CAPITOLUL 9

PROTECTIA MUNCII IN ORGANIZAREA ERGONOMICA A MUNCII

Protectia muncii s-a impus odata cu creerea marilor complexe de

exploatare a animalelor. In aceste complexe pericolele de producere a
accidentelor erau foarte frecvente iar conditiile de munca erau improprii sau
chiar daunatoare sanatatii.
Legea organizarii meseriilor din 27.01. 1912 reglementeaza drepturile si
obligatiile dintre patroni si muncitori, inclusiv problemele de protectia muncii,
ingrijire medicala, ajutoare de boala.
Durata zilei de munca de 8 ore a fost reglementata in Romania de legea
din 13. 04 1928, care prevede si elemente cu privire la ocrotirea muncii femeilor
si a minorilor.
Reglementarea concediului de odihna s-a facut prin legea contractelor de
munca din 05. 04. 1929.
Elemente de protectia muncii au fost introduse in legislatie incepand cu
1950. De atunci se prevedeau drepturile in caz de incapacitate de munca si a
drepturilor de asigurari sociale in caz de boala si accidente.
Prin protectia muncii se intelege ansamblul masurilor ce se intreprind
pentru asigurarea integritatii anatomo-functionale si a sanatatii participantilor la
procesul de munca.
Preocuparile de protectia muncii se incadreaza in sfera organizarii
ergonomice a muncii.
Protectia muncii face parte integranta din procesul de munca si are ca scop
asigurarea celor mai bune conditii de munca, prevenirea accidentelor de munca
si a imbolnnavirilor profesionale.
Protectia muncii este reglementata de constitutia Romaniei si este vazuta
ca o problema de stat.
 In legea muncii este stipulat ca protectia muncii se va asigura inca din
faza de proiectare a obiectivelor si de realizare a investitiilor, precum si la
introducerea de noi procese tehnologice corespunzatoare tehnologiilor
moderne.
In Romania exista Comisia Nationala pentru Protectia Muncii. Aceasta
are urmatoarele sarcini :
1. Realizeaza politica guvernului din domeniul protectiei muncii.
2. Stabileste normele republicane obligatorii de protectia muncii.
3. Aproba normele departamentale, asigurand sprijin tehnic ministerelor si
celorlalte organe centrale in promovarea masurilor de protectia muncii.
4. Prin organele sale teritoriale exercita controlul preventiv asupra modului in care
societatile comerciale realizeaza in practica masurile de protectia muncii.
5. Sa ceara ministerelor si societatilor comerciale sa ia masuri pentru inlaturarea
deficientelor constatate privind protectia muncii.
6. In anumite cazuri sa dispuna limitarea sau oprirea temporara a activitatii
economice la societatile si locurile de munca la care s-au constatat situatii
necorespunzatoare in privinta protectiei muncii.
7. Sa sanctioneze pe cei vinovati pe linie disciplinara sau chiar juridica in
domeniul nerespectarii normelor de protectia muncii.
Masurile de protectia muncii trebuiesc asigurate pentru angajatii din
societatile comerciale, asociatii familiare, asociatii agricole pentru mecanici,
elevi si studenti din perioada efectuarii practicii de specialitate.
 PREVENIREA ACIDENTELOR DE MUNCA SI A BOLILOR
PROFESIONALE PRIN MASURI DE TEHNICA SECURITATII
MUNCII

Prin accident de munca se intelege vatamarea violenta a organismului precum

si intoxicatia acuta profesionala de munca. Ca accidente de munca se mai
considera:
1. cele din afara societatilor comerciale petrecute in timpul indeplinirii atributiilor
de serviciu, de exemplu a mecanizatorilor in timpul deplasarii de la un loc de
munca la altul;
2. inainte de inceperea sau dupa incheierea lucrului daca cel accidentat se afla in
incinta societatii comerciale;
3. in timpul indeplinirii practicii profesionale de catre elevi sau studenti.
Aceste vatamari corporale pot fi:
1.Mecanice, materializate prin contuzii, taieturi, striviri, fracturi , intepaturi etc.
Ele pot fi cauzate de diferite corpuri in miscare(caderi, rostogoliri,alunecari)
organe de masini.
2.Termice ,manifestate prin arsuri, determinate de flacara deschisa, obiecte
calde sau radiatii calorice.
3.Electrice caracterizate prin electrocutari .
4.Chimice, substante toxice sau a arsurilor chimice cauzate de substante
caustice.
5. Iradiere, expunerea organismului la radiatii.
6.Combinate , produse de factori diferiti (termici, mecanici, chimici)
Momentul accidentarii poate fi:
1. In timpul procesului de munca;
2. In timpul indeplinirii indatoririlor de serviciu;
3. Inainte de inceperea si dupa terminarea lucrului;
4. In timpul indeplinirii practicii profesionale la elevi si sudenti;
Accidentul de munca poate provoca victimei incapacitatea temporara de
munca, invaliditate sau deces.
Accidentele de munca se clasifica pe baza criteriilor:
1.Dupa numarul persoanelor afectate individual sau colectiv(peste trei
personae)
2. Dupa urmarile asupra victimei acestea sunt:
- incapacitate temporara de munca (maxim 30 de zile)
- accidente care produc invaliditate
- accidente mortale
3. Dupa natura cauzelor directe: acidente mecanice, electrice, chimice,
termice, iradiere, complexe.
4. Dupa natura leziunilor provocate: contuzii, plagi, intepaturi, arsuri, entorse,
fracturi.
5. Dupa locul leziunii: la cap, la membre, localizari multiple.
6. Dupa momentul in care se resimt efectele: imediat sau ulterior.
O sarcina importanta a conducatorilor societatilor comerciale este
prevenirea permanenta a accidentelor de munca.

INSRUCTAJUL DE PROTECTIA MUNCII

Acesta reprezinta una din principalele masuri pentu prevenirea

accidentelor de munca si a bolilor profesionale.Prin instruire se urmareste
eliminarea cauzelor dependente de factorul uman care decurg din lipsa sau
insuficienta cunoastere a securitatii muncii.

INSTRUCTIUNI DE TEHNICA SECURITATII MUNCII

Cuprind regulile pe care trebuie sa le aplice angajatii in vederea
executarii corecte a operatiunilor si prevenirii accidentelor.
 Ele se elaboreaza pe baza normelor de tehnica securitatii muncii de sefii
de ferma, de sectii, de sectoare si sunt aprobate de conducerea societatii
comerciale.
Procesul de instruire in domeniul protectiei muncii cuprinde ansamblul de
activitati organizate prin care se urmareste insusirea cunostintelor si formarea
deprinderilor practice.
Forma de instruire se realizeaza prin instructajele de protectia muncii.
La nivelul societatii comerciale acest instructaj are trei faze:
1.- instructaj intoductiv general
2.-instructaj la locul de munca
3.- instructaj practic
1. Instructajul introductiv general
Se aplica persoanelor nou incadrate, a celor transferate de la alta ferma, sector
precum si elevilor si stdentilor repartizati pentru practica profesionala.
Scopul lui este cunoasterea specificului activitatii intreprinderii, a cauzelor
generale de producere a accidentelor si bolilor profesionale precum si a
principalelor masuri de protectie a muncii.
2. Insrtuctajul la locul de munca
Are scopul de a-l familiariza pe noul incadrat cu normele specific activitatii pe
care o va desfasura.
3. Instructajul practic
Se realizeaza la locul de munca de catre conducatorul procesului de
productie. Periodicitatea, in functie de specificul muncii variaza intre 1 si 6 luni
fiind stipulate de normele departamentale de protectia muncii.
Acest insructaj se organizeaza obligatoriu si in urmatoarele cazuri:
A – cand persoana a suferit un accident de munca cu incapacitate temporara
B – cand a lipsit din productie mai mult de 40 de zile
C – la revenirea la munca in caz de concediu pentru incapacitate temporara de
munca
 D – cand s-a modificat procesul tehnologic, la schimbarea conditiilor de
munca, intoducerea de utilaje sau metode de munca noi
E – cand au aparut modificari ale normelor departamentale de protectia
muncii
F – in cazul afectarii unor lucrari ocazionale si speciale, diferite de cele pe
care le executa in mod current.