B.

Studiile Hawthorne

Între 1927 şi 1932 au fost conduse de Elton Mayo două experimente la uzina Hawthorne ce
aparţinea companiei Western Electric din Chicago6 . Obiectivul acestor studii a fost determinarea
influenţei pe care condiţiile de muncă le au asupra productivităţii lucrătorilor. În primul set de
experimente, la un grup de muncitori a variat intensitatea iluminatului la locul de muncă, în timp ce
la alt grup a rămas neschimbată. Apoi a fost măsurată productivitatea ambelor grupuri de muncitori
pentru a determina efectul variaţiei iluminatului. Spre uimirea cercetătorilor, productivitatea a
crescut la ambele grupuri, însă pentru grupul la care intensitatea iluminatului a variat,
productivitatea a rămas ridicată până când lumina a fost redusă la nivelul celei produse de lună. Al
doilea set de experimente a fost focalizat pe efectele sistemului acordului progresiv în creşterea
rezultatelor grupurilor de lucrători. Cercetătorii se aşteptau ca rezultatul să crească drept urmare a
presiunii pe care muncitorii mai rapizi ar exercita-o asupra muncitorilor mai înceţi, cu scopul de a-i
determina să producă mai mult. Din nou, rezultatele nu au fost cele aşteptate. Producţia a rămas
constantă, indiferent de "standardul" stabilit de conducere. Cercetătorii au ajuns la concluzia că
factorii umani erau responsabili de rezultatele celor două experimente. În experimentul iluminatului,
cercetătorii au oferit ambelor grupuri de muncitori sensul implicării în munca lor, tocmai prin
solicitarea de a participa la cercetare. Aceştia, probabil pentru prima dată, au simţit că sunt o parte
importantă a organizaţiei7 . În experimentul acordului progresiv, fiecare grup de muncitori a stabilit,
informal, nivelul acceptabil al rezultatelor pentru grup. Pentru a câştiga acceptarea socială din partea
grupului, fiecare lucrător trebuia să muncească la acest nivel. Studiile Hawthorne au arătat că
anumiţi factori umani sunt cel puţin la fel de importanţi în motivare precum sistemul de plată.

Elton Mayo a ajuns la concluzia că: apartenenţa la grup, împreună cu statutul care decurge din
această apartenenţă, este mai importantă pentru indivizi decât stimulentele băneşti sau condiţiile
materiale de muncă foarte bune.