Referat:

,, Rolul artei în
dezvoltarea
armonioasă a
personalităţii.”

Realizat:Cegodari Galina,gr.41PÎP
Procesul de formare, formare a oricărei personalități este complex și de lungă durată.
Conceptul de „personalitate” implică mult și obligă foarte mult. Pe de o parte, aceasta este o
persoană cu calități unice, pe de altă parte, este o componentă a societății, care se relevă nu
numai într-o manifestare individuală, ci și în relațiile sociale. Dacă o persoană are calități
puternice, de exemplu, cum ar fi: onestitatea, demnitatea, frumusețea și armonia lumii
interioare, umanismul, percepția pozitivă a lumii, libertatea de gândire, determinarea,
responsabilitatea, dorința de îmbunătățire, atunci societatea în care trăiește această persoană
se va muta. pe o cale progresivă de dezvoltare.

Unul dintre rolurile importante în rezolvarea problemei formării personalității aparține culturii
artei, inclusiv a componentei sale spirituale - arta. În secolul al XIX-lea, celebrul sculptor M.
Antokolsky afirma: „Prin artă, ne exprimăm sentimentele de dragoste, întristare și bucurie, la
sunetele muzicii mergem cu îndrăzneală la victorie, la aceleași sunete pe care le jelim eroii
căzuți. Arta decorează temple, ne învață să ne rugăm mai bine, să-L iubim mai mult pe
Dumnezeu și să simțim sentimentele celorlalți. Arta ... este un exponent și interpret al sufletului
uman, un mediator între Dumnezeu și om. Arta vorbește mai clar, mai concret, mai frumos
despre ceea ce toată lumea ar dori să spună, dar nu poate. Arta este ca o lumină călăuzitoare,
care luminează calea celor care se străduiesc înainte spre lumină ... "

Arta, construită conform legilor bunătății și frumuseții,   curăță, luminează, deschide noi
orizonturi. Apelul la artă devine impulsul co-creării, motivul dorinței de a crea ceva unic, unic -
și înflorirea personalității, devine unic. De exemplu, artistul M. Saryan a remarcat: „Fiecare dintre
ei ( pictori - cca. autorul) Este o lume integrală, o percepție integrală a lumii. Este culoare,
lumină, umbră, perspectivă, muzică, prin care artistul vede lumea. Dar cum ar fi lumea dacă ar
apărea pe glob un singur tip de civilizație și un singur tip de pictură. Arta iubește diversitatea,
atât din punct de vedere istoric, cât și național. ”

Educația artistico plastică se prezintă ca fiind educația acelor simțuri pe care se bazează conștiința
artistică, inteligența și gândirea creatoare a copiilor. Ele dezvoltă atât individualitatea cât și
capacitatea lor de integrare în colectivul grupei și totodată în munca socială. Cunoașterea temeinică a
copilului, a universului spiritual al acestuia, a legităților formării și dezvoltării psihicului infantil, a
particularităților și a dinamicii vieții lui sufletești sunt perspective de implicare în atingerea scopurilor
bine definite a dezvoltării multilaterale.

Educația artistico-plastică, prin specificul desenului infantil, prezintă evoluția spirituală a copilului.
Astfel prin procesul educațional de înfăptuire a cerințelor se potențează psihicul copiilor cu noi valori
artistice care îmbogățesc viața lor spirituală și le dezvoltă entuziasmul pentru cultura lor artistică.
Totodată orientează întreaga activitate cognitivă și creativă a copiilor spre autoformarea unui sistem
coerent de noțiuni și a unor modalități proprii de exprimare artistico-plastică prin care copiii
dobândesc și experiențe specifice printr-o muncă conștientizată și productivă.

Valențele formative ale artei rezultă din multiplele posibilități pe care le include mesajul
artistic, prezent în orice operă de artă autentică – trăiri și intuiții, facilitând astfel formarea
convingerilor, înțelegerea și acceptarea unor adevăruri.

Arta „răspunde unor nevoi reale pe care le simte orice persoană de a-și lămuri unele idei, de
a-și motive unele comportamente și de a-și fundamenta unele atitudini, sugerând, explicând,
valorificând și problematizând. Prin caracterul ei, stimulativ, tonic, optimist etc. arta împinge
la iubirea adevărului, a binelui, a științei și a vieții”.
Pentru reușita educației prin artele plastice se impun anumite cerințe: de a lăsa copilului
deplina libertate de exprimare, educatorii având rolul de a sugera și de a dirija și mai puțin de
a impune.

Desenul exprimă personalitatea copilului, interesele și preferințele lui. Acesta trebuie doar
îndrumat fără a-și înăbuși creația personală, punându-i la îndemână materiale, tehnici,
modalități de exprimare. Conținutul rămâne la dispoziția invenției și originalității
preșcolarului.

La vârstele mici, când copilul își caută singur mijloacele de expresie, limbajul său, fie vorbit,
fie muzical sau grafic, poate constitui un instrument de investigație, o cale de acces către
lumea interioară și originalitatea sa. În această perioadă copilul are un fond creativ și acesta
se dezvoltă prin educație.

Atmosfera, climatul trebuie să stimuleze curiozitatea și curajul de a combina formele,

culorile, unele tehnici de lucru, prin care să se cultive încrederea în forțele proprii pe baza
unor aprecieri încurajatoare (feed-back).

O condiție esențială a dezvoltării creativității plastice  o constituie dezvoltarea gândirii

artistico-plastice și a posibilităților de a materializa această gândire prin însușirea acestor
tehnici de lucru (monotipia, dactiloscopia, colajul etc.).

Gândirea artistico-plastică este o formă, o calitate a gândirii umane. Formarea gândirii

artistico-plastice, condiție de bază a creativității, se realizează atât în cadrul activităților de
educație plastică cât și în afara lor: cercuri, vizite la expoziții, muze, excursii. Ea poate fi
cultivată individual și în colectiv. Valoarea educativă sporită o au activitățile de creativitate în
grup. Grupul înlesnește schimbul de idei, de experiență în tehnicile de lucru, stimulează
interesul copiilor, pentru activitățile plastice și dezvoltă spiritul colectiv.

„Pentru a-și exprima viața sa interioară, copilul a creat jocul simbolic, a cărui funcție este de a
permite expresia pe cât posibil de completare a eu-lui însuși, distinct de realitatea materială
și socială”, prin artă copilul caută simultan să satisfacă nevoile sale și să se adapteze
obiectelor și celorlalți subiecți. El încearcă să exprime ceea ce gândește și simte în această
lume de realități obiective și comunicabile care constituie universul material social.