Sunteți pe pagina 1din 3

Profil Antreprenor în economia socială

Detalii
Scris de Administrator
Categorie: Uncategorised
 Publicat: 09 Octombrie 2017
 Accesări: 5723
Antreprenor în Economia Socială - Cod COR: 112032
Descrierea ocupaţiei:
Competenţele antreprenoriale generale se referă la capacitatea unui individ de a pune ideile în
practică. Aici intră creativitatea, inovaţia, asumarea riscurilor, precum şi capacitatea de a
planifica şi de a implementa proiecte în scopul atingerii obiectivelor. Aceasta sprijină indivizii
nu numai în viaţa lor de zi cu zi, dar şi la locul de muncă, făcându-i conştienţi de contextul
muncii lor, făcându-i capabili să profite de oportunităţi şi constituie temelia pentru deprinderi şi
cunoştinţe mult mai specifice cerute de cei care stabilesc sau contribuie la o activitate socială
ori comercială. Aceasta trebuie să includă conştientizarea valorilor etice şi să promoveze buna
guvernare.
Cunoştinţe, deprinderi şi atitudini esenţiale care au legătură cu această competenţă
Cunoştinţele necesare includ capacitatea de a identifica oportunităţi pentru activităţi
personale, profesionale şi/sau de afaceri, cuprinzând o frescă a problematicii, care să arate
contextul în care oamenii trăiesc şi lucrează, cum ar fi o bună cunoaştere a mersului
economiei, a oportunităţilor şi provocărilor cu care se confruntă un angajator sau o
organizaţie. Indivizii trebuie să fie, de asemenea, conştienţi de latura etică a spiritului
întreprinzător şi de faptul că pot fi un exemplu de bine, cum ar fi comerţul cinstit sau acţiunile
sociale. Deprinderile se raportează la managementul de proiect proactiv(incluzând, de ex.,
capacitatea de a planifica, organiza, gestiona, conduce şi delega, analiza, comunica, raporta,
evalua şi înregistra), reprezentare efectivă şi negociere, precum şi la capacitatea de a lucra
atât individual, cât şi în colaborare cu echipa. Capacitatea de a aprecia şi identifica punctele
tari şi slabe, de a evalua şi de a-şi asuma riscuri, dacă apar, şi când ele sunt justificate, este
esenţială. O atitudine antreprenorială se caracterizează prin iniţiativă, atitudine proactivă în
viaţa personală şi socială la fel ca şi în timpul orelor de lucru. Aceasta include, de asemenea,
o motivare şi o determinare în a veni în întâmpinarea obiectivelor, daca există scopuri
personale şi ţinte comune cu alte persoane, inclusiv la locul de muncă.
 
Antreprenorul în Economia Socială
Antreprenoriatul social se referă la:
Abordări sustenabile, inovative şi practice aplicate în beneficiul societăţii în general, cu accent
pe cei care sunt marginalizaţi şi săraci; Un termen care semnifică o abordare unică a
problemelor economice şi sociale, o abordare transversală mai multor sectoare şi discipline. 3
Fundamentarea în anumite procese şi valori care sunt comune fiecărui antreprenor social,
indiferent dacă domeniul său de specialitate este educaţia, sănătatea, reforma socială, dreptul
muncii, mediul, dezvoltarea economică, agricultura etc. sau dacă organizaţiile create sunt
entităţi profit sau nonprofit. Un antreprenor social recunoaşte o problemă socială şi utilizează
principii antreprenoriale pentru a crea, organiza şi gestiona o entitate care să producă
schimbare socială. În timp ce antreprenorii de afaceri măsoară de obicei performanţa în
termeni de profit şi valoare adăugată, antreprenorii sociali îşi măsoară succesul prin impactul
pe care îl au asupra societăţii. Deşi antreprenorii sociali lucrează deseori prin intermediul
organizaţiilor nonprofit şi a grupurilor cetăţeneşti, mulţi dintre ei lucrează în sectorul
guvernamental şi privat. Rezultatele preliminare ale cercetării Economiei Sociale (conform
Raportului anexat) la nivel naţional evidenţiază tradiţia dezvoltării formelor de Economie
Socială încă din sec. al XIXlea, cu aproape 150 de ani înainte ca aceasta să înceapă să fie
promovată ca un concept în sine. Astfel, primele iniţiative specifice economiei sociale apar în
România în jurul anului 1850, când se publică statutele casei de păstrare şi împrumutare–
formă de organizare cooperatistă. În documentele de politică socială, termenul de economie
socială a fost prima dată menţionat în Planul naţional antisărăcie şi de promovare a incluziunii
sociale 2002. Cel mai recent document care dezvoltă obiectivele menţionate este Raportul
naţional strategic privind protecţia socială şi incluziunea socială 2008 – 2010. Centrul
Internaţional de Cercetare şi Informare asupra economiei publice, sociale şi a cooperativelor
(CIRIEC) a propus următoarea definiţie: „Economia Socială include şi organizaţiile private
organizate formal, dotate cu autonomie decizională şi libertate de asociere, care prestează
servicii necomerciale pentru gospodării şi ale căror excedente, dacă există, nu pot fi însuşite
de agenţii economici care le creează, controlează sau finanţează“. Liniile directoare ale
Economiei Sociale au fost stipulate în 2002 în Carta principiilor economiei sociale, promovată
în cadrul Conferinţei Permanente Europeane a Cooperativelor, Societăţilor Mutuale,
Asociaţiilor şi Fundaţiilor (CEP-CMAF) reţea astăzi cunoscută ca Social Economy Europe:
 prioritatea acordată individului şi obiectivelor sociale faţă de capital;
 asocierea voluntară şi deschisă;
 controlul democratic al membrilor (nu se referă la fundaţii, deoarece acestea nu au membri);
 combinarea intereselor membrilor/ utilizatorilor şi/sau a interesului general;
 apărarea şi aplicarea principiului solidarităţii şi responsabilităţii;
 gestiunea autonomă şi independenţa faţă de autorităţile publice;
 majoritatea excedentelor - utilizate pentru atingerea unor obiective de dezvoltare durabilă şi
pentru prestarea unor servicii de interes pentru membri sau de interes general.
Conform aceleiaşi Carte, Economia Socială cuprinde două subsectoare majore: cel comercial
(de afaceri) şi cel necomercial.
Atribuţii si responsabilităţi
Antreprenorii sociali sunt persoane ce oferă soluţii inovatoare celor mai presante probleme
sociale ale societăţii. Sunt persoane ambiţioase şi talentate, adresând probleme sociale
majore şi oferind noi idei pentru transformări pe scară largă. Antreprenorii sociali identifică
ceea ce nu funcţionează şi rezolvă problema schimbând sistemul, multiplicând soluţia şi
convingând întreaga societate să facă un salt înainte, mai degrabă decât lăsând nevoile
societăţii în mâinile autorităţilor sau ale sectorului privat. Antreprenorii sociali sunt deseori
pasionaţi de ideile lor, dedicându-şi viaţa modificării parcursului în sectorul lor. Sunt în acelaşi
timp vizionari şi realişti, preocupaţi de implementarea practică a viziunii lor dincolo de orice
altceva.
Uneltele şi instrumentele de lucru utilizate
Antreprenorul social prezintă idei care sunt uşor de folosit, uşor de înţeles, etice şi care implică
sprijin larg pentru a maximiza numărul persoanelor locale care vor acţiona, vor prelua ideea şi
o vor implementa. Cu alte cuvinte, fiecare antreprenor social este un recrutor în masă al unor
transformatori în plan local – un model care demonstrează că cetăţenii care îşi canalizează
pasiunea în acţiune pot face aproape orice. Un vizionar pragmatic care produce schimbări
sociale sustenabile, sistemice şi pe scară largă printr-o nouă invenţie, o abordare diferită, o
aplicare mai riguroasă a tehnologiilor şi strategiilor cunoscute, sau printr-o combinaţie a celor
menţionate mai sus.
Unităţile de competenţă dobândite:
- Realizarea studiului de fezabilitate
- Elaborarea planului de afaceri

- Gestionarea afacerii
Desfăşurarea cursurilor:

 20 ore de teorie
 40 ore de pregătire practică

Acte necesare:

 act de identitate (buletin, carte de identitate)


 certificat de naştere
 certificat de căsătorie (dacă este cazul)
 diploma de studii