II.

Competențele și obiectivele predării-învăţării-evaluării

Educației sociale și a disciplinelor juridice

Educaţia este orientată şi dirijată spre anumite finalităţi. Produsul

educaţiei este prototipul de personalitate ce urmează a fi format. Demersul didactic
este îndreptat spre realizarea scopurilor individuale şi generale. Idealul educaţional
este punctul terminus al acestui demers. Idealul educaţional stabileşte ce trebuie să
devină subiectul supus educaţiei.
Formularea idealului este o problemă de politică educaţională. Fiecare
societate îşi propune să formeze un anume tip de indivizi sub aspect intelectual,
profesional şi moral civic. Este necesară o concepţie clară cu privire la valorile
culturale care trebuie asimilate. Aceste valori au rolul să formeze personalităţi
potrivite momentului şi perspectivei sociale.
Idealul educaţional nu poate fi stabilit o dată pentru totdeauna. Într-o
lume aflată într-o dinamică evidentă, idealul este supus modificărilor şi
restructurărilor. Idealul se concretizează prin intermediul scopurilor şi obiectivelor
urmărite. Scopurile detaliază conţinutul idealului. Idealul reprezintă proiectul
devenirii umane pe termen lung, scopul reprezintă proiectul devenirii pe termen
mediu, iar obiectivele/competențele exprimă sarcini particulare ale procesului
instructiv-educativ. Unui ideal îi corespund scopuri multiple şi variate. Scopurile
vizează un volum de cunoştinţe dintr-o disciplină, formarea unor atitudini
cognitive, finisarea aptitudinilor şi deprinderilor, formarea conduitelor bazate pe
valori morale. Stabilirea scopurilor anticipează rezultatele pe care le dorim într-o
anumită etapă.

1
 Învăţarea disciplinelor juridice și a educației sociale (de fapt, discipline
socio-umane) îi furnizează elevului cunoştinţele şi capacităţile necesare pentru
integrarea activă şi eficientă în viaţa socială.
Scopurile se transpun în obiective educaţionale/competențe generale.
Acestea sunt expresii concrete ale finalităţilor și sunt instrumente cuantificabile ale
acţiunii didactice (rezultate, performanţe etc.). Obiectivele
educaționale/competențele generale particularizează idealul şi scopul.
Obiectivele educaționale/competențele generale sunt proiectări anticipate
(relativ restrânse ca extindere a idealului educativ) sub formă de elemente sau
sarcini educaţionale, care, prin revenirea şi integrarea lor într-un ansamblu unitar,
definesc sau conduc la realizarea idealului educativ.
Concluzionând asupra acestor consideraţii generale, putem spune că
idealul educaţional reprezintă generalul, scopurile-intermediarul, iar obiectivele
reprezintă concretul. Ele alcătuiesc un tot unitar.
Mutatis mutandis, toate disciplinele socio-umane (educația socială,
cultura civică, disciplinele juridice etc.) contribuie la realizarea idealului
educaţional în mod decisiv. Acum societatea românească are nevoie de cetăţeni
care trăiesc într-un stat de drept. Acesta este idealul educaţional. Scopurile sunt
concrete pentru fiecare disciplină juridică sau socio-umană. Sintetic le-am putea
pune sub semnul sintagmelor: pregătirea pentru democraţie, asigurarea cunoaşterii
mecanismelor funcţionării unui stat de drept; înţelegerea rolului şi locului
cetăţeanului într-un asemenea sistem; educarea tinerilor în spiritul cerinţei
fundamentale, nimeni nu este mai presus de lege; per a contrario: deasupra tuturor
este legea; legea este singura care guvernează relaţiile sociale. Tocmai aici se
constată cea mai mare greutate a demersului educaţional. În România, dispreţul
faţă de norme este endemic. Nu de acum, ci demult. Eroii noştri naţionali, populari
sunt haiducii. Adică cei aflaţi în conflict cu legea şi cu autoritatea. Haiducii mai
2
vechi sau mai noi. Solidarizarea populară nu se realizează pentru respectarea legii,
ci dimpotrivă. Fiecare în parte invocăm legea, aplicarea ei. Dar numai cu privire la
faptele ilicite ale altora. Când este vorba de fiecare dintre noi, legea este totdeauna
obiect de tocmeală.
Precum în didactica generală, şi în cazul particular al disciplinelor
juridice și al educației sociale obiectivele concrete, operaţionale sunt: cognitive,
afective şi psihomotorii. Cu alte cuvinte : cunoaştere, simţire şi atitudine, acţiune.
Este de la sine înțeles, este chiar un principiu de drept, că legea trebuie cunoscută.
Dreptul (în sensul de disciplină de învăţământ) și educația socială ne furnizează
cunoştinţele necesare din aceste domenii. În procesul de predare-învăţare-evaluare
se formează sentimentele, trăirile, atitudinile, comportamentele cetăţeneşti.
Acceptarea sau nonacceptarea normelor juridice, civice, morale, sociale.
Înţelegerea sau neînţelegerea acestora. Supunerea de bunăvoie sau impusă faţă de
prescripţiile normative. În funcţie de acceptare sau nonacceptare se vor derula
acţiunile noastre. Dacă conştientizăm că normele juridice, sociale, civice au
menirea să reglementeze relaţii sociale, să protejeze valori, acţiunile noastre sunt
conforme cu conţinutul (cerinţele) normelor. Dacă, dimpotrivă, percepem normele
juridice, sociale, civice, morale ca fiindu-ne străine şi ostile, acţiunile vor
fi ,,haiduceşti”. Intrăm în conflict cu normele şi suportăm sancţiunile pentru
această atitudine.
La aceste provocări încercăm să răspundem. Încercăm să conştientizăm
însemnătatea cunoaşterii, a respectării şi a aplicării normelor.
Ca toate disciplinele de învăţământ şi cele care fac obiectul cursului
noastru au facultatea să realizeze:
- idealul sistemului de învăţământ;
- obiectivele de generalitate medie/competențele generale și specifice;
- obiectivele operaţionale
3
 Am particularizat mai sus aceste chestiuni. Mai evidenţiem câteva
aspecte privitoare la obiectivele de generalitate medie şi la cele operaţionale.
Primele (competențele generale) sunt stabilite pe cicluri de învățământ în
funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor şi urmăresc anumite schimbări în
comportamentul cognitiv, afectiv şi psihomotor al elevilor. Într-un fel se pune
problema studierii relaţiilor sociale la cls. a IV-a, în alt fel în cls. a VII-a şi cu totul
diferit la clasa a XI-a. ,,Educaţia civică” predată-învăţată în învăţământul primar îi
familiarizează pe copii cu principiile relaţiilor din interiorul grupului, familiei, le
prezintă drepturile copilului etc. În clasa a VII-a, Educația pentru cetățenie
democratică îi învață pe elevi despre funcţionarea statului de drept, despre
drepturile fundamentale ale cetăţenilor, despre instituțiile democratice, despre
cetățenia activă etc.
În ce priveşte obiectivele operaţionale, precizăm că ele sunt derivate din
competențele generale și specifice ale disciplinelor de învăţământ, stabilesc
performanţele ce urmează să fie obţinute în timpul unei activităţi, sunt observabile
şi cuantificabile. De exemplu, una dintre competențele generale (ceea ce reprezenta
înainte obiectivul general) ale disciplinei Educație socială este: 1. Raportarea
critică la fapte, evenimente, idei, procese din viața personală și a diferitelor
grupuri și comunități prin utilizarea unor achiziții specifice domeniului social. Iar
una dintre competențele specifice subsidiare competenței generale amintite mai sus
ar fi: 1.1. Utilizarea corectă a termenilor specifici educației pentru cetățenie
democratică. Competența specifică exemplificată presupune dezvoltarea
abilităților/aptitudinilor următoare: realizarea unui mic dicționar cu termeni cheie
din domeniul legislativ și juridic; comentarea unor afirmații/enunțuri referitoare
la diferite aspecte ale cetățeniei democratice; conceperea unor rebusuri cu
termeni care aparțin domeniului educației pentru cetățenie democratică ș.a..
Acestei competențe specifice îi corespund mai multe domenii de conținuturi. De
4
exemplu, Sistemul politic din România; Raportul cetățeni-autorități. Drepturi și
responsabilități cetățenești în societatea democratică; Proiectul educațional
dedicat problemelor comunității educaționale/locale.
În concret, pentru competența generală 1 și pentru competența specifică
1.1. (comentarea unor afirmații/enunțuri referitoare la diferite aspecte ale
cetățeniei democratice), domeniul de conținut Raportul cetățeni-autorități.
Drepturi și responsabilități cetățenești în societatea democratică, lecția Drepturile
și libertățile cetățenești și respectarea legilor; Limite ale libertății, profesorul
poate formula următorul obiectiv operațional prin care, pe de o parte, să valorifice
competențele (generale, specifice) și, pe de altă parte, să cuantifice cunoștințele
dobândite de elevi: Comentați (formulând două argumente în susținerea părerii)
următoarea afirmație: ,,Libertatea mea se întinde până la afectarea/încălcarea
libertății celorlați’’.
Dacă avem în vedere disciplina opțională Elemente de drept, în această
situație profesorul este obligat să conceapă programa cursului, deci să stabilească
el însuși competențele generale, competențele specifice, domeniile de conținuturi,
respectiv conținuturile disciplinei. Astfel, ar putea, de exemplu, să stabilească ca
una dintre competențele generale să fie realizarea educaţiei juridice a elevilor.
Pentru domeniul/capitolul drept penal una dintre competențele specifice,
derivată din competența generală amintită, ar putea fi: cunoaşterea şi înţelegerea
faptelor reglementate de această ramură a dreptului, iar pentru lecţia Infracţiunea
profesorul ar putea stabili următoarele obiective operaționale: Defineşte
infracțiunea şi stabileşte trei trăsături esenţiale ale infracțiunii; Numește trei
forme ale infracțiunii; Identifică două elemente constitutive ale infracțiunii.
Aşa cum observaţi obiectivele se exprimă prin verbe active: a defini, a
înţelege, a sesiza, a deduce, a exersa etc. Obiectivele operaționale vor fi precizate

5
numai prin verbe care indică un comportament observabil și gradul de cunoștințe
însușite.
Literatura de specialitate clasifică obiectivele astfel:
a) obiective cognitive care vizează transmiterea şi însuşirea de
cunoştinţe; formarea şi dezvoltarea priceperilor, a deprinderilor și a
capacităţilor intelectuale;
b) afective, care urmăresc formarea şi dezvoltarea convingerilor, a
sentimentelor, a aptitudinilor, a trăsăturilor de voinţă şi de caracter;
c) psihomotorii, care vizează acţiunile subiecţilor procesului educativ
De exemplu, la disciplina opțională Cultură civică (clasa a VII-a) la
lecţia Puterea de stat (subdiviziune a capitolului Noţiuni elementare despre stat-
drept constituţional) profesorul poate stabili următoarele obiective operaționale:
O1: (elevii) să demonstreze înțelegerea noţiunilor: stat de drept, stat
totalitar, formă de guvernământ, separaţie a puterilor, monarhie
(absolută, constituţională), republică (parlamentară, prezidenţială),
Parlament (unicameral, bicameral), definindu-le;
O2: să compare noțiunile definite, prin oferirea a câte două deosebiri
O3: să-și exprime opțiunea pentru forma de stat și forma de
guvernământ preferate;
O4: să descopere în textul Constituției României articolele care se
referă la forma de guvernământ

Orice profesor conştient de importanţa activităţii sale defineşte

obiectivele procesului pe care îl organizează şi îl conduce. Nu se poate realiza
educaţia fără stabilirea unui (unor) obiectiv (obiective). Stabilirea şi realizarea
obiectivului reprezintă raţiunea procesului didactic. Obiectivele îndeplinesc
importante funcţii în procesul de învăţământ. Astfel, ele (obiectivele) îi orientează
6
pe elevi către valorile educaţionale pe care vrem să și le însuşească, indică
performanţele, asigură evaluarea demersului formativ-informativ, oferă criterii de
reglare a acţiunii didactice.
Definirea corectă a obiectivelor asigură profesorului pârghiile necesare
pentru: stabilirea performanţei la care trebuie să ajungă elevul, stabileşte etapele
necesare pentru realizarea performanţei, asigură criteriile de evaluare a activităţii şi
reglarea procesului didactic în funcţie de rezultate şi concordanţa sau
neconcordanţa acestora cu idealul educaţional general. Obiectivele stabilesc
condiţiile în care se realizează învăţarea, tipul de învăţare şi strategia adoptată.
Dacă obiectivele nu sunt corect definite şi bine realizate, consecinţele sunt: sincope
în realizarea lecțiilor şi în evaluarea rezultatelor activităţii educative.
Corectitudinea obiectivelor îl ajută pe profesor să determine performanţa
la care trebuie să ajungă elevul, să stabilească riguros momentele pe care elevul le
parcurge pentru realizarea performanţei, să obţină o bază corectă pentru evaluarea
activităţii.
Obiectivele se stabilesc în funcţie de performanţele la care trebuie să
ajungă elevii, performanțe indicate în competențele generale și specifice ale
disciplinei. Aceste performanţe urmăresc să realizeze schimbări de comportament
ce se exprimă în capacităţi/competențe dobândite.
O capacitate/o competență indică ceea ce ar trebui să știe, să poată un
elev, respectiv ceea ce ştie, ceea ce poate să facă un elev.
Sunt conturate două orientări în privinţa definirii obiectivelor:
- una care are în vedere verificarea realizării obiectivelor prin
comportamentul elevilor; rezultatul comportamentului este numit obiectiv
comportamental;
- o alta care susţine că observarea comportamentelor este insuficientă
pentru că nu toate obiectivele pot fi concretizate în comportamente observabile.
7
 În practica didactică este necesară definirea obiectivelor în termenii
comportamentului precis şi măsurabil.
Obiectivul principal al studierii disciplinelor din aria curriculară Om şi
societate şi deci şi al disciplinelor cu conţinut juridic este formarea personalităţii
elevului, pregătirea lui temeinică pentru a deveni om al cetăţii, conştient de
drepturile şi îndatoririle sale.
Învăţând despre stat şi drept, despre principiile de organizare şi
funcţionare a instituţiilor statului de drept, elevul înţelege rolul statului şi al
dreptului în societate. El realizează că normele juridice, civice, morale și sociale
protejează valorile importante ale societăţii. Învaţă că statul democratic (de drept)
nu-i opresează pe cetăţenii săi, ci îi apără.
Studiind disciplina Educație socială (la clasele a V-a, a VI-a, a VII-a),
discipline cu conţinut juridic, Cultură civică ș.a., elevii câştigă deprinderi şi
atitudini intelectuale care-i ajută să înţeleagă locul şi rolul lor în societate; îi ajută
să analizeze, să sintetizeze şi să compare numeroase procese sociale, să discearnă
ce este bine şi ce este rău, ce este în folosul lor şi al societăţii. Elevii vor înţelege
cu uşurinţă un fapt notoriu: cu cât locuitorii unui stat se transformă în cetăţeni, cu
atât guvernarea democratică este mai uşoară, iar cea totalitară, mai puțin posibilă.
Statul de drept se sprijină pe oameni instruiţi şi cu iniţiative. De spiritul lor civic
depind toate problemele comunităţii, ale cetăţii. Elevii trebuie să înţeleagă faptul că
într-o democraţie puterea se exercită în numele naţiunii. Că ea (puterea) este
rezultatul voinţei majorităţii cetăţenilor. În consecinţă normele sunt menite să
respecte această voinţă.
Studiind drepturile omului, fiecare tânăr trebuie să înţeleagă că dreptul
fiecăruia se întinde până acolo unde nu se încalcă dreptul altuia. Că societatea este
organizată după reguli riguroase care-i asigură funcţionalitatea şi nu permit
instaurarea haosului, a anarhiei. Că, aşa cum mai spuneam, deasupra tuturor
8
domneşte legea. Şi că legea nu poate fi încălcată în numele niciunui principiu.
Dura lex, sed lex.
În concluzie, educaţia socială și educația juridică (asigurate prin
studierea disciplinelor socio-umane – educație socială, cultură civică - și a
disciplinelor cuprinse sub genericul ,,Drept”) sunt o componentă esenţială şi
hotărâtoare a educaţiei pentru democraţie şi pentru drepturile omului. De aici
rezidă însemnătatea deosebită a studierii acestor discipline, precum și pregătirea
psiho-pedagogică şi metodică a celor care îşi asumă răspunderea predării-învăţării-
evaluării acestora.

Notă: Vă rog să accesați variantele electronice ale

manualelor de Educație socială (clasa a V-a - clasa a VII-a),
pe site-ul: https://www.manuale.edu.ro/
În manual e găsiți repartizarea conținuturilor din
programă pe lecții. Cunoașterea manualelor este necesară
atât în procesul de predare-învățare-evaluare, cât și în
realizarea proiectării didactice.