Impactul si povara economică a cancerului. Costuri directe și indirecte.

În 2020, cancerul a fost responsabil pentru aproximativ 10 milioane de decese la nivel mondial,
conform Agenţiei Internaţionale pentru Cercetare în domeniul Cancerului (IARC), dintr-un total
de 19,3 milioane de cazuri diagnosticate. Aceste statistici evidențiază importanța urmăriri
impactului economic al patologei oncologice, întrucât amprenta socio-economică a cancerului
este substanțială la nivel global. Pe măsură ce costurile tratamentului cancerului cresc, eforturile
de prevenire și detectare timpurie devin mai eficiente din punct de vedere al costurilor. Noile
modalități de tratament pot îmbunătăți rezultatele pacienților, dar de obicei necesită cheltuieli
suplimentare pentru îngrijirea sănătății.

Numărul cazurilor de cancer nou diagnosticate a crescut treptat cu aproximativ 50%, de la 2,1
milioane la 3,1 milioane de cazuri între 1995 și 2018. Decesele provocate de cancer au crescut cu
aproximativ 20%, de la 1,2 milioane la 1,4 milioane de cazuri în această perioadă. Prin urmare,
povara bolii cancerului în Europa a avut evoluție ascendentă în timp, iar îmbătrânirea populației
este un factor major care contribuie la această creștere. Acești factori, alături de dezvoltarea
tehnologiei și a noilor medicamente, reprezintă principalele elemente care au condus la creșterea
substanțială a poverii economice asociată bolii.

Cancerul și tratamentul acestuia conduc de cele mai multe ori la pierderea resurselor economice
și a oportunităților pentru pacienți, familii, angajatori și societate în general. Aceste pierderi
includ pierderi financiare, morbiditate, scăderea calității vieții și deces prematur. Atunci când se
estimează povara economică a bolii, evaluarea monetară a resurselor utilizate pentru tratarea
bolii cât și pierderea oportunităților datorate bolii se calculează împreună.
Povara economică a cancerului implică două arii principale – costurile directe și cele indirecte.
Pe parcursul celor 25 de ani luați în considerare în documentul Comparator Report on Cancer in
Europe 2019, costurile directe asociate domeniului oncologic au crescut de la 52 miliarde de
euro la 103 de miliarde de euro, iar cele indirecte au scăzut de la 77 de miliarde de euro la 70 de
miliarde de euro.
 Costuri directe și indirecte
120 €
103 €
100 € 96 €
89 €
77 € 77 € 78 € 75 €
80 € 72 € 69 € 70 €
62 €
60 € 52 €

40 €
20 €
0€
1995 2000 2005 2010 2015 2018

Costuri directe Costuri indirecte

Fig 1. Costuri directe și indirecte între 1995 și 2018.

Conform graficului precedent, costurile indirecte, asociate cu pierderea productivității forței de

muncă din cauza morbidității sau a mortalității premature, depășeau costurile directe între 1995
și 2005. Odată cu trecerea timpului și cu dezvoltarea tehnologiei, a programelor de screening și
de prevenție, a metodelor de diagnostic și tratament, precum și a noilor clase de medicamente
anti-tumorale, valoarea costurilor directe a început să depășească treptat valoarea celor indirecte.
Se poate observa cum din 1995 până în 2018 costurile directe au crescut cu un procent de peste
95%, lucru care poate fi datorat dublării numărului de pacienți diagnosticați cu patologie
oncologică.

Costurile medicale directe sunt cele asociate cu serviciile pe care le primesc pacienții, inclusiv
spitalizări, intervenții chirurgicale, vizite la medic, radioterapie și chimioterapie / imunoterapie și
sunt de obicei acoperite de sistemul de sănătate, însă o parte din fonduri provin și din afara
acestuia, spre exemplu de la serviciile de îngrijire socială. Principalele componente care
alcătuiesc costurile directe sunt:

 Tehnicile de imagistică (CT, RMN, PET-CT);

 Activitatea medicilor patologi, radiologi, chirurgi, oncologi, hematologi și a asistenților;
 Îngrijirea psiho-socială și reabilitarea pacientului;
 Screening-ul cancerului;
 Prevenția cancerului;
  Medicamentele;
 Campanii publice de conștientizare;
 Îngrijirea non-formală a pacientului.

Numărul ridicat de diagnosticări crește costurile directe pentru diagnostic și tratament. De

asemenea, în cadrul fiecărei faze de îngrijire, costurile medicale directe variază semnificativ în
funcție de localizarea cancerului.

Fig 2. Costuri directe asociate cancerelor în funcție de localizare.

Costurile indirecte ale cancerului reprezintă pierderile monetare asociate cu timpul petrecut
pentru a primi îngrijiri medicale, timpul pierdut de la locul de muncă sau alte activități obișnuite
(costurile morbidității) și pierderea productivității din cauza decesului prematur (costurile
mortalității). Aceste costuri sunt suportate de pacienți, precum și de îngrijitori/familii. Deoarece
aceste oportunități pierdute nu se reflectă de obicei în tranzacțiile monetare, valoarea timpului
pierdut trebuie aproximată. Principalele abordări pentru evaluarea timpului sunt capitalul uman și
metodele de disponibilitate la plată (WTP). În abordarea capitalului uman, câștigurile medii
specifice sexului și vârstei sunt combinate cu timpul pierdut din muncă sau cu anii de viață
pierdută din cauza decesului prematur pentru a estima câștigurile nerealizate. În schimb,
abordările WTP încorporează atât productivitatea pierdută, cât și valoarea intrinsecă a vieții,
estimând suma pe care un individ mediu sau populațiile de indivizi ar fi dispus să o plătească
pentru un an suplimentar de viață. Deoarece ratele de incidență și mortalitate ale cancerului sunt
cele mai mari la vârstnici, o populație mai puțin probabilă să se afle în forța de muncă decât
omologii lor mai tineri, aceste abordări valide, dar conceptuale diferite, dau estimări foarte
diferite ale costurilor indirecte ale cancerului.

Fig.3. Totalitatea anilor de muncă pierduți din cauza cancerului, a morbidităților asociate cu
această boală sau a decesului prematur.

Conform graficului se poate observa cum costurile indirecte asociate cancerului au scăzut pe
perioada 1995-2018. Această scădere este datorată declinului ratei de mortalitate a pacienților
tineri, capabili să lucreze, fapt care a redus pierderea productivității din motivul decesului
prematur. Mai mult decât atât, în ciuda creșterii numărului de pacienți, lipsa productivității
asociată cu morbiditatea a rămas stabilă.

În conclzuie, putem afirma faptul că povara economică a cancerului este substanțială și se află
într-o continuă creștere. Avansul tehnologic, alături de descoperirea noilor metode de diagnostic
și prevenție și a liniilor terapeutice inovatoare, va conduce la creșterea costurilor asociate cu
domeniul oncologic, însă cu siguranță va scădea rata diagnosticărilor și va crește șansele de
supraviețuire ale pacienților.

Bibiografie:

1. Warren JL, Yabroff KR, Meekins A, Topor M, Lamont EB, Brown ML. Evaluation of
trends in the cost of initial cancer treatment. J Natl Cancer Inst. 2008;100:888–897.
2. Dinan MA, Curtis LH, Hammill BG, Patz EF, Jr, Abernethy AP, Shea AM, et al.
Changes in the use and costs of diagnostic imaging among Medicare beneficiaries with
cancer, 1999–2006. JAMA. 2010;303:1625–1631.
3. Elkin EB, Bach PB. Cancer's next frontier: addressing high and increasing costs. JAMA.
2010;303:1086–1087.
4. Comparator Report on Cancer in Europe 2019 - Disease burden, costs and access to
medicines, The Swedish Institute for Health Economics
5. Jonsson B, Hofmarcher T, Lindgren P, Wilking N. The cost and burden of cancer in the
European Union 1995-2014. Eur J Canc 2016;66:162e70.
6. Ferlay J, Colombet M, Soerjomataram I, Dyba T, Randi G, Bettio M, et al. Cancer
incidence and mortality patterns in Europe: estimates for 40 countries and 25 major
cancers in 2018. Eur J Canc 2018;103:356e87.