Evaluarea ca experință de învățare

,,Întotdeauna acel examen la care vei absenta va fi mai ușor decât acele examene la care ai
participat’’- Edward A. Murphy. Am ales acest cictat care dezvăluie în cea mai simpla formă,
esența percepției elevilor asupra evaluării. Examenul la care elevii nu participă este clar mai ușor
și nu pentru că idee de examen dezvoltă un soi de anxietate ci pentru că, neprezentarea la un
examen reprezintă absența unui process de învățare care susține evaluarea

Evaluarea este un proces care are la baza 4 operații iar în ceea ce privește evaluarea ca experința
de învățare, cea mai importantă operație este îndrumarea și apoi aprecierea. Pentru ca evaluarea
să fie considerată benefică trebuie să existe o răsplată a eforturilor elevilor și nu în ultimul rănd o
corectare a lacunelor. Această corectare se realizează prin evaluare continuă, sub diferite forme,
dar care să reflecte gradul de înțelegere al elevului și totdată lipsurile acestuia. Pentru ca precesul
de evaluare să aibă efecte pozitive asupra elevilor , cadrul didactic are obligația de a evidenția și
reusițele elevului fără a se focaliza doar pe greșelile acestuia. Strategia descrisă are ca scop
modelarea percepției elevului asupra evaluării.

Principala funcție a evaluării, din punctul meu de vedere, este functia educativa. Este functia cea
mai specifica si mai importanta a evaluarii, care urmareste stimularea (dinamizarea) obtinerii de
performante in pregatirea elevilor, ca urmare a influentelor psihomotivationale si sociale ale
rezultatelor ce le obtin prin evaluare. Indeplinirea functiei educative necesita constientizarea
rezultatelor evaluarii in situatiile succesului, insuccesului si mediocritatii scolare; este cunoscut
ca succesul scolar bucura, ofera satisfactie, sporind rezultatele la invatatura; de asemenea,
insuccesul scolar supara, determina insatisfactie, dar daca este constientizat ca fiind corect si
obiectiv si acesta poate dinamiza inlaturarea nereusitei la invatatura.

Valorificarea ritmica îl face pe elev sa invete cu regularitate. Evaluarea este un element

important în procesul de predare - învățare deoarece elevii au tendința de a învăța pentru note și
pentru evaluarea în sine, omițând astfel procesul și calitatea învățării proprii în ceea ce privește
un domeniu iar sociatatea tinde să judece după aparențe refectate în note și să elimine orice filtru
al adevăratului bagaj de cunoștințe. Și totdata evaluarea spune multe despre profesor, de la
întreaga strategia de evaluarea până la corelarea cu obiectivele operaționale și cu metoda de
evaluare aleasă care este forrate importantă in motivarea elevilor de a învăța. Între frecventa
ascultarii la lectie si reusita scolara exista o corelatie directa: "Ar fi cu totul nerealist sa ne
asteptam ca elevii sa invete cu regularitate, sistematic si constiincios in absenta unor examinari
periodice - D. Ausubel (1982).

Evaluarea are o valoare motivationala: dorinta de succes, respectiv teama de esec sunt imbolduri
importante in invatare. Succesul sistematic inscrie motivatia invatarii pe o spirala ascendenta, in
timp ce esecul poate duce la "demotivare'. Învățarea de calitate presupune o evaluare sistematică
și continua pentru a angrena elevii într-un proces ce presupune o învățare perpetuă.

Evaluarea formativă/continua se pretează cel mai bine pentru a susține învățarea deorece se poate
realiza oricănd în timpul unei orei, informează elevul şi profesorul asupra gradului de stăpânire a
obiectivelor și are ca scop facilitarea depăşirii dificultăţilor de învăţare ale elevilor. Raportat la
realitatea din școlă și luând în considerare situația pandemică, cadrele didactice abordează o
strategie de evaluare cât mai simplă, ajutându-se de soft-urile puse la dispoziție pentru a evalua
elevii. Se evită pe cât posibil stilul clasic de evaluare sumativă, deoarece defășurarea unei asftel
de strategi de evaluare presupune multe riscuri, în special plagiatura. Soft-urile utilizate pentru
evaluare sunt dinamice și interesante pentru elevi iar scopul acestora este de a motiva /elevii
pentru automonitorizarea progresului spre obiectivele de învăţare.

Aprecierea obținuta în școală este asimilată, interiorizata de elev, devenind reper in

autoapreciere, in formarea imaginii de sine. Notele scolare reprezinta, de regula, si note de
inteligenta; disocierea dintre acestea in ochii elevilor se produce abia in clasele mari. Pe de alta
parte, aprecierea profesorului este insusita de grupul-clasa, se rasfrange in sfera relatiilor
interpersonale, in statutul sociometric al elevului.

Evaluarea pentru învățare presupune un anumit grad de responsabilitate al elevilor pentru

propriul process de învățare și include feebback permanent, care este non-evaluativ, specific,
oportun, în legătură cu obiectivele de învăţare, şi prevede oportunităţi pentru studenţi să revadă şi
să îmbunătăţească produsele muncii lor şi să aprofundeze înţelegerea. Un alt exemplu în care
evaluare pentru învățare are benfici majore este în cazul evaluării prin portofoliu, eseu sau
referat. Pentru aceste metode de evaluare, regăsim câteva caracteristici ale evaluării pentru
învățare deoarece instrumentele amintite presupun o comunicare clară şi specifică a obiectivelor
de învăţare și criteriile sau grilele specifice care vor fi utilizate pentru a evalua lucrul elevilor;

În concluzie, evaluarea reprezintă dincolo de conotația sa percepută ca fiind negative, o metoda

de stimulare a învățării prin diferite instumente bine alese în raport cu obiectivele stabilite.
Evaluarea pentru învățare presupune, pe lângă o strategie bine gândită de cadrul didactic și o
implicare activă, conștientă și responsabilă a elevilor.