8. Politica. Teorii politice moderne și contemporane. Puterea. Statul.

Legitimitatea puterii (teoria)

Politica presupune un dialog între grupurile de interese constituite la nivel

social în vederea adoptării unor decizii comune, ale căror consecințe vor fi
resimțite de către întreaga societate.
Puterea poate fi definită drept facultatea de a exercita asupra unui om o
dominație pentru a obține din partea acestuia acte sau comportamente pe care nu
le-ar fi adoptat în mod spontan. Puterea se manifestă într-un cadru organizat pe
un anumit teritoriu, într-un stat.
Statul este definit drept ansamblul instituțiilor politice, juridice,
administrative, economice care organizează o societate într-un teritoriu dat. Acest
termen presupune, în primul rând, permanența puterii, adică statul apare numai
atunci când puterea se instituționalizează, încetând să mai fie încorporată în
persoana unui conducător, iar în al doilea rând presupune interesul public.
Statul îndeplinește roluri diferite în funcție de regimul politic existent, în
funcție de modul în care se exercită puterea. Într-o democrație statul creează
condițiile pentru ca individul liber să urmărească țelurile și dorințele lui
personale, în cadrul regulilor cunoscute ale jocului. Într-o dictatură apare o
discriminare între nevoile specifice diferiților indivizi și îngăduie unui om să
întreprindă ceea ce altuia nu-i este permis (Hayek).
Autoritatea statului este fundamentată pe voința poporului. Într-un stat
democratic, prin intermediul legii, se exprimă voința generală, iar omul se supune
autorității comune și reglementate și nu forței imprevizibile a unui dictator sau
despot.
Nicio putere nu poate rezista fără recunoșterea legitimității sale, fără
consimțământul supușilor săi. O putere legitimă, bazată pe consensul populației,
poate să guverneze fără frică, în timp ce o putere nelegitimă este bazată pe violență
și generează violență; pentru ca forța să nu genereze tiranie trebuie ca folosirea ei
să fie legitimă.