Promovarea personalului

Promovarea reprezintă procesul de ascensiune a personalului pe posturi situate la niveluri ierarhice

superioare. Ea se realizează pe baza evaluării potenţialului angajaţilor; poate fi organizată, pornind
de la planul carierei, sau poate fi ocazională, în funcţie de anumite situaţii concrete. Promovarea în
muncă presupune trei aspecte caracteristice5 : • schimbarea funcţiei sau a nivelului de încadrare (de
exemplu: promovarea de la economist la şef de birou reprezintă schimbarea 5 Corneliu Rusu,
Management, Ed. Expert, Bucureşti, 1992 P Gestiunea carierei angajaţilor funcţiei; trecerea de la
economist III la economist II înseamnă schimbarea nivelului de încadrare); • creşterea nivelului
responsabilităţii - dobândirea de noi răspunderi, prin mărirea zonei de influenţă sau prin creşterea
nivelului de calificare; • sporirea nivelului retribuţiei şi a satisfacţiilor morale. Trebuie să menţionăm
faptul că nu orice creştere a salariului înseamnă promovare; când personalul beneficiază de o
majorare a salariului tarifar, în cadrul aceleiaşi funcţii sau aceluiaşi nivel de încadrare, se produce o
avansare şi nu o promovare6 . Indiferent dacă se realizează în mod organizat sau este ocazională,
promovarea trebuie să fie obiectivă şi echitabilă, să fie echilibrată din punct de vedere al vârstei
salariaţilor posibil de promovat, al profesiunii sau calificării, al domeniului de activitate etc. Criteriul
fundamental al promovării trebuie să-l constituie meritul personal, respectiv performanţele şi
capacitatea de a îndeplini cu succes sarcinile unul post superior7 . De asemenea, mai sunt utilizate şi
alte criterii, precum: studiile, vechimea în muncă şi în aceeaşi întreprindere, cunoştinţele, atitudinile
şi calităţile personale. Astfel, sunt întâlnite trei tendinţe de utilizare a acestor criterii: • promovarea
pe baza rezultatelor în muncă - cea mai utilizată, bazându-se pe comensurarea performanţelor, fiind
astfel stimulativă pentru salariaţi şi evitând conflictele; • promovarea pe baza vârstei şi a vechimii în
muncă - tot mai puţin folosită, deoarece absolutizează experienţa şi creează tensiuni în rândul celor
mai tineri; • promovarea pe baza potenţialului salariaţilor - bazată pe evaluarea capacităţii, a
aptitudinilor privite în perspectivă şi corelată cu planul carierei angajatului. Utilizarea corectă şi
echilibrată a acestor criterii reprezintă o condiţie a îndeplinirii rolului promovării - acela de a îmbina
interesele organizaţiei cu cele ale salariaţilor, prin cointeresarea şi fidelizarea acestora faţă de firmă.