Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Din punct de vedere fizic, alungă tensiunea, fiind astfel utilă pentru
îndreptarea poziţiei coloanei. Echilibrează energia masculină şi pe cea
feminină din corp.
EFECTE TĂMĂDUITOARE. Striaţiile turmalinei mâresc curentu energetic,
ceea ce o face o piatră perfectă pentru vindecare, fortificarea energiei şi
eliminarea blocajelor. Fiecare culoare posedă proprietăţi curative
specifice.
Turmalină neagră
Turmalina neagră (schorl) protejează împotriva emisiilor telefoanelor
mobile, ceţei electromagnetice*, radiaţiilor, k atacului fizic, blestemelor şi
energiilor negative de orice fel. Conectand cu chakra* rădăcină, turmalina
o energizează
şi măreşte vitalitatea fizică, alungând tensiunea şi stresul înlăturând
gândurile
negative, favorizează atitudinea lejeră şi o obiectivează prin procese
logice clare. Încurajează atitudinea pozitivă indiferent de circumstanţe,
stimulează altruismul şi creativitatea practică. Plasate cu vârful către
exteriorul corpului, aceste cristale absorb energia negativă. Fortifică
sistemul imunitar, tratează dislexia şi artrita, calmând durerea şi
îndreptând poziţia coloanei vertebrale. Purtaţi-o la gât sau plasaţi-o între
dvs. şi sursa de radiaţii electromagnetice.
Turmalină incoloră
facilitează pierderea în greutate, îngrijeşte SOC şi epuizarea. Permite
îndreptarea coloanei vertebrale şi este beneficâ muşchilor contractaţi.
Detoxifiant util, tratează constipaţia şi diareea. Atenuează claustrofobia şi
atacurile de panică. Benefică pentru copiii hiperactivi.
Turmalina
http://designerdebijuterii.com/2010/05/10/turmalina/
Turmalina (sau turmalinul) este un borosilicat bazic de calciu, sodiu, magneziu, aluminiu,
foarte divers colorat – se cunosc mai mult de 50 de nuanţe diferite – sau chiar multicolor.
Conform unei surse, denumirea îi provinde din limba ceyloneză: turamali = piatră care atrage
cenuşa, pentru că, prin încălzire, această piatră se electrizează şi atrage praful fin de
cenuşă. Conform altei surse, turamali = culori amestecate.
Piatra a ajuns în Europa Occidentală prin intermediul olandezilor, care, în 1703, au început
să o importe din Sri Lanka. Este o gemă privilegiată pentru că, într-o lume în care moda se
schimbă foarte repede, ea poate fi adaptată oricăror tendinţe de culoare sau model, ceea ce
face ca ea să fie gema timpurilor moderne. Adaptabilitatea şi marele ei farmec constau în
colorit: poate avea culori pastelate sau, dimpotrivă, aprinse; poate fi bi-, tri- sau multicoloră.
Acest fapt face ca turmalinele să fie iubite atat de designeri, care le folosesc separat sau
combinate cromatic, cat şi de public, care adoră să le poarte.
Structura cristalină a varietăţilor de turmalin este aceeaşi, dar diferenţele de culoare sunt date
de impurităţile pe care le conţin. Sunt pietre dicroice în diverse grade (îşi schimbă culoarea
sau nuanţa în funcţie de unghiul din care sunt privite). Incluziunile obişnuite sunt crăpăturile
paralele între ele şi perpendiculare pe lungimea cristalului. Există şi incluziuni aciculare.
Sistemul lor de cristalizare este trigonal. Cristalele arată ca nişte baghete hexagonale.
Cristalele monocolore sunt destul de rare, majoritatea au mai multe culori sau nuanţe. Sursele
de turmalină sunt în Africa, Brazilia, Myanmar, Pakistan, Rusia şi Statele Unite.
Varietăţile care nu conţin fier sunt colorate în verde, roz sau roşu. Cele care conţin fier sunt
colorate în albastru închis (indigolit), verde închis-brun închis, negru (schörlit), violet
(siberit). Prezenţa magneziului conferă culoarea brună, şi galbenă (dravit), a cromului verde
închis (verdelit), a litiului roz (elbait). Turmalina de culoare roşie se numeşte tubelit, iar cea
roşu închis este rubellit.
Turmalina cap-de maur este o varietate foarte interesanta, la care terminaţiile cristalelor de
turmalină au altă culoare (mijloc verde şi terminaţii roşii sau negre, sau mijloc roşu cu capete
verzi sau negre). Provine din insula Elba.
Turmalina pepene verde are miezul roz şi învelişul verde, bine conturat (dacă este privită
printr-o secţiune transversală arată ca un pepene verde).
Rubellitul este una dintre cele mai apreciate şi valoroase varietăţi. Culoaea lui este de la roz
intens, până la roşu, cu o nuanţă violetă, până la albastră şi fără tonuri tulburi de galben sau
maro. Datorită folosirii lui de casele importante de bijuterii, popularitatea şi valoarea
rubelitului au crescut enorm în ultimii ani. Depozite de rubelit de bună calitate se găsesc în
Tanzania şi Nigeria. Rubelitul de calitate inferioară este adesea tratat termic, pentru
intensificarea culorii.
Turmalina de Paraiba
În anii ’80, în statul brazilian Paraiba a început să se extragă un tip de turmalină care nu
semăna cu nici unul dintre cele cunoscute. A fost cel mai important depozit de turmalină
descoperit în secolul al XX-lea. Aceste pietre au nuanţe de verde intens, vibrant, de albastru
turcoaz şi liliachiu şi au fost numite turmaline neon sau fluorescente. Au avut un foarte mare
succes la public, astfel că preţul lor a crescut vertiginos, mult peste cel al celorlalte varietăţi.
Au existat speculaţii că unele dintre aceste turmaline şi-ar datora culoarea intensă unui
tratament termic special, dar acest lucru nu s-a confirmat niciodată. Cererea de turmaline de
Paraiba a fost enormă şi acum, datorită secătuirii depozitului original, mai există pe piaţă
doar o cantitate mică (şi în continuă scădere) de asemenea pietre, aşadar, preţul lor rămâne
ridicat.
Verdelitul comun are culoarea verde închis, bătând în gri sau verde gălbui, nuanţe care nu
sunt cele mai frumoase. Pietrele de culoare verde-smarald, verde deschis ca frunzele şi verde-
crom sunt cele mai apreciate şi mai greu de găsit, deci cele mai valoroase şi mai scumpe.
Dravitul este, în mod normal, maro-galben, până la maro-portocaliu. Elementul chimic care
îl colorează este magneziul şi se găseşte adesea împreună cu turmalina galbenă în prundişuri.
Are un dicroism pronunţat, prezentând două culori diferite, când este privit din unghiuri
diferite. Este uneori tratat termic, pentru a dobândi o culoare mai deschisă.
Schörlitul (sau turmalina neagră) este arareori folosit ca piatră preţioasă, cu excepţia
mărgelelor. Se găseşte din abundenţă, cristalele fiind mai lungi de un metru. A fost folosit pe
scară largă în Anglia victoriană, pentru confecţionarea bijuteriilor de doliu, fiind mult mai
dur şi rezistent decât jaisul.
Turmalinele bicolore şi tricolore – cea mai cunoscută este varietatea „pepene verde” – au
combinaţii de culori numeroase. Unele cristale se remarcă printr-un contrast foarte clar între
culori, în timp ce altele prezintă doar nuanţe diferite, care creează un efect mai subtil.
Şlefuitorii preferă anumite tăieturi, pentru a pune cât mai bine în evidenţă conbinaţiile de
culori. Cu cât contrastul între culori este mai bun şi cu cât piatra este mai limpede, cu atât
preţul ei este mai ridicat. Aceste geme sunt foarte apreciate de cumpărători, penru că fiecare
este unică.
Surse: Corina Ionescu – Pietre preţioase, semipreţioase şi decorative. Dicţionar enciclopedic
ilustrat