Subiectul 9. Contractele de intermediere în comerţul internaţional.

Obiective Unităţi de conţinut

 Să expună noţiunea şu caracterele 1. Contractul internaţional de mandat comercial.
juridice ale contractului internaţional de 2. Contractul internaţional de comision.
mandat comercial. 3. Contractul internaţional de curtaj.
 Să menţioneze efectele contractului 4. Contractul internaţional de agent.
internaţional de mandat comercial. 5. Contractul internaţional de consignaţie.
 Să expună noţiunea şu caracterele 6. Contracte comerciale cu funcţii apropiate de
juridice ale contractului internaţional de intermediere.
comision.
 Să expună drepturile şi obligaţiile părţilor Termeni-cheie: Mandat, comision, curtaj, agent,
în contractul internaţional de comision. consignaţie.
 Să expună noţiunea şu caracterele
juridice ale contractului internaţional de
curtaj.
 Să expună drepturile şi obligaţiile părţilor
în contractul internaţional de curtaj.
 Să expună noţiunea şu caracterele
juridice ale contractului internaţional de
agent.
 Să expună drepturile şi obligaţiile părţilor
în contractul internaţional de agent.
 Să expună noţiunea şu caracterele
juridice ale contractului internaţional de
consignaţie.
 Să expună drepturile şi obligaţiile părţilor
în contractul internaţional de consignaţie.
 Să expună noţiunea şu caracterele
juridice ale contractului internaţional de
concesiune comercială.
 Să expună drepturile şi obligaţiile părţilor
în contractul internaţional de concesiune
comercială.
 Să expună noţiunea şu caracterele
juridice ale contractului internaţional de
franchising.
 Să expună drepturile şi obligaţiile părţilor
în contractul internaţional de franchising.
COMPETENŢE
1. Cunoaşterea conceptelor, teoriilor, paradigmelor şi metodologiei din domeniul juridic;
2. Utilizarea cunoştinţelor în culegerea datelor şi informaţiilor referitoare la probleme concrete
de drept;
3. Aplicarea legislaţiei Republicii Moldova, a altor instrumente juridice europene şi
internaţionale;
4. Aplicarea tehnicilor şi instrumentelor specifice din domeniul juridic în soluţionarea
problemelor de ordin practic;
5. Exprimarea viziunilor proprii faţă de reglementări sau coliziuni sau de drept;
6. Utilizarea de tehnici, metode şi procedee în vederea formulării soluţiilor interpretative ale
normelor juridice;
7. Formularea propunerilor în vederea perfecţionării cadrului legal existent.
8. Îndeplinirea la termen, riguroasă şi responsabilă, în condiţii de eficienţă şi eficacitate, a
sarcinilor profesionale, cu respectarea principiilor eticii juridice
9.Utilizarea eficientă a resurselor de comunicare, a surselor de formare profesională asistată, atât
în limba română, cât şi într-o limbă de circulaţie internaţională
CONTRACTELE DE INTERMEDIERE ÎN DREPTUL COMERȚULUI
INTERNAȚIONAL

1. Contractele de intermediere în dreptul comerțului internațional

Este un contract de intermediere noțiunea de intermediere reprezintă o activitate depusă de către

o altă persoană decît cea a titularului interesului interpunîndu-se titulari și terți. prin contractul de
mandat o parte numită mandant împuternicește cealaltă parte numită mandatar de a reprezenta la
încheierea de acte, iar aceasta prin acceptarea mandatului se obligă să acționeze în numele și pe
contul mandantului.

Caracterele juridice ale contractului sunt:

Reprezentarea în cazul mandatului comercial reprezentarea acestuia se face în funcție de natura

lui și nu de esența lui.
Mandatul comercial este în toate cazurile cu titlu oneros și nu poate fi revocat unilateral.
Are caracter convențional părțile fiind în măsură să stabilească limitele lui.
Revocarea se poate face numai pentru motive temeinice.
Este contract intuitu persone.

Efecte contractului:

Să primească comisionul stabilit de contract.

Să primească toate despăgubirile care constau din cheltuielile suportate pentru îndeplinirea
acțiunilor ce au constituit îndeplinirea contractului.
Obligațiiile mandatarului:

Să execute mandatul în conformitate cu împuternicirea dată și cu instrucțiunile mandantului.

Să execute personal mandatul încredinț
Să informeze terțul care încheie contractul despre împuternicirea în temeiul căreia acționează.
Drepturile mandantului:

De a cere de la mandatar un raport privind acțiunile săvîrș

De a cere transmiterea tot ceia ce a primit mandatarul în urma executării obligațiilor sale.
Obligațiile mandantului :

Să pună la dispoziția mandatarului mijloace necesare pentru executarea mandatului.

Să plătească mandatarului comisionul stabiilit în contract.
Să restituie cheltuielile efectuate de mandatar pentru executarea mandatului.

2. Contractul internațional de comision

Noțiunea și caracterele juridice ale contractului de comision.

Este un contract prin care o parte comisional față de cealaltă parte comitent să încheie acte
juridice în nume propriu dar în contul comitentului în schimbul unei remunerații calculată
procentual la cifra de afaceri și numită comision. Contractul de comision este un contract
sinalagmatic consensual , cu titlu oneros, nu poate fi revocat pe cale unilaterală.

Drepturile și obligațiile părților:

Obligațiile comitentului:

Întocmirea cererii sau arătarea indicilor pentru întocmirea ei.

Punerea la dispoziția comisionarului a documentației mărfurilor sau serviciilor , certificatelor de
conformitate a tehnicii etc.
Să achite comisionul stabilit.

Obligațiile comisionarului:

Să negocieze și să semneze în nume propriu contractul necesar.

Să obțină în cazurile necesare licențe permise și alte învoiri , să efectuieze procedura vamală , să
asigure marfa.
Să întocmească documentele necesare pentru ca comitentul să încaseze suma necesară .
Să fie ca parte în cazurile necesare pentru soluționarea litigiilor.
Drepturile comitentului:

Să examineze cererea de ofertă.

Să avizeze proiectul de contract.
Să monteze reclamațiile necesare față de expeditor.
Drepturile comisionarului:

Să negocieze și să încheie contractele de prestare de servicii.

Să prezinte pentru aviz proiectul unor contracte.
Să asigure marfa.
Să transmită instrucțiunile de pornire comitentului.

3. Contractul internațional de purtaj

Este un contract prin care o persoană numită curtier se obligă ca în schimbul unei sume de bani
numită purtaj să procure celeilate părți numită client un co-contractant .

Caracterele juridice:

a) Nenumit.
b) Sinalagmatic.
c) Cu titlu oneros.
d) Comutativ.
Drepturile și obligațiile părților.

Contractul internațional de purtaj dă naștere la drepturi și obligațiile ale părților: curtierul are mai
multe drepturi cele mai importante fiind dreptul la remunerație pentru activitatea desfășurată și
dreptul la restituirea contravalorii cheltuielilor făcute dacă acest lucru a fost prevăzut în contract.

Obligațiile curtierului: principala obligație este de a găsi client un co-contractant în vederea

încheierii unui contract , această obligație este de rezultat și nu de diligență întrucît găsirea unui
contractant este de esența contractului de purtaj alte obligații sunt :

De a garanta identitatea celor 2 părți co-contractante.

De a da informații exacte cu privire la operațiunea ce constituie obiectul contractului.
De a nu divulga informații despre clientul să
Drepturile clientului:

Drepturile de a nu fi divulgată informația cu privire la el .

Dreptul de a fi garantat și identitatea părților cocontractante.
Dreptul la informație cu privire la obiect.
Dreptul de a cere curtierului să fie imparțial, adică să aducă la cunoștința co-contractanților care
pot influența încheierea contractului.
Obligațiile contractantului:

Să plătească obligația
Să restituie contravaloarea obiectelor.

4. Contractul internațional de agent

Este încheiat între o parte agent care se obligă în schimbul unui comision să trateze afacerile în
numele și pe seama celeilalte părți numite principal.

Contractul internațional de agent este sinalagmatic, consensual și cu titlu oneros se încheie în

formă scrisă, pe o perioadă determinată, dacă a fost încheiat pe o perioadă nedeterminată oricare
din părți poate denunța în scris.

Drepturile și obligațiile părților.

Drepturile agentului:

De a cere reepectarea excusivității contractului.

Dreptul la plata comisionului.
Dreptul de a primi informații de la principal.
Obligațiile agentului:

De a promova vînzarea mărfurilor princialului prin obținerea de oferte și negocieri a contractelor

potrivit instrucțiunilor acestora și cu diligenţa specifică a unui comerciant;
Obligaţiile de a organiza promovarea vînzărilor;
Obligaţia de a asigura un volum minim de vînzări;
Obligaţia de a-l informa pe principal;
Obligaţia de a verifica solvabilitatea terţilor ale căror oferte le transmite principalul;
Obligaţia de autoriza în numele comerciantului principal mărcile şi alte simboluri ale acestuia,
exclusiv în scopul executării contractului de agenţie.
Drepturile principalului:

De a fi informat de către agent;

De a cere date privind solvabilitatea terţilor ale căror oferte le primeşte;
De a solicita promovarea vînzărilor de către agent;
De a solicita asigurarea unui volum minim de vînzări de către agent.
Obligaţiile principalului:

De a respecta exclusivitatea acordată agentului;

De a informa pe agent;
De plată a comisionului cuvenit agentului.

5. Contractul internaţional de consignaţie

5.1 Noţiunea şi caracterele juridice

Contractul de consignaţie este contractul conform căruia o persoană numită consignant,

încredinţează altei persoane, numită consignatar anumite bunuri mobile pentru a fi vîndute la un
anumit preţ într-un termen determinat, plătindu-i pentru această activitate o sumă stabilită sub
formă de cotă procentuală din preţul vînzării, numită comision.

Contractul internaţional de consignație este un contract sinalagmatic, consensual şi oneros.

5.2 Drepturile şi obligaţiile părţilor

Drepturile consignantului:

Să solicite consignatarului luarea măsurilor necesare pentru păstrarea şi conservarea mărfurilor;

Să solicite returnarea bunului însemnat în consignație, cînd nu a fost vîndut în termenului
stabilit;
Să solicite prezentarea unui raport de către consignatar privind îndeplinirea contractului.
Obligaţiile consignantului:

Să predea consignatarului mărfurile la termenele de livrare şi în condiţiile cuvenite. El răspunde

pentru cantitatea şi calitatea produselor;
Să plătească remunerația cuvenită consignatarului;
Să restituie cheltuielile făcute de consignatar în legătură cu îndeplinirea sarcinilor primite.
Drepturile consignatarului:
De a-i fi prezentate mărfurile în termenele şi condiţiile cuvenite;
La remuneraţia cuvenită;
La restituirea cheltuielilor legate de executarea contractelor.
Obligaţiile consignatarului:

Să ia măsurile necesare pentru conservarea mărfurilor primite;

Să execute mandatul dat de consignant;
Să prezinte raport consignantului asupra îndeplinirii mandatului său.

6. Contracte comerciale cu funcţii apropiate de intermediere

Contractul de concesiune comercială

Prin contractul de concesiune comercială, un comerciant independent numit concesionar,

primeşte dreptul de a fi aprovizionat cu anumite mărfuri ale unui producător, numit concendent,
pe care le comercializează în nume şi pe cont propriu.

Contractul de concesiune este un contract bilateral, consensual, intuitu personae, comutativ şi cu

titlu oneros.

Acest contract prezintă un caracter complex datorită structurii sale, ce cuprinde unele elemente
ale operaţiunilor de vînzare şi intermediere. Prin acest contract sunt reunite două operaţiuni de
vînzare-cumpărare într-o anumită succesiune. Concesionarul are o dublă calitate: de cumpărător
şi revînzător, lucrînd în nume şi pe cont propriu.

Drepturile şi obligaţiile părţilor.

Drepturile concedentului:

Dreptul la plata preţului;

Dreptul de a solicita promovarea vînzărilor în zona teritorială respectivă;
Dreptul de a solicita realizarea gestiunii comerciale.
Obligaţiile concedentului:

Să livreze mărfurile către concesionar;

Să acorde concesionarului o exclusivitate de vînzare;
Să respecte exclusivitatea teritorială a concesionarului.
Drepturile concesionarului:

Dreptul de a-i fi livrate mărfurile de către concedent;

Dreptul la exclusivitate de vînzare;
Dreptul la respectarea exclusivității teritoriale de către concedent.
Obligaţiile concesionarului:

De a primi mărfurile livrate de către concedent;

De a plăti preţul;
De a promova vînzările în zona teritorială cuvenită.

Contractul de franchising. Noţiunea şi caracterele juridice

Contractul de franchising este operaţiunea prin care o persoană numită franchiser, acordă unei
alte persoane numită franchisee concesiunea unei mărci de fabrică sau de serviciu, precum şi
ansamblul de metode şi mijloace de comercializare care să asigure exploatarea şi gestiunea în
condiţii de rentabilitate.

Contractul de franchising este un contract bilateral, consensual, intuitu personae, comutativ şi cu

titlu oneros. Acesta se caracterizează prin următoarele trăsături:

Colaborarea continuă între părţi pe toată durata contractului;

Partenerii nu se află în raport de subordonare. Activitatea franchisee-ului se desfăşoară pentru el
şi în contul său;
Folosirea numelui comecial şi a mărcii franchiser-ului pentru mărfurile produse şi comercializate
sau serviciile prestate;
Plata unei remuneraţii de către franchisee.
Drepturile şi obligaţiile părţilor

Drepturile franchiser-ului:

Dreptul la redevenţă;
Dreptul de control privind respectarea strictă a metodelor, tehnicilor de comercializare sau de
prestare de servicii şi privitor la calitatea publicităţii efectuată pe plan local;
Dreptul la încasarea penalizărilor în caz de nerealizare a unei anumite cifre de afaceri de către
franchisee;
Dreptul de a stabili politici şi reguli pentru franchisee.

Obligaţiile franchiser-ului:

Să pună la dispoziţia franchisee-ului o marcă de servicii, fabrică şi comerţ;

Să pună la dispoziţia franchisee-ului licenţa şi know-how sau a unui proces deja existent de
fabricaţie şi distribuţie;
Să acorde partenerului asistenţă tehnică în domeniile pregătirii profesionale, instalării,
conducerii, etc;
Să stabilească şi să asigure sortimentul mărfurilor sau serviciilor, să asigure aprovizionarea
ritmică, constituirea stocurilor, completarea colecţiilor, modelelor, etc;
Să se ocupe de publicitatea produsului sau serviciului respectiv, scutind pe franchisee de
cheltuieli de publicitate.
Drepturile franchisee-ului:

De a-i fi puse la dispoziţie licenţa şi know-how-ul;

Dreptul la asistenţă tehnică în domeniile pregătirii profesionale, instalării, conducerii, etc.;
De a-i fi puse la dispoziţie marca de fabrică, de comerţ sau de servicii, după caz.
Obligaţiile franchisee-ului:
Obligaţia de plată a redevenţei către franchiser;
Să se conformeze unor politici şi reguli stabilite de către franchiser, renunţînd într-o anumită
măsură la independenţa sa;
Să desfacă produsele sau să presteze serviciile în cauză cu respectarea strictă a condiţiilor
contractuale;
Să respecte zona teritorială în care activează potrivit contractului;
Să investească mijloace materiale şi băneşti pentru a pune în aplicare formula de lucru a
franchiser-ului;
Să acorde dreptul de control franchiser-ului privind respectarea strictă a metodelor, tehnicilor de
comercializare sau de prestare de servicii şi privitor la calitatea publicităţii efectuată pe plan
local;
Să realizeze o anumită cifră de afaceri, în caz contrar suportînd unele penalizări.
 CONTRACTELE DE INTERMEDIERE ÎN DREPTUL COMERȚULUI  INTERNAȚIONAL

1. Contractele de intermediere în dreptul comerțului internațional

Este un contract de intermediere noțiunea de intermediere reprezintă o activitate depusă de către

o altă persoană decît cea a titularului interesului interpunîndu-se titulari și terți. prin contractul de
mandat o parte numită mandant împuternicește cealaltă parte numită mandatar de a reprezenta la
încheierea de acte, iar aceasta prin acceptarea mandatului se obligă să acționeze în numele și pe
contul mandantului.
Caracterele juridice ale contractului sunt:
1. Reprezentarea în cazul mandatului comercial reprezentarea acestuia se face în funcție de natura
lui și nu de esența lui.
2. Mandatul comercial este în toate cazurile cu titlu oneros și nu poate fi revocat unilateral.
3. Are caracter convențional părțile fiind în măsură să stabilească limitele lui.
4. Revocarea se poate face numai pentru motive temeinice.
5. Este contract intuitu persone.
Efecte contractului:
1. Să primească comisionul stabilit de contract.
2. Să primească toate despăgubirile care constau din cheltuielile suportate pentru îndeplinirea
acțiunilor ce au constituit îndeplinirea contractului.
Obligațiiile mandatarului:
1. Să execute mandatul în conformitate cu împuternicirea dată și cu instrucțiunile mandantului.
2. Să execute personal mandatul încredinț
3. Să informeze terțul care încheie contractul despre împuternicirea în temeiul căreia acționează.
Drepturile mandantului:
1. De a cere de la mandatar un raport privind acțiunile săvîrș
2. De a cere transmiterea tot ceia ce a primit mandatarul în urma executării obligațiilor sale.
Obligațiile mandantului :
1. Să pună la dispoziția mandatarului mijloace necesare pentru executarea mandatului.
2. Să plătească mandatarului comisionul stabiilit în contract.
3. Să restituie cheltuielile efectuate de mandatar pentru executarea mandatului.
2. Contractul internațional de comision

Noțiunea și caracterele juridice ale contractului de comision. Este un contract prin care o
parte comisional față de cealaltă parte comitent să încheie acte juridice în nume propriu dar în
contul comitentului în schimbul unei remunerații calculată procentual la cifra de afaceri și
numită comision. Contractul de comision este un contract sinalagmatic consensual , cu titlu
oneros, nu poate fi revocat pe cale unilaterală.
Drepturile și obligațiile părților:
Obligațiile comitentului:
1. Întocmirea cererii sau arătarea indicilor pentru întocmirea ei.
2. Punerea la dispoziția comisionarului a documentației mărfurilor sau serviciilor , certificatelor de
conformitate a tehnicii etc.
3. Să achite comisionul stabilit.
Obligațiile comisionarului:
1. Să negocieze și să semneze în nume propriu contractul necesar.
2. Să obțină în cazurile necesare licențe permise și alte învoiri , să efectuieze procedura vamală , să
asigure marfa.
3. Să întocmească documentele necesare pentru ca comitentul să încaseze suma necesară .
4. Să fie ca parte în cazurile necesare pentru soluționarea litigiilor.
Drepturile comitentului:
1. Să examineze cererea de ofertă.
2. Să avizeze proiectul de contract.
3. Să monteze reclamațiile necesare față de expeditor.
Drepturile comisionarului:
1. Să negocieze și să încheie contractele de prestare de servicii.
2. Să prezinte pentru aviz proiectul unor contracte.
3. Să asigure marfa.
4. Să transmită instrucțiunile de pornire comitentului.
3. Contractul internațional de purtaj

Este un contract prin care o persoană numită curtier se obligă ca în schimbul unei sume de bani
numită purtaj să procure celeilate părți numită client un co-contractant .
Caracterele juridice:
a) Nenumit.
b) Sinalagmatic.
c) Cu titlu oneros.
d) Comutativ.
Drepturile și obligațiile părților.
Contractul internațional de purtaj dă naștere la drepturi și obligațiile ale părților: curtierul are mai
multe drepturi cele mai importante fiind dreptul la remunerație pentru activitatea desfășurată și
dreptul la restituirea contravalorii cheltuielilor făcute dacă acest lucru a fost prevăzut în contract.
Obligațiile curtierului: principala obligație este de a găsi client un co-contractant în vederea
încheierii unui contract , această obligație este de rezultat și nu de diligență întrucît găsirea unui
contractant este de esența contractului de purtaj alte obligații sunt :
1. De a garanta identitatea celor 2 părți co-contractante.
2. De a da informații exacte cu privire la operațiunea ce constituie obiectul contractului.
3. De a nu divulga informații despre clientul să
Drepturile clientului:
1. Drepturile de a nu fi divulgată informația cu privire la el .
2. Dreptul de a fi garantat și identitatea părților cocontractante.
3. Dreptul la informație cu privire la obiect.
4. Dreptul de a cere curtierului să fie imparțial, adică să aducă la cunoștința co-contractanților care
pot influența încheierea contractului.
Obligațiile contractantului:
1. Să plătească obligația
2. Să restituie contravaloarea obiectelor.
 4. Contractul internațional de agent

Este încheiat între o parte agent care se obligă în schimbul unui comision să trateze afacerile în
numele și pe seama celeilalte părți numite principal.
Contractul internațional de agent este sinalagmatic, consensual și cu titlu oneros se încheie în
formă scrisă, pe o perioadă determinată, dacă a fost încheiat pe o perioadă nedeterminată oricare
din părți poate denunța în scris.
Drepturile și obligațiile părților.
Drepturile agentului:
1. De a cere reepectarea excusivității contractului.
2. Dreptul la plata comisionului.
3. Dreptul de a primi informații de la principal.
Obligațiile agentului:
1. De a promova vînzarea mărfurilor princialului prin obținerea de oferte și negocieri a contractelor
potrivit instrucțiunilor acestora și cu diligenţa specifică a unui comerciant;
2. Obligaţiile de a organiza promovarea vînzărilor;
3. Obligaţia de a asigura un volum minim de vînzări;
4. Obligaţia de a-l informa pe principal;
5. Obligaţia de a verifica solvabilitatea terţilor ale căror oferte le transmite principalul;
6. Obligaţia de autoriza în numele comerciantului principal mărcile şi alte simboluri ale acestuia,
exclusiv în scopul executării contractului de agenţie.
Drepturile principalului:
1. De a fi informat de către agent;
2. De a cere date privind solvabilitatea terţilor ale căror oferte le primeşte;
3. De a solicita promovarea vînzărilor de către agent;
4. De a solicita asigurarea unui volum minim de vînzări de către agent.
Obligaţiile principalului:
1. De a respecta exclusivitatea acordată agentului;
2. De a informa pe agent;
3. De plată a comisionului cuvenit agentului.
5. Contractul internaţional de consignaţie
5.1 Noţiunea şi caracterele juridice

Contractul de consignaţie este contractul conform căruia o persoană numită consignant,

încredinţează altei persoane, numită consignatar anumite bunuri mobile pentru a fi vîndute la un
anumit preţ într-un termen determinat, plătindu-i pentru această activitate o sumă stabilită sub
formă de cotă procentuală din preţul vînzării, numită comision.
Contractul internaţional de consignație este un contract sinalagmatic, consensual şi oneros.
5.2 Drepturile şi obligaţiile părţilor

Drepturile consignantului:
1. Să solicite consignatarului luarea măsurilor necesare pentru păstrarea şi conservarea mărfurilor;
2. Să solicite returnarea bunului însemnat în consignație, cînd nu a fost vîndut în termenului
stabilit;
3. Să solicite prezentarea unui raport de către consignatar privind îndeplinirea contractului.
Obligaţiile consignantului:
1. Să predea consignatarului mărfurile la termenele de livrare şi în condiţiile cuvenite. El răspunde
pentru cantitatea şi calitatea produselor;
2. Să plătească remunerația cuvenită consignatarului;
3. Să restituie cheltuielile făcute de consignatar în legătură cu îndeplinirea sarcinilor primite.
Drepturile consignatarului:
1. De a-i fi prezentate mărfurile în termenele şi condiţiile cuvenite;
2. La remuneraţia cuvenită;
3. La restituirea cheltuielilor legate de executarea contractelor.
Obligaţiile consignatarului:
1. Să ia măsurile necesare pentru conservarea mărfurilor primite;
2. Să execute mandatul dat de consignant;
3. Să prezinte raport consignantului asupra îndeplinirii mandatului său.
6. Contracte comerciale cu funcţii apropiate de intermediere

Contractul de concesiune comercială

Prin contractul de concesiune comercială, un comerciant independent numit concesionar,
primeşte dreptul de a fi aprovizionat cu anumite mărfuri ale unui producător, numit concendent,
pe care le comercializează în nume şi pe cont propriu.
Contractul de concesiune este un contract bilateral, consensual, intuitu personae, comutativ şi cu
titlu oneros.
Acest contract prezintă un caracter complex datorită structurii sale, ce cuprinde unele elemente
ale operaţiunilor de vînzare şi intermediere. Prin acest contract sunt reunite două operaţiuni de
vînzare-cumpărare într-o anumită succesiune. Concesionarul are o dublă calitate: de cumpărător
şi revînzător, lucrînd în nume şi pe cont propriu.
Drepturile şi obligaţiile părţilor.
Drepturile concedentului:
1. Dreptul la plata preţului;
2. Dreptul de a solicita promovarea vînzărilor în zona teritorială respectivă;
3. Dreptul de a solicita realizarea gestiunii comerciale.
Obligaţiile concedentului:
1. Să livreze mărfurile către concesionar;
2. Să acorde concesionarului o exclusivitate de vînzare;
3. Să respecte exclusivitatea teritorială a concesionarului.
Drepturile concesionarului:
1. Dreptul de a-i fi livrate mărfurile de către concedent;
2. Dreptul la exclusivitate de vînzare;
3. Dreptul la respectarea exclusivității teritoriale de către concedent.
Obligaţiile concesionarului:
1. De a primi mărfurile livrate de către concedent;
2. De a plăti preţul;
3. De a promova vînzările în zona teritorială cuvenită.
Contractul de franchising. Noţiunea şi caracterele juridice
Contractul de franchising este operaţiunea prin care o persoană numită franchiser, acordă unei
alte persoane numită franchisee concesiunea unei mărci de fabrică sau de serviciu, precum şi
ansamblul de metode şi mijloace de comercializare care să asigure exploatarea şi gestiunea în
condiţii de rentabilitate.
 Contractul de franchising este un contract bilateral, consensual, intuitu personae, comutativ şi cu
titlu oneros. Acesta se caracterizează prin următoarele trăsături:
1. Colaborarea continuă între părţi pe toată durata contractului;
2. Partenerii nu se află în raport de subordonare. Activitatea franchisee-ului se desfăşoară pentru el
şi în contul său;
3. Folosirea numelui comecial şi a mărcii franchiser-ului pentru mărfurile produse şi comercializate
sau serviciile prestate;
4. Plata unei remuneraţii de către franchisee.
Drepturile şi obligaţiile părţilor
Drepturile franchiser-ului:
1. Dreptul la redevenţă;
2. Dreptul de control privind respectarea strictă a metodelor, tehnicilor de comercializare sau de
prestare de servicii şi privitor la calitatea publicităţii efectuată pe plan local;
3. Dreptul la încasarea penalizărilor în caz de nerealizare a unei anumite cifre de afaceri de către
franchisee;
4. Dreptul de a stabili politici şi reguli pentru franchisee.
Obligaţiile franchiser-ului:
1. Să pună la dispoziţia franchisee-ului o marcă de servicii, fabrică şi comerţ;
2. Să pună la dispoziţia franchisee-ului licenţa şi know-how sau a unui proces deja existent de
fabricaţie şi distribuţie;
3. Să acorde partenerului asistenţă tehnică în domeniile pregătirii profesionale, instalării,
conducerii, etc;
4. Să stabilească şi să asigure sortimentul mărfurilor sau serviciilor, să asigure aprovizionarea
ritmică, constituirea stocurilor, completarea colecţiilor, modelelor, etc;
5. Să se ocupe de publicitatea produsului sau serviciului respectiv, scutind pe franchisee de
cheltuieli de publicitate.
Drepturile franchisee-ului:
1. De a-i fi puse la dispoziţie licenţa şi know-how-ul;
2. Dreptul la asistenţă tehnică în domeniile pregătirii profesionale, instalării, conducerii, etc.;
3. De a-i fi puse la dispoziţie marca de fabrică, de comerţ sau de servicii, după caz.
Obligaţiile franchisee-ului:
1. Obligaţia de plată a redevenţei către franchiser;
2. Să se conformeze unor politici şi reguli stabilite de către franchiser, renunţînd într-o anumită
măsură la independenţa sa;
3. Să desfacă produsele sau să presteze serviciile în cauză cu respectarea strictă a condiţiilor
contractuale;
4. Să respecte zona teritorială în care activează potrivit contractului;
5. Să investească mijloace materiale şi băneşti pentru a pune în aplicare formula de lucru a
franchiser-ului;
6. Să acorde dreptul de control franchiser-ului privind respectarea strictă a metodelor, tehnicilor de
comercializare sau de prestare de servicii şi privitor la calitatea publicităţii efectuată pe plan
local;
7. Să realizeze o anumită cifră de afaceri, în caz contrar suportînd unele penalizări.
BILIOGRAFIE OBLIGATORIE

1. Lilia Gribincea, Tratat Dreptul comerţului internaţional, Editura Reclama, Chişinău,

2014.
2. Dragoş - Alexandru Sitaru, Dreptul comerţului internaţional, Tratat, Partea Generală,
Universul Juridic, Bucureşti, 2008.
3. Alexandru-Şerban Stănescu, Dragoş - Alexandru Sitaru, Claudiu Paul Buglea, Dreptul
comerţului internaţional, Tratat, Partea Specială, Universul Juridic, Bucureşti, 2008.

Convenţii internaţionale
1. Convenţia ONU asupra contractelor de vânzare internaţională de mărfuri de la Viena din
11 aprilie 1980.
2. Convenţia asupra prescripţiei în materie internaţională de mărfuri, New York 14 iunie
1974.
3. Protocolul de la Viena din 11.04.1980 de modificare a Convenţia asupra prescripţiei în
materie internaţională de mărfuri de la New York 14 iunie 1974.
4. Convenţia asupra legii aplicabile obligaţiilor contractuale, Roma 1980.
5. Convenţia cu privire la legea aplicabilă vânzării internaţionale de obiecte mobile
corporale, Haga 15.06.1955.
6. Convenţia referitoare la legea aplicabilă contractelor de vânzare internaţională de bunuri,
Haga 22.12.1986.
7. Convenţia privind transporturile internaţionale feroviare COTIF, adoptată la Berna la
9.05.1980.
8. Convenţie vamală relativă la transportul internaţional al mărfurilor sub acoperirea
carnetelor T.I.R., Geneva, 14.11.1975.
9. Convenţia relativă la contractul de transport internaţional al mărfurilor pe şosele C.M.R.,
Geneva, 19.05.1956.
10. Convenţia de la Montreal din 28.05.1999 pentru unificarea anumitor reguli relative la
transportul aerian internaţional.
11. Convenţia Naţiunilor Unite privind transportul de mărfuri pe mare - Regulile de la
Hamburg, adoptată la Hamburg, la 30 martie 1978.
12. Convenţia privind leasing-ul financiar de la Ottawa, adoptată la 28 mai 1988.
13. Convenţia cu privire la factoring-ul internaţional, adoptată la Ottawa la 28 mai 1988.
14. Convenţia Europeană de Arbitraj Comercial Internaţional, Geneva, 21.04.1961.
15. Aranjamentul relativ la aplicarea Convenţiei Europene de Arbitraj Comercial
Internaţional, Paris, 17.12.1972.
16. Convenţia pentru recunoaşterea şi executarea sentinţelor arbitrale străine, New York,
10.06.1958.

LEGISLAŢIA REPUBLICII MOLDOVA

1. Codul civil al Republicii Moldova din 6.06.2002.
2. Codul de procedură civilă al Republicii Moldova din 30.05.2003.
 3. Legea Republicii Moldova Republicii Moldova Nr.24-XVI cu privire la arbitrajul
comercial internaţional din 22.02.2008.
4. Legea Republicii Moldova Nr.23-XVI cu privire la arbitraj din 22.02.2008.
5. Legea Republicii Moldova Nr.134-XVI cu privire la mediere din 14.06.2007.
6. Legea Republicii Moldova Nr.81-XV din 18.03.2004 cu privire la investiţiile în
activitatea de întreprinzător.
7. Legea Republicii Moldova Nr.845-XII din 3.01.1992 cu privire la antreprenoriat şi
întreprinderi.
8. Legea reglementării de stat a activităţii comerciale externe Nr.1031-XV din 8.06.2000.
9. Legea Republicii Moldova privind protecţia consumatorilor Nr.105-XV din 13.03.2003.
10. Legea Republicii Moldova Nr.1194-XIII din 21.05.1997 cu privire la transporturi.
11. Codul transporturilor auto din 29.07.1998.
12. Codul transportului feroviar din 17.07.2003.
13. Legea Republicii Moldova Nr. 407 - XVI cu privire la asigurări din 21.12.2006.
14. Legea Republicii Moldova Nr.59-XVI din 28.04.2005 cu privire la leasing.

MONOGRAFII SUPLIMENTARE:
1. A. Băieşu, Contracte comerciale internaţionale: suport de curs, Chişinău, CEP USM,
2007.
2. Henry Campbell Black, M.A., Blak’s Law Dictionary, Definition of the Terms and
Phrases of American and English Jurisprudence, Ancien and Modern, St.Paul, MINN, West
Publishing Co, 1991.
3. Mircea N. Costin, S. Deleanu, Dreptul comerţului internaţional, vol.I, Partea generală,
vol.II, Partea specială, Lumina Lex, Bucureşti, 2004.
4. Violeta Cojocaru, Recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti străine în
materie civilă în Republica Moldova, Chişinău, CEP USM, 2007.
5. John D. Calamari, Joseph M. Perillo, Contracts, Third Edition, Hornbook Series, West
Publishing Co, St.Paul, MN, 1992.
6. Fritz Enderlein, Dietrich Mascow, International Sales Law, United Nations Convention
Contracts for the International Sales of Goods. Convention on the Limitation Period in the
International Sales of Goods, Oceana Publications, New York, London, Rome, 1992.
7. Lilia Gribincea, Dreptul comerţului internaţional, Editura Reclama, Chişinău, 1999.
8. Lilia Gribincea, Contractul comercial de vânzare-cumpărare internaţională, Editura
Reclama, Chişinău 2002.
9. Richard A.Mann, Barry S.Robert’s, Business Law, Ninth Edition, West Publishing Co,
St.Paul, MN, 1994.
10. Dumitru Mazilu, Tratat privind dreptul comerţului internaţional, Universul Juridic,
Bucureşti, 2011.
11. Ioan Macovei, Dreptul comerţului internaţional, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2006.
12. Ioan Macovei, Dreptul comerţului internaţional, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2009.
13. Daniel Mihail Şandru, Dreptul comerţului internaţional, Editura Universitară,
Bucureşti, 2014.
14. Brânduşa Ştefănescu, Charlotte Ene, Ana Maria Lupulescu, Brânduşa
Vartolomei, Dreptul comerţului internaţional în documente, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2003.