 4.
Se vede f (1) = 40, f ( 1) = 72 ; deci + 1 nu sunt
radacini. Pentru a Incercà ceilalti divizori, se aseaza astfel operatia
a) 4 I 56 57 36
b) 0 4 11 23
18
18
12
2
2
3
4 3
4 3
3 4
0 4 5 3 4
E de observat ca aceste calcule de incercare sunt mai sim-

ple decal introducerea lui a direct In f (x) §i verificand daca f (a)
e nul sau nu.
www.digibuc.ro
108
Ajungem deci, la regula urmatoare :

Se scrie In prima linie coeficientii ecuatii. and lipseste vre
un termen, se Inlocueste coeficientul cu 0 Se Incearca cu divizo-
rii cari se scriu la dreapta, Incepand cu cei mai mici, de exemplu
cu 2 ; se face catul dintre A 36 si a = 2 ; se adauga acest cat
18 la Am-1 =- 57 si suma lor nefiind divizibila cu a = 2, 2 nu este
radacina. Se Incearca la tel cu 2, care de asemenea nu e rada-
cina. Ne oprim la divizorul 3 ; catul 12 dintre A.= 36 si a = 3
se scrie sub 36 ; se aduna 12 cu 57 si catul acestei sume prin
3, adica 23, se scrie sub 57 ; se adauga lui 56 pe 23 si se di-
vide cu 3 ; catul 11 se scrie sub 56 ; se aduna 1 cu 11
si catul 4 se scrie sub 1 ; acest cat adunat cu Ao= 4 fiind
zero, 3 este radacina.
Coeficientii b) sunt ai ecuatii:
4 x3 11 x2-I-23 x+12 0,
care s'a obtinut din prima divizand cu (x 3) si care ecuatie ad-
mite celelalte radacini.
Incercam divizorii ramasi cu coeficientii b). Se poate ca 3 sa
fie radacina multipla ; deci Incercam din nou divizorul 3 fata de
coeficientii b). Caturile nefiind Intregi, se gaseste pentru a doua
radacina 4.
Numerele corespunzatoare c) sunt coeficientii catului polino-
mului f (x) cu (x 3) (x-I-4).
Ecuatia data se poate scrie :
f (x) (x 3) (x+4) (4 x' 5 x 3) 0.
Ultimele doua radacini sunt date de ecuatia
4x 5 x 3=0 :
si se gaseste :
1
x = (5 + V73).
8
60. Observare. Se poate reduce numarul incercarilor avand
In vedere, cä a fiind o radacina Intreaga, avem :
t (x) (x a) (x),
unde f (x) §i p (x) sunt cu coeficienti Intregi.
www.digibuc.ro
109
Inlo cuind pe x succesiv cu +1 si 1, gasim :

f(1) ( 1)
1-a= a+1 cP (
Numerele p (1) si so (-1) fiind intregi, numai acei divizori.

a, Ii Incercam, care fac ca :
(1) f ( 'I)
§i
1 a a+1
sa fie numere Intregi.
Exemplu :
f (x)= x3-44 x9- 45 x+12600 = 0.
Avem L= 45, L'= 17. Va fi de ajuns sa gasim numai o ra-
dacina, caci divizand pe f(x) cu (x -a), a fiind raclacina, ecuatia
ramasa va fi de gradul al II-lea.
Divizorii lui 12600 cuprinsi lntre 45 si 17 sunt : + 1, + 2,
4- 3,± 4, -± 5, + 6, + 7, ± 8, + 9. + 10, + 12, + 14, ± 15, 18,
20, 21, 24, 25, 28, 30, 35, 36, 40, 42.
Avem f (1) = 12512, f (-1) = 12600. Vom Incerca numai
acei divizori a, pentru care f (1) e divizibil cu (1-a), iar f( 1)
e divizibil cu (1+a).
Aplicand aceasta observare, raman de incercat divizorii : 2,
3, 5, 9, 24, 35, 3, 7, 15.
Incercand acesti divizori, gasim o radacina 1 ; si deci :
(x) = (x± 15) (x2-59 x+840) = 0
61. Calculul rädacinilor fractionare.
Sa consideram ecuatia cu coeficienti Intregi,
f (x) = Aoxm + Aixm-1 = 0,
a
care admite radacina fractionara . Deci :
(a am am
b) Aobin + A ibm_i +..± Am = 0,
de unde :
A0am +Aiam-ib+A2am-2b2++... An,_4 a bm-1 +Am VI= 0,
(4) Aoam =-b (Ajam-1 +A2am-2b+...+Am bm--1 ),
(5) An, bm =- -a (Aoam-i+Aiam-2b+...+ bm-1).
www.digibuc.ro
110
Din egalitatea (4) se vede cd b divizand membrul al doilea,

divide si pe Ao am. Insä a si b fiind primi (cd.ci totdeauna se poate
a
simplified fractia pdna devine ireductibila) si am si b sunt primi
intre ei ; deci b divide pe Ao. In acelas mod, din (5), deducem ca
a divide pe A..
Asd dar, daeä o ecuatie admite o radacina fractionard, nu-
mdratorul a este divizorul ultimului termen A., iar numitorul b di-
vizorul primului coeficient Ao.
62. Corolar. 0 ecuatie In care coeficientul Ao al primului
termen este 1, n'are raddeini fractionare, cdci numitorul unei astfel
de rädd.cini trebue sd dividd pe Ao care este 1.
63 Observare. Se poate totdeauna aduce calculul räddci-
nilor fractionare la acela al raclacinilor Intregi.
In adevar, fie f (x) = 0 o ecuatie cu coeficienti intregi. Dan
primul termen are coeficientul 1, ecuatia n'are rädäcini fractionare
(§ 62). Daca acest coeficient este diferit de 1, se va transformd
ecuatia f (x)= O Intr'alta In care coeficientul primului termen sa
fie 1 (§ 53), Inrnultind radacinele ecuatii f (x) = 0 cu un numär
convenabil ales k.
Va fi de ajuns a calculd radacinile Intregi ale nouei ecuatii
si ale Imparti cu k spre a gasi raddeinile fl-actionare ale ecuatii date.
Exemplu. sa se rezolve ecuatia :
(x) = 12x4 8x3-21x2+5x+6 = 0.
Se gaseste L = 2,L' = 2. Radacinile Intregi sunt divi-
zorii lui 6 cuprinsi Intre 2 qi 2, adied ± 1. Insd f (1)= 6,
f (-1)=0 ; deci 1 este radacind.
Dividem f (x ) cu (x+1`, ceace se face usor scriind ca la
rädäcinile. Intregi :
12 8 21 5 6
1.
0 12 20 1 6
Celelalte räddcini sunt date de ecuatia :

12 x3-20 ,x2 x+6 = 0. (6)
Ne mai admitänd radacina 1, ecuatia are räddcini fractionare.
Pentru a le gas!, transformäm ecuatia (6) In alta, In care primul
www.digibuc.ro
111
termen sa aiba coeficientul I. Se pune y = k x, x =-Yie si se obtine :

,u2
2
k3
20
k2 k
+6 =-- O.
Se ia pentru k valori mai mici ca Ao = 12, cand coeficientul

al doilea din ecuatie contine factori de ai coeficientului Intai.
E avantajos a se pune k = 6. Gasim ecuatia transformata :
x3 -10 x2--3 x+108 = 0, (7)
schimband pe y cu x.
Se vor cautà radacinile fntregi ale ecuatii (7) ; limitele fiind
2X6 = 12, 2X6 = 12, divizorii lui 108 = 22X33, cuprinsi In
intervalul 12, 12, sunt :
+ 1, ± 2, + 3, + 4, + 9.
Din aceste numere ar trebui excluse acelea, care Impartite cu
6 ar da numere intregi. Ad Incercam cu toate : ± 1, ± 2, ± 3,
+ 4, + 9.
Insa : f(l) = 96, f (-1) = 100,
f(1) 96 f(-1).__ 100
a 1 a 1' a+1 a +1.
Se vede, ca rarnane de incercat cu 2, + 3, 4, 9.
Se gaseste ca radacinile ecuatii (7) sunt 3, 4 si 9, iar ra-
clacinile ecuatii (6) vor fi :
y y 3 1 4 2 9
=_32
" Te 6 6 6
64. Aplicatie. Pentru ce valori ale lui x aveni :
f (x) = 3 x5+2 x4-4 x8-1-4 x2-7 x+2 > 0 ?
Se va rezolvA. f (x)= 0. Avem L= 2 si :
3
0
2
3
0
5 1 4
3
4
1
7
5
3
2
2
1
1
Doua radacini sunt 1 si 2, celelalte sunt date de ecuatia :

3 x2 x2 +.3 x 1 = 0,
sau :
www.digibuc.ro
112
(3 x I) (x2+1) = O.
Deci avem :
f (x) = (x 1) (x+2) (3 x-1) (x2+1).
Formam tabloul :
co 2 1
-v
-F.
care ne arata ca. f (x)> 0 cand :
2<x< 3 x> I. 1
'
Exercitii
S6 se rezolve ecuatille :
1) 00x5-6 x4x2+x+6 = O.
R. 1, 1, 2, 3, ± i.
2) 2 x3-12 x2+13 x+15 = O.
R. 3.
3) x5-6 x4-5x3+58 x2-144 = O.
R. 3, 2.
4) 15 x4+16 x3-46 x2-5 x+6 = O.
5) 8 x°-38 x5+57 x4-60 x3-F52 x2-22 x-1-3 = O.

1 1
R. 1, 3, 2 , 4
6) SA se descompun5 In factori polinornul :

3 x4-5 x3-8 x2+10 x+ 4.
R. (x-2) (3 x+1) (x+ (x--V 2).
7) SA se rezolve ecuatia
x2-4 x+9
8 =125.
5
R. Avem :
2s. 2x,-3 x2 4 x+ 9 = 53. 5 x2-3 x2-4 x+9
/2 r3-3 x2-4 x +12
= 1.
)
www.digibuc.ro
113
Trebue ca x3-3 x2-4 x+12 = O. Rezultatul : 3, 2, 2.

8) SA se &eased baza unui sistem de numeratie In care numärul
824 din sistemul zecimal e scris 3452.
R. 3 x3+4 x2+5 x+2 = 824.
x = 6.
2 x5-7 x4+2 x3+10 x2-4 x-3 = 0,
stiind cà admite adricina 1 +fi
R. Se divide cu (x 1-1/ 2) (x 1 + 112). Ecuatia rAmasA admite
3
pentru x valorile 1, 1,
10) Sä se rezolve ecuatia :
x6-3 x8+8 x3 3 x+1 = O.
R : Ecuatie reciproa; se divide cu x3. Douä rAdAcini stint date de:
1
= 2.
11) SA se rezolve neegalitatea :
x3-3 x+2 2 x2+3 x-2
x+1 x-1
x (x+2) (x2-5 x+2)
v-1) (x+1 >11
x4+x2+2 x+ln = 0
stiind cà :
D41-1x8 = X8 X4.
R. Se Inlocueste In relatiile Intre rAddcini i coeficienti :
xt+x2= (xg+x,) = Xs X4 = U7 X1 Xs = V.
Ecuatia care dä pe u este :
143-2 u2+u-2 = 0,
si are rAdAcina u = 2; v = 1, m = 2.
2 x4-15 x3H-uz x2-I-n x-I-8 = 0
stiind cA rAdricinile sunt In progresiune geometria.
R. Se Inlocuesc In relatiile intre rildAcini i coeficienti :
= = , x4 = uq, x2 =- uq3.
www.digibuc.ro
114
Se obtin relatiile :
1 15
u4 4, qs
u3 (1_ +1 n
)-1-2 2
u=-4-1/2; n= 30.
Wa'rnân ecuatiile :
(93 7- 193\ )/ q+d

1 \ = ns-2, q34-
1
+q+ = 1 15
.
9' q 2
1
Se pane q + z, §i ecuatia ce dí pe z este ;
15
za-2 z 0.
9V2
Se face transformarea : z = , etc.

V2
www.digibuc.ro
Calculul rädäcinilor irationale
65. Pentru a rezolva o ecuatie algebrick, cu coeficienti In-
tregi, se cauta mai Intai radacinile Intregi §i fractionare.
Se considerd apoi ecuatia ramasa divizand pe cea data cu
factorii ce rezulta din raddcinile Intregi i fractionare. Ecuatia rd-
man, clan mai are radeicini reale,ele nu pot fi deck irafionale.
Cautarea räddcinilor irationale ale unei ecuatii cu coeficienti
Intregi sau irationali se descompune In doud parti : 1° Separarea rd-
dacinilor ; 2° Calculul radacinilor cu o aproximatie data.
Ne vom ocupà nurnal de radacinile pozitive, caci cdutarea
celor negative se reduce la a celor pozitive, a transformatei In x.
66. Separarea read cinilor. Daca se poate rezolva ecuatia
derivataf'(x)= 0 a ecuatii f (x) = 0, pentru a separà raclacinile
se aplica teorema lui Rolle.
Daca aceasta rezolvare a derivatei e imposibila, se substitue
in f (x) numere lntregi, pand se gasesc cloua numere consecutive
pentru care valorile lui f (x) sunt de semne contrare.
Chiar dacd cu teorema lui Rolle am gdsit cä o radacina ira-
-tionald e cuprinsa intre cloud numere a §i b, se substitue In f (x)
numerele Intregi cele mai apropiate de a qi 1), pand se gäsesc
cloud care dau rezultate de sernne contráre. Toate aceste operatiuni
preliminare au de scop sâ ne dea intervale In care sa se gaseasca
cate o singurä radacina pe care o putem presupune simpla.
67. Metoda de aproximatie prin parti proportionate. Fie a
si b cloud numere Intregi consecutive între care se afla cuprinsa o
radacind : de exemplu 3 §i 4. Am putea sd. substituim In f (x) nu-
merile 3,1 ; 3,2 ;... pand cand cloud rezultate consecutive sunt de
semne contrare.
www.digibuc.ro
116
Pentru a. lirnita aceste 1ncercari, tim cä pentru f (x) cores-

pund creteri foarte mici, and variabila x cre§te foarte putin ; ad-
mitem atunci ca crqterile functiunii sunt proportionale cu ale va-
riabilei.
Prin urmare, radacina fiind mai mare ca a, o putem scrie
(a+h); §i atunci (a+h) 0, Vom avea :
f (a) f (b) _f (a) f (a+h)
ab a(a+h)
de unde, fiindca f (a+h) = 0,
(b a) f (a)
(8) h
f (a) f (b)
iar valoarea apropiata a radacinii este (a+h) unde h trebue sa fie
pozitiv §i mai mic ca (b a).
Daca b > a, e mai bine sa se ia :
(b a) f (a)
h= f (b)f (a)
Dan f (a)> 0, f (b) < 0, se calculeaza f (a+h) ; cand
f (a + h) > 0. radacina este in intervalul (a + h, b); cand
f (a h) < 0, intervalul este (a, a+h).
Se aplica din nou intervalului gasit ace4 metoda qi se ga-
sqte o valoare mai apropiata a necunoscutei ; etc.
Aplicatie. Sa se calculeze cu doua zecimale exacte rada-
dna pozitiva a ecuatii :
(x) = x2x-1 =-- 0.
f (x) prezentand o variatie, dupa teorema lui Descartes,
ecuatia are o radacina pozitiva. Avem
f (0) < 0 , f (1) = 1 < 0 , f (2) = 5 > 0.
Deci 1ntre 1 §i 2 este o raclacina. Aplicam formula (8)
avem
h 1 6h' = 0,1
Substituim in f (x)= x (x2-1) 1 numerele 1,1 , 1,2 ;...
gasim :
www.digibuc.ro
117
(1, 1) < 0, f (1, 2) = 0, 472, f (1, 3) = 0, 103:< 0,

f (1, 4) = 0, 344 > 0.
Deci raclacina este In intervalul (1,3 ; 1,4).
Aplicam din nou acestui interval formula (8) si gasim
,103X0 ,1
0,02 ....
0,447
Substituim 1,32 ; 1,33 ;... si avem
f (1,32) = 0,020032,
f (1,33) = 0,022637.
Deci raclacina, cu doua zecimale exacte, este 1,32.
68. Illetoda de aproximatiune a lui Newton. Daca (a, b)
este intervalul unde se alla radacina, fie h ceace trebue adaugat
lui a, si k ceace trebue scazut din b, pentru ca radacina sa fie
(a+h) sau (b k); deci :
f (a+h)= 0, f (bk) = 0.
Aplicand formula lui Taylor, avem
hrn
f (a+h)f (a) + f (a) + t" (a)+
1h j'2. f(m) (a) = 0,
k2 km
f (bk) = f (b) f' (b) f"(b) ± f(m) (b)= 0,
Cum h §i k sunt mici, puterile lor sunt si mai mid ; deci
putem neglijd puterile lor dela a doua In sus, asà çä avem
f (a) + h f' (a), O.
f (b) k f' (b)= 0.
De unde :
f (a)
k.= f (b)
E de observat ca h i k trebue sa fie pozitivi §i mai mid ca
intervalul (a, b), caci altmintrelea, In loc sa micsoram intervalul
radacinilor, esim din acest interval.
Dupa cum vedem, putem lud ca valoare apropiata sau (a+h),
sau (b k); daca (a)> 0 i f (b) < 0, cand f (a+h)> 0, inter-
valuI este (a+h, b); daca f (a+h)< 0, luarn ca interval (a, a+h).
Noului interval i se poate aplicd aceasi rnetoda.
www.digibuc.ro
118
Intrebuintarea metoadei lui Mwton cere multa atentie, caci

se pot face calcule lungi In zadar, ne0iind pe care sa calcularn
pe h sau pe k, §i cu ce interval trebue Inlocuit cel vechiu.
Aceasta nesiguranta va dispare cand se va avea In vedere
interpretarea geometrica ce se va da ambelor metoade de aproximatie.
69. Interpretarea geometrica a metoadei prin parti pro-
portionale.
Fie f (x) = O o ecuatie care are o raclacina In intervalul
(a b) §i fie ca. f (a)> O. Atunci f(b) < O.
sa consideram curba y =f (x), rapqrtata la doua axe per-
pendiculare Ox i Oy. Curba se va construl calculand valorile lui
f (x) pentru diferitele valori ale lui x.
A rezolvà ecuatia f (x ;=0, insemneaza dgasl abscisa punctului
de intersectie al curbei cu axa Ox.
Daca curba y f (x) are forma indicata (fig. 8), sa consi-
deram punctul c, unde
coarda A B, tae axa Ox.
Din triunghiurile drep-
tun ghice asemenea A a c,
B b c, avem, Orland seama
de sens :
ac Aa
cb bB
ac Aa
dc+cb Aa+bB
Aa
Fig. 8.
Aa+bB
Insa a c + cb =ab = ob oa=b a, Aa=a A
f (a), b B = f (b).
Deci :
(b a) f (a)
ac = f (b)f (a)
Dar aceasta valoare este egala tocmai cu h din formula (8),
Intrebuintand metoda prin parti proportionale.
Prin urmare, a Intrebuinta aceasta metoda, Insernneaza a
www.digibuc.ro
119
Inlocul una din limitele intervalului (a, b) cu punctul unde dreapta

A B tae axa 0 x.
Daca curba are forma indicata In (fig. 8), adica cu convexi-
tatea In sus, spre y pozitiv, atunci se vede chiar pe figura ca
f (c)> 0, deci intervalul va fi (c, b).
Fig. 9.
Pentru a micprà i mai mult intervalul, se duce linia C B
care tae axa 0 x In d ; fiindca 1 (d)> 0, intervalul va fi (d , b). etc.
Prin urmare totul depinde sä se tie mai dinainte ce dispo-
zitie are curba y =f(x); caci daca ar fi cu convexitatea In jos
(fig. 9), spre y negativ, atunci intervalul ar fi (a, c) nu vom
i
Fig. 10.
mai substitui numere mai mari ca c ; considerând linia A C, care
tae 0 x In d , intervalul mai mic va fi (a, d), etc.
www.digibuc.ro
120
Interpretarea geometricri a metoadei lui Newton. (a, b)

fiind intervalul, sä construim curba AB §i sa ducem tangenta la
curbd In punctul A care tae 0 x In T. Abscisa punctului A fiind
0 P = a, din triunghiul A P T avem :
PT = AP .cotg .t:t PTA ;
de unde :
PT= tg.<AP
PTA
= AP
tg 4:AT x
Insd. PA = f (a). Deci :
(9)
f (a)
PT= tg .ct AT x
Sa vedern ce Insemneazd tg 4 AT x. Pentru aceasta, sä con-
siderdm punctul A' pe curbä foarte vecin de A, aà ca abscisa lui
sa fie (a+h); adicd PP'= QA'= h, iar A'P'=f (a+h). Din triun-
ghiul dreptunghic A Q A', avem :
QA= QA'.tg 4 QA'A,
tg QA'A QA APQ P f (a)f (a+h)
QA' P P'
Insä :
tg A' A = tg AA'R;
§i deci :
tg AA'R =
(a+h)f (a)
h
Dar la limitä, cand h tinde care zero, punctul A' se apropie

de A, dreapta (secanta) AA' tinde catre tangenta In punctul A la
curbd iar tg 4 AA'R = 1g 4 AT x,
h) f (a)
h
Deci :
tg A T x ' (a), (10)
adicd, derivata unei funcfiuni f (x), pentru x = a, este valoarea
tangentei trigonometrice a unghiului pe care tangenta la curba
y =1 (x) In punctul de coordonate a, f (a), II face cu axa ox.
www.digibuc.ro
121
Inlocuind In (9) pe tg <Vt T x cu valoarea sa din (10), avem :
Insa aceasta expresie este identica cu corectia :

f (a)
h =---
f' (a)
data de metoda lui Newton i deci revine a inlocul intervalul
(a, b) cu altul In care una din extremitati ar fi punctul unde tan-
gerita In A la curba tae axa Ox. Dar In cazul figurei 10, punctul
T este afara din interval ; deci iata ca cu metoda lui Newton, rau
Intrebuintata, In loc sa ne apropiern, ne .departam de radacina.
lnsa se observa, ca, la fig. 10 ne apropiem de raclacina du-
când tangenta In punctul B si printr'un calcul analog gasim :
f (b) '
adica, trebue sa aplicam metoda lui Newton la cealalta extrerni-

tate B a curbei.
Putem aveà. Insa mai multe cazuri de figura. Când curba va avea
Y
Y
o a
Fig. 11 Fig. 12
Y
a
o
1
A
Fig 13
f (b)
forma din figura 11. se va duce tangenta In punctul B si k ,--
f (b)'
www.digibuc.ro
122
f (a)
pentru fig. 12 ducem tangenta In A si aplicam h = la fig.
f (a)
13 se duce in A tangenta avand h (a), iar la fig. 14 vom
f (b)
duce tangenta In B, i aveni k =
f, (b).
Vedem ca totul se reduce la a stl cand curba e cu con-
vexitatea In sus ca In fig. 11 si 13 si cand are convexitatea In
jos ca In fig. 12 si 14.
Odata ce s'a construit curba Intre a §i b, se va aplica me
toda lui Newton noului interval, observand la ce extremitate
i
trebue operat.
71. Metodd pentru a determind forma curbei y (x) in
intervalul (a, b). Sa consideram Intre A si B o curba avand In A
tangenta paralela cu o X i In B paralela cu o y. Cand curba este
cu convexitatea In jos, (fig. 15) si x creste
dela a la b, unghiul tangentei la curba
7C
cu axa o x creste dela o la deci tan-
2 '
o a b genta sa trigonometrica creste dela 0 la
co.
Fig. 15. Insa am vazut (§ 70) ca valoarea aces-
tei tangente este egala cu derivata f'(x) In punctul ales.
Deci, functiunea f'(x) creste In intervalul (a, b) §i dupa cele
cunoscute, dela variatiunea functiunilor, derivata functiunii f'(x)
adica j-"(x), este pozitiva In intervalul (a, b).
Cand curba este cu convexitatea In sus, fig. 16, unghiul tan-
gentei la curba cu axa O x descreste dela
7r
7r la , cand x creste dela a la b ; deci
2
tangenta sa trigonometrica, descreste dela
0 la oo, iar egala sa f(x) descreste
In intervalul (a, b). Prin urmare, derivata
o a b w j"(x) a functiunii f'(x) este negativa In
acel interval.
Fig. 16.
In rezumat, ctind f"(x) < 0, curba are
in intervalul considerat convexitatea in
sus, (fig. 16); cdnd f"(x)>O, curba are convexitatea in jos
(fig. 15).
www.digibuc.ro
123
72. Aplicatie. Set' se afle cu 4 zecimale exacte rtufacinile

ecuatii :
f (x) = x3 8 x 1 0.
Polinomul f (x) avand o variatie, el va avea o radacina. po-
zitiva : f ( x) avAnd 2 variatii, ecuatia are doua radacini negative
sau nici una.
Pentru a ne face idee de intervalele radacinilor, sa aplicam
teorema lui Rolle. Radacinile derivatei :
f '(x) = 3 x2- 8 = 0,
fiind ± 2 G 2
. Sirul lui Rolle devine :
f (-- ( V 83) f (V 1) t (oo)
16V 8 16V 8
3 3 3 3
Deci intervalele sunt :

8 .\
c"), V-T) (V ' (V-8-
3
Substituind numere Intregi consecutive, gasim :
f (- 3) = 4, f (-2) = 5, f (I) = 6, f (0) = 1, f (1) = 8,
f (2)=-9, t (3) = 2.
Urrneaza ca intervalele radacinilor sunt :
(-3, 2), ( 1, 0), (2, 3).
Sa calculam radacina pozitiva cuprinsa In intervalul (2, 3)
cu 4 zecimale exacte cu metoda prin parti proportionale.
Avem f"(x) = 6 x ; deci in interva lu
(2, 3) f "(x)> 0, adica curba are forma
alaturata, (fig. 17). De unde urmeaza :
(a b) f (a) 9
f (a) f (b)= 11= 0,81...
Intervalul va fi 2,8 §i 3 Avem :
f (2, 8) = x (x2 -8) I = 1,448,
(2,8-3)1,448
Fig. 17. 3,448 "d
www.digibuc.ro
124
Noul interval va fi (2,88, 3). Aplicarn din nou metoda,

avem :
(2'88 3) f (2'88)
h= f (2,88)f (3) =
Se vede cä raclacina pozitiva va fi 2,8888.
Pentru a calcula radacinile negative, facem transformata In -X:
(x) = x3-8 x+-1 = 0.
avem :
cp (2) = 7, (3) ---= 4.
Sa aplicam metoda lui Newton intervalului (2, 3). Fiindca
(x)> 0 In interval, curba are forma din fig. 18 cu convexitatea
In jos. Va trebul sa ducem tangenta In punctul
4 3 si vorn avea :
4 4
k =lc (3)
2 3
o
Intervalul nou va fi 2 si 3 0,2 = 2.8,
Avem :
f (2, 8) = x (x2 8)+1 = 0,552,
-7
Fig. 18 [(2, 8) = 15,52 ;
de uncle :
k 0 '552 = 0 ' 03
15 52
Noul interval va fi 2 si 2,8-0,03 = 2,77. Avem :
= 0 006
f (2 ,7 7)
asa ca intervalul este 2 si 2.77 0,006 = 2,764. Aplicam aceasi
rnetocla noului interval si avern :
f (2,764)
r(2,764) = 0,0001.
Deci rädacina este aproxitnativ 2,7639.
lntrebuintand aceasi metoda i cu intervalul (-1, 0), se ga-
seste ca raclacina este 0,2251.
www.digibuc.ro
125
Exercitii
1) SA se calculeze rAdäcina pozitivA a ecuatii :
x3-2 x-5 = 0
R. 2,09445.
2) SA se afle cu 4 zecimale exacte rildricina pozitivil a ecuatii :
x3-7 x-7 = 0.
R. 3,0482.
3) Sä se rezolve ecuatia :
20x 3-30 x2+12 x-1 = 0.
R. 0,1127; 0,5 ; 0,88729.
20 x3-24 x0+3 = 0.
R. 0,31469 ; 0,44603 ; 1,06865.
5) Ecuatia :
x4+4 x3-4 x2-13 x+4 = 0,
are o rAdAcinA in intervalul (1, 2). SA se idle cu 4 zecirnale exacte aceä
rädticinA.
R. 1,6369.
6) SA se calculeze cu 5 zecimale exacte pozitivA a ecuatii :
x3-13 x-28 = 0.
R. 4,40034.
SA se ImpartA o jumAtate de sferi de razA 1 In douä pärti echi-
valente printeun plan paralel cu ban.
R. Distanta dela centrul sferei la planul autat Iliad x, obtinem ecuatia:
f (x) x3-3 x+1 = 0.
Trei rAdAcini reale ; una pozitivA In intervalul (0,1) egali cu 0,347.
8) Fie :
f (x) = (x+a) (12 x2)_..c2
si < xo <1; § tiind cii f vo0)> 0, sä se arate:
1°. C5 ecuatia f (x) 0 are toate rädäcinile reale.
2°. CA lina din rAdAcini e cuprinsA Intre 0 si 1(1> 0).
30 Presupunând e 0, dacil ecuatia are douil rädAcini egale, ele
sunt egale cu xo.
4°. SA se calculeze cm 3 zecimale exacte rildAcina pozitivä a ecuatii:
când a = 2, l c = 1.
R. 1' Se vede cii irul:
f ( 00) f (-1) f (xe) f (l)
are numai
www.digibuc.ro
126
2°. Rädileinile derivatei find x1, x2, x1 > x2, x1 > 0, §irul lui Rolle
va fi :
( oo 1> 0, f (x2) < 0, x f (x1) > 0, f (1) < 0
cAci 1 este o limitA superioarA a rädãcinilor. Sirul trebue s prezinte
numai variatii, eAci rädäcinile stim cA sunt reale. Insà:
a-14 a2 + 3 is
3
deci o rAdAcinii este intre x i 1.
3°. CAci din primul sir ar rezultä cà ecuatia sA aibA 4 rildacini, flind
trei intervale, intr'unul Hind o rädAcinä dub15.
4°. Se va calculA rAdScina pozitivA a ecuatii
x3+2 x2x-1 = 0
si se obline: x = 0,802.
9) SS se calculeze prin rezolvarea unei ecuatii de gradul al treilea
valoarea lui sin 50°.
1
R. Se stie di sin 30° = sin 1500 2,
sin 3 u = 3 sin u-4 sin 3a.

Se pune u = 300 $ i sin 500 = x. Se calculeazA ràdàcinile ecuatii :
8 x3-6 x+1 = 0.
Se aplicii teorema lui Rolle; intervalele sunt :
(-1; 0,5), (0; 0,5), (0,5; I).
Obtinem cu trei zecimale exacte sin 500 =- 0,766.
1(i) SA se discute ecuatia :
f (sin x) = sin 3x 1- sin 2x a = 0.
1
SA se afle forma arcelor cAnd a = 8
R. Se pune sin x = y i aplicand teorema lui Rolle ecuatii f (y)=0
oblinem sirul :
f (-- 00 ) f(-1) f(-32) (0) f oc)
a 4
27a it 2a
Trebue ca a > 0, cSei rSdäcinile trebue sä fie cuprinse intre 1
4 4
+ 1. Cand 0 < a < 27, sin x are trei valori; dacA < a < 2, o sin-
gurä valoare.
www.digibuc.ro
127
1
Când a = , intervalele sunt : (-1 ; 0,6), (-0,6 ; 0); (0 ; 1).
O valoare este sin x = 0,41. Se va cilut5 la pag. 149, Tables de lo-

gal ithnies de Dupuis, Lignes trigonométriques naturelles, si se giiseste :
x = 2 k Tc + 24° 30'.
11) Sri se discute ecuatia :
x2-3 x2-3 x+a = 0
si sil se rezolve când a = 2. (SA se calculeze cea mai mick rädàcinà po-
zitivd cu trei zecirnale exacte).
R. Sirul lui Rolle depinde de semnul câtimilor a-5+4V 2, a-5 4 V 2.
Pentru 5 + V 2 > a > 5-4 ÌI vom avek trei rilacini reale. Când
= 2, rildikina este egalA ea 0,476.
12) Intr'un cerc O sa se dud' o coardA AB astfel eh' ducând tan-
gentele AC, BC, suma AB-1-0C sä tie egalA cu o cantitate datä a. SA se
examineze cazurile particulare : a = 2 R si a = R.
In ultimul caz sA se calculeze raportul lintre distanta coardei AB de
centru, i raza R, cu 4 zecimale exacte.
R. Insemnând cu x distanta dela centru la coarda AB, ecuatia pro-
blemei este :
f (x) = 4 x4+x2 (as-4 R')-2 a RI + R4 = 0.
Când a = 2 R, dota rädticini reale In intervalele :
R
0, T=), R ).
V4 \I 4
Mid a = R, o rAdAcinA este R si una realà In intervalul (0, R'.
Raportul cilutat este egal cu 0,6342.
www.digibuc.ro
Principii generale In privinta rezolvdrii ecua-
tiilor transcendente
73. Genera HMI Orice functiune care nu este algebrica se
zice transcendenta. and primul membru al unei ecuatii (al doilea
fiind egal cu zero) contine functiuni transcendente, ecuatia se zice
transcendenta. De exemplu : sin xx = 0 ; x--log x= O.
Nu este o metoda speciala pentru rezolvarea ecuatiilor trans-
cendente. Rezolvarea unora se reduce la rezolvare de ecuatii alge-
brice. Aceasta se intampla cand ecuatia data nu contine decat
acea§i transcendenta, sau mai multe care se pot exprima in func-
tiune de una singura. De exemplu pentru :
a sin x+b cos xd-c = 0,
se va pune :
2y l _y2
1
x=y, sin x 1+112 cos = '
2 +y
§i se va obtine o ecuatie algebrica.
Alt exemplu, este ecuatia transcendenta :
a epx ±b ±c er +...-+- =
care se reduce la ecuatia algebrica :
a yP b yq ±...+1= 0,
punand ex = y, x = L y.
Aproape fiecare ecuatie transcendenta se studiaza In mod
special, §i ca sa ne dam socoteala de diversitatea acestor pro-
bleme, sa consideram ecuatia ex= 0, care n'are nici o rddacinà .
reald finita, pe and ecuatia sin x = 0, are o infinitate de rd-
dacin i.
www.digibuc.ro
129
74. Am vazut ca toate procedeele pentru discutia i rezolva-

rea ecuatiilor algebrice, erau Intemeiate pe consideratiuni de gra-
dul ecuatii sau pe consideratie de continuitate, caci prirnul membru
al unei ecuatii algebrice fiind un polinom, este o functiune continua.
Deci si la ecuatiile transcendente, pentru care vom sti ca
primul membru este o functiune continua, se vor putea aplica pro-
prietatile bazate pe continuitate.
Intre aceste proprietati, se pot aplica cu folos urmatoarele :
I) Cand primul membru f (x) al unei ecuatii transcendente,
f (x) =0, este o functiune continutt In intervalul (a, b), i daca
f (a) i f (b) sunt de semne contrare, ecuatia f (x) = 0 are o ra-
clacina reala cuprinsa In acest interval ; cand sunt de acelas semn
avem -un numar cu sot, sau nici o radacina reala.
2) Teorema lui Rolle subsista pentru ecuatiile trahscendente,
studiul ecuatii derivate poate ajuta la separarea radacinilor.
3) Odata radacinile separate, ne putem apropia de ele, Intre-
buintand metoda lui Newton, sau prin párti proportionale.
75. Exemplu I. Sa se rezolve ecuatia :
f (x) = cos x-2 x = O.
Avem f (x) = sin x 2 = 0 ; f(x) = 0 n'are nici o rada-
cina, deci sirul lui Rol:e se reduce la f (--co), J (--Eoo); prin
urmare numai o singura radacina reala poate sa aiba ecuatia
(x) = O.
Substituind 0 si avem :
2
f (0)=1 f(2)=
deci In intervalul (0, exista o raciacina. Pentru a ne apropia de
ea substituim numere mai mid i gasim :
(7t)=.112
41
n
2 ' 6I 2
3O.
Radacina e cuprinsa intre 0 si adica Intre 0° si 30°. Pentru
6 ,
a micsora intervalul, substituim 25° si avem :

f (250) = cos 25°-2 X arc 25°.
Spre a calcula valorile naturale ale liniilor trigonometrice, ne
9
www.digibuc.ro
130
vom servl de table, de exemplu ale lui Dupuis cu 5 zecimale,

vom cauta la pag. 149 (Lignes trigonornétriques naturdles) Pe
prima coloana sunt scrise gradele i ne servim de aceastä tabla
identic ca la tabla logaritmilor liniilor trigonometrice, observand
numai ca. Se dau valorile pentru numere din 30 In 30 minute.
GAsim cos 250= 0,906. Mai rAmAne de calculat lungimea
arcului de 25°, care se afla tot In aceleasi table, pag. 130 si aflam
(raza cercului fiind 1).
arc 25° = 0,436,
luAnd numai 3 zecimale. Deci :
f (25") = 0,906 2X0,436 = 0,034 > 0.
Radacina e cuprinsa Intre 25° si 30°. SA micsoram intervalul,
substituind 260; avem :
f (26°) = 0,898 2X0,453 = 0,008 < 0.
Deci radacina este intre 25° si 26°.
Aplicam metoda lui Newton ; fiindcA f"(x). cos x este
negativa In interval, curba are convexitatea In sus, fig. 19. Avern :
0,03* f (26°) 0,008
k =--
f "(26°) sin 26° 2
= 0'008
2,438
= 0 00328
o Deci :
x = 0,453 0,00328 = 0,44972.
Fig. 19
SA vedem ate grade cores-
punde numftrului 0,44972.
Lui 0,4363 corespunde 25u ; ramAne :
0,44972 0,4363 = 0,0134
dar lui 0,0134 corespunde 46' si ramane 0,0002 ce corespunde la 42".
Deci radacina este 25° 46'42".
Observare. Pontru separarea rAdacinilor unei ecuatii trans-
cendente si aflarea numarului lor, putem Intrebuinta uneori metoda
geometrica, In modul urmator. Scrìin ecuatia t (x)=cos x 2 x=0.
sub forma cos x = 2 x. sft punem :
y cos x, y = 2 x,
www.digibuc.ro
131
si sa construim curbele reprezentate de aceste ecuatii. Punctele lor

comune, avAnd ordonatele egale, rezulta cA vom aveA cos x = 2 x
si deci abscisele punctelor de intersectie sunt tocmai radacinile
ecuatii date cos x 2 x =- 0.
Insa y = 2 x reprezinta o dreaptft care trece prin origina axelor
de coordonate si face cu 0 x un unghiu mai mare ca 450; y=cos x
reprezintd o cosinusoidA, adia variatiunea cosinusului si anurne cAnd
n
x = 0, y,- 1; x= y=0; x= 7i, y=---- 1, etc. (fig. 20).
Curbele avAnd numai un

singur punct de intersectie
abscisa 0 m, a punctului
M', este rAdAcina ecuatii.
_Tr 31T Deci ecuatia are o sin-
gura raclacinft reala cu-
IC
prinsa Intre 0 si prin
2"
Fig. 20.
urmare, cu metoda geo-
metrica aflArn ant nurnft-
rul rAdAcinilor reale cAt si intervalele raclAcinilor.
76. Exemplul H. SA se rezolve ecuatia :
xx .--- 2.
E avantajos sa aplicAm logaritmii si avem :
x log x = log 2.
Fiindca log 2 = 0,30103, avem de rezolvat ecuatia.:
f (x). x log x 0,30103 = 0
Scriind :
0.30103
log x = ,
x
vom construl curbele I si II avAnd ecuatiile :
0,30103
y -=_. log x, v =
x
Prima, y=logx, este functiunea logaritmicA si cAnd x va-
flan dela 0 la + 00 (numerele negative n'au logaritmi), y variaza
dela o3 la --1- co. Curba :
www.digibuc.ro
132
0,30103
Y x y = 0,60103,
reprezinta o iperbola echilatera, avand axele de coordonate cai

asimptote. (fig. 21).
Fig. 2L
Curbele taindu-se In punctul M, avem o singura raciacina reala
mai mare ca 1.
Avem :
f ' (x)= log x +log e,
(x)==log e
f (1)= 0,30103 <0,

f (2)= 2 log 2 log2 == 0,30103 > O.
Fiindca f (x)>. 0 In intervalul (1, 2), curba are dispozitia,
fig. 22. Aplicam metoda lui Newton i avem :
kf
=f ,2) (2) 0,30103
0,30103+ 0,43429==
caci loge= 0,43249 (Dupuis, p. 33). Deck
0,30103
intervalul este (1 ; 1,6).
Avern din nou :
-0,30103
Fig. 22. r (1 6) =_ 0,2556

k ' 0,0403 ;
f' (1,6) 0,63841
urmeaza ca valoarea apropiata a radacinii este 1,559.
77. M. So' se rezolve ecuatia:
www.digibuc.ro
133
t g xx --=-- 0.
Vom construl curbele y = x, y=t gx; prima reprezinta bi-
ectoarea intäia a axelor de coordonate 0 x i 0 ,v ; re- y.tgx
Fig. 23.
-prezinta curba tangentoida. Dreapta -Mind ramurile curbei, ecuatia
.are un numar infinit de radacini reale, caci tangentoida are o infi-
nitate de ramuri.
Dupa curn se vede din fig 23, intervalele radacinilor sunt :
(= ' T71) (221 -5 27'). ; ( 3n
t 5r
3. ' ' 2--, 7r ),
Pentru a calculà radacina ecuatii :
f (x) = x tg x = 0,
3
.cuprinsa In intervalul (7r, lc), sa substituim 2500 i 2600 i vom
aveà :
arc 2500= arc 700+ arc 1800= 1,22173+3,14159,
tg 2500= tg 700= 2,747,
arc 2600= arc 800+ arc 1800= 1,396263+3,14159,
tg 260°= tg 80°= 5,671,
1 (2509 = 1,61632, f (260°) =- 1, 134247.
Deci este o radacina intre 250° i 260°. Avem in acest in-
lerval :
www.digibuc.ro
134
1
f (x)= 1 cos2x= tg'x,
f"(x) = 2 tg x(1-1-tg2x)< 0.
Se gaseste = 2570 27' 12".
78. IV. Sit considertim ecaatia lui Kepler :
u esili 74,
unde e = 610 se numeste excentricitatea pamanteasca (a orbiteP

parnantesti), u este un unghiu, necunoscut, numit anomalia ex-
centrici nt tot un unghiu numit anomalia mijiocie. n = 2 n e
T
numit iuteala unghiulara In orbita, valoare constants si egala cu
59' si In fine t fiind tirnpul exprimat In zile.
Rezolvarea acestei ecuatii consta In a gasl valoarea lui u la
diferite epoce de timp, adica a gasl expresia unghiului u pentru
diferite valori ale lui t.
Facand t=1 ecuatia de rezolvat este (inlocuind necunoscuta
u cu x),
x 610 sin x = 59' .
Insa lui 59' corespunde lungimea 0,017162 si deci ecuatia

devine :
f (x)= 60 xsin x-1,02972 = 0.
0 scrim sub forma
60 x 1,02972 = sin x,
construim curbele :
sin x y = 60 x 1,02972.
Prima ecuatie :
y= sin x,
reprezinta sinusoida ; a doua ecuatie :
y = 60 x-1,02972,
www.digibuc.ro
135
reprezinta o linie dreapta, care se va construl unind punctele unde

tae axele de coordonate (fig.
24). Pentru a OA unde tae pe
0 x si pe O y, vorn face, respec-
311
2 2. tiv in ecuatia dreptei v = O i
- 10297Z
x 0, si vom gas1 0,017 si
1,02972.
Fig. 94. Aceste curbe taindu-se numai
In punctul M, ecuatia are o singurd raddcind reald cuprinsa In in-
tervalul (0, T)
7:7
Avem :
f (00) -=- 1,02972 < 0,
f (1°) 0,017-1,02972= 0,026 < 0,
0,017 X 60
(1° 1(0= 0,171 > 0,
(10 9')= 1,20426 0,0197 1,02972 ---- 0,15484 > 0.
Padacina este deci cuprinsa Intre 10 si 1°9'. Sa vedem ce
forma are curba f(x) =y In acest interval. Avem :
f'(x) = 60 cos x, f"(x), sin x ;
fiindcä f"(x)> 0, curba are convexitatea In jos (fig. 25).
Deci :
0.154434 f (1 09') 0,15484 0,15484

f' (109e) 60 1 59
k = 0,00262.
1. 9'
lnsä pentru cd adevarata valoare
0.02672
a lui k e mai mica deck 0,00262. (caci
Fig 25 am lucrat aproximativ), rezultä ca va-
loarea apropiatä a radacinii se obtine scazand din 19' numarul de
minute ce corespunde la 0,0026, adica radacina este foarte aproape
de 10, dar mai mare deck 10.
1) Dreapta find foarte Inclinatà fatil de 0 x, s'a exagerat Inclinatia

ei pentru a obtine intersectia cu sinusoida Intr'un punct distinct de
www.digibuc.ro
136
Exercitii
1) SA se discute ecuatia :
x-2 sin x = 0,
srt se calculeze rAdileina at 4 zecitnale.
R. x ------ 1,89549, sau 1080 36' 13". Se vor construl curbele :
y --= (o dreapt6), y = sin x.
3 sin x 2x .
R. Se vor construl curbele y = 3 sin x, y 2x .
In spre x negativ, avem o infinitate de rAdAcini, in spre x pozitiv
numai douà rdäcini reale. Se aplicd
3) sa se rezolve ecuotia :
2 tg x x2 = 0.
x2
R. Se construesc curbele y = (parabol5), y tg x. O infinitate de
rAdileini. Se aplicA logaritmii i avem :
log 2+log tg x = 2 log x.
x2-10 log x-10 = 0.
R. Se construesc curbele y = x2-10, y = 10 log x ;
2 rAdäcini egale ell 0,1002 $ i 4,0029.
5) SA se separe ràdàcinile ecuatii:
ex -1-x2 2 = O.
R. Se construesc curbele y = ex i y = 2x2. Sunt douà puncte co-
mune, douà rAdAcini reale In intervalele (-2,-1), (0,1).
6) SA se separe rAdAcinile ecuatii :
2 a L (x+1)-10 x+ 1 = 0.
R. Se discutA ecuatia :
1
f (x) 2 L (x+11-10+ =0,
a cilrei derivatà e algebricà. 5irul lui Rolle este:
f(i) f ( 2)1
f (s) f (s) f (1) f )
Douà rAdilcini reale In intervalele.(0, 1i, (1, oo ).

7) SA se studieze variatia functiunii :
www.digibuc.ro
137
y=oce:c
s5 se separe rdàcinile ecuatii :
x ex 4 = O.
S5 se gilseasc5 partea intreagil a rAd5einilor reale.
R. Land derivata y', curba pornete dela oo , cre§te Oa la 0 ;
apoi sare brusc la + co (0 este un pima de (liscontinuitate) de unde scade
p5n5 la un minimum egal en e, pe urmá crete pând la +-co. Pentru
ecuatia consideratil, dou5 rild5cini reale cuprinse In intervalele (0, 1), (2, 3).
8) Sà se discute ecuatia :
sin 3x-1-cos = a.
S5 se rezolve când a = 2
R. Ridicrim ambii membrii la pkrat i luäin ca necunoscutri sin 2 x
se discutil ecuatia :
f (y) = y2-3 y2±4 = O.
1
Când 1<a< douà valori acceptabile pentru sin 2 x ;
V2
1 1
-când --= <a< una acceptabil5; cand <a<1, douà acceptabile.
2 V2
1
Când a = 2'
x = 31°.
www.digibuc.ro
Eliminare
79. Genera Mali. Fie :
F (x) = Ao xm+Ai x+A.,
f (x)=-- Bo xn 130 xn-1 ±B ,
doua polinoarne Intregi de gradul m i n, care admit un divizor

comun (x a); adicA :
F (x) (x a) F1 (x), (1)
f (x) ( xa) f (x), (2)
Fi (x) §i f (x) fiind polinoame Intregi de gradele (m 1) si (n 1).
SA Inmultim relatia (1) cu f (x) si (2) cu F0 (x) i apoi sA
le sac:1m ; gAsim :
F (x).fi (x) f (x) F 1( x). 0. (3)
Insa aceasta egalitate este adevAratA pentru orice valoare a
lui x ; deci este o identitate. Prin urmare, coeficientii diferitelor pu-
teri ale lui x din polinomul (3) trebue sa fie nuli.
RezultA deci teorema : Doak polinoamele F (x) i f (x) de
grade m n admit un divizor de gradul midi, existet dou'a
polinoame de grade (m-1) i (n 1),
F1 (x) xm.-1+0ci
fi (x) = [30
apl in cdt expresia :
F (x) (x) f (x) F (x)
set fie identic nut&
Reciproc, cAnd exista douft polinoame Ff(x) si fi(x), de grade
(m 1) si (n-1), care verificA identitatea :
www.digibuc.ro
139
F () f 1(x) f (x) F j(x) 0,
F (x) qi f (x) au un divizor comun de gradul Intai.

hi adevar, dirt relatia data, deducem identitatea urmatoare
f (x) f(x)
F (x) F1(x)
care arata cä termenii f (x), F(x), ai fractii Intai, trebue sä aiba
un divizor comun de gradul Intai, caci gradele (m 1) si (n 1)
ale polinoamelor f j(x) Fi(x) sunt cu o unitate mai mici ca ale
i
lui f(x) §i F (x) deci fractia :

i
f (x)
F x)'
trebue sa se simplifice.
80. Eliminarea unei necunoscute ¡litre douti ecuatii. Fie :
F (x) = kxm + A ixm-1+...+ An, --= 0,
f (00 = Boxn g ...+ Br, 0,
doua ecuatii algebrice de grade m si n care admit o radacina co-

rnuna x =a.
Sa presupunem cä am putut rezolva una din ecuatii, de ex-
emplu pe F (x) = 0 si am gasit valoarea necunoscutei a In func-
tiune de coeficientii A ai ecuatii
Aceasta valoare a fiind radacina si pentru a doua ecuatie
f (x) = 0, rezultatul Inlocuirii lui x cu a In f (x), trebue sa fie nul.
Deci In cazul cand ecuatiile au o radacina comuna, va existà
o relatie Intre coeficientii celor doua ecuatii, care se numeste eli
minantul sau rezultantul acelor doua ecuatii iar lnlocuirea valorei
lui x din prima ecuatie Intea doua se zice eliminarea Mii x intre
cele dowl ecuatii. De fapt, a eliminà pe x Intre ecuatiile date, In-
semneaza a scoate valoarea lui x dintr'una si a o Inlocul In a
doua ; insa pentru a elimina pe x, sau cu alte cuvinte, spre a gasi
rezultantul celor doua ecuatii, nu vom proceda In felul cum s'a zis.
mai sus. Pentru a OM metoade piactice de eliminare, ne vom
baza pe faptul ca cele doua ecuatii au o radacina comuna.
81. Metoda lui Bézout. Pentru usurinta, sa presupunern
m = 5, n =3 si sa ne propunem a elimina pe x Intre ecuatiile
F (x)= Ax'+ A ix4+ A2 k 3+ A3x2+ Aax A5=--- 0,
f (x)=Box3+B ix2+132x+B3.= O.
www.digibuc.ro
140
Ecuatiile F (x) = O i f (x) = O avand o radacina comund

polinoamele F (x) si f(x) au un divizor comun de gradul Intai si
deci (§ 79) exista doud polinoame de gradele 4 si 2 :
F1(x) = ccooc4-1oc,x3Fa2x2Fa3x+0(4
fi(x)==[3ox2+Pix+Ps
.asd. In cdt sa avem :
F (x) (Pox2+Pix-02) f (x) (c(ox4+.-+0(4) O.
Anuldnd coeficientii lui x1, x6,..,x, avem relatiile :
AoPo --BA) = 0,
Aii3o+AO PI Biczo Boat = 0,
A2130+A1P0i-A0132B3a0Bi 11 B0/.2 = 0,
A3P0+A2P4+A1132 B30(0 B2a1B10(2B0a.3 = 0,
A4ß0-i--A3P1-1--A2P2 B3at B22 131'x5 B014= 01
A5P0+A4P1+A3P2 B312 B2C43B40e4=
A5P1--F-A4192 B323 Bex4 0,
A5P2 B30(4=----- 0.
Am obtinut in+n = 8 ecuatii omogene In raport cu 8 ne-

,cunoscute 10, oc5, Acum, sau necunoscutele .p,
sunt toate nule si atunci determinantul coeficientilor este diferit de
zero, sau necunoscutele sunt unele nule si atunci determinantul
,coeficientilor acestor ecuatii este zero. Insd, ele nu pot fi toate nule,
caci n'ar mai existd polinoamele F i f, i deci trebue sd avem :
A, 0 0 B, 0 0 0 0
Ai A, 0 Bi B, 0 0 0
A2 Ai A, B2 131 B, 0 0
A3 A2 Ai B3 B2 Bi B, 0
R= = 0.
A4 A3 A2 0 B3 B2 131 B,
A5 A4 A3 0 0 B3 B2 131
0 A5 A4 0 0 0 B3 B2
0 0 A5 0 0 0 0 B3
Desvoltand acest determinant si egalându-1 cu zero, se obtine

Tezultantul celor doud ecuatii.
Aplicatie. sa se elimine x Intre ecuatiile :
www.digibuc.ro
141
A x2+ B x+C = 0,
A'x2+B'x+C= 0.
Avem :
A 0 A' 0
B A B' A'
R= C B C' B'
= 0.
0 C 0 C'
Pentru a desvolta acest determinant, scadem coloana 4-a. In-
multita cu C, din a doua Inmultita cu C' i avern :
A 0 A' 0
B AC'CA' B' A'
= 0.
C BC'CB' C' B'
0 0 0 C'
Acest determinant se reduce la :
A 0 A'
B AC' --CA' B' = 0.
C BC' CB' C'
In fine, scadem coloana 3-a, Inmultita cu A. din prima, in
multita cu A' si avem :
0 0 A'
A'BB'A AC' CA' B' = 0.
CA' AC' BC' CB' C'
Desvoltand, gasim :
(AC"CA')2= (AB' BA') (BC'CB').
82. Metoda lui Sylvester. Fie ecuatiile :
F (x) = A0x4+A1x3+A2x2+A3x+A4--= 0,
f(x)= 130x3+134x2+B2x+B3= 0,
Intre care vrem sa eliminam pe x. Aceasta insemneaza ca ecua-
tiile admit o radacina comuna ; insa acea radacina verifica
ecuatiile :
x2F (x)-= 0, x F (x)= 0, F (x) = 0,
xy(x) = 0, X2 (x) = 0, x f (x) = 0, f (x) = 0,
adica :
www.digibuc.ro
142
Anx°H-Aix5H-A2x4-FA3x3-1-A4x2 = 0,
AoxH-A,Ald-A2x3H-A3x2H-A4x = O.
A0x4H-A1x3-FA2x2+Aax+A4= 0,
(4) 13,x0H-B,x,d-- B2x4+B,,x3 0,
B0x3+ Bix4-1-B2x3H-Bax2 = 0,
B0x4H-B1x3H-B2x2H-B3x = 0,
I. B0x3H-B,x2+Bix-FR3= 0,
Am obtinut 7 ecuatii lineare cu 6 necunoscute x6, x5 ,...x.
lnsa, din primele 6 ecuatii putem scoate valori pentru aceste
-necunoscute, pe cari inlocuindu-le In a saptea gasim conditia ca
sistemul sä fie compatibil.
Aceasta Insemneaza ca se elimina 1ntre ecuatiile
de mai sus, ceace se obtine scriind ca determinantul coeficientilor
este nul. Deci :
A0 A, A2 A3 A4 0 0
0 A, A, A2 A3 A4 0
0 0 A, A, A2 A3 A4
R B, 131 B2 B3 0 0 0 = O.
0 B, B, B2 B3 0 0
0 O B, B, B2 B3 0
O O O B, BI B2 B3
Am obtinut, rezultantul sub forma unui determinant de or-
dinul /72+ =
Se poate observa., ca schirnband liniile In coloane, determi-
nantii obtinuti cu metodele lui Bézout §i Sylvester sunt identici.
83. Metoda lui Cauchy. 10. Vom presupune mai tntâi ca
.ecuatiile F (x) = 0 i f (x)-= 0 sunt de acelas grad, adica :
F (x) = Ao xm L A, xm-1± 0,
I (x) B, xm B, xm-1+ Bin = O.

Scriindu le sub forma :
Ao xm = (A, X»H + A.),
Bo OCrn (B; 0CM-1+ );
Ao x"' + A, xmi= (A2 Xm-2 Am ):
www.digibuc.ro
143
Bo xm -1-- 131 xm-1 = (B2 Xm-2 Bm ) ;
Sa dividem respectiv egalitatile alaturate, deducem :

Ao A» xm-1- +...+
B, Bo a-m-1+H- Bm
Ao x+A, A2 xm-2+...+ Am
130 x+131 132 xm--2+...-F- Bm. '
Ao x2H-A, x+A2 A3 xm
Bo x2H-B1 x+132== B3 Xln-3 .+Am
Ao x"0-1-FA1 xm-2H-...+Am-1 Am
Bo x"1-1 +81 ±... Bm.
Gonind numitorii, se vor pune aceste in ecuatii sub forma

Intreaga, iar coeficientii diferitelor puteri ale lui x vor fi functiuni
1ntregi si de gradul intai In raport cu coeficientii ecuatiilor date.
Sistemul va fi de forma :
Xi"-1+ Al2 xm-2+ Am= 0,
A21 X111-1 A92 en-2+ + A2H1=--- 0,
(5 )
Ami xm-1+ Am9 Xm-2 Amm =0.

Am obtinut deci, in ecuatii cu (in 1) necunoscute
Xm-2 x. Daça ecuatiile F = 0, f = 0 au o radacina comuna x,
acea radacina verifica sistemul (5) ; deci, acest sistem este com-
patibil prin urmare determinantul coeficientilor trebue sa fie nul ;
i
adica :
All A
A,91 A2., Am%

R= =0
Am9 .. Amyl,
Se poate usor observa ca A1 m Am 1, A2 m = Am, 2 ; ; deci
determinantul R avand elementele, de aceasi parte a diagonalei,
egale, este un determinant simetric.
Reciproca, clan R = 0, sistemul (5) este compatibii, adica
ecuatiile (5) admit o solutiure comuna ; deci si ecuatiile din care
am dedus pe acestea au o radacina comuna si prin urmare si
ecuatiile date f (x).--= 0. F (x) = 0, au o radacina comma.
Aplicatie. Sa se elimine x !titre ecuatiile :
A x9+B x+C = 0, A' x2H-C' x+B' = 0.
www.digibuc.ro
144
Avem :
A Bx+CA x+B C
A' B'x PC" A'x+B' C"
(AIEVBA') x + AC' CA' = 0,
(AC' CA') x + BC' CB' = 0.
Eliminand pe x, gasim :
AB' BA' AC' CA'
R= = o,
AC' CA' BC'CB'
sau :
R = (ACCAT (AB' BA') (BC'CB') z = 0.
20. Cazul cand ecuaffile F (x)=o, f (x)=o sunt de grade
diferite. Fie ecuatiile :
F (x) = Ao x4PAI x3+Ao x2PA3 x+A4 = 0,
f (x) Bo x2+B1 x PB2 = 0.
Inmultind a doua cu x2, ca sä fie 1de grad egal cu prima,
aplicând metoda lui Cauchy ecuatiilor de acelas grad f (x)
si f (x) 0 avem :
A, Aixa+A2x2PA3H-A4
B, Bix3-I-Bzx2
A,x+Ai
- A2x9--A3x--FA4
Bo \PB1 13,x2
Aducand aceste ecuatii la forma Intreagd, avem :

Ail x3+ A42 X2+ A13 X + A14= 0,
(6)
A21 X3+ A22 X2+ A23 X + A24= 0.
Am obtinut prin urrnare, numai doud ecuatii, care sa presu-
punem a au necunoscutele x3, x2, x. La acestea vom addogd
Inca doud ecuatii, x f (x) = O i f (x)= 0, care Impreund cu (6)
sa faca 4 ecuatii, adica numarui ecuatiilor sa fie cu 1 mai mare ca
al necunoscutelor ; deci, pe ldngd sistemul (6), mai avem ecuatiile :
x (x)= B0x3+B1x2pBox = 0,
(7)
f (x)=13,x2+Bix H-B2x = 0,
care sunt verificate toate 4 numai de trei necunoscute x°, x2, x.
Prin urmare, determinantul coeficientilor ecuatiilor (6) si (7)
www.digibuc.ro
145
este nul, adica :

Aft Al2 A13 A14
A2/ A22 A23 A24

R.= = 0.
B, B2 O
O. Bo B, B2
Observare. Dupa cum se vede, prin metoda lui Cauchy

se pune rezultantul sub forma de determinant de un ordin egal zu
cel mai mare grad al ecuatiilor, pe cand, cu metoadele lui Bézout
§i Sylvester, determinantii erau de ordine mai ridicate.
84. Calculul rádácinii comune la douet ecuatii. Fie F
(x) = 0 doua ecuatii care au o radacina comuna.
Am vazut, ca rezultantul sau elimilantul lor era nul. Insa
acea radacina comuna, x, verifica de o data mai multe ecuatii ;
cu metoda lui Sylvester, radacina verifica. sistemul (4), iar cu
metoada lui Cauchy, rädacina verifica. ecuatiile (6) i (7).
Deci, pentru a gasi radacina comuna la doua ecuatii, ne vom
convinge mai Intai ca ele admit In adevar o radacina comuna, ob-
servand claca. rezultantul ecuatiilor este nul. Apoi, pentru a calcula
radacina comuna, se va rezolva In raport cu necunoscuta x, fie 6
din ecuatiile sistemului (4). fie 3 din ecuatiile (6) i (7), qi vom
avea pentru fiecare caz
A0 Al A2 A3 A4 0
0 A, A, A2 A3 0
0 0 A, A, A3 A4
B, B, B2 B3 0 0 A11 Al2 A14
0 B, B, B2 B3 0 A21 A22 A24

.0 0 B0 B, B2 0 B, B, 0
X= x (8)
A, A, A, A3 A, 0 A11 Al2 A13
0 A, A, A2 A3 A4 A21 A22 A23
0 0 A, A, A2 A3 B, B, B2
B, B, B, B2 B3 0
0 B, B, B2 B3 0
0 0 B, B, B2 B3
Sd se arate cá ecuatiile :
Io
www.digibuc.ro
X2-FX2 7 x+2 = 6,
x2dx 6 = 0,
au o rUdacinti comma i s se rezolve.
Rezultantul se va gas1 aplicand metoda ui Cauchy. lnmultind
a doua cu x, avem :
X2-7 x+2 1 7x 2
1 x2 6 x 1 6x
la care adaogam x2+x-6 = 0. Avem decl ecuatiile :
x -2 = 0,
x 2 = 0,
6 = 0.
0 1 2
1 2
R=0 1 2 = 0,
2
1 16 1
Rädäcina comunä este x= 2, etc.

Exereiliu. Sá se elimine x Intre ecuatiile:
a (1+x4)c x (1+x2)= 0,
b (1+x4)c x (1 x2),= o,
AplicAm metoda lui Cauchy acestor ecuatii, care se pot scrie:
a x4 c x3 x+a = 0,
b x4-1-c x3 c x+b = 0,
de uncle:
a x3 c x+a
b c x3 c x-Fb
ax-c_ cx+a
b x+c c x-Fb'
a x3c x2 c a
b x3 xec= b
Ele se reduc numai la urmitoarele douä :
x2(a+b) +6 a 0.
x2,ba)+2 c x ba = 0 ;
www.digibuc.ro
147
de unde eliminând pe x, gasim :

(a2+b02,.. cO(ao_b2).
Observare. Mai putem elimina pe x Intre ecuatiile date,
operând astfel :
a (1+x4) = c x (1+x2),
b (1+x4). c x (1x2).
Impartindu-le, avem :
a 1+x2 , a b
b 1x2 ' x-=+b
a
-: ±11
a+b
Inlocuind pe x Intr'una din ecuatii, o ridicam la patrat §i ga-
sim acea§i conditie.
Rezolvarea a dota ecuatii cu douA necunoscute

85. Fie F (x, y) = 0, f (x, y) = 0 doua ecuatii cu doua ne-
cunoscute x y. Dan x=x0, y=y, este o solutie a sistemului
i
avem :
F (x , yo) = 0, f (xo, y0) = O.
Prin urmare, ecuatiile, F (x. yo)= 0, f(x, yo)=- 0, au o ra-
dacina comuna x0; urmeaza cä rezultantul polinoamelor F (x,
.f (x, yo), In care x e variabila, este nul.
Insa acest rezultant depinde de coeficientii termenilor In x ai
polin oarnelor ; deci este o functiune Intreaga de yo, pe care o no-
tam cu R (y0) = O.
Rezulta. ca 5), este radacina ecuatii R (y)= O.
Reciproc, fie 5,, o radacina a ecuatii R (y). O.
Deci R (y0) = O i prin urmare ecuatiile al caror rezultant
este R = 0, au o radacina comuna x0, adica :
F (x, yo)= 0, f (x0, yo)= 0,
§i xo Yo reprezinta o solutie a sistemului.
Aà dar, pentru a rezolvà ecuatiile date, se va eliminà x Intre
ele §i se va rezolvA eliminantul R (y) = O. Inlocuind pe y In ecua-
tia (8), care ne da solutia comuna celor doua ecuatii, aflam pe x,
86. Ap1icatie. Se./ se rezolve ecuatiile :
f (x, y)= a x2+ 2 b x y+c )12+2 d x+2 e y+f = 0,
(x,y) a' x2+2 b'x y+cly2+2 d'x+2 e'y+f= 0
www.digibuc.ro
148
Punand :
a, B=2bxy-F2d, C=ce-1-2ey-F-f,
A'= a' , B'--= 2 bY-1-2 d' c' y2+2 e'yd-f'
ecuatiile propuse sunt de forma :
A x2+B x+C = 0,
A'x3+B'xd-Cr= 0.
Eliminand pe x Intre ele, gasim relatia :
(AC'CAT(AA' BB') (BC' CB')= 0,
care este o ecuatie de gradul al 4-lea In y.
Vom obtine pentru y, 4 valori. ltilocuindu-le In ecuatia care
da solutia comuna :
BA') x + (AC' CA') = 0,
(AB'
se obtin 4 valori pentru x.
Ecuatiile admit 4 sisteme de valori, adica un numar egal cu
produsul gradelor celor doua ccuatii :
87. Exemple : I. Sei se rezolve sistemul :
x2- y2, 1
x2+y2 2x 2 y+1 = O.
Eliminand pe x cu metoada lui Cauchy, y va fi dat de ecuatia :
y (y3 2) = 0,
2 y3--F2 y
care admite solutia y = o si alte trei. Valoarea lui x e data de
ecuatia obtinuta, scazand prima din a doua :
y2 x y+1 O.
and y = 0, x =1 ; Inlocuind pe y cu celelalte valori, vom

mai avea: pentru x Inca trei valori, asa ca ecuatiile admit 4 sis-
teme de solutii.
11. Sá se rezolve sisternul
5 (x2-i-y2) 6 x y 6 (x-F-y) + 5 = 0,
xa +-ya±x y (x+y) x2±y2 9 x y-f-x-i-y-1-1 = 0.
Vom lua ca necunoscute x+y =u, x y = V; de unde :
x2±y2 (x+3)2 2 u2 2
x3-1-)3=(x+y)3 3 x y (x+y). u3-3 u v.
www.digibuc.ro
149
Ecuatiile devin :
5 0-16 v 6 u L 5 = 0;
?8H-u2-Hu-2 u v 11 v+1 0.
Inlocuind in a doua valoarea lui v scoasa din prima, avem
ecuatia :
6 u3 27 u2d--72 u-39 = 0,
sau :
2 u3 9 u2-I-24 u-13 0,
care da valorile lui u.
La cele trei valori ale lui u. corespund trei valori ale lui v,
date de ecuatia :
v = 5 us-6
16
u+5
Cunoscand u si v, se va forma ecuatia de gradul al doilea

u Xd-v = 0,
care ne va da pe x i y. Prin urmare sunt 3 sisteme de valori
pentru x i v. In realitate sunt 6, din care trei se zice ca sunt
infinite.
III. Set se rezolve ecuatia irationala:
3,
1+V X-HX= 0.
Se pune : x=u, 3V x=v, de unde :
u+v+1 = 0,
u 2 = X', v3= x.
sa eliminam u si v Intre aceste ecuatii. Din prima gasim
= (1-Fv), pe care Inlocuind'o In a doua. avem :
v2+2 v = x 1, v3= x.
Inmultim prima cu y i tinem seama de a doua.
Deducem :
z v2(x 1) vd-x= 0,
v2+2 v x+1= 0,
De unde, eliminand pe 7,, avem ecuatia :
( 3 x+2)2= (x+3) (x2 4. x+1).
www.digibuc.ro
150
IV. Six' se discute sisternul de ecuatii:

x2-Fy2 3 xy 0,
2 2+x k 0.
SA Ittänt ca necunoscute u = x-Fy, v = xy ; deci :
xy =4(u2y2),
1
x3-Hy 3- 3 xy = (x+y) 3 3 xy (x+y-F1)=

u3 (u2
3
4
y2) (u-F1)=--- 0,
x2 y--Fxy k == (x (x-F-y+1)k
v (u+1) k 0;
de uncle ;
u3+3 uv2--3 u2+3 v2 = O.
V=
11+1"
Inlocuind pe v in prima ecuatie, avem .
f (u) = u4 2 u3 3 212+3 k2= 0.
lui Rolle, pentru ecuatia f 0, devine :
f 03) f3J-J) f (0) f f(d)

4
3 k2_ 207 331r3.3 3 k2 3 k2 207+33 11 33 +

32 32
Fie :
'k? 69 11 V 33 69 + 11 V 33
1 32 32
Din cele ce preced, deducem urmatoarele concluziuni :
10. Ie2<14, avem 4 sisteme de valori pentru u si v 1
deci
4 sisteme de valori pentru x i y.
2°. k2=14, 2 sisteme distincte i confundate.
3°. ki < k2 < 14, 2 sisteme distincte reale.
40. k2 =14, douA sisteme confundate.
5°. le > 14, nici un sistem real.
www.digibuc.ro
151
hi toate cazurile, doua din sisteme, care ar trebui sa fie in

numar de 6, sunt infinit de mad
4
V. Sa se calculeze 1-1-i pe cale algebrica (i = ).
Rezultatul va fi de forma xd-iy. Avem dar :
= (x-kiy)4= x4-6 x2 y24-y4-ki (4 x3 y- 4 xy8
Egaland partile reale i coeficientii lui i, avem de rezolvat
ecuatiile :
x4-6 x2)2+) 4 1, 4 x3 y 4 ,X) 3 = 1 .
Punand y = tx, ecuatiile devin :
t4+4 t3 6 /2-4 t+1 = 0 (9)
Pentru a rezolva aceasta ecuatie reciproca, sa punem :
1
=u; (10)
ecuatia (9) pusa sub forma :

1
12 +
1
t
+4( ) 6 = 0,
devine :
u2+4 u 4 = 0,
de unde :
u = 2 A- 2 112.
Valoarea lui t e data de ecuatia (10) :
t2 ut 1 = 0,
deci :
t=u+1/1/2-1- 4 2 2 1/2 -0 16 T- 8 V 2
2 2
t= 1 -1-V2 .44 2N 2 -T- 2.
§i vor fi dati de ecuatiile :

1
x4 = 4 t (1-12)' ) = tx.
88. Observare. Mind date doua ecuatii :
(x, y) = 0, (x, y) = 0,
www.digibuc.ro
152
sa construirn curbele lor reprezentative, In raport cu doua axe per-

pendiculare 0 x i 0 y. .
A iezolva. sistemul (11), Insemneaza a OM punctele comune
celor doua curbe reprezentate de ecuatiile date ; caci daca un sistem
de valori (x, y), verifica de odata ambele ecuatii, atunci punctul
ale carui coordonate (abscisa ordonata) sunt x si y, se gaseste
i
pe ambele curbe, deci este un punct de intersectie al lor.

i
Exereitii
1) SA' se rezolve sistemul :
x'+3 yx2+(3 y2y+1) x+5,3y.2+2 y = 0,
x2+2 xy+y2---y = O.
R. Eliminând x, gAsim :
(Y-1) (Y9-1) (2 3)2 I)
Inlocuind valorile lui y In solutia comunA x = 2 y, avem sistemele :
(x 0, y = (x = 2, y = 1), x = ± )12, y = -T- 1-712-)
Solutia comunA. x = 2 y se obtine considerând ecuatiile (6) si

(7) cu metoada lui Chauchy.
2) SA se rezolve sistemul :
x3+2 yx2+2 y (y-2) x-1-y2y = 0,
x2+2 xy+2 y2 5 y+2 = O.
R. Eliminând x, avem :
y3'7 y2+16 y-12 = O.
3) SA se elimine x intre ecuatille :
x8+p x-1-q = 0, x2+F x+q' = O.
R. (pp')2 (p q'qp')(q-02 = O.
4) SA se &eased numArul sistemelor de solutii reale comune
ecuatiilor :
X4-Fy3 = al xy+ay+ x = O.
O,
R. Punând y tx, ecuatia In t este a2 t4at-1 = 0, care are douä

rädäeini reale; s t, y = t*; Pentru ea x si y sá lie reali, trebue
ca t sä fie real; ecuatiile au douà sisteme de solutii comune reale.
5) SA se rezolve complect ecuatia :
z*z+1 = 0, z = x+iy.
R. Ecuatia n'are rädAcini reale ; x si y sunt dati de ecuatiile :
s2 y2_ x+1 0, 4 x (x2y2)-1 = 0 ;
www.digibuc.ro
153
de unde :
14 x6-16 x2-1 = O.
se rezolve sistemul de ecuatii :
x2+4 5,2 a2, x2+y2axby = O.
Caz particular a = b.
R. Se construesc curbele :
,02 y2
a2+ a\2 1, (x 2a )2 + 1)9 )2 = (a2+b2),
)
care au douà puncte de intersectie reale, din care unul este (a, 0). Elimi-
nand x se obtine ecualia :
f (y) = 9 y3+6 by2+(b2-2 a9 y-2 a2 b = 0,
a
care are o rhdbcinà realb cuprinsä In intervalul 0, 2 (b > 0).
Y
Pentru a calculà pe y, se ia ca necunoscuta : = z. Se oMine :
y 0, 4 a ; x = a (1-0,4-0,48).
SFIR IT
www.digibuc.ro
TABLA DE MATERII
Pag.
Prefata IIIV
Proprietäti generale ale polinoamelor i ecuatiilor alge-
brice. Formula lui Taylor 7-14
Ori ce ecuatie algebricil de gradul m admite m rädäcini
Aplicatii. 14-19
Conditia ea douà polinoame sä fie identice. Aplicatii. Re-
zolvarea ecuatii de gradul al III-lea. Formula lui Cardan. Rezol-
varea ecuatii de gradul al IV-lea. Metoda lui Descartes. . 19-23
Exercitii 25-28
Relatiuni Intre ràduicini i coeficienti. Aplicaii 28-35
Exercitii 36-44
Divizorii unui polinom. Cel mai mare divizor comun a
douà polinoame. Ap1icaii. Ràdàcini comune a doll/ ecuatii
Aplicaii 45-53
Exercitii 53-55
Rädäcini multiple. Aplicatii 56-60
Exercitii 60-63
Rezolvarea unei ecuatii când are rädilcini multiple . 64-66
Exercitii 66
Propriefáti speciale ale ecuatiilor cu coeficienti reali. Apli-
catii. Mee ecualie algebricä de grad färä sot admite cel putin
o rädäcinä realä. Dacii o ecuatie cu coeficienti reali admite
rädacina (a+b i), admite si conjugata ei. Dacil o ecuatie cu
coeficienti rationali admite rädäcina irationala (a + V b), admite
si conjugata ei. Aplicatii 67-74
Exercitii 74-76
Separarea rädäcinilor unei ecuatii. Teorema lui Rolle.
Apliciiii 77-83
Exercitii 83-91
Teorema lui Descartes 92-97
Exercitii 97
www.digibuc.ro
156
Pag.
Rezolvarea ecuatillor numerice. Transformarea ecuatiilor.
Aplicatii. Limitele rädäcinilor. Metoda grupärei termenilor. Me-
toda lui Newton 98-104.
Exercitii . 104-105
Calculul rädkinilor ecuatiilor numerice. Rädäcini Intregi
fractionare. Aplicatii. 106-112
Exer citii 112-114
Calculul rädricinilor irationale. Metoda de aproximatie prin
pärti proportionale. Metoda lui Newton. Interpretarea georne-
tricA a acestor metode. 115-121
Exercitii 125 127
Rezolvarea ecuatillor transcendente. Exemple 128-135
Exercitii 136-137
Eliminare. Metoda lui Bézout. Metoda lui Sylvester. Me-
toda lui Cauchy. Aplicatii. 138-147
Rezolvarea a doua ecuatii cu douä. necunoscute. Aplicatii 147-152
Exercitii 152-153
www.digibuc.ro
www.digibuc.ro

Ahem 5uperiom: Lectiuni

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ahem 5uperiom: Lectiuni

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

/Mr IMP 11,111

CARTE APROBATA gDE ONOR. MINISTER AL CULTELOR t3I JNSTRUC-

CARTE APROBATA. OE ONOR. MINISTER AL CULTELOR I INSTRUC-

alta parte sa se caute ea elevul s vazà. dea Seama curry

delor, pentru liceele rectle, urma unui raport foarte tavorabil

Inainte de a termind met cred dator sá spun douet cuvinte

sa Insemnam cu p=IxI moduIul lui x §i cu M cel mai mare

De oarece vrem sa gasim valorile lui x pentru care :

Aà dar daca luam :

pentru toate valorile lui x, pentru care lxi=p< a, §i deci teo-

+h [in A xm--1-+ (m-1) Atxm--2

Insa luand derivatele succesive ale polinomului I (x), avem

Mernbrul al doilea al acestei expresiuni fiind un polincrn in

anulandu-se pentru y == 0, se poate gasl (§ 2) un numar pozitiv

adicä valoarea expresiunii :

este cuprinsa Intre a si + a. Prin urmare, lnlocuind In f (x) ex-

De oarece vrem ca:

Trebuind deci ca modulul lui x, adia p, sa fie mai mare ca4

puted sa aibd valori foarte mid, and se Inlocuid y cu valori foarte

pentru astfel de valori ale lui x, polinomul f (x) va avea o va-

Polinomul fi (x), de gradul (m 1), egalat cu zero forrneaza

(x a1((x a2)..(x am) A,

in fiind gradul ecuatii. Se zice atunci ca ecuatia are radacini mul-

se pune sub forma :

9. Descompunerea unui polinom in factori nu este posibia

Descompunand polinomul In alti factori, In alt fel, am avea

Membrul Intai se anuleaza pentru x = a deci §i membrul aI

leze pentru adica sa nu mai contie factorul (x

Egalitatea (I) devine atunci, dupd ce simplificArn cu (x a) ;

Printr'un rationament analog se deduce :

se anuleazd pentru valorile lui x egale cu :

la o constantd. In adevar, daca polinomul de gradul m

t (x) f (x) f (x)

(a, a2) (a, a,)

Inlocuind pe x cu a2 cu a3, se obtine aceasi valoare iien-

m-2 m-2 m-2

(amI am ). m-1 a2m-4 m-1

12. .Conditia ca doua polinoante sa fie identice este ca co-

(1) A 0xn A1xn--1+ . . An Box' +-B1xn-1 . +Bn

14. Observare relativii la calculul valorii numerice a unui

Se Ifflocuqte In noua paranteza x cu a qi se dä factor co-

Desvoltand determinantul dupa regula lui Sarus, avem

Pe de aka parte, In deterrninantul considerat, sa adaogam laJ

u i v Bind dati de relatiile (I).

De unde rezulta ca celelalte doua radacini ale ecuatii :

Ecuatia ce da valorile lui u3 i 3 este :

1-1/(4)2± 3' VS= D2+ (P3)a'

Inlocuind valorile lui u §i v, radacinile ecuatii :

PC2= 2 a e. -12 ( 1-F311 3), x3. 2a2 a=-- 2

f (x)== x4+A x2H-B x-FC 0,

Aceasta ecuatie care se numeste rezolvanta ecuatii de gra-

q-kq' p2= 10, q' = 9

2. S5 se afle valorile lui x pentru care polinomul :

3. SA se gAseascA un polinom J (x) de gradul n, astfel cä 1nsemnänd

x1= 2 5, ; i = V-1, a2+a-1-1 = O.

6. SA se aplice formula lui Cardan ecuatii :

au aceleasi rädäcini ; deci :

In cazul ecuatii numerice :

9. Sä se gäseascA conditia ca ecuatia :

Aplicatie In cazul ecuatii :

Re latiuni intre rticlacini §1 coeficienti

nile ecuatii f(x)=0. Pentru aceasta din primele relatii,

x1x2= x1x2-Fx2x3-Fx3x1= =-- 23,