UNIVERSITATEA DE VEST Colegiul Universitar Pedagogic » VASILE GOLDIS” ARAD PROCESUL REPREZENTARII $I IMAGINILE MENTALE Coordonator Prof. Univ. Dr. KRAMAR MIHAI ~ Absolvent Ang tuct ADINA - 2000 -Cuvant inainte Subiectul tratat in cadrul lucrarii de fata, il constituie relatia cauzala dintre procesul psihic de reprezentare si produsul psihic al acestuia, anume imaginea mentala, sau mai simplu imaginea. in primul capitol am incercat a prezenta, o serie de opinii din literatura de specialitate referitor la notiunea de reprezentare. Din prisma psihologiei generale dar si a scolii cognitive. Am cautat s& surprind rolul gi locul reprezentarii in procesul cunoasterii in capitolul doi este trataté imaginea din punctul de vedere al formei prin analizarea imaginilor artistice si a aspectelor expresiei plastice, a anumitor creatii artistice pornind de la originea artei preistorice si continuand cu cateva stiluri si curente ale artei traditionale si moderne. incercand a prezenta si diversele teorii despre reprezentarea in arta. Datele si concluziile au fost selectate prin prisma relevantei lor psihologice la tema data incercand a fii strans legaté de domeniul psihologic, evitand punctul de vedere estetizant. in cadrul capitolului al treilea vom incerca a prezenta diverse conceptii privind semnificatiile continuturilor psihice ale reprezentarii, din perspectiva psihologiei analitice precum gi din psihologia proiectiva. In cadrul subcapitolului consacrat reprezentarilor arhetipale din perspectiva psihologiei analitice a lui Carl Gustav Jung a carei opera a constituit 0 sursa bibliografica care ne-a intarit convingerea privind importanta fundamentala a reprezentarilor. Legat de opera si persoana sa ne leaga gi 0 legatura afectiva, data nu doar de prietenia si similitudinea operelor lui Jung si a ilustrului nostru savant Mircea Eliade, a intalnirii celor doi titani ai secolului XX — lea la Ascona in 1955,dar si a fluctuasei colaborari a lui Jung cu Karoly Kerenyi, renumit specialist comparat cu Mircea Eliade sau G. Dumezil.K. Kerenyi, nascut la Timigoara in 1887 s-a format in atmosfera plina de emulatie a invatémantului gimnazial din Arad, fiind coleg si pastrand legaturi spirituale pana la batranete cu parintele teolog Petru Salageanu, intelectual de marca al Aradului. Un alt subcapitol |-am consacrat rolul reprezentarii si al semnificatiilor psihologice din cadrul testelor psihologiei proiective in care de un sprijin real ne-a fost lucrarile lui Constantin Enachescu bazate pe cercetarile proprii prin care autorul ocupa un loc bine definit in cadrul psihologiei romanesti. Pe aceasta cale agi dorii s& multumesc domnului profesor coordonator Kramar Mihai, pentru sprijinul acordat la realizarea acestei lucrari, precum gi domnului prof. Univ. dr. Vasile PopeangaPrefata in literatura psihologica, exista o diversitate de opinii in legatura cu notiunea de reprezentare gi acceptiunile sale semantice. Notiunea psihologica de reprezentare fiind desemnata cu termeni extrem de diferiti, in functie de opiniile diversilor psihologi Astfel, Petre Branzei in lucrarea sa ,ltinerar Psihiatric’, afirma despre anumiti autori, cA nu lucreaza cu notiunea psihologica de reprezentare, in aceste situatii este necesar s& se ia in consideratie notiunile de aperceptie, imaginatie si Eidetism. Mircea Miclea - 1994, distantandu-se de terminologia traditionala, a abandonat total termenul de reprezentare, substituindu-l cu acele de imagisticd mentala. Consideram numai partial indreptatita aceasta optiune a autorului citat, in sensul ca nu exista o diferenta esentialé a acestor procedee psihice, anume a reprezentarii si imaginatiei, potrivit psihologiei traditionale, care le trata ca pe doua procese distincte, alaturi de senzatie, perceptie limbaj, memorie si gandire. Totugi dac& conceperea ca o categorie unica ce contine atributele reprezentarii inglobate in aceea de imagistica mentala e mai aproape de realitate, in opinia noastra, fata de varianta traditionala, nu putem identifica ins& total acesti termeni. Chiar dacé in esenta exista un singur proces psihic, sub aspectul manifestarii sale functionale a orientarii in timp precum gi a reportarii acestui proces la perceptie, memorie, putem denumii unul si acelasi proces, atunci cand este orientat spre perceptii, inregistrate in memorie, facand apel la urmele mmnerice, proces de reprezentare. Acelasi proces care este orientat de data aceasta spre viitor, nefacand apel direct la experientele perceptiilor din trecut, proces caregenereaza procesele prin combinarea datelor si recapitularea experientelor eventual percepute, am putea denumii acest proces imaginativ. in acceptiunea lucrarii de fat&é reprezentarea este numele dat procesului orientat spre trecut, si avand ca sursa, engramele, aceluiasi proces insa orientate spre viitor si care face apel indirect la datele memoriei, il numim imaginatie. . jin cuprinsul lucrarii vom folosii conceptul clasic de reprezentare referitor la desemnarea procesului psihic si pe cel de imagine mentala sau imagine, avand ca model terminologia utilizate de Mielu Zlate din lucrarea sa recent aparuta ,Psihologia Mecanismelor Cognitive ” pe care o consideram ca cea mai corecta Imaginea fiind definita ca produs al reflectari senzoriale a unui obiect printr-o senzatie, perceptie s-au reprezentare de catre Paul Popescu Neveanu, in lucrarea de fata vom prelua aceasta acceptiune. In acest sens se referea gi A. T. Bogdan cand denumea imaginile reprezentarile. Conceptul de imagine mentala, a fost pentru prima oara folosit de J. Piaget, care referindu-se la reprezentari, sublinia valoarea lor de semiconcept prin construirea lor in planul mental. Disputele psihologigtlor nu se limiteaz@ doar la nivelul termenilor, cu care este desemnata notiunea de reprezentare, ci exista printre psihologi unii care considera ca reprezentarea in sine nu este un proces psihic de sine statator si nu au dedicat in lucrarile lor nyci un capitol reprezentarii un astfel de exemplu in literatura psihologicé romana, find lucrarea coordonata de lon Radu — 1991. jn schimb jn literatura psihologicd franceza, cat si in psihologia cognitiva anglo — saxona sunt considerate a fii pivotul esential al intregului esavodaj psihic, dedicandu-se carti intregi, astfel afirma Mielul Zlate, a carei lucrare a constituit un indrumar pretios in demersul nostru Constatand multitudinea de controverse si contestari reciproce din cadrul psihologiei Mielu Zlate noteaza u o fina ironie si umor c& nu exista 5problema in legatura cu care sa nu fi fost emise puncte de vedere concepte teorii contradictorii, creandu-se impresia ca psihologia este un TURN BABEL ‘in care nimeni nu se intelege cu nimeni si ce afirma unii este contestat de altii. Pe buna dreptate autorul afirma ca in realitate se evidentiaza faptul ca psihologia este o stiinta vie intr-o continua migcare. Contradictiile care le evidentiaza ducand la proces. progres,1, LOCUL $I ROLUL REPREZENTARII IN PROCESUL CUNOASTERII 41. Reprezentarea. Definitie. Caractere generale. Reprezentarea a fost definita ca o reflectare ,sub forma unei imagini intuitive a unui obiect sau fenomen, care in momentul respectiv nu este perceput, dar care a actionat in trecut asupra analizatorilor. : Reprezentarea este deci o imagine reprodusa, care se, bazeaza pe experienta trecuté perceptiva. Consideraém definitia lui Al. Rosca incompleté deoarece reprezentarea este alaturi de: memorie, gandire, limbaj, imaginatie si atentie, inclusd in clasa procesele de cunoastere, este un proces, ori o definitie data nu defineste, de fel procesul, ci numai eesai acestuia ,imaginea reprodusa” Procesul de reprezentare nu se poate confunda cu peegsil sau intr-o alta definitie a lui Paul Popescu - Neveanu, la care aderam. Se considera: reprezentarea ,proces si produs (imagine) de ordin secundar, opus primaritatii sau constituie imaginea obiectului actual si prezent, in absenta acestuia si fara ca existenta sa s& fie obligatorie. Este demersul fundamental atat al memoriei cat gi al gandirii si imaginatiei” Distingem, deci trei acceptiuni distincte ale reprezentarii: . - proces: - produs sau imagini secundare; - construire a imaginii . Dupa J. Piaget este o ,imagine mental’, avand valoarea unui semiconcept potential, reprezentand o sub-treapt&é sau moment intermediar intre planul senzorial si cel logic, distingandu-se de imaginea perceputa care mult mai bogata si prezinta continuitate, depinzand in schimbul de stimuli obiectuali nu poate fi modificaté decat prin selectivitate explorarilor. 7Reprezentarea ca ,imagine mentala", este mai liber, poate fi constituité prin schematizari si combinari de orice fel, cu unele limite asemenea conceptului in circuitul operational al gandirii in planul fanteziei combinatorice este nelimitata. Pieget considera ca desi conserva o parte din sistemul perceptiei este reconstituita prin intermediul operatiilor intelectuale. Paradoxul reprezentarii consta in aceea ca dispune de un continut intuitiv de tip senzorial, intemeiat pe un tip de operativitate intelectuala cu totul opus mecanismelor perceptiei. J. Meyerson prezinta doua functii distincte ale reprezentarii sustinand ca: ,Imaginea este un tablou si un semn, ca ilustreaza si realizeaza, ca semn ea indica si semnifica” Se considera ca procesul modelarii in reprezentare se produce atat din plan senzorial prin sumatie, suprapuneri, reliefari cat si din planul conceptual prin grupari , transpozitii , asociativitate, reversibilitate. in acest sens Proget, afirma ca: ,se intelege de la sine cA un anumit nivele de dezvoltare se poate reprezenta figurativ transformarile sau unele din altele, tot aga de bine ca si starile legate prin aceste transformari, cele doua aspecte ale cognitiei - figurative si operative — devenind astfel complementare” B. Ananiev, arata c& in procesul de reprezentare functionarea selectiv in stransa legatura au scopul activitatii subiectului O deosebim dintre imaginea perceptiva si cea re-proiectiva consta in privinta formarii si clasificarii. Astfel inca Ehbinghauss arata-n inca arata dificultatii formarii reprezentarilor precum gi paliditatea, fluctuatia si incompletitudinea reprezentarilor fata de perceptii Instabilitatea reprezentarilor rezulté din faptul ca odat& concentrata atentia asupra unei imagini, constatam ca dupa cateva secunde, ea dispare, nereusind a retine imaginea gi a o fixa mult timp.Instabilitatea reprezentarilor este cauzaté de mecanismele neurocerebrale, astfel in scoarta cerebrala, apar mereu focare noi de excitatii provocate de stimuli din mediul intern si extern, care au de obicei o intensitate mai mare decat urmele corticale ce stau la baza reprezentérilor, urme ce-s continuu inhibate prin inductie negativa de focarele de excitatii mai puternice, avand ca efect caracterul instabil al reprezentarilor. Exist totusi persoane la care un tip de reprezentare se poate dezvolta superior, prezenténd un mare grad de stabilitate, de exemplu in cazul imaginilor auditive la muzicieni, imagini vizuale la pictori etc: imagini care s- au dezvoltat si intarit in cursul activitatii respective. Alta deosebire dintre perceptii si reprezentare este claritatea redusa acelei din urma in comparatie cu imaginea perceptiva lucru ugor de constatat, de exemplu cand cautam a evoca figura unei persoane cunoscute. Imaginea reprezentaté mental fiind mult mai stearsé decat cea perceputa direct prin intermediul vazului. Sub acest aspect exist totusi exceptii in cazul unor artisti, de exemplu care aveau reprezentari foarte vii. in general imaginile reproduse chiar cand sunt destul de clare sunt totugi mai putin intense ca gi senzatiile si perceptiile, astfel: - reprezentarea fulgerului si tunetului nu are intensitatea perceptiei acestor fenomene. O alta deosebire este caracterul fragmental al reprezentarilor. Reprezentarile fiind mai sarace in amanunte, de unde se deduce ca reproducerea imaginii nu este o simpla repetare a perceptiei. Particularitatile reproducerii imaginii depind de continutul problemei care trebuie rezolvata. Nota definitorie a reprezentarii este generalizarea simbolizanta, de ordin intuitiv si fiind de regula dotate cu semnificatii, distingandu-se prin radicalizarea trasaturilor imaginilor primare precum gi prin adaugarea unor insusiri inaccesibile perceptiei. Reprezentarile remarcandu-se prin detagare marcanta a obiectivului de fond si chiar estomparea fondului, constanta obiectuly: imaginii luat& la o distant standard relevanta contururilor si infrastructurii,reducerea nuantelor cromatice la tonurile fundamentale, schematizarea la un anumit nivel si degajarea de detalii, combinarea de informatii eterogene intr- 0 imagine integrala si tipica. B. Leman a remarcat si caracterul panoramic al reprezentarii, ce consta in redarea concomitenté a dimensiunilor ce nu sunt accesibile perceptiei, astfel un cub poate fii reprezentat cu patru fete vizibile iar nu numai cu trei ca in perceptii J. Piaget face deosebirea intre reprezentari retroactive. si anticipative, cele din urma find mai anevoioase. S-a facut gi distinctia dintre reprezentarile statice sau mai bine spus a configuratiilor statice pentru ca procesul reprezentarii ramane activ, reprezentarilor cinetice si reprezentari ale transformarii ce implica atat constructii intelectuale cat si imaginative. T. Cretu a analizat reprezentarile geometrice in care se impletesc imaginativul cu conceptualul. Se considera ca reprezentarea constituie o treapté mai ridicaté a cunoasterii fat de perceptii, constituind o trecere de la senzatii si perceptii la gandire. Reprezentarile au un caracter intuitiv dar un grad de generalizare mai mare decat perceptiile. Reprezentarile pot fii atat imagini generalizate ale aceluiagi obiect, desi cu un caracter singular, cat si ale unei clase intregi de obiecte, deci cu caracter general. Cu toate ca reprezentarile generale reflecté sub trasaturile comune ale mai multor obiecte asemanatoare, ele au totusi un caracter intuitiv. Cu toate cA trasaturile comune ies in evidenta intr-un plan secund sunt prezente in trasaturile individuale. Reprezentarile se impart in functie de procesele senzoriale pe care se bazeaza in: - vizuale, - auditive; - tactile, etc.De obicei reprezentarile nu sunt numai tactile , vizuale, etc. ce contin diferite componente corespunzatoare diferitelor experiente senzoriale si a participarii in procesul de percepere a mai multor indicatori Imaginea consecutiva este cea mai apropiata de perceptii, fiind vorba de imaginile consecutive negative caci cele pozitive sunt de scurté durata Reprezentarile pot fii evocate atat pe baza de cuvant precum si de stimuli concreti nonverbali, care au fost perceputi concomitent ca stimuli ce constituie obiectul perceptiei pe care imaginea reprezentata o reflect sunt fragmente ale situatiei perceptive, ori asemanatoare. Un alt mod de evocare muzicala a fost pus in evidenta prin tehnici experimentale neurochirurgicale, savantii H. Forester si W. Penfild si colaboratorii sai, excitarea electricé a zonelor de proiectie muzicala si auditiva de pe scoarta cerebrala, avand ca efecte producerea unor experiente senzorial perceptive cu totul aparte. Astfel, in urma_ stimularii electrice evocarea se prezinté sub forma auzirii de catre subiect a unui fragment muzical, ascultat cu mult timp in urma, sau vederea in aceluiasi timp a orchestrei si cantaretului, odata cu trairea aceleiasi emotii pe care a simtit-o prima oara. Aceste Evocari ale reprezentarilor, in general nu pot fi facute intentionat.2. Perspectiva Psihologiei Generale Traditionale Psihologia generala clasificarile din mai multe puncte de vedere. in functie de analizatorul predominant ele pot fii vizuale, auditive, chinestetice, gustative, vertibulo — vibratoare — viscerale. Dupa tipul domeniului de activitate in care sunt implicate pot fii - literare; - artistice; - muzicale; - religioase; - matematice, etc. Dupa gradul de generalitate se divid in individuale si generale, dupa procesul psihic in care se realizeaz@ sunt reprezentari ale memoriei si ale imaginatiei, primele evocand fapte percepute candva, celelalte pe care inca nu le-au perceput, dupa prezenta sau absenta intuitiei se numesc: voluntare si involuntare. Din perspectiva evolutiei antogenetice se impart in reprezentari primare, bazate pe codul perceptiv si in stadiul senzorio — motor, reprezentari bazate pe codul conceptual, ce apar si functioneaza la varste cuprinse intre trei si zece ani; reprezentarile din perioada adolescentei, bazate pe codul formal. Psihologia genetica indica ca jn interiorul fiecarui nivel de reprezentare intalnim subspecii diferentiate intre ele in functie de gradul de structurare si functionalitate a elementelor componente. Dupa gradul de mobilitate reprezentarile se impart in: - statice (ne-operationale); - dinamice (operationale). Reprezentarile statice, vizeazd forma gsi configuratia spatiala a elementelor componente o caracterizare fara evaluarea lor prin prisma unui ~ scopReprezentarile dinamice se refera la procesul transformarii obiectelor gi a elementelor componente avand si functie anticipativa, trebuie s& aiba urmatoarele caracteristici - finalitate, (sunt orientate in vederea unui scop); - selectivitate, (retine din obiecte doar proprietati pertinente); - accentuare, (in functie de elementele cu incarcatura informationala maxima); - instabilitate, (continutul lor e fluctuant in functie de tipul de activitate predominant); Se sustine cA nu exist& reprezentari pure, indiferent de criteriul utilizat la clasificarea lor, reprezentarile sunt plurii modele care cu o usoara dominanta a unui tip sau altul, astfel nu exista reprezentari exclusiv vizuale sau auditive, exclusiv generale sau individuale. Un exemplu tipic al caracterului primordial al reprezentarii Lar putea constitui reprezentarile topografice referitoare la dispunerea obiectelor in spatiu. Initial au fost considerate a fi reprezentari exclusiv vizuale rezultate in urma perceptiilor vizuale ale obiectelor dispuse in spatiu. Ulterior in urma cercetarilor experimentale s-a demonstrat cd unele reprezentari nu apar decat daca au fost asociate si cu informatii kinestezice ,in cazul deplasarii succesive pe un drum, iar in cazul tipului hartii vizuale a memoriei, este necesara folosirea integratorilor verbali si semantici. Corelarea diferitelor tipuri de reprezentari intre ele gi chiar cu alte fenomene psihice duce la ,aparitia unor efecte inedite ”.Cel mai interesant fiind efectul de ideo-motricitate care consta in insotirea reprezentarilor cu micro-concentratii si micro-corelari musculare, iar prin extensie gsi a altor fenomene (perceptie gandire).3. Perspectiva Psihocognitivista in cadrul acestei orientari au fost alcatuite mai multe clasificari de diversi reprezentanti in functie de mai multe criterii, Psihologul francez Jean Fracais Le Ny clasific& in functie de gradul abstractizare al reprezentarilor distingand doua categorii. 1. Reprezentari cu un grad moderat de abstractizare caracterizate prin: a) familiaritate - consta in marea probabilitate de a fii evocata; b) figurativitate - contine componente perceptive si figurative concrete; c) discontinuitate perceptuala — nu este necesar folosirea limbajului; d) lipsa caracterizarilor cu ajutorul limbajului verbal 2. Reprezentarile cu un inalt grad de abstractizare sunt caracterizate prin: a) nefamiliaritate; b) grad inalt de abstractizare; c) discursivitate verbala; d) Prezenta caracterizarilor intr-o maniera verbala. Le Ny numeste reprezentarile cu inalt grad de abstractizare si ,complexe si abstracte” fiind construite pe baza celor simple, ,gratie stabilirii sau extragerii noilor relatii dintre acestea si utilizarea limbajului” O alta clasificare psihocognitivista apartine lui Eysenck gi Kneane apartin, in care reprezentarile se impart in doua categorii principale: - reprezentari interne; - reprezentari externe. Reprezentarile externe insemnand ,orice semn, set de simboluri reprezinté ceva in absenta eului”, ,semnul, simbolul, obiectul fizic pot fii reprezentate (in sens de redate din nou, fie sub forma unui drum fie a unei diagrame, in acest caz fiind vorba de reprezentari picturale, fie sub forma de cuvinte gsi atunci avem de a face cu reprezentari lingvistice”. Reprezentarile lingvistice redau deci produsele lor in afara noastra, in realitate obiectiva si 4putand a fi percepute. ,Se pare ca reprezentarile picturale sunt mai bogate decat celelalte”. Se merge chiar mai departe considerandu-se ca prin multe alte caracteristici reprezentarile picturale gi lingvistice sunt de fapt opuse. Reprezentarile lingvistice se caracterizeaz4 potrivit lui Eysenck si Keane prin: a) alcatuirea din simboluri directe; b) poseda simboluri explicite; c) dispune de reguli gramaticale clare; d) sunt abstracte. Reprezentarile picturale sunt reprezentate astfel: a) sunt alcatuite din simboluri ne-discrete; b) recurg la simboluri implicite; c) nu dispune de reguli clare si precizie de combinare; d) sunt concrete. Reprezentarile interne sau mentale sunt cele existente in interiorul constiintei subiectului La randul lor interpretarile interne se impart in simboluri si distribuite, iar reprezentarile simbolice se impart in analogice gsi propozitionale, primele fiind constituite pe imagini (vizuale, olfactive, tactile) sau celelalte cu un continut ideational. Caracteristicile lor se aseam&na& in mare parte cu reprezentarile picturale si lingvistice, unui autor chiar considerand distinctia imposibila. Reprezentarile distribuite nu recurg la propozitii si prezinta informatia unor retele sau conexiuni intre elementele unui obiect, ,constituie un nivel inalt al reprezentarii deoarece prezinta situatia subsimbolica, cu un anumit grad de abstractizare. La fel nici distinctia intre cele doua categorii de reprezentare ne fiind prea clara daca ambele presupun oricum existenta simbolurilor. O alta clasificare la fel de interesanta a fost facuta de J. F. Richard. El distinge trei tipuri de reprezentari care corespund la trei tipuri majore de intelegere a realitatiipeprler a) realitati conceptuale sau propettionale - »care exprima structurile predicative caracteristice limbajului si stau la baza functiei majore a limbajului; b) reprezentarea imaginii — exprimand structurile spatiale corelate perceptiei normale; c) reprezentari legate de executarea actiunilor — natura acestora fiind senzorio-motricé, exprimand inlantuirea, transformarea si succesiunea st€rilor. Frangais Cordier a introdus categoria de reprezentari privilegiate. Autorul considera ca daca in introducerea unui concept intr-o anumita categorie, cand aceasta detine notele existentiale ale categoriei in cadrul categorizarii conceptuale este relativ usor, in schimb in cadrul »categorizarii naturale”, cand reprezentarea trebuie introdusa intr-o categorie de reprezentari se ridic& o serie de dificultati. “Categorizarea naturala este fondata pe ipoteza existentei unor reprezentari tip, care introduc diferente in interiorul unei categorii”In istoria gandirii psihologice au existat opinii diferite cu privire la raportul dintre psihic si constiinta. A existat in Germania in perioada cuprins& intre sfarsitul secolului al IX- lea si inceputul secolului al XX-lea, aga numita psihologie a constiintei, care identifica constiinta cu psihicul, considerand ca psihic este numai ceea ce este constient. Aceasta conceptie a fost criticata inca de acum mai bine de un secol de |. M. Secenov, care, considera ca viata psihica in viziunea respectivei psihologii cuprinde extrem de putine fapte care invita la cercetare, oferind un tablou confuz si pestrit. Odata cu URS ea scolii psihanalitice a lui S. Freud s-a produs o adevaraté revolutie in cercetarea psihologicd, prin descoperirea rolului inconstientului categorie de baza in fundamentarea acestei teorii, care confera inconstientului rolul primordial in determinarea vietii psihice, reducand importanta constientului. in psihologia contemporana s-a ajuns la constatarea ca psihicul si constiinta nu pot fii identificate, psihicul nereducandu-se doar la ceea ce este reflectat in constiinté. Reflectarea constienta a realitatii nu numai ca nu se epuizeazd, dar nu cuprinde nici macar intreaga ambianté imediataé a existentei umana. Potrivit lui A. Sprikin, in urme unor evaluari in conditii obisnuite de activitate cantitatea de informatii care actioneaz@ asupra omului si receptionata intr-o secunda este de ordinul a catorva sute de mii de biti, dar nici m&car a mia parte din informatiile receptionate nu sunt constientizate, constatare valabila gsi la informatiile ce vin din interiorul organismului, O serie de autori considera ca in activitatea creatoare, in paralele cu procesele constientizate sunt constatate numeroase _procese neconstientizate. 7jin psihologia contemporana, faptul recunoasterii _existentei inconstientului nu implica negarea rolului constientului in dezvoltarea personalitatii umane, dimpotriva constiinta poate fii mult mai pregnant pus& in evidenta prin confruntarea sa cu categoria proceselor neconstientizate. Potrivit lui C. W. Jung, prin constiinté se intelege punerea in relatie a continuturilor psihice cu eul, existand constiinté in masura in care este perceputa de catre eu, iar relatiile cu eul in masura in care nu sunt percepute sau inconstiente. Prin notiunea de eu” Jung intelege: ,un complex de reprezentari care constituie centrul constiintei... ” si care se pare ,ce posed un grad inalt de continuitate si de entitate cu el insusi’. Jung considera nu numai existenta unui ,complex al eului" dar si o conditie a constiintei, afirmand c& subiectul e constient de un element psihic anume doar daca acesta se raporteaza la lui”, iar in masura in care eului nu este decat centrul constiintei, el nu este identic cu totalitatea psihicului ci doar un complex printre altele deosebind ,eul’, de ,sine”, in masura in care eul este numai subiectul constiintei proprii, iar sinele, subiectul intregului psihic, deci si a inconstientului Odata admisa existentei categoriei incongtientului in psihologie, el fiind creat mai inainte inca din secolul XIX — lea in cadrul romantismului german ca si curent artistic precum gsi a unor filozofi germani ca Schopenhauer, E. von Hartman si alti, s-a impus o radicala reconsiderare a rolului si locul constiintei. Daca initial psihologia identifica congtiinta psihicul, de acum inainte acest lucru nu mai era posibil. Principala consecinté a acestei revendic&ri este ca originea psihicului nu era in constiinta ci in inconstient, constiinta fiind 0 achizitie tarzie pe care evolutiei umanitatii Constiinta s-a nascut din inconstient, inconstientului revenindu-i si ast4zi un rol determinant in determinarea personalitatii umane, mai ales in procesul intuitiei creatoare. Sunt conceptii care au dus pana la extrem aceasta teza, considerand constiinta ca o entitate total inconstientului care a generat-o, inconstientul 18fiind 0 ,forté metafizica incognoscibilé, care nu se afla la baza intregului cosmos”. Aceasta conceptie la inceput sustinuta de filozofii germani din epoca romantismului, isi are si azi adepti, fiind preluata de psihanaliza, nefiind deci straina nici oamenilor de stiinta in legatura cu primordialitatea si rolul fundamental al inconstientului in edificare culturii umane se exprima gi 0 serie de gAnditori ca M. Faucault si Claude Levi Strauss sau in etnologie F. Boas. Astfel M. Faucault considera ca in domeniul istoriei culturii, scopul culturii @ sa dezvaluie ,configuratiile inconstiente ce stau la temelia cunoasterii". Acest4e configuratii alcatuiesc stratul profund al ,campului epistemologic’, ,episteme” unice si unitare, iar in raport cu ele teoriile si conceptiile stiintifice gi filozofice, formeaz& doar un strat superficial, dependent, un epifenomen in termeni asemanatori se refera si Claude Levi Strauss cand afirma ca »Sistemele de inrudire ca gsi sistemele fonologice sunt elaborate le nivelul gandiri inconstiente’, constatare bazaté pe cercetarile din domeniul etnologiei si lingvisticii, considerand chiar c&: ,etnologul merge inainte cautand sa atinga intotdeauna prin elemente constiente pe care nu le ignora niciodata, cat mai mult din inconstientul spre care se indreapta”. La fel sustine: ,istoria economicaé este in mare masura istoria operatiilor inconstiente”. F. Boas a definit cu o admirabila luciditate natura inconstienta a fenomenelor culturale... asimilandu-le limbajului, anticipand dezvoltarea ulterioare a gandirii lingvistice si viitorul etnologiei, ale carei_ previziuni incepem chiar sa le intrezarim. F. Boas a aratat ca structura limbii ramane necunoscuta pana la aparitia unei gramatici stiintifice, celui care vorbeste, sustinand ca ,,marele avantaj al lingvisticii...” este ca in ansamblu, categoriile limbajului raman inconstiente.I ASPECTE FORMALE ALE REPREZENTARII iN ARTA 4. Originea Preistorica a Artei a) Conditionarea biologica a psihicului si artei H. Read a incercat sa demonstreze, locul primordial gsi functiunea primar in evolutia tuturor facultatilor superioare care alc&tuiesc cultura umana, c4utand sa patrunda adanc in adancul propriei noastre culturi; fiind influentat de psihologia gestaltista si de ,epistemeologia genetica” a lui Jean Piaget, incercand s& zugraveascd etapele cele mai hotaratoare ale cunoasterii realitatii de catre om. InvocAnd o reconstituire sau o transpunere in epoca preistorica unde nu existé marturii scrise si in acelagi timp chiar anterioar’ inventiei limbajului sustine cd," Inaintea cuvantului a fost imaginea; primele incercari atestate ale omului de a determina realitatea sunt incercari picturale; imagini pictate sau zgariate sau gravate cu un varf ascutit pe suprafata stancilor sau a pesterilor. Cunostintele noastre despre existenta acestei arte primitive sunt relativ restranse; descoperirea ei a pricinuit un asemenea $oc gandirii noastre stiintifice, incAt, ani de-a randul autenticitatea acestor marturii a fost pusa la indoiala. Nici pana azi, insemnatatea acestei arte pentru antropologie, pentru estetica, pentru filozofie nu a fost apreciata la justa ei valoare. Prin analiza artei preistoriei se cauté ,s@ reconstituim Zorile nascande ale constiintei specific umane. O constiinta insa lipsita de logica, incapabila sA perceapa cauzalitatea, dar in stare sa perceapa sincronismul”, prin care sa stabileasca relatii care oricat de irationale sau ilogice ar parea ast4zi; ea a fost primul pas al civilizatiei constituindu-se ca baza a sistemului de gandire magic. Aceasta relatie nu poate fi ,reprezentata in mod perceptibil "decat printr-un semn; si acel semn este o imagine susceptibila de a fi izolat& de perceperea imediata si pastraté de memorieSemnul a luat fiinté pentru a infaptui semicronismul, in dorinta muta de a face ca o imprejurare s&-i corespunda alteia”. In epoca aceasta bazele inteligentei umane au fost puse de capacitatea de a retine imaginea perceptuala, in cursul acestei dezvoltari anumite reprezentari au avut prioritate; cele legate de instinctele primare si de sex . Amprentele ,fizice ale imaginilor au fost numite engrame; daca presupunem ca omul mosteneste o predispozitie fizicé catre imaginile ce raspund acestor modele (acestor modele|ajungem la conceptia arhetipurilor lui Jung. In psihologia lui Jung acest termen demonstreazé o structuré mostenita a creierului predispunand, in anumite epoci, neamul omenesc spre nascocirea unui gen special de simboluri, sau spre faurirea unor forme mitice deosebite. Aceste trasaturi s- au putut dezvolta numai in cazul unor lungi experiente colective de o mare intensitate de o mare intensitate gi perfect unitate”. Lupte pe viata si pe moarte cu animalele de care depindea supravietuirea a fost factorul care a generat erhetipul. Animalul intrand in constiinta umana ca un arhetip si influentand actul primitiv ca opera de arta, stabilindu-se, ,o corespondenta catre eficienta imaginii ca simbol sau totem gi acuitatea sa ca reprezentare”, ,imaginea corespundea dorintei” Imaginile recunoscute ca vitale fiind acceptate ca simbol colectiv. Arta a fost un mijloc de supravietuire, arta a fost activitatea datorita careia aparatul senzorial uman a fost mentinut in incordare, imaginatia pastrandu-si voiciunea. Dezvoltarea capacitatea mintalé a dus la ,extinderea formei de constiinta iar acest imperiu, este fecundat realizat gsi infatisat in imagini dominatoare de catre o activitate creatoare esential estetica. Sigegfried Giedeon sustine ca arta a inceput odata cu abstractiunea. intreaga arta primitiva a fost traversata de tendinta abstract in arta, astfel in perioadele Aureginiana si Magdaleniana sunt create reprezentari de animale usor de recunoscut in acelagi timp si cu simboluri enigmatice ce nu au corespondenta in lumea vizibila; intalnite pe o intindere foarte larga, ivite surprinzator atat in marea sala din Lascou si pe plafonul pictat de la Altamira alunde, alaturi de enorme simboluri abstracte de culori vii sunt plasati bizonii Gideon considera ca in arta primitiva sunt folosite forme inexistente in natura ,acest tip ajunge sa fie insotit cu un inteles simbolic strict numai de initiati, aceste forme abstracte le considera simbolice. Inteiegand prin simbolism ,primele incercari ale omului de Neanderthal de a atinge o organizare spirituala capabila de a transcedeta a simplelor materiale si a existentei utilitare”, unele simboluri fiind usor de interpretat, legate de ritualuri ale fertilitatii, dar altele sunt mai complicate si mai misterioase sustinand ca simbolurile abstracte ,se nasc din nevoia de a da imperceptibilului o forma perceptibila”. Simbolizarea a aparut de indaté ce omul a trebuit s&@ exprime relatia nelinistitoare insesizabila dintre viata si moarte” S-a afirmat pe buna dreptate ,ar fi posibil ca unele simboluri abstracte sA devina din modele naturale, dar de vreme ce ele se afla in compania unor desene de mare fidelitate a aspectelor exterioare ale animalelor din acea vreme, nu ramane nici o indoiala ca, alaturi de vointa de reprezentare a existat gi o vointa de abstractiune”. Annette laning sustine ca asocierea dintre animalele realiste si simbolurile abstracte nu este fortuita: picturile de pe peretii cavernelor nu reprezinté compozitii intamplatoare. Ele trebuie privite ca desene decorative proiectate si aranjate cu deliberare”. in disputa interminabila, constand in descoperirea primordialitatii artei prin realitate ori a celei abstracte, observatia de mai sus ni se pare in schimb revelatoare in sensul ca jn realitate motivului pictat realist si cel geometric au aparut concomitent, fara ca unul sa aiba o anumita prioritate fata de celalalt. La caracterizare de simboluri abstracte cu referiri de forme ca un patrat, care ni se pare a nu fi cea mai potrivité preferam aceea de materii geometrice, iar nu abstracte, termenul de abstract valabil ori in lumea civilizaté nu e adecvat pentru acea gandire arhaica caracterizata. tocmai prin concretetea sa. Nu putem accepta tipurile gandirii contemporane suprapuse acelei epoci, in realitate acelor ,simboluri abstracte’, nu-s decat simboluri 2