INSTITUTUL INTERNAȚIONAL DE MANAGEMENT „IMI-NOVA”

Catedra „Management financiar”

REFERAT

la disciplina „Management corporativ”

(lucrul individual)

Tema: „Uniunile corporative tip: Consorțiu,

Holding, Trust”

Elaborat:
Numele, Prenumele: Gogu Oleg
Grupa:BA201

Verificat:
Conf. univ. Caraganciu G.

Chișinău - 2022
-1-
 CUPRINS

INTRODUCERE.............................................................................................................3

1. UNIUNE DE ÎNTREPRINDERI...............................................................................3

2. CONSORȚIU………………………………………………………………………...5

3.HOLDING……...……………………………………………………………………..6

4.TRUST………………………………………..…………...…………………………..8

-2-
 Introducere

Agenţii economici, societatea de mai bine de un secol sunt în căutarea formelor organizatorice de
asociere a companiilor. În practica mondială se evidenţiază o mulţime de forme de reuniune a firmelor,
ce se deosebesc / se aseamănă în dependenţă de scopurile cooperării, caracterul relaţiilor de parteneriat
între participanţi la „uniunea corporativă”, gradul de independenţă a participanţilor, domeniul de
activitate, regiunea şi piaţa dezvoltării intereselor, etc. În Republica Moldova relaţiile de piaţă se
conturează, însă nu au ajuns într-o stadie finală. Şi la etapa actuală au loc procese de restructurare,
reorganizare a întreprinderilor: atât a întreprinderilor de stat, cât şi a întreprinderilor private.

Perioada contemporană de dezvoltare a businessului internaţional se caracterizează prin

schimbări considerabile în toate ţările, ce afectează aspectele juridice, politice, economice, sociale,
culturale, etc.

Tendinţa de alege „mijlocul de aur” între centralizare, decentralizare, responsabilitate, autonomie

în timpul reuniunii companiilor ne conduce spre selectarea a aşa forme organizatorice care ar permite
ridicarea eficienţei acesteia.Astfel la etapa actuală avem: alianţe strategice, uniuni, asociaţii, concerne,
consorţium, cartel, sindicat, pool, conglomerat, trusturi, holding, grupe financiar-industriale,
franchising, etc.Este necesar de menţionat că formele de uniuni corporative nu au fost lichidate,
înlocuite cu altele mai noi, ci au fost completate, inclusă de necesităţile obiective ale societăţii şi, mai
ales, a agenţilor economici.Astfel, procesul tehnico-ştiinţific, evoluţia necesităţilor a impus şi apariţia
unui număr mare de tipuri de uniuni corporative. Caracterul relaţiilor între participanţii la „uniune
corporativă” este din ce în ce mai complicat, mai complex.Deosebirile, hotarele acestor forme de
„uniuni corporative” sunt deseori greu de depistat, încât specialiştilor în domeniu le este dificil de a
determina dacă o companie sau alta face parte / sau se numeşte holding, concern, consorţium, alianţă
strategică, etc.

1.Uniune de întreprinderi

Uniunile de întreprinderi reprezintă  un grup de întreprinderi  din aceeaşi ramură sau care se află
în acelaşi spaţiu economic , pentru aşi apăra interesele atât la nivel de stat cât şi la nivel de organizaţii
internaţionale. Uniunile au dreptul să-şi formeze reprezentanţele sale în diverse regiuni ale lumii, care
au un interes pentru uniune. Membrii asociaţiei pot să nu ducă o activitatea economică împreună. Cu
toate că funcţiile uniunii, de obicei, sunt concentrate spre reprezentare, ele de obicei se amplifică prin
-3-
interesele acesteia încât uniunile corporative pot convoca reuniuni internaţionale, pot efectua
previziuni atât economice cât şi juridice, organizează conferinţe, oferă informaţii tuturor participanţilor
la uniune. Activitatea uniunii pot să se bazează pe cotizaţiile membrilor uniunii.

În Republica Moldova crearea şi activitatea uniunilor se admite în cazul:

 intrării benevole a întreprinderilor în uniune şi ieşirii din uniune în condiţiile prevăzute de

contractul sau statutul uniunii;
 respectării legislaţiei antimonopol şi a altor acte normative;
 organizării pe bază de contract a raporturilor dintre întreprinderi ce fac parte din uniune.
 De asemenea societatea-uniune este persoană juridica şi acţionează în baza contractului şi
statutului.

Societatea trebuie să aibă firma (denumire) proprie, patrimoniu separat şi patrimoniu distinct, bilanţ 
propriu centralizator, cont de decontări şi alte conturi în instituţiile financiare, ştampilă cu firma sa şi
alte elemente caracteristice. Firma societăţii va include unul din cuvintele: "asociaţie", "uniune" sau
"concern"[1]. Statutul societăţii va cuprinde: firma, sediul (adresa juridică), scopul activităţii, lista
asociaţilor, condiţiile formării şi competenţa organelor de conducere, modul de luare a deciziilor,
precum si modul de distribuire a bunurilor rămase după lichidarea societăţii. Întreprinderile ce intră în
componenţa societăţii îşi păstrează independenţa şi drepturile de persoană juridică sau fizică. Asociaţii
societăţii, în activitatea lor de antreprenoriat, pot folosi firma societăţii, indicând apartenenţa lor la
aceasta. Uniunea nu poartă răspundere pentru obligaţiile întreprinderilor care fac parte din componenţa
acesteia, iar întreprinderile nu poarta răspundere pentru obligaţiile uniunii, dacă documentele de
constituire nu prevăd altfel. Înregistrarea şi reînregistrarea uniunilor, condiţiilor de activitate, precum
şi reorganizarea sau lichidarea acestora se efectuează în Republica Moldova conform Legii Republicii
Moldova „cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi”, legislaţia antimonopol şi alte acte normative.

Exemple de uniuni:

1. Uniunea Naţională a Societăţilor de Asigurare şi Reasigurare (UNSAR, România, unsar.ro)

2. Uniunea Internaţională de Telecomunicaţii (Geneva, 1992)
3. Uniunea Poştală Universală
4. Uniunea Europeană de radioteleviziune
5. Uniunea Vamală între Republica Moldova şi Ucraina

 
-4-
 2.Consorţiu

Consorţiu - Este una din formele de asociere juridic-organizatorico a partenerilor, create, de

regulă, pentru realizarea unor proiecte de mari proporţii, care din motive financiare, comerciale,
tehnice sau din alte motive necesită unirea eforturilor a câtorva parteneri. Aceste tipuri de uniuni sunt
formate pe perioade limitate de timp. Participanţi la consorţiu pot fi atât organizaţiile particulare,
băncile, statul cât şi state întregi. Participanţii la consorţiu îşi păstrează independenţa deplină.

Activitatea uniunii se bazează pe fondurile financiare transferate de către participanţii la uniune. De

asemenea este admis cazul folosirii mijloacelor împrumutate. Conducerii pe care ei o aleg în comun, ei
i se supun numai atunci când activitatea este îndreptată spre realizarea scopurilor comune.

În Republica Moldova în scopul menţinerii solvabilităţii băncilor,  reducerii  riscului posibil şi

pierderilor în cazul insolvabilităţii debitorilor, în  scopul creditării   întreprinderilor  şi  proiectelor  de 
proporţii  mari,  ce necesită  cheltuieli  mari,  băncile  comerciale  pot  asocia  resursele creditare şi
acorda credite de consorţiu.[6]

Debitorul ce doreşte să obţină un credit în suma mare, determină independent banca, care-şi asumă
responsabilitatea organizării consorţiului bancar şi realizarea funcţiilor de conducere în efectuarea de
credit. Se alege ca principala bancă mai mare, de  regula banca în care este deschis contul de decontări
al agentului economic. Banca coordonatoare efectuează analiza eficienţei acordării creditului de
consorţiu şi la adoptarea unei decizii pozitive selectează băncile - potenţiali participanţi la creditul de
consorţiu.

Numărul băncilor participante la consorţiul bancar nu se limitează şi depinde de mărimea creditului

solicitat, capacitatea băncilor şi cointeresarea lor în afacere. Totodata, fiecare dintre băncile creditoare
urmează să respecte normativele economice stabilite, ţinând cont de cota sa în creditul de consorţiu.

Banca coordonatoare exercita funcţii de legătura între debitor şi restul băncilor participante, ce constau
în următoarele:

- organizarea tratativelor referitor la condiţiile afacerii de credit;- elaborarea, acordarea si perfectarea

contractului de credit;- efectuarea controlului referitor la starea financiara a debitorului si gestionarea
activităţii creditare comune;- asigurarea prezentării lunare si trimestriale băncilor comerciale-
participante la creditul de consorţiu a informaţiei referitoare la starea financiara a agentului economic
şi a dărilor de seama.

-5-
Exemple de consorţiu:

1. Consorţiul unional "Delovoi mir" (an. 1991)

2. Consorţiul interstatal "Uzina de autoturisme din Elabuga"
3. Consorţiul european al bibliotecilor ştiinţifice (Consortium of European Research Libraries)
4. Consorţiul pentru gestiunea şi dezvoltarea sistemei de distribuţie a gazului în Ukraina
5. Consorţiul „Alfa-Grup” (Rusia)
6. Grupul financiar-industrial „Consorţiul Rusesc Aerian”

3. Holding

Holdinguri (eng. holding) - funcţia  principală costă în deţinerea participaţiilor financiare în alte
întreprinderi cu scopul de a controla activitatea acestora, fără să-şi asume ea însăşi exploataţia. Deci,
holdingul are o vocaţie pur financiară, urmărind valorificarea capitalului investit.

Holdingul este companie în componenţa activelor căreia intră pachetele de control a altor întreprinderi
(afiliate)[11].

Deci, holding este compus din o societate mamă, una sau mai multe societăţi filiale, una sau mai multe
societăţi subfiliale, una sau mai multe participaţii, una sau mai multe societăţi „aliate”.

Societatea-mamă are următoarele caracteristici:

 capitalul său nu este deţinut în proporţie mai mare de 50% de o altă societate,
 posedă participaţii de peste 50% în una sau mai multe societăţi.

Societăţi filiale - au capitalul deţinut în proporţie de peste 50% de către societatea-mamă.

Societăţi subfiliale - sunt controlate în proporţie de peste 50% de către filiale. Participaţiile - sunt

inferioare proporţiei de 50% şi ele pot oferi holdingului posibilitatea de a controla societăţile cu capital
dispersat. Societăţile afiliate deţin relaţii tehnice, comerciale cu holdingul.

Holdingurile se creează pentru a sprijini cooperarea în procesul de producţie, activitatea investiţională,

economica externa şi alte genuri de activitate.

Holdingul are dreptul să exercite activităţi investiţionale, inclusiv să cumpere şi să vândă hârtii de
valoare în conformitate cu  legislaţia în vigoare.

-6-
În Republica Moldova principalele tipuri de holdinguri sunt:

 holding simplu - holding care se ocupa în exclusivitate cu activitatea de control şi administrare;

 holding mixt - holding de competenţa căruia, în afară de funcţiile de control şi administrare,
ţine şi activitatea de antreprenoriat;
 holding de stat - holding ale cărui peste 50% din suma capitalului statutar aparţin statului;

   Holdingurile sunt considerate uniunile de întreprinderi, nu atât benevole cât impuse spre uniune, din
cauza situaţiei economico-financiare pentru a supravieţui. Deseori, sub formă de holdinguri sunt
reunite diferite departamente, ministere, întreprinderi de stat.

Holdingurile pot fi create:

 La divizarea întreprinderilor mari cu separarea din componenţa lor a unor subdiviziuni în

calitate de persoane juridice independente (întreprinderi afiliate);
 La comasarea pachetelor de acţiuni (cote) ale întreprinderilor independente din punct de vedere
juridic, inclusiv prin absorbţia întreprinderilor;
 La constituirea noilor societăţi pe acţiuni şi altor întreprinderi.

Prin hotărârea Guvernului Republicii Moldova, pot fi create holdinguri de stat în ramurile
(subramurile) economiei[12].

Fondatori (cofondator) al holdingului nestatal pot fi oricare persoane juridice sau fizice, daca aceasta
nu contravine legislaţiei în vigoare.

Holdingurile se creează sub forma de societăţi pe acţiuni de tip deschis şi alte forme organizatorice-
juridice, iar întreprinderile afiliate - sub forma de societăţi pe acţiuni, societăţi cu răspundere limitata,
societăţi în comandită şi societăţi cu răspundere nelimitata.

Holdingul poate fi întreprindere afiliata a altui holding. Întreprinderea afiliata îşi păstrează
independenţa juridică, financiara şi economică.

Exemple de holdinguri:

 Holdingului de stat S.A. "Avicola" (R. Moldova)

 Holdingul de stat "Agromecanica" SA (R. Moldova)
 MONTTEHSAN Holdingul S.A., CHIŞINĂU (R. Moldova)

-7-
  Holdingul ROKURA CSR(România)
 Holdingul Zepter (Germania)
 Holdingul Porsche (Germania)
4. Trust

Trusturile (din engl. trust – încredere, răspundere, tutelă) reprezintă o uniune de corporaţii, care se
deosebeşte prin trăinicia relaţiilor economice şi organizaţionale. Corporaţiile care participă în trusturi
îşi pierd individualitatea juridică, deoarece în trusturi unirea are loc după toţi parametrii de
activitate[13].

Trăsăturile caracteristice a trusturilor sunt:

1. una din cele mai dure forme de uniune a companiilor;

2. sunt unite toate funcţiile activităţii companiilor, nu doar una sau o parte din acestea;
3. trusturile se deosebesc prin omogenitatea activităţii, ce este un rezultat al specializării;
4. în cadrul trustului companiile pierd independenţa juridică, de producere, comercială;
5. toate companiile, unite în trust sunt subordonate unei Companii-conducătoare, acre
îndeplineşte toate funcţiile – planificarea unică, planurile de aprovizionare şi desfacere unice;
organizarea, controlul, motivarea – unice pentru toată compania.

Trusturile deseori se formau mai ales în domeniul construcţiei, deoarece este una din modalităţile de
concentrare a resurselor financiare şi a acţiunilor companiilor participante pentru finalizarea
proiectului stabilit[14]. Anume centralizarea tuturor funcţiilor este un factor ce influenţează doritorii
(companiile) de se uni sau nu în aşa tipuri de uniuni: managerii care simt necesitatea în decentralizare,
în posibilitatea de a adopta singuri deciziile strategice, tactice pentru companie – nu acceptă fuziunea
cu aşa / în aşa uniune cum este trustul, mai ales dacă nu au posibilitatea de a participa, având unul din
voturile decisive (cum are loc în cadrul unei corporaţii); pe când managerii care pun planurile şi
interesele corporaţii mai presus decât autorealizarea sau dorinţa ne putere sunt de acord să se unească
– principalul fiind rezultatul prognozat. La momentul actual trusturile activează în foarte multe
domenii.

Companiile fiduciare (trusturile)[15] publica darea de seama despre activitatea sa o dată pe an, nu mai
târziu de 3 luni după sfârşitul anului financiar.[16]

Exemple de trusturi:

-8-
  Trustul de Constructii (România)
 Compania fiduciară "Europa-trust" (R.Moldova)
 "Green Hills" Trust (R.Moldova)
 Trustul investiţional «SPDR Trust» (SUA)
 Central European Trust
 SPDR Trust (SUA)
 CF "Trust-petrol"  (R.Moldova)
 CF "Mobiastrast" (R.Moldova)
 CF "Fond" (R.Moldova)
 CF "Codru" (R.Moldova)
 Trustul "Nord", (amplasat în Rusia, aparţine R.Moldova)
 Trustul de Presă „Agenda“ (România)
 Trustul de Presa al Armatei (T.P.A.) (România)
 Trustul Editorial LIDER (România)
 Trustul de presa ADEVARUL (România)
 Trustul Instalatii Montaj Iasi (România)

-9-