UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI

FACULTATEA DE TEOLOGIE,LITERE,ISTORIE
ȘI ARTE
SPECIALIZAREA: ISTORIE.

REFERAT
Căderea Constantinopolului

Coordonator ştiinţific,
Student,
anul I Facultatea de Istorie
Constantinescu Sebastian-Florin

PITEŞTI
2021
 CUPRINS

INTRODUCERE...................................................................................................................3-4
PREGĂTIRILE CUCERIRII...............................................................................5
CĂDEREA CONSTANTINOPOLULUI ............................................................................6-7
CONCLUZII.............................................................................................................................8
BIBLIOGRAFIE.......................................................................................................................9
 INTRODUCERE

Cucerirea Constantinopolului este un eveniment istoric,ce delimitează foarte bine sfârșitul

unui imperiu și apogeul altuia.Cele două imperii sunt cel bizantin ,care era într-o continuă
scădere,și cel otoman,care profitând de aceasta ,a reușit să-și întindă puterea și mai mult.
Căderea Constantinopolului aparține, ca fapt și perioadă istorică, de două personalități din
două mari imperii ale secolului al XV-lea.
S-au scris pagini întregi de istorie despre împăratul Constantin al XI-lea Porfirogenetul și
sultanul Mohamed al II-lea , căruia în urma cuceririi din 1453 i-a rămas renumele de
Cuceritorul Constantinopolului.
Ioan al VIII-lea Paleologul(1392-1448) a murit în data de 31 octombrie 1448, după ce i-a fost
comunicată vestea înfrângerii suferite de oștirea creștină a lui Iancu de Hunedoara în Bătălia de
la Kosovo Polje.
Ioan al VIII-lea era fiul cel mai mare al împăratului Manuel al II-lea Paleologul (1350-
1425). Acesta a avut șase fii: Ioan, Theodor, Andronic, Constantin, Thoma și Demetrios.
Theodor a murit în 1438, ca despot al Moreei, Andronic murise înaintea lui Theodor, la
mănăstire, iar Thoma și Demetrios n-au ajuns niciodată pe tron.
Ioan și Constantin (viitorul împărat Constantin al XI-lea Paleologul) au fost ultimii basilei
ai Imperiul Roman de Răsărit.
Constantin XI .Tatăl său era împăratul Manuel al II-lea Paleologul (1350-1425), iar mama
sa, Elena (cca. 1372-1450), era fiica unui cneaz sârb, Constantin Dragaš, de unde și
supranumele Dragases al viitorului împărat. De asemenea, i se mai spunea
și Porfirogenetul (supranume întâlnit și la alți împărați bizantini), deoarece se născuse în
camera de purpură a palatului (iatacul imperial).
Constantin a ajuns împărat al Bizanțului după moartea lui Ioan al VIII-lea .La 6 ianuarie 1449
a fost încoronat în catedrala din Mistra de către mitropolitul locului1.
Aceasta a fost prima încoronare de după o mie de ani care nu s-a oficiat în Constantinopol,și
nu a fost niciodată încoronat oficial de către patriarh ,nici măcar după sosirea lui la
Constantinopol, pentru că patriarhul era încă loial unirii cu Roma și noul împărat nu dorea să
stârnească alte neînțelegeri2.
Noul împărat a ajuns în capitala Bizanțului pe 12 martie,pentru ca după câteva zile să-și
înscăuneze frații Dimitrie și Toma ,ca despoți în Moreea.

1
Steven,Runciman,Căderea Constantinopolului 1453,Editura Științifică,București.1971,p.68.
2
Timothy ,E.,Gregory, O istorie a bizanțului , Editura Polirom,Bucuresti,2013,p.347.
 Avea aprope 45 de ani ,fiind un om integru ,înalt de statură și cu tenul închis al familiei
sale.Sosirea lui la Constantinopol a fost întâmpinată cu o sinceră bucurie 3.Onestitatea noblețea
,energia,bărbăția și patriotismul erau calitățile dominante ale lui Constantin cofirmate de cele
mai multe izvoare grecești contemporane și de propria conduită din timpul asediului
Constantinopolului4.
El este ultimul împărat bizantin care ia parte la cucerirea capitalei bizantine de către turci
murind în dimineața zilei de 29 mai 1453.
Mahomed a devenit sultan în urma abdicării lui Murad al II-lea în 1444, acțiune fără
precedent în istoria Imperiului Otoman.
Până atunci, începând de la vârsta de 5 ani, tânărul Mahomed a deținut în mod oficial rolul
de guvernator la Amasya, puterea efectivă având-o un îndrumător politic și educativ al prințului
otoman, numit de sultan. Schimbarea bruscă în politica otomană a fost interpretată ca o
oportunitate de reluare a ostilităților.
În contextul sosirii cruciaților la Varna în toamna lui 1444, Murad al II-lea a fost chemat de
vizirul Çandarli Halil, om politic căruia precedentul sultan i-a atribuit responsabilitatea
supravegherii lui Mahomed, să conducă armata împotriva creștinilor.
După victoria obținută în bătălia de la Varna, Murad s-a întors la Manisa. Prima domnie a
lui Mahomed al II-lea s-a caracterizat printr-o succesiune de crize politice și economice interne.
Devalorizarea monedei de argint cu 10% de către tânărul sultan a avut efecte negative asupra
funcționarilor otomani și a ienicerilor.
Acestia din urmă s-au răsculat în 1446 la Edirne, iar această criză a dus la rechemarea lui
Murad al II-lea de către Çandarlı Halil pașa în 1446. În urma detronării sale, Mahomed s-a
îndreptat spre Manisa ca guvernator, unde a rămas până la moartea tatălui său în 1451
La 18 februarie 1451 ,sultanul Mahomed al II-lea,care numai la 19 ani ocupă tronul
definitiv.pentru a nu mai avea predendenți la scaun ,sultanul își ucide propriul frate ,Ahmed
,care era încă în leagăn 5.
La aflarea înscăunării noului sultan ,au sosit la Adrianopol multe solii care îl felicitau pe
noul padișah.Printre aceștia se numărau și trimișii împăratului Constantin al XI-lea
Paleologul,precum și trimisul regelui Ungariei ,Iancu de Hunedoara.
Un istoric Bizantin relatează că se dedica cu înflăcărare științelor în special astrologiei,că
citea povestiri despre faptele istorice ale lui Alexandru al Macedoniei,ale lui Iulius Caesar și
ale împăraților Constantinopolului și că vorbea 5 limbi în afară de turcă6.
Sultanul a dus cu toate statele o politică de pace,dar mai ales cu Ungaria,Țara
Românească,Mitilene,Veneția ș.a.
Cu toate acestea el își începe expedițiile militare ,odată cu cea contra lui Ibrahim bey
Karaman care îi atacase hotarele și cu care după ce-l învinge, încheie o pace.Cu timpul sultanul
devine din ce în ce mai dornic de noi cuceriri,dar mai ales el și-a îndreptat privirea spre Imperiul
pitic grecesc 7.
La 11 mai 330 a avut loc inaugurarea oficială a fostei colonii grecești Byzantion ,ca noua
capitală a Imperiului Roman ,sub numele de Constantinopol.Orașul avea unul dintre cel mai
frumoase porturi din lume Cornul de Aur8.

3
Runciman, Op.cit...,p.69.
4
A.A.Alexandrovici,Vasilev,Istoria Imperiului Bizantin,Editura Polirom,Bucuresti,2010,p.608.
5
Aurel,Decei,Istoria imperiului Otoman ,vol,I,Editura Științifică și Enciclopedică,București,1978,p.97.
6
.Alexandrovici. Op.cit..p.609.
7
Decei,Op.cit..p.98.
8
Andrina,Stiles,Imperiul Otoman 1450-1700,traducere de Felicia Pavel,Editura ALL,București,1995,p.1.
 PREGĂTIRILE CUCERIRII
1451-1452
Abia venit la putere Mahomed al II-lea face intense pregătiri diplomatice și militare în
vederea cuceririi Constantinopolului ,încheie tratate cu Veneția (10 sept.1451) și cu Iancu de
Hunedoara (20 noiembrie 1452) și înteprinde campanii militare în Moreea oct.1452, și Albania
(vara 1452-aprilie 1453)pentru a împiedica orice intervenție în sprijinul Constantinopolului9.
Constantinopolul era dezbinat în privința unirii cu Roma. Totuși ,marea majoritate a
clerului și laicilor erau neclintiți în opoziția lor.Lideri ca Georgios Scholarios ,care devenise
călugăr cu numele de Ghenadie și Ioan Eugenicul, fratele lui Marcu au rămas pe poziții ostile
Romei.
În 1451,patriarhul Constantinopolului, Grigore al III-lea, sătul de controversă,s-a retras
din oraș și s-a refugiat la Roma. Orașul nu mai avea patriarh.
În primăvara anului 1452 a început construirea unei fortărețe impunătoare pe malul
european al stâmtorii Bosfor, Rumeli Hisar(Fortăreața Romană) și completa încercuirea
Constantinopolulului de către turci.
Era limpede că sultanul se pregătea pentru un asalt final asupra orașului. În această situație
Constantin , nu avea altceva de făcut decât să adune provizii și să lanseze toate apelurile pe care
le putea lansa în Occident. A făcut promisiuni Ungariei și Aragonului și a încercat să obțină
sprijinul negustorilor din Ragusa.
Marile republici maritime italiene nu se mai interesau de soarta Constantinopolului,în parte
pentru că făcuseră deja aranjamente pentru promovarea propriilor afaceri cu turcii10.
Veneția și Genova țineau la bunele raporturi comerciale pe care le aveau cu Imperiul otoman
.Genova dăduse libertate de acțiune supușilor săi și ordonase coloniilor sale (Pera și Chios..) să
fie în bune relații cu turcii.Veneția dispusă să aprovizioneze Constantinopolul ,rămânea
rezervată în ce privește ajutorul militar.
Cât despre regele Neapolelui ,el a trimis o flotă în Marea Egee însă aceasta a fost rechemată
după câteva luni.Papa considera o prioritate aplicarea unirii Bisericilor, hotărâtă la Florența ,
altfel spus supunerea către Roma.
Sosit la Constantinopol pe 26 octombrie 1452 cu 200 arcași ,legatul său,cardinalul Isidor de
Kiev ,a obținut oficierea unei slujbe religioase la Sfânta Sofia ,pe 12 decmbrie , care celebra
unirea în prezența basileului și a Curții11.
În 1452 un inginer artilerist maghiar pe nume Orban a venit la Constantinopol și i-a oferit
împăratului serviciile sale. Totuși Constantin al XI-lea nu avea nici fondurile necesare pentru
a-i plăti salariul nici resursele care să-i permită să construiască tunuri.
În consecință, Orban și-a îndreptat atenția către sultan, când i-a spus lui Mahomed că putea
construi un tun care ar fi putut doborî porțile Babilonului ,sultanul i-a oferit un salariu de patru
ori mai mare decît ceruse și i-a pus la dispoziție toate resursele de care avea nevoie.
Orban a construit tunul masiv care a scufundat o corabie venețiană în Bosfor și apoi a început
să construiască unul de două ori mai mare pentru atacul asupra Constantinopolului12.

9
Stelian,Brezeanu,O istorie a Bizantului,Editura Albatros,Bucuresti,1981 ,p.203.
10
Gregory,Op.cit.., p.348.
11
Robert, Mantran,Istoria Imperiului Otoman, Editura BICALL,Bucuresti,2001,p.74.
12
Gregory ,op.cit..p.349.
 1453 în luna ianuarie un detașament genovez format din 700 de oameni,condus de Giovanni
Giustiniani,sosește la Constantinopol . I s-a încredințat apărarea zidurilor, la care se pricepea
cel mai bine13.
Învățând lecțiile istoriei , Mahomed al II-lea a înțeles că orașul Constantinopol nu putea fi
luat decât de o putere care controla marea, așa că a construit o flotă de dimensiuni considerabile
pentru a contracara orice atac din partea puterilor maritime occidentale
Speriat de pregătirile lui Mahomed și de distrugerea unor vase proprii de către artileria turcă
din Rumili-Hisar ,senatul venețian se hotărește să-l ajute pe Constantin al XI-lea, trimițând la
Constantinopol două vase cu 800 de soldați, care au ridicat în sfârsit pânzele în aprilie.
Papa le-a urmat exemplul și a spus că v-a trimite 5 vase ,iar genovezii unul, presupunând că
aceste corăbii ar fi putut trece de blocada otomană ,ele soseau deja prea târziu ,iar forța lor era
prea mică pentru a mai putea salva situația.
Apărarea orașului i-a a fost încredințată marelui duce (megas doux) Loukas Notaras, lui
Dimitrie și Ioan Cantacuzino și lui Nichifor Paleologul ,toți aflați sub comanda generală a
împăratului14.

CĂDEREA CONSTANTINOPOLULUI

Începutul marelui asediu al Constantinopolului 1453, 7 aprilie.Efectivelor modeste ale lui

Constantin al XI-lea,formate din cinci mii de greci și cca două mii de latini,cu o flotă slabă și
fără artilerie , Mahomed al II-lea,le opune forțe impresionante,ce se ridică la aprope 200 de mii
de oameni dintre care câteva zeci de mii soldați de elită,susținute de cea mai bună flotă otomană
de până atunci și de o excelentă artilerie 15.
18 aprilie 1453 prima încercare de asediu general asupra orașului,respinsă cu succes de
asediați,grație eficacității focului grecesc ,folosit de forțele bizantine și vitejiei lui Giovanni
Giustiniani și a detașamentului latin.
La 20 aprilie ,singurul moment în care soarta a fost favorabilă creștinilor ,4 nave genoveze
care veniseră în ajutorul Constantinopolului au înfrânt flota turcă în pofida superiorității
numerice a acesteia.La 22 aprilie orașul cu împăratul în frunte a rămas uluit în fața unui
spectacol extraordinar și terifiant,navele turcești se găseau în partea superioară a Cornului de
aur.
În timpul nopții precedente ,sultanul reușise să transporte pe uscat ambarcațiunile din Bosfor
în Cornul de Aur,se construise ad-hoc un fel de platformă de lemn în valea dintre coline și
vasele au fost puse pe roți și trase pe această plaformă.Flota greco-italiană ancorată în Cornul
de aur, dincolo de lanț s-a aflat din acel moment prinsă între două focuri.Situția orașului a
devenit critică.Planul garnizoanei asediate de a incendia în timpul nopții vasele turcești aflate
în Cornul de aur a fost dezvăluit sultanului printr-o trădare și a fost preîntâmpinat16.
1453 luna mai . Mahomed al II-lea face 14 încercări de asediu general asupra orașului(1-25
mai)17.
În acest timp ,bombardamentul violent al orașului,neîntrerupt de mai multe săptămâni, a
adus populatia în pragul epuizării complete:bărbați,femei,copii,preoți,monahi,și monahii erau

13
Brezeanu,op.cit...p.203.
14
Gregory,op.cit... p.350
15
Brezenu ,op.cit...p.204.
16
Alexandrovici,op.cit..p.613.
17
Brezeanu,op.cit..p.204.
constrânși, să repare numeroasele breșe din ziduri.Apărătorii au rezistat neclintiți, iar împăratul
a confiscat averile Bisericii și ale persoanelor private pentru a cumpăra mâncare18.
23 mai 1453 –ultimatum a lui Mahomed respins de Constantin al XI-lea ,prin care ,în schimbul
capitulării, sultanul promitea basileului să-i acorde Moreea ,sub suzeranitate otomană19.
Cauza negocierii a fost forfota legată de unele revolte ale supușilor sultanului din Asia
Mică:devenise clar că asediul nu se putea prelungi la nesfârșit și că Mahomed trebuia: fie să
cucerească orașul,fie să facă față unei situații dificile în propriile teritorii20.
28 mai. Imitând celebrele dicursuri din Istoria lui Tucidide, Critobul îi atribuie lui Mahomed
al II-lea un discurs adresat trupelor sale ,în care face apel la curajul și fermitatea lor,în acest
dicurs sultanul le cere „3 sunt condițiile pentru un război victorios : a dori (victoria), a fi
rușinat(de dezonoare-înfrângere) și a da ascultare comandanților” .Acest asalt a fost stabilit
pentru noaptea de 29 mai21.
Într-un lung discurs Constantin al XI-lea și-a îndemnat populația la o apărare curajoasă ,dar
a întrezărit limpede destinul ei tragic cand a spus că turcii: „ se bizuie pe arme,
cavalerie,infanterie,și superioritate numerică, noi ne încredem Domnului Dumnezelui și
Mântuitorului nostru și în al doilea rând în brațele și forța noastră, care ne-au fost încredințată
de puterea dumnezeiască”.
Constantin al XI-lea și-a încheiat discursul astfel: „Vă rog și vă implor să acordași onoarea
și ascultarea cuvenite comandanților voștri ,fiecăruia potrivit rangului său ,gradului și slujbei
militare.Aflați aceasta dacă respectați cu sinceritate toate câte vi le-am poruncit ,nădăjduiesc
,cu ajutorul lui Dumnezeu să evităm dreapta pedeapsă trimisă de Dumnezeu”.
În seara aceleiași zile s-a celebrat o slujbă în Sf.Sofia ,a fost ultima ceremonie creștină care
s-a săvârșit în celebra biserică22.
Început noaptea după orele 01.30 asaltul general al orașului se desfășoară în 3 valuri
succesive pentru a nu lăsa asediaților nici un răgaz.
După respingerea mai multor valuri , când au intrat în luptă ienicerii (valul 3)a dus la
rănirea gravă a genovezului care apăra zidurile :Giustiniani. Epuizat fizic şi psihic, a cerut, în
ciuda rugăminţilor Împăratului de a nu pleca, să fie dus de pe câmpul de luptă.
S-a deschis o poartă în zidul interior pentru ca genovezii să-şi ducă comandantul în cetate.
Ostaşii care luptau în apropiere au văzut poarta deschisă, pe tovarăşii lor ducându-l pe căpitan
şi au crezut că linia de apărare a fost ruptă. S-au grăbit cu toţii să intre în cetate, lăsându-i pe
bizantini să lupte singuri între cele două ziduri. Această greşeală a fost observată de otomani,
care au presat şi mai mult asupra zonei Kerkoporta.
Mii de ieniceri au pătruns între cele două ziduri, mulţi dintre ei ajungând la zidul interior al
lui Constantin. totuși care reușește în zorii zilei să frângă rezistența apărătorilor epuizați și să
pătrundă în oraș între orele 9-10 ale dimineții.Urmează masacrul populației și un jaf cumplit
,prelungit 3 zile și 3 nopți. Constantin al XI-lea ultimul împărat bizantin și-a găsit moartea
eroică între apărătorii cetății23.
Mahomed al II-lea a intrat în cetate în după amiaza primei zile de ocupaţie. Constantinopolul
era acum al lui şi avea să devină capitala imperiului. A pruncit încetarea jafului care fusese deja
împlinit.

18
Gregory,op.cit.. p.351.
19
Brezeanu, op.cit.. p.204
20
Gregory,op.cit.. p.351.
21
Alexandrovici,p.613.
22
Idem,p.614.
23
Brezeanu,op.cit..p.204.
 S-a plimbat prin oraşul în ruine, a mers în Sfânta Sofia şi le-a acordat grațierea tuturor celor
care se adăposteau în continuare în edificiu. A poruncit ca această catedrală să fie prefăcută în
moschee. Mahomed a pus un cleric musulman să urce la amvom și să rostească o rugăciune
musulmană și el însuși a intrat în altarul fostei catedrale și s-a închinat lui Allah.
A transformat Sfânta Sofia în Hagia Sofia .
Mahomed a cerut pentru sine cele mai frumoase din comorile jefuite și cei mai nobili
prizonieri,aristrocrați și administratori bizantini,inclusiv pe marele duce Loukas Notaras și
familia lui.
Mahomed era interesat în mod deosebit de împărat ,dar trupul împăratului nu a fost găsit.
Faptul că nu a fost găsit și a dispărut fără urmă ,a dat naștere unei tradiții mai târzii care îl
înfățișează ca fiind „împăratul de marmură”,care nu este mort, ci așteaptă ,undeva în afara
timpului,să se întoarcă și să refacă Imperiul Bizantin24.

24
Gregory,op.cit..p.352.
 CONCLUZII

Imperiul Bizantin și-a sfârșit traiectoria prin istorie în anul 1453 ,după 1123 de ani de
existență. După ce un împărat: Constantin cel Mare ,întemeiase marele oraș (330) ,ultimul
împărat ,Constantin XI Paleologul ,cădea pe zidurile lui alături de soldați. Mamele ambilor
împărați având numele de Elena.
În istoria mai mult decât milenară ,Imperiul Bizantin a îndeplinit o mare misiune
politică,religioasă și culturală.El a răspândit creștinismul în tot spațiul Mediteranei Orientale
,din Africa de Nord,răsăritul Europei și Asia.
Bizanțul a apărat contra ereziilor și islamismului ,a reprezentat ortodoxia și a susținut-o cu
toate forțele lui .
A fost un centru de cultură și civilizație care a iradiat asupra tuturor popoarelor
Europei.Moștenirea culturală și religioasă a Bizanțului au primit-o poparele ortodoxe din
Pen.Balcanică și Răsăritul Europei pe care o păstrează până azi.
În realitate cucerirea Constantinopolului ,n-a avut drept țel jefuirea unui oraș bogat ,ci
transpunerea în practică a unui program căruia azi îi spunem Imperialism.
Mahomed al II-lea și-a propus să cucerească Constantinopolul din vechea lui dorință de a-l
face capitala imperiului său.
La cucerirea capitalei bizantine de către turci și-au adus „contribuția ”și Țările Europene,atât
prin politica lor ,cât și prin ajutorul pe care NU l-au acordat la timp.
Mahomed al II-lea după cucerire, a transformat catedrala Sfânta Sofia în moscheea Hagia
Sofia ,iar Constantinopolul a devenit Stanbul ,noua capitală a imperiului Otoman.
Foarte bine este sfârșitul unui imperiu și apogeul altuia.Cele două imperii sunt cel bizantin
,care era într-o continuă scădere și Imperiul Otoman,care ,după de cucerirea Constantinopolului
,a reușit să-și întindă puterea și mai mult.
Geniul militar al lui Mahomed al II-lea care prin tactica folosită de artilerie a dus la
bombardarea zidurilor și slăbirea lor.Altă mișcare genială prin mutarea flotei în Cornul de
Aur –a doua acțiune tactică câștigătoare. Valurile succesive(3) de atacatori folosite la asaltul
general al orașului.
 BIBLIOGRAFIE

Alexandrovici, A.A ,Vasilev, Istoria Imperiului Bizantin,Editura Polirom, București, 2010.

Brezeanu ,Stelian, ,O istorie a Bizanțului, Editura Albatros, București, 1981.
Aurel ,Decei, Istoria Imperiului Otoman ,vol.I, Editura Științifică și Enciclopedică,
București,1978.
Gregory ,Timothy ,E., O istorie a Bizanțului , Editura Polirom, București, 2013.
Mantran ,Robert, ,Istoria Imperiului Otoman, Editura BICALL, București, 2001.
Runciman ,Steven ,Căderea Constantinopolului 1453,Editura Științifică, București.1971.
Stiles, Andrina, Imperiul Otoman 1450-1700,traducere de Felicia Pavel,Editura ALL,
București,1995.