Compararea a două eşantioane perechi

Cea mai simplă situaţie de comparare a eşantioanelor este situaţia de tip test -
retest, în care dorim să măsurăm dacă ceva se schimbă ca urmare a unor intervenţii.
Spre exemplu, măsurăm pacienţii înainte de terapie şi apoi îi măsurăm la ceva timp
după ce au început terapia pentru a constata dacă tratamentul a avut vreun efect.
Cum procedăm într-o atare situaţie? Care este ipoteza de nul şi care este populaţia
la care ne referim?
Săne gândim puţin. Să presupunem că tratăm pacienţii de depresie. Noi nu
cunoaştem nici nivelul (media) depresiei populaţiei de pacienţi înainte de a veni la
terapie (ştim doar media depresiei celor care au venit, nu a populaţiei din care ei
provin) şi nici nivelul populaţiei după terapie. Dar nici nu ne interesează acest
lucru (!). Noi suntem de fapt interesaţi de diferenţa dintre cele două populaţii,
oricare ar fi nivelul lor absolut. Este ca şi cum nu am cunoaşte adâncimea unui râu,
dar putem măsura totuşi nivelul de variaţie al apei, dacă plasăm un reper pe mal.
Deci ipoteza noastră de nul şi cea de cercetare trebuie să se refere tocmai la scorul
diferentelor dintre cele două măsurători. Astfel, ipoteza de nul va fi aceea că nu
există nici o diferenţă între măsurători, deci media populaţiei de diferente va fi
nulă, iar ipoteza de cercetare va fi aceea că totuşi media diferenţelor nu va fi zero.
Cum procedăm mai departe? Noi avem rezultatele a două eşantioane perechi
(măsurătorile înainte de terapie şi măsurătorile după terapie) şi ne raportăm la o
singură distribuţie, cea a diferenţelor. Pentru a putea să facem această raportare ar
trebui să avem tot un eşantion, acela al diferentelor. Astfel, vom crea un nou
eşantion (este ca şi cum am recodifica variabilele) ale cărui scoruri vor fi tocmai
diferenţele dintre scorurile finale si cele iniţiale obţinute de la pacienţii noştri.
Astfel, ajungem în situaţia dinainte, unde comparam un eşantion (acela al
diferenţelor dintre scorurile finale şi cele iniţiale) cu o populaţie la care cunoaştem
medie (media va fi 0 - zero, conform ipotezei de nul că nu vor fi diferenţe
semnificative).
Aceasta este logica testului t pentru eşantioane perechi; similar vom judeca şi în
cazul în care eşantioanele sunt independente. Nu vom mai insista asupra aspectelor
teoretice, ci vom trece la aplicaţiile practice folosind SPSS-ul.
Folosirea SPSS: meniul ANALYZE - COMPARE MEANS -
PAIRED SAMPLES T TEST
Vom folosi un set de date pentru a putea să aplicăm analizele statistice. Prezentăm
mai jos aceste date, precizând că ele sunt imaginare si ar descrie salariul iniţial, la
angajare si cel după cinci ani, pe care îl aveau angajaţii unei firme, în plus, în baza
de date mai este trecută, ca variabilă ce grupează subiecţii, nivelul studiilor
acestora.