UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE SI MEDICINA

VETERINARA DIN BUCURESTI

FACULTATEA DE MANAGEMENT SI DEZVOLTARE RURALA
SPECIALIZAREA : Inginerie si managementul in alimemntatie
publica si agroturism

Agrotehnica

Profesor coordonator
Prof. Univ. Student
Alexandra Radu Necula Adriana

Bucuresti
Sesiunea Iulie 2020
Agrotehnică
Subiecte examen

1. Tipurile și rolul asolamentelor.

2. Procesele tehnologice din sol în timpul aplicării lucrărilor agricole.

3. Afânarea adâncă

4. Sistemul de lucrări minime.

1.

a) Asolamente pentru culturi de câmp. In aceasta grupa de asolamente se includ urmatoarele

culturi: cereale, paioase, prasitoare, plante tehnice si leguminoase. Durata asolamentelor de 

câmp este de 3‐6 ani si se diferentiaza in raport cu sistemele de amenajare in:

‐ asolamente pe terenuri arabile irigate, in care culturile prasitoare si culturile cu plante tehnice 

sunt preponderente: se dimensioneaza in corelare directa cu metoda de amenajare si cu 

schemele folosite la mutarea aripilor de udare;

‐ asolamente pe terenuri arabile cu pante mici si neirigate, in care se includ si terenurile irigate 

din surse locale, pentru care se stabilesc tehnologii si niveluri de productie diferentiate;

1
‐ asolamente pe terenuri in panta, din zonele de dealuri, podisuri si coline, diferentiate in functie 

de specificul climei pentru zone secetoase, semiumede sau umede: au rolul de a pastra mai bine 

apa in sol prin eliminarea scurgerilor de suprafata, prevenirea proceselor de eroziune a solurilor 

sau dirijarea controlata a excesului de precipitatii.

b) Asolamente pentru legume. Se amplaseaza pe terenuri uniforme, amenajate pentru irigat,

aproape de sursa de apa sau de statia de pompare. Se dimensioneaza la nivelul unei unitati de 

profil, iar in cazul in care marimea acestora este apropiata sau egala cu una dintre solele 

asolamentului de câmp limitrof, se poate propune o schimbare de amplasament intr‐o rotatie de 

4‐6 ani.

c) Asolamente pentru culturi furajere. Se amplaseaza in apropierea fermelor zootehnice pentru

care se asigura necesarul de furaj intr‐o structura in care nu trebuie sa lipseasca lucerna sau 

trifoiul intr‐o rotatie de 4‐6 ani.

d) Asolamente pentru orez. Se organizeaza pe terenuri amenajate pentru irigat prin inundare.

Asolamentul de tip orizicol se dimensioneaza la 6 sole, din care 4 sole cu orez, o sola cu orz si 

una cu floarea‐soarelui.

e) Asolamente specializate. Se organizeaza pentru plantele tehnice, respectiv sfecla de zahar si

cartofi. Aceste culturi se amplaseaza cu precadere in zonele consacrate, pe terenuri cu 

favorabilitate ridicata.

f) Asolamente mixte. In unele cazuri se impune organizarea de asolamente mixte care includ mai

multe grupe de culturi.

2
2.

A – bioacumulare

Bv – alrgilizare

Bt – argiloiluviere

G – gleizare

W –stagnogleizare

sa – salinizare

na – alcalizare

3.

Afânarea adâncă reprezintă totalitatea lucrărilor care au ca scop sporirea spaţiilor lacunare din 

orizonturile situate sub orizontul arat, fără  a amesteca orizonturile pedogenetice.

Scopul lucrării este de ameliorare a solurilor compacte.

ameliorarea stării fizice a solurilor grele şi tasate

ameliorarea stării fizice a solurilor cu exces de umiditate

3
ameliorarea stării fizice a solurilor saline şi alcalice

Alegerea acestei lucrări ameliorative se face în funcţie de anumite însuşiri ale solului cum ar fii:

alcătuirea granulometrică a solului

densitatea aparentă, porozitatea totală şi gradul de tasare

adâncimea orizonturilor sau straturilor tasate

Tehnologia lucrării. Lucrarea se execută fie cu subsolierul clasic ataşat la plug, fie cu 

scarificatorul, în funcţie de gradul de tasare a solului. 

Elementele tehnice ale lucrării 

După adâncimea la care se execută afânarea adâncă se disting:

afânare de mică adâncime ‐  h<40 cm – se execută cu subsolierul clasic sau cu scarificatorul cu 5 

gheare

afânare de adâncime medie – h = 40‐80 cm – se execută cu scarificatorul cu cu trei gheare

afânare de adâncime mare ‐ h>80 cm – se execută cu scarificatorul hidraulic

4
4.

Acest sistem prezintă o serie de avantaje atât din punct de vedere agrotehnic cât şi economic şi 

anume: se înmagazinează şi se conservă mai bine apa în sol, solul se tasează în mai mică măsură 

ca urmare a reducerii numărului de lucrări, structura se menţine mai bună, se conservă mai bine 

humusul în sol, iar în final se reduccheltuielile de producţie şi agricultura devine mai rentabilă.

Folosirea acestui sistem este condiţionată de existenţa unor agregate de maşini complexe care 

să permită executarea combinată a mai multor operaţii, de folosirea unor cantităţi mai mari de 

îngrăşăminte, insecto‐fungicide, erbicide, de cunoaştere a particularităţilor plantelor de cultură 

şi a condiţiilor pedoclimatice locale.

Sistemul arat‐semănat se caracterizează prin aceea că lucrările de arat şi semănat se execută 

într‐o singură operaţie. Agregatul poate fi prevăzut şi cu dispozitiv de administrat îngrăşăminte, 

erbicide şi de tasat solul pe rândul semănat.

Sistemul cultivat‐semănat, în cadrul căruia arătura se execută separat, iar pregătirea patului 

germinativ, semănatul, aplicarea îngrăşămintelor, a insecticidelor şi a erbicidelor se efectuează 

concomitent folosindu‐se agregate complexe.

Sistemul de agricultură fără arătură, care este cunoscut şi sub numele de“zero lucrări”. Acest 

sistem nu prevede nici o lucrare mecanică a solului, cu excepţia prelucrării unor fâşii înguste de 

teren în care se introduc seminţele şi îngrăşămintele. Deschiderile se execută de către 

5
brăzdarele semănătorii sau cu ajutorul unor piese speciale ataşate la brăzdarele semănătorii. 

Metoda se foloseşte la însămânţarea porumbului după diferite premergătoare, inclusiv după 

cele care lasă terenul înţelenit(lucernă, trifoi, etc.) Buruienile şi ţelina se distrug cu erbicide, iar 

covorul vegetal rămas la suprafaţă constituie un mulci care asigură protecţia solului împotriva 

eroziunii, fapt pentru care această metodă poate fi folosită cu succes pe terenurile în pantă.