Regulamentul Consiliul

OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL
DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI
REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL
CONSILIULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI
CONSILIULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI
Aviz
Această publicaţie este realizată de Secretariatul General al Consiliului și are
exclusiv scop informativ. Ea nu atrage răspunderea instituţiilor UE sau a statelor
membre.
Pentru informaţii suplimentare cu privire la Consiliul European și la Consiliu, vă
rugăm să consultaţi site-ul:
www.consilium.europa.eu
sau să contactaţi Serviciul de informaţii pentru public din cadrul Secretariatului
General al Consiliului:
Rue de la Loi/Wetstraat 175
1048 Bruxelles/Brussels
BELGIQUE/BELGIË
Tel. +32 (0)2 281 56 50
Fax +32 (0)2 281 49 77
public.info@consilium.europa.eu
www.consilium.europa.eu/infopublic
Vizitați
Visit oursite-ul nostru:
website:
Informaţii suplimentare referitoare la Uniunea Europeană sunt disponibile pe site-ul

www.europa.eu
Luxemburg: Oficiul pentru Publicaţii al Uniunii Europene, 2016
Print QC-04-15-692-RO-C
PDF QC-04-15-692-RO-N
© Uniunea Europeană, 2016
Reutilizarea este autorizată cu condiţia menţionării sursei.
CUPRINS
CUVÂNT-ÎNAINTE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
PARTEA 1 – OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL
DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
INTRODUCERE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
CAPITOLUL I – STRUCTURA CONSILIULUI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
1. Consiliul în calitate de entitate juridică unică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
2. Formaţiunile Consiliului (articolul 2 și anexa I la RPC) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
A – Consideraţii generale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
B – Formaţiunea Afaceri Generale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
C – Formaţiunea Afaceri Externe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
D – Reprezentarea statelor membre în cadrul Consiliului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
3. Coreper, comitete și grupuri de lucru (articolele 19 și 21 din RPC) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
A – Coreper. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
B – Comitete instituite prin tratate sau prin acte ale Consiliului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
C – Comitete și grupuri de lucru instituite de Coreper . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
D – Președinţia grupurilor de pregătire ale Consiliului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
4. Președinţia și buna desfășurare a lucrărilor (articolul 20 și anexa V la RPC) . . . . . . . . . . . 25
5. Secretarul general și Secretariatul General al Consiliului (articolul 23 din RPC) . . . . . . . . . . . . 26
A – Secretarul general . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27
B – Secretariatul General . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28
CAPITOLUL II – LUCRĂRILE CONSILIULUI. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
1. Programarea lucrărilor Consiliului [articolul 2 alineatele (6) și (7) din RPC] . . . . . . . . . . . . . . 31
2. Convocarea și locul de desfășurare a reuniunilor (articolul 1 din RPC) . . . . . . . . . . . . . . . 31
A – Convocarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
B – Locul de desfășurare a reuniunilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
3. Ordinea de zi (articolul 3 din RPC) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
A – Întocmirea ordinii de zi provizorii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
B – Adoptarea ordinii de zi definitive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
C – Structura și conţinutul ordinii de zi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
4. Secretul profesional (articolele 5 și 6 din RPC) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
A – Participarea la reuniunile Consiliului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
B – Prezenţa la reuniunile Consiliului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
5. Procese-verbale (articolul 13 din RPC) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
A – Structura și conţinutul proceselor-verbale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
B – Aprobarea proceselor-verbale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
Martie 2016 | RO | OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI 3

6. Accesul public și transparenţa (articolele 5-10 din RPC) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
A – Deliberări legislative, deliberări publice și dezbateri publice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
B – Publicarea ordinii de zi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
C – Publicarea voturilor, a explicaţiilor voturilor, a declaraţiilor înscrise
în procesele-verbale și a proceselor-verbale (articolele 7 și 9 din RPC) . . . . . . . . . . . 46
D – Accesul public la documente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
7. Regimul lingvistic (articolul 14 din RPC) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
A – Regimul lingvistic care se aplică tratatelor constitutive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
B – Regimul lingvistic aplicabil instituţiilor Uniunii Europene
(limbi oficiale și limbi de lucru) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
C – Utilizarea unor limbi suplimentare. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54
CAPITOLUL III – PROCESUL DECIZIONAL ÎN CADRUL CONSILIULUI . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
1. Modalităţi de vot (articolul 11 din RPC) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
A – Decizia de a se vota . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
B – Procedura de vot . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
C – Absenţa posibilităţii de a participa la vot . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
2. Cvorum și delegarea dreptului de vot (articolele 4 și 11 din RPC) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
A – Cvorumul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
B – Delegarea dreptului de vot . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
3. Procedura scrisă (articolul 12 din RPC) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61
A – Procedura scrisă obișnuită . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61
B – Procedura scrisă simplificată („procedura tacită”) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63
CAPITOLUL IV – ACTELE CONSILIULUI ȘI FORMA LOR . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
1. Semnarea actelor (articolul 15 din RPC) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
2. Titlul și forma regulamentelor (anexa VI partea A punctul 1 din RPC) . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66
3. Structura regulamentelor (anexa VI partea A punctele 2, 3 și 4 din RPC) . . . . . . . . . . . . . . . 67
4. Titlul și forma altor acte din legislaţia secundară (anexa VI partea B din RPC) . . . . . . . . . . . . . 68
5. Forma deciziilor prevăzute la articolul 25 din TUE (anexa VI partea C din RPC) . . . . . . . . . . . . 68
6. Actele atipice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
7. Publicarea actelor în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (articolul 17 din RPC) . . . . . . . . . . 70
8. Notificarea și transmiterea actelor (articolul 18 din RPC) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72
CAPITOLUL V – ALTE DISPOZIȚII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73
1. Securitatea (articolul 24 din RPC) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73
2. Depozitarul acordurilor (articolul 25 din RPC). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73
3. Reprezentarea Consiliului în faţa Parlamentului European (articolul 26 din RPC) . . . . . 74
4. Corespondenţa (articolul 28 din RPC) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
4 OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI | RO | Martie 2016

PARTEA 2 – REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ
AL CONSILIULUI EUROPEAN. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77
PARTEA 3 – REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI . . . . . . . . . . . . .85
ANEXA I – Lista formaţiunilor Consiliului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .105
ANEXA II – Dispoziţii specifice privind accesul publicului
la documentele Consiliului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106
ANEXA III – Cifre referitoare la populaţia Uniunii și la populaţia fiecărui stat membru
pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor privind votul cu majoritate
calificată în Consiliu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .110
ANEXA IV – Menţionată la articolul 16 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .112
ANEXA V – Metodele de lucru ale Consiliului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .114
ANEXA VI – Dispoziţii privind forma actelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .116

CUVÂNT-ÎNAINTE
Principalul scop al documentului Observaţii cu privire la Regulamentul de procedură

al Consiliului este să ajute președinţiile prin rotaţie, membrii Consiliului și
funcţionarii Secretariatului General al Consiliului să se orienteze în mediul juridic
și, în special, în seria de schimbări care au decurs din intrarea în vigoare a Tratatului
de la Lisabona.
Această publicaţie a fost elaborată sub responsabilitatea integrală a Secretariatului
General. Ea constituie un document intern de lucru și nu are forţă juridică.
Sper că acest ghid se va dovedi util pentru delegaţii și pentru colegii noștri din
cadrul Secretariatului General și că va răspunde la multe dintre întrebările care
pot apărea cu privire la funcţionarea Consiliului.
Serviciile de resort ale Secretariatului vă stau, bineînţeles, la dispoziţie pentru
orice altă informaţie necesară.
Jeppe TRANHOLM-MIKKELSEN
Secretar general
Consiliul Uniunii Europene

PARTEA 1

INTRODUCERE
Regulamentul de procedură al Consiliului (denumit în continuare „RPC”) constituie

un instrument esenţial pentru buna funcţionare a instituţiei. În cadrul stabilit prin
Tratatul privind Uniunea Europeană (denumit în continuare „TUE”) și prin Tratatul
privind funcţionarea Uniunii Europene (denumit în continuare „TFUE”), RPC
cuprinde o serie de dispoziţii privind lucrările Consiliului.
Ca și ediţiile anterioare, această ediţie a Observaţiilor cu privire la RPC nu se dorește
a fi exhaustivă și nici nu exprimă o poziţie juridică, ci, mai curând, are ca scop să
servească drept ghid practic pentru membrii Consiliului și pentru reprezentanţii
acestora. Publicaţia este împărţită în cinci capitole:
I. Structura Consiliului
II. Lucrările Consiliului
III. Procesul decizional în cadrul Consiliului
IV. Actele Consiliului și forma lor
V. Alte dispoziţii
Cele douăzeci și opt de articole ale RPC au fost grupate în funcţie de subiect în
aceste cinci capitole. RPC, în versiunea sa cea mai recentă din 1 decembrie 2009 (1),
figurează în anexă și cuprinde cifrele actualizate ale populaţiei UE pentru 2016.
(1) Decizia 2009/937/UE a Consiliului din 1 decembrie 2009 de adoptare a

regulamentului său de procedură (JO L 325, 11.12.2009, p. 35).
CAPITOLUL I – STRUCTURA CONSILIULUI
Deși se reunește în diferite formaţiuni în funcţie de subiectul abordat, Consiliul

Uniunii Europene este o entitate juridică unică. Lucrările sale sunt pregătite de un
comitet al reprezentanţilor permanenţi ai statelor membre (cunoscut sub numele
de „Coreper”) și de comitete și grupuri de lucru specializate. Consiliul, al cărui
președinte se asigură de buna desfășurare a lucrărilor acestuia, este asistat de
Secretariatul General, aflat sub autoritatea unui secretar general.
1. CONSILIUL ÎN CALITATE DE ENTITATE JURIDICĂ UNICĂ

RPC se aplică Consiliului însuși (adică la nivel de miniștri) și grupurilor sale de
pregătire (Coreper, comitete și grupuri de lucru).
Consiliul este o entitate juridică unică ce se poate reuni în diferite formaţiuni („Agricultură
și Pescuit”, „Mediu” etc.), în funcţie de subiectul abordat [articolul 2 alineatul (1) din RPC].
Cu excepţia formaţiunilor „Afaceri Generale” și „Afaceri Externe” [articolul 16 alineatul (6)
din TUE, articolul 2 alineatele (2), (4) și (5) din RPC], specializarea sau competenţa fiecărei
formaţiuni nu este stipulată, ci decurge din practici. Numărul formaţiunilor s-a redus
de la 22 la 16 în 2000 și apoi la nouă în 2002. De la intrarea în vigoare a Tratatului de
la Lisabona, numărul a crescut la zece, prin divizarea fostului Consiliu Afaceri Generale
și Relaţii Externe în două formaţiuni ale Consiliului. Procedura de stabilire a listei
formaţiunilor Consiliului, altele decât Consiliul Afaceri Generale și Consiliul Afaceri
Externe, este prevăzută la articolul 236 din TFUE (a se vedea punctul 2.A).
Faptul că Consiliul este o entitate juridică unică are trei consecinţe.
În primul rând, un act juridic cu privire la orice subiect care intră în domeniul de
competenţă al Uniunii poate fi adoptat în mod formal de către orice formaţiune a
Consiliului. De exemplu, o formaţiune a Consiliului poate adopta ca punct „A” un
text care ţine de competenţele altei formaţiuni. Un act al Consiliului are aceeași
valoare juridică indiferent de formaţiunea care l-a adoptat.
În al doilea rând, deoarece Consiliul este o entitate juridică unică, nu există o
ierarhie între diferitele formaţiuni ale Consiliului. Cu toate acestea, este necesar
să se sublinieze rolul de coordonator pe care îl deţine Consiliul Afaceri Generale
(a se vedea punctul 2.B) și responsabilitatea acestuia pentru chestiunile
instituţionale, administrative și orizontale, precum și competenţele specifice ale
Consiliului Afaceri Externe. Consiliul Afaceri Externe „elaborează acţiunea externă
a Uniunii, în conformitate cu liniile strategice stabilite de Consiliul European, și
asigură coerenţa acţiunii Uniunii” (a se vedea punctul 2.C). Rolul de arbitru revine
Consiliului European care, în conformitate cu articolul 15 alineatul (1) din TUE,
„oferă Uniunii impulsurile necesare dezvoltării acesteia și îi definește orientările și
priorităţile politice generale”.
În al treilea rând, întrucât Consiliul este o entitate juridică unică, funcţia de
Președinţie a Consiliului este, de asemenea, o funcţie unică. Astfel, normele
aplicabile Președinţiei se aplică oricărei persoane care prezidează oricare dintre
formaţiunile Consiliului, inclusiv formaţiunea Afaceri Externe, sau, după caz,
oricărei persoane care prezidează unul dintre grupurile de pregătire ale Consiliului,
cu excepţia cazului în care se specifică altfel în RPC [articolul 1 alineatul (5) al
doilea paragraf din RPC].
2. FORMAȚIUNILE CONSILIULUI (ARTICOLUL 2 ȘI ANEXA I LA RPC)
A – Considerații generale

Consiliul European, hotărând cu majoritate calificată, stabilește (sau modifică) lista
formaţiunilor în cadrul cărora se reunește Consiliul, altele decât cea a Consiliului
Afaceri Generale și cea a Consiliului Afaceri Externe [articolul 2 alineatul (1) din RPC
și articolul 236 din TFUE]. Articolul 4 din Protocolul privind dispoziţiile tranzitorii
prevede că, până la intrarea în vigoare a deciziei Consiliului European menţionate
la articolul 16 alineatul (6) din TUE, lista formaţiunilor Consiliului se stabilește de
Consiliul Afaceri Generale, hotărând cu majoritate simplă. Această listă a fost
stabilită la 1 decembrie 2009 (2). A fost modificată la 16 septembrie 2010 (3) și
figurează în anexa I la RPC.
Cele zece formaţiuni ale Consiliului sunt următoarele:
1. Afaceri Generale;
2. Afaceri Externe (4);
3. Afaceri Economice și Financiare (5);
4. Justiţie și Afaceri Interne (6);
5. Ocuparea Forţei de Muncă, Politică Socială, Sănătate și Consumatori;
6. Competitivitate (piaţă internă, industrie, cercetare și spaţiu) (7);
7. Transporturi, Telecomunicaţii și Energie;
8. Agricultură și Pescuit;
9. Mediu;
10. Educaţie, Tineret, Cultură și Sport (8).
Reuniunile comune a două sau mai multe formaţiuni ale Consiliului (reuniunile „jumbo”)
sunt în prezent o raritate. Este totuși posibil ca la aceeași formaţiune a Consiliului să
participe mai mult de un ministru. În acest caz, Președinţia ar trebui să organizeze
lucrările Consiliului grupând punctele de pe ordinea de zi care au legătură unele cu
altele, astfel încât fiecare membru vizat al Consiliului să poată participa mai ușor.
Se întâmplă adesea ca membrii Consiliului să își continue discuţiile în cursul
meselor care se organizează cu ocazia reuniunilor Consiliului; ar trebui însă
remarcat faptul că aceste evenimente nu fac parte din reuniunile oficiale ale
Consiliului și că orice decizie luată sau concluzie la care s-a ajuns trebuie, prin
urmare, adoptată în cadrul reuniunii oficiale.
(2) Decizia 2009/878/UE a Consiliului (Afaceri Generale) din 1 decembrie 2009 de

stabilire a listei formaţiunilor Consiliului, altele decât cele menţionate la articolul 16
alineatul (6) al doilea și al treilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană (JO
L 315, 2.12.2009, p. 46).
(3) Decizia 2010/594/UE a Consiliului European din 16 septembrie 2010 privind
modificarea listei formaţiunilor Consiliului (JO L 263, 6.10.2010, p. 12).
(4) Inclusiv politica europeană de securitate și apărare și cooperarea pentru dezvoltare.
()
5
Inclusiv bugetul.
()
6
Inclusiv protecţia civilă.
(7) Inclusiv turismul.
()
8
Inclusiv domeniul audiovizualului.
În ultimul rând, este o practică uzuală ca fiecare președinţie a Consiliului să
organizeze reuniuni informale ale miniștrilor. Astfel de reuniuni nu sunt reuniuni
ale Consiliului și nu se pot substitui activităţilor Consiliului. Scopul acestor reuniuni
informale este să permită o reflecţie comună și un schimb de opinii cât mai liber
cu putinţă pe teme cu caracter general. Aceste reuniuni se situează în afara
cadrului și normelor de procedură stabilite prin tratate și nu fac obiectul RPC.
Pentru a menţine caracterul informal al reuniunilor în cauză, s-a decis la reuniunea
Consiliului European de la Helsinki, desfășurată la 10 și 11 decembrie 1999, să
nu existe nicio ordine de zi, iar discuţiile să nu poată conduce la elaborarea
de documente, nici înainte, nici după încheierea reuniunii, și nici la elaborarea
unor proiecte de concluzii sau de decizii formale. Eventualele comunicate de
presă trebuie să indice clar caracterul informal al acestor reuniuni. S-a hotărât,
de asemenea, să se limiteze numărul de reuniuni ministeriale informale la cinci
pentru fiecare președinţie (9).
B – Formațiunea Afaceri Generale

Consiliul Afaceri Generale pregătește reuniunile Consiliului European și urmărește
aducerea la îndeplinire a măsurilor adoptate, în colaborare cu președintele
Consiliului European și cu Comisia [articolul 16 alineatul (6) al doilea paragraf din
TUE], inclusiv coordonarea tuturor activităţilor pregătitoare, coordonarea generală
a politicilor, a chestiunilor instituţionale și administrative, a dosarelor orizontale
care afectează mai multe politici ale Uniunii, cum ar fi cadrul financiar multianual
și extinderea, precum și a oricărui dosar trimis de către Consiliul European, ţinând
seama de regulile de funcţionare ale uniunii economice și monetare (UEM). De
asemenea, acesta asigură coerenţa lucrărilor diferitelor formaţiuni ale Consiliului,
în cooperare cu Comisia [articolul 2 alineatul (2) din RPC].
Modalităţile de pregătire a reuniunilor Consiliului European sunt prevăzute la
articolul 3 din Regulamentul de procedură al Consiliului European [articolul 2
alineatul (3) din RPC]. Cu cel puţin patru săptămâni înaintea fiecărei reuniuni
ordinare a Consiliului European, președintele Consiliului European întocmește un
proiect adnotat al ordinii de zi, în strânsă cooperare cu statul membru care deţine
președinţia prin rotaţie a Consiliului și cu președintele Comisiei, și îl transmite
Consiliului Afaceri Generale. Consiliul Afaceri Generale dezbate proiectul de
orientări pentru concluziile Consiliului European, proiectul de concluzii și
proiectele de decizii ale Consiliului European, elaborate de președintele Consiliului
European, în același cadru de strânsă cooperare precum în cazul proiectul adnotat
al ordinii de zi. De asemenea, Consiliul Afaceri Generale ţine o ultimă reuniune de
pregătire în cele cinci zile care preced reuniunea Consiliului European, după care
ordinea de zi provizorie este stabilită de către președintele Consiliului European.
Niciun punct nu poate fi adăugat ulterior fără acordul tuturor delegaţiilor. Pentru
a asigura pregătirea optimă a lucrărilor Consiliului European, nicio altă formaţiune
a Consiliului și niciun comitet de pregătire al Consiliului nu se pot întruni, pentru
a dezbate o temă transmisă Consiliului European, între reuniunea pregătitoare
finală a Consiliului Afaceri Generale și reuniunea Consiliului European, cu excepţia
cazului în care există motive imperative și imprevizibile legate, de exemplu, de
(9) A se vedea secţiunea E din Concluziile președinţiei Consiliului European de la Helsinki

din decembrie 1999: „Reuniunile informale ale miniștrilor […] nu sunt reuniuni ale
Consiliului și nu pot înlocui activităţile normale ale Consiliului. […] Pot fi desfășurate
maximum 5 reuniuni ministeriale în cursul oricărei președinţii”.
evenimentele internaţionale din momentul respectiv. Celelalte formaţiuni ale
Consiliului trebuie prin urmare să își trimită contribuţiile la lucrările Consiliului
European Consiliului Afaceri Generale cu cel puţin două săptămâni înaintea
reuniunii Consiliului European. Ordinea de zi definitivă este adoptată la începutul
reuniunii Consiliului European.
C – Formațiunea Afaceri Externe

Consiliul Afaceri Externe elaborează acţiunea externă a Uniunii, în conformitate
cu orientările strategice stabilite de Consiliul European, și asigură coerenţa acţiunii
respective [articolul 16 alineatul (6) și articolul 2 alineatul (5) din RPC]. Acestei
formaţiuni îi revine răspunderea pentru acţiunea externă a Uniunii Europene, în
ceea ce privește politica externă și de securitate comună, politica de securitate și
de apărare comună, politica comercială comună, cooperarea pentru dezvoltare și
ajutorul umanitar [articolul 2 alineatul (5) din RPC].
Președinţia Consiliului Afaceri Externe este asigurată de Înaltul Reprezentant al
Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (denumit în continuare
„Înaltul Reprezentant”). Înaltul Reprezentant poate fi totuși înlocuit de membrul
din cadrul Consiliului Afaceri Externe care reprezintă statul membru ce deţine
președinţia semestrială a Consiliului [articolul 2 alineatul (5) al doilea paragraf
din RPC]. În mod normal, acest lucru are loc atunci când Consiliul este convocat
pentru a discuta chestiuni de politică comercială comună (10).
D – Reprezentarea statelor membre în cadrul Consiliului

În conformitate cu anexa I la RPC, „Fiecare stat membru trebuie să stabilească
modul de reprezentare în cadrul Consiliului, în conformitate cu articolul 16
alineatul (2) din TUE”.
Articolul 16 alineatul (2) din TUE prevede că „Consiliul este compus din câte un
reprezentant la nivel ministerial al fiecărui stat membru, împuternicit să angajeze
guvernul statului membru pe care îl reprezintă și să exercite dreptul de vot”.
Rezultă, înainte de toate, că fiecare stat membru trebuie să fie reprezentat de
un membru al guvernului (ministru sau secretar de stat). Rezultă, de asemenea,
din modul în care este formulată această dispoziţie, că statele federale sau
descentralizate pot fi reprezentate și de membri ai guvernelor regionale, cu
condiţia ca aceștia să fie în măsură „să angajeze guvernul statului membru” pe
care îl reprezintă, și anume guvernul federal sau central.
Fără a se aduce atingere articolului 16 alineatul (2) din TUE și normelor referitoare
la cvorum (a se vedea capitolul III punctul 2.A), fiecare membru al Consiliului
are dreptul de a stabili componenţa delegaţiei sale după cum consideră de
cuviinţă (11). Acesta poate fi însoţit de funcţionari care îl asistă. Trebuie remarcat
faptul că, din sistemul prevăzut de tratate, în special din articolul 16 din TUE,
rezultă că reprezentarea guvernelor statelor membre din cadrul Consiliului
(10) A se vedea declaraţia (a) referitoare la articolul 2 alineatul (5) al doilea paragraf din
RPC, care prevede că „În cazurile în care Consiliul Afaceri Externe este convocat
pentru a trata chestiuni de politică comercială comună, președintele acestuia poate
fi înlocuit de președinţia semestrială, în conformitate cu articolul 2 alineatul (5)
paragraful al doilea”.
(11) Consiliul, în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) din RPC, poate limita numărul
maxim de persoane per delegaţie care pot fi prezente în sala de reuniuni a Consiliului.
este asigurată de resortisanţi ai statului membru vizat sau, în orice caz, de un
resortisant al unuia dintre statele membre ale Uniunii Europene. Prin urmare,
prezenţa la o reuniune a Consiliului a unui resortisant al unui stat terţ, ca membru
al delegaţiei unui membru al Consiliului, este exclusă, întrucât aceasta ar putea
fi considerată de către ceilalţi membri ai Consiliului ca factor ce ar putea afecta
autonomia decizională a Consiliului (12).
Articolul 5 alineatul (3) din RPC prevede că numele și funcţiile funcţionarilor care
fac parte din delegaţia unui membru al Consiliului trebuie notificate în prealabil
Secretariatului General. Accesul la reuniunile Consiliului se face sub rezerva
prezentării unui permis eliberat de Secretariatul General.
Un membru al Consiliului care se află în imposibilitatea de a participa la o reuniune
poate lua măsuri pentru a fi reprezentat (articolul 4 din RPC). În practică, membrul
respectiv este reprezentat de reprezentantul permanent sau de adjunctul
acestuia. Cu toate acestea, reprezentantul nu are drept de vot, întrucât dreptul
de vot poate fi exercitat doar de un membru al Consiliului. În conformitate cu
articolul 239 din TFUE, care este reprodus în RPC [articolul 11 alineatul (3) din
RPC], „În caz de vot, fiecare membru al Consiliului poate primi mandat din partea
unui singur alt membru” (cunoscut de asemenea sub denumirea de delegare a
dreptului de vot; a se vedea capitolul III punctul 2.B). În cazul în care un membru
al Consiliului solicită să fie reprezentat de o persoană care nu corespunde
definiţiei de „membru al Consiliului” în sensul articolul 16 alineatul (2) din TUE,
reprezentantul în cauză nu este luat în calcul la verificarea cvorumului.
3. COREPER, COMITETE ȘI GRUPURI DE LUCRU

(ARTICOLELE 19 ȘI 21 DIN RPC)
A – Coreper
După cum reiese din denumirea sa, Coreper este alcătuit din reprezentanţii
permanenţi ai guvernelor statelor membre pe lângă Uniunea Europeană.
Trimiterea la „guverne” a fost adăugată la articolul 16 alineatul (7) din TUE și
la articolul 240 alineatul (1) din TFUE de către Tratatul de la Lisabona pentru a
sublinia că fiecare reprezentanţă permanentă exprimă poziţia guvernului său.
Coreper este divizat în două părţi, prima (Coreper partea I) fiind alcătuită din
reprezentanţii permanenţi adjuncţi, iar a doua (Coreper partea II) fiind alcătuită
din reprezentanţii permanenţi înșiși.
În conformitate cu articolul 19 alineatul (1) din RPC, Coreper pregătește lucrările Consiliului
și îndeplinește mandatele care îi sunt încredinţate de Consiliu, asigură consecvenţa
politicilor și acţiunilor Uniunii Europene și respectarea următoarelor principii și norme:
– principiile legalităţii, subsidiarităţii, proporţionalităţii și justificării actelor;
– normele de stabilire a competenţelor instituţiilor, organelor, oficiilor și agenţiilor Uniunii;
– dispoziţiile bugetare;
– normele privind procedura, transparenţa și calitatea redactării.
(12) Această chestiune este diferită de cea privind prezenţa unor reprezentanţi ai statelor
terţe sau ai organizaţiilor internaţionale la totalitatea sau la o parte a unei anumite
reuniuni a Consiliului (a se vedea capitolul II punctul 4.B).
După cum permite tratatul [articolul 240 alineatul (1) ultima teză din TFUE], Coreper
poate adopta următoarele decizii de procedură (13), cu condiţia ca punctele
referitoare la acestea să fi fost incluse pe ordinea de zi provizorie cu cel puţin
trei zile lucrătoare înainte de reuniune, fiind necesară o decizie în unanimitate în
cadrul Coreper cu privire la orice derogare de la perioada respectivă [articolul 19
alineatul (7) din RPC]:
– decizia de desfășurare a unei reuniuni a Consiliului într-un alt loc decât
Bruxelles sau Luxemburg;
– autorizaţia de realizare a unei copii sau a unui extras al unui document al
Consiliului pentru a fi folosit în proceduri judiciare;
– decizia de a ţine o dezbatere publică în cadrul Consiliului sau de a nu ţine o
anumită deliberare a Consiliului în public;
– decizia de a face publice rezultatele voturilor și declaraţiile înscrise în
procesele-verbale ale Consiliului în cazurile stabilite la articolul 9 alineatul (2)
din RPC;
– decizia de a utiliza procedura scrisă;
– aprobarea sau modificarea proceselor-verbale ale Consiliului;
– decizia de a publica sau de a nu publica un text sau un act în Jurnalul Oficial;
– decizia de a consulta o instituţie sau un organism ori de câte ori această
consultare este impusă de tratate;
– decizia de a stabili sau de a prelungi un termen-limită pentru consultarea unei
instituţii sau a unui organism;
– decizia de a prelungi termenele prevăzute la articolul 294 alineatul (14) din TFUE;
– aprobarea formulării unei scrisori care urmează a fi transmisă unei instituţii sau
unui organism.
Adesea, deciziile de procedură nu iau o formă specială, cu excepţia unei
consemnări în procesul-verbal sumar al lucrărilor Coreper. O scrisoare care
urmează a fi transmisă unei instituţii sau unui organism poate fi semnată de către
președintele Coreper.
Coreper partea I pregătește lucrările a șase formaţiuni ale Consiliului (Agricultură și
Pescuit, Competitivitate, Transporturi, Telecomunicaţii și Energie, Mediu, Educaţie,
Tineret, Cultură și Sport, precum și Ocuparea forţei de muncă, Politică Socială,
Sănătate și Consumatori). Coreper partea II pregătește lucrările a patru formaţiuni
(Afaceri Generale, Afaceri Externe, Afaceri Economice și Financiare, precum și
Justiţie și Afaceri Interne).
Rolul principal deţinut de Coreper este să coordoneze și să pregătească lucrările
diferitelor formaţiuni ale Consiliului și să încerce să ajungă, la nivelul său, la un
acord care va fi ulterior transmis spre adoptare de către Consiliu.
(13) Situaţia în care o președinţie conchide, în urma unei dezbateri în cadrul Coreper, că un
dosar ar trebui să fie înapoiat grupului de lucru întrucât, de exemplu, nu este încă suficient
de bine pregătit pentru a fi înaintat Consiliului sau pentru deschiderea negocierilor cu
Parlamentul European nu constituie o decizie de procedură ca atare, ci face parte din
funcţia centrală a Coreper de a fi grupul de pregătire principal al Consiliului.
În acest context, Coreper asigură prezentarea adecvată a fiecărui dosar către
Consiliu. Coreper evaluează diversele aspecte ale dosarului, definește opţiunile
disponibile și pregătește deliberările Consiliului, modul de redactare și, dacă este
necesar, propuneri.
Rolul central al Coreper este ilustrat de faptul că toate punctele înscrise pe ordinea
de zi a Consiliului trebuie să fie examinate în prealabil de Coreper (partea I sau
partea II), cu excepţia cazului în care, din motive de urgenţă, Consiliul decide în
unanimitate să delibereze fără ca această examinare prealabilă să aibă loc și a
cazului în care Coreper însuși a hotărât (cu majoritate simplă) să se abţină de la
examinarea prealabilă [articolul 19 alineatul (2) din RPC].
Cu toate acestea, ar trebui subliniat faptul că orice acord elaborat de Coreper
poate întotdeauna să fie repus în discuţie de către Consiliu, care are competenţa
exclusivă de a lua decizii. Coreper nu este, prin urmare, nici o instituţie a UE, nici un
organ decizional al UE care să poată înlocui Consiliul. Coreper este desigur învestit
cu competenţe proprii (a se vedea lista de mai sus a deciziilor de procedură care
pot fi luate de Coreper), dar poate ajunge la o decizie valabilă numai în această
sferă limitată. Coreper este un grup de pregătire sau, astfel cum a fost descris de
Curtea de Justiţie, „un organism auxiliar al Consiliului, pentru care realizează lucrări
de pregătire și de punere în aplicare. Funcţia deţinută de Coreper de îndeplinire
a sarcinilor care îi sunt încredinţate de Consiliu nu îi conferă competenţa de a lua
decizii, care aparţine, în temeiul tratatului, Consiliului” (14).
Coreper II este prezidat de reprezentantul permanent, iar Coreper I de
reprezentantul permanent adjunct al statului membru care deţine președinţia
Consiliului Afaceri Generale [articolul 19 alineatul (4) din RPC].
Agenda Coreper cuprinde două părţi: I și II. Partea I, asemenea punctelor „A” de
pe ordinea de zi a Consiliului (a se vedea capitolul II punctul 3), include elemente
care, în principiu, nu necesită dezbateri, în timp ce partea II, asemenea punctelor B
de pe ordinea de zi a Consiliului, implică dezbateri. În cazul în care Coreper ajunge
la un acord cu privire la un punct „II” de pe ordinea sa de zi, acest punct va deveni,
în mod normal, un punct „A” pe ordinea de zi a Consiliului. Atunci când un punct
a fost soluţionat la nivelul grupului de lucru, în mod normal acesta devine un
punct „I/A”, adică un punct care va fi tratat fără dezbatere la nivelul Coreper sau
la nivelul Consiliului.
În principiu, Coreper se reunește în fiecare săptămână. Pregătirile pentru lucrările
Coreper se efectuează în ziua precedentă de către colaboratorii cei mai apropiaţi
ai membrilor Coreper, care se reunesc sub denumirea de „Grupul Mertens”
pentru Coreper partea I și de „Grupul Antici” pentru Coreper partea II. Grupul
Antici (denumit după primul său președinte) a fost înfiinţat în 1975 pentru a
revizui ordinea de zi a Coreper partea II și pentru a soluţiona detaliile tehnice
și organizatorice. Grupul Mertens (de asemenea denumit după primul său
președinte) a fost înfiinţat în același scop în 1993. Această etapă pregătitoare
face, de asemenea, posibilă formularea unei idei iniţiale privind poziţiile pe care
diferitele delegaţii le vor lua la reuniunea Coreper.
(14) Hotărârea Curţii de Justiţie din 19 martie 1996 în cauza C-25/94, Comisia/Consiliul,
Rec., p. I-1469, punctele 26 și 27.
B – Comitete instituite prin tratate sau prin acte ale Consiliului
Tratatele sau diferite decizii ale Consiliului instituie anumite comitete specifice
însărcinate cu coordonarea activităţilor într-un anumit domeniu. Cu toate acestea,
având în vedere unitatea instituţională prevăzută în preambulul la TUE, comitetele
respective nu aduc atingere rolului central al Coreper. Fiecare dispoziţie din
tratat prin care se instituie unul dintre aceste comitete rezervă în mod expres
aplicarea articolului 240 din TFUE, și anume responsabilitatea generală a Coreper
pentru pregătirea lucrărilor Consiliului. Rapoartele acestor comitete trebuie să fie
disponibile în timp util înaintea reuniunii Coreper în care urmează să fie analizate
(articolul 21 din RPC).
Comitetul economic și financiar (15), prevăzut la articolul 134 alineatul (2) din
TFUE, este responsabil de monitorizarea situaţiei economice și financiare a statelor
membre și a Uniunii și de transmiterea periodică a unui raport în acest sens către
Consiliu și către Comisie, precum și de formularea de avize destinate Consiliului
și Comisiei. Acesta are de asemenea responsabilitatea, fără a se aduce atingere
articolului 240 din TFUE, de a contribui la pregătirea lucrărilor Consiliului în
diverse domenii, precum cele privind măsurile de salvgardare în ceea ce privește
circulaţia capitalurilor sau cele referitoare la coordonarea politicilor economice
ale statelor membre, precum și de a îndeplini alte sarcini care i-au fost atribuite
de Consiliu. În cele din urmă, este responsabil de examinarea situaţiei în ceea ce
privește circulaţia capitalurilor și libertatea plăţilor. În plus faţă de aceste sarcini,
Comitetul urmărește situaţia monetară și financiară, precum și regimul general al
plăţilor în statele membre care beneficiază de o derogare de la normele uniunii
economice și monetare. Rolul special al acestui comitet este precizat într-o notă
de subsol la articolul 19 din RPC. Contrar practicii obișnuite, secretariatul acestui
grup de pregătire al Consiliului este asigurat de personal din cadrul Comisiei, nu
de personal din cadrul Secretariatului General al Consiliului.
Comitetul pentru politică economică (16) contribuie la pregătirea lucrărilor
Consiliului prin furnizarea de analize economice, de avize metodologice și
de proiecte de recomandări privind politicile, în special cu privire la politicile
structurale care vizează ameliorarea potenţialului de creștere și de ocupare a
forţei de muncă în Uniune. În îndeplinirea misiunii sale, Comitetul lucrează în
strânsă cooperare cu Comitetul economic și financiar atunci când raportează
Consiliului. Și în acest caz, personalul Comisiei este cel care asigură serviciile de
secretariat, nu personalul din cadrul Secretariatului General al Consiliului.
Comitetul special pentru agricultură (CSA), înfiinţat în mai 1960, este responsabil
în mod specific de pregătirea multor aspecte care intră în sfera de competenţă a
Consiliului Agricultură și Pescuit. Prin urmare, acest comitet are, în sectorul agricol (dar
nu în domeniul măsurilor veterinare și fitosanitare), același rol pe care îl are Coreper
în alte domenii. Aceasta este singura excepţie de la monopolul deţinut de Coreper
asupra pregătirii lucrărilor Consiliului. Prin urmare, punctele care au fost examinate de
CSA sunt incluse direct pe ordinea de zi a Consiliului Agricultură și Pescuit.
(15) Decizia 1999/8/CE a Consiliului din 31 decembrie 1998 de adoptare a statutului

Comitetului economic și financiar (JO L 5, 9.1.1999, p. 71).
(16) Decizia 2000/604/CE a Consiliului din 29 septembrie 2000 privind componenţa și
statutul Comitetului de politică economică (JO L 257, 11.10.2000, p. 28).
Comitetul special pentru politica comercială comună (cunoscut drept
„Comitetul pentru politică comercială”, menţionat la articolul 207 din TFUE)
are responsabilitatea de a acorda asistenţă Comisiei atunci când, după primirea
autorizării din partea Consiliului, aceasta desfășoară negocieri în vederea încheierii
de acorduri comerciale internaţionale.
Comitetul permanent înfiinţat în vederea consolidării cooperării în cadrul Uniunii
în materie de securitate internă (cunoscut sub denumirea de „COSI” și instituit
prin articolul 71 din TFUE) facilitează coordonarea acţiunilor statelor membre, fără
a se aduce atingere articolului 240 din TFUE (17).
Comitetul pentru ocuparea forței de muncă (18), instituit în conformitate cu
articolul 150 din TFUE, este responsabil de monitorizarea situaţiei ocupării forţei
de muncă și a politicilor de ocupare a forţei de muncă în statele membre și în
Uniune, precum și de emiterea de avize, tot fără a se aduce atingere articolului 240
din TFUE. Comisia are sarcina de a furniza acestui comitet sprijinul analitic și
organizaţional adecvat. În acest sens, un membru al personalului Comisiei asistă
comitetul în calitate de secretar. Comisia trebuie, totuși, să se pună de acord cu
Secretariatul General al Consiliului în privinţa organizării reuniunilor.
Comitetul pentru protecție socială (19), instituit în conformitate cu articolul 160
din TFUE, formulează avize la cererea Consiliului sau a Comisiei sau din proprie
iniţiativă. Comisiei îi revine sarcina de a urmări situaţia socială și evoluţia politicilor
de protecţie socială în statele membre și în Uniune, de a promova schimbul de
informaţii, de experienţă și de bune practici între statele membre și cu Comisia,
precum și de a pregăti rapoarte, de a formula avize sau de a întreprinde alte
acţiuni în domeniile care ţin de competenţa sa. Și în acest caz, Comisia are sarcina
de a furniza acestui comitet sprijinul analitic și organizatoric adecvat. În acest
sens, un membru al personalului Comisiei asistă comitetul în calitate de secretar.
Comisia trebuie totuși să se pună de acord cu Secretariatul General al Consiliului
în privinţa organizării reuniunilor.
Comitetul politic și de securitate (COPS), prevăzut la articolul 38 din TUE,
deţine un rol central în cadrul politicii externe și de securitate comune (PESC),
inclusiv în politica europeană de securitate și apărare comună (PSAC). Comitetul
îndeplinește două funcţii (20). În primul rând, monitorizează situaţia internaţională
în domeniile care ţin de politica externă și de securitate comună și contribuie la
definirea politicilor, emiţând avize în cadrul Consiliului, fără a se aduce atingere
articolului 240 din TFUE. În al doilea rând, sub responsabilitatea Consiliului și
a Înaltului Reprezentant, asigură controlul politic și conducerea strategică a
acţiunilor de gestionare a crizelor prevăzute la articolul 43 din TUE și poate, în
(17) Decizia 2010/131/UE a Consiliului din 25 februarie 2010 privind instituirea

Comitetului permanent pentru cooperarea operaţională în materie de securitate
internă (JO L 52, 3.3.2010, p. 50).
(18) Decizia 2015/772/UE a Consiliului din 11 mai 2015 de constituire a Comitetului
pentru ocuparea forţei de muncă și de abrogare a Deciziei 2000/98/CE (JO L 121,
14.5.2015, p. 12).
(19) Decizia 2015/773/UE a Consiliului din 11 mai 2015 de instituire a Comitetului pentru
protecţie socială și de abrogare a Deciziei 2004/689/CE (JO L 121, 14.5.2015, p. 16).
(20) Anexa la Decizia Consiliului din 22 ianuarie 2001 de instituire a Comitetului politic și
de securitate (JO L 27, 30.1.2001, p. 1) definește aceste funcţii în detaliu.
acest cadru și atunci când este împuternicit să facă acest lucru de către Consiliu,
să ia decizii în acest domeniu. În temeiul articolului 19 alineatul (4) din RPC,
președinţia acestui comitet trebuie să fie asigurată de un reprezentant al Înaltului
Reprezentant (21).
Comitetul militar al Uniunii Europene (CMUE) (22), alcătuit din șefii de stat-major
ai statelor membre, reprezentaţi de reprezentanţii lor militari, are sarcina de a
acorda COPS consiliere și recomandări cu privire la toate chestiunile militare din
cadrul UE. CMUE își asumă conducerea tuturor activităţilor militare din cadrul UE.
Comitetul pentru aspectele civile ale gestionării crizelor (Civcom) (23) are
sarcina de a formula recomandări cu privire la aspectele civile ale gestionării
crizelor și de a oferi consiliere în acest sens Comitetului politic și de securitate
și altor organisme vizate ale Consiliului, în conformitate cu domeniile lor de
competenţă.
Comitetul de securitate (24) este compus din reprezentanţi ai autorităţilor de
securitate naţională ale statelor membre, la reuniunile sale participând, de
asemenea, un reprezentant al Comisiei și un reprezentant al SEAE. Comitetul este
prezidat de secretarul general sau de delegatul acestuia și are competenţa de a
analiza și de a evalua toate chestiunile de securitate legate de lucrările Consiliului,
precum și de a formula recomandări adresate Consiliului, după caz.
În fine, Comitetul pentru servicii financiare, instituit în februarie 2003 (25), are
sarcina de a oferi consiliere Consiliului și Comisiei cu privire la o serie de chestiuni
legate de pieţele financiare. Mai precis, acest comitet are, printre altele, sarcina de
a contribui la definirea strategiei pe termen mediu și lung pentru chestiuni legate
de serviciile financiare, de a oferi consiliere politică și de a urmări atât situaţia
unor chestiuni interne (de exemplu, piaţa unică, inclusiv punerea în aplicare a
planului de acţiune privind serviciile financiare), cât și a unor chestiuni externe
(de exemplu, OMC).
C – Comitete și grupuri de lucru instituite de Coreper

Pentru a ajuta la pregătirea lucrărilor Consiliului, Coreper poate înfiinţa comitete sau
grupuri de lucru și poate defini mandatul acestora [articolul 19 alineatul (3) din RPC].
Aceste grupuri de lucru sunt formate din delegaţi din fiecare stat membru. Acestea
pot avea un caracter mai mult sau mai puţin permanent, în funcţie de necesităţi.
În prezent, există aproximativ 150 de astfel de comitete sau grupuri de lucru,
care acoperă gama de activităţi desfășurate de Consiliu. O listă a acestor grupuri
de pregătire este actualizată în mod periodic de către Secretariatul General (26).
(21) Acest alineat reproduce articolul 2 al doilea paragraf din Decizia Consiliului European din 1
decembrie 2009 privind exercitarea președinţiei Consiliului (JO L 315, 2.12.2009, p. 50).
(22) Decizia 2001/79/PESC a Consiliului din 22 ianuarie 2001 privind înfiinţarea
Comitetului militar al Uniunii Europene (JO L 27, 30.1.2001, p. 4).
(23) Decizia 2000/354/PESC a Consiliului din 22 mai 2000 de constituire a Comitetului
pentru aspectele civile ale gestionării crizelor (JO L 127, 27.5.2000, p. 1).
(24) Decizia 2013/488/UE a Consiliului din 23 septembrie 2013 privind normele de
securitate pentru protecţia informaţiilor UE clasificate (JO L 274, 15.10.2013, p. 1).
(25) Decizia 2003/165/CE a Consiliului din 18 februarie 2003 privind instituirea
Comitetului pentru servicii financiare (JO L 67, 12.3.2003, p. 17).
(26) Lista completă și actualizată figurează în documentul Consiliului 10356/15 din 28 iulie 2015.
În conformitate cu concluziile Consiliului European desfășurat în 1999 la Helsinki,
Consiliul și Coreper evită înfiinţarea de noi grupuri de lucru la nivel înalt.
Rapoartele comitetelor și grupurilor de lucru ale Consiliului trebuie să fie
disponibile în timp util înaintea reuniunii Coreper în care urmează să fie analizate.
În temeiul articolului 21 alineatul (1) din RPC, intră în responsabilitatea Președinţiei,
asistată de Secretariatul General, să organizeze reuniunile diferitelor comitete
și grupuri de lucru astfel încât rapoartele acestora să fie disponibile înainte de
reuniunile Coreper în cadrul cărora urmează să fie analizate. În acest sens, înainte
de începutul mandatului său de șase luni, Președinţia elaborează un calendar
al reuniunilor pe care intenţionează să le organizeze pentru diferitele grupuri
de lucru și comitete. Calendarul respectiv trebuie ajustat în funcţie de evoluţia
lucrărilor. Articolul 21 din RPC prevede că Președinţia trebuie să amâne pentru
o reuniune ulterioară a Coreper punctele referitoare la actele legislative asupra
cărora comitetul sau grupul de lucru nu și-a finalizat lucrările cu cel puţin cinci
zile lucrătoare înainte de reuniunea Coreper, cu excepţia cazului în care raţiuni de
urgenţă impun un alt mod de acţiune.
În cazul în care un grup ajunge la un acord cu privire la un dosar, punctul în
cauză este înscris pe ordinea de zi a Coreper (ca punct I) și, în mod normal, este
apoi înscris ca punct „A” în partea relevantă (27) din ordinea de zi a Consiliului.
Cu toate acestea, există posibilitatea ca orice membru al Coreper, sau Consiliul
sau Comisia să exprime o opinie cu ocazia aprobării punctelor „I/A” și să solicite
consemnarea de declaraţii în procesul-verbal al reuniunii Consiliului [articolul 3
alineatul (6) din RPC], sau să își schimbe opinia și să solicite o dezbatere sau o
amânare a punctului în cauză.
D – Președinția grupurilor de pregătire ale Consiliului

La 1 decembrie 2009, Consiliul European a adoptat o decizie privind exercitarea
președinţiei Consiliului (28), care a fost pusă în aplicare prin Decizia 2009/908/UE (29)
a Consiliului. În conformitate cu decizia Consiliului European, președinţia
Consiliului, cu excepţia formaţiunii Afaceri Externe, este asigurată, pe o perioadă
de 18 luni, de grupuri prestabilite de trei state membre (așa-numitul „trio de
președinţii”). Aceste grupuri sunt formate în baza unui sistem egal de rotaţie a
statelor membre, avându-se în vedere diversitatea acestora și echilibrul geografic
al Uniunii. Fiecare membru al unui grup asigură, prin rotaţie, pentru o durată de
șase luni, președinţia tuturor formaţiunilor Consiliului, cu excepţia formaţiunii
Afaceri Externe. Cu toate acestea, membrii grupului pot cădea de acord asupra
unor alte înţelegeri.
Componenţa trioului de președinţii și ordinea în care statele membre deţin
președinţia sunt stabilite în Decizia 2009/908/UE (30) a Consiliului. În fapt, sistemul
(27) Ordinea de zi provizorie a Consiliului cuprinde o primă parte intitulată „Deliberări

legislative” și o a doua parte intitulată „Activităţi fără caracter legislativ”. Ambele părţi
sunt defalcate în continuare în două părţi care conţin puncte A și, respectiv, puncte B.
(28) JO L 315, 2.12.2009, p. 50.
( )
29
Decizia 2009/908/UE a Consiliului din 1 decembrie 2009 de instituire a măsurilor de punere
în aplicare a Deciziei Consiliului European privind exercitarea președinţiei Consiliului și
privind președinţia grupurilor de pregătire ale Consiliului (JO L 322, 9.12.2009, p. 28).
(30) A se vedea anexa I la Decizia 2009/908/UE a Consiliului, care stabilește ordinea de
exercitare a președinţiei în grupuri de câte trei state membre.
de președinţii semestriale a fost menţinut după intrarea în vigoare a Tratatului de la
Lisabona. Expresia concretă a trioului de președinţii este existenţa unui program pe
18 luni și ajutorul reciproc pe care și-l pot acorda președinţiile, cum ar fi înlocuirea
unui președinte atunci când este necesar [articolul 20 alineatul (2) din RPC].
Toate grupurile de pregătire ale Consiliului sunt prezidate de un delegat al statului
membru care deţine președinţia, cu excepţia cazului în care se prevede altfel sau
în care Consiliul decide altfel printr-o majoritate calificată [articolul 19 alineatul (4)
din RPC]. Rezultă că, deși comitetele și grupurile de lucru sunt, în general,
prezidate de un delegat al statului membru care deţine președinţia semestrială
prin rotaţie a Consiliului, Consiliul poate hotărî altfel în cazuri individuale. De
exemplu, Consiliul poate conferi președinţia unui comitet sau a unui grup de
lucru, pentru o anumită perioadă, unui delegat dintr-o anumită delegaţie (ales
de către colegii acestuia în comitetul sau grupul de lucru) sau unei persoane,
alta decât un delegat al unui stat membru, cum ar fi un membru al personalului
Secretariatului General al Consiliului.
În acest sens, în temeiul Deciziei 2009/908/UE a Consiliului și sub rezerva
măsurilor tranzitorii, grupurile de pregătire ale Consiliului Afaceri Externe sunt
prezidate în conformitate cu anexa II la decizia respectivă. Prin urmare, grupurile
de pregătire geografice, cele mai multe grupuri de pregătire orizontale legate de
PESC și grupurile de pregătire în legătură cu PESA (de exemplu, CMUE, Civcom)
sunt prezidate de un reprezentant al Înaltului Reprezentant.
Anexa III la decizia menţionată în paragraful anterior enumeră grupurile de
pregătire cu președinte fix; unele dintre aceste grupuri au președinţi aleși (de
exemplu, Comitetul economic și financiar, Comitetul pentru politică economică,
Comitetul militar etc.), în timp ce altele sunt prezidate de un membru al
Secretariatului General al Consiliului (de exemplu, Comitetul de securitate, Grupul
de lucru pentru codificare etc.).
În plus, atunci când pregătesc o reuniune a unei formaţiuni a Consiliului care
se întrunește doar o dată pe semestru, în cazul în care reuniunea respectivă
se desfășoară în prima jumătate a semestrului, reuniunile acestor comitete din
decursul semestrului precedent pot fi prezidate de un delegat al statului membru
care urmează să exercite președinţia reuniunii Consiliului menţionate anterior
[articolul 19 alineatul (5) din RPC].
În mod similar, în cazul în care un dosar este analizat în principal în cursul
unui anumit semestru, un delegat al statului membru care deţine președinţia
în timpul semestrului respectiv poate, în cursul semestrului precedent, să
prezideze reuniunile comitetelor atunci când acestea dezbat dosarul respectiv,
în conformitate cu modalităţile asupra cărora au căzut de acord cele două
președinţii în cauză [articolul 19 alineatul (6) din RPC]. Acest lucru se aplică în afara
cazurilor în care Consiliul a stabilit alte modalităţi de prezidare.
În plus, atunci când bugetul Uniunii este în curs de examinare, reuniunile
grupurilor de pregătire ale Consiliului, altele decât Coreper, care se ocupă cu
pregătirea punctelor de pe ordinea de zi referitoare la buget trebuie prezidate de
un delegat al statului membru care deţine președinţia Consiliului în cursul celui
de al doilea semestru al anului anterior exerciţiului financiar în cauză [articolul 19
alineatul (6) al doilea paragraf din RPC].
Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 19 alineatele (4)-(6) din RPC și
competenţelor și răspunderii sale politice generale, președinţia semestrială trebuie
asistată de ceilalţi membri ai grupului prestabilit de trei state membre menţionat
la articolul 1 alineatul (4) din RPC sau, după caz, de reprezentantul statului
membru care urmează să preia președinţia următoare. Acest reprezentant sau un
membru al grupului de trei, la solicitarea președinţiei și acţionând în conformitate
cu instrucţiunile sale, o înlocuiește, după cum este cazul, o eliberează, dacă
este necesar, de anumite sarcini administrative și asigură continuitatea lucrărilor
Consiliului [articolul 20 alineatul (2) din RPC].
Prin urmare, în cazul în care un președinte al unui grup de lucru sau al unui un
comitet se află în imposibilitatea de a prezida o reuniune, iar Președinţia nu poate
găsi un înlocuitor, sau când președinţia semestrială nu poate furniza un președinte
pentru un anumit grup de lucru, un delegat al unuia dintre statele din grupul de trei
sau al președinţiei următoare va acţiona, în principiu, ca președinte. Obiectivul este
de a asigura continuitatea în măsura posibilului. În cazul înlocuirii unui președinte
cu una dintre persoanele sus-menţionate pentru un întreg semestru, Președinţia
solicită aprobarea de către Consiliu, la începutul semestrului, a listei grupurilor
vizate, în conformitate cu articolul 19 alineatul (4) din RPC.
4. PREȘEDINȚIA ȘI BUNA DESFĂȘURARE A LUCRĂRILOR

(ARTICOLUL 20 ȘI ANEXA V LA RPC)
Președinţia este responsabilă de asigurarea bunei desfășurări a dezbaterilor. În
acest scop, ea se asigură că RPC este aplicat și că dispoziţiile cuprinse în anexa V,
intitulată „Metodele de lucru ale Consiliului”, sunt respectate; aceste dispoziţii se
aplică atât Consiliului, cât și grupurilor sale de pregătire:
(a) În ceea ce privește pregătirea reuniunilor (punctele 1-5):
– Președinţia se asigură că niciun dosar nu este transmis către Coreper decât

dacă există perspectiva concretă de avansare sau de clarificare a poziţiilor la
acest nivel și că dosarele sunt trimise înapoi la un grup de lucru sau un comitet
numai atunci când acest lucru este necesar, cu scopul de a rezolva chestiuni
precise și bine definite;
– Președinţia ia măsurile necesare pentru a se asigura că lucrările avansează între
reuniuni, de exemplu prin elaborarea de texte de compromis, prin organizarea
de consultări cu privire la probleme specifice sau invitând delegaţiile să își
exprime reacţiile în scris la o propunere înainte de următoarea reuniune a
grupului de lucru sau a comitetului;
– ori de câte ori este oportun, delegaţiile prezintă în scris poziţiile pe care le-ar
putea adopta la viitoarea reuniune înainte de reuniunea în cauză. Dacă acestea
includ modificări de text, delegaţiile propun o formulare precisă. În măsura în
care este posibil, delegaţiile care susţin poziţii identice își prezintă în comun
contribuţiile în scris;
– atunci când pregătește lucrările Coreper, Președinţia transmite delegaţiilor, de
îndată ce este posibil, toate informaţiile necesare pentru o pregătire temeinică,
inclusiv rezultatul pe care Președinţia urmărește să îl obţină în urma discutării
fiecărui punct de pe ordinea de zi. Pe de altă parte, Președinţia va încuraja,
după caz, delegaţiile să informeze alte delegaţii cu privire la poziţiile pe care
le vor adopta în cadrul Coreper, atunci când sunt pregătite lucrările Coreper.
În acest context, Președinţia finalizează ordinea de zi a Coreper. În cazul în
care este necesar, aceasta poate convoca mai frecvent grupurile de lucru care
pregătesc lucrările Coreper;

– Coreper ar trebui să evite reluarea lucrărilor desfășurate deja în cadrul grupurilor
Antici și, respectiv, Mertens și, ori de câte ori este posibil, delegaţiile ar trebui
să aducă în discuţie puncte în secţiunea „Diverse” din cadrul acestor reuniuni,
mai degrabă decât în cadrul Coreper.
(b) În ceea ce privește desfășurarea reuniunilor (punctele 6-16):
– pe ordinea de zi a Consiliului nu se înscrie niciun punct care presupune doar o

prezentare, cu excepţia cazului în care este prevăzută o dezbatere privind noi
iniţiative importante; Președinţia ar trebui să evite înscrierea pe ordinea de zi
a Coreper a punctelor cu scop pur informativ. Aceste informaţii ar trebui, de
preferinţă, să fie transmise în scris în cadrul pregătirii lucrărilor Coreper;
– Președinţia poate limita, pentru dezbaterea unui anumit punct, numărul de
persoane din fiecare delegaţie prezente în sala de reuniune și poate decide
dacă să deschidă sau să nu deschidă o sală suplimentară; de asemenea,
Președinţia poate stabili ordinea în care se abordează punctele și durata
dezbaterilor pe marginea acestora; în același fel, poate organiza timpul alocat
pentru dezbaterea unui anumit punct, în special limitând timpul în care
participanţii pot lua cuvântul și stabilind ordinea intervenţiilor lor. În acest
context, Președinţia precizează la începutul reuniunii cât timp intenţionează
să dedice fiecărui punct; aceasta evită introducerile lungi și repetarea unor
informaţii pe care le-a supus deja atenţiei delegaţiilor; de asemenea, la
începutul dezbaterii unui punct, Președinţia informează delegaţiile cu privire
la timpul alocat luărilor de cuvânt;
– nu ar trebui permise luările de cuvânt de către toţi participanţii; Președinţia
se axează în cea mai mare măsură cu putinţă pe dezbateri, în special cerând
delegaţiilor să răspundă la textele de compromis sau la propuneri specifice;
Președinţia evită rezumarea pe larg a dezbaterilor la încheierea reuniunilor; în
ceea ce privește delegaţiile, acestea ar trebui să evite repetarea observaţiilor
deja formulate de antevorbitori și să nu ia cuvântul dacă sunt de acord cu o
propunere; în acest caz, tăcerea este considerată un acord de principiu;
– Președinţia poate solicita delegaţiilor să își prezinte în scris propunerile de
modificare a textului luat în discuţie înainte de o anumită dată, însoţite, dacă
este cazul, de o scurtă explicaţie [articolul 20 alineatul (1) al doilea paragraf
litera (d) din RPC], mai degrabă decât să își exprime simplul dezacord faţă de o
anumită propunere;
– de asemenea, Președinţia poate să solicite delegaţiilor care au poziţii identice
sau similare asupra unui anumit punct, text sau parte a unui text să desemneze
una dintre aceste delegaţii care să exprime poziţia lor comună în cadrul
reuniunii sau în scris înainte de reuniune.
5. SECRETARUL GENERAL ȘI SECRETARIATUL GENERAL AL

CONSILIULUI (ARTICOLUL 23 DIN RPC)
Cu ocazia primei sale reuniuni, în septembrie 1952, Consiliul Comunităţii
Europene a Cărbunelui și Oţelului a înfiinţat un secretariat aflat sub conducerea
unui secretar general. Când au intrat în vigoare cele două tratate de la Roma (CEE
și Euratom), Secretariatul General și-a extins activităţile în consecinţă. Secretariatul
și secretarul general au fost astfel menţionaţi în versiunile succesive ale RPC până
în momentul în care Tratatul de la Maastricht a introdus o trimitere directă la

aceștia în Tratatul CE și, câţiva ani mai târziu, Tratatul de la Amsterdam a introdus o
trimitere la aceștia în Tratatul privind Uniunea Europeană. Secretarul general este
responsabil de administrarea Secretariatului General și este numit de Consiliu,
care hotărăște cu majoritate calificată [articolul 240 alineatul (2) din TFUE]. Aceste
dispoziţii sunt reluate în articolul 23 alineatul (1) din RPC. Principiul Consiliului unic
se aplică, prin urmare, și Secretariatului său General, care oferă asistenţă Consiliului
și grupurilor sale de pregătire în toate activităţile lor.
A – Secretarul general

Secretarul general, în calitate de șef al Secretariatului General, asistă Consiliul
[articolul 240 alineatul (2) din TFUE]. Secretarul general este responsabil de
Secretariatul General și, sub autoritatea Consiliului, ia toate măsurile necesare
pentru a asigura buna funcţionare a acestuia.
În mod normal, secretarul general ia parte la reuniunile Consiliului Afaceri
Generale. Rolul său este, în esenţă, să asigure continuitatea și progresul lucrărilor
Consiliului și să ofere consultanţă Consiliului. Secretarul general este, de asemenea,
responsabil pentru administrarea Secretariatului General.
Sub responsabilitatea și îndrumarea Președinţiei, Secretariatul General este
implicat îndeaproape și continuu în organizarea, coordonarea și controlul
consecvenţei lucrărilor Consiliului și punerii în aplicare a programului său pe
18 luni. Secretariatul General asistă Președinţia în identificarea soluţiilor.
RPC menţionează mai multe alte sarcini care îi revin secretarului general, și anume:
(a) secretarul general este depozitarul unui număr de acorduri [articolul 25 din
RPC; a se vedea capitolul V punctul 2];
(b) secretarul general semnează procesele-verbale ale reuniunilor Consiliului
[articolul 13 alineatul (1) din RPC];
(c) secretarul general trimite în mod oficial anumite acte spre publicare în Jurnalul
Oficial (articolul 17 din RPC);
(d) secretarul general notifică anumite directive, decizii și recomandări
destinatarilor acestora și eliberează guvernelor statelor membre și Comisiei
copii certificate conforme cu originalul ale directivelor și deciziilor Consiliului
prevăzute la articolul 297 alineatul 2 paragraful al treilea din TFUE, precum și
ale recomandărilor Consiliului (articolul 18 din RPC);
(e) secretarul general este responsabil de transmiterea către Consiliu, în fiecare
an, în timp util, a proiectului de estimare a cheltuielilor Consiliului [articolul 23
alineatul (4) din RPC];
(f) secretarul general are răspundere deplină în gestionarea creditelor înscrise
în secţiunea II – Consiliul European și Consiliul – a bugetului și adoptă toate
măsurile necesare pentru a asigura buna gestiune a acestora. Acesta execută
creditele în cauză în conformitate cu dispoziţiile regulamentului financiar
[articolul 23 alineatul (5) din RPC]. Secretarul general a definit astfel criteriile,
limitele și procedurile pentru rambursarea cheltuielilor delegaţilor statelor
membre (31).
(31) Decizia nr. 30/2013 a secretarului general al Consiliului privind rambursarea

cheltuielilor de călătorie ale delegaţilor statelor membre.
Secretarul general al Consiliului este, de asemenea, secretarul general al Consiliului
European. Secretarul general participă la reuniunile Consiliului European și ia
toate măsurile necesare pentru organizarea lucrărilor acestuia (articolul 13 din
Regulamentul de procedură al Consiliului European).
B – Secretariatul General

Din articolul 240 alineatul (2) din TFUE și din articolul 23 alineatul (1) din RPC rezultă
că sarcina principală a Secretariatului General este să asiste Consiliul și grupurile
de pregătire ale acestuia în toate activităţile lor (indivizibilitatea Secretariatului
General). Secretariatul General se află în serviciul Consiliului, care decide asupra
modului său de organizare. Secretariatul General este independent și imparţial
în ceea ce privește atât membrii Consiliului, cât și Președinţia acestuia (32). De
la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Secretariatul General asistă de
asemenea Consiliul European, care a devenit o instituţie separată.
Secretariatul General este atât „grefierul” Consiliului (redactarea înregistrărilor,
planificarea și organizarea materială a reuniunilor, producerea, traducerea și
distribuirea documentelor și arhivarea acestora), cât și consilierul său. Acesta
este implicat îndeaproape și continuu în organizarea, coordonarea și controlul
consecvenţei lucrărilor Consiliului și a punerii în aplicare a programului său pe
18 luni. Secretariatul General sprijină Președinţia Consiliului în activitatea sa
[articolul 23 alineatul (3) din RPC]. De asemenea, acestuia i se notifică numele și
funcţiile funcţionarilor care însoţesc membrii Consiliului și ai Comisiei [articolul 5
alineatul (3) din RPC].
Secretariatul General, în cadrul căruia lucrează aproximativ 3 100 de funcţionari
și alţi membri ai personalului care sunt resortisanţi ai statelor membre ale UE,
este împărţit în șapte direcţii generale, cărora li se adaugă cabinetul secretarului
general și Serviciul juridic al Consiliului.
Serviciul juridic asistă Consiliul și grupurile sale de pregătire, Președinţia și
Secretariatul General pentru a garanta că actele Consiliului sunt legale și bine
redactate. Serviciul juridic are dreptul și obligaţia de a interveni atunci când
consideră că este necesar, oral sau în scris, atât la nivelul grupurilor de lucru
și al comitetelor, cât și la nivelul Coreper sau al Consiliului, prin furnizarea de
avize cu totul independente cu privire la orice chestiune de natură juridică, fie
la cererea Consiliului, fie din proprie iniţiativă. De asemenea, Serviciul juridic
reprezintă Consiliul European și Consiliul în faţa Curţii de Justiţie, a Tribunalului și
a Tribunalului Funcţiei Publice (33). Acesta este, de asemenea, responsabil pentru
(32) În acest context, a se vedea „declaraţia de misiune” a SGC, care afirmă: „În calitatea sa
de serviciu public european deschis, eficient, independent și permanent, Secretariatul
General al Consiliului asigură funcţionarea fără probleme a Consiliului European și a
Consiliului și pune la dispoziţia acestora toată asistenţa necesară astfel încât acestea să
își poată îndeplini sarcinile care le revin prin tratate de promovare a dezvoltării Uniunii.
Secretariatul General oferă consiliere și sprijin pentru membrii Consiliului European și
ai Consiliului și pentru președinţii acestora în toate domeniile de activitate, precum și
în contextul reuniunilor ministeriale și al conferinţelor interguvernamentale.”
(33) Decizia Consiliului European din 19 martie 2015 de delegare a competenţei de a
numi agenţi care să reprezinte Consiliul European în faţa Curţii de Justiţie și Decizia
Consiliului din 12 iunie 1989 de delegare a competenţei de a numi agenţi care să
reprezinte Consiliul în faţa Curţii de Justiţie.
verificarea calităţii redactării propunerilor și proiectelor de acte, precum și pentru
formularea unor sugestii privind redactarea destinate Consiliului și grupurilor
sale de pregătire, în temeiul articolul 22 din RPC și al Acordului interinstituţional
din 22 decembrie 1998 privind orientările comune pentru calitatea redactării
legislaţiei comunitare (34).
Serviciul juridic are aceleași responsabilităţi în ceea ce privește Consiliul European.
În cazul în care i se solicită acest lucru, Serviciul juridic acordă, de asemenea,
consultanţă conferinţelor interguvernamentale ale statelor membre.
(34) JO C 73, 17.3.1999, p. 1.

CAPITOLUL II – LUCRĂRILE CONSILIULUI
1. PROGRAMAREA LUCRĂRILOR CONSILIULUI

[ARTICOLUL 2 ALINEATELE (6) ȘI (7) DIN RPC]
Un program pe 18 luni al activităţilor Consiliului este pregătit de grupul prestabilit
al celor trei președinţii care urmează să își desfășoare mandatul pe parcursul
perioadei respective. Aceste președinţii elaborează un proiect de program
împreună cu președintele Consiliului Afaceri Externe, în scopul de a lua în
considerare aspectele activităţilor acestei formaţiuni a Consiliului în perioada
respectivă, precum și în strânsă cooperare cu Comisia și cu președintele Consiliului
European, după consultările corespunzătoare.
Programul include o secţiune introductivă generală care situează programul în
contextul orientărilor strategice pe termen lung ale Uniunii Europene. În acest
context, grupul celor trei președinţii responsabile cu elaborarea proiectului de
program se consultă cu următorul grup de trei președinţii. Proiectul de program
acoperă, printre altele, aspecte care rezultă din dialogul privind priorităţile politice
pentru anul respectiv, desfășurat la iniţiativa Comisiei.
Proiectul de program pe 18 luni este prezentat sub forma unui document unic, în
vederea aprobării de către Consiliul Afaceri Generale, cu cel puţin o lună înainte de
începerea perioadei în cauză. Consiliul Afaceri Generale organizează o dezbatere
publică pe marginea programului [articolul 8 alineatul (3) din RPC].
Pe baza programului pe 18 luni, după consultarea Comisiei, Președinţia care își
va desfășura mandatul în perioada respectivă întocmește proiecte de ordine de
zi pentru reuniunile Consiliului programate în semestrul următor, cu cel puţin
o săptămână înainte de începerea semestrului în cauză. Proiectele sunt incluse
într-un document unic valabil pentru toate formaţiunile Consiliului. Cu alte cuvinte,
aceasta este o obligaţie care se aplică președintelui Consiliului Afaceri Externe
(Înaltul Reprezentant) și oricărui alt președinte al Consiliului [articolul 1 alineatul (5)
din RPC]. Acest document indică, cu titlu orientativ, activitatea legislativă și deciziile
operaţionale preconizate. În cursul semestrului respectiv, Președinţia poate, după
caz, să programeze reuniuni suplimentare ale Consiliului sau să decidă să nu
convoace o reuniune dacă una dintre reuniunile programate nu se mai justifică.
2. CONVOCAREA ȘI LOCUL DE DESFĂȘURARE A REUNIUNILOR

(ARTICOLUL 1 DIN RPC)
A – Convocarea
Asemenea articolului 237 din TFUE, articolul 1 alineatul (1) din RPC prevede faptul
că Consiliul se întrunește la convocarea președintelui său, la iniţiativa acestuia,
sau la cererea unuia dintre membrii săi ori a Comisiei. În cazul în care o delegaţie
sau Comisia solicită convocarea Consiliului, președintele are obligaţia convocării
acestuia. Președintele poate totuși să utilizeze o anumită marjă de apreciere în
alegerea datei reuniunii. Prin această alegere, acesta trebuie să ia în considerare, pe
lângă opiniile colegilor:
– termenele impuse de RPC [articolul 3 alineatele (1)-(3) din RPC];

– faptul că Consiliul poate fi obligat din punct de vedere juridic să se reunească
sau să acţioneze înainte de o dată stabilită [de exemplu, în cazul prevăzut la
articolul 30 alineatul (2) din TUE];
– normele privind cvorumul, astfel încât Consiliul să poată vota [articolul 11
– pregătirea discuţiilor Consiliului din cadrul Coreper (articolul 19 din RPC).
Președinţia face cunoscute datele propuse pentru reuniunile Consiliului pentru
fiecare formaţiune a Consiliului cu cel puţin șapte luni înainte de începerea
semestrului în cauză și după consultări corespunzătoare. Aceste date sunt
menţionate într-un document unic valabil pentru toate formaţiunile Consiliului,
ceea ce stă, de asemenea, la baza faptului că această obligaţie se aplică
președintelui Consiliului Afaceri Externe (Înaltul Reprezentant), precum și oricărui
alt președinte al Consiliului.
În mod evident, această programare este flexibilă, iar datele programate pot fi
modificate în cursul mandatului președinţiei. Sunt indicate date concrete în cazul
în care, cu cel puţin o săptămână înainte de a-și prelua mandatul, președinţia
care își va desfășura mandatul în perioada respectivă întocmește proiecte de
ordine de zi pentru reuniunile Consiliului programate pentru următoarele șase
luni. Președinţia poate programa reuniuni suplimentare sau, eventual, le poate
anula pe cele deja planificate, în funcţie de necesităţi.
În cazurile referitoare la afaceri externe în care se impune o decizie rapidă,
Președinţia poate convoca o reuniune extraordinară a Consiliului. De exemplu,
articolul 30 alineatul (2) din TUE prevede că Înaltul Reprezentant trebuie să
convoace o reuniune extraordinară a Consiliului Afaceri Externe, din oficiu sau
la solicitarea unui stat membru, în termen de 48 de ore sau, în caz de necesitate
absolută, într-un termen mai scurt.
În sfârșit, în conformitate cu practica consacrată și astfel cum s-a menţionat
mai sus, fiecare președinţie a Consiliului organizează cel mult cinci reuniuni
ministeriale informale în cursul mandatului său (capitolul I punctul 2.A).
B – Locul de desfășurare a reuniunilor

Protocolul nr. 6 privind stabilirea sediilor unor instituţii și ale anumitor organe,
oficii, agenţii și servicii ale Uniunii Europene prevede că sediul Consiliului este la
Bruxelles și că reuniunile Consiliului se desfășoară la Luxemburg în aprilie, iunie
și octombrie. În mod excepţional, poate fi necesar ca reuniunile Consiliului să se
desfășoare și în alte locuri. Acest lucru este valabil în special în cazul negocierilor
internaţionale la care Uniunea ia parte. În acest caz, articolul 1 alineatul (3) al
doilea paragraf din RPC prevede că decizia de a organiza o reuniune în alt loc
trebuie să fie adoptată în unanimitate de către Consiliu sau Coreper.

3. ORDINEA DE ZI (ARTICOLUL 3 DIN RPC)
A – Întocmirea ordinii de zi provizorii

(a) Înscrierea punctelor pe ordinea de zi
Ordinea de zi provizorie a fiecărei reuniuni este întocmită sub responsabilitatea

președintelui, ţinându-se seama de programul pe 18 luni al Consiliului și de
cererile de includere adresate de un membru al Consiliului sau de Comisie. Odată
întocmită, ordinea de zi provizorie este trimisă apoi de către președinte membrilor
Consiliului și Comisiei cu cel puţin 14 zile înainte de începerea reuniunii. De
asemenea, aceasta trebuie transmisă concomitent parlamentelor naţionale ale
statelor membre.
Atunci când întocmește ordinea de zi provizorie, președintele este obligat să
respecte diverse termene (înţelegându-se că, în cazul în care termenele de 16 și
14 zile pentru includerea unor puncte pe ordinea de zi provizorie a Consiliului sunt
respectate, aceste puncte pot fi înscrise pe ordinea de zi definitivă cu majoritate
simplă). Mai concret, aceste termene sunt următoarele:
– un termen de 16 zile înainte de începutul reuniunii Consiliului pentru primirea
cererilor de includere a unor puncte pe ordinea de zi provizorie, adresate de
către membri ai Consiliului sau de Comisie, însoţite de orice document conex.
Președintele este obligat să dea curs oricărei cereri din partea unui membru al
Consiliului sau a Comisiei în cazul în care cererile, precum și orice document
conex, parvin Secretariatului General în termenul prevăzut [articolul 3
– un termen de 14 zile înainte de începutul reuniunii Consiliului pentru întocmirea
de către Președinţie a ordinii de zi provizorii și transmiterea acesteia, împreună
cu orice document conex, membrilor Consiliului și Comisiei;
– un termen de opt săptămâni pentru înscrierea pe ordinea de zi provizorie, în
vederea adoptării unei decizii, a unui act legislativ sau a unei poziţii în primă lectură
în cadrul procedurii legislative ordinare [a se vedea articolul 4 din Protocolul nr. 1
privind rolul parlamentelor naţionale în Uniunea Europeană și articolul 6 din
Protocolul nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarităţii și proporţionalităţii]:
acest termen este menit să permită parlamentelor naţionale să își exprime
punctul de vedere asupra chestiunilor care pot prezenta un interes deosebit
pentru ele sau, în cazul în care se aplică Protocolul nr. 2, să trimită un aviz motivat
privind conformitatea proiectului de act legislativ cu principiul subsidiarităţii.
Acest lucru împiedică Consiliul să adopte un act legislativ sau o poziţie în primă
lectură în cadrul procedurii legislative ordinare înainte ca parlamentele naţionale
să fi avut timp să examineze textul. Cu toate acestea, Consiliul poate, hotărând
în conformitate cu modalitatea de vot aplicabilă adoptării actului sau a poziţiei
în cauză, să deroge de la termenul de opt săptămâni din motive de urgenţă,
fapt care trebuie precizat în actul sau poziţia în cauză; această perioadă de opt
săptămâni începe să curgă de la data primirii propunerii legislative de către
Consiliu în toate limbile [articolul 3 alineatul (3) al doilea și al treilea paragraf din
RPC]. Trebuie respectat un termen de 10 zile între înscrierea unui proiect de act
legislativ pe ordinea de zi provizorie și adoptarea unei poziţii. Se poate deroga
de la acest termen în cazuri de urgenţă motivate corespunzător [articolul 3
alineatul (3) al treilea paragraf din RPC];

– un termen de 21 de zile fără caracter obligatoriu pentru transmiterea ordinii
de zi provizorii și a oricărui document conex către membrii Consiliului, în ceea
ce privește procedurile prevăzute în titlul V din TFUE („Spaţiul de libertate,
securitate și justiţie”). Acest termen este prevăzut într-o declaraţie a Consiliului
care indică faptul că președintele va depune eforturi pentru a se asigura că
acest termen este, în principiu, respectat (35).
În cazul în care o cerere de includere a unui punct pe ordinea de zi nu a respectat
termenele indicate mai sus sau în cazul în care documentele referitoare la un
punct nu au fost trimise în timp util, punctul respectiv poate fi înscris pe ordinea
de zi provizorie doar dacă Consiliul aprobă înscrierea punctului în cauză în
unanimitate cu ocazia adoptării ordinii de zi definitive la începutul reuniunii sale
(a se vedea punctul 3.B).
(b) Calcularea termenelor
Pentru calcularea termenelor, dispoziţiile Regulamentului (CEE, Euratom)

nr. 1182/71 al Consiliului din 3 iunie 1971 privind stabilirea regulilor care se aplică
termenelor, datelor și expirării termenelor (36) se aplică mutatis mutandis.
În scopul stabilirii termenului, conform articolului 3 alineatul (1) al doilea paragraf
din Regulamentul nr. 1182/71, ziua în care are loc reuniunea Consiliului nu este
inclusă în calculul termenelor în cauză, având în vedere că, în conformitate
cu această dispoziţie, „dacă un termen exprimat în zile […] se calculează din
momentul în care intervine un eveniment sau se realizează un act, ziua în cursul
căreia a avut loc acest eveniment […] nu este luată în calculul termenului”.
Pe scurt, ziua în care un punct este înscris pe ordinea de zi și ziua în care are loc
reuniunea Consiliului nu sunt luate în considerare pentru calcularea termenelor.
De exemplu, o perioadă de 14 zile trebuie, așadar, să curgă între aceste două
evenimente.
Exemplu – modalitatea de calculare a perioadei de 14 zile:
Reuniunea Consiliului: luni, 30 noiembrie 2015
Sfârșitul perioadei de 14 zile: duminică, 29 noiembrie 2015, la miezul nopţii
Începutul perioadei de 14 zile: luni, 16 noiembrie 2015, la ora 0.00
Ordinea de zi provizorie se trimite cel târziu: duminică, 15 noiembrie 2015, la
miezul nopţii.
(c) Retragerea punctelor de pe ordinea de zi
Dacă un punct a fost înscris pe ordinea de zi provizorie în termenul de 14 – sau

16 – zile, acesta nu poate fi retras decât dacă toţi membrii Consiliului sunt de acord.
În caz contrar, un membru al Consiliului ar putea, de exemplu, să solicite înscrierea
unui punct în termenul prevăzut și apoi să își retragă solicitarea în mod unilateral.
În acest caz, ceilalţi membri ai Consiliului care nu au solicitat ca punctul să fie inclus,
deoarece acesta se regăsea deja pe ordinea de zi, ar fi, prin urmare, privaţi de dreptul
lor de a solicita includerea punctului, din cauza depășirii termenului.
(35) A se vedea declaraţia (c) referitoare la articolul 3 din RPC inserată în nota de subsol 111
(din prezenta publicaţie) de la articolul 3 din RPC.
(36) JO L 124, 8.6.1971, p. 1.
În practică, ultima reuniune a Coreper care are loc înainte de reuniunea
relevantă a Consiliului este ultima ocazie de a elimina un punct de pe ordinea
de zi provizorie. În cadrul acestei reuniuni, președintele Coreper va verifica dacă
cineva se opune eliminării unui anumit punct de pe ordinea de zi provizorie a
Consiliului, punctul respectiv fiind înscris iniţial în termenul de 14 sau 16 zile. Dacă
toţi membrii convin, acest punct poate fi retras de pe ordinea de zi provizorie în
timpul reuniunii Coreper care precedă reuniunea relevantă a Consiliului.
Ca alternativă, Consiliul poate decide, cu majoritate simplă, să nu înscrie acest
punct pe ordinea de zi definitivă a reuniunii relevante a Consiliului în momentul
adoptării respectivei ordini de zi definitive. În acest din urmă caz, Președinţia
poate propune verbal în momentul adoptării ca punctul în cauză să fie amânat
pentru o reuniune viitoare a Consiliului.
În cazul în care punctul se referă la un act legislativ care trebuie să fie adoptat
urgent și care poate fi adoptat cu majoritate calificată sau cu majoritate simplă,
punctul respectiv poate fi păstrat pe ordinea de zi provizorie sau poate fi înscris
pe ordinea de zi definitivă în ciuda rezervei formulate de o delegaţie. În acest
caz, delegaţia în cauză va trebui să precizeze dacă își va transforma rezerva într-o
abţinere sau într-un vot împotrivă.
Cu excepţia cazurilor de urgenţă, Președinţia trebuie să elimine de pe ordinea de zi
provizorie punctele referitoare la proiecte de acte legislative a căror examinare nu
a fost finalizată de Coreper până la sfârșitul săptămânii anterioare săptămânii care
precedă o reuniune a Consiliului [articolul 3 alineatul (5) al doilea paragraf din RPC].
B – Adoptarea ordinii de zi definitive

Ordinea de zi definitivă este adoptată de către Consiliu la începutul fiecărei
reuniuni. Consiliul adoptă cu majoritate simplă ordinea de zi care cuprinde toate
acele puncte care au fost înscrise în termenele prevăzute. Includerea pe ordinea
de zi a unui alt punct decât cele care au fost introduse pe ordinea de zi provizorie
în termenul de 14 – sau 16 – zile necesită însă unanimitate în cadrul Consiliului
(a se vedea mai sus) (37). Punctele astfel înscrise pe ordinea de zi se pot supune
votului dacă toate normele de procedură prevăzute în tratate au fost respectate.
Punctele din secţiunea „Diverse” pot fi solicitate după termenele de 16 – și 14 –
zile și incluse pe ordinea de zi în cazul în care sunt adoptate cu majoritate simplă,
deoarece acestea ar trebui să reprezinte numai puncte cu scop informativ și, prin
urmare, nu pot să dea naștere niciunei decizii și nici măcar unei eventuale declaraţii
de consemnat în procesul-verbal. Orice discuţie privind un astfel de punct ar trebui
evitată. Orice cerere de înscriere a unui punct în secţiunea „Diverse” trebuie însoţită
de un document explicativ [articolul 3 alineatul (9) din RPC].
În cazul în care, atunci când ordinea de zi definitivă este adoptată, o delegaţie
sau Comisia se opune menţinerii unui punct care a fost înscris pe ordinea de
zi provizorie în termenul stabilit la articolul 3, punctul respectiv va rămâne pe
ordinea de zi definitivă dacă o majoritate simplă se declară pentru. Cu toate
(37) Este demn de reţinut faptul că, în cazul în care punctul care urmează să fie
adăugat se referă la o decizie în privinţa căreia, în temeiul tratatelor, unii membri
ai Consiliului sau ai Coreper nu pot participa la vot, votul membrilor în cauză nu se
ia în considerare atunci când adăugarea punctului este aprobată în unanimitate
[anexa IV punctul (1) litera (b) din RPC]. A se vedea capitolul III punctul 1.C.
acestea, dacă termenul nu a fost respectat, este necesară unanimitatea pentru
ca punctul să fie înscris pe ordinea de zi definitivă. În cazul în care obiecţia se
referă la menţinerea unui punct „A”, acest punct poate fi tratat ca punct „B” în
cazul în care Consiliul decide să îl menţină pe ordinea de zi definitivă [a se vedea
punctul 3.C litera (b)].
Un punct „A” este eliminat de pe ordinea de zi definitivă în cazul în care o poziţie
referitoare la punctul „A” respectiv ar putea conduce la o dezbatere suplimentară
sau în care un membru al Consiliului sau Comisia solicită acest lucru [articolul 3
alineatul (8) din RPC]. Cu toate acestea, Consiliul poate decide, cu majoritate simplă,
să menţină punctul pe ordinea sa de zi ca punct „A” sau să îl trateze ca punct „B”.
C – Structura și conținutul ordinii de zi

(a) Puncte legislative și puncte fără caracter legislativ
Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, reuniunile Consiliului și,

prin urmare, ordinile de zi trebuie să cuprindă două părţi, consacrate deliberărilor
privind actele legislative ale Uniunii și, respectiv, activităţilor fără caracter legislativ
[articolul 16 alineatul (8) din TUE]. Prin urmare, ordinea de zi provizorie are două
părţi: o parte intitulată „Deliberări legislative”, care se referă la deliberările privind
actele legislative, și o parte intitulată „Activităţi fără caracter legislativ”, care se
referă la activităţile fără caracter legislativ. Punctele care figurează în fiecare dintre
aceste părţi se împart în puncte „A” și puncte „B” [articolul 3 alineatul (6) din RPC].
Punctele din secţiunea „Diverse” pot fi, de asemenea, introduse în fiecare dintre
aceste părţi, după cum se referă la acte legislative ale Uniunii sau la activităţi fără
caracter legislativ.
Actele legislative și actele fără caracter legislativ sunt identificate în mod formal
în conformitate cu procedura utilizată pentru adoptarea acestora. Astfel, actele
adoptate printr-o procedură legislativă (ordinară sau specială), astfel cum se
prevede în temeiul juridic din tratat pe care se bazează aceste acte, constituie
„acte legislative”. Cu toate acestea, actele susţinute de un temei juridic care
nu menţionează că face obiectul unei proceduri legislative nu sunt „acte
legislative” (38). Aceasta nu înseamnă că aceste din urmă acte nu produc efecte
juridice, însă, în scopul clasificării actelor în cadrul ordinii de zi a Consiliului,
acest lucru este irelevant. Prin urmare, un act care este obligatoriu din punct de
vedere juridic, dar care nu este adoptat în conformitate cu o procedură legislativă
ordinară sau specială prevăzută în tratat, nu este un „act legislativ” și nu este
inclus în partea din ordinea de zi intitulată „Deliberări legislative”. Un astfel de act
ar trebui să fie introdus în partea intitulată „Activităţi fără caracter legislativ”. În
plus, actele al căror temei juridic nu este menţionat în mod explicit (de exemplu,
concluziile Consiliului) trebuie să fie introduse în partea intitulată „Activităţi fără
caracter legislativ”.
(b) Părțile A și B ale ordinii de zi
Cele două părţi ale ordinii de zi, partea legislativă și cea fără caracter legislativ,
sunt împărţite la rândul lor în două secţiuni: „puncte A” și „puncte B” [articolul 3
(38) A se vedea articolul 289 alineatul (3) din TFUE, care prevede că „Actele juridice
adoptate prin procedură legislativă constituie acte legislative”.
alineatul (6) al doilea paragraf din RPC]. Punctele „A” de pe ordinea de zi sunt
puncte pentru care, având în vedere stadiul lor de pregătire de către Coreper,
aprobarea Consiliului este posibilă fără dezbatere; acest lucru nu exclude
posibilitatea ca orice membru al Consiliului sau Comisia să își exprime opinia cu
ocazia aprobării acestor puncte și ca declaraţiile acestora să fie consemnate în
procesul-verbal. Pe de altă parte, aspectele care trebuie discutate sunt incluse în
partea aferentă punctelor „B”.
Practica punctelor „A” evită situaţia în care reuniunile Consiliului sunt împovărate
de un număr mare de puncte cu privire la care s-a ajuns deja la un acord și care,
prin urmare, nu necesită o examinare individuală.
Punctele „A” sunt incluse pe o listă care, în principiu, este aprobată în ansamblul
său de către Consiliu, în mod normal la începutul reuniunii. Punctele „A” din
partea legislativă a ordinii de zi sunt adoptate în cadrul unei ședinţe publice. Din
punct de vedere juridic, există o serie de voturi care vizează fiecare punct „A” în
parte. Orice punct inclus pe lista punctelor „A” face obiectul unei note, cunoscute
sub denumirea de notă punct „A” (sau notă punct „I/A”, atunci când punctul a
fost aprobat fără dezbatere de Coreper, și anume atunci când punctul respectiv
figurează în partea I a ordinii de zi), care prognozează rezultatul votului, indicând
existenţa majorităţii necesare, astfel cum a fost constatată pe parcursul lucrărilor
Coreper. Odată cu adoptarea listei punctelor „A”, fiecare punct de pe listă este
adoptat în mod formal, prin confirmarea previziunilor voturilor menţionate
la fiecare notă punct „A”. Aceste previziuni ale voturilor pot, bineînţeles, să fie
modificate atunci când membrii Consiliului adoptă punctele „A”.
Cu toate acestea, trebuie subliniat faptul că un punct „A” este retras de pe ordinea
de zi și, prin urmare, nu este adoptat în cazul în care o poziţie privind un punct „A”
ar putea conduce la o dezbatere suplimentară pe marginea acestuia sau în cazul
în care un membru al Consiliului sau al Comisiei solicită acest lucru. În acest caz,
punctul este amânat pentru o reuniune ulterioară a Consiliului. Cu toate acestea,
Consiliul poate decide altfel cu majoritate simplă (39). Punctul în cauză poate fi
apoi inclus în partea „B” din cadrul aceleiași reuniuni, printr-o decizie adoptată cu
majoritate simplă. Această opţiune există, desigur, doar în cazul în care acest punct
a fost inclus pe ordinea de zi provizorie cu cel puţin 14 zile înainte de reuniune. În
caz contrar, adică dacă punctul „A” în cauză nu figurează pe ordinea de zi provizorie
cu cel puţin 14 zile înainte de reuniune, Consiliul poate să îl menţină ca punct „B”
în cursul aceleiași reuniuni numai prin unanimitate (40); dacă unanimitatea nu este
obţinută, punctul este reportat pentru o reuniune ulterioară.
(39) Este demn de reţinut faptul că, în ceea ce privește posibilitatea de a solicita
retragerea unui punct „A” de pe ordinea de zi [articolul 3 alineatul (8) din RPC], un
membru al Consiliului sau al Coreper nu poate utiliza această dispoziţie în legătură
cu decizii în privinţa cărora, în temeiul tratatelor, membrul respectiv nu poate
participa la vot [anexa IV punctul 2 litera (a)]. A se vedea capitolul III punctul 1.C.
(40) Este demn de reţinut faptul că, în cazul în care punctul„A” care urmează să fie menţinut
pe ordinea de zi în conformitate cu procedura stabilită la articolul 3 alineatul (8) din
RPC se referă la o decizie în privinţa căreia, în temeiul tratatelor, membrii Consiliului
sau ai Coreper nu pot participa la vot, votul membrilor în cauză nu se ia în considerare
în cadrul aprobării unanime necesare pentru menţinerea punctului pe ordinea de zi
[anexa IV punctul (1) litera (c)]. A se vedea capitolul III punctul 1.C.
Un punct cu privire la care o delegaţie a formulat o rezervă poate fi inclus ca
punct „A” pe ordinea de zi a Consiliului. În cazul în care rezerva nu este ridicată
în cadrul reuniunii Consiliului, se consideră că delegaţia care a introdus rezerva
a votat împotrivă. În cazul în care actul respectiv poate fi adoptat cu majoritate
calificată sau cu majoritate simplă, punctul va fi apoi adoptat în cazul în care
numărul necesar de voturi pentru este obţinut fără aprobarea delegaţiei, însă
delegaţia trebuie să indice dacă votul său trebuie să fie considerat drept abţinere
sau vot împotrivă. În cazul unui vot în unanimitate, actul nu poate fi adoptat, cu
excepţia cazului în care delegaţia în cauză se abţine.
(c) Formularea punctelor
În cazul în care un punct este prezentat în faţa Consiliului pentru deliberare la

propunerea Comisiei sau la iniţiativa Comisiei sau a unui stat membru sau a altui
autor (41), formularea punctului respectiv ar trebui să reproducă titlul complet al
propunerii sau al iniţiativei, fără nicio modificare.
Formularea punctelor legate de adoptarea de către Consiliu a unui act legislativ
sau a unei poziţii în primă lectură în cadrul procedurii legislative ordinare ar
trebui – cu condiţia ca textele respective să fi fost finalizate de către experţii
juriști-lingviști – să reproducă titlul complet al textului astfel finalizat, precedat de
cuvintele „proiect de”.
Formularea punctelor referitoare la acte atipice (42) ar trebui să reproducă titlul complet
al textului prezentat Consiliului de către Coreper, precedat de cuvintele „proiect de”.
(d) Asteriscuri
În ordinea de zi provizorie, un asterisc inserat după un punct indică faptul că

Președinţia, un membru al Consiliului sau Comisia pot solicita un vot cu privire la
punctul respectiv (43). Aceste puncte cuprind acte atipice, cum ar fi declaraţii ale
Consiliului, care sunt indisolubil legate de un act obligatoriu sau de un proiect de
act obligatoriu și, prin urmare, trebuie să fie adoptate în conformitate cu aceeași
modalitate de vot precum cea prevăzută pentru adoptarea actului obligatoriu relevant.
Punctele cu privire la care se poate solicita votarea trebuie să fie indicate pe
ordinea de zi în termenul specificat (a se vedea punctul 3.A). Aceasta înseamnă că,
exceptând cazul în care Consiliul decide altfel în unanimitate, punctele înscrise pe
ordinea de zi în termenul sus-menţionat, dar fără asterisc, nu pot fi supuse votului.
(41) Acestea includ propuneri ale Comisiei privind acte obligatorii din punct de vedere
juridic, cum ar fi regulamente, directivele menţionate la articolul 297 din TFUE și
decizii, precum și propuneri ale Comisiei privind acte neobligatorii, respectiv
recomandări în sensul articolului 288 din TFUE. Acestea includ, de asemenea,
iniţiative ale Comisiei, ale Înaltului Reprezentant sau ale statelor membre privind
acte obligatorii din punct de vedere juridic prevăzute, de exemplu, la articolele 76,
215 și 218 din TFUE, precum și la articolul 30 din TUE.
(42) Rezoluţii ale Consiliului, rezoluţii ale Consiliului și ale reprezentanţilor guvernelor
statelor membre, concluzii ale Consiliului, recomandări, altele decât cele menţionate
la articolul 288 din TFUE, precum și declaraţii.
(43) Referitor la votare, a se vedea capitolul III punctele 1 și 2.
Punctele în cauză trebuie marcate cu asterisc dacă toate cerinţele de procedură
prevăzute de tratate au fost îndeplinite (44). Aceasta este o obligaţie juridică
prevăzută la articolul 3 alineatul (2) din RPC. Un asterisc nu înseamnă că votul
va avea loc neapărat, ci că acesta poate avea loc. Asteriscul are drept scop nu
numai să permită membrilor Consiliului să finalizeze toate procedurile de
pregătire necesare și să se asigure că votul nu îi ia prin surprindere, ci și să permită
Președinţiei, membrilor Consiliului sau Comisiei să identifice punctele asupra
cărora au dreptul să solicite deschiderea unei proceduri de vot în conformitate cu
articolul 11 alineatul (1) al doilea paragraf din RPC.
În cazul în care, ca urmare a unei erori, un punct a fost înscris pe ordinea de zi fără
asterisc, un membru al Consiliului sau Comisia poate solicita corectarea erorii în cauză.
(e) Puncte legislative (publicare automată)
Orice punct de pe ordinea de zi provizorie a Consiliului referitor la un act legislativ

ar trebui inclus în partea ordinii de zi intitulată „Deliberări legislative” [articolul 3
alineatul (6) și articolul 7 din RPC]. Introducerea punctelor în această parte are un
impact asupra transparenţei (a se vedea punctul 6 de mai jos).
Este demn de reţinut faptul că, exceptând cazurile în care se impune un alt mod
de acţiune din motive de urgenţă și fără a aduce atingere articolului 3 alineatul (3)
din RPC, Președinţia trebuie să elimine de pe ordinea de zi provizorie punctele
legislative a căror examinare nu a fost finalizată de Coreper până la sfârșitul
săptămânii anterioare săptămânii care precedă reuniunea Consiliului [articolul 3
alineatul (5) al doilea paragraf din RPC].
(f) Indicații referitoare la normele de transparență (pentru anumite acte

fără caracter legislativ)
În toate cazurile în care Consiliul deliberează pentru prima dată cu privire la noi
propuneri fără caracter legislativ care prezintă importanţă și care privesc adoptarea
de norme obligatorii din punct de vedere juridic în sau pentru statele membre, cu
excepţia măsurilor interne, a actelor administrative sau bugetare, a actelor privind
relaţiile interinstituţionale sau internaţionale sau a actelor neobligatorii [articolul 8
alineatul (1) din RPC], sintagma care urmează să fie inclusă la punctul în cauză de
pe ordinea de zi a Consiliului este „deliberare publică”. Președinţia este cea căreia
îi revine sarcina de a identifica propunerile noi care sunt importante (Consiliul sau
Coreper poate hotărî altfel cu majoritate simplă). De asemenea, Președinţia poate
hotărî, de la caz la caz, ca deliberările ulterioare ale Consiliului cu privire la una
dintre aceste propuneri să fie deschise publicului (Consiliul sau Coreper poate
hotărî altfel prin majoritate simplă) [articolul 8 alineatul (1) al doilea paragraf].
Ordinea de zi provizorie trebuie să specifice articolul și alineatul din RPC care se
aplică în cazul respectiv (pentru cazurile prevăzute la fiecare alineat, a se vedea
capitolul II punctul 6.A) și să menţioneze, dacă este cazul, că deliberarea publică a
(44) De exemplu, conform unei serii de temeiuri juridice din tratate, avizele obligatorii
ale Parlamentului European, Comitetului Economic și Social European, Comitetului
Regiunilor, Băncii Centrale Europene și/sau Curţii de Conturi sunt condiţii prealabile
pentru adoptarea actului. Prin urmare, este necesar să se verifice dacă avizele
obligatorii necesare au fost emise până la data reuniunii Consiliului.
fost propusă de Președinţie. În consecinţă, în ceea ce privește deliberările publice,
formulările care trebuie incluse pe ordinea de zi sunt, respectiv, următoarele:
– „Deliberare publică în temeiul articolului 8 alineatul (1) primul paragraf”;
– „Deliberare publică în temeiul articolului 8 alineatul (1) al doilea paragraf
(la propunerea Președinţiei)”.
În cazurile în care Consiliul desfășoară deliberări publice pe teme specifice
[articolul 8 alineatul (2) din RPC] sau cu privire la programe și priorităţi [articolul 8
alineatul (3) din RPC], sintagma care urmează să fie inclusă la punctul în cauză
de pe ordinea de zi a Consiliului este „dezbatere publică”. Dezbaterile privind
punctele prevăzute la articolul 8 alineatul (3) din RPC trebuie să se ţină public.
Ordinea de zi trebuie să precizeze articolul, inclusiv alineatul (a se vedea
capitolul II punctul 6.A), care se aplică în cazul respectiv și, dacă este cazul, trebuie
să menţioneze propunerea pe marginea căreia urmează să aibă loc dezbaterea
publică. Formulările care trebuie incluse pe ordinea de zi sunt, respectiv,
următoarele:
– „Dezbatere publică în temeiul articolului 8 alineatul (2) (la propunerea Președinţiei)”;
– „Dezbatere publică în temeiul articolului 8 alineatul (2) (la propunerea Comisiei)”;
– „Dezbatere publică în temeiul articolului 8 alineatul (2) (la propunerea delegaţiei XX)”;
– „Dezbatere publică în temeiul articolului 8 alineatul (3)”.
4. SECRETUL PROFESIONAL (ARTICOLELE 5 ȘI 6 DIN RPC)
A – Participarea la reuniunile Consiliului

„Participarea”, în sensul de a adopta, a elabora sau a influenţa deciziile, decurge
din calitatea de membru al Consiliului, astfel cum este definită la articolul 16
alineatul (2) din TUE: „Consiliul este compus din câte un reprezentant la nivel
ministerial al fiecărui stat membru”. Numai reprezentanţii statelor membre – care
sunt, în principiu, resortisanţi ai statelor membre ale Uniunii Europene – pot
participa la reuniunile Consiliului (a se vedea capitolul I punctul 2.D). Acest lucru
menţine autonomia decizională a Consiliului.
În mod similar, articolul 5 prevede că, exceptând cazul în care deliberează sau
votează asupra unor acte legislative, întâlnirile Consiliului nu trebuie să fie publice,
iar articolul 6 alineatul (1) prevede că „Fără a aduce atingere articolelor 7, 8 și 9 și
dispoziţiilor privind accesul public la documente, deliberările Consiliului intră sub
incidenţa secretului profesional […]”
Excepţiile de la norma potrivit căreia numai reprezentanţii guvernelor statelor
membre pot participa la reuniunile Consiliului sunt prevăzute în mod expres de
tratatele însele (45) sau rezultă în mod implicit, dar necesar, din rolul ce îi revine
(45) De exemplu, participarea președintelui Băncii Centrale Europene prevăzută la

articolul 284 alineatul (2) din TFUE, care prevede că „Președintele Băncii Centrale
Europene este invitat să participe la reuniunile Consiliului în cazul în care acesta
deliberează asupra problemelor referitoare la obiectivele și misiunile SEBC”.
unei instituţii a Uniunii în temeiul tratatelor (46) ori în urma semnării de către un
stat membru a unui tratat de aderare la UE (47).
Această normă se aplică, de asemenea, lucrărilor pregătitoare pentru reuniunile
Consiliului, adică lucrărilor desfășurate de toate grupurile de pregătire ale
Consiliului (Coreper, comitete și grupuri de lucru). Cu toate acestea, activitatea
legislativă din cadrul grupurilor de pregătire nu este publică.
În practică, Comisia este aproape întotdeauna prezentă și participă la reuniunile
Consiliului și la reuniunile grupurilor de pregătire ale Consiliului la toate nivelurile
și în toate domeniile de acţiune [articolul 5 alineatul (2) din RPC], chiar și în cazul în
care actul care urmează să fie adoptat de către Consiliu nu necesită o propunere
din partea Comisiei. Participarea Comisiei la lucrările Consiliului este facilitată de
faptul că aceasta primește în mod regulat documente emise de Secretariatul
General al Consiliului, pe picior de egalitate cu reprezentanţele permanente.
Banca Centrală Europeană este invitată să participe la reuniunile Consiliului în
cazurile în care aceasta își exercită dreptul de iniţiativă. Consiliul decide rareori
să delibereze fără prezenţa Comisiei. Cu toate acestea, o astfel de decizie se
poate impune, de exemplu, în cazul în care sunt discutate chestiuni interne ale
Consiliului (numirea funcţionarilor, cauze aflate pe rolul Curţii de Justiţie etc.). În
aceste cazuri, Consiliul (sau grupul de pregătire relevant) decide cu majoritate
simplă [articolul 5 alineatul (2) din RPC].
Ocazional, sunt invitaţi să asiste la lucrările Consiliului reprezentanţi ai altor instituţii
sau organisme ale Uniunii Europene (48), în funcţie de subiectul discutat și de
caracterul oportun. O decizie referitoare la orice invitaţie este luată de Consiliu în
prealabil, cu majoritate simplă.
B – Prezența la reuniunile Consiliului

Participarea la reuniunile Consiliului nu trebuie confundată cu prezenţa ocazională
a unor reprezentanţi ai statelor terţe sau ai organizaţiilor internaţionale, care sunt
uneori invitaţi să asiste cu titlu de observatori la anumite reuniuni ale Consiliului sau
la reuniuni ale grupurilor de pregătire ale Consiliului referitoare la un anumit punct.
(46) Comisia, prin exercitarea dreptului de iniţiativă ce îi este atribuit în temeiul tratatului,
înaintează Consiliului propuneri sau alte proiecte de instrumente, pe care trebuie să
fie în măsură să le explice, să le apere sau să le modifice. Prin urmare, aceasta este de
regulă „invitată să ia parte la reuniunile Consiliului” [articolul 5 alineatul (2) din RPC].
Aceeași dispoziţie se aplică și pentru Banca Centrală Europeană în cazurile în care
aceasta își exercită dreptul de iniţiativă [articolul 5 alineatul (2) din RPC].
(47) Participarea reprezentanţilor statelor aflate în curs de aderare la Uniunea Europeană
la reuniunile grupurilor de pregătire ale Consiliului, în calitate de observatori cu
drept de a lua cuvântul în urma semnării tratatului de aderare și înainte de intrarea
în vigoare a acestuia, se explică prin faptul că statele aderente, prin semnarea
tratatului de aderare, au acceptat acquis-ul Uniunii în toate elementele sale, chiar
și după încheierea negocierilor. Dispoziţiile acquis-ului ulterioare semnării tratatului
de aderare sunt obligatorii pentru statele aderente, deși acestea din urmă nu pot
participa, din punct de vedere juridic, la adoptarea dispoziţiilor respective.
(48) De exemplu, reprezentanţii Curţii de Justiţie sau ai Curţii de Conturi sunt, în
mod normal, invitaţi să asiste la reuniunile Consiliului în cazul în care sunt
discutate aspecte relevante pentru aceste instituţii; același lucru este valabil și
pentru Banca Europeană de Investiţii (BEI).
Articolul 6 alineatul (1) din RPC prevede că „[…] deliberările Consiliului intră
sub incidenţa secretului profesional, cu excepţia cazurilor și în măsura în care
Consiliul hotărăște altfel”. În temeiul acestui articol, Consiliul poate, de fiecare
dată când consideră necesar, să hotărască cu majoritate simplă (49) să deschidă
dezbaterile – sau să divulge conţinutul acestora, printre altele prin transmiterea
de documente (50) – pentru anumite persoane (sau categorii de persoane).
Prezenţa observatorilor trebuie să fie autorizată de către Consiliu pentru un anumit
punct de pe ordinea de zi. În acest caz, Președinţia trebuie să avertizeze membrii
Consiliului în prealabil în legătură cu acest fapt. În ceea ce privește punctul
respectiv, Consiliul (sau grupul de pregătire relevant) decide în mod implicit,
cu majoritate simplă, să renunţe la secretul profesional prevăzut la articolul 6
alineatul (1). Observatorul trebuie să părăsească încăperea după încheierea
deliberărilor cu privire la punctul în cauză sau la solicitarea Președinţiei. Terţul
observator poate fi invitat de Președinţia Consiliului să își exprime punctul de
vedere sau să informeze Consiliul cu privire la subiectul în cauză.
Din punct de vedere juridic, partea terţă nu participă la deliberările care conduc
la luarea unei decizii de către Consiliu, ci doar oferă Consiliului informaţii pe care
acesta le poate utiliza înainte de luarea deciziei.
Aceeași normă este valabilă și pentru grupurile de pregătire ale Consiliului.
Președinţia are responsabilitatea de a organiza lucrările astfel încât să menţină
autonomia decizională a Consiliului.
5. PROCESE-VERBALE (ARTICOLUL 13 DIN RPC)
A – Structura și conținutul proceselor-verbale

Articolul 13 din RPC prevede întocmirea unui proces-verbal pentru fiecare
reuniune a Consiliului. Procesul-verbal este un document care rezumă deciziile
luate și, ocazional, conţinutul discuţiilor purtate în timpul reuniunii respective (51).
Acesta constituie un document doveditor al lucrărilor pe care le descrie, precum
și al respectării normelor de procedură referitoare la adoptarea unui act.
Procesul-verbal conţine în general trei elemente referitoare la fiecare punct de
pe ordinea de zi:
– o trimitere la documentele transmise Consiliului;
– deciziile adoptate sau concluziile la care a ajuns Consiliul;
– declaraţiile făcute de Consiliu, declaraţiile comune ale Consiliului și Comisiei și cele
a căror consemnare a fost solicitată de un membru al Consiliului sau de Comisie.
(49) În cazul în care invitaţia adresată unei părţi terţe constituie o decizie politică cu
impact asupra PESC, aceasta trebuie să fie luată în unanimitate.
(50) Un exemplu privind transmiterea de documente este prevăzut în mod expres la
articolul 6 alineatul (2) din RPC: „Consiliul sau Coreper pot autoriza eliberarea, în
scopul utilizării în cadrul procedurilor juridice, a unei copii sau a unui extras din acele
documente ale Consiliului care nu au fost încă date publicităţii în conformitate cu
dispoziţiile privind accesul public la documente.”
(51) Secretariatul General întocmește, de asemenea, un proces-verbal sumar al
reuniunilor Coreper.
În ceea ce privește indicarea documentelor, toate documentele transmise
Consiliului sunt numerotate și poartă un număr de referinţă pentru identificare.
Referitor la deciziile sau concluziile adoptate, practica întocmirii unui proces-verbal
al Consiliului tinde spre o descriere foarte succintă a deciziei adoptate.
Conţinutul dezbaterilor din cadrul Consiliului este, de fapt, reflectat mai pe larg
în comunicatele de presă emise de Secretariatul General după fiecare reuniune
a Consiliului decât în procesul-verbal al reuniunii. Comunicatele de presă sunt
elaborate de Secretariatul General pe propria răspundere.
Declaraţiile consemnate în procesul-verbal reflectă poziţiile autorilor lor. Acestea
nu pot în niciun fel să limiteze sfera de aplicare sau efectele actului juridic, care
pot fi determinate numai din conţinutul actului propriu-zis (52); declaraţiile din
procesul-verbal pot fi utilizate doar pentru a confirma o interpretare întemeiată
pe formularea din actul propriu-zis. O declaraţie nu poate așadar să fie luată
în considerare drept temei pentru interpretarea unei dispoziţii dintr-un act
aparţinând legislaţiei secundare în cazul în care conţinutul declaraţiei nu este
exprimat în textul dispoziţiei relevante (53).
Din motive de securitate juridică și de încredere legitimă, Consiliul nu ar trebui să
formuleze declaraţii care contrazic dispoziţiile legale, adaugă elemente la acestea
sau le conferă o interpretare specifică. În acest sens, Consiliul a recunoscut că,
„Prin urmare, ar trebui să se evite în măsura posibilului utilizarea unor declaraţii
de interpretare a actelor legislative, iar conţinutul eventualelor declaraţii ar trebui
inclus în textul actului, după caz” (54).
Declaraţiile Consiliului nu fac parte din actul juridic ca atare. Prin urmare, acestea nu
urmează normele de procedură stabilite de tratate pentru adoptarea unor astfel
de acte. Acordul Comisiei cu privire la conţinutul lor și consultarea Parlamentului
nu sunt necesare. Declaraţiile nu pot avea nici un efect normativ: de exemplu,
acestea nu pot obliga Comisia să acţioneze într-un anumit fel, întrucât Comisia
este obligată să respecte normele care decurg din actul legislativ propriu-zis.
(52) În hotărârea sa din 15 aprilie 1986, Curtea a afirmat următoarele: „Curtea a susţinut în
mod constant faptul că sensul real al normelor de drept comunitar poate fi desprins
numai din normele însele, ţinând seama de contextul acestora. Prin urmare, sensul
respectiv nu poate fi afectat de o astfel de declaraţie [se face trimitere la punctul 16:
«… declaraţia… consemnată în procesul-verbal al Consiliului»].” (Cauza C-237/84,
Comisia/Regatul Belgiei, Rec., p. 1247, punctul 17.) A se vedea, de asemenea,
Hotărârea Curţii din 10 decembrie 1991 în cauza C-306/89, Comisia/Republica
Elenă, Rec., p. I-5863, punctul 8.
(53) Hotărârile Curţii din 26 februarie 1991, în cauza C-292/89, Antonissen, Rec.,
p. I-745, punctul 18; 8 iunie 2000, în cauza Epson Europe, C-375/98, Rec., p. I-4243,
punctul 26; 10 ianuarie 2006, în cauza Skov Æg împotriva Bilka Lavprisvarehus
A/S și Bilka Lavprisvarehus A/S împotriva Jette Mikkelsen și Michael Due Nielsen,
C-402/03, Rec., p. I-199, punctul 42; 27 februarie 2007, în cauza C-354/04 P, Gestoras
Pro Amnistía și alţii/Consiliul, Rep., p. I-1579, punctul 60; 27 februarie 2007, în cauza
C-355/04 P, Segi și alţii/Consiliul, Rep., p. I-1657, punctul 60.
(54) Declaraţia Consiliului cu ocazia adoptării Acordului interinstituţional din
22 decembrie 1998 privind orientările comune pentru calitatea redactării legislaţiei
comunitare (JO C 73, 17.3.1999, p. 1). A se vedea, de asemenea, declaraţia
Parlamentului European formulată cu aceeași ocazie.
În ceea ce privește procedurile de adoptare, declaraţiile Consiliului consemnate
în procesul-verbal al căror conţinut se referă în mod direct la un act legislativ
trebuie să fie adoptate în conformitate cu aceeași metodă de vot ca actul
legislativ propriu-zis. Pe de altă parte, declaraţiile cu un conţinut intrinsec care nu
este direct legat de adoptarea unui act juridic de către Consiliu constituie poziţii
politice asumate de Consiliu și, prin urmare, trebuie să fie adoptate prin consens.
B – Aprobarea proceselor-verbale

Proiectul de proces-verbal este întocmit de Secretariatul General în termen de
15 zile de la reuniunea Consiliului și este înaintat spre aprobare către Consiliu
sau, în cele mai multe cazuri, către Coreper [articolul 13 alineatul (2) și articolul 19
alineatul (7) litera (f) din RPC].
Înainte de aprobarea procesului-verbal, orice membru al Consiliului sau Comisia
poate solicita să se introducă mai multe detalii în procesul-verbal cu privire la orice
punct de pe ordinea de zi. O declaraţie din partea unui membru al Consiliului sau a
Comisiei care nu a fost formulată verbal sau comunicată tuturor participanţilor înainte
de reuniune sau în cursul acesteia nu poate fi înscrisă în procesul-verbal. După ce este
aprobat, procesul-verbal este semnat de secretarul general al Consiliului, care poate
delega semnarea directorilor generali ai Secretariatului General al Consiliului.
Odată aprobat, addendumul la procesul-verbal referitor la partea „Deliberări
legislative” a reuniunilor Consiliului este transmis direct parlamentelor naţionale
și guvernelor statelor membre în același timp.
6. ACCESUL PUBLIC ȘI TRANSPARENȚA (ARTICOLELE 5-10 DIN RPC)

Principiul transparenţei, prevăzut la articolul 1 din TUE, se reflectă în activitatea
Consiliului. Conform acestui principiu, care, în prezent, este menţionat în mod
specific în tratate, „Consiliul se întrunește în ședinţă publică atunci când deliberează
și votează un proiect de act legislativ” [articolul 16 alineatul (8) din TUE] (55). Prin urmare,
dispoziţia RPC conform căreia „Reuniunile Consiliului nu sunt publice” [articolul 5
alineatul (1) din RPC] se aplică numai în cazul în care Consiliul nu deliberează și nu
votează proiecte de acte legislative. Același lucru este valabil în ceea ce privește
dispoziţia conform căreia „deliberările Consiliului intră sub incidenţa secretului
profesional” [articolul 6 alineatul (1) din RPC], care este moderată de dispoziţiile
privind desfășurarea deliberărilor legislative, a deliberărilor publice și a dezbaterilor
publice (A), publicarea ordinii de zi (B), publicarea voturilor și a declaraţiilor înscrise
în procesul-verbal al Consiliului (C) și accesul public la documentele Consiliului (D).
A – Deliberări legislative, deliberări publice și dezbateri publice

Ori de câte ori Consiliul deliberează și votează acte legislative, aceste deliberări
sunt deschise publicului. Aceasta este o obligaţie prevăzută de tratat, nefiind
posibilă nicio derogare [articolul 16 alineatul (8) din TUE și articolul 7 din RPC]. În
plus, articolul 8 din RPC prevede în ce cazuri și în ce condiţii Consiliul deschide
publicului deliberările referitoare la acte fără caracter legislativ, precum și cazurile
în care Consiliul organizează dezbateri publice.
(55) A se vedea, de asemenea, articolul 15 alineatul (2) din TFUE, care prevede că
„Parlamentul European se întrunește în ședinţe publice, de asemenea și Consiliul în
cazul în care dezbate și votează un proiect de act legislativ”.
(a) Deliberări legislative (acte legislative – articolul 7 din RPC)
În acest caz, regula prevede că Consiliul se întrunește în ședinţă publică atunci când
deliberează pe marginea unor proiecte de acte legislative. Prin urmare, întreaga
deliberare (inclusiv votul final) trebuie să aibă loc în ședinţă publică atunci când este
vorba despre acte legislative. De fapt, ordinile de zi ale Consiliului sunt organizate
în așa fel încât să identifice, în partea intitulată „Deliberări legislative”, punctele
legislative (indiferent că este vorba despre un punct „A”, „B” sau despre un punct
din secţiunea „Diverse”) care urmează să fie adoptate, discutate sau făcute publice.
Toate documentele prezentate Consiliului care sunt înscrise în partea „Deliberări
legislative” a ordinii de zi sunt făcute publice [articolul 7 alineatul (2) din RPC].
(b) Deliberări publice (acte fără caracter legislativ – articolul 8 din RPC)
În conformitate cu articolul 8 din RPC, prima deliberare a Consiliului privind noile

propuneri importante fără caracter legislativ este deschisă publicului în cazul
în care propunerile conţin norme obligatorii din punct de vedere juridic în sau
pentru statele membre. Trebuie făcută o distincţie între normele obligatorii
din punct de vedere juridic care se adoptă prin intermediul regulamentelor,
directivelor sau deciziilor în temeiul tratatului, care urmează să fie făcute publice
sau pot fi făcute publice, și măsurile cu caracter intern, actele administrative sau
bugetare, actele privind relaţiile interinstituţionale sau internaţionale sau actele
neobligatorii, care nu sunt deschise publicului.
Președinţia este cea căreia îi revine sarcina de a identifica propunerile noi care
sunt importante, deși Consiliul sau Coreper poate hotărî altfel, în mod explicit, cu
majoritate simplă. În plus, Președinţia poate decide, de la caz la caz, că deliberările
ulterioare ale Consiliului cu privire la una dintre propunerile fără caracter legislativ
menţionate mai sus ar trebui să fie, de asemenea, deschise publicului. Și în acest
caz, Consiliul sau Coreper poate decide altfel cu majoritate simplă.
Aceste puncte ar trebui introduse în partea „Activităţi fără caracter legislativ”
de pe ordinea de zi a Consiliului împreună cu menţiunea specifică „Deliberare
publică” [articolul 8 alineatul (4) litera (a) din RPC].
(c) Dezbateri publice
Conform articolului 8 alineatele (2) și (3) din RPC, Consiliul organizează dezbateri
publice pe marginea unor chestiuni specifice, precum și cu privire la programe
și priorităţi.
(i) Dezbateri publice cu privire la chestiuni specifice
Pe baza unei decizii a Consiliului sau a Coreper, hotărând cu o majoritate
calificată, Consiliul organizează dezbateri publice pe marginea unor chestiuni
importante care afectează interesele Uniunii Europene și ale cetăţenilor săi
[articolul 8 alineatul (2) primul paragraf din RPC]. Președinţia, oricare dintre
membrii Consiliului sau Comisia propune teme sau subiecte specifice pentru
aceste dezbateri (de exemplu, cadrul comunitar pentru serviciile de sănătate).
(ii) Dezbateri publice cu privire la programe și priorităţi
Consiliul are obligaţia de a organiza următoarele dezbateri publice de orientare
[articolul 8 alineatul (3) din RPC]:

– dezbateri în cadrul Consiliului Afaceri Generale privind programul pe 18 luni al
Consiliului;
– dezbateri de orientare în alte formaţiuni ale Consiliului cu privire la priorităţile
acestora;
– prezentarea de către Comisie a programului său pe cinci ani, a programului
anual de lucru și a strategiei de orientare anuale, precum și dezbaterile
ulterioare din Consiliu.
(d) Mijloace de deschidere a deliberărilor legislative, a deliberărilor

publice și a dezbaterilor publice către public [articolul 7 alineatul (3) și
articolul 8 alineatul (4) ultimul paragraf din RPC]
Deliberările Consiliului privind actele legislative, deliberările publice și dezbaterile

publice sunt deschise publicului în modul următor: reuniunile Consiliului
sunt transmise prin intermediul mijloacelor audiovizuale, în special într-o sală
suplimentară, și prin transmiterea în toate limbile oficiale ale instituţiilor Uniunii
Europene prin difuzare video în direct (video streaming). O versiune înregistrată
a acestor reuniuni ale Consiliului rămâne disponibilă cel puţin o lună pe site-ul
internet al Consiliului (www.consilium.europa.eu).
Rezultatul votului, după caz, este indicat prin mijloace vizuale.
Secretariatul General al Consiliului informează publicul din timp cu privire la
datele și orele aproximative la care vor avea loc transmisiunile audiovizuale.
B – Publicarea ordinii de zi

Dispoziţiile specifice privind accesul public la documentele Consiliului care
figurează în anexa II la RPC stipulează că „Secretariatul General al Consiliului pune
la dispoziţia publicului ordinile de zi provizorii ale reuniunilor Consiliului de îndată
ce au fost difuzate” [articolul 11 alineatul (3) litera (b) din anexa II la RPC]. Același
lucru este valabil și în ceea ce privește ordinile de zi ale reuniunilor grupurilor de
pregătire ale Consiliului, în măsura în care acestea nu intră sub incidenţa niciuneia
dintre excepţiile stabilite la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 (56).
Prin urmare, norma privind accesul public nu se aplică Comitetului politic și de
securitate, Comitetului militar, Grupului de lucru al Comitetului militar, Grupului
politico-militar, Comitetului de securitate și grupurilor de lucru pentru probleme
de terorism (aspecte interne și internaţionale). Ordinea de zi provizorie este
disponibilă înainte de reuniune și actualizată în funcţie de modificările efectuate.
Începând cu 1 ianuarie 2000, lista ordinilor de zi provizorii a fost pusă la dispoziţia
publicului pe internet (www.consilium.europa.eu).
C – Publicarea voturilor, a explicațiilor voturilor, a declarațiilor înscrise în

procesele-verbale și a proceselor-verbale (articolele 7 și 9 din RPC)
Articolul 7 se referă la caracterul deschis al procedurii legislative. Acesta
prevede în ce cazuri și în ce condiţii rezultatele voturilor și explicaţiile voturilor
exprimate de membrii Consiliului sau de reprezentanţii acestora în comitetul de
conciliere, precum și declaraţiile consemnate în procesele-verbale și punctele
(56) Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din

30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale
Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, 31.5.2001, p. 43).
din procesele-verbale referitoare la reuniunea comitetului de conciliere (57) sunt
făcute publice [articolul 7 alineatul (4)].
Articolul 9 se referă la caracterul deschis în celelalte cazuri. Acesta prevede în ce
cazuri și în ce condiţii rezultatele voturilor și explicaţiile voturilor exprimate de
membrii Consiliului, precum și declaraţiile consemnate în procesele-verbale și
punctele din procesele-verbale referitoare la actele relevante (58) sunt făcute publice.
„Voturile” includ deciziile luate în unanimitate (fără a le include pe cele adoptate
de comun acord) și deciziile adoptate cu majoritate calificată sau cu majoritate
simplă. Exceptând cazurile în care deliberările Consiliului sunt deschise publicului
în conformitate cu articolele 7 și 8 din RPC, voturile formale, adică rezultatele
voturilor (votul și obiectul votului fiecărui membru), sunt făcute publice – cu alte
cuvinte, voturile prin care Consiliul adoptă un act sau își adoptă poziţia în temeiul
competenţei decizionale care îi este conferită prin tratate sau printr-un act
întemeiat pe acestea. În consecinţă, rezultatele voturilor nu sunt, în mod normal,
făcute publice atunci când Consiliul organizează voturi „indicative” sau atunci
când rezultatele voturilor fac parte din faza pregătitoare a procesului decizional
(atunci când se referă, de exemplu, la autorizarea Comisiei în vederea deschiderii
de negocieri pentru încheierea unui acord internaţional și la directivele conexe)
[articolul 9 alineatul (3) din RPC].
Principiul punerii la dispoziţia publicului a rezultatelor voturilor se aplică, desigur,
atât deciziilor adoptate ca puncte „A”, cât și celor adoptate ca puncte „B”.
O „explicaţie a votului” reprezintă o scurtă declaraţie privind motivele specifice
care au determinat un membru al Consiliului să voteze într-un anumit mod
(pentru, împotrivă sau abţinere); aceasta ar trebui să adauge informaţii la motivele
expuse în considerentele actului relevant sau, în cazul unui vot împotrivă, aceasta
nu ar trebui să se limiteze la exprimarea unei respingeri a acestor motive, ci ar
trebui să ofere explicaţii suplimentare.
În ceea ce privește punerea la dispoziţia publicului a rezultatelor voturilor, a
explicaţiilor voturilor exprimate de membrii Consiliului, a declaraţiilor consemnate
în procesele-verbale și a punctelor din procesele-verbale referitoare la actele
relevante, trebuie să se facă o distincţie între cazurile în care acestea sunt făcute
publice în mod automat și cele în care sunt făcute publice printr-o decizie a
Consiliului sau a Coreper.
(a) Publicarea automată
Rezultatele voturilor, explicaţiile voturilor exprimate de membrii Consiliului,

declaraţiile consemnate în procesele-verbale și punctele din procesele-verbale
referitoare la actele relevante sunt făcute publice în mod automat atunci când:
– Consiliul deliberează și votează cu privire la acte legislative;
– Consiliul deliberează cu privire la anumite acte fără caracter legislativ care sunt
deschise publicului [articolul 8 alineatul (1) din RPC];
(57) În ceea ce privește „declaraţiile consemnate în procesul-verbal” și „procesul-verbal”,

a se vedea capitolul II punctul 5.
(58) Ibidem.
– comitetul de conciliere instituit prin articolul 294 din TFUE se reunește. În
cazurile în care membrii Consiliului sunt reprezentaţi în comitetul de conciliere,
rezultatele voturilor reprezentanţilor acestora și explicaţiile voturilor respective
sunt făcute publice.
În cazurile de mai sus, rezultatele voturilor, explicaţiile voturilor exprimate de
membrii Consiliului, declaraţiile consemnate în procesele-verbale și punctele din
procesele-verbale referitoare la actele relevante sunt făcute publice, iar Consiliul
nu poate decide altfel.
(b) Publicarea printr-o decizie a Consiliului sau a Coreper
Rezultatele voturilor sunt făcute publice printr-o decizie a Consiliului sau a

Coreper atunci când Consiliul acţionează în cadrul titlului V din TUE (PESC) și în
alte câteva cazuri.
Atunci când Consiliul acţionează în cadrul titlului V din TUE (PESC), Consiliul sau
Coreper decide în unanimitate ca răspuns la o solicitare formulată de un membru
al Consiliului sau al Coreper, în timp ce, în alte cazuri, decizia este luată cu
majoritate simplă, ca răspuns la o solicitare formulată de un membru al Consiliului
sau al Coreper. Nu este posibil ca, la începutul unei reuniuni a Consiliului, să se
ia o decizie generală de a face publice rezultatele voturilor. O decizie poate fi
luată numai de la caz la caz, după fiecare vot. Prin urmare, președintele trebuie
să întrebe membrii Consiliului, după fiecare vot, dacă rezultatele votării în cauză
ar trebui să fie puse la dispoziţia publicului (în practică, acestea sunt incluse în
notele punct „A”).
Atunci când rezultatele voturilor sunt făcute publice în cazurile prevăzute mai
sus, explicaţiile voturilor prezentate în momentul votului sunt, de asemenea,
făcute publice la cererea membrilor Consiliului în cauză, cu respectarea RPC, a
principiului securităţii juridice și a intereselor Consiliului. Decizia este adoptată
cu majoritate simplă. În acest context, ar trebui subliniat faptul că, atunci când
formulează explicaţiile voturilor, membrii Consiliului trebuie să respecte principiul
secretului profesional în ceea ce privește deliberările Consiliului, astfel cum se
prevede la articolul 6 alineatul (1) din RPC.
Referitor la explicaţiile voturilor, ar trebui reţinut faptul că acestea nu pot fi
exprimate niciodată post factum; acestea trebuie să fie întotdeauna comunicate
Consiliului în momentul desfășurării votului, fie verbal, fie în scris, astfel încât
membrii Consiliului să poată evalua măsura în care explicaţia este compatibilă
cu RPC, cu principiul securităţii juridice și cu interesele Consiliului. Comisia trebuie
să fie, de asemenea, în măsură să prezinte eventuale observaţii. În plus, fiecare
membru al Consiliului trebuie să fie în măsură să decidă dacă consideră oportun
să solicite ca explicaţiile propriului vot să fie, de asemenea, făcute publice.
Declaraţiile consemnate în procesul-verbal al Consiliului și punctele din
procesul-verbal referitoare la adoptarea actelor menţionate în situaţiile de mai sus
se fac, de asemenea, publice printr-o decizie a Consiliului sau a Coreper, adoptată
cu majoritate simplă, la cererea unuia dintre membrii acestora.
În toate cazurile în care se votează, Grupul Antici, Grupul Mertens și Comitetul
special pentru agricultură sunt cele cărora le revine sarcina de a examina aceste
declaraţii înainte de adoptarea definitivă a actului. Listele punctelor „A” transmise
Consiliului sunt marcate, după caz, prin „S”, pentru a indica faptul că actul în cauză
este însoţit, eventual, de una sau mai multe declaraţii înscrise în procesul-verbal al

Consiliului. În consecinţă, atunci când Consiliul adoptă un punct „A” care poartă
această menţiune, acesta decide ipso facto că declaraţiile în cauză nu intră sub
incidenţa secretului profesional și, prin urmare, pot fi făcute publice.
D – Accesul public la documente

Conform articolului 15 alineatul (3) din TFUE, orice cetăţean are drept de acces la
documentele instituţiilor, organelor, oficiilor și agenţiilor Uniunii. Condiţiile în care
poate fi exercitat acest drept sunt prevăzute în Regulamentul nr. 1049/2001 (59) și,
în special în ceea ce privește Consiliul, în anexa II la RPC. Acestea sunt explicate în
detaliu în ghidul Consiliului intitulat „Transparenţa – accesul la documente”.
7. REGIMUL LINGVISTIC (ARTICOLUL 14 DIN RPC)

Regimul lingvistic care se aplică tratatelor (TUE, TFUE, Euratom) și tratatelor de
modificare a acestora (A) trebuie să fie diferenţiat de regimul aplicabil instituţiilor
Uniunii Europene (limbi oficiale și limbi de lucru) (B). În plus, poate fi autorizată
utilizarea în cadrul Consiliului a unor limbi suplimentare al căror statut este
recunoscut de constituţia unui stat membru (C).
A – Regimul lingvistic care se aplică tratatelor constitutive

Textele tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană sunt autentice în
24 de limbi, și anume în bulgară, spaniolă, cehă, daneză, germană, estonă, greacă,
engleză, franceză, irlandeză, croată, italiană, letonă, lituaniană, maghiară, malteză,
olandeză, polonă, portugheză, română, slovacă, slovenă, finlandeză și suedeză (60).
B – Regimul lingvistic aplicabil instituțiilor Uniunii Europene

(limbi oficiale și limbi de lucru)
Regimul aplicabil instituţiilor se întemeiază pe articolul 342 din TFUE.
(a) Texte de bază
Articolul 342 din TFUE însărcinează Consiliul să stabilească, în unanimitate, regimul

lingvistic al instituţiilor Uniunii, „fără a aduce atingere dispoziţiilor prevăzute
de Statutul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene”. Prin urmare, pe această bază
Consiliul a adoptat, la 15 aprilie 1958, Regulamentul nr. 1 de stabilire a regimului
lingvistic al Comunităţii Economice Europene (61) și Regulamentul nr. 1 de stabilire
(59) Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din

30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale
Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, 31.5.2001, p. 43).
(60) A se vedea articolul 55 din TUE, articolul 358 din TFUE, articolul 225 din Tratatul
Euratom, precum și actele tratatelor de aderare, inclusiv articolul 14 din actul cel
mai recent, și anume Actul privind condiţiile de aderare a Republicii Croaţia, precum
și adaptările la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul privind funcţionarea
Uniunii Europene și la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice.
A se vedea, în acest sens, Decizia Consiliului Uniunii Europene din 5 decembrie 2011
privind aderarea Republicii Croaţia la Uniunea Europeană (JO L 112, 24.4.2012, p. 6).
(61) Regulamentul nr. 1 al Consiliului din 15 aprilie 1958 de stabilire a regimului lingvistic
al Comunităţii Economice Europene (JO 17, 6.10.1958, p. 385), modificat ultima dată
prin Regulamentul (UE, Euratom) 2015/2264 al Consiliului din 3 decembrie 2015 (JO
L 322, 8.12.2015, p. 1).
a regimului lingvistic al Comunităţii Europene a Energiei Atomice (62), care au
fost modificate în mod periodic prin diversele acte de aderare (denumite în
continuare „Regulamentul nr. 1”). În prezent, acest regulament prevede utilizarea
a 24 de limbi oficiale și limbi de lucru în cadrul instituţiilor Uniunii Europene.
Principalele dispoziţii ale regulamentului respectiv sunt următoarele:
– limbile oficiale și limbile de lucru ale instituţiilor Uniunii sunt bulgara, spaniola,
ceha, daneza, germana, estona, greaca, engleza, franceza, irlandeza, croata,
italiana, letona, lituaniana, maghiara, malteza, olandeza, polona, portugheza,
româna, slovaca, slovena, finlandeza și suedeza (articolul 1);
– documentele pe care un stat membru sau o persoană aflată sub jurisdicţia unui stat
membru le trimite instituţiilor pot fi redactate într-una dintre limbile oficiale, la alegerea
expeditorului, răspunsul redactându-se în aceeași limbă, în timp ce documentele pe
care o instituţie le trimite unui stat membru sau unei persoane aflate sub jurisdicţia
acestuia sunt redactate în limba statului respectiv (articolele 2 și 3); numai textul
redactat în limbile utilizate în cadrul corespondenţei respective este autentic;
– regulamentele și alte texte cu aplicabilitate generală se redactează în limbile
oficiale (articolele 4 și 5); toate versiunile lingvistice sunt autentice.
O limbă oficială și de lucru – irlandeza – face obiectul unor măsuri temporare de
derogare de la aceste principii. Limba irlandeză este una dintre limbile autentice
ale tratatelor constitutive. Începând cu data de 1 ianuarie 2007, aceasta a devenit,
de asemenea, una dintre limbile oficiale și de lucru ale Uniunii Europene în
temeiul unei modificări la Regulamentul nr. 1 (63), care, cu toate acestea, prevede
următoarele măsuri derogatorii temporare:
– începând de la 1 ianuarie 2007, pentru o perioadă de cinci ani care poate fi
reînnoită, instituţiile Uniunii Europene nu sunt obligate să redacteze toate actele
în limba irlandeză și să le publice în această limbă în Jurnalul Oficial. Aceasta este,
însă, o derogare parţială, iar domeniul său de aplicare nu cuprinde regulamentele
adoptate în comun de către Parlamentul European și Consiliu (și anume prin
procedura de codecizie), care ar trebui, prin urmare, să fie adoptate și publicate
în toate limbile oficiale și de lucru ale instituţiilor, inclusiv în limba irlandeză;
– în termen de cel mult patru ani de la 1 ianuarie 2007 și, ulterior, o dată la cinci
ani, Consiliul va decide, în unanimitate, dacă elimină sau nu această derogare.
(62) Regulamentul nr. 1 al Consiliului din 15 aprilie 1958 de stabilire a regimului lingvistic
al Comunităţii Europene a Energiei Atomice (JO 17, 6.10.1958, p. 401), modificat
ultima dată prin Regulamentul (UE, Euratom) 2015/2264 al Consiliului din 3
decembrie 2015 (JO L 322, 8.12.2015, p. 1).
(63) Regulamentul (CE) nr. 920/2005 al Consiliului din 13 iunie 2005 de modificare a
Regulamentului nr. 1 din 15 aprilie 1958 de stabilire a regimului lingvistic al Comunităţii
Economice Europene și a Regulamentului nr. 1 din 15 aprilie 1958 de stabilire a
regimului lingvistic al Comunităţii Europene a Energiei Atomice și de introducere de
măsuri derogatorii temporare de la aceste regulamente (JO L 156, 18.6.2005, p. 3).
La 20 decembrie 2010, Consiliul a hotărât să prelungească derogarea prevăzută la
articolul 2 din Regulamentul nr. 920/2005 pe o perioadă de cinci ani, începând cu 1
ianuarie 2012, prin Regulamentul nr. 1257/2010 al Consiliului de prelungire a măsurilor
derogatorii temporare de la Regulamentul nr. 1 din 15 aprilie 1958 de stabilire a
regimului lingvistic al Comunităţii Economice Europene și de la Regulamentul nr. 1
din 15 aprilie 1958 de stabilire a regimului lingvistic al Comunităţii Europene a Energiei
Atomice introduse de Regulamentul nr. 920/2005 (JO L 343, 29.12.2010, p. 5).
(b) Modalități de punere în aplicare internă (articolul 14 din RPC)
Conform articolului 6 din Regulamentul nr. 1 al Consiliului menţionat anterior,

instituţiile pot stipula în regulamentele lor de procedură ce limbi se folosesc
în cazuri specifice; Consiliul a prevăzut acest lucru la articolul 14 din RPC. Acest
articol nu conţine dispoziţii referitoare la interpretariat, făcând referire exclusiv la
regimul lingvistic aplicabil documentelor înaintate Consiliului.
(i) Principiul
În conformitate cu articolul 14 alineatul (1) din RPC, „[…] Consiliul deliberează și ia
decizii numai pe baza unor documente și proiecte întocmite în limbile prevăzute de
regimul lingvistic în vigoare” (și anume, Regulamentul nr. 1 al Consiliului, menţionat
anterior) (64). Termenul „proiect” se referă în special la propunerile Comisiei care
trebuie să fie prezentate Consiliului în 24 sau – în cazul în care se aplică derogarea
pentru limba irlandeză – în 23 de limbi oficiale. În cazul în care Consiliul nu dispune
de documentele relevante în toate limbile oficiale la data reuniunii, o delegaţie
poate să se opună dezbaterii pe marginea unui punct în temeiul articolului 14
din RPC. Mai concret, articolul 14 alineatul (2) din RPC permite oricărui membru
al Consiliului să se opună dezbaterii în cazul în care textul eventualelor modificări
propuse nu este redactat în toate limbile oficiale (65).
Prin urmare, serviciile de traducere ale Secretariatului General al Consiliului depun
un efort deosebit pentru a se asigura că documentele sunt disponibile în toate
limbile necesare (23 sau 24) în cadrul reuniunilor Consiliului. Sub rezerva unor
eventuale derogări prevăzute mai jos, un act nu poate fi adoptat decât dacă
este disponibil în bună și cuvenită formă (adică dacă este revizuit de experţii
juriști-lingviști) în cele 24 – sau, dacă este cazul, 23 – de limbi oficiale.
În cazul în care ordinea de zi provizorie a unei reuniuni a Consiliului conţine o
propunere a Comisiei pe care aceasta din urmă, contrar Regulamentului nr. 1, nu
a transmis-o Consiliului în toate limbile, punctul în cauză nu poate fi inclus pe
ordinea de zi definitivă, cu excepţia cazului în care Consiliul convine în unanimitate
asupra includerii sale [echivalentul unui punct inclus tardiv; a se vedea articolul 3
alineatele (4) și (7) din RPC]. Totuși, acest acord poate fi considerat a fi atins în mod
tacit odată cu adoptarea ordinii de zi definitive la începutul reuniunii, fără a fi
nevoie de adoptarea unei decizii de procedură separate. În cazul în care Consiliul
este obligat să respecte un termen procedural (cum ar fi în cadrul procedurii
antidumping sau al procedurii legislative ordinare), transmiterea formală a
propunerii către Consiliu are loc – iar termenul începe să curgă – numai după ce
Consiliul a primit propunerea în toate limbile.
(64) Este demn de reţinut faptul că, în conformitate cu procedura prevăzută la

articolul 14 alineatul (1) (decizie în unanimitate privind deliberările și deciziile
pe baza documentelor și a proiectelor care nu sunt redactate în toate limbile),
în cazul în care, în temeiul tratatelor, unii membri ai Consiliului sau ai Coreper nu
pot participa la vot, voturile membrilor respectivi nu trebuie luate în considerare
[anexa IV punctul 1 litera (h) din RPC]. A se vedea capitolul III punctul 1.C.
(65) Un membru al Consiliului sau al Coreper nu poate invoca această dispoziţie în legătură
cu decizii în privinţa cărora, în conformitate cu tratatele, membrul respectiv nu poate
participa la vot [anexa IV punctul 2 litera (d) din RPC]. A se vedea capitolul III punctul 1.C.
Ar trebui remarcat că:
– regulamentele, directivele sau deciziile adoptate în conformitate cu procedura
legislativă ordinară, regulamentele Consiliului și ale Comisiei, directivele
Consiliului și ale Comisiei adresate tuturor statelor membre și deciziile
Consiliului și ale Comisiei care nu indică destinatarii nu pot intra în vigoare (iar
statele membre nu pot fi înștiinţate în acest sens) și nici nu pot fi publicate în
Jurnalul Oficial, cu excepţia cazului în care textul în cauză există în toate limbile
oficiale (articolele 4 și 5 din Regulamentul nr. 1), adică în cele 24 – sau, în cazul
în care se aplică derogarea pentru limba irlandeză, 23 – de limbi oficiale;
– o poziţie în primă lectură a Consiliului adoptată în conformitate cu procedura
legislativă ordinară nu este transmisă Parlamentului European dacă nu este
disponibilă în toate cele 24 de limbi oficiale.
(ii) Derogări
Articolul 14 alineatul (1) din RPC prevede posibilitatea unei derogări de la norma
conform căreia Consiliul deliberează și ia decizii numai pe baza unor documente
și proiecte întocmite în conformitate cu regimul lingvistic. Consiliul poate decide
să deroge de la această normă, cu condiţia ca această decizie să fie luată în
unanimitate și din motive de urgenţă.
• Decizie unanimă privind derogarea de la normă
Consiliul poate deroga de la norma prevăzută la articolul 14 alineatul (1) din RPC
numai pe baza unui acord unanim. Același lucru este valabil atât în cazurile în care
Consiliul deliberează fără a adopta un act sau adoptă un act fără efecte juridice (o
declaraţie sau o concluzie), cât și în cazurile în care Consiliul adoptă un act juridic
(un regulament, o directivă, o decizie sau o poziţie în primă lectură în cadrul
procedurii legislative ordinare).
Cu toate acestea, acest acord trebuie, exclusiv în cazul în care Consiliul trebuie să
adopte un act juridic, să ia forma unei decizii de procedură, adoptată separat și în
unanimitate, cu trimitere la necesitatea urgentă de a adopta actul în mai puţine limbi
decât cele specificate în regimul lingvistic. Această decizie de procedură trebuie să
fie inclusă în procesul-verbal al reuniunii în cauză a Consiliului. Aceasta poate fie, în
privinţa punctelor „A”, să fie indicată în mod expres în nota punct „I/A” transmisă
Consiliului, fie, în ceea ce privește punctele „B”, să fie adoptată oral în timpul reuniunii.
În acest caz, Președinţia trebuie să recunoască în mod explicit decizia procedurală
respectivă. Odată ce decizia procedurală a fost luată, Consiliul poate adopta actul
în cauză în conformitate cu regulile de votare prevăzute în temeiul juridic al actului.
Astfel, în practică, ori de câte ori Consiliul recurge la derogarea prevăzută la articolul 14
alineatul (1) din RPC cu ocazia adoptării unui act juridic, este necesar:
– să precizeze acest lucru în documentele care i-au fost transmise (raportul către
Consiliu, notele punct „I/A”);
– să consemneze în procesul-verbal al Consiliului decizia de a recurge la derogare
și să prezinte pe scurt motivele acestei decizii;
– să consemneze, de asemenea, în procesul-verbal orice decizie de amânare a
publicării sau a notificării actului în așteptarea versiunilor textului în cele 24 –
sau, după caz, 23 – de limbi oficiale (stabilind astfel chestiunea în cauză ca
nefiind urgentă);
– să asigure adoptarea ulterioară de către Consiliu a versiunilor lingvistice lipsă
(punct „I/A”).
În schimb, în cazul în care deliberările Consiliului nu vizează adoptarea unui act
juridic, se poate considera că unanimitatea cu privire la derogare a fost obţinută în
mod tacit în cazul în care nu se ridică obiecţii atunci când Consiliul discută punctul
în cauză, fără a fi necesară adoptarea formală a unei decizii de procedură separate.
• Motive de urgenţă
Împrejurările pot fi considerate urgente în special în următoarele cazuri:
– atunci când neadoptarea unui act riscă să determine încălcarea dreptului
internaţional de către Uniune;
– atunci când Consiliul trebuie să respecte un termen procedural (cum ar fi în
cadrul unei proceduri antidumping sau al procedurii legislative ordinare);
– atunci când o decizie rapidă în domeniul PESC este imperios necesară [a se
vedea articolul 30 alineatul (2) din TUE];
– atunci când există riscul unui vid juridic.
În practică, derogarea este utilizată, în principal, în primele câteva luni de la
aderarea noilor state membre la Uniunea Europeană, întrucât este posibil să nu
existe traduceri revizuite disponibile în limbile lor în termenul stabilit.
În principiu, un act cu aplicabilitate generală (regulament, directivă, decizie
care se adresează tuturor statelor membre, precum și deciziile care nu specifică
destinatarul) nu poate intra în vigoare dacă nu a fost întocmit și publicat în
toate limbile oficiale. Având în vedere principiul securităţii juridice, un act cu
aplicabilitate generală nu poate fi aplicat destinatarilor în cauză înainte ca aceștia
să fi avut posibilitatea de a lua cunoștinţă de actul respectiv (66). O astfel de
posibilitate este prevăzută în cazul în care un act este redactat în conformitate cu
regimul lingvistic și este publicat în Jurnalul Oficial.
Cu toate acestea, în cazuri de urgenţă, deciziile la care se face trimitere la
articolul 25 din TUE – acte a căror publicare trebuie să fie decisă de la caz la
caz (67) – pot intra în vigoare înainte să fi fost redactate în toate limbile, cu excepţia
cazului în care acestea afectează situaţia juridică a persoanelor fizice sau juridice
(precum cazul interdicţiei de acordare a vizelor, cel al îngheţării activelor etc.) (68).
Prin urmare, cu excepţia deciziilor sus-menţionate, prevăzute la articolul 25 din
TUE, circumstanţele nu pot fi considerate niciodată cu adevărat urgente atunci
când se adoptă un act cu aplicabilitate generală. Nu se poate considera că un act
cu aplicabilitate generală necesită o adoptare urgentă în cazul în care nu a fost
întocmit în toate limbile oficiale și, prin urmare, nu va avea niciun efect juridic,
dat fiind faptul că nu poate intra în vigoare imediat. Acest lucru este valabil, de
(66) A se vedea, de exemplu, Hotărârea Curţii din 25 ianuarie 1979 în cauza 98/78, Racke,
Rec., p. 69, punctul 15.
(67) Potrivit articolului 17 alineatul (3), „Consiliul sau Coreper hotărăște în unanimitate,
pentru fiecare caz în parte, dacă […] trebuie să [se] asigure publicarea în Jurnalul
Oficial a deciziilor prevăzute la articolul 25 din TUE”.
(68) În domeniul PESC, actele Consiliului pot fi adoptate printr-o procedură scrisă
simplificată [cunoscută sub denumirea „COREU” – a se vedea articolul 12 alineatul (2)
din RPC], adaptată în mod special la situaţiile de urgenţă care justifică recurgerea
la derogarea prevăzută la articolul 14 alineatul (1) din RPC. A se vedea capitolul III
punctul 3.B.
exemplu, în ceea ce privește regulamentele, directivele și deciziile adoptate în
conformitate cu procedura legislativă ordinară, precum și regulamentele și
directivele Consiliului și ale Comisiei care se adresează tuturor statelor membre
și deciziile Consiliului și ale Comisiei care nu precizează destinatarul. În temeiul
articolului 297 din TFUE, coroborat cu articolul 342 din TFUE și cu articolele 3
și 4 din Regulamentul nr. 1, aceste acte intră în vigoare numai după ce au fost
publicate în Jurnalul Oficial în toate limbile oficiale.
Având în vedere acest lucru, în cazul în care un act de acest tip este, cu toate acestea,
adoptat în mai puţine limbi decât este prevăzut în regimul lingvistic, este important
ca, în clauza finală referitoare la intrarea în vigoare a actului, să se facă referire la o
dată stabilită în raport cu data publicării în Jurnalul Oficial, în loc să se menţioneze
o dată precisă. Acest lucru este necesar pentru a se evita problemele juridice (cum
ar fi efectul retroactiv al unui act pe care legiuitorul nu l-a prevăzut) în cazul în care
versiunile lingvistice lipsă sunt validate la o dată ulterioară celei indicate iniţial.
Ar trebui remarcat faptul că o directivă sau decizie individuală poate intra în
vigoare prin aducerea acesteia la cunoștinţa destinatarului în limba acestuia din
urmă (a se vedea articolul 3 din Regulamentul nr. 1), înainte să fi fost elaborată în
toate limbile și, după caz, publicată în Jurnalul Oficial.
În cazul în care Consiliul utilizează derogarea pentru a adopta un act în mai puţine
limbi oficiale decât este prevăzut în regimul lingvistic, data unică a adoptării
actului în cauză este cea a adoptării sale de către Consiliu în mai puţine limbi
decât este prevăzut în regimul lingvistic.
C – Utilizarea unor limbi suplimentare

Concluziile Consiliului din 13 iunie 2005 (69) reflectă dorinţa de a se lua în
considerare alte limbi decât limbile oficiale și de lucru al căror statut este
recunoscut de constituţia unui stat membru pe întregul său teritoriu sau o parte a
acestuia sau a căror utilizare ca limbă naţională este autorizată de lege. Obiectivul
concluziilor este acela de a permite Consiliului și, eventual, altor instituţii și organe
ale UE să utilizeze aceste limbi pe baza unui acord administrativ încheiat între
statul membru în cauză și Consiliu, prin care:
– traducerile în aceste limbi ale actelor adoptate în cadrul procedurii legislative
ordinare de către Parlamentul European și Consiliu să poată fi publicate (fără a
avea statut juridic);
– guvernul unui stat membru să poată utiliza una dintre aceste limbi pentru a
lua cuvântul în cadrul unei reuniuni (interpretare pasivă);
– cetăţenii statului membru în cauză să poată trimite o comunicare către o
instituţie sau către un organ în una dintre aceste limbi, prin intermediul unui
organism numit de statul membru respectiv, și să poată primi un răspuns în
limba respectivă.
Consiliul a încheiat un astfel de acord cu Regatul Spaniei (70) în ceea ce privește
limbile al căror statut este recunoscut de Constituţia spaniolă, și anume catalana/
valenciana, basca și galiciana.
(69) JO C 148, 18.6.2005, p. 1.

( )
70
JO C 40, 17.2.2006, p. 2.
CAPITOLUL III – PROCESUL DECIZIONAL ÎN
CADRUL CONSILIULUI
1. MODALITĂȚI DE VOT (ARTICOLUL 11 DIN RPC)
A – Decizia de a se vota

Conform articolului 11 alineatul (1) din RPC, decizia de a se vota este luată de
Președinţie, care evaluează oportunitatea acesteia, chiar dacă ar putea fi obligată
să facă acest lucru prin intermediul unei decizii a Consiliului, adoptată cu majoritate
simplă. Articolul 11 alineatul (1) al doilea paragraf din RPC prevede că orice membru
al Consiliului sau Comisia poate solicita votarea. În acest caz, Președinţia trebuie
să iniţieze o procedură de vot, cu condiţia ca majoritatea membrilor Consiliului să
ia o decizie în acest sens (71). Această dispoziţie reflectă regula generală nescrisă
conform căreia Președinţia este întotdeauna „în mâinile Consiliului”: Consiliul poate
întotdeauna să revoce o decizie procedurală luată de președintele său.
Cu toate acestea, după cum s-a arătat anterior (a se vedea capitolul II punctul 3), la
stabilirea ordinii de zi provizorii se aplică un set de norme care face imposibil votul
„surpriză”. Marcarea cu un asterisc a unui punct de pe ordinea de zi provizorie,
care indică faptul că respectivul punct ar putea fi supus votării, ţine membrii
Consiliului în permanenţă la curent cu posibilitatea unui astfel de vot. Totuși, acest
lucru nu înseamnă că se va vota în mod obligatoriu. Președinţia poate decide
dacă solicită sau nu solicită votarea pe baza evaluării oportunităţii votului.
B – Procedura de vot

În temeiul articolului 11 alineatul (2) din RPC, membrii Consiliului votează în ordinea
stabilită în cadrul listei de succesiune a președinţiilor, începând cu membrul care, în
conformitate cu ordinea menţionată, urmează membrului care exercită funcţia de
președinte. Această practică nu este întotdeauna respectată, însă este urmată în mod
specific în situaţii în care votul este de mai mare însemnătate sau în cazul în care
poziţiile delegaţiilor nu sunt suficient de clare. Deseori, la sfârșitul discuţiei, Președinţia
solicită membrilor care votează pentru, împotrivă sau care doresc să se abţină să își
facă cunoscută poziţia. Indiferent de procedura urmată, ar trebui subliniat că Consiliul
votează ori de câte ori se adoptă un act în conformitate cu tratatul.
Este posibil ca un membru al Consiliului să dorească să primească confirmarea
de la autorităţile naţionale din ţara sa cu privire la poziţia care urmează să fie
adoptată sau ca formalităţile interne necesare pentru definirea poziţiei sale să
nu fie finalizate. Respectivul membru va formula în acel moment o rezervă care
poate fi ridicată ulterior, dar numai în cadrul aceleiași reuniuni. În cazul în care la
(71) De remarcat că, în cazul în care, în temeiul tratatelor, membrii Consiliului nu pot
participa la vot, nu se ia în considerare votul membrilor în cauză în ceea ce privește
decizia de a se vota [anexa IV punctul 1 litera (f ) din RPC].
În plus, un membru al Consiliului nu poate invoca această dispoziţie în legătură cu
decizii în privinţa cărora, în conformitate cu tratatele, membrul respectiv nu poate
participa la vot [anexa IV punctul 2 litera (b) din RPC].
sfârșitul reuniunii rezerva nu este retrasă, iar această rezervă a fost transformată
într-un vot împotrivă sau într-o abţinere și astfel nu s-a obţinut majoritatea
necesară, respectivul punct nu este adoptat. În afară de procedura scrisă, votul
formal este efectuat numai în cadrul unei reuniuni a Consiliului.
În cazul în care Consiliul hotărăște la propunerea Comisiei, într-un anumit stadiu
al procedurii, Comisia poate să nu fie în măsură să își dea acordul cu privire la
modificările pe care Consiliul intenţionează să le aducă propunerii sale. Această
situaţie modifică regulile de vot ale Consiliului întrucât, în temeiul articolului 293
alineatul (1) din TFUE, Consiliul trebuie să hotărască în unanimitate dacă dorește
să adopte un act care reprezintă o modificare la propunerea Comisiei cu care
Comisia nu este de acord. Prin urmare, în practică, Consiliul votează numai în
cazul în care Comisia a adoptat în mod clar o poziţie cu privire la orice modificare
a propunerii sale. Cu toate acestea, nu este nevoie de niciun document scris
în acest sens: Comisia își poate modifica propunerea chiar și verbal, în cursul
reuniunii, în sensul modificărilor dorite de Consiliu.
În cele din urmă, Consiliul (sau grupurile sale de pregătire) organizează un așa-numit
„vot indicativ” care să contribuie la definirea poziţiilor membrilor săi privind punctul aflat
în discuţie. Un vot „indicativ” nu este un vot în înţelesul tratatului și nu produce efecte
juridice. Nu este necesar ca un astfel de vot să fie făcut public [articolul 9 alineatul (3) din
RPC]. Adoptarea formală trebuie, prin urmare, să aibă loc în timp util (72).
Regulile de vot în cadrul Consiliului sunt stabilite la articolul 238 din TFUE.
Până la 31 octombrie 2014, regulile de vot erau cele prevăzute la articolul 3 din
Protocolul nr. 36 privind dispoziţiile tranzitorii. Tratatul prevede trei reguli de
vot, și anume: Consiliul hotărăște cu majoritatea membrilor care îl compun, cu
majoritate calificată sau în unanimitate. Nici „consensul”, nici „acordul comun” (73)
nu constituie o regulă de vot în înţelesul dispoziţiilor din tratat în ceea ce privește
adoptarea de acte ale Consiliului. În general, cu excepţia cazului în care tratatul
prevede în mod explicit recurgerea la un acord comun, regulile sunt utilizate
pentru adoptarea actelor atipice de natură politică care nu au un temei juridic în
tratat, precum rezoluţiile, concluziile și declaraţiile.
Întrucât deciziile luate în conformitate cu RPC sunt întotdeauna de natură
procedurală, regula de vot implicită din cadrul RPC este majoritatea simplă, cu
excepţia cazului în care RPC prevede în mod expres o altă modalitate de vot
[articolul 1 alineatul (5) primul paragraf din RPC].
(a) Votul cu majoritate simplă
În conformitate cu articolul 238 alineatul (1) din TFUE, în cazul deliberărilor

pentru care este necesară majoritatea simplă, Consiliul hotărăște cu majoritatea
membrilor care îl compun, adică o majoritate de 15 state membre din totalul de 28.
(72) A se vedea capitolul III punctul 3 pentru votarea prin procedură scrisă.
( )
73
Actele reprezentanţilor guvernelor statelor membre reuniţi în cadrul Consiliului
sunt adoptate prin „acord comun”, ceea ce implică acordul tuturor statelor membre.
Acestea nu sunt acte ale Consiliului. De exemplu, TFUE prevede o serie de dispoziţii
de adoptare a unui act de către statele membre însele sau de guvernele lor, mai
degrabă decât de Consiliu (a se vedea articolul 253 privind numirea judecătorilor
și avocaţilor generali ai Curţii de Justiţie, articolul 254 privind numirea judecătorilor
Tribunalului, articolul 341 privind stabilirea sediilor instituţiilor etc.).
De pildă, acesta este cazul adoptării RPC sau al deciziilor de procedură
[articolul 240 alineatul (3) din TFUE], al solicitărilor de studii sau propuneri adresate
Comisiei (articolul 241 din TFUE) sau al deciziilor luate în temeiul articolului 337
din TFUE (74). Tratatul prevede dispoziţii specifice pentru regula de vot aplicabilă
în cazul în care regula implicită de vot cu majoritate calificată nu se aplică.
(b) Votul cu majoritate calificată
De la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, votul cu majoritate calificată

este regula de vot implicită [articolul 16 alineatul (3) din TUE]. Aceasta se aplică în
special în domeniile care fac obiectul procedurii legislative ordinare.
În cazul votului cu majoritate calificată, fiecare reprezentant al unui stat membru
deţine un anumit număr de voturi, a cărui pondere este prevăzută la articolul 3
alineatul (3) din Protocolul nr. 36 privind dispoziţiile tranzitorii anexat la tratate.
De la 1 noiembrie 2014, se aplică noul sistem al „dublei majorităţi” [articolul 16
alineatul (4) din TUE și articolul 238 alineatul (2) din TFUE]. În conformitate cu
acest sistem, se întrunește o majoritate calificată în Consiliu dacă sunt îndeplinite
următoarele condiţii:
(i) articolul 16 alineatul (4) din TUE: în cazul în care Consiliul hotărăște pe baza
propunerii Comisiei sau a Înaltului Reprezentant, trebuie ca cel puţin 55 % din
membrii Consiliului (adică 16 dintre cei 28 de membri actuali), reprezentând state
membre care întrunesc cel puţin 65 % din populaţia Uniunii, să voteze favorabil.
În plus, minoritatea de blocare trebuie să cuprindă cel puţin patru membri
ai Consiliului; în caz contrar se consideră a fi întrunită majoritatea calificată. În
practică, aceasta înseamnă că, dacă 25 dintre cele 28 de state membre actuale
votează pentru, majoritatea calificată este considerată a fi fost atinsă, procentul
de populaţie pe care acestea îl întrunesc devenind lipsit de relevanţă pentru
definiţia majorităţii calificate;
(ii) articolul 238 alineatul (2) din TFUE: în cazul în care Consiliul nu hotărăște pe
baza unei propuneri a Comisiei sau a Înaltului Reprezentant, trebuie ca cel
puţin 72 % din membrii Consiliului (adică 21 dintre cei 28 de membri actuali),
reprezentând state membre care întrunesc cel puţin 65 % din populaţia
Uniunii, să voteze favorabil.
În cazurile în care nu toţi membrii Consiliului participă la vot în conformitate
cu tratatele, majoritatea calificată este atinsă în cazul în care sunt îndeplinite
următoarele condiţii [articolul 238 alineatul (3) din TFUE]:
(i) în cazul în care Consiliul hotărăște la propunerea Comisiei sau a Înaltului
Reprezentant, trebuie ca cel puţin 55 % din membrii Consiliului reprezentând
statele membre participante, care întrunesc cel puţin 65 % din populaţia
acestor state, să voteze favorabil.
În plus, minoritatea de blocare trebuie să includă cel puţin numărul minim de
membri ai Consiliului care reprezintă mai mult de 35 % din populaţia statelor
membre participante, plus un membru; în caz contrar majoritatea calificată se
consideră a fi întrunită;
(74) A se vedea Hotărârea Curţii din 9 noiembrie 1995 în cauza C-426/93, Germania/
Consiliul, Rec., p. I-3723.
(ii) în cazul în care Consiliul nu hotărăște pe baza unei propuneri a Comisiei sau
a Înaltului Reprezentant, trebuie ca cel puţin 72 % dintre membrii Consiliului
reprezentând statele membre participante, care întrunesc cel puţin 65 % din
populaţia acestor state, să voteze favorabil.
Consiliul aprobă cifrele corespunzătoare populaţiei totale a fiecărui stat
membru în fiecare an pe baza datelor anuale transmise de către statele
membre Oficiului pentru Statistică al Uniunii Europene. Aceste cifre, astfel cum
au fost modificate ultima dată, sunt prezentate în anexa III la RPC.
Solicitare în vederea unor reguli de vot alternative

De la 1 noiembrie 2014 până la 31 martie 2017, un membru al Consiliului poate
solicita ca adoptarea unui act să fie efectuată în conformitate cu regulile de „vot
ponderat” prevăzute la articolul 3 din Protocolul nr. 36 privind dispoziţiile tranzitorii
anexat la tratate. Regulile respective – astfel cum au fost modificate prin Actul de
aderare a Croaţiei – prevăd că, pentru adoptarea unui act cu majoritate calificată,
trebuie să existe cel puţin 260 de voturi pentru (din 352), reprezentând cel puţin
o majoritate a membrilor (15 membri din 28) în cazul actelor care urmează să fie
adoptate pe baza unei propuneri din partea Comisiei sau reprezentând cel puţin
două treimi din membri (19 membri din 28) în cazul în care actul nu necesită o
propunere din partea Comisiei.
Voturile membrilor fac obiectul următoarei ponderări:
DE, FR, IT, UK 29
ES, PL 27
RO 14
NL 13
BE, CZ, EL, HU, PT 12
BG, AT, SE 10
DK, IE, HR, LT, SK, FI 7
EE, CY, LV, LU, SI 4
MT 3
O solicitare poate fi formulată în scris sau verbal. Solicitarea ar trebui să se refere
la un singur act care urmează să fie adoptat cu majoritate calificată, iar solicitarea
ar trebui să identifice actul în mod corespunzător. Dacă o solicitare este înaintată
în scris secretarului general, aceasta ar trebui distribuită tuturor delegaţiilor prin
intermediul unui document ST. În cazul în care este formulată verbal în cadrul
unei reuniuni a Coreper sau a Consiliului, solicitarea ar trebui să fie consemnată în
procesul-verbal. Solicitarea rămâne valabilă până când este retrasă în mod explicit.
În cazul în care un act urmează să fie adoptat printr-o procedură în scris, hotărâtă
de Consiliu sau de Coreper, solicitarea trebuie să se efectueze înainte de lansarea
procedurii scrise. Dacă președintele propune utilizarea respectivei proceduri,
trebuie să se presupună că se aplică sistemul de vot implicit (adică „dubla
majoritate”), în afara cazului în care o delegaţie solicită sau a solicitat anterior
aplicarea regulilor de „vot ponderat”; o astfel de solicitare poate fi făcută după ce
președintele a propus utilizarea respectivei proceduri, dar cel mai târziu înainte ca
toţi membrii să fi fost de acord cu aceasta. (Pentru mai multe informaţii cu privire
la procedura scrisă, a se vedea punctul 3.)

(c) Unanimitatea
Articolul 238 alineatul (4) din TFUE prevede că abţinerile membrilor prezenţi sau
reprezentaţi nu trebuie să împiedice adoptarea hotărârilor Consiliului pentru care
este necesară unanimitatea.
În plus faţă de situaţiile în care Consiliul adoptă un act de modificare a unei
propuneri a Comisiei [articolul 293 alineatul (1) din TFUE] și, în plus, firește, faţă de
clauza flexibilă sub forma articolului 352, unanimitatea este impusă de o serie de
articole din TFUE, precum cele referitoare la armonizarea impozitelor indirecte
(articolul 113), armonizarea legislativă în alte domenii decât cele prevăzute la
articolul 114 din TFUE (articolul 115), anumite măsuri de protecţie a mediului
[articolul 192 alineatul (2)], precum și anumite măsuri în domeniul politicii sociale
[articolul 153 alineatul (2) și articolul 155 alineatul (2)].
C – Absența posibilității de a participa la vot

Există cazuri în legătură cu care tratatele prevăd că membri ai Consiliului nu pot
participa la vot în vederea adoptării anumitor decizii. În aceste cazuri, articolul 16
din RPC prevede că nu se iau în considerare voturile acelor membri ai Consiliului
sau ai Coreper în sensul aplicării anumitor dispoziţii din RPC, care sunt enumerate
în anexa IV la acesta (75). Respectivele dispoziţii sunt:
(a) articolul 1 alineatul (3) al doilea paragraf (desfășurarea unei reuniuni în alt loc
decât Bruxelles sau Luxemburg);
(b) articolul 3 alineatul (7) (includerea pe ordinea de zi a unui punct diferit de
cele care figurează pe ordinea de zi provizorie);
(c) articolul 3 alineatul (8) (menţinerea unui punct „A” ca punct „B” pe ordinea de
zi, care altfel ar fi trebuit retras de pe ordinea de zi);
(d) articolul 5 alineatul (2), în ceea ce privește doar prezenţa Băncii Centrale
Europene (deliberare în absenţa Băncii Centrale Europene);
(e) articolul 9 alineatul (2) primul paragraf litera (b) și al doilea și al treilea paragraf
[publicarea rezultatelor voturilor, a explicaţiilor voturilor, a declaraţiilor consemnate
în procesele-verbale ale Consiliului și a punctelor din procesele-verbale
menţionate referitoare la alte cazuri decât cele în care Consiliul adoptă acte fără
caracter legislativ prevăzute la articolul 8 alineatul (1) din RPC];
(f) articolul 11 alineatul (1) al doilea paragraf (deschiderea unei proceduri de vot);
(g) articolul 12 alineatul (1) (utilizarea procedurii scrise);
(h) articolul 14 alineatul (1) (decizia de a delibera și de a adopta decizii, în mod
excepţional, pe baza documentelor și a proiectelor care nu sunt redactate în
toate limbile);
(75) Ar trebui subliniat, cu toate acestea, că, în conformitate cu declaraţia (g) referitoare la
articolul 16 și cu anexa IV, „Consiliul convine că dispoziţiile articolului 16 și dispoziţiile
din anexa IV se aplică actelor pentru a căror adoptare unii membri ai Consiliului,
în conformitate cu tratatele, nu au dreptul să voteze. Cu toate acestea, aplicarea
articolului 7 din TUE nu este reglementată de aceste dispoziţii”. Declaraţia prevede în
continuare că, „în primul caz de aplicare a dispoziţiilor privind cooperarea consolidată,
Consiliul va examina, având în vedere experienţa dobândită în alte domenii, adaptările
necesare ale articolului 16 și ale anexei IV la regulamentul de procedură”.
(i) articolul 17 alineatul (2) litera (a) (nepublicarea în Jurnalul Oficial a unei
iniţiative prezentate de un stat membru în temeiul articolului 76 din TFUE);
(j) articolul 17 alineatul (2) litera (b) (nepublicarea în Jurnalul Oficial a anumitor
directive, decizii, recomandări și avize);
(k) articolul 17 alineatul (5) (publicarea sau nepublicarea în Jurnalul Oficial a
deciziilor adoptate de un organism instituit în conformitate cu un acord
internaţional).
În plus, se prevede că un membru al Consiliului sau al Coreper nu poate
invoca anumite dispoziţii din RPC în legătură cu decizii în privinţa cărora,
în conformitate cu tratatele, membrul respectiv nu poate participa la vot.
Respectivele dispoziţii sunt:
(l) articolul 3 alineatul (8) (posibilitatea ca un membru al Consiliului să solicite
retragerea unui punct „A” de pe ordinea de zi);
(m) articolul 11 alineatul (1) al doilea paragraf (posibilitatea ca un membru al
Consiliului să solicite deschiderea unei proceduri de vot);
(n) articolul 11 alineatul (3) (posibilitatea ca un membru al Consiliului să acţioneze
în numele altui membru în cadrul procedurii de vot);
(o) articolul 14 alineatul (2) (posibilitatea ca un membru al Consiliului să se opună
dezbaterii în cazul în care textul modificărilor propuse nu este elaborat în
limba pe care membrul respectiv a specificat-o).
2. CVORUM ȘI DELEGAREA DREPTULUI DE VOT

(ARTICOLELE 4 ȘI 11 DIN RPC)
A – Cvorumul
Cerinţa privind cvorumul trebuie interpretată în sensul articolului 16 alineatul (2)
din TUE, care prevede că Consiliul este compus din câte un reprezentant la nivel
ministerial al fiecărui stat membru, împuternicit să angajeze guvernul statului
membru pe care îl reprezintă și să exercite dreptul de vot, precum și în sensul
articolului 239 din TFUE, care prevede că, în caz de vot, fiecare membru al
Consiliului poate primi mandat din partea unui singur alt membru (a se vedea
partea B). Rezultă că prezenţa fizică a unei majorităţi a membrilor Consiliului este
necesară pentru a permite Consiliului să voteze (la 28 de membri, majoritatea
delegaţiilor este de 15).
Cvorumul trebuie verificat în cazul actelor și al deciziilor Consiliului care urmează
să fie adoptate.
Desigur, cvorumul este esenţial atât pentru adoptarea punctelor „A”, cât și pentru
adoptarea unui act sau a unei decizii ca punct „B”.
Responsabilitatea de a verifica dacă este întrunit cvorumul necesar pentru fiecare
instanţă a procesului de luare a deciziilor de către Consiliu este deţinută de
președinte, asistat de Secretariatul General.
B – Delegarea dreptului de vot

Articolul 11 alineatul (3) din RPC repetă dispoziţiile articolului 239 din TFUE conform
cărora „în caz de vot, fiecare membru al Consiliului poate primi mandat din partea

unui singur alt membru” (76). Rezultă că fiecare membru al Consiliului poate primi
mandat din partea unui singur alt membru, și nu din partea mai multora.
Delegarea dreptului de vot nu este condiţionată de nicio formalitate și se realizează
în mod sistematic. De îndată ce este întrunit cvorumul, se poate presupune în
mod justificat că un membru absent al Consiliului a delegat deja dreptul său de
vot unui alt membru al Consiliului. În acest caz se presupune, de asemenea, că
votul unui membru absent a fost exprimat de un alt membru al Consiliului.
Delegarea dreptului de vot în temeiul articolului 11 alineatul (3) din RPC este
diferită de reprezentarea unui membru al Consiliului, astfel cum este prevăzută la
articolul 4 din RPC. Un membru al Consiliului care nu poate participa la o reuniune
poate lua măsuri pentru a fi reprezentat. În practică, poziţia membrului în cauză
este exprimată de reprezentantul permanent sau de reprezentantul permanent
adjunct al statului membru în cauză, chiar dacă, din punct de vedere formal,
competenţa de a reprezenta membrul nu include dreptul de vot, care poate fi
exercitată numai de către un membru al Consiliului.
3. PROCEDURA SCRISĂ (ARTICOLUL 12 DIN RPC)

Recurgerea la procedura scrisă este determinată de motive de urgenţă. Astfel de
motive pot apărea, de exemplu, în cazul în care neadoptarea unui act al Consiliului
până la o anumită dată ar crea un vid juridic sau, în general, atunci când un act
trebuie adoptat până la un anumit termen-limită, însă o reuniune a Consiliului nu
a fost programată și nu poate fi organizată în timp util.
RPC prevede două tipuri de proceduri scrise, și anume procedura scrisă obișnuită
și procedura scrisă simplificată (cunoscută sub denumirea de „procedură tacită”).
A – Procedura scrisă obișnuită

În cadrul acestei proceduri, există două posibilităţi de a decide să se utilizeze
procedura scrisă de vot:
– decizia de a utiliza procedura scrisă poate fi luată în prealabil, în unanimitate, în
cadrul unei reuniuni a Consiliului sau a Coreper (77);
– în caz contrar, și în anumite condiţii, Președinţia poate propune utilizarea
procedurii scrise prin intermediul procedurii scrise în sine. În acest caz, decizia
de a conveni cu privire la utilizarea procedurii scrise face parte din procedura
în sine: toţi membrii Consiliului trebuie să fie de acord cu utilizarea procedurii
scrise înainte de a-și exprima opiniile pe fond.
În ambele cazuri, Comisia trebuie, de asemenea, să fie de acord cu utilizarea
procedurii scrise în cazul în care este vorba despre o chestiune înaintată Consiliului
de către Comisie.
(76) În cazul în care un membru al Consiliului sau al Coreper nu poate participa la

vot, acesta nu poate acţiona în numele altui membru în cadrul procedurii de vot
[anexa IV punctul (2) litera (c)].
(77) Este demn de reţinut faptul că, în conformitate cu procedura prevăzută la
articolul 12 alineatul (1) din RPC (decizie în unanimitate de a utiliza procedura
scrisă), în cazul în care, în temeiul tratatelor, unii membri ai Consiliului sau ai Coreper
nu pot participa la vot, voturile membrilor respectivi nu trebuie luate în considerare
[anexa IV punctul 1 litera (g)].
În consecinţă, în cazul în care a fost deja adoptată o decizie în cadrul Consiliului
sau al Coreper de a adopta procedura scrisă, singura întrebare adresată în scris
membrilor Consiliului va fi dacă sunt de acord să adopte actul în cauză, dacă
obiectează sau dacă se abţin. Condiţiile pentru adoptarea actului sunt întrunite
de îndată ce numărul răspunsurilor pozitive primite coincide cu numărul de
voturi necesare, în conformitate cu regulile de vot aplicabile pentru adoptarea sa.
Cu toate acestea, în cazul în care utilizarea procedurii scrise nu a fost decisă în
prealabil în cadrul Consiliului sau al Coreper, membrii Consiliului și, acolo unde
este cazul, Comisia (în cazul în care procedura vizează o chestiune cu privire la
care aceasta a sesizat Consiliul) trebuie să răspundă la prima întrebare privind
utilizarea procedurii scrise, iar membrii Consiliului trebuie să își exprime poziţiile
cu privire la cea de a doua întrebare în ceea ce privește adoptarea actului, care
rămâne sub incidenţa regulilor de vot corespunzătoare.
În scopul de a accelera procedurile scrise, răspunsurile trebuie să fie adresate
funcţionarului responsabil de dosar din cadrul Secretariatului General. Răspunsurile
trebuie să fie, bineînţeles, în scris (e-mailul este suficient). Răspunsurile orale nu
sunt suficiente în niciun caz.
În cazul în care termenul de răspuns nu a fost deja convenit în cadrul Consiliului sau
al Coreper, acesta este stabilit în conformitate cu gradul de urgenţă al chestiunii.
Trebuie subliniată importanţa respectării termenului, mai ales dacă actul trebuie
să fie adoptat înainte de o anumită dată. În cazul în care răspunsurile sunt tardive,
Secretariatul General va transmite un memento. În cazul în care întârzierea
continuă, ar trebui să se efectueze o evaluare de la caz la caz dacă perioada după
care procedura trebuie să fie încheiată este rezonabilă și dacă rezultatul său este
considerat ca fiind negativ.
De îndată ce Secretariatul General este sigur că condiţiile pentru adoptarea
actului au fost îndeplinite, acesta ia măsurile necesare pentru semnare, pentru
publicarea în Jurnalul Oficial sau pentru notificarea destinatarilor.
Secretariatul General are responsabilitatea de a încheia procedurile scrise și de a
lua act de rezultatele acestora.
În acest caz, toţi membrii Consiliului și, dacă este cazul, Comisia sunt informaţi cu
privire la orice declaraţie unilaterală făcută de ceilalţi membri ai Consiliului sau de
Comisie. Acestora trebuie să li se acorde o perioadă scurtă de timp în care să se
hotărască dacă doresc să răspundă la respectivele declaraţii. Nici desfășurarea,
nici încheierea procedurii scrise referitoare la adoptarea actului în cauză nu este
afectată de astfel de declaraţii.
Actele adoptate prin procedura scrisă fac în mod regulat obiectul unor comunicate de
presă redactate în mod individual de către Biroul de presă al Secretariatului General.
În astfel de situaţii, rezultatele și explicaţia voturilor sunt făcute publice, împreună cu
declaraţiile, în temeiul articolului 9 din RPC (a se vedea capitolul II punctul 6.C).
Secretariatul General elaborează un rezumat lunar al actelor adoptate prin
procedura scrisă, care include, de asemenea, eventualele declaraţii și explicaţii
ale voturilor. Din acest rezumat, părţile referitoare la adoptarea actelor legislative
trebuie făcute publice.
În plus, cel puţin următoarele informaţii sunt arhivate de către Secretariatul General:
– comunicarea privind deschiderea procedurii scrise, documentul pe care a fost
întemeiată procedura și orice declaraţie a Consiliului;

– răspunsurile membrilor Consiliului și, dacă este cazul, ale Comisiei, împreună
cu eventualele declaraţii unilaterale;
– originalul actului adoptat de Consiliu, semnat în mod corespunzător.
B – Procedura scrisă simplificată („procedura tacită”)

Procedura scrisă simplificată trebuie să fie înţeleasă în sensul unei proceduri
scrise în cadrul căreia neprimirea niciunui răspuns din partea unui membru al
Consiliului până în momentul în care expiră termenul stabilit implică acceptarea
adoptării actului în cauză. Spre deosebire de procedura scrisă obișnuită, membrii
Consiliului nu sunt obligaţi să răspundă în mod expres. Acesta este motivul
pentru care procedura a fost denumită „procedura tacită”.
Procedura tacită este lansată la iniţiativa Președinţiei, deși atât orice membru
al Consiliului, cât și Comisia au libertatea de a propune Președinţiei utilizarea
procedurii. Și în acest caz, Președinţia stabilește termenul pentru această
procedură, în funcţie de urgenţa chestiunii. Actul la care se referă procedura se
consideră a fi fost adoptat în momentul în care acest termen expiră, cu excepţia
cazului în care un membru al Consiliului obiectează. Comisia nu are dreptul să
formuleze o obiecţie în această privinţă. În cazul în care un membru al Consiliului
obiectează cu privire la adoptarea unui act, acesta trebuie să fie inclus ca punct
pe ordinea de zi a Consiliului, ca de obicei.
Consiliul poate hotărî prin procedură tacită în patru situaţii:
– în scopul adoptării textului unui răspuns la o întrebare cu solicitare de răspuns
scris sau, după caz, la o întrebare cu solicitare de răspuns oral înaintată
Consiliului de un deputat în Parlamentul European, după ce proiectul de
răspuns a fost examinat de Coreper (78);
– în scopul numirii membrilor Comitetului Economic și Social European și a
membrilor Comitetului Regiunilor, precum și a supleanţilor acestora, după ce
proiectul de decizie a fost examinat de Coreper;
– în scopul luării deciziei de consultare a altor instituţii sau organisme, ori de câte
ori consultarea este impusă de tratate;
– în scopul punerii în aplicare a politicii externe și de securitate comune prin
reţeaua „COREU” (79) (procedura tacită COREU) (80).
(78) Declaraţia (e) referitoare la articolul 12 alineatul (2) literele (a), (b) și (c) din RPC:
„În conformitate cu practica obișnuită a Consiliului, termenul stabilit va fi în mod
normal de trei zile lucrătoare.”
(79) Concluziile Consiliului din 12 iunie 1995 [documentul 7896/95] precizează că
reţeaua COREU permite schimbul de informaţii între ministerele afacerilor externe
ale statelor membre și Comisie, precum și consultarea cu privire la analize politice
referitoare la chestiuni multilaterale sau situaţii ale ţărilor terţe. Reţeaua este
rezervată pentru chestiunile care intră numai sub incidenţa dispoziţiilor titlului V,
care nu se referă nici la chestiuni instituţionale, nici la chestiuni privind utilizarea
bugetului Uniunii cărora li se aplică și alte titluri din tratat. Prin urmare, reţeaua nu
trebuie să fie utilizată pentru a stabili sau pentru a trata subiecte ale Uniunii sau, în
consecinţă, pentru chestiuni referitoare la relaţiile externe ale Uniunii.
(80) Declaraţia (f ) referitoare la articolul 12 alineatul (2) litera (d): „Consiliul subliniază
faptul că reţeaua COREU trebuie utilizată în conformitate cu concluziile Consiliului
din 12 iunie 1995 privind metodele de lucru ale Consiliului.”
Ca și în cazul procedurii scrise obișnuite, Secretariatul General constată finalizarea
procedurilor scrise.
În cazul în care un membru al Consiliului obiectează, textul respectiv nu este
adoptat, trebuind să fie urmată procedura pregătitoare obișnuită aplicabilă actelor
Consiliului, și anume fie textul este înaintat Coreper – dacă este vorba despre un act
care poate fi adoptat de Coreper în temeiul articolului 19 alineatul (7) din RPC –, fie
este transmis Coreper/Consiliului în cazul acelor acte care trebuie să fie adoptate
de Consiliu, fie este aprobat prin procedură tacită, de îndată ce chestiunea a fost
clarificată în cadrul grupului de lucru corespunzător din cadrul Consiliului.

CAPITOLUL IV – ACTELE CONSILIULUI ȘI
FORMA LOR
Forma actelor Consiliului este reglementată de articolul 15 și de anexa VI din RPC.

Publicarea acestor acte și notificarea lor către destinatari sunt reglementate de
articolele 17 și, respectiv, 18 din RPC. De asemenea, articolul 22 din RPC prezintă o
relevanţă generală, întrucât prevede că, pentru a sprijini Consiliul în sarcina sa de a
asigura calitatea redactării actelor legislative pe care le adoptă, Serviciul juridic este
responsabil cu verificarea, la momentul oportun, a calităţii redactării propunerilor
și proiectelor de acte, precum și cu formularea unor sugestii privind redactarea
destinate Consiliului și organelor sale, în temeiul Acordului interinstituţional din
22 decembrie 1998.
1. SEMNAREA ACTELOR (ARTICOLUL 15 DIN RPC)

Ca și articolul 297 din TFUE, articolul 15 din RPC prevede obligaţia de a semna
actele adoptate de Consiliu, individual sau împreună cu Parlamentul European, în
conformitate cu o procedură legislativă.
Respectivele acte trebuie să fie semnate de președintele în exerciţiu al Consiliului
la momentul adoptării lor și de secretarul general al Consiliului, care își poate
delega competenţa de a semna directorilor generali ai Secretariatului General.
În practică, președintele Consiliului semnează ultima pagină a textului original al
actului (aceasta este o pagină multilingvă); semnarea are loc în cadrul reuniunii
Consiliului care a adoptat actul în cauză. Secretarul general semnează ulterior
aceeași pagină a textului, al cărui original este transmis arhivelor Secretariatului
General al Consiliului, unde este păstrat într-un seif.
Actele adoptate în cadrul procedurii legislative ordinare, care trebuie să fie
semnate în comun de către președintele Parlamentului European și de către
președintele Consiliului, sunt semnate fie cu ocazia conferinţei de presă
comune la care se anunţă adoptarea actului, fie în timpul unei sesiuni plenare a
Parlamentului European.
În cazul în care un act al Consiliului a fost adoptat în mai puţine versiuni lingvistice
decât cele prevăzute de regimul lingvistic în vigoare (articolul 14 din RPC),
celelalte versiuni lingvistice trebuie să fie semnate de către președintele reuniunii
Consiliului la care acestea au fost „validate”, chiar dacă acest lucru are loc în timpul
președinţiei ulterioare celei în cadrul căreia actul a fost adoptat și semnat în mod
oficial. Motivul pentru aceasta este că Consiliul este o entitate unică și se aplică
principiul continuităţii instituţionale.
În acest caz, data adoptării actului este data primei adoptări, în mai puţine versiuni
lingvistice. Datele de „validare” ale celorlalte versiuni lingvistice nu reprezintă data
adoptării.

2. TITLUL ȘI FORMA REGULAMENTELOR
(ANEXA VI PARTEA A PUNCTUL 1 DIN RPC)
Anexa VI partea A precizează diferitele elemente care trebuie incluse în titlul
regulamentelor adoptate de Consiliu, individual sau împreună cu Parlamentul
European, în cadrul unei proceduri legislative:
– cuvântul „regulament”;
– numărul de ordine;
– data adoptării;
– obiectul.
Regulamentele de punere în aplicare adoptate de Consiliu în conformitate cu
articolul 291 alineatul (2) din TFUE trebuie, de asemenea, să includă în titlul lor
cuvintele „regulament de punere în aplicare”.
Acestea sunt elemente care trebuie să fie incluse în regulament și care servesc
identificării acestuia; în plus, actele adoptate numai de Consiliu sau cele adoptate
în cadrul procedurii legislative ordinare împreună cu Parlamentul European
conţin, de asemenea, numele instituţiei/instituţiilor care au adoptat actul și
menţionează Uniunea Europeană sau Euratom.
Structura preambulului regulamentelor adoptate numai de Consiliu sau a celor
adoptate în cadrul procedurii legislative ordinare împreună cu Parlamentul
European este specificată în anexa VI partea A punctul 1 literele (b)-(f).
Preambulul trebuie să conţină:
– formula „Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene” sau „Consiliul
Uniunii Europene”;
– o trimitere la dispoziţiile în temeiul cărora se adoptă regulamentul, precedată
de termenii „având în vedere”;
– o trimitere la propunerile prezentate și la avizele obţinute;
– o expunere a motivelor pe care se bazează regulamentul, precedată de
termenul „întrucât:”, considerentele fiind numerotate;
– formula „adoptă prezentul regulament”, urmată de partea dispozitivă a
regulamentului.
Această structură include caracteristicile prevăzute la articolul 296 din TFUE și, de
asemenea, îndeplinește obligaţia prevăzută de respectivele dispoziţii de a enunţa
motivele pe care se bazează actele.
În ceea ce privește referirile, ar trebui remarcat faptul că temeiurile juridice ale
regulamentului și actele de procedură prealabile sunt prevăzute în această ordine
și sunt precedate de formula „având în vedere”. Ar trebui remarcat totodată că, în

conformitate cu Modelele de acte redactate în cadrul Consiliului Uniunii Europene (81),
propunerile, avizele, aprobările etc., precum și consultările sunt menţionate în
referiri la începutul preambulului unui act, imediat după trimiterea la temeiurile
juridice, utilizând formula „având în vedere” sau „după consultarea”, iar avizele și
consultările neobligatorii sunt menţionate după referiri, utilizând formule precum
„având în vedere avizul” sau „după consultarea” etc.
Referirile sunt urmate de considerente, care reprezintă motivele, în sens strict,
ale regulamentului. Acestea sunt introduse prin cuvântul „întrucât” și sunt, de
asemenea, numerotate.
3. STRUCTURA REGULAMENTELOR
(ANEXA VI PARTEA A PUNCTELE 2, 3 ȘI 4 DIN RPC)
Partea dispozitivă a unui regulament conţine articole care pot fi grupate, în ordine
descrescătoare, în părţi, titluri, capitole și secţiuni (sau doar în unele dintre acestea);
nicio altă denumire, precum „normă” sau „principiu”, nu este permisă pentru a
descrie sau pentru a subdiviza componentele părţii dispozitive a regulamentului.
Pentru a se ţine seama de articolul 297 din TFUE privind intrarea în vigoare a
regulamentelor, se prevede că, în cazul în care Consiliul, în mod individual sau,
în conformitate cu procedura legislativă ordinară, împreună cu Parlamentul
European, dorește ca un regulament să intre în vigoare la o altă dată decât cea de
a 20-a zi de la data publicării în Jurnalul Oficial, acesta trebuie să precizeze data
în ultimul articol. După caz, respectivul articol poate să conţină detalii cu privire
la data la care regulamentul intră în vigoare. Ultimul articol al unui regulament
este urmat de o formulă care reflectă domeniul de aplicare general și caracterul
obligatoriu al regulamentului, astfel cum se prevede la articolul 288 din TFUE. În
anumite cazuri, un regulament nu este aplicabil în toate statele membre [a se
vedea anexa VI partea A punctul 4 litera (a) subpunctul (ii) din RPC].
În continuare sunt indicate locul și data adoptării regulamentului.
(81) Modelele de acte redactate în cadrul Consiliului Uniunii Europene, versiunea din
ianuarie 2015, pagina 77, capitolul 2:
„(a) Referirile, care figurează la începutul preambulului, indică:
— temeiul juridic al actului;
— propunerile, iniţiativele, recomandările, cererile, avizele și aprobările care
trebuie obţinute conform celor prevăzute de tratate (actele de procedură care nu
sunt prevăzute de tratate sunt menţionate în considerentul final).
(b) În cazul actelor legislative, se adaugă referiri privind:
— transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naţionale;
— procedura urmată (procedura legislativă ordinară sau specială).
(c) Se recomandă să se verifice dacă obiectul referirii reprezintă într-adevăr o
referire și nu ţine, mai curând, de considerente. De exemplu:
— dacă amintirea conţinutului esenţial al unor dispoziţii, altele decât temeiul
juridic, se dovedește necesară pentru înţelegerea dispozitivului sau în vederea
controlului de legalitate, această menţiune se face în considerente;
— anumite acte prealabile (avize ale organelor tehnice, consultări fără caracter
obligatoriu) se plasează în mod normal la sfârșitul considerentelor și se menţionează
prin formule ca: «comitetul … a emis un aviz», «comitetul … a fost consultat …».
(d) Toate proiectele de acte legislative adresate Parlamentului European și
Consiliului trebuie transmise parlamentelor naţionale și, în consecinţă, trebuie să
includă referirea corespunzătoare.”
Un regulament al Consiliului este în mod normal „adoptat la Bruxelles”, cu
excepţia cazului în care este adoptat în aprilie, iunie sau octombrie, perioade
în care reuniunile Consiliului au loc la Luxemburg (82). Regulamentele adoptate
de Parlamentul European și de Consiliu în conformitate cu procedura legislativă
ordinară menţionează Bruxelles, Luxemburg sau Strasbourg ca loc al semnării,
după caz.
Numele semnatarului sau al semnatarilor apare la sfârșitul părţii dispozitive: după
caz, numele președintelui Parlamentului European (în partea stângă, sub partea
dispozitivă) și cel al președintelui Consiliului (pe același rând, în partea dreaptă)
sau doar numele președintelui Consiliului în exerciţiu la momentul adoptării
regulamentului. Aceasta este dispunerea textului regulamentului, astfel cum
figurează în Jurnalul Oficial. Numele secretarului general (care, în conformitate cu
articolul 15 din RPC, semnează de asemenea textul regulamentului adoptat) nu
apare în Jurnalul Oficial.
4. TITLUL ȘI FORMA ALTOR ACTE DIN LEGISLAȚIA SECUNDARĂ

(ANEXA VI PARTEA B DIN RPC)
Anexa VI partea B prevede norme privind titlul, preambulul și partea dispozitivă
ale altor acte ale Consiliului: în consecinţă prevede că directivele, deciziile,
recomandările și avizele ar trebui să includă în titlul lor cuvântul „directivă”,
„decizie”, „recomandare” sau, respectiv, „aviz”.
Directivele sau deciziile de punere în aplicare adoptate de Consiliu în conformitate
cu articolul 291 alineatul (2) din TFUE trebuie, de asemenea, să includă în titlul lor
formula „directivă de punere în aplicare” sau „decizie de punere în aplicare”.
Cu toate acestea, nu se face nicio menţiune cu privire la alte elemente (numărul
de ordine, data adoptării, obiectul) care trebuie incluse în titlurile regulamentelor.
Totuși, în practică, toate actele Consiliului includ toate aceste alte elemente, care
permit identificarea lor. În ceea ce privește preambulul și partea dispozitivă,
anexa VI partea B se referă la dispoziţiile din partea A, care se aplică mutatis
mutandis, sub rezerva dispoziţiilor din TFUE privind directivele și deciziile (83).
5. FORMA DECIZIILOR PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 25 DIN TUE

(ANEXA VI PARTEA C DIN RPC)
Anexa VI partea C definește titlul care trebuie atribuit deciziilor menţionate la
articolul 25 din TUE (PESC).
Titlul acestor decizii se citește după cum urmează: „Decizia Consiliului”, un număr
de ordine [(PESC) anul/numărul], data adoptării și obiectul.
(82) În ceea ce privește locul reuniunilor Consiliului, a se vedea capitolul II punctul 2.B.
( )
83
De exemplu: formularea referitoare la domeniul de aplicare general și la caracterul
obligatoriu al actului menţionată în partea A punctul 4 apare doar în regulamente;
în cazul directivelor, ultimul articol menţionează statul (statele) membru (membre)
căruia (cărora) i (li) se adresează directiva.
6. ACTELE ATIPICE
Ar trebui să se menţioneze aici și anumite tipuri de acte (de exemplu, declaraţii,
rezoluţii, concluzii) care sunt utilizate frecvent de către instituţii, deși nu sunt
prevăzute de tratate.
În ceea ce privește dezbaterea și adoptarea de concluzii sau de alte acte care nu
sunt prevăzute în tratate, se aplică următoarele orientări:
a) Pe toată durata negocierii unui proiect de act legislativ, adoptarea oricărui tip
de document, chiar și cu un obiect pur politic, care nu face parte din procedura
legislativă descrisă de tratate trebuie să fie interzisă în temeiul articolului 296
ultimul paragraf din TFUE atunci când conţinutul documentului abordează
chestiuni care fac obiectul respectivului proiect de act legislativ.
b) Concluziile – și, în mod accesoriu, rezoluţiile și declaraţiile care nu sunt
legate de adoptarea unui act juridic – reprezintă modalitatea ordinară de
exprimare a Consiliului atunci când această exprimare nu se înscrie în exerciţiul
competenţelor de acţiune încredinţate prin tratate. Concluziile și celelalte
documente menţionate au, în principiu, valoare de angajamente sau de luări
de poziţie strict politice, lipsite de efecte juridice. Întrucât aceste documente
nu reprezintă acte juridice ale Consiliului în sensul tratatelor, ele nu fac obiectul
normelor procedurale definite de temeiurile juridice de care ar putea fi legate
în virtutea conţinutului lor material în cazul în care prin intermediul adoptării
lor s-ar exercita o competenţă decizională. În absenţa unei proceduri formale
de adoptare decurgând din dreptul Uniunii, Consiliul decide prin consens în
privinţa concluziilor – altfel spus, fără a le supune la vot, acestea nefiind însă
adoptate în cazul opoziţiei unuia dintre membrii săi.
c) Ca excepţie de la acest principiu, uneori, Consiliul adoptă sub formă de
concluzii anumite acte care produc sau sunt concepute pentru a produce
efecte juridice, cum ar fi poziţii ale Uniunii în domeniul PESC, poziţii ale
Uniunii în cadrul unui organism internaţional invitat să adopte acte cu efecte
juridice sau solicitări adresate Comisiei în vederea prezentării unei propuneri
concrete. În aceste cazuri, Consiliul trebuie să respecte cerinţele de procedură
(inclusiv modalităţile de vot) prevăzute de tratate, în conformitate cu temeiul
juridic care îi conferă Consiliului competenţa de a acţiona, pe care o utilizează
prin adoptarea unui act juridic sub formă de concluzii. Faptul că în textul
concluziilor, pe lângă un act juridic, figurează și elemente care au un caracter
politic nu poate justifica adoptarea prin consens a ansamblului și, implicit, a
actului juridic în cauză.
d) Modul în care se determină dacă un proiect de concluzii vizează sau nu
vizează producerea de efecte juridice constă într-o analiză concretă a scopului
și a conţinutului documentului, independent de denumirea sa.
e) Este exclusă adoptarea sub formă de concluzii a actelor cu efecte juridice
atunci când tratatele prevăd forma în care trebuie să se producă o acţiune a
Consiliului și când această formă este incompatibilă cu cea a concluziilor. Cu
titlu de exemplu, situaţiile în care se prevede adoptarea de către Consiliu a unei
decizii sau a unei recomandări nu implică, în principiu, nicio incompatibilitate
cu forma concluziilor, înţelegându-se însă că, în acest tip de caz, nu se aplică
consensul, ci normele de procedură și de vot din tratat [inclusiv majoritatea
calificată aplicabilă cu excepţia cazului în care tratatele dispun altfel, prevăzută la
articolul 16 alineatul (3) din TUE].

f) Întrucât funcţionarea Uniunii face obiectul principiului atribuirii (articolele 4
și 5 din TUE), instituţiile Uniunii – și, printre acestea, Consiliul – nu pot să ia
poziţie, chiar și în cadrul unor documente cu un caracter pur politic, referitor
la subiecte care nu au niciun fel de legătură cu domeniile de activitate ale
Uniunii, fără a-și depăși competenţele. Dacă se adoptă concluzii care vizează
exclusiv astfel de subiecte, adoptarea ar trebui să se facă de către reprezentanţii
guvernelor statelor membre reuniţi în cadrul (sau în marja) Consiliului. Dacă
este vorba de concluzii care vizează parţial astfel de subiecte și dacă nu se
stabilește o disociere între aspectele atribuite Uniunii și cele care nu îi sunt
atribuite, adoptarea ar trebui să se facă în comun de către Consiliu și de către
reprezentanţii guvernelor statelor membre reuniţi în cadrul Consiliului.
7. PUBLICAREA ACTELOR ÎN JURNALUL OFICIAL AL UNIUNII

EUROPENE (ARTICOLUL 17 DIN RPC)
Jurnalul Oficial este împărţit în două serii, „L” și „C”.
Există patru rubrici în seria „L” (84):
– rubrica L I: acte legislative (regulamente, directive, decizii și bugete);
– rubrica L II: acte fără caracter legislativ (acorduri internaţionale, regulamente,
directive, decizii, recomandări, orientări, regulamente de procedură, acte
adoptate de organisme create prin acorduri internaţionale);
– rubrica L III: alte acte (Spaţiul Economic European);
– rubrica L IV: acte adoptate înainte de 1 decembrie 2009, în temeiul Tratatului
CE, al Tratatului UE și al Tratatului Euratom.
Seria „C” are cinci rubrici:
– rubrica C I: rezoluţii, recomandări și avize;
– rubrica C II: comunicări (acorduri internaţionale, declaraţii comune, comunicări
provenind de la instituţiile, organele și organismele Uniunii Europene);
– rubrica C III: acte pregătitoare (iniţiative ale statelor membre, Parlamentul
European, Consiliu, Comisia Europeană, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene,
Banca Centrală Europeană, Curtea de Conturi, Înaltul Reprezentant al Uniunii
pentru afaceri externe și politica de securitate, Comitetul Economic și Social
European, Comitetul Regiunilor, Banca Europeană de Investiţii, organisme ale
Uniunii Europene);
– rubrica C IV: informări (informări provenind de la instituţiile, organele și
organismele Uniunii Europene, informări provenind de la statele membre;
informări referitoare la Spaţiul Economic European; informări provenind de la
state terţe);
– rubrica C V: anunţuri (proceduri administrative, proceduri jurisdicţionale,
proceduri referitoare la punerea în aplicare a politicii comerciale comune,
proceduri referitoare la punerea în aplicare a politicii în domeniul concurenţei,
alte acte).
(84) Pentru o listă cuprinzătoare, a se vedea documentul 6700/1/10 REV 1 din 8 iunie 2010.
În conformitate cu articolul 17 din RPC, actele legislative adoptate în conformitate
cu procedura legislativă ordinară sau specială și actele fără caracter legislativ sub
formă de regulamente sau de directive care se adresează tuturor statelor membre,
precum și deciziile care nu indică destinatarii se publică în Jurnalul Oficial de către
secretarul general. Publicarea în Jurnalul Oficial este o condiţie de aplicabilitate a
acestor acte, iar intrarea lor în vigoare poate face obiectul acesteia [articolul 297
alineatul (1) și alineatul (2) al doilea paragraf din TFUE].
Articolul 17 din RPC prevede că următoarele trebuie, de asemenea, publicate în
Jurnalul Oficial de către secretarul general:
– poziţiile în primă lectură adoptate de Consiliu conform procedurii legislative
ordinare, precum și expunerile de motive ale acestora;
– iniţiativele prezentate Consiliului în conformitate cu articolul 76 din TFUE
pentru adoptarea unui act legislativ;
– acordurile internaţionale încheiate de Uniune;
– acordurile internaţionale încheiate de Uniune în domeniul politicii externe și
de securitate comune, cu excepţia cazurilor în care Consiliul hotărăște altfel
în temeiul articolelor 4 și 9 din Regulamentul nr. 1049/2001 al Parlamentului
European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele
Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei.
În Jurnalul Oficial trebuie să se facă menţiune cu privire la intrarea în vigoare a
acordurilor publicate în Jurnalul Oficial.
Cu excepţia cazurilor în care Consiliul sau Coreper hotărăște contrariul, secretarul
general asigură, de asemenea, publicarea următoarelor acte în Jurnalul Oficial:
– propuneri din partea Comisiei sau iniţiative din partea unei pătrimi din statele
membre înaintate Consiliului în temeiul articolului 76 din TFUE în alte situaţii
decât cele menţionate mai sus (de exemplu, iniţiative care nu sunt în temeiul
articolului 76 din TFUE prezentate spre adoptarea unui act legislativ);
– directivele și deciziile menţionate la articolul 297 alineatul (2) al treilea paragraf
din TFUE (directive fără caracter legislativ care nu sunt adresate statelor
membre și decizii care se adresează unui destinatar), recomandări și avize, cu
excepţia deciziilor menţionate la articolul 25 din TUE.
Deciziile privind politica externă și de securitate comună menţionate la articolul 25
din TUE se publică în Jurnalul Oficial de către secretarul general, ca urmare a unei
decizii a Consiliului sau a Coreper, hotărând în unanimitate, de la caz la caz.
Informaţiile de mai jos sunt publicate în Jurnalul Oficial de către secretarul general,
în urma unei decizii a Consiliului sau a Coreper (85), de la caz la caz și ţinând cont
de eventuala publicare a actului de bază:
– decizii de punere în aplicare a deciziilor prevăzute la articolul 25 din TUE;
– decizii adoptate în conformitate cu articolul 31 alineatul (2) prima și a doua
liniuţă din TUE;
(85) În sensul unei astfel de decizii, în cazul în care membri ai Consiliului sau ai Coreper
nu pot participa la vot, nu se ia în considerare votul membrilor respectivi [anexa IV
punctul 1 litera (k)].
– alte acte ale Consiliului, precum concluziile sau rezoluţiile.
În cazul în care un acord încheiat între Uniune sau Comunitatea Europeană a
Energiei Atomice și unul sau mai multe state sau organizaţii internaţionale instituie
un organism învestit cu competenţe de luare a deciziilor, Consiliul este cel care
stabilește dacă deciziile care urmează să fie adoptate de organismul respectiv
trebuie publicate în Jurnalul Oficial [articolul 17 alineatul (5) din RPC].
8. NOTIFICAREA ȘI TRANSMITEREA ACTELOR

(ARTICOLUL 18 DIN RPC)
Primele două alineate ale articolului 18 atribuie secretarului general sau unui
director general care acţionează în numele său sarcina de a notifica sau de a
transmite o serie de acte statelor membre.
În conformitate cu alineatele (1) și (2), secretarul general al Consiliului sau un
director general care acţionează în numele său notifică destinatarilor următoarele
acte:
– acte fără caracter legislativ sub formă de directive care nu sunt adresate tuturor
statelor membre, precum și decizii care se adresează unui destinatar;
– recomandări;
– deciziile menţionate la articolul 25 din TUE.
Deciziile menţionate la articolul 25 din TUE și recomandările sunt notificate numai
în cazul în care nu se publică în Jurnalul Oficial. Cu toate acestea, directivele și
deciziile care conţin un anumit destinatar sunt întotdeauna notificate destinatarilor
lor și produc efecte prin această notificare. În cazul în care respectivele acte se
publică în conformitate cu articolul 17 alineatul (2) litera (b) din RPC, publicarea nu
le face aplicabile destinatarilor acestora. În temeiul articolului 297 alineatul (2) al
treilea paragraf din TFUE, acestea produc efecte numai prin notificare. Publicarea
este, prin urmare, numai în scop informativ.
În conformitate cu regimul lingvistic (a se vedea capitolul II punctul 7),
documentele pe care o instituţie le trimite unui stat membru sau unei persoane
aflate sub jurisdicţia sa sunt redactate într-o limbă a statului respectiv.
Conform articolului 18 alineatul (3) din RPC, secretarul general sau directorul
general care acţionează în numele său eliberează guvernelor statelor membre și
Comisiei copii certificate conforme cu originalul ale următoarelor acte:
– directive și decizii menţionate la articolul 297 alineatul (2) al treilea paragraf din
TFUE (adresate unui anumit destinatar);
– recomandări ale Consiliului.
Pentru toate actele atipice, practica este aceea de a informa statele membre și
Comisia.
În temeiul dreptului acordat acestuia să își delege competenţele, secretarul
general, prin Decizia nr. 351/84 din 11 aprilie 1984, a autorizat directorii generali
sau, în cazul în care aceștia sunt în imposibilitatea de a-și îndeplini atribuţiile,
directorii în ordinea vechimii în direcţia generală în cauză să semneze în numele
său toate notificările și comunicările privind actele Consiliului prevăzute la
articolul 18 din RPC în conformitate cu sfera de competenţă a direcţiei generale
respective.

CAPITOLUL V – ALTE DISPOZIȚII
1. SECURITATEA (ARTICOLUL 24 DIN RPC)

Articolul 24 din RPC prevede că Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, adoptă
normele de securitate. În temeiul acestei dispoziţii și al articolului 240 din TFUE
[ex-articolul 207 alineatul (3) din TCE], Consiliul a adoptat norme de securitate
pentru protecţia informaţiilor UE clasificate (86) care stabilesc principiile de bază
și standardele minime de securitate pentru protecţia informaţiilor clasificate ale
Uniunii Europene. Decizia nr. 40/2015 a secretarului general al Consiliului pune în
aplicare aceste norme de securitate în cadrul SGC.
2. DEPOZITARUL ACORDURILOR (ARTICOLUL 25 DIN RPC)

În conformitate cu articolele 77 și 78 din Convenţia de la Viena privind dreptul
tratatelor, secretarul general al Consiliului poate fi desemnat ca depozitar al
acordurilor încheiate de Uniune sau de Comunitatea Europeană a Energiei
Atomice (Euratom) și de unul sau mai multe state sau organizaţii internaţionale.
Actele de ratificare, de acceptare sau de aprobare a respectivelor acorduri se depun la
adresa Consiliului (articolul 25 primul paragraf din RPC). În asemenea situaţii, secretarul
general se asigură, de asemenea, că datele de intrare în vigoare a acordurilor în cauză
sunt publicate în Jurnalul Oficial (articolul 25 al doilea paragraf din RPC).
Sarcinile de depozitar al acordurilor internaţionale sunt prevăzute atât de textele
generale (de exemplu, Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite și Convenţia de la Viena
privind dreptul tratatelor), cât și de textele acordurilor specifice de desemnare a
depozitarilor. Aceștia din urmă sunt fie unul dintre statele membre părţi la acordul
în cauză, fie secretarul general al unei organizaţii internaţionale parte la acord sau
sub egida căreia acordul a fost semnat și încheiat.
În cadrul Secretariatului General al Consiliului, sarcinile de depozitar al acordurilor
sunt efectuate în principal de către Biroul pentru acorduri înfiinţat la 15 iunie 1978,
care face parte din DGF 2A. Sarcinile efectuate sunt de patru tipuri (87):
– sarcina de depozitar stricto sensu, adică cea care implică elaborarea textelor actelor
care urmează să fie încheiate și copiile certificate conforme cu originalul, precum
și transmiterea acestora către părţile în cauză, centralizarea tuturor informaţiilor
referitoare la actele care au fost semnate (ratificări, notificări, acte de aderare etc.) și
transmiterea acestora către părţile în cauză și înregistrarea tuturor acestor informaţii;
– sarcini legate de protocol (în special la momentul semnării);
– editarea lingvistică a versiunilor acordurilor în limbi necomunitare;
– tipărirea textelor.
(86) Decizia 2013/488/UE a Consiliului din 23 septembrie 2013 privind normele de

securitate pentru protecţia informaţiilor UE clasificate (JO L 274, 15.10.2013, p. 1).
(87) Unele dintre sarcinile depozitarului sunt executate de către alte departamente ale
Secretariatului General.
3. REPREZENTAREA CONSILIULUI ÎN FAȚA PARLAMENTULUI
EUROPEAN (ARTICOLUL 26 DIN RPC)
Articolul 26 alineatul (1) prima teză din RPC prevede că Consiliul este reprezentat
în faţa Parlamentului European de către Președinţie sau, cu acordul acesteia,
de către un membru al grupului prestabilit de trei state membre prevăzut
la articolul 1 alineatul (4) din RPC, de către președinţia următoare sau de către
secretarul general al Consiliului. Cu toate acestea, în cazul în care consideră acest
lucru oportun, Președinţia poate, de asemenea, să atribuie înalţilor funcţionari
ai Secretariatului General sarcina de a reprezenta Consiliul în faţa comisiilor
Parlamentului European. Nu este necesar ca instrucţiunile să fie formale; o
declaraţie clară și precisă cu privire la intenţia Președinţiei este suficientă.
În ceea ce privește Consiliul Afaceri Externe, reprezentarea în faţa Parlamentului
European sau a comisiilor acestuia este sarcina Înaltului Reprezentant, cu excepţia
cazului în care acesta solicită să fie înlocuit de membrul Consiliului care reprezintă
statul membru care deţine Președinţia Consiliului. Și în acest caz, dacă Înaltul
Reprezentant consideră acest lucru necesar, acesta poate, de asemenea, să
atribuie înalţilor funcţionari ai Serviciului European de Acţiune Externă sau, după
caz, ai Secretariatului General, sarcina de a reprezenta Consiliul Afaceri Externe în
faţa comisiilor Parlamentului European.
Secretarul general a emis instrucţiuni în cadrul Secretariatului General în
vederea punerii în aplicare a acestei dispoziţii. Atunci când reprezintă Consiliul,
un funcţionar al Secretariatului General trebuie, prin urmare, să evite asumarea
oricărui tip de angajament în numele Președinţiei sau al Consiliului, cu excepţia
cazului în care acesta are instrucţiuni clare și explicite în acest sens.
În vederea conformării cu articolul 26 din RPC, Consiliul trebuie prin urmare să fie
reprezentat, în principiu, de secretarul general; altfel, Consiliul este reprezentat
în faţa comisiilor doar de un funcţionar special desemnat de secretarul general
în acest sens (un director general sau, în mod excepţional, un director). În cazul
în care Președinţia solicită în mod direct un funcţionar, acesta îl informează
pe secretarul general cât mai curând posibil, prin intermediul superiorului său
imediat, pentru a obţine autorizarea din partea secretarului general.
Direcţia pentru relaţii interinstituţionale trebuie să fie informată în prealabil cu
privire la orice înfăţișare în faţa Parlamentului, pentru a asigura coordonarea
optimă și pentru a permite pregătirea înfăţișării.
În cazul în care o comisie temporară de anchetă este înfiinţată de Parlamentul
European în temeiul articolului 226 din TFUE, Consiliul poate desemna un
funcţionar al Secretariatului General să se înfăţișeze înaintea acesteia în numele
său [articolul 3 alineatul (3) din Decizia Parlamentului European, a Consiliului și
a Comisiei din 19 aprilie 1995 privind modalităţile de exercitare a dreptului de
anchetă al Parlamentului European (88)]. Funcţionarul ia cuvântul numai în
conformitate cu instrucţiunile Consiliului (89).
(88) JO L 113, 19.5.1995, p. 1 (95/167/CE, Euratom, CECO).

( )
89
A se vedea, de exemplu, desemnarea unui funcţionar din cadrul Secretariatului
General în septembrie 1996 pentru comisia temporară pentru anchetarea ESB
(„boala vacii nebune”).
4. CORESPONDENȚA (ARTICOLUL 28 DIN RPC)
Articolul 28 din RPC prevede că corespondenţa adresată Consiliului se trimite
președintelui la adresa Consiliului. Corespondenţa adresată Președinţiei Consiliului
trebuie transmisă tuturor membrilor Consiliului.
Adresa Consiliului este:
Consiliul Uniunii Europene
1048 Bruxelles/Brussels
BELGIQUE/BELGIË
Adresa de internet a Consiliului este:
E-mail: public.info@consilium.europa.eu

PARTEA 2
CONSILIULUI EUROPEAN
Martie 2016 | RO | REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI EUROPEAN 77

REGULAMENT DE PROCEDURĂ AL
CONSILIULUI EUROPEAN
Articolul 1
Convocarea și locul de desfășurare a reuniunilor
(1) Consiliul European se întrunește de două ori pe semestru la convocarea
președintelui său(90).
Cu cel puţin un an înaintea începerii semestrului și în strânsă cooperare cu
statul membru care deţine președinţia pe durata semestrului respectiv,
președintele Consiliului European face publice datele preconizate pentru
reuniunile Consiliului European care urmează să se desfășoare pe durata
respectivului semestru.
Atunci când situaţia o impune, președintele convoacă o reuniune extraordinară
a Consiliului European(91).
(2) Consiliul European se întrunește la Bruxelles.
În situaţii excepţionale, președintele Consiliului European, cu acordul Consiliului
Afaceri Generale și al Comitetului Reprezentanţilor Permanenţi, hotărând în
unanimitate, poate decide ca o reuniune a Consiliului să se desfășoare în alt loc.
Articolul 2
Pregătirea lucrărilor Consiliului European și acțiuni ulterioare acestora
(1) Președintele Consiliului European asigură pregătirea și continuitatea lucrărilor
Consiliului European, în cooperare cu președintele Comisiei și pe baza lucrărilor
Consiliului Afaceri Generale(92).
(2) Consiliul Afaceri Generale pregătește reuniunile Consiliului European și
urmărește aducerea la îndeplinire a măsurilor adoptate, în colaborare cu
președintele Consiliului European și cu Comisia(93).
(3) Președintele stabilește o strânsă cooperare și coordonare cu președinţia
Consiliului și cu președintele Comisiei, în special prin reuniuni periodice.
(4) În cazul în care președintele Consiliului European nu își poate exercita funcţia
din motive de sănătate, în caz de deces sau în cazul în care și-a încheiat
mandatul, în conformitate cu articolul 15 alineatul (5) din TUE, acesta este
înlocuit, după caz, până la alegerea succesorului său, de către membrul
Consiliului European care reprezintă statul membru care asigură președinţia
semestrială a Consiliului.
(90) Acest paragraf reproduce articolul 15 alineatul (3) prima teză din Tratatul privind
Uniunea Europeană (denumit în continuare „TUE”).
(91) Acest paragraf reproduce articolul 15 alineatul (3) ultima teză din TUE.
(92) Acest alineat reproduce articolul 15 alineatul (6) litera (b) din TUE.
( )
93
Acest alineat reproduce articolul 16 alineatul (6) al doilea paragraf a doua teză din TUE.
Articolul 3
Ordinea de zi și pregătirea
(1) În scopul pregătirii prevăzute la articolul 2 alineatul (2), cel puţin cu patru
săptămâni înaintea fiecărei reuniuni ordinare a Consiliului European,
menţionată la articolul 1 alineatul (1), președintele acestuia, în strânsă
cooperare cu membrul Consiliului European care reprezintă statul membru
care asigură președinţia semestrială a Consiliului și cu președintele Comisiei,
transmite Consiliului Afaceri Generale un proiect adnotat al ordinii de zi.
Contribuţiile celorlalte formaţiuni ale Consiliului la lucrările Consiliului European
se transmit Consiliului Afaceri Generale cu cel puţin două săptămâni înaintea
reuniunii Consiliului European.
Președintele Consiliului European, în strânsă cooperare astfel cum se
menţionează în primul paragraf, pregătește un proiect de orientări pentru
concluziile Consiliului European și, după caz, proiectele de concluzii și
proiectele de decizii ale Consiliului European, care sunt dezbătute în cadrul
Consiliului Afaceri Generale.
Consiliul Afaceri Generale se reunește ultima dată cu cel mult cinci zile înaintea
reuniunii Consiliului European. În lumina ultimei dezbateri, președintele
Consiliului European stabilește ordinea de zi provizorie.
(2) Cu excepţia cazurilor în care există motive imperative și imprevizibile legate,
de exemplu, de actualitatea internaţională, nicio altă formaţiune sau grup
de pregătire al Consiliului nu poate dezbate un punct transmis Consiliului
European între reuniunea Consiliului Afaceri Generale la finalul căreia a fost
stabilită ordinea de zi provizorie a Consiliului European și reuniunea Consiliului
European.
(3) Consiliul European aprobă ordinea sa de zi la începutul reuniunii.
Ca regulă generală, punctele înscrise pe ordinea de zi trebuie să fi fost
examinate în prealabil, în conformitate cu dispoziţiile prezentului articol.
Articolul 4
Componența Consiliului European, delegațiile și desfășurarea lucrărilor
(1) Fiecare reuniune ordinară a Consiliului European se desfășoară pe o perioadă
de maxim două zile, cu excepţia cazului în care Consiliul European sau Consiliul
Afaceri Generale decide altfel, la iniţiativa președintelui Consiliului European.
Membrul Consiliului European care reprezintă statul membru care asigură
președinţia Consiliului prezintă Consiliului European, în consultare cu
președintele său, lucrările Consiliului.
(2) Președintele Parlamentului European poate fi invitat de Consiliul European
pentru a fi audiat(94). Acest schimb de opinii are loc la începutul reuniunii
Consiliului European, cu excepţia cazului în care Consiliul European decide
altfel în unanimitate.
(94) Acest paragraf reproduce articolul 235 alineatul (2) din Tratatul privind funcţionarea
Uniunii Europene (denumit în continuare „TFUE”).
80 REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI EUROPEAN | RO | Martie 2016

Întrunirile cu reprezentanţi ai statelor terţe sau ai organizaţiilor internaţionale
sau cu alte personalităţi în marja reuniunii Consiliului European nu pot avea
loc decât în mod excepţional și cu acordul prealabil al Consiliului European,
hotărând în unanimitate, la iniţiativa președintelui Consiliului European.
(3) Reuniunile Consiliului European nu sunt publice.
(4) Consiliul European este compus din șefii de stat sau de guvern ai statelor
membre, precum și din președintele său și președintele Comisiei. Înaltul
Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate participă
la lucrările Consiliului European(95).
Atunci când ordinea de zi impune aceasta, fiecare membru al Consiliului
European poate decide să fie asistat de un ministru și, în ceea ce îl privește pe
președintele Comisiei, de un membru al Comisiei(96).
Delegaţiile al căror acces este autorizat în imobilul în care are loc reuniunea
Consiliului European nu pot depăși 20 de persoane pentru fiecare stat membru
și pentru Comisie și cinci persoane pentru Înaltul Reprezentant. Acest număr
nu cuprinde personalul tehnic care efectuează sarcini specifice de securitate
sau de sprijin logistic. Numele și funcţiile membrilor delegaţiilor în cauză se
notifică în prealabil Secretariatului General al Consiliului.
Președinţia este responsabilă pentru aplicarea prezentului regulament de
procedură și asigură buna desfășurare a lucrărilor.
Articolul 5
Reprezentarea în fața Parlamentului European
Consiliul European este reprezentat în faţa Parlamentului European de
președintele Consiliului European.
Președintele Consiliului European prezintă Parlamentului European un raport
după fiecare reuniune a Consiliului European(97).
Membrul Consiliului European care reprezintă statul membru care asigură
președinţia Consiliului prezintă Parlamentului European priorităţile președinţiei
sale și rezultatele obţinute pe parcursul semestrului.
(95) Acest paragraf reproduce articolul 15 alineatul (2) din TUE.

(96) Această teză reproduce articolul 15 alineatul (3) a doua teză din TUE.
( )
97
Acest paragraf reproduce articolul 15 alineatul (6) litera (d) din TUE.
Articolul 6
Luări de poziții, decizii și cvorum
(1) Consiliul European se pronunţă prin consens, cu excepţia cazului în care
tratatele dispun altfel(98).
(2) În cazurile în care, în conformitate cu tratatele, Consiliul European adoptă o
decizie și trece la vot, votarea are loc la iniţiativa președintelui acestuia.
De asemenea, președintelui i se solicită să iniţieze o procedură de vot la
iniţiativa unui membru al Consiliului European, cu condiţia ca majoritatea
membrilor săi să se pronunţe în acest sens.
(3) Este necesară prezenţa a două treimi din membrii Consiliului European pentru
ca acesta să poată trece la vot. Atunci când se votează, președintele verifică
dacă este întrunit cvorumul. Președintele Consiliuluiw European și președintele
Comisiei nu intră în calculul cvorumului.
(4) În caz de vot, fiecare membru al Consiliului European poate primi delegare din
partea unui singur alt membru(99).
În cazul în care Consiliul European se pronunţă prin vot, președintele acestuia
și președintele Comisiei nu participă la vot(100).
(5) Pentru adoptarea deciziilor de procedură în temeiul prezentului regulament,
Consiliul European hotărăște cu majoritate simplă(101).
Articolul 7
Procedura scrisă
Deciziile Consiliului European privind o chestiune urgentă pot fi adoptate prin
vot exprimat în scris, atunci când președintele Consiliului European propune să
se recurgă la această procedură. Votul exprimat în scris poate fi utilizat dacă toţi
membrii Consiliului European cu drept de vot sunt de acord cu această procedură.
Secretariatul General al Consiliului elaborează periodic o sinteză a actelor
adoptate prin procedura scrisă.
Articolul 8
Proces-verbal
Se întocmește un proces-verbal al fiecărei reuniuni, al cărui proiect este pregătit
de Secretarul General al Consiliului în termen de cincisprezece zile. Acest proiect
este supus spre aprobare Consiliului European, apoi semnat de Secretarul General
al Consiliului.
Procesul-verbal cuprinde:
- menţionarea documentelor transmise Consiliului European;
- menţionarea concluziilor aprobate;
(98) Acest alineat reproduce articolul 15 alineatul (4) din TUE.

(99) Acest paragraf reproduce articolul 235 alineatul (1) primul paragraf din TFUE.
( )
100
Acest paragraf reproduce articolul 235 alineatul (1) al doilea paragraf a doua teză din TFUE.
( )
101
Acest alineat reproduce norma prevăzută la articolul 235 alineatul (3) din TFUE.
- deciziile adoptate;
- declaraţiile făcute de Consiliul European și cele a căror includere a fost solicitată
de un membru al Consiliului European.
Articolul 9
Deliberările și deciziile pe baza documentelor și proiectelor elaborate în
limbile prevăzute de regimul lingvistic în vigoare
(1) Cu excepţia cazurilor în care Consiliul European hotărăște, în unanimitate și
din motive de urgenţă, contrariul, Consiliul European deliberează și ia decizii
numai pe baza unor documente și proiecte elaborate în limbile prevăzute de
regimul lingvistic în vigoare.
(2) Orice membru al Consiliului European poate să se opună dezbaterii dacă
textele oricăror modificări propuse nu sunt elaborate în limbile prevăzute la
alineatul (1) pe care acesta le specifică.
Articolul 10
Punerea la dispoziția publicului a voturilor, a explicațiilor voturilor și a
procesului-verbal, precum și accesul la documente
(1) În cazul în care, în conformitate cu tratatele, Consiliul European adoptă o
decizie, acesta poate decide, conform modalităţii de vot aplicabile pentru
adoptarea respectivei decizii, să facă publice rezultatele voturilor, precum
și declaraţiile incluse în procesul său verbal și punctele din procesul-verbal
respectiv privind adoptarea acestei decizii.
Atunci când rezultatul unui vot este făcut public, explicaţiile voturilor prezentate
în momentul votului se fac, de asemenea, publice, la cererea membrului
Consiliului European în cauză, cu respectarea prezentului regulament de
procedură, a securităţii juridice și a intereselor Consiliului European.
(2) Dispoziţiile privind accesul public la documentele Consiliului care figurează în
anexa II la regulamentul de procedură al Consiliului se aplică mutatis mutandis
documentelor Consiliului European.
Articolul 11
Secretul profesional și utilizarea de documente în justiție
Fără a aduce atingere dispoziţiilor privind accesul public la documente, deliberările
Consiliului European intră sub incidenţa secretului profesional, cu excepţia cazurilor
în care Consiliul European decide altfel.
Consiliul European poate autoriza utilizarea în justiţie a unei copii sau a unui
extras din documentele Consiliului European care nu au fost date deja publicităţii
în conformitate cu articolul 10.
Articolul 12
Deciziile Consiliului European
(1) Deciziile adoptate de Consiliul European sunt semnate de președintele acestuia și
de Secretarul General al Consiliului. În cazul în care nu indică destinatarul, acestea
se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. În cazul în care au un destinatar,
deciziile se aduc la cunoștinţa acestuia de către Secretarul General al Consiliului.

(2) Dispoziţiile privind forma actelor care figurează în anexa VI la regulamentul de
procedură al Consiliului se aplică mutatis mutandis deciziilor Consiliului European.
Articolul 13
Secretariatul, bugetul și securitatea
(1) Consiliul European și președintele acestuia sunt asistaţi de Secretariatul General
al Consiliului, sub autoritatea Secretarului General al acestuia.
(2) Secretarul General al Consiliului asistă la reuniunile Consiliului European.
Acesta ia toate măsurile necesare pentru organizarea lucrărilor.
(3) Secretarul General al Consiliului are răspundere deplină în gestionarea
creditelor înscrise în secţiunea II - Consiliul European și Consiliu - a bugetului și
adoptă toate măsurile necesare pentru a asigura gestionarea corespunzătoare
a acestora. Acesta execută creditele în cauză în conformitate cu dispoziţiile
regulamentului financiar aplicabile bugetului Uniunii.
(4) Normele de securitate ale Consiliului se aplică mutatis mutandis Consiliului European.
Articolul 14
Corespondența adresată Consiliului European
Corespondenţa adresată Consiliului European se trimite președintelui acestuia la
următoarea adresă:
Conseil européen
rue de la Loi 175
B-1048 Bruxelles

PARTEA 3
CONSILIULUI
Martie 2016 | RO | REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI 85

CONSILIULUI
Articolul 1
Dispoziții generale, convocarea și locul de desfășurare a reuniunilor
(1) Consiliul se întrunește la convocarea președintelui său, la iniţiativa acestuia, a
unuia dintre membrii săi ori a Comisiei(102).
(2) Cu șapte luni înainte de începerea semestrului în cauză, pentru fiecare
formaţiune a Consiliului și după consultările corespunzătoare, președinţia face
cunoscute datele pe care le preconizează pentru reuniunile Consiliului care
trebuie să aibă loc pentru ca acesta să își efectueze activitatea legislativă sau
pentru a lua decizii operaţionale. Datele pentru toate formaţiunile Consiliului
sunt incluse într-un document unic.
(3) Sediul Consiliului este la Bruxelles. În timpul lunilor aprilie, iunie și octombrie,
Consiliul își ţine reuniunile la Luxemburg(103).
În situaţii excepţionale și din motive bine întemeiate, Consiliul sau Comitetul
Reprezentanţilor Permanenţi ai guvernelor statelor membre (Coreper), hotărând
în unanimitate, poate decide ca o reuniune a Consiliului să se desfășoare în alt loc.
(4) (104) Președinţia Consiliului, cu excepţia formaţiunii Afaceri Externe, este asigu-
rată, pe o perioadă de 18 luni, de grupuri prestabilite de trei state membre.
Aceste grupuri sunt formate în baza unui sistem egal de rotaţie a statelor membre,
avându-se în vedere diversitatea acestora și echilibrul geografic al Uniunii.
Fiecare membru al unui grup asigură, prin rotaţie, pentru o durată de șase luni,
președinţia tuturor formaţiunilor Consiliului, cu excepţia formaţiunii Afaceri
Externe. Ceilalţi membri ai grupului sprijină președinţia în îndeplinirea tuturor
responsabilităţilor acesteia, pe baza unui program comun. Membrii grupului
pot ajunge la alte înţelegeri.
(5) Deciziile adoptate de Consiliu sau de Coreper în temeiul prezentului
regulament de procedură sunt adoptate cu majoritate simplă, cu excepţia
cazurilor în care acesta prevede o altă modalitate de vot.
În prezentul regulament de procedură, sub rezerva dispoziţiilor specifice,
trimiterile la președinţie sau la președinte se referă la toate persoanele care
asigură președinţia uneia dintre formaţiunile Consiliului sau, după caz, a unuia
dintre grupurile sale de pregătire.
(102) Acest alineat reproduce articolul 237 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii
Europene (denumit în continuare „TFUE”).
(103) Acest alineat reproduce litera (b) din articolul unic al Protocolului privind stabilirea
sediilor unor instituţii și a anumitor organe, oficii, agenţii și servicii ale Uniunii Europene.
(104) Acest alineat reproduce articolul 1 din proiectul de decizie a Consiliului European din 1
decembrie 2009 privind exercitarea președinţiei Consiliului (JO L 315, 2.12.2009, p. 50).
Articolul 2
Formațiunile Consiliului, rolul formațiunii Afaceri Generale și cel al
formațiunii Afaceri Externe și programarea
(1) Consiliul se întrunește în cadrul diferitelor formaţiuni, în funcţie de subiectul
abordat. Lista formaţiunilor Consiliului, cu excepţia formaţiunii Afaceri Generale și
a formaţiunii Afaceri Externe, se adoptă de către Consiliul European hotărând cu
majoritate calificată(105). Lista formaţiunilor Consiliului este prevăzută în anexa I.
(2) Consiliul Afaceri Generale asigură coerenţa lucrărilor diferitelor formaţiuni ale
Consiliului. Acesta pregătește reuniunile Consiliului European și urmărește
aducerea la îndeplinire a măsurilor adoptate, în colaborare cu președintele
Consiliului European și cu Comisia(106). Printre responsabilităţile sale se numără
coordonarea generală a politicilor, a chestiunilor instituţionale și administrative,
a dosarelor orizontale care afectează mai multe politici ale Uniunii, cum ar fi
cadrul financiar multianual și extinderea, precum și a oricărui dosar care i-a fost
încredinţat de Consiliul European, ţinând seama de regulile de funcţionare ale
Uniunii economice și monetare.
(3) Modalităţile de pregătire a reuniunilor Consiliului European sunt prevăzute la articolul
3 din Regulamentul de procedură al Consiliului European după cum urmează:
(a) În scopul pregătirii prevăzute la articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul
de procedură al Consiliului European, cel puţin cu patru săptămâni înaintea
fiecărei reuniuni ordinare a Consiliului European, menţionată la articolul 1
alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Consiliului European,
președintele acestuia, în strânsă cooperare cu membrul Consiliului
European care reprezintă statul membru care asigură președinţia
semestrială a Consiliului și cu președintele Comisiei, transmite Consiliului
Afaceri Generale un proiect adnotat al ordinii de zi.
Contribuţiile celorlalte formaţiuni ale Consiliului la lucrările Consiliului
European se transmit Consiliului Afaceri Generale cu cel puţin două
săptămâni înaintea reuniunii Consiliului European.
Președintele Consiliului European, în strânsă cooperare astfel cum se
menţionează în primul paragraf, pregătește un proiect de orientări pentru
concluziile Consiliului European și, după caz, proiectele de concluzii și
proiectele de decizii ale Consiliului European, care sunt dezbătute în cadrul
Consiliului Afaceri Generale.
Consiliul Afaceri Generale se reunește ultima dată cu cel mult cinci zile
înaintea reuniunii Consiliului European. În lumina ultimei dezbateri,
președintele Consiliului European stabilește ordinea de zi provizorie.
(b) Cu excepţia cazurilor în care există motive imperative și imprevizibile legate,
de exemplu, de actualitatea internaţională, nicio altă formaţiune sau grup
de pregătire al Consiliului nu poate dezbate un punct transmis Consiliului
European între reuniunea Consiliului Afaceri Generale la finalul căreia a
(105) Aceste două teze reiau și adaptează articolul 16 alineatul (6) primul paragraf din Tratatul
privind Uniunea Europeană (denumit în continuare„TUE”) și articolul 236 litera (a) din TFUE.
(106) Aceste două teze reproduc articolul 16 alineatul (6) paragraful al doilea din TUE.
88 REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI | RO | Martie 2016
fost stabilită ordinea de zi provizorie a Consiliului European și reuniunea
Consiliului European.
(c) Consiliul European aprobă ordinea sa de zi la începutul reuniunii.
Ca regulă generală, punctele înscrise pe ordinea de zi trebuie să fi fost
examinate în prealabil, în conformitate cu dispoziţiile prezentului alineat.
(4) Consiliul Afaceri Generale asigură, în colaborare cu Comisia, coerenţa și
continuitatea lucrărilor diferitelor formaţiuni ale Consiliului în cadrul unui
program multianual, în conformitate cu alineatul (6)(107).
(5) Consiliul Afaceri Externe elaborează acţiunea externă a Uniunii, în conformitate
cu liniile strategice stabilite de Consiliul European, și asigură coerenţa acţiunii
Uniunii(108). Acestuia îi revine răspunderea pentru întreaga acţiune externă a
Uniunii Europene, și anume politica externă și de securitate comună, politica
de securitate și de apărare comună, politica comercială comună cooperarea în
scopul dezvoltării și ajutorul umanitar.
Președinţia Consiliului Afaceri Externe este asigurată de Înaltul Reprezentant
al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, care poate să fie
înlocuit, în caz de necesitate, de membrul acestei formaţiuni care reprezintă
statul membru care exercită președinţia semestrială a Consiliului(109).
(6) Pentru fiecare perioadă de 18 luni, grupul prestabilit al celor trei state membre
care asigură președinţia Consiliului pe perioada respectivă elaborează, în
conformitate cu articolul 1 alineatul (4), un program al activităţilor Consiliului
pentru perioada în cauză. Proiectul se elaborează împreună cu președintele
Consiliului Afaceri Externe în ceea ce privește activităţile acestei formaţiuni
pe parcursul perioadei respective. Acest proiect de program este elaborat în
strânsă colaborare cu Comisia și cu președintele Consiliului European, după
consultările corespunzătoare. Proiectul se prezintă sub forma unui document
unic, cu cel puţin o lună înainte de începerea perioadei în cauză, pentru ca
acesta să poată fi aprobat de Consiliul Afaceri Generale(110).
(7) Președinţia care își va desfășura mandatul în perioada respectivă întocmește,
după consultările corespunzătoare, pentru fiecare formaţiune a Consiliului,
(107) Prezentul alineat reproduce articolul 3 prima teză din Decizia Consiliului European
din 1 decembrie 2009 privind exercitarea președinţiei Consiliului.
(108) Această teză reproduce articolul 16 alineatul (6) paragraful al treilea din TUE.
( )
109
A se vedea declaraţia (a) în continuare:
(a) referitor la articolul 2 alineatul (5) al doilea paragraf:
„În cazurile în care Consiliul Afaceri Externe este convocat pentru a trata chestiuni de
politică comercială comună, președintele acestuia poate fi înlocuit de președinţia
semestrială, în conformitate cu articolul 2 alineatul (5) paragraful al doilea.”
(110) A se vedea declaraţia (b) în continuare:
(b) referitor la articolul 2 alineatul (6):
„Programul pe 18 luni include o secţiune introductivă generală care situează
programul în contextul orientărilor strategice pe termen lung ale Uniunii. Cele trei
președinţii responsabile cu elaborarea programului pe 18 luni se consultă cu cele
trei președinţii ulterioare, în cadrul «consultărilor corespunzătoare» menţionate la
alineatul (6) teza a treia. Proiectul de program pe 18 luni ar trebui, de asemenea, să
ţină seama, printre altele, de aspectele relevante care rezultă din dialogul privind
priorităţile politice pentru anul respectiv, desfășurat la iniţiativa Comisiei“.
proiecte de ordine de zi pentru reuniunile Consiliului programate pentru
semestrul următor, prezentând cu titlu indicativ activitatea legislativă și
deciziile operaţionale preconizate. Aceste proiecte sunt întocmite cu cel puţin
o săptămână înainte de începerea semestrului în cauză, pe baza programului
pe 18 luni, după consultarea Comisiei. Proiectele pentru toate formaţiunile
Consiliului sunt incluse într-un document unic. În cazul în care se consideră
necesar, se pot prevedea reuniuni suplimentare ale Consiliului, în afara celor
planificate anterior.
În cazul în care pe parcursul unui semestru oricare din reuniunile planificate pe
parcursul perioadei în cauză nu se mai justifică, președinţia nu mai convoacă
reuniunea menţionată.
Articolul 3(111)
Ordinea de zi
(1) Având în vedere programul pe 18 luni al Consiliului, președintele întocmește
ordinea de zi provizorie pentru fiecare reuniune. Ordinea de zi se trimite
celorlalţi membri ai Consiliului și ai Comisiei cu cel puţin 14 zile înainte de
începerea reuniunii. Aceasta este transmisă în același timp parlamentelor
naţionale și statelor membre.
(2) Ordinea de zi provizorie conţine punctele pentru care cererea de includere pe
ordinea de zi prezentată de un membru al Consiliului sau de Comisie, precum
și orice document aferent, au fost transmise Secretariatului General cu cel puţin
16 zile înainte de începerea reuniunii respective. Pe ordinea de zi provizorie se
indică, de asemenea, printr-un asterisc, punctele asupra cărora președinţia, un
membru al Consiliului sau Comisia pot solicita un vot. O asemenea indicaţie se
face după îndeplinirea tuturor cerinţelor de procedură prevăzute de tratate.
(3) În cazul în care se aplică termenul de opt săptămâni prevăzut de Protocolul
privind rolul parlamentelor naţionale în Uniunea Europeană și de Protocolul
privind aplicarea principiilor subsidiarităţii și proporţionalităţii, punctele
referitoare la adoptarea unui act legislativ sau a unei poziţii în primă lectură
în cadrul unei proceduri legislative ordinare nu sunt incluse pe ordinea de zi
provizorie în vederea adoptării unei decizii decât după încheierea respectivului
termen de opt săptămâni.
Consiliul poate deroga de la termenul de opt săptămâni menţionat în primul
paragraf în cazul în care includerea unui punct pe ordinea de zi este supusă
(111) A se vedea declaraţiile (c) și (d) în continuare:

(c) referitor la articolul 3 alineatele (1) și (2):
„Președintele depune eforturi pentru a se asigura că, în principiu, ordinea de zi
provizorie pentru fiecare reuniune a Consiliului consacrată aplicării dispoziţiilor
titlului din TFUE privind spaţiul de libertate, securitate și justiţie, precum și orice
documente referitoare la punctele respective le parvin membrilor Consiliului cu cel
puţin 21 de zile înainte de începerea reuniunii“.
(d) referitor la articolele 1 și 3:
„Fără a aduce atingere articolul 30 alineatul (2) din TUE, care prevede că se poate
convoca o reuniune extraordinară a Consiliului într-un termen foarte scurt în cazuri
care impun o decizie rapidă, Consiliul este conștient de necesitatea de a se ocupa
rapid și eficient de problemele privind politica externă și securitatea comună.
Dispoziţiile prevăzute la articolul 3 nu împiedică satisfacerea acestei necesităţi..”
excepţiei din motive de urgenţă prevăzute la articolul 4 din Protocolul privind rolul
parlamentelor naţionale în Uniunea Europeană. Consiliul hotărăște în conformitate
cu modalitatea de vot aplicabilă adoptării actului sau poziţiei în cauză.
Cu excepţia cazurilor de urgenţă motivate corespunzător, se respectă un
termen de zece zile între înscrierea unui proiect de act legislativ pe ordinea de
zi provizorie a Consiliului și adoptarea unei poziţii(112).
(4) Pot fi incluse pe ordinea de zi provizorie numai punctele pentru care
documentele au fost trimise membrilor Consiliului și Comisiei până cel târziu
la data la care s-a trimis ordinea de zi respectivă.
(5) Secretariatul General transmite membrilor Consiliului și Comisiei cererile de
includere a punctelor pe ordinea de zi și documentele pentru care termenele
menţionate anterior nu au fost respectate.
Președinţia elimină de pe ordinea de zi provizorie punctele referitoare la
proiecte de acte legislative a căror examinare nu a fost finalizată de Coreper
până la sfârșitul săptămânii anterioare săptămânii care precede respectiva
reuniune, cu excepţia cazurilor în care se impune un alt mod de acţiune din
motive de urgenţă și fără a aduce atingere alineatului (3).
(6) Ordinea de zi provizorie are două părţi, consacrate deliberărilor privind actele
legislative și, respectiv, activităţilor fără caracter legislativ. Prima parte este
intitulată „Deliberări legislative”, iar cea de a doua „Activităţi fără caracter
legislativ”.
Punctele înscrise în fiecare parte a ordinii de zi provizorii sunt împărţite
în puncte A și puncte B. Punctele a căror aprobare de către Consiliu este
posibilă fără dezbatere sunt înscrise ca puncte A, dar acest lucru nu exclude
posibilitatea ca orice membru al Consiliului sau al Comisiei să își exprime opinia
cu ocazia aprobării acestor puncte și ca declaraţiile acestora să fie consemnate
în procesul-verbal.
(7) Ordinea de zi se adoptă de către Consiliu la începutul fiecărei reuniuni. Pentru
înscrierea pe ordinea de zi a unui alt punct decât cele care figurează pe ordinea
de zi provizorie este necesară decizia în unanimitate a Consiliului. Punctele
astfel înscrise pe ordinea de zi se pot supune votului dacă toate normele de
procedură prevăzute în tratate au fost respectate.
(8) Cu toate acestea, în cazul în care o luare de poziţie privind un punct „A” ar putea
conduce la o dezbatere suplimentară sau în care un membru al Consiliului sau
Comisia solicită acest lucru, punctul „A” respectiv este retras de pe ordinea de
zi, cu excepţia cazului în care Consiliul hotărăște altfel.
(9) Orice cerere de înscriere a unui punct în secţiunea „Diverse” este însoţită de un
document explicativ.
(112) Acest paragraf reproduce ultima teză a articolului 4 din Protocolul privind rolul
parlamentelor naţionale în Uniunea Europeană.
Articolul 4
Reprezentarea unui membru al Consiliului
Sub rezerva dispoziţiilor articolului 11 privind delegarea drepturilor de vot, un
membru al Consiliului care nu poate participa la o reuniune poate lua măsuri
pentru a fi reprezentat.
Articolul 5
Reuniuni
(1) Consiliul se întrunește în ședinţă publică atunci când deliberează și votează
un proiect de act legislativ(113). Reuniunile Consiliului nu sunt publice decât în
cazurile menţionate la articolul 8.
(2) Comisia este invitată să ia parte la reuniunile Consiliului. Aceeași dispoziţie se
aplică și pentru Banca Centrală Europeană în cazurile în care aceasta își exercită
dreptul de iniţiativă. Cu toate acestea, Consiliul poate decide să delibereze fără
ca Banca Centrală Europeană sau Comisia să fie prezente.
(3) Membrii Consiliului și ai Comisiei pot fi însoţiţi de funcţionari care îi asistă.
Numele și funcţiile funcţionarilor în cauză se notifică în prealabil Secretariatului
General. Numărul maxim de persoane pentru fiecare delegaţie, prezente
în sala de reuniune a Consiliului în același timp, inclusiv membrii Consiliului,
poate fi stabilit de Consiliu.
(4) Accesul la reuniunile Consiliului se face sub rezerva prezentării unui permis
eliberat de Secretariatul General.
Articolul 6
Secretul profesional și eliberarea de documente în procedurile juridice
(1) Fără a aduce atingere articolelor 7, 8 și 9 și dispoziţiilor privind accesul public la
documente, deliberările Consiliului intră sub incidenţa secretului profesional,
cu excepţia cazurilor și în măsura în care Consiliul hotărăște altfel.
(2) Consiliul sau Coreper pot autoriza eliberarea, în scopul utilizării în cadrul
procedurilor juridice, a unei copii sau a unui extras din acele documente ale
Consiliului care nu au fost încă date publicităţii în conformitate cu dispoziţiile
privind accesul public la documente.
Articolul 7
Procedura legislativă și publicarea
(1) Consiliul se întrunește în ședinţă publică atunci când deliberează și votează un
proiect de act legislativ. În acest scop, ordinea sa de zi include o parte intitulată
„Deliberări legislative”.
(2) Documentele prezentate Consiliului care sunt înscrise la un punct de pe
ordinea de zi din partea „Deliberări legislative” sunt făcute publice, precum
și elementele din procesul-verbal al Consiliului referitoare la această parte din
ordinea de zi.
(113) Această teză reproduce articolul 16 alineatul (8) prima teză din TUE.
(3) Deschiderea către public a reuniunilor Consiliului pentru partea „Deliberări
legislative” a ordinii sale de zi se face prin transmitere publică prin intermediul
mijloacelor audiovizuale, în special într-o sală suplimentară și prin transmiterea în
toate limbile oficiale ale instituţiilor Uniunii Europene prin difuzare video în direct
(video streaming). O versiune înregistrată rămâne disponibilă cel puţin o lună pe
site-ul web al Consiliului. Rezultatul votului se indică prin mijloace vizuale.
Secretariatul General asigură informarea prealabilă a publicului cu privire la
datele și orele aproximative la care au loc transmisiile audiovizuale și ia toate
măsurile practice pentru a asigura punerea în aplicare corespunzătoare a
prezentului articol.
(4) Rezultatele voturilor și explicaţiile voturilor membrilor Consiliului sau ale
reprezentanţilor acestora în comitetul de conciliere prevăzut în procedura
legislativă ordinară, precum și declaraţiile consemnate în procesele-verbale
ale Consiliului și punctele din procesele-verbale referitoare la reuniunea
comitetului de conciliere sunt făcute publice.
(5) În cazul în care i se prezintă propuneri sau iniţiative legislative, Consiliul se
abţine de la adoptarea unor acte care nu sunt prevăzute în tratate, precum
rezoluţiile, concluziile sau declaraţiile, altele decât cele care ţin de adoptarea
actului și care urmează să fie consemnate în procesul-verbal al Consiliului.
Articolul 8
Alte cazuri de deliberări ale Consiliului deschise publicului și de dezbateri
publice
(1) În cazul în care i se prezintă Consiliului o propunere fără caracter legislativ
referitoare la adoptarea de norme care sunt obligatorii din punct de vedere
juridic în sau pentru statele membre, prin intermediul unor regulamente,
directive, decizii-cadru sau decizii, pe baza dispoziţiilor relevante ale tratatelor,
cu excepţia măsurilor interne, a actelor administrative sau bugetare, a actelor
privind relaţiile interinstituţionale sau internaţionale sau a actelor neobligatorii
(precum concluziile, recomandările sau rezoluţiile), prima deliberare a
Consiliului privind noile propuneri importante este deschisă publicului.
Președinţia identifică propunerile noi care sunt importante, însă Consiliul sau
Coreper pot hotărî altfel, după caz.
Președinţia poate hotărî, de la caz la caz, ca deliberările ulterioare ale Consiliului
cu privire la propunerile menţionate la primul paragraf să fie deschise
publicului, exceptând cazul în care Consiliul sau Coreper hotărăsc altfel.
(2) Pe baza unei decizii a Consiliului sau a Coreper, hotărând cu o majoritate
calificată, Consiliul organizează dezbateri publice pe marginea unor chestiuni
importante care afectează interesele Uniunii Europene și ale cetăţenilor săi.
Președinţia, oricare dintre membrii Consiliului sau Comisia propun teme sau
subiecte specifice pentru aceste dezbateri, luând în considerare importanţa
chestiunii și interesul pe care îl prezintă pentru cetăţeni.
(3) Consiliul Afaceri Generale organizează o dezbatere publică de orientare privind
programul pe 18 luni al Consiliului. Dezbaterile de orientare în alte configuraţii
ale Consiliului cu privire la priorităţile acestora se ţin, de asemenea, în public.
Prezentarea de către Comisie a programului său pe cinci ani, a programului
anual de lucru și a strategiei de orientare anuale, precum și dezbaterile
ulterioare din Consiliu, sunt publice.
(4) De la momentul transmiterii ordinii de zi provizorii în temeiul articolului 3:
(a) acele puncte de pe ordinea de zi a Consiliului care sunt deschise publicului
în conformitate cu alineatul (1) sunt însoţite de menţiunea „deliberare
publică”;
(b) acele puncte de pe ordinea de zi a Consiliului care sunt deschise publicului
în conformitate cu alineatele (2) și (3) sunt însoţite de menţiunea „dezbatere
publică”.
Deschiderea către public a deliberărilor Consiliului și a dezbaterilor publice în
conformitate cu prezentul articol se face prin transmisie publică astfel cum se
menţionează la articolul 7 alineatul (3).
Articolul 9
Publicarea voturilor, a explicațiilor voturilor și a procesului-verbal în celelalte
cazuri
(1) În cazurile în care Consiliul adoptă acte fără caracter legislativ prevăzute la
articolul 8 alineatul (1), rezultatele voturilor și explicaţiile voturilor membrilor
Consiliului, precum și declaraţiile consemnate în procesele-verbale ale
Consiliului și punctele din procesele-verbale referitoare la adoptarea acestor
acte sunt făcute publice.
(2) În plus, rezultatele voturilor sunt făcute publice:
(a) atunci când Consiliul hotărăște în conformitate cu titlul V din TUE, prin
decizie unanimă a Consiliului sau a Coreper adoptată la cererea unuia
dintre membrii acestora;
(b) în alte cazuri, printr-o decizie a Consiliului sau a Coreper adoptată la cererea
unuia dintre membrii acestora.
Atunci când rezultatele voturilor Consiliului sunt făcute publice în conformitate
cu literele (a) și (b) de la primul paragraf, explicaţiile voturilor prezentate
în momentul votului se fac, de asemenea, publice, la cererea membrilor
Consiliului în cauză, cu respectarea prezentului regulament de procedură, a
securităţii juridice și a intereselor Consiliului.
Declaraţiile consemnate în procesele-verbale ale Consiliului și punctele din
procesele-verbale privind adoptarea actelor prevăzute la literele (a) și (b) de la
primul paragraf se fac publice prin decizia Consiliului sau a Coreper adoptată
la cererea unuia dintre membrii acestora.
(3) Exceptând cazurile în care deliberările Consiliului sunt deschise către public
în conformitate cu articolele 7 și 8, voturile nu sunt făcute publice în cazul
discuţiilor care conduc la voturi indicative sau la adoptarea unor acte
pregătitoare.
Articolul 10
Accesul public la documentele Consiliului
Dispoziţiile specifice privind accesul public la documentele Consiliului sunt
stabilite în anexa II.

Articolul 11
Modalități de vot și cvorum
(1) Consiliul votează la iniţiativa președintelui.
De asemenea, președintele trebuie să iniţieze o procedură de vot la iniţiativa
unui membru al Consiliului sau al Comisiei, cu condiţia ca majoritatea
membrilor Consiliului să se pronunţe în acest sens.
(2) Membrii Consiliului votează în ordinea statelor membre conform listei de
succesiune a președinţiilor, începând cu membrul care, în conformitate cu
ordinea menţionată, urmează membrului care exercită funcţia de președinte.
(3) În caz de vot, fiecare membru al Consiliului poate primi mandat din partea
unui singur alt membru(114).
(4) Consiliul poate vota numai în prezenţa majorităţii membrilor Consiliului care au
drept de vot în conformitate cu tratatele. Atunci când se votează, președintele,
asistat de Secretariatul General, verifică dacă este întrunit cvorumul.
(5) Atunci când o decizie trebuie adoptată de către Consiliu cu majoritate calificată,
65 % din populaţia Uniunii sau, în cazul în care nu participă la vot toate statele
membre, din populaţia statelor membre participante, precum și numărul minim
al membrilor Consiliului reprezentând mai mult de 35 % din populaţia statelor
membre participante se calculează în conformitate cu cifrele referitoare la populaţie
prevăzute în anexa III. Aceste cifre se aplică și în perioada cuprinsă între 1 noiembrie
2014 și 31 martie 2017, în cazul în care, în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din
Protocolul nr. 36 privind dispoziţiile tranzitorii, anexat la Tratatul privind Uniunea
Europeană, la Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene și la Tratatul de instituire
a Comunităţii Europene a Energiei Atomice, un membru al Consiliului solicită
adoptarea unui act cu majoritatea calificată, astfel cum este definită la alineatul (3)
din respectivul articol, sau un membru al Consiliului solicită să se verifice dacă statele
membre care constituie majoritatea calificată reprezintă cel puţin 62 % din populaţia
totală a Uniunii.
(6) Începând cu data de 1 ianuarie a fiecărui an, Consiliul adaptează cifrele
prevăzute în anexa III, în conformitate cu datele de care dispune Oficiul pentru
Statistică al Uniunii Europene la data de 30 septembrie a anului precedent.
Respectiva decizie se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Articolul 12
Procedura scrisă obișnuită și procedura tacită
(1) Actele Consiliului privind o problemă urgentă pot fi adoptate printr-un vot
exprimat în scris, în cazul în care Consiliul sau Coreper decid în unanimitate să
folosească procedura menţionată. În împrejurări speciale, președintele poate
propune, de asemenea, utilizarea acestei proceduri; în acest caz, se poate
utiliza votul exprimat în scris dacă toţi membrii Consiliului sunt de acord cu
această procedură.
(114) Acest alineat reproduce articolul 239 din TFUE.

În cazul în care votul exprimat în scris se referă la o problemă pe care Comisia
a înaintat-o Consiliului, se solicită acceptarea de către Comisie a utilizării
procedurii scrise.
Secretariatul General elaborează lunar o sinteză a actelor adoptate prin
procedura scrisă. Această sinteză include eventualele declaraţii care urmează
să fie consemnate în procesul-verbal al Consiliului. Din această sinteză, părţile
referitoare la adoptarea actelor legislative sunt făcute publice.
(2) La iniţiativa președinţiei, Consiliul poate acţiona prin intermediul unei
proceduri scrise simplificate, denumite „procedura tacită”:
(a) în scopul adoptării textului unui răspuns la o întrebare cu solicitare de
răspuns scris sau, după caz, la o întrebare cu solicitare de răspuns oral
înaintată Consiliului de un membru al Parlamentului European, după ce
proiectul de răspuns a fost examinat de Coreper(115);
(b) în scopul numirii membrilor Comitetului Economic și Social și a membrilor
Comitetului Regiunilor, precum și a supleanţilor acestora, după ce proiectul
de decizie a fost examinat de Coreper;
(c) în scopul luării deciziei de consultare a altor instituţii, organe, oficii sau
agenţii, ori de câte ori consultarea este impusă de tratate;
(d) în scopul punerii în aplicare a politicii externe și de securitate comună prin
reţeaua „COREU” (procedura tacită COREU)(116).
În acest caz, textul relevant se consideră adoptat la sfârșitul perioadei stabilite
de președinţie, în funcţie de urgenţa problemei, cu excepţia cazului în care un
membru al Consiliului obiectează.
(3) Secretariatul General constată finalizarea procedurilor scrise.
Articolul 13
Procese-verbale
(1) Pentru fiecare reuniune se întocmește un proces-verbal și, după aprobare,
acesta este semnat de secretarul general. Acesta poate delega semnarea
acestuia directorilor generali ai Secretariatului General.
Ca regulă generală, procesul-verbal indică, pentru fiecare punct de pe ordinea de zi:
- documentele prezentate Consiliului;
- deciziile adoptate sau concluziile la care a ajuns Consiliul;
- declaraţiile făcute de Consiliu și cele a căror includere pe ordinea de zi a
fost solicitată de un membru al Consiliului sau de Comisie.
(115) A se vedea declaraţia (e) în continuare:

(e) referitor la articolul 12 alineatul (2) literele (a), (b) și (c)
„În conformitate cu practica obișnuită a Consiliului, termenul stabilit va fi în mod
normal de trei zile lucrătoare“.
(116) A se vedea declaraţia (f ) în continuare:
(f ) Referitor la articolul 12 alineatul (2) litera (d)
„Consiliul subliniază faptul că reţeaua COREU trebuie utilizată în conformitate cu concluziile
Consiliului din 12 iunie 1995 (doc. 7896/95) privind metodele de lucru ale Consiliului“.
(2) Secretariatul General elaborează proiectele de procese-verbale în termen de
cincisprezece zile și le înaintează Consiliului sau Coreper în vederea aprobării.
(3) Înainte de această aprobare, orice membru al Consiliului sau Comisia poate
solicita să se introducă mai multe detalii în procesul-verbal cu privire la orice
punct de pe ordinea de zi. Aceste solicitări pot fi formulate în cadrul Coreper.
(4) Procesele-verbale corespunzătoare părţilor de „Deliberări legislative” ale
reuniunilor Consiliului sunt transmise direct parlamentelor naţionale după
aprobare și, simultan, guvernelor statelor membre.
Articolul 14
Deliberările și deciziile pe baza documentelor și proiectelor elaborate în
limbile prevăzute de regimul lingvistic în vigoare
(1) Cu excepţia cazurilor în care Consiliul hotărăște în unanimitate contrariul din motive
de urgenţă, Consiliul deliberează și ia decizii numai pe baza unor documente și
proiecte întocmite în limbile prevăzute de regimul lingvistic în vigoare.
(2) Orice membru al Consiliului poate să se opună dezbaterii dacă textele
eventualelor modificări propuse nu sunt elaborate în limbile prevăzute la
alineatul (1) pe care acesta le specifică.
Articolul 15
Semnarea actelor
Textul actelor adoptate de Parlamentul European și de Consiliu conform procedurii
legislative ordinare, precum și cel al actelor adoptate de Consiliu sunt semnate de
președintele în exerciţiu la momentul adoptării lor și de secretarul general. Secretarul
general poate delega semnarea directorilor generali ai Secretariatului General.
Articolul 16(117)
Absența posibilității de a participa la vot
În sensul aplicării prezentului regulament de procedură, se iau în considerare, în
mod corespunzător, în conformitate cu anexa IV, cazurile în care, în baza tratatelor,
unul sau mai mulţi membri ai Consiliului nu pot participa la vot.
Articolul 17
Publicarea actelor în Jurnalul Oficial
(1) Secretarul general asigură publicarea următoarelor acte în Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene (denumit în continuare „Jurnalul Oficial”):
(117) A se vedea declaraţia (g) în continuare:

(g) referitor la articolul 16 și anexa IV
„Consiliul convine că dispoziţiile articolului 16 și dispoziţiile din anexa IV se aplică
actelor pentru a căror adoptare unii membri ai Consiliului, în conformitate cu
tratatele, nu au dreptul să voteze. Cu toate acestea, aplicarea articolului 7 din TUE
nu este reglementată de aceste dispoziţii. În primul caz de aplicare a dispoziţiilor
privind cooperarea consolidată, Consiliul va examina, având în vedere experienţa
dobândită în alte domenii, adaptările necesare ale articolul 16 și ale anexei IV la
regulamentul de procedură.”
(a) actele prevăzute la articolul 297 alineatul (1) și alineatul (2) al doilea paragraf
din TFUE;
(b) poziţiile în primă lectură adoptate de Consiliu conform procedurii legislative
ordinare, precum și expunerile de motive ale acestora;
(c) iniţiativele prezentate Consiliului în conformitate cu articolul 76 din TFUE de
adoptare a unui act legislativ;
(d) acordurile internaţionale încheiate de Uniune.
În Jurnalul Oficial se face menţiune cu privire la intrarea în vigoare a acestor
acorduri;
(e) acordurile internaţionale încheiate de Uniune în domeniul politicii externe
și de securitate comune, cu excepţia cazurilor în care Consiliul hotărăște
altfel în temeiul articolelor 4 și 9 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al
Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul
public la documentele Parlamentului European, Consiliului și Comisiei(118).
În Jurnalul Oficial se face menţiune cu privire la intrarea în vigoare a acordurilor
publicate în Jurnalul Oficial.
(2) Cu excepţia cazurilor în care Consiliul sau Coreper hotărăște contrariul,
secretarul general asigură publicarea următoarelor acte în Jurnalul Oficial:
(a) iniţiativele prezentate Consiliului în conformitate cu articolul 76 din TFUE în
alte cazuri decât cele prevăzute la alineatul (1) litera (c);
(b) directivele și deciziile prevăzute la articolul 297 alineatul (2) paragraful al
treilea din TFUE, recomandările și avizele, cu excepţia deciziilor prevăzute
la alineatul (3) din prezentul articol.
(3) Consiliul sau Coreper hotărăște în unanimitate, pentru fiecare caz în parte, dacă
secretarul general trebuie să asigure publicarea în Jurnalul Oficial a deciziilor
prevăzute la articolul 25 din TUE.
(4) Consiliul sau Coreper hotărăște în unanimitate, pentru fiecare caz în parte și
ţinând seama de eventuala publicare a actului de bază, dacă secretarul general
trebuie să asigure publicarea următoarelor acte în Jurnalul Oficial:
(a) deciziile de punere în aplicare a deciziilor prevăzute la articolul 25 din TUE;
(b) deciziile adoptate în conformitate cu articolul 31 alineatul (2) prima și a
doua liniuţă din TUE;
(c) celelalte acte ale Consiliului, precum concluziile sau rezoluţiile.
(5) În cazul în care un acord încheiat între Uniune sau Comunitatea Europeană
a Energiei Atomice și unul sau mai multe state sau organizaţii internaţionale
instituie un organism învestit cu competenţe de luare a deciziilor, Consiliul
stabilește, la încheierea unui asemenea acord, dacă deciziile ce urmează să fie
adoptate de organismul respectiv trebuie publicate în Jurnalul Oficial.
(118) JO L 145, 31.5.2001, p. 43.

Articolul 18
Notificarea actelor
(1) Directivele și deciziile prevăzute la articolul 297 alineatul 2 paragraful al treilea
din TFUE se notifică destinatarilor lor de către secretarul general sau de către
un director general care acţionează în numele său.
(2) Atunci când nu sunt publicate în Jurnalul Oficial, următoarele acte se notifică
destinatarilor lor de către secretarul general sau un director general care
acţionează în numele său:
(a) recomandările;
(b) deciziile prevăzute la articolul 25 din TUE;
(3) Secretarul general sau directorul general care acţionează în numele său
eliberează guvernelor statelor membre și Comisiei copii certificate conforme
cu originalul ale directivelor și deciziilor Consiliului prevăzute la articolul 297
alineatul 2 paragraful al treilea din TFUE, precum și ale recomandărilor Consiliului.
Articolul 19(119)
Coreper, comitete și grupuri de lucru
(1) Coreper răspunde de pregătirea lucrărilor Consiliului și de îndeplinirea
mandatelor care îi sunt încredinţate de Consiliu. În toate situaţiile(120), acesta
asigură consecvenţa politicilor și acţiunilor Uniunii Europene și veghează la
respectarea următoarelor principii și norme:
(a) principiile legalităţii, subsidiarităţii, proporţionalităţii și al justificării actelor;
(b) normele de stabilire a competenţelor instituţiilor, organelor, oficiilor și
agenţiilor Uniunii;
(c) dispoziţiile bugetare;
(d) normele privind procedura, transparenţa și calitatea redactării.
(2) Toate punctele înscrise pe ordinea de zi a unei reuniuni a Consiliului fac
obiectul unei examinări prealabile a Coreper, cu excepţia cazurilor în care
acesta din urmă hotărăște contrariul. Coreper depune toate eforturile pentru
a ajunge la un acord la nivelul său, care este prezentat Consiliului în vederea
adoptării. Acesta asigură prezentarea adecvată a dosarelor către Consiliu și,
dacă este cazul, prezintă orientări, opţiuni sau sugestii de soluţii. În cazul unei
urgenţe, Consiliul, hotărând în unanimitate, poate decide să delibereze fără ca
această examinare prealabilă să aibă loc.
(119) Aceste dispoziţii nu aduc atingere rolului Comitetului economic și financiar prevăzut
la articolul 134 din TFUE și deciziilor existente ale Consiliului privind acest comitet
(JO L 358, 31.12.1998, p. 109 și JO L 5, 9.1.1999, p. 71).
(120) A se vedea declaraţia (h) în continuare:
(h) referitor la articolul 19 alineatul (1)
„Coreper asigură consecvenţa și respectarea principiilor stabilite la alineatul (1), în
special în cazul subiectelor care necesită pregătire de fond în alte forumuri.”
(3) Pot fi constituite comitete sau grupuri de lucru de către sau cu aprobarea
Coreper cu scopul de a realiza anumite lucrări pregătitoare sau studii definite
în prealabil.
Secretariatul General actualizează și publică lista grupurilor de pregătire.
Numai comitetele și grupurile de lucru din această listă se pot întruni în calitate
de grupuri de pregătire ale Consiliului.
(4) Președinţia Coreper este asigurată, în funcţie de punctele de pe ordinea de
zi, de reprezentantul permanent sau de reprezentantul permanent adjunct al
statului membru care deţine președinţia Consiliului Afaceri Generale.
Președinţia Comitetului politic și de securitate este asigurată de un reprezentant
al Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de
securitate.
Președinţia celorlalte grupuri de pregătire și a formaţiunilor Consiliului, cu
excepţia formaţiunii Afaceri Externe, este asigurată de un delegat al statului
membru care asigură președinţia formaţiunii respective, cu excepţia situaţiilor
în care Consiliul hotărăște contrariul, cu majoritate calificată. Lista prevăzută
la alineatul (3) paragraful al doilea cuprinde și grupurile de pregătire pentru
care Consiliul a hotărât, în conformitate cu articolul 4 din decizia Consiliului
European privind exercitarea președinţiei Consiliului, exercitarea unui alt tip de
președinţie.
(5) Pentru pregătirea reuniunilor formaţiunilor Consiliului care se întrunesc o dată
pe semestru, în cazul în care aceste reuniuni se desfășoară în prima jumătate
a semestrului, reuniunile altor comitete decât Coreper și cele ale grupurilor de
lucru desfășurate în cursul semestrului precedent sunt prezidate de delegatul
statului membru care trebuie să exercite președinţia reuniunilor Consiliului
menţionate anterior.
(6) Sub rezerva aplicabilităţii unui alt tip de președinţie, în cazul în care un
dosar este analizat în principal în cursul unui semestru, un delegat al statului
membru care deţine președinţia în timpul semestrului respectiv poate, în
cursul semestrului precedent, să prezideze reuniunile comitetelor, cu excepţia
Coreper, cât și ale grupurilor de lucru, atunci când acestea dezbat dosarul
respectiv. Aplicarea practică a prezentului alineat face obiectul unui acord
între cele două președinţii în cauză.
În cazul particular al examinării bugetului Uniunii pentru un anumit exerciţiu
financiar, reuniunile grupurilor de pregătire ale Consiliului, altele decât Coreper,
care se ocupă cu pregătirea punctelor de pe ordinea de zi a Consiliului privind
examinarea bugetului sunt prezidate de un delegat al statului membru care
deţine președinţia Consiliului în cursul celui de al doilea semestru al anului
anterior exerciţiului financiar în cauză. Același lucru se aplică, cu acordul
celeilalte președinţii, în ceea ce privește prezidarea reuniunilor Consiliului în
momentul în care se discută punctele menţionate anterior privind bugetul.
Președinţiile vizate se consultă cu privire la modalităţile practice.
(7) În conformitate cu dispoziţiile relevante menţionate în continuare, Coreper
poate adopta următoarele decizii de procedură, cu condiţia ca punctele
referitoare la acestea să fi fost incluse pe ordinea de zi provizorie cu cel puţin

trei zile lucrătoare înainte de reuniune. Se impune o decizie în unanimitate în
cadrul Coreper pentru orice derogare de la perioada respectivă(121):
(a) decizia de desfășurare a unei reuniuni a Consiliului într-un alt loc decât
Bruxelles sau Luxemburg [articolul 1 alineatul (3)];
(b) autorizaţia de realizare a unei copii sau a unui extras al unui document al
Consiliului pentru a fi folosit în proceduri judiciare [articolul 6 alineatul (2)];
(c) decizia de a ţine o dezbatere publică în cadrul Consiliului sau de a nu a ţine
o anumită deliberare a Consiliului în public [articolul 8 alineatele (1), (2) și (3)];
(d) decizia de a face publice rezultatele voturilor și declaraţiile înscrise în procesele
verbale ale Consiliului în cazurile stabilite la articolul 9 alineatul (2);
(e) decizia de a utiliza procedura scrisă [articolul 12 alineatul (1)];
(f) aprobarea sau modificarea proceselor-verbale ale Consiliului [articolul 13
alineatele (2) și (3)];
(g) decizia de a publica sau de a nu publica un text sau un act în Jurnalul Oficial
[articolul 17 alineatele (2), (3) și (4)];
(h) decizia de a consulta o instituţie sau un organism ori de câte ori această
consultare este impusă de tratate;
(i) decizia de a stabili sau de a prelungi un termen limită pentru consultarea
unei instituţii sau a unui organism;
(j) decizia de a prelungi termenele prevăzute la articolul 294 alineatul (14) din
TFUE;
(k) aprobarea formulării unei scrisori care urmează a fi transmisă unei instituţii
sau unui organism.
Articolul 20
Președinția și buna desfășurare a lucrărilor
(1) Președinţia este responsabilă pentru aplicarea prezentului regulament de
procedură și asigură buna desfășurare a dezbaterilor. În special, președinţia
asigură respectarea dispoziţiilor anexei V privind metodele de lucru ale
Consiliului.
Pentru a asigura buna desfășurare a dezbaterilor președinţia poate, cu excepţia
cazurilor în care Consiliul decide altfel, să ia orice măsură adecvată necesară pentru
ca timpul disponibil în cursul reuniunilor să fie folosit cât mai eficient, în special:
(a) să limiteze, pentru dezbaterea unui anumit punct, numărul de persoane
din fiecare delegaţie prezente în sala de reuniune și să decidă dacă să
autorizeze sau nu deschiderea unei săli suplimentare;
(121) A se vedea declaraţia (i) în continuare:

(i) referitor la articolul 19 alineatul (7)
„În cazul în care un membru al Consiliului consideră că un proiect de decizie de
procedură prezentat Coreper în vederea adoptării în conformitate cu articolul 19
alineatul (7) ridică o chestiune de fond, proiectul de decizie se înaintează Consiliului“.
(b) să stabilească ordinea în care se abordează punctele și durata dezbaterilor
pe marginea acestora;
(c) să organizeze timpul alocat pentru dezbaterea unui anumit punct, în
special limitând timpul în care participanţii pot lua cuvântul și stabilind
ordinea intervenţiilor lor;
(d) să solicite delegaţiilor să prezinte în scris propunerile lor pentru modificarea
unui text luat în discuţie înainte de o anumită dată, însoţite, dacă este cazul,
de o scurtă explicaţie;
(e) să solicite delegaţiilor care au poziţii identice sau similare asupra unui
anumit punct, text sau parte a unui text să desemneze una dintre aceste
delegaţii pentru a exprima poziţia lor comună în cadrul reuniunii sau în
scris înainte de reuniune.
(2) Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 19 alineatele (4)-(6), competenţelor
și răspunderii sale politice generale, președinţia semestrială este sprijinită în
îndeplinirea tuturor responsabilităţilor sale, pe baza programului pe 18 luni, sau
în temeiul altor înţelegeri convenite între aceștia, de ceilalţi membri ai grupului
prestabilit de trei state membre prevăzut la articolul 1 alineatul (4). De asemenea,
președinţia este sprijinită, după caz, de către reprezentantul statului membru
care va deţine președinţia următoare. Acest stat membru sau un membru al
grupului respectiv, la solicitarea președinţiei și acţionând în conformitate cu
instrucţiunile sale, o înlocuiește, după cum este cazul, o eliberează, dacă este
necesar, de anumite sarcini și asigură continuitatea lucrărilor Consiliului.
Articolul 21(122)(123)
Rapoartele comitetelor și ale grupurilor de lucru
Fără a aduce atingere celorlalte dispoziţii din prezentul regulament de procedură,
președinţia organizează reuniunile diferitelor comitete și grupuri de lucru, astfel
încât rapoartele acestora să fie disponibile înainte de reuniunile Coreper în cadrul
cărora trebuie analizate.
Cu excepţia cazului în care raţiuni de urgenţă impun un alt mod de acţiune,
președinţia amână pentru o reuniune ulterioară a Coreper punctele referitoare
la actele legislative asupra cărora comitetul sau grupul de lucru nu și-a finalizat
lucrările cu cel puţin cinci zile lucrătoare înainte de reuniunea Coreper.
(122) Aceste dispoziţii nu aduc atingere rolului Comitetului economic și financiar, în

conformitate cu articolul 134 din TFUE și deciziilor actuale ale Consiliului privind
acest comitet (JO L 358, 31.12.1998, p. 109 și JO L 5, 9.1.1999, p. 71).
(123) A se vedea declaraţia (j) în continuare:
(j) referitor la articolul 21
„Rapoartele grupurilor de lucru și orice alte documente utilizate ca bază pentru
deliberările Coreper trebuie trimise delegaţiilor în timp util pentru a permite
examinarea acestora“.
Articolul 22
Calitatea redactării(124)
Pentru a sprijini Consiliul în sarcina sa de a asigura calitatea redactării actelor
legislative pe care le adoptă, serviciul juridic este responsabil cu verificarea, la
momentul oportun, a calităţii redactării propunerilor și a proiectelor de acte,
precum și cu formularea unor sugestii privind redactarea destinate Consiliului și
organelor sale, în temeiul Acordului interinstituţional din 22 decembrie 1998 privind
liniile directoare comune pentru calitatea redactării legislaţiei comunitare(125).
Pe parcursul întregului proces legislativ, cei care prezintă texte în cadrul lucrărilor
Consiliului acordă o atenţie specială calităţii redactării acestora.
Articolul 23
Secretarul general și Secretariatul General
(1) Consiliul este sprijinit de un Secretariatul General, condus de un secretar general.
Secretarul general este numit de Consiliu, care hotărăște cu majoritate calificată.
(2) Consiliul decide cu privire la organizarea Secretariatului General(126).
Sub autoritatea sa, secretarul general adoptă toate măsurile necesare pentru a
asigura buna funcţionare a Secretariatului General.
(3) Secretariatul General este implicat îndeaproape și continuu în organizarea,
coordonarea și controlul consecvenţei lucrărilor Consiliului și a punerii în
aplicare a programului său pe 18 luni. Sub responsabilitatea și îndrumarea
președinţiei, Secretariatul General asistă Consiliul la identificarea soluţiilor.
(4) Secretarul general prezintă Consiliului un proiect de estimare a cheltuielilor
Consiliului în timp util pentru a se asigura că termenele prevăzute în dispoziţiile
financiare sunt respectate.
(5) Secretarul general are răspundere deplină în gestionarea creditelor înscrise în
secţiunea II — Consiliul European și Consiliul — a bugetului și adoptă toate
măsurile necesare pentru a asigura buna gestiune a acestora. Acesta execută
creditele în cauză în conformitate cu dispoziţiile regulamentului financiar
aplicabile bugetului Uniunii.
(124) A se vedea declaraţia (k) în continuare:

(k) referitor la articolul 22
„Serviciul juridic al Consiliului a fost, de asemenea, instruit să acorde asistenţă
statelor membre care prezintă iniţiative în înţelesul articolului 76 litera (b) din TFUE,
în principal pentru a controla calitatea redactării unor asemenea iniţiative, în cazul
în care asistenţa respectivă este solicitată de statul membru în cauză“.
A se vedea declaraţia (l) în continuare:
(l) referitor la articolul 22
„Membrii Consiliului fac observaţii privind propunerile de codificare oficială a
textelor legislative în termen de treizeci de zile de la difuzarea unor astfel de
propuneri de către Secretariatul General.Membrii Consiliului se asigură că acele
dispoziţii ale propunerilor de reformulare a textelor legislative care au fost preluate
din actul precedent fără modificări de fond sunt examinate în conformitate cu
principiile stabilite pentru examinarea propunerilor de codificare“.
(125) JO L 73, 17.3.1999, p. 1.
( )
126
Alineatul (1) și alineatul (2) primul paragraf reproduc articolul 240 alineatul (2) din TFUE.
Articolul 24
Securitatea
Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, adoptă normele de securitate.
Articolul 25
Sarcinile în calitate de depozitar al acordurilor
În cazul în care secretarul general este desemnat ca depozitar al unui acord
încheiat între Uniune sau Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și unul sau
mai multe state sau organizaţii internaţionale, actele de ratificare, acceptare sau
aprobare a acordurilor se depun la adresa Consiliului.
În asemenea situaţii, secretarul general îndeplinește sarcinile de depozitar și se
asigură, de asemenea, că datele de intrare în vigoare a acordurilor în cauză sunt
publicate în Jurnalul Oficial.
Articolul 26
Reprezentarea în fața Parlamentului European
Consiliul este reprezentat în faţa Parlamentului European sau a comisiilor acestuia
de către președinţie sau, cu acordul acesteia din urmă, de către un membru
al grupului prestabilit de trei state membre prevăzut la articolul 1 alineatul (4),
de către președinţia următoare sau de către secretarul general. De asemenea,
Consiliul poate fi reprezentat în faţa comisiilor Parlamentului European de către
înalţi funcţionari ai Secretariatului General care acţionează în conformitate cu
instrucţiunile președinţiei.
În cazul Consiliului Afaceri Externe, Consiliul este reprezentat în faţa Parlamentului
European și a comisiilor acestuia de către președintele acestei formaţiuni. Dacă
este necesar, președintele poate fi înlocuit de către membrul acestei formaţiuni
a Consiliului care reprezintă statul membru care exercită președinţia semestrială
a Consiliului. În conformitate cu instrucţiunile președintelui Consiliului Afaceri
Externe, acesta poate, de asemenea, să fie reprezentat în faţa comisiilor
Parlamentului European de către înalţi funcţionari ai Serviciului european pentru
acţiunea externă sau, după caz, ai Secretariatului General.
Consiliul poate, de asemenea, să își prezinte punctele de vedere Parlamentului
European printr-o declaraţie scrisă.
Articolul 27
Dispoziții privind forma actelor
Dispoziţiile privind forma actelor sunt prevăzute în anexa VI.
Articolul 28
Corespondența adresată Consiliului
Corespondenţa adresată Consiliului se trimite președintelui, la sediul Consiliului,
la următoarea adresă:
Conseil de l’Union européenne
rue de la Loi, 175
B - 1048 Bruxelles

ANEXA I
LISTA FORMAȚIUNILOR CONSILIULUI

1. Afaceri Generale(127);
2. Afaceri Externe(128);
3. Afaceri Economice și Financiare(129);
4. Justiţie și Afaceri Interne(130);
5. Ocuparea Forţei de Muncă, Politică Socială, Sănătate și Consumatori;
6. Competitivitate (piaţă internă, industrie, cercetare și spaţiu)(131);
7. Transporturi, Telecomunicaţii și Energie;
8. Agricultură și Pescuit;
9. Mediu;
10. Educaţie, Tineret, Cultură și Sport(132).
Fiecare stat membru trebuie să stabilească modul de reprezentare în cadrul
Consiliului, în conformitate cu articolul 16 alineatul (2) din TUE.
Mai mulţi miniștri pot participa ca membri cu drepturi depline în aceeași
formaţiune a Consiliului, ordinea de zi și organizarea lucrărilor fiind adaptate în
consecinţă(133).
(127) Formaţiune instituită prin articolul 16 alineatul (6) al doilea paragraf din TUE.
( )
128
Formaţiune instituită prin articolul 16 alineatul (6) al treilea paragraf din TUE.
( )
129
Inclusiv Bugetul.
( )
130
Inclusiv Protecţia civilă.
( )
131
Inclusiv Turismul.
( )
132
Inclusiv domeniul audiovizualului.
( )
133
A se vedea declaraţia (m) în continuare:
(m) referitor la anexa I, al doilea paragraf:
„Președinţia organizează ordinile de zi ale Consiliului grupând punctele de pe
ordinea de zi care au legătură între ele, pentru a facilita participarea reprezentanţilor
naţionali implicaţi, mai ales în cazul în care o anumită formaţiune a Consiliului
trebuie să se ocupe o serie de subiecte distincte.”

ANEXA II
DISPOZIȚII SPECIFICE PRIVIND ACCESUL PUBLICULUI LA

DOCUMENTELE CONSILIULUI
Articolul 1
Domeniul de aplicare
Orice persoană fizică sau juridică are acces la documentele Consiliului în
conformitate cu principiile, condiţiile și limitele stabilite prin Regulamentul (CE)
nr. 1049/2001 și cu dispoziţiile specifice prevăzute de prezenta anexă.
Articolul 2
Consultarea cu privire la documentele emise de terțe părți
(1) În sensul aplicării articolului 4 alineatul (5) și a articolului 9 alineatul (3) din
Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, cu excepţia cazurilor în care rezultă în mod
clar, în urma examinării documentului în conformitate cu articolul 4 alineatele
(1), (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, că documentul nu trebuie să
fie divulgat, terţa parte în cauză este consultată în cazul în care:
(a) documentul este un document sensibil în înţelesul articolului 9 alineatul (1)
din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001;
(b) documentul provine de la un stat membru și:
- a fost prezentat Consiliului înainte de 3 decembrie 2001, sau
- statul membru în cauză a solicitat ca acesta să nu fie divulgat fără acordul
său prealabil.
(2) În toate celelalte cazuri, în situaţia în care Consiliul primește o cerere privind
un document aflat în posesia sa care provine de la o terţă parte, Secretariatul
General, în sensul aplicării articolului 4 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr.
1049/2001, consultă partea terţă vizată, cu excepţia cazurilor în care, în urma
examinării documentului, rezultă în mod clar, în conformitate cu articolul 4
alineatele (1), (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, faptul că acesta
trebuie sau nu trebuie să fie divulgat.
(3) Terţa parte este consultată în scris (inclusiv prin poșta electronică) și i se acordă
un termen rezonabil pentru a răspunde, ţinând seama de termenul stabilit
la articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001. În cazurile menţionate la
alineatul (1), terţa parte este invitată să își exprime avizul în scris.
(4) În cazul în care documentul nu intră sub incidenţa alineatului (1) litera (a)
sau (b), iar Secretariatul General, în urma avizului negativ al terţei părţi, nu
are convingerea că articolul 4 alineatul (1) sau (2) din Regulamentul (CE)
nr. 1049/2001 este aplicabil, dosarul este prezentat Consiliului.
În cazul în care Consiliul are în vedere punerea documentului la dispoziţia
publicului, terţa parte este informată imediat în scris asupra intenţiei Consiliului
de a face public documentul după o perioadă de cel puţin zece zile lucrătoare.
În același timp, terţei părţi i se atrage atenţia asupra articolului 279 din TFUE.
Articolul 3
Cererile de consultare primite de la alte instituții
sau de la statele membre
Cererile de consultare a Consiliului, formulate de o altă instituţie sau de un stat
membru referitoare la cererea privind un document al Consiliului, se trimit prin
poștă electronică la adresa access@consilium.europa.eu sau prin fax la numărul:
+32(0)2 281 63 61.
Secretariatul General comunică prompt avizul său în numele Consiliului, ţinând
seama de termenul necesar pentru adoptarea unei decizii de către instituţia sau
statul membru în cauză, fără a depăși termenul de cinci zile lucrătoare.
Articolul 4
Documente care provin de la statele membre
Orice cerere formulată de un stat membru în temeiul articolului 4 alineatul (5)
din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 se adresează în scris Secretariatului General.
Articolul 5
Cereri prezentate de statele membre
Atunci când un stat membru prezintă o cerere Consiliului, aceasta este tratată
în conformitate cu articolele 7 și 8 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 și cu
dispoziţiile pertinente din prezenta anexă. În cazul unui refuz total sau parţial al
accesului, solicitantul este informat că orice cerere de confirmare trebuie adresată
direct Consiliului.
Articolul 6
Adresa pentru cereri
Cererile de acces la un document se adresează în scris
Secretariatului General al Consiliului, rue de la Loi 175, B-1048 Bruxelles, prin
poștă electronică la adresa access@consilium.europa.eu sau prin fax la numărul:
+32(0)2 281 63 61
Articolul 7
Prelucrarea cererilor inițiale
Sub rezerva articolului 9 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001,
orice cerere de acces la un document al Consiliului este examinată de Secretariatul
General.
Articolul 8
Prelucrarea cererilor de confirmare
Sub rezerva articolului 9 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001,
orice cerere de confirmare face obiectul unei decizii a Consiliului.
Articolul 9
Taxe
Secretarul general stabilește taxele pentru eliberarea și transmiterea copiilor
documentelor Consiliului.

Articolul 10
Registrul public al documentelor Consiliului
(1) Secretariatul General răspunde de asigurarea accesului public la registrul
documentelor Consiliului.
(2) Pe lângă trimiterile la documente, în registru se indică documentele elaborate
după 1 iulie 2000 care au fost deja puse la dispoziţia publicului. Sub rezerva
Regulamentului (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din
18 decembrie 2000 privind protecţia persoanelor fizice cu privire la prelucrarea
datelor cu caracter personal de către instituţiile și organele comunitare și
privind libera circulaţie a acestor date(134) și a articolului 16 din Regulamentul
(CE) nr. 1049/2001, conţinutul acestora se publică pe Internet.
Articolul 11
Documente direct accesibile publicului
(1) Prezentul articol se aplică tuturor documentelor Consiliului, cu condiţia ca
acestea să nu fie clasificate și fără a aduce atingere posibilităţii de a prezenta o
cerere scrisă în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001.
(2) În sensul prezentului articol:
- „difuzare” înseamnă distribuirea versiunii finale a unui document membrilor
Consiliului, reprezentanţilor sau delegaţilor acestora;
- „document legislativ” înseamnă orice document privind examinarea și
adoptarea unui act legislativ.
(3) Secretariatul General pune la dispoziţia publicului următoarele documente de
îndată ce au fost difuzate:
(a) documente al căror autor nu este nici Consiliul, nici un stat membru, care au
fost făcute publice de către autorul lor sau cu acordul acestuia;
(b) ordinea de zi provizorie a reuniunilor Consiliului în diferitele sale formaţiuni;
(c) orice text adoptat de Consiliu și destinat publicării în Jurnalul Oficial.
(4) Cu condiţia ca acestea să nu intre în mod clar sub incidenţa niciuneia
dintre excepţiile stabilite la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001,
Secretariatul General poate, de asemenea, să pună la dispoziţia publicului
următoarele documente de îndată ce au fost difuzate:
(a) ordinea de zi provizorie a comitetelor și a grupurilor de lucru;
(b) alte documente, precum notele de informare, rapoartele, rapoartele
intermediare și rapoartele privind stadiul lucrărilor în cadrul Consiliului sau
în cadrul unuia din grupurile sale de pregătire, care nu reflectă poziţiile
individuale ale delegaţiilor, cu excepţia avizelor și contribuţiilor serviciului
juridic.
(5) Pe lângă documentele menţionate la alineatele (3) și (4), Secretariatul General
pune la dispoziţia publicului următoarele documente legislative și următoarele
alte tipuri de documente, de îndată ce au fost difuzate:
(134) JO L 8, 12.1.2001, p. 1.
(a) notele de însoţire și copiile scrisorilor privind actele legislative și acte
menţionate la articolul 8 alineatul (1) din regulamentul de procedură,
adresate Consiliului de către alte instituţii sau organisme ale Uniunii
Europene sau, sub rezerva articolului 4 alineatul (5) din Regulamentul (CE)
nr. 1049/2001, de către un stat membru;
(b) documentele prezentate Consiliului care sunt înscrise sub un punct inclus
în partea „Deliberări legislative” a ordinii de zi sau însoţite de menţiunea
„deliberare publică” sau „dezbatere publică”, în conformitate cu articolul 8
din regulamentul de procedură;
(c) notele prezentate Coreper și/sau Consiliului în vederea aprobării (notele
aferente punctelor „I/A” și „A”) referitoare la proiecte de acte legislative și
de acte prevăzute la articolul 8 alineatul (1) din regulamentul de procedură,
precum și proiectele actelor legislative la care fac trimitere
(d) actele adoptate de Consiliu în timpul unei proceduri legislative ordinare
sau speciale și textele comune aprobate de comitetul de conciliere în
cadrul procedurii legislative ordinare.
(6) După adoptarea unuia dintre actele menţionate la alineatul (5) litera (d)
sau după adoptarea finală a actului respectiv, Secretariatul General pune la
dispoziţia publicului orice documente referitoare la acest act care au fost
elaborate înainte de adoptarea unuia dintre actele respective și care nu intră
sub incidenţa nici uneia dintre excepţiile stabilite la articolul 4 alineatele (1) și (2)
și alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, precum
notele de informare, rapoartele, rapoartele intermediare și rapoartele privind
stadiul lucrărilor în Consiliu sau în cadrul unuia din grupurile sale de pregătire
(„rezultatele lucrărilor”), cu excepţia avizelor și contribuţiilor serviciului juridic.
La cererea unui stat membru, documentele care sunt reglementate de primul
paragraf și care reflectă poziţia individuală a delegaţiei statului membru
respectiv în Consiliu nu se pun la dispoziţia publicului.

ANEXA III
Cifre referitoare la populația Uniunii și la populația fiecărui stat membru

pentru punerea în aplicare a dispozițiilor privind votul cu majoritate
calificată în Consiliu
În scopul punerii în aplicare a articolului 16 alineatul (4) din TUE, a articolului

238 alineatele (2) și (3) din TFUE și a articolului 3 alineatul (2) din Protocolul
nr. 36, populaţia Uniunii și populaţia fiecărui stat membru, precum și procentul
reprezentând populaţia fiecărui stat membru în raport cu populaţia Uniunii,
pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2016 și 31 decembrie 2016, sunt
următoarele:
Stat membru Populație Procent din populația Uniunii
Germania 81 089 331 15,93
Franţa 66 352 469 13,04
Regatul Unit 64 767 115 12,73
Italia 61 438 480 12,07
Spania 46 439 864 9,12
Polonia 38 005 614 7,47
România 19 861 408 3,90
Ţările de Jos 17 155 169 3,37
Belgia 11 258 434 2,21
Grecia 10 846 979 2,13
Republica Cehă 10 419 743 2,05
Portugalia 10 374 822 2,04
Ungaria 9 855 571 1,94
Suedia 9 790 000 1,92
Austria 8 581 500 1,69
Bulgaria 7 202 198 1,42
Danemarca 5 653 357 1,11

Finlanda 5 471 753 1,08
Slovacia 5 403 134 1,06
Irlanda 4 625 885 0,91
Croaţia 4 225 316 0,83
Lituania 2 921 262 0,57
Slovenia 2 062 874 0,41
Letonia 1 986 096 0,39
Estonia 1 313 271 0,26
Cipru 847 008 0,17
Luxemburg 562 958 0,11
Malta 429 344 0,08
Total 508 940 955
Prag (62 %) 315 543 392
Prag (65 %) 330 811 621

ANEXA IV
MENȚIONATĂ LA ARTICOLUL 16
(1) La aplicarea următoarelor dispoziţii din regulamentul de procedură și pentru
deciziile în privinţa cărora, în temeiul tratatelor, membrii Consiliului sau ai
Coreper nu pot participa la vot, votul membrilor în cauză nu se ia în considerare:
(a) articolul 1 alineatul (3) al doilea paragraf (desfășurarea unei reuniuni în alt
loc decât Bruxelles sau Luxemburg);
(b) articolul 3 alineatul (7) (includerea pe ordinea de zi a unui punct diferit de
cele care figurează pe ordinea de zi provizorie);
(c) articolul 3 alineatul (8) (menţinerea unui punct „A” ca punct „B” pe ordinea
de zi, care altfel ar fi trebuit retras de pe ordinea de zi);
(d) articolul 5 alineatul (2), în ceea ce privește doar prezenţa Băncii Centrale
Europene (deliberare în absenţa Băncii Centrale Europene);
(e) articolul 9 alineatul (2) primul paragraf litera (b), al doilea și al treilea
paragraf [ publicarea rezultatelor voturilor, a explicaţiilor voturilor, a
declaraţiilor consemnate în procesele-verbale ale Consiliului și a punctelor
din procesele-verbale menţionate referitoare la alte cazuri decât cele
prevăzute la alineatul (1)];
(f) articolul 11 alineatul (1) al doilea paragraf (deschiderea unei proceduri de
vot);
(g) articolul 12 alineatul (1) (utilizarea procedurii scrise);
(h) articolul 14 alineatul (1) (decizia de a delibera și de a adopta decizii, în mod
excepţional, pe baza documentelor și a proiectelor care nu sunt redactate
în toate limbile)(135);
(i) articolul 17 alineatul (2) litera (a) (nepublicarea în Jurnalul Oficial a unei
iniţiative prezentate de un stat membru în temeiul articolului 76 din TFUE );
(j) articolul 17 alineatul (2) litera (b) (nepublicarea în Jurnalul Oficial a anumitor
directive, decizii, recomandări și avize);
(k) articolul 17 alineatul (5) (publicarea sau nepublicarea în Jurnalul Oficial a
deciziilor adoptate de un organism instituit în conformitate cu un acord
internaţional).
(2) Un membru al Consiliului sau al Coreper nu poate invoca următoarele dispoziţii
din prezentul regulament de procedură în legătură cu decizii în privinţa cărora,
în conformitate cu tratatele, membrul respectiv nu poate participa la vot:
(135) A se vedea declaraţia (n) în continuare:

(n) referitor la anexa IV alineatul (1) litera (h):
„Consiliul confirmă faptul că vor rămâne aplicabile normele existente conform cărora
textele utilizate ca bază în cadrul deliberărilor sale sunt redactate în toate limbile“.
(a) articolul 3 alineatul (8) (posibilitatea ca un membru al Consiliului să solicite
retragerea unui punct „A” de pe ordinea de zi);
(b articolul 11 alineatul (1) al doilea paragraf (posibilitatea ca un membru al
Consiliului să solicite deschiderea unei proceduri de vot);
(c) articolul 11 alineatul (3) (posibilitatea ca un membru al Consiliului să
acţioneze în numele altui membru în cadrul procedurii de vot);
(d) articolul 14 alineatul (2) (posibilitatea ca un membru al Consiliului să se
opună dezbaterii în cazul în care textul modificărilor propuse nu este
elaborat în limba pe care membrul respectiv a specificat-o).

ANEXA V
METODELE DE LUCRU ALE CONSILIULUI
Pregătirea reuniunilor
(1) Președinţia se asigură că grupurile de lucru sau comitetele transmit dosarele
către Coreper doar în momentul în care există perspectiva concretă de
avansare sau de clarificare a poziţiilor la acest nivel. În sens invers, dosarele
sunt înapoiate grupurilor de lucru sau comitetelor doar atunci când este
necesar și în orice caz, doar cu scopul de a rezolva chestiuni precise și bine
definite.
(2) Președinţia ia măsurile necesare pentru a se asigura că lucrările avansează
între reuniuni. De exemplu, cu acordul grupului de lucru sau al comitetului,
aceasta poate desfășura consultările necesare, în modul cel mai eficient,
asupra unor probleme specifice în vederea raportării posibilelor soluţii către
grupul de lucru sau comitetul în cauză. Președinţia poate, de asemenea, să
aibă consultări scrise solicitând delegaţiilor să răspundă în scris la o propunere
înainte de următoarea reuniune a grupului de lucru sau a comitetului.
(3) Ori de câte ori este oportun, delegaţiile prezintă în scris poziţiile pe care le-ar
putea adopta în cadrul viitoarei reuniuni, înainte de reuniunea în cauză. Dacă
acestea se referă la modificări de text, delegaţiile propun o formulare precisă.
În măsura în care este posibil, delegaţiile care susţin poziţii identice își prezintă
în comun contribuţiile în scris.
(4) Coreper evită reluarea activităţii desfășurate deja în cadrul pregătirii lucrărilor.
Această dispoziţie se aplică în principal pentru punctele „I”, pentru informările
privind organizarea și ordinea punctelor tratate, pentru informările privind
ordinea de zi și organizarea viitoarelor reuniuni ale Consiliului. În măsura în
care este posibil, delegaţiile propun punctele „diverse” în cadrul pregătirii
lucrărilor Coreper mai degrabă decât în cadrul Coreper.
(5) Președinţia prezintă delegaţiilor, de îndată ce este posibil, în cadrul pregătirii
lucrărilor Coreper, toate informaţiile necesare pentru a permite pregătirea
temeinică a lucrărilor Coreper, inclusiv informaţiile referitoare la obiectivul
pe care președinţia încearcă să îl atingă în urma discutării fiecărui punct de
pe ordinea de zi. În sens invers, dacă este necesar, președinţia încurajează
delegaţiile să aducă la cunoștinţa celorlalte delegaţii, în cadrul pregătirii
lucrărilor Coreper, informaţii privind poziţiile pe care le vor adopta în cadrul
Coreper. În acest context, președinţia finalizează ordinea de zi a Coreper. În
cazul în care circumstanţele o impun, președinţia poate convoca mai frecvent
grupurile de pregătire a lucrărilor Coreper.
Desfășurarea reuniunilor
(6) Pe ordinea de zi a Consiliului nu se înscriu puncte care presupun doar o
prezentare din partea Comisiei sau a unui membru al Consiliului, cu excepţia
cazului în care este prevăzută o dezbatere privind noi iniţiative importante.

(7) Președinţia evită înscrierea pe ordinea de zi a Coreper a punctelor cu scop pur
informativ. Astfel de informaţii, ca de exemplu rezultatul reuniunilor în alte
forumuri, cu un stat terţ sau o altă instituţie, problemele de procedură sau de
organizare etc., ar trebui transmise delegaţiilor în cadrul pregătirii lucrărilor
Coreper, în scris ori de câte ori este posibil, și nu se reiau în cadrul reuniunilor
Coreper.
(8) La deschiderea reuniunii, președinţia oferă toate informaţiile suplimentare
necesare cu privire la desfășurare și indică în mod special timpul pe care
intenţionează să îl aloce fiecărui punct. Se evită introducerile lungi și repetarea
informaţiilor aduse deja la cunoștinţa delegaţiilor.
(9) La începutul deliberărilor asupra unei chestiuni de fond, președinţia comunică
delegaţiilor, în funcţie de tipul dezbaterii necesare, durata maximă a
intervenţiei lor. În majoritatea cazurilor, intervenţiile nu trebuie să depășească
două minute.
(10)Luările de cuvânt de către toţi participanţii sunt în principiu excluse; pot fi folosite în
principiu doar în situaţii excepţionale în cazul unor probleme specifice, președinţia
stabilind un timp pentru fiecare alocuţiune.
(11) Președinţia se concentrează cât mai mult posibil asupra deliberărilor, mai ales
invitând delegaţiile să răspundă la textele de compromis sau la propuneri
specifice.
(12)Pe parcursul reuniunilor și la încheierea acestora, președinţia evită rezumatele
lungi ale dezbaterilor și se limitează la concluzii concise asupra rezultatelor (de
fond și/sau de procedură) obţinute.
(13) Delegaţiile evită repetarea observaţiilor prezentate de vorbitorii care au luat deja
cuvântul. Alocuţiunile sunt scurte, precise și la obiect.
(14) Delegaţiile care împărtășesc aceeași poziţie sunt încurajate să se consulte pentru
ca un singur purtător de cuvânt să prezinte poziţia comună asupra unei anumite
chestiuni.
(15) În cadrul examinării textelor, delegaţiile prezintă în scris propuneri concrete de texte,
în loc să se limiteze la exprimarea dezacordului faţă de o anumită propunere.
(16)Cu excepţia cazului în care președinţia indică altfel, delegaţiile nu iau cuvântul atunci
când sunt de acord cu o anumită propunere; în acest caz, tăcerea se consideră acord
de principiu.

ANEXA VI
DISPOZIȚII PRIVIND FORMA ACTELOR
A. Forma regulamentelor
(1) Regulamentele adoptate în comun de Parlamentul European și de Consiliu,
precum și regulamentele Consiliului cuprind:
(a) în titlu, cuvântul „regulament”, urmat de un număr de ordine, de data
adoptării și de obiectul acestuia; În cazul în care este vorba despre un
regulament de punere în aplicare adoptat de Consiliu în conformitate
cu articolul 291 alineatul (2) din TFUE, titlul regulamentului în cauză este
„regulament de punere în aplicare”;
(b) formula „Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene” sau „Consiliul
Uniunii Europene”, după caz;
(c) o trimitere la dispoziţiile în temeiul cărora se adoptă regulamentul, precedată
de termenii „având în vedere”;
(d) o trimitere la propunerile prezentate și la avizele obţinute;
(e) o expunere a motivelor pe care se bazează regulamentul, precedată de
termenul „întrucât:”, considerentele fiind numerotate;
(f) formula „adoptă prezentul regulament”, urmată de partea dispozitivă a
regulamentului.
(2) Regulamentele sunt structurate pe articole, grupate, dacă este cazul, în
capitole și secţiuni.
(3) Articolul final al regulamentului stabilește data intrării în vigoare, în cazul în
care acea dată este anterioară sau ulterioară celei de a douăzecea zi de la data
publicării acestuia.
(4) Articolul final din regulament este urmat de:
(a)
(i) formula: „Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale
și se aplică direct în toate statele membre.”
sau de
(ii) formula: „Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale
și se aplică direct în toate statele membre în conformitate cu tratatele”,

în cazurile în care un act nu se aplică tuturor sau în toate statele
membre(136);
(b) sau de formula „Adoptat la …”, urmată de data la care a fost adoptat
regulamentul
și
(c) în cazul:
(i) unui regulament adoptat în comun de Parlamentul European și Consiliu,
de formula:
„Pentru Parlamentul European
Președintele”,»
„Pentru Consiliu
Președintele”,»
urmată de numele președintelui Parlamentului European și al președintelui
în exerciţiu al Consiliului la data adoptării regulamentului;
(ii) unui regulament al Consiliului, de formula:
„Pentru Consiliu
Președintele”,»
urmată de numele președintelui în exerciţiu al Consiliului la data adoptării
regulamentului.
B. Forma directivelor, a deciziilor, a recomandărilor și a avizelor

(1) Directivele și deciziile adoptate în comun de Parlamentul European și Consiliu,
precum și directivele și deciziile Consiliului poartă titlul „directivă” sau „decizie”.
În cazul în care este vorba despre o directivă sau o decizie de punere în aplicare
adoptată de Consiliu în conformitate cu articolul 291 alineatul (2) din TFUE,
poartă „directivă de punere în aplicare” sau „decizie de punere în aplicare”;
(2) Recomandările și avizele emise de Consiliu poartă titlul „recomandare” sau
„aviz”.
(3) Dispoziţiile prevăzute la punctul A pentru regulamente se aplică mutatis
mutandis, sub rezerva dispoziţiilor din tratate aplicabile directivelor și deciziilor.
C. Forma deciziilor prevăzute la articolul 25 din TUE

Aceste decizii poartă titlul:
„Decizia Consiliului”, un număr de ordine (anul/numărul/PESC), data adoptării și
obiectul lor.
(136) A se vedea declaraţia (o) în continuare:

(o) referitor la anexa VI secţiunea A punctul 4 litera (a) subpunctul (ii)
„Consiliul subliniază că, în cazurile prevăzute în tratate în care un act nu se aplică
tuturor sau în toate statele membre, este necesar să se precizeze clar aplicarea sa
teritorială în motivele și conţinutul actului în cauză“.
CUM V PUTE I PROCURA PUBLICA IILE
UNIUNII EUROPENE?
Publica ii gratuite:
Publica ii contra cost:

Conseil de l'Union européenne
Secrétariat général

1048 Bruxelles/Brussel
BELGIQUE/BELGIË
Tel. +32 (0)2 281 61 11
Print PDF
QC-04-15-692-RO-C QC-04-15-692-RO-N

Regulamentul Consiliul

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Regulamentul Consiliul

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL

Informaţii suplimentare referitoare la Uniunea Europeană sunt disponibile pe site-ul

Martie 2016 | RO | OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI 3

4 OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI | RO | Martie 2016

Martie 2016 | RO | OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI 5

Principalul scop al documentului Observaţii cu privire la Regulamentul de procedură

Martie 2016 | RO | OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI 7

Martie 2016 | RO | OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI 9

Regulamentul de procedură al Consiliului (denumit în continuare „RPC”) constituie

(1) Decizia 2009/937/UE a Consiliului din 1 decembrie 2009 de adoptare a

Deși se reunește în diferite formaţiuni în funcţie de subiectul abordat, Consiliul

1. CONSILIUL ÎN CALITATE DE ENTITATE JURIDICĂ UNICĂ

A – Considerații generale

(2) Decizia 2009/878/UE a Consiliului (Afaceri Generale) din 1 decembrie 2009 de

B – Formațiunea Afaceri Generale

(9) A se vedea secţiunea E din Concluziile președinţiei Consiliului European de la Helsinki

C – Formațiunea Afaceri Externe

D – Reprezentarea statelor membre în cadrul Consiliului

3. COREPER, COMITETE ȘI GRUPURI DE LUCRU

(15) Decizia 1999/8/CE a Consiliului din 31 decembrie 1998 de adoptare a statutului

(17) Decizia 2010/131/UE a Consiliului din 25 februarie 2010 privind instituirea

C – Comitete și grupuri de lucru instituite de Coreper

D – Președinția grupurilor de pregătire ale Consiliului

(27) Ordinea de zi provizorie a Consiliului cuprinde o primă parte intitulată „Deliberări

4. PREȘEDINȚIA ȘI BUNA DESFĂȘURARE A LUCRĂRILOR

(a) În ceea ce privește pregătirea reuniunilor (punctele 1-5):

– Președinţia se asigură că niciun dosar nu este transmis către Coreper decât

Martie 2016 | RO | OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI 25

(b) În ceea ce privește desfășurarea reuniunilor (punctele 6-16):

– pe ordinea de zi a Consiliului nu se înscrie niciun punct care presupune doar o

5. SECRETARUL GENERAL ȘI SECRETARIATUL GENERAL AL

26 OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI | RO | Martie 2016

A – Secretarul general

(31) Decizia nr. 30/2013 a secretarului general al Consiliului privind rambursarea

B – Secretariatul General

(34) JO C 73, 17.3.1999, p. 1.

1. PROGRAMAREA LUCRĂRILOR CONSILIULUI

2. CONVOCAREA ȘI LOCUL DE DESFĂȘURARE A REUNIUNILOR

Martie 2016 | RO | OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI 31

B – Locul de desfășurare a reuniunilor

32 OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI | RO | Martie 2016

A – Întocmirea ordinii de zi provizorii

Ordinea de zi provizorie a fiecărei reuniuni este întocmită sub responsabilitatea

Martie 2016 | RO | OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL CONSILIULUI 33

(b) Calcularea termenelor

Pentru calcularea termenelor, dispoziţiile Regulamentului (CEE, Euratom)

(c) Retragerea punctelor de pe ordinea de zi

Dacă un punct a fost înscris pe ordinea de zi provizorie în termenul de 14 – sau

B – Adoptarea ordinii de zi definitive

C – Structura și conținutul ordinii de zi

Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, reuniunile Consiliului și,

(b) Părțile A și B ale ordinii de zi

(c) Formularea punctelor

În cazul în care un punct este prezentat în faţa Consiliului pentru deliberare la

În ordinea de zi provizorie, un asterisc inserat după un punct indică faptul că

(e) Puncte legislative (publicare automată)

Orice punct de pe ordinea de zi provizorie a Consiliului referitor la un act legislativ

(f) Indicații referitoare la normele de transparență (pentru anumite acte

4. SECRETUL PROFESIONAL (ARTICOLELE 5 ȘI 6 DIN RPC)

A – Participarea la reuniunile Consiliului

(45) De exemplu, participarea președintelui Băncii Centrale Europene prevăzută la

B – Prezența la reuniunile Consiliului

5. PROCESE-VERBALE (ARTICOLUL 13 DIN RPC)

A – Structura și conținutul proceselor-verbale