Statul reprezinta principala institutie a sistemului politic, deoarece, prin intermediul sau, se

realizeaza elementele esentiale ale organizarii si conducerii societatii. Datorita acestui fapt,
problematica statului ocupa o importanta pondere in aria de investigatie a fenomenului politic.El
a apărut pe o anumită treaptă a evoluţiei socităţii omeneşti şi a cunoscut o dezvoltare continua
până în zilele noastre, ca o cerinţă la evoluţia socială.
Sunt recunoscute trei căi de apariţie a statului.
 Primă cale s-a petrecut în Orientul antic când creşterea populaţiei şi dezvoltarea
agriculturii au marcat trecerea de la fărâmiţarea tribală la crearea unui teritoriu unic pentru
populaţie. Proprietarul suprem al acestui teritoriu a devenit statul, iar obştile săteşti erau doar
uzufructuale.
 A doua cale s-a realizat prin constituirea formaţiunilor statale antice greco —
romane. Acestea s-au constituit la nivelul cetăţilor odată cu diviziunea muncii şi
dezvoltarea economiei de mărfuri.
 A treia cale se regăseşte în formarea statelor la popoarele germanice şi slave care
au trecut de la democraţia militară la formaţiuni statale în timp ce erau în contact militar cu
Imperiul Roman sau Imperiul Bizantin. in acest context şefii lor militari au devenit şefii
supremi ai statelor respective.
Statul a aparut si s-a dezvoltat in stransa legatura cu specializarea unei anumite parti din
societate, careia i s-au incredintat anumite functii de conducere, organizare, aparare etc.,
pentru asigurarea functionalitatii sociale in conditiile complexe in care au inceput sa se
dezvolte anumite comunitati umane: tribul, uniuni tribale, popoare, natiuni.
Potrivit teoriei tradiţionale, statul este alcătuit din trei elemente: poporul, teritoriul şi
puterea publică exercitată de un guvern independent, care nu pot fi concepute astfel decât într-
o ordine juridică
Statului contemporan îi sunt caracteristice cîteva atribute sau elemente, şi anume:
 Puterea publică ca element indispensabil, definitor al statului şi care adesea este
infătişată ca unitate „politică" şi „juridică", „coeziune politică" „legătura juridică şi
suveranitatea" este cea care îi dă statului forma şi caracterul propriu.
Populaţia. Statul nu poate fi conceput fără populaţie, puetera statală exercitându-se asupra
unei colectivităţi umane, de regulă o naţiune. Între stat şi fiecare individ al colectivităţii
statale se stabilesc relaţii specifice, drepturi şi obligaţii reciproce cuprinse în statutul
cetăţeanului fiecărui stat.
Suveranitatea. Acest element întregitor al conţinutului statului dă formă şi caracter propriu
statului, faţă de celelalte două — populaţia şi teritoriu — care sunt elemente materiale. Toţi indivizii
unui stat sunt legaţi între ei printr-o serie de drepturi şi obligaţii correlative, determinate de o
putere supremă, unitară, care este tocmai subiectul ordinii juridice. Statul este cel care
ordonăcomportamentul indivizilor, extinde sau limitează libertăţile acestora şi tot el este cel care
constrânge, oblige şi sancţionează pe toţi aceia care i se impotrivesc.
  Procesul îndelungat de afirmare a statelor  a generat diverse tipuri si forme de stat. Istoria a
consemnat, astfel, la poluri opuse, doua tipuri de stat:
 de esenta dictatoriala (absolutista), care a aparut ca expresie a unor comandamente
istorice, dar prin nesocotirea vointei cetatenilor sau printr- o presupusa legimitate de ordin  divin;
 de esenta democratica, care, indiferent de forma, constituie expresia vointei cetatenilor,
materializata prin consimtamântul dat.