PROFILAXIA CARIEI DENTARE

PLACA BACTERIANA.: definiţie, structură, formare

DEFINITIE: Dupa OMS,1961, placa bacteriana este definitâ ca un ecosistem

format prin aderarea bacteriilor pe pelicula dobândită formată din
glicoproteine salivare.
Pelicula dobindită este o peliculă acelulară formată din saliva şi lichidul
salivar. Are o grosime de 0,1-0,8u.
Nu se poate elimina prin simpla clatire a gurii ci doar prin periaj profesional.
Apare la citeva ore dupa periaj.
Materia albă este un complex de bacterii şi de detritusuri celulare aderente,
care acoperă depozitele de placă organizată.
Resturile alimentare reprezinta particule materiale alimentare, care se pot
desprinde prin clătire cu apa.

LOC DE ELECTIE: pe suprafaţa dinţilor , preponderent în treimea cervicală.

CARACTERISTICI: -depozit moale , de la alb-galbui la brun

-aderă de structurile dure dentare ,
- nu poate fi indepartată prin simpla clătire cu apă
-produs al metabolismului bacterian local(creştere , dezvoltare,
maturare, îmbatrânire)
-nr.mare de bacterii vii (peste 250 milioane /mg. s.u.)
-se poate evidienţa prin colorare
-se poate indepărta prin periaj dentar

CLASIFICARE:-supragingivala
-subgingivala

DEZVOLTAREA ŞI COMPOZIŢIA PLĂCII BACTERIENE

Dupa 2 ore de la periaj apare pelicula glicoproteică pe care se depune matricea

placii. Dezvoltarea matricei, constituită în special din glicoproteine salivare, dureaza 24
ore.
Dupa 2-4- zile de la formarea matricei , pe suprafaţa ei apar acumulări discrete
constituite din microorganisme, rezultând colonii bacteriene.
Popularea cu bacterii se face astfel:
La 48 ore de la abandonarea igienei, coci şi bacili G+,
Zilele1-4 fuzobacterii şi filamente si bacili G-
Zilele 4-9 spirili şi spirichete.

5
 Colonizarea bacteriana are două aspecte:
aderarea bacteriana, care poate fi directă sau prin legături
tridimensionale şi
maturarea placii

STRUCTURA:80% apa
20% substante organice(70% bacterii şi 30% matrice intercelulara)
+ minerale(ioni de Ca, P, Mg, K, F)
Elementele organice sunt reprezentate, în proporţie de 30 % de proteine de origine
salivara ,apoi apar si cele de origine microbiana. In structura organica se regasesc si polizaharide
care formeaza , impreuna cu proteinele, complexe glicoprotece.Polizaharidele sunt
extraclulare(glucanii, fructanii) şi intracelulare(amidon, amilopectina),stocate de bacterii.
Lipidele sunt in proportie de 15%

CAPACITATE PATOGENICA A PLĂCII BACTERIENE ŞI METABOLISMUL ACESTEIA

Capacitatea patogenica placii bacteriene constă din:
a. Concentrarea unui numar imens de microorganisme aacidogene(streptococi, lactobacili), pe o
suprafaţă mică
b. capacitatea microorganismelor, mai ales a Streptococului mutans de a fermenta
hidrocarburile şi de a produce acizi
c. posibilitatea de sinteză a polizaharidelor intra si extracelulare şi producerea neîntreruptă de
acizi organici.
d. Scaderea constantă şi indelungată a pH-ului sub nivelul critic- 5,2- valoare la care începe
demineralizarea smalţului

. EVIDENŢIEREA PLĂCII BACTERIENE .INDICATORII DE PLACĂ BACTERIANĂ .

Placa bacteriană, recunoscută fiind ca factor etiopatogenetic al cariilor dentare şi al
parodontopatiilor, va trebui evidenţiată şi apoi îndepărtată.

6
Obiectivele relevelarii PB.
1. conştientizarea pacientului asupra existentei PB
2. motivarea acţiunii de igienizare profesionala
3. calcularea indicilor de igiena orală şi cuantificarea stării de igienă orală a fiecărui pacient
4. verificarea eficienţei şi corectitudinii periajului însuşit după lecţia de educaţie sanitară.

Caracteristicile indicatorilor de placa:

1. capacitate de colorarea selectiva a placii
2. să nu fie toxici sau alergeni
3. persistenţa colorării în condiţiile clătirii cu apă
4. să se îndepărteze uşor prin periaj

Produse folosite:
1. soluţii colorate:-fuxina bazica 0.03, albastru de metilen 2%, albastru de toluidina 1%,
hematoxilina 0,1%+eozina1%, tinctura de iod 2%, eritrozina.
2. Drajeuri sau comprimate colorate(coplac.Placolor, Revelan)
3. Lampi cu fosforescenţa( fluoresceina)
4. Coloranti bifazici care coloreaza selectiv placa(rosu, placa tânără, albastru , placa matură).

PROTOCOL CLINIC
1. Clatire orală cu apă pt. îndepărtarea depozitelor moi şi a resturilor alimentare
2. Vaselinarea buzelor pt. a evita colorarea lor
3. Aplicarea colorantului prin ştergerea cu buleta
4. Clătirea cavităţii orale
5. Aprecierea gradului de colorare

Fig.1 Metoda folosită în cabinetul propriu pentru evidenţierea plăcii bacteriene

7
4.3 INDICI DE PLACĂ BACTERIANĂ

DEFINITIE
Indicii de placă bacteriană reprezintă expresia numerică a unui criteriu de
diagnostic bine definit.
CALITĂTI.
Reprezintă expresia cantitativa sau calitativa a unui criteriu luat in studiu
Să fie simplu, obiectiv, usor de aplicat
Să fie caracterizat prin specificitate, senzitivitate
Sa pooata fi folosit in cadrul evaluarii statistice

1. INDICELE DE PLACA PI(SILNESS –LOE)

Fără colorare, apreciază laţimea depunerii de placa bacteriana la nivel coronar
Valoarea este de la 0-3: 0-fără placă bacteriană
1 în trimea cervicală
2 în doua treimi cervicale
3. pe toata fata vestibulara a dintelui
este indicat in evaluari epidemiologice

2. INDICELE DE PLACĂ QUIGLEY-HEIN

indice de colorare
notare de la 0-5: 0 :absenta placii bacteriene
1: insule separate la nivelul coletului
2. banda continua de placa, pâna la 1mm , cervical
3: placa acoperă treimea cervicală
4: placa acopera doua treimi cerevicale
5 :placă pe mai mult de doua treimi din faţa dintelui
determinarea se face pe dinţii Ramfjord:16, 21, 24, 36, 41, 44.
IOH suma notelor acordate
Nr. Suprafeţelor examinate

3. INDICELE POSTHADLEY-HALEY
Indice de colorare
Notarede la0-3 0:absenta plăcii
1:placa in trimea cervicala
2: placa in doua treimi cervicale
3. placa pe mai mult de doua treimi cervicale
evaluarea se face pe dinţii: 16, 11, 26, 31, pe faţa vestibulară
36, 46, pe faţa linguale

I egal cu suma notelor acordate / nr. de suprafeţe examinate

8
4. INDICELE DE PLACA OLEARY
Dupa colorare, se apreciaza prezenţa plăcii bacteriene pe feţele M, V, D, O ale
fiecărui dinte
Se face un calcul procentual
IP=nr. Suprafeţe examinate cu placa x 100
Nr. Tuturor suprafeţelor
Igiena este optimă dacă indicele este cuprins între 10-20%

5. INDICELE DE PLACA DIN SPAŢIILE APROXIMALE API.

Apreciaza PB colorată, rămasă în spaţiile aproximale, după clătire
Se exprimă procentual:API nr. Spatii proximalecu PB x 100
Nr de spaţii examinate
API=100-70% -igiena nesatisfacătoare
API=70-35% -igienă orală medie
API=35-25% -igiena relativ corectă
API= sub 25% - igiena optima

În concluzie,
Indicii de placă bacteriană ne ajută la cuantificarea cît mai exactă a gradului de igienă al
unui pacient.

Prin înregistrări repetate ale indicilor de placă bacterienă, înainte şi după efectuarea
instructajului de periaj , putem verifica dacă pacientul şi-a însuşit corect tehnica
propusă. de noi.

Indicii de placă bacteriană permit efectuarea de cercetări epidemiologice, cercetări care

stau la baza elaborării programelor şi strategiilor preventive din medicina dentară.

9
 PERIAJUL DENTAR. MIJLOACE SI TEHNICI.

1 Mijloace principale de îndepărtare a plăcii microbiene

 Periajul gingivo-dentar
Periajul gingivo-dentar are ca obiective:

- îndepărtarea plăcii microbiene, a depozitelor moi de pe suprafeţele dentare accesibile

şi zonele gingivale adiacente;

- stimularea circulaţiei vascularizării şi keratinizării normale a gingiei, creşterea tonusului

funcţional.

Periajul gingivo-dentar se realizează cu perii de dinţi obişnuite, acţionate manual sau perii
de dinţi electrice.

Principalele perii de dinţi.

Sunt alcatuite din:capul periutei , minerul, si perii periutei , dispusi sub forma de smocuri pe
mai ma multe rinduri (de regula 3 rinduri cu cite 6 smocuri.Perii pot fi naturali sau sintetici,
actual fiind preferati perii sintetetici.
Periutele electrice , aparute in 1960, reprezinta un ajutor mai ales pentru pacientii
handicapati psihic si motor. Mai utilizate sunt cele cu miscari rotative.

Alegerea periuţei se face pentru fiecare pacient în parte şi depinde de mai mulţi factori:
Incidenţa cariei şi parodontopatiilor
Existenţa şi gradul de inflamatie gingivală
Sensibilitatea dentară si dentinară
Malpoziţiile dentare şi eventala prezenta a lucrărilor dentare
Tehnica de periaj folosită
Caracteristicile unei periute eficiente sunt:
Se conformează necesităţilor individuale
Manipulare uşoară şi eficientă
Capăt rotunjit
Uşor de curăţat
Duritatea periuţei:
Din multitudinea de perii de dinţi se recomandă în general periuţele de consistenţă moale
pentru pacienţii cu parodontopatii , iar cele de consisitenţă medie pentru pcienţii sănătoşi.
Nu recomandam periuţele dure, care, deşi curaţă dinţii foarte bine, pot leza parodonţiul marginal.

10
Recomandăm înlocuirea periuţei de dinţi la aproximativ 3 luni. Daca după 3 luni, periuţa arată ca
nouă, înseamnă că periajul a fost ineficient.

Pastele de dinţi

Pastele de dinţi sunt substanţe folosite împreună cu periuţa de dinţi sau alt dispozitiv
folosit pentru îndepărtarea plăcii bacteriene, materia albă şi a detritusurilor de la nivelul gingiei
şi dinţilor, pentru scopuri cosmetice dar şi medicale, pentru aplicarea anumitor agenţi pe
suprafaţa dinţilor în scop preventiv sau terapeutic.

Frecvenţa periajului

Periajul obligatoriu este cel de seară, după masă, înainte de culcare. Acest periaj
gingivo-dentar este esenţial deoarece menţinerea în cavitatea bucală a plăcii bacteriene, a
resturilor de alimente, în condiţii constante de temperatura şi umiditate, oxigenarea redusă,
repaosul părţilor moi favorizează dezvoltarea florei microbiene şi potenţarea acţiunii patogene a
unor tulpini microbiene asupra parodonţiului marginal şi a dintelui.

Periajul gingivo-dentar de dimineaţă, înainte de masă acţionează ca un masaj asupra

gingiei, stimulează tonusul, keratinizarea normală, circulaţia şi vascularizaţia gingivală.

Completarea periajului de dimineaţă şi seară prin clătirea gurii cu soluţii

antiseptice de tipul: clorhexidină şi sanguinarină (numai tipizate pentru uz stomatologic)
favorizează o bună igienizare, dar mai ales când există afecţiuni parodontale.

Periajul gingivo-dentar efectuat după fiecare masă, deci de 3 sau 4 ori pe zi, de obicei cu
perii aspre, apăsarea puternică în timp prelungit, este un periaj intempestiv, care favorizează
retracţia şi traumatismul gingiei.

În timpul zilei, clătirea energică a gurii, urmată de îndepărtarea resturilor alimentare

interdentare cu fir de mătase sau scobitori din lemn moale, profilate pentru spaţiile supra
gingivale şi acţionate blând, netraumatic, sunt măsuri suficiente de igienizare ţinând cont şi de
acţiunea de autocurăţire fiziologică a părţilor moi învecinate.

Consumul de fructe (măr), legume (morcov), după masă, dislocă resturile organice
depuse gingivo-dentar.

Durata periajului

11
 Timpul de periaj diferă de la o persoană la alta. Un periaj corespunzător se face în 3-5
minute, când tehnica de periaj este însuşită corect şi efectuată complet.

Periajul gingivo-dentar trebuie făcut zilnic; peria se spală abundent după folosire şi se
degajează de apa dintre filamente prin scuturare energică sau jet de aer. Este bine ca fiecare
persoană să posede două periuţe de dinţi folosite alternativ; astfel se menţin uscate şi se observă
mai bine înmuierea şi rărirea perilor, învechirea şi înlocuirea lor

Instruirea pacientului pentru efectuarea unui periaj gingivo-dentar eficient se face de

către asistenta medicală de profilaxie sau de medic, pe un model pe care sunt reproduse direcţiile
de deplasare ale periei de dinţi. Pacientul va continua în faţa oglinzii periajul cu o perie umezită,
fiind corectat în eforturile sale de însuşire a unei tehnici eficiente de periaj. Evidenţierea în
prealabil a plăcii microbiene prin colorare, uşurează şi orientează aceste încercări ale pacientului
de a efectua un periaj corect.

Tehnici de periaj:

1. Tehnica BASS ( periajul şantului gingival)

2. Tehnica STILLMAN
3. Tehnica STILLMAN modificată
4. Tehnica CHARTERS ( periajul interdentar)
5. Tehnica de periaj orizontal
6. Tehnica FONES ( periajul circular)
7. Tehnica fiziologica SMITH&BELL
8. Tehnica de periaj a ruloului
1. Tehnica BASS

- periajul se realizează pe grupe de dinţi

- peria se aplică pe faţa vestibulară a ultimului dinte de pe hemiarcada dreaptă maxilară,

paralel cu planul de ocluzie, în unghi de 45°, faţă de axul longitudinal al dinţilor în contact cu
marginea gingivală

- se vor realiză mişcări de presiune şi vibraţie a perilor pe loc, de 5-6 ori, fără
dezangajarea firelor din spaţiul cervicular

12
 - în prima etapă se va acţiona la nivelul feţei vestibulare a dinţilor maxilari, apoi se vor
peria feţele ocluzale prin mişcări orizontale energice, iar apoi se va acţiona la nivelul feţelor
orale

- periajul feţelor orale se va realiza la fel ca şi cel al feţelor vestibulare, cu menţiunea că

la nivelul grupului frontal, periuţa va fi poziţionată vertical pentru asigurarea accesului

- atenţie se va acorda periajului feţei vestibulare a caninului care fiind situat în zona de
maximă convexitate a arcadei, va fi periat pe segmente: jumătatea disto-vestibulară cu grupul
premolar, iar jumătatea mezială cu grupul frontal

- la mandibulă, se vor respecta aceleaşi reguli, deosebirea constând în faptul că periajul

începe cu ultimul dinte din partea stângă şi se avansează spre dreapta

Fig 6. Metoda Baas

2. Tehnica STILLMAN

- periuţa se va aşeza orizontal cu capetele perilor pe gingie şi pe zona cervicală a dinţilor

13
 - perii sunt plasaţi oblic spre apical la nivelul gingiei şi se exercită o anumită presiune
până la o înălbire vizibilă a zonei respective

- se va asocia şi o mişcare vibratorie în sens mezio-distal fără mişcarea perilor de pe loc

- apoi se va decomprima zona pentru a permite reumplerea cu sânge a vaselor

- se va repeta de câteva ori acest procedeu, pe grupe dentare de la grupul molar maxilar
spre cel mandibular, vestibular şi oral

- feţele ocluzale vor fi igienizate prin mişcări orizontale antero-posterioare

3. Tehnica STILLMAN modificată

- mişcărilor descrise anterior li se adaugă şi o mişcare de rotaţie (rulare) a perilor periuţei,

dinspre gingia ataşată spre marginea incizala (ocluzală)

- metoda realizează un masaj gingival foarte bun

Fig. 7 Metoda Stillman modificată

4. Tehnica CHARTERS (periajul interdentar)

- CHARTERS descrie două poziţii ale periuţei:

a) periuţa plasată în unghi drept (90°)=> metoda va fi recomandată pacienţilor cu pierderi

de ţesut parodontal interdentar, unde accesul permite perilor periei să pătrundă în ambrazură

14
 b) periuţa plasată în unghi de 45° faţă de axul longitudinal al dintelui astfel încât
filamentele să se angajeze interdentar cu porţiunea terminală spre ocluzal

- se aplică scurte mişcări vibratorii în sens mezio-distal în spaţiile interdentare cu

deplasarea dinspre ambrazura gingivală spre cea ocluzală atât vestibular cât şi oral

Fig 8. Tehnica Charters

5. Tehnica de periaj orizontal

- tehnica cea mai simplă de periaj la care apelează spontan majoritatea pacienţilor

- acţionează numai la nivelul feţelor ocluzale şi vestibulare ale dinţilor

- prezintă o serie de dezavantaje: nu igienizează spaţiile proximale, tasează alimentele

sub punctul de contact => inflamarea papilei interdentare, acţionează traumatizant la nivelul
ţesuturilor moi şi dure de la nivelul coletului dentar cu apariţia recesiunilor gingivale şi a
leziunilor dentare în treimea cervicală

15
 Fig. 9 Tehnica periajului orizontal

6. Tehnica de periaj vertical

- se realizează prin mişcări de sus în jos şi de jos în sus, igienizând feţele vestibulare şi
feţele orale ale dinţilor

- nu este o metodă eficientă deoarece nu curăţă suficient spaţiile interdentare şi şanţurile

gingivo-dentare

Fig 10 Tehnica periajului vertical

7. Tehnica FONES ( periajul circular)

- singura metodă ce se desfaşoară cu arcadele dentare în ocluzie

- perii se vor plasa perpendicular pe feţele vestibulare, iar mânerul periuţei va fi paralel
cu linia de ocluzie

16
 - mişcările imprimate vor fi largi, circulare si vor cuprinde elementele gingivo-dentare de
la fundul de sac maxilar la cel mandibular

- după deschiderea gurii se procedează la fel pe feţele palatinale şi linguale

- igienizează corespunzator spaţiile proximale şi gingivo-dentare

Fig 11. Tehnica Fones

8. Tehnica fiziologică SMITH&BELL

- imită traiectul descris de alimente în timpul masticaţiei

- mişcarea este de măturare de la suprafaţa ocluzală în sus spre gingia ataşată, pentru
maxilar şi de la linia de ocluzie în jos, pentru mandibulă

- se recomandă celor cu arcade normale, fără leziuni odonto-parodontale manifeste

17
 Fig 12 Tehnica fiziologică

9. Tehnica ruloului

- considerată ca tehnica STILLMAN modificată

- este o metodă de periaj vertical

- peria se plasează orizontal pe fibromucoasă în unghi de 45° cu axul dintelui, cu perii

dirijaţi spre apex

- se exercită o uşoară presiune apoi se îndreaptă peria spre suprafaţa ocluzală şi se

imprimă o mişcare de rotaţie periuţei

- perii pătrund în spaţiile interdentare realizând o bună curăţire dar şi un masaj eficient la
nivel gingival

Fig. 13 Tehnica ruloului

18
 

Mijloace secundare ajutătoare de îndepărtare a plăcii microbiene, a resturilor organice

şi de stimulare gingivală

► Folosirea firului de mătase în spaţiile interdentare

Reguli de întrebuinţare:

 porţiunea de fir se menţine între degetul mare si arătător sau mijlociu al fiecărei mâini
 distanţa firului dintre degete trebuie sa fie scurtă, 2-3 cm
 introducerea interdentară, în cazul unui contact strâns se face ferm, cu firul întins, dar
cu o presiune controlată pentru a nu leza papila interdentară
 firul de matase ţinut în tensiune şi uşor curbat pe suprafaţa mezială a dintelui situat
distal este deplasat de 5-6 ori în sus şi în jos în plan vertical. Procedura se repetă pe
suprafaţa distală a dintelui mezial, evitând traumatismul papilei interdentare
 se prelucrează şi suprafaţa distală a ultimului molar
 firul de mătase scămoşat se deplasează până când între degete apare o porţiune
nealterată

Fig 14 Mijloace secundare ale igienei dentare –mătasea dentară

► Scobitori din lemn

- cele mai bune sunt din lemn moale de balsa şi au o formă triunghiulară
corespunzătoare spaţiului interdentar

19
 - sunt indicate pentru îndepărtarea plăcii microbiene şi a resturilor organice din
spaţiile interdentare libere prin retracţia papilei gingivale
- în spaţiile ocupate de papilă sunt contraindicate

► Perii cu acţiune de curăţire interdentară

- se introduc interdentar cu mişcări axiale dinspre vestibular spre oral şi invers

- sunt indicate în cazul suprafeţelor dentare proximale, de formă concave sau
neregulate, libere de papila interdentară, unde firul de mătase nu acţionează eficient

Fig. 15 Mijloace secundare de igienă - perii interdentare

► Stimulatorul gingival

- constă dintr-un con de cauciuc aplicat la un mâner propriu sau la capătul opus
unei perii de dinţi. Se introduce conul de cauciuc în spaţiul interdentar rămas liber
prin retracţia papilei gingivale sau în urma unei intervenţii chirurgicale
- se activează prin mişcări blânde de introducere şi îndepărtare dinspre vestibular şi
dinspre oral, concomitent cu o mişcare de rotaţie, cât permite spaţiul interdentar
- se foloseşte o dată pe zi, acţiunea sa este de îndepărtare a plăcii bacteriene şi a
detritusurilor moi şi de masaj gingival

20
 Fig 16 Mijloace secundare de igienă orală - stimulatorul gingival

► Duşurile şi irigaţia bucală

- se realizează cu aparate care proiectează un jet pulsatil de apă asupra dinţilor şi

gingiei
- acţiunea sa este de îndepărtare a resturilor moi şi chiar anumite porţiuni din placa
dentară, dar nu în totalitate
- prin irigaţia gingiei se realizează şi un masaj de tonifiere a acesteia

Fig 17. Duşuri bucale

21
INSTRUCTAJUL DE PERIAJ. Pornind de la adevărul sintetizat de un proverb
chinezesc: „ascult şi uit, îmi aduc aminte când văd, învăţ când fac”, observăm că randamenul
maxim în actul educaţional se obţine în cabinetul de medicină dentară, prin demonstraţii de
manopere practice.
Pacientul trebuie instruit din start ca scopul periajului nu e doar acela de a
îndeparta resturile alimentare, dar mai ales acela de a îndeparta placa bacteriana , o
pelicula invizibila, aderenta de dinte. Pentru aceasta se va incepe cu
-evidentierea placii bacteriene, prin colorarea acesteia. Pacientul va fi invitat sa observe in
oglinda zonele cu diferite coloratii.
Dupa o examinare corecta a situatiei clinice, a statusului odontal si parodontal, se va alege o
anumita tehnica
-si aceasta se va demonstra pe arcade artificiale din plastic sau gips
-apoi pacientul reproduce tehnica atit pe model si apoi in cavitatea bucala.
Se urmareste insusirea corecta a tehnicii,pozitia periutei, a minii, si a corpului

Învăţarea se realizează mai uşor într-un mediu în care pacienţii sunt acceptaţi şi
respectaţi. Copii trebuie încurajaţi în deprinderea acestor tehnici noi, nu trebuie să fie niciodată
bruscaţi, certaţi sau tachinaţi dacă greşesc. Participarea activă ajută pacientul să înveţe mai rapid
şi să ţină minte mai mult.
Controlul eficientei periajului se face printr-o autoevaluare, astfel:
-saptamina1-in fiecare seara, inainte de igienizare
-saptamina2-la doua seri, inainte de igienizare
-saptamina3-la 2 zile seara, dupa igienizare
-saptamina4- de 2 ori pe saptamina, dupa igienizare
-saptamina5-odata pe saptamina, seara, dupa igienizare
Pentru aceasta autoevaluare se folosesc revelatorii de placa, sub forma de tablete.
Dupa insusirea unei tehnici de periaj corecte si eficiente i se arata pacientului si tehnica aplicarii
firului dentar.
Ca durata, se apreciaza ca un periaj ar trebui sa fie de 3-5 minute, daca tehnica de periaj e corect
insusita.

PERIAJUL PROFESIONAL-consta in indepartarea placii bacterienede catre personalul

instruit-medic, asistenta de profilaxie,-cu ajutorul unor paste abrazive vehiculate pe dispozitive
de cauciuc sau pe periute , actionate rotativ.
Protocol clinic.
1. Prepararea pastei de periaj. O posibila formula de pasta preparata extemporaneu, ar fi:
caolina 5g
dioxid de siliciu 5g
silicat de magneziu calcibat 5g
apa oxigenata 10g

22
 pasta de dinti
Se omogenizeaza pe o placuta de sticla
2. asezarea pacientului in scaun se face in asa fel incit periajul sa inceapa de pe hemiarcada
superioara dreapta, incepind cu zona molara. I se aplica de asemenea o babeta de plastic
3.se spala suprafetele dentare cu atomizorul si se clateste gura.
4.se izoleaza vestibulul si se aplica aspirator de saliva
1. Cu pasta aplicata pe un dispozitiv de cauciuc aplicat la piesa cot, se fac miscari lente rotative,
incepind cu fetele vestibulare, apoi palatinale si orale ale molarilor. Se insista pe spatiilor
interdentare. Se continua cu celelalte sectoare, ajungind in zona frontala si terminind cu zona
molara de pe hemiarcada superioara stinga
2. Se trece la arcada inferioara, tehnica fiind acceasi, doar pozitia pacientului in scaun fiind
adaptata la trecerea la arcada inferioara
3. Pacientul isi clateste energic gura de mai multe ori.
8.Se inlocuieste dispozitivul de cauciuc cu periuta aplicata la piesa contraunghi, si se repeta
miscarile efectuate anterior,dupa care pacientul isi clateste gura

Frecventa acestui tip de periaj care asigura o protectie impotriva placii timp de 24 de ore, este la
inceput , o data la 2 saptamini, in al doile an, o data la doua luni, iar dupa al treilea an odata la 3
luni.
Acest periaj precede intotdeuna operatiile de aplicare a gelurior si a lacurilor fluorurate, precum
si sigilarea santurilor si fosetelor.

În concluzie,

E necesar ca fiecare pacient sa-si insusasca o tehnica potrivita pe care sa o aplice

sistematic, dar mai ales sa urmareasca de fiecare data aceeasi succesiune a miscarilor
pentru a se creea un reflex de obisnuinţă.

Prin dezvoltarea actuală a produselor de igiena dentară, periajul se transformă dintr-o

simpla actiune de spălare, într-un proces complex de aplicare şi dispersie a substanţelor
medicamentoase din pastele de dinti

oricare ar fi metoda de periaj folosită, trebuie să se asigure acoperirea completă a fiecărei

suprafeţe dentare;
periajul începe dintr-o regiune molară a oricărei arcade spre partea opusă, revenind de
unde am plecat, însă pe faţa vestibulară sau linguală. La fel şi pentru arcada opusă;
fiecare nouă plasare a periuţei trebuie să acopere parţial zona anterior periată;
se va începe periajul pe zonele unde pacientul nu execută un periaj corect de obicei;

23
 succesiunea va fi schimbată zilnic astfel ca aceeaşi zona să nu fie întotdeauna periată
ultima

PROFILAXIA CARIEI DENTARE PRIN ADMINISTRAREA DE FLUOR

Actiunea fluorului asupra creşterii rezistentei smaltului si prin aceasta, avind rol in
profilaxia cariei, a fost o tema asupra careia s-au facut multe studii.
Mecanismul de fixarea a fluorului in ţesuturi se face pe seama unui schimb ionic
la nivelul cristalelor de hidroxiapatita ,prin inlocuirea gruparilor OH cu F,
rezultind fluorapatita.
De asemenea are loc si o substitutie a ionilor carboxil din smalt cu ioni de fluor,
rezultind carboxifluorapatita.Se admite ca exista o competitie intre CO si F,care
dicteaza predispozitia la carie. Un continut mare in CO atrage dupa sine o
vulnerabilitate mare la carie

Pentru a fi eficienta, administrarea fluorului trebuie facuta in faza odontogenezei

iar persistenta in timp a rezultatelor este data de prelungirea administrarii in
perioada preeruptiva si in mai mica masura in faza post eruptiva.
Achizitia de F in timpul odontogenezei-este maxima . Fluorul care se
fixeaza provine din lichidul peridentar.Fluorul este absorbit in intestinul
subtire al mamei, traverseaza placenta si se incorporeaza in smaltul dintilor
incepind cu luna IV de viata intrauterna. De aceea pare justificata
suplimentarea aportului de fluor din alimentatia gravidei in aceasta
perioada cu 1,5 mg zilnic, pina la nastere.
Achizitia preeruptiva de fluor
Dupa formarea coroanei dentare si pina la eruptie, suprafata smaltului
continua sa se mineralizeze si in aceasta maturare preeruptiva, fluorul se
acumuleaza in continuare la nivelul smaltului. Aceasta perioada preeruptiva e mai
scurta la dintii temporari decit la cei definitivi.
Actiunea preeruptiva esentiala a F consta in formarea unei apatite de calitati
superioare: - grad de cristalitate ridicat
- mai putine defecte structurale
-influentarea marimii cristalelor cu efect asupra viitorului
relief ocluzal
Perioada preeruptiva de acumularea a fluorului se intinde de la la prima saptamina
postpartum si pina la virsta de aproximativ 2,5ani pentru temporari, si 3-12 ani
pentru dintii permanenti. In aceasta perioada repartizarea F este neomogena si
concentratia e mai mare in straturile superficiale unde asigurarea rezistentei

24
impotriva atacului acid necesita o concentratie de 1000ppm la 30u. Captarea
fluorului este limitata si e asigurata din singe si lichidul interstitial.
Peste anumite valori ale concentratiei fluorului , de exemplu 3000ppm, apare un
smalt cu structura deficitara<smalt patat>

Achizitia posteruptiva de fluor-este redusa si e asigurata de mediul salivar.

Actiunea posteruptiva are un efect local, direct, noul dinte erupt fiind mai receptiv
la fluor decit dintii abrazati, de pilda.Fluorul din mediul bucal determina formarea
de fluorapatita,mai rezistenta la actiunea atacului acid , la baza acestei reactii
stind schimbul de ioni OH din smalt si F din mediul bucal.
Reactia este:

De fapt este un proces de remineralizare:Hidroxiapatita se demineralizeaza in

mediul acid la pH <4,3, cu formare de ortodifosfat de calciu, care reactioneaza cu
fluorul formind florapatita.

ALTE EFECTE CARIOSTATICE DETERMINATE DE ACTIUNEA LOCALA

A FLUORULUI
-Efect antibacterian, influentind structura membranei celulare si prin aceasta
determinind scaderea utilizarii glucozei ca baza pentru formarea de polizaharide
extracelulare, substratul placii bacteriene.
-impiedica degradarea hidrocarbonatelor prin inhibarea enzimatica a
producerii de enolaza ,urmat de scaderea productiei de acid
-scade tensiunea superficiala la suprafata smaltului, impiedicind asfel
aderenta bacteriana la acest nivel
Supradozarea cu Fluor.

Se va avea grija la supradozare stiind ca doza letala este de 30-80 mg/kg

corp, iar concentratiile mai mari decit cele terapeutice produc fluoroza smaltului.
Fluoroza se caracterizează prin:
apariţia de pete cretoase sau chiar brune la smalţului dentar.
Hipercementoză cu anchiloză dentară
Întârzierea erupţiei incisivilor permanenţi
Necroza osului alveolar
Hipoplazia dinţilor, cu erupţia oblică a dinţilor
Evoluţia rapidă a leziunilor dentare
Sistemic, se presupune că fluorul produce efecte toxice la nivelui oaselor sau
creierului, iar chiar apariţia cancerului..

25
AGENTI DE FLUORURARE
Fluorura de sodiu
Fluorura de staniu
Aminofluorurile
Fluorofosfatul acidulat(APF)
Monofluorfosfatul de sodiu
Fluorosilanii.
Fluorura de sodiu se foloseste ca solutie 2%.Sunt necesare 4 serii de aplicare,
legate de virsta eruptiei:3,7,10 si 13 ani. Solutia apoasa este stabila in
recipiente de plastic, este insipida, nu coloreaza dintii si nu irita tesuturile
moi.
Fluorura de staniu se aplica sub forma de solutie 8%,preparata inainte de aplicare
deoarece nu e stabila in solutie. Ete astringenta si are un gust neplacut, coloreaza in
brun smaltul demineralizat-se poate folosi si la depistarea cariilor precoce.Poate
produce iritatii gingivale .
S-a constatat ca solutia de 1,64%aplicata in santul gingival reduce numarul
de bacterii pe un interval de 10 saptamini
Fluorfosfatul acidulat are urmatoarea compozitie:fluorura de sodiu 2 %, acid
fluorhidric 0,3%, acid ortofosforic 0,1M. Se poate prezenta sub forma de solutie
apoasa sau gel. Aplicatiile se fac o data la 6 luni, sau ori de cite ori este necesar.
Are un pH de 3,3, nu irita tesuturile dentare, nu coloreaza smaltul, fiind foarte
eficient.
Cind se aplica acest preparat e necesar sa protejam lucrarile ceramice prezenta in
cavitatate, prin aplicare de ceara.
Aminofluorurile actioneaza prin scaderea solubilitatii smaltului si are actiune
inhibitorie asupra placii bacteriene.Componenta aminica are proprietati bactericide,
prin inhibarea glicolizei, oprirea sintezei intracelulare de polizaharide, si prin
proprietatile tensioactive, cresc de patru ori timpul de contact cu placa bacteriana.

PREPARATELE CU FLUOR
Gelurile fluoruate sunt compusi pe baza de celuloza cu adausuri de agenti de
fluorurare. Nu contin abrazivi, iar o usoara acidulare a preparatului, potenteaza
actiunea fluorului, prin cresterea receptivitatii smaltului.(aceste geluri nu se
folosesc de catre pacien in cadru periajului zilnic)
Se aplica 1 gram /sedinta

26
Pastele profilactice.sunt indicate in curatirea mecanica a suprafetelor
dentare,inainte de aplicarea locala a gelurilor, solutiilor si lacurilor. Cele pentru
adulti au concentratii de 0,18%F, iar cele pentru copii, 0,025%.

Lacurile fluorurate sunt solutii alcoolice de rasini naturale care contin 22,6
mgF/ml.
Ramin citeva ore in contact cu dintele. Indicatiile sunt atit pentru desensibilizare,
cit si pentru remineralizarea cariilor incipiente

Apele de gura.se folosesc in concentratii de 0,05%F, pentru utilizare zilnica, si in

concentratie de 0,2 % pentru utilizare saptaminala.

MOD DE UTILIZARE
1. Individual- local - de catre specialist
-de catre pacient
2.individual general
3.colectiv

1. Tratamentul local individual efectuat de catre specialist

-utilizeaza preparate cu concentratie mare de fluor
-se folosesc 2 tehnici:directe si indirecta.
Tehnica directa utilizeaza solutii, geluri, lacuri si paste
Protocol clinic
1. curatarea dintelui prin periaj profesional
2. izolarea
3. uscarea
4. badijonare cu solutie din 30 in 30 secunde, timp de 4 minute.
5. Repetarea manoperei la 6 luni.
Avantaje:permit aplicarea selectiva a preparatului si observarea directa a acestei
aplicari.
Dezavantaj:timpul de lucru e prelungit

Tehnica indirecta-consta in aplicarea gelulilor fluorurate in linguri speciale sau

gutiere , prevazute cu hirtie absorbanta sau polimeri spumosi care mentin contactul
intre gel si smalt .
Dezavantajul ar consta in faptul ca exista riscul aparitiei unor accidente prin
inghitirea excesului de gel.

Tratamentul local efectuat de catre pacient-consta in

27
 utilizarea apelor de gura cu NaF 0,05%-utilizare zilnica
0,2%- utilizare saptaminala
0,5%-utilizare lunara
utilizarea apelor de gura cu APF 0,045%, in paralel cu tratamentul
individual sistemic
utilizarea pastelor si gelulilor fluorurate

2.Tratamentul individual sistemic consta in administrarea de tablete

1-2 ani: 0,25 mg
3 ani: 0,5mg
4-6 ani: 0,75 mg
peste 7 ani: 1 mg.
Dintre preparatele comerciale se pot aminti:Zymafluor, Concadent, etc
Se mai poate administra sub forma de picaturi 0,125mg/picatura, la copii de pină la
un an. Un asfel de preparat este F-Vygantol.
Administrarea preparatelor se va face conform prospectului, dar de obicei acestea
se administreaza seara, inainte de culcare, dupa ce s-a efectuat periajul dentar.

Tratamentul colectiv
Se refera la fluorizarea apei, a sarii de bucatarie, a laptelui.
Fluorizarea apei este o metoda carioprotectiva de masa usor de aplicat acolo unde
se afla o sursa centrala de apa.
Doza optima este de 1mg F/l de apa
Avantaje: este ieftina si usor de aplicat,
dozajul se poate face cu exactitate,
asigura un aport constant pentru intreaga populatie,
se poate administra timp indelungat
Dezavantaje
necesita sursa centralizata de apa,
consumul de apa e individualizat,
necesita intalatii speciale de purificare,
supune consumulu de apa fluorizata intreaga populatie, desi metoda se adreseaza
mai ales copiilor,si tocmai acestia consuma cantitati mici de apa.
Studiile actuale arată că această metodă este din ce in ce mai
controversată,datorită formării unor compuşi toxici datoraţi faptului că nu se
folosesc preparate cu puritate ridicată de fluoruri. Aceste preparate conţin si As,
Cr, Pb. De asemenea sunt corozive si de aici rezultă riscul apariţiei copuşilor
cancerigeni.
Toxicitata fluorului este mai evidentă în special la tineri, la cei cu deficit de
Ca, Mg, vit. D, la persoanele cu boli cardiovasculare, sau renale.

28
Fluorizarea sarii de bucatarie se face cu 250mg florura de sodiu /kg. De
asemenea nu este o metodă folosită pe scară largă.

Concluzie:
Indiferent de calea de administrarea aleasa , rolul carioprofilactic al
fluorului este unanim acceptat. De aceea se impune alegerea unor
preparate si a unor metode individualizate fiecarui pacient, in functie
si de receptivitatea acestuia la carie, dar si funcţie de obiceiurile
alimentare ale fiecaruia.
Majoritatea efectelor cariostatice se datoresc fluorizăii topice.
Nu fluorul este panaceul universal al reducerii cariilor, ci asocierea lui
cu indepărtarea plăcii bacteriene prin periaj dentar şi cu o dietă săracă
în dulciuri rafinate şi concentrate.
Noile recomandări privesc utilizarea preparatelor topice în cadrul
profilaxiei cariilor în defavoare celor administrate pe cale generală .

SIGILAREA SANTURILOR SI FOSETELOR.

Cercetarile efectuate in ultimii 15 ani au dus la concluzia ca sigilarea santurilor si fosetelor este
eficienta in prevenirea cariilor.Zona santurilor de pe fetele ocluzale, precum si fosetele de pe
fetele orale ale dintilor, prin relieful accidentat reprezina situsuri de cariogenitate mare.

Obiectivele sigilarii:inchiderea reliefurilor retentive ocluzale si orale.

Materiale folosite:rasini de sigilare foto si autopolimerozabile si cimenturi glassionomere

Indicatiile sigilarii:
Dinti recenti erupti pe arcada(1-2ani)
Pacienti cu receptivitate mare la carie
Pacienti cu igiena orala foarte buna
Contraindicatii:
Dinti care nu au coroana suficient erupta in cavitate si la care nu se poate face izolarea
buna
Prezenta concomitenta a cariilor proximale
Pacienti cu igiena deficitara
Pacienti necooperanti
Pacienti cu tulburari ocluzale.
Protocol clinic
1.Sigilarea cu materiale compozite
-periajul suprafetelor dentare cu paste abrazive nonfluoruarte si fara vaselina

29
 -spalare cu apa, izolare cu rulouri de vata(ideal ar fi cu diga), aplicarea aspiratorului de
saliva
-gravare acida a smaltului cu acid ortofosforic 37%, 60sec
-spalare cu apa, nu clatire
-izolare
-uscare cu jetul de aer
-aplicarea materialului de sigilare
-fotopolimerizarea, daca se folosesc rasini fotopolimerizabile
-verificarea ocluziei si inlatuarea eventualelor contacte premature

2. sigilarea cu cimenturi glassionomere

-periajul dentar cu paste abrazive si non fluorurate
-spalare cu apa, izolare
-uscare cu jet de aer
-aplicarea cimentului glassionomer
-verificarea relatiilor ocluzale.
Prin folosirea cimenturilor de sticla, tehnica se simplifica deoarece acestea adera la smalt prin
legaturi chimice. De asemenea nu e deloc de neglijat eliberarea in timp de ioni de fluor, ceea ce
mareste efectul carioprotector.

Mentinerea in timp a rezultatelor depinde de starea de igiena a pacientului, de calitatea

materialului aplicat si nu, in ultimul rind ,de acuartetea tehnicii.Se considera o sigilare reusita
daca rezultatul se mentine 2-3 ani.
S-a constatat o reducere a incidentei cariei cu 65-70% in urma introducerii sigilarii.

Alaturi de sigilare, ODONTOTOMIA PROFILACTICA, se impune ca o metoda de

prevenire a cariilor din santuri si fosete.
Tehnica consta in largirea santurilor(enameloplastia) cu o freza diamantata foarte fina,
deretentivizind relieful acestora si apoi aplicarea materialului de sigilare dupa tehnicile
mentionate anterior.
Avantajul acestei tehnici consta in faptul ca utilizarea frezelor diamantate fine confirma absenta
cariilor in dentina si asigura o mai buna retentie a sigilantului.

Concluzii.Sigilarea si odontotomia profilactica sunt metode de prevenire a cariilor , din ce in

ce mai des aplicate, dar aceste tratamente trebuie ``vindute`` pacientilor si parintilor pentru a
intelege eficienta acestora.

3.7 PREVENIREA CARIEI DENTARE PRIN CONTROLUL DIETEI

Alimentaţia ocupă un loc semnificativ printre cauzele cariei dentare şi de aceea este
important să se creeze un echilibru sub aspect cantitativ dintre principiile alimentare.
Un aliment se caracterizează prin :

30
1. principiile active conţinute (zaharuri, lipide, proteine, vitamine, săruri minerale)

2. temperatura la care se consumă (sunt nocive alternanţele în cursul aceleaşi mese a

alimentelor cu temperaturi scăzute şi a celor fierbinţi)

3. consistenţa dură - stimulează masticaţia şi secreţia salivară, abrazând şi reliefurile

suprafeţelor ocluzale

4. alimentele moi şi lipicioase - sunt defavorabile atât prin retenţionarea lor mecanică dar şi
prin lipsa de stimulare a masticaţiei, adică a autocurăţirii

5. gradul de digerare la nivelul cavitaţii orale

6. valoarea energetică

7. modul de consum

8. acţiunea pre / postresorbtivă

- acţiunea preresorbtivă - se produce când alimentele sunt fragmentate şi amestecate cu saliva
formând bolul alimentar. Mucoasa orală participă la absorbţia unor principii alimentare
eliberate prin intermediul enzimelor salivare.
- în apariţia cariei este determinant contactul aliment - dinte. S-a realizat un experiment prin
care s-a dovedit că la ingerarea unor alimente puternic cariogene prin tubaj - direct in stomac
=> nu a aparut nici o carie, deoarece alimentele nu au avut contact cu dintele.
- acţiunea postresorbtivă - alimentaţia influenţează structural dinţii doar în perioada dezvoltării
şi mineralizării - prin aportul de minerale, proteine, vitamine.
S-a constatat că lipsa unor principii - de exemplu a proteinelor, în perioada de formare a
matricei smalţului, favorizează apariţia cariilor, iar excesul lipidelor diminuă incidenţa
acestora.
Dintre alimente, efectele cariogene cele mai active le au hidrocarbonatele in faza
preresorbtivă, în special asocierea dulciurilor cu făinoasele.
Cercetările în acest domeniu au evidenţiat că alimentaţia naturală, spre deosebire de cea de la
oraş, conţine un factor protector împotriva cariei, care se pierde în cursul procesului de rafinare
. Rolul gradului de rafinare devine, deci, la fel de important în producerea cariei ca şi cantitatea
crescută a hidrocarbonatelor în alimentaţie.
Cercetările ulterioare au scos în evidenţă că în produsele alimentare naturale
neprelucrate, există unele substanţe care scad incidenţa cariei. Astfel: făina neagră de grâu,
melasa şi siropul de trestie de zahăr nerafinat reduc solubilitatea hidroxiapatitei, comparativ cu
produsele rezultate prin rafinarea lor, datorită prezenţei unor fosfaţi organici / a unor substanţe
tampon.

Efectul cariogen al hidrocarbonatelor depinde de :

- contactul lor cu dintele
- durata acestui contact
- consistenţa lor (alimentele moi sunt mai cariogene)

31
- vâscozitatea şi adezivitatea lor (caramele, jeleuri - care datorită staţionării mult timp în
cavitatea bucală în locurile retentive unde autocuraţirea este insuficientă, favorizează mai
rapid apariţia cariei)
- cantitatea
- durata degradării rapide de microflora acidogenă până la acizi organici

După potenţialul cariogen al hidrocarbonatelor se consideră că zaharoza si fructoza

sunt cele mai nocive; urmate de glucoză, lactoză şi maltoză.
Trebuie subliniat că în condiţiile prezenţei unei microflore acidogene deosebit de active
nu numai zaharoza, ci şi polizaharidele şi celelalte dizaharide pot fi desfăcute rapid în molecule
de monozaharide, din care pe căi metabolice diferite, se obţin acizii organici incriminaţi în
producerea cariei.

Bacterii + glucide => acizi

din placa bacteriană fermentabile(carbohidraţi)

acizii => demineralizarea dintelui => CARIA

Anumite bacterii din cavitatea bucală au capacitatea de a transforma hidraţii de carbon

în acizi organici. Când aceşti acizi sunt produşi în contact cu dintele, cum ar fi în grosimea
plăcii / în geode şi fisuri, devin capabili să demineralizeze smalţul dintelui, altfel spus să
producă caria dentară.
Proporţia acizilor organici obţinuţi variază de la o specie la alta . Din degradarea
enzimatică se obţin : acidul piruvic şi lactic, acidul acetic, formic, propionic precum şi alţi
produşi ca alcoolul etilic, dioxidul de carbon.
Prin ingestie de hidrocarbonate, pH-ul bucal scade brusc la valori de aproximativ 5,2 şi
chiar mai mic la interfaţa placă bacteriană - smalţ Perioada în care pH-ul bucal ramâne sub 6
este considerată drept “perioadă de agresiune” , ca urmare a condiţiilor propice
demineralizării ţesuturilor dure dentare.

PROGRAME ALIMENTARE PENTRU COPII ŞI ADULŢI

Dezvoltarea matricei dinţilor temporari începe din luna a 4-a a vieţii intrauterine, iar
mineralizarea lor, precum şi a primului molar permanent are loc în timpul dezvoltării
intrauterine, şi astfel, datorită acestui fapt, trebuie asigurată o profilaxie prenatală şi anume o
alimentaţie complexă, raţională, bine echilibrată a gravidei, cuprinzând proteine,
hidrocarbonate, grăsimi, vitamine şi săruri minerale, cu o valoare medie de 3000 calorii/zi.

Alimentaţia sugarului, bazată pe laptele matern sau de vacă şi lipide îndulcite, este
redusă din punct de vedere energetic (1000 calorii/zi), dar bogată în aminoacizi, săruri minerale
şi vitamine, toate acestea găsindu-se în laptele matern.

Alimentaţia copilului (1-14 ani) este etapa de definitivare a mineralizării mugurilor

dentari permanenţi, de terminare a erupţiei şi stabilizarea ocluziei. Necesarul de calorii ajunge

32
la sfârşitul acestei perioade, pâna la 2500 - 2600 calorii/zi. Aportul considerabil aparţine
glucidelor (50-60%). Dintre sărurile minerale, Ca este cel mai important. Paralel cu Ca se
dezvoltă şi nevoile de vitamina D, A, C, din grupul B în raport cu vârsta şi eforturile depuse.

Alimentaţia adolescentului (14-20 ani) prezintă variaţii foarte mici în raport cu vârsta
precedentă creşterea raţiei calorice (3200-4000 calorii/zi) se asociază şi cu creşterea cantitaţii
de legume, fructe şi produse cereale.

Alimentaţia adultului - la consumul energetic mare al adultului 3000-5000 calorii/zi

corespunde o creştere a consumului de glucide. Când acest consum este reprezentat de folosirea
zaharurilor asociate cu făinoase, există pericolul apariţiei cariei, prin efectul de fermentaţie
acidă din cavitatea bucală. În acelaşi timp, consumul de glucide poate să determine o
insuficienţă alimentară cu lipide şi proteine, precum şi o spoliere vitaminică. De aceea, este
necesar ca glucidele să nu depăşească de 5 ori cantitatea de lipide şi proteine separat şi să fie
consumate, de preferinţa, sub forma de polizaharide (amidon, glicogen, celuloză).
În concluzie,
Un stil de viaţă sanogen implică următoarele condiţii:
- respectarea orarului zilnic al meselor
- consumul de mâncăruri gătite, calde, în locul meselor frugale
- încurajarea consumului de alimente care conţin principii protectoare (lipide, fructe proaspete
ce conţin vitamine, agenţi detersivi)
- limitarea fumatului şi a consumului de alcool
- alimentaţie bine echilibrată cantitativ şi calitativ
- practicarea exerciţiilor fizice
- alternarea efortului intelectual cu pauze de relaxare.

PREVENIREA ANOMALIILOR DENTO MAXILARE PRIN EXERCITII DE

MIOGIMNASTICA
Pentru o profilaxie corecta a anomaliilor dento-maxilare este necesara intercepatrea tuturor
factorilor cauzali,generali si loco-regionali.
Exercitiile de respiratie si miogimnastica se adreseaza tuturor copiilor care au anomalii dento-
maxilare, alegind titul d exercitiu in functie de forma clinica a anomaliei.
1.Exercitii de respiratie .Prin efectuarea acestor exercitii se are in vedere obtinerea unei
bune coordonari a miscarilor corpului, cu cele ale capului, si cu miscarile respiratorii .
- se va efectua numai respiratie nazala, indicind ca aceste exercitii sa fie efectuate in
sedinte de 3-5 minute, si se vor repeta de 3 ori pe zi.
- favorizeaza o atitudine corecta a posturii capului, gitului si umerilor, obtinindu-se
dezoltarea muschilor toracelui si imbunatatire respiratiei costale si diafragmatice
- preced exercitiile pentru orbicularul buzei
2.Antrenamentul muscular.
Tehnica de lucru este urmatoarea :-in prima etapa se urmareste insusirea corecta a tehnicii de
executie, iar dupa 7-10 zile se face coordonarea cu respiratia
Introducerea celui de-al doilea exercitiu se face dupa 2
saptamini, pentru a nu suprasolicita copilul.

33
 Exercitiul 1
Indicatie:-antrenamentul muschiului orbicular al buzelor(fascicolul extern)
Tehnica:-se foloseste un nasture de 3 mm diametru care se tine intre buze si
arcadele dentare in ocluzie si de care se leaga un mic elastic ce se prinde de un un
nasture de la haina.Timp de 10 secunde se intinde si se relaxeaza elasticul , in
perioade egale, copilul incercind sa retina cu buzele nasturelul sau placuta.
Orar: ritm de 5-6 miscari pe minut, in reprize de 2 minute. Se fac sedinte de 8-10 minute, de 3
ori /zi
.
Exercitiul 2
Indicatie:antrenamentul muschilor orbiculari ai buzelor
Tehnica: Copilul introduce cele doua degete mici introduce in vestibul , la nivelul
comisurilor bucale.Buza superioara va acoperi coroanele dintilor frontali maxilari
si in momentul in care trage de comisuri, contractia orbicularului nu permite
marirea in sens transversal a fantei bucale.
Orar: 3-4 miscari pe minut, reprize de 1-2 minute, cu pauze egale. Se fac sedinte de 5-10 minute,
de 3 ori pe zi.

Exercitiul 3
Indicatie:antrenamentul muschilor orbiculari ai buzelor(fascicolul intern)
Tehnica:copilul apuca si mentine buza superioara intre frontali.
Orar: 3-4 miscari pe minut, reprize de 1-2 minute, cu pauze egale. Se fac sedinte de 5-10 minute,
de 3 ori pe zi.

Exercitiul 4
Indicatie:antrenamentul muschilor orbiculari si muschilor buccinatori(secundar si muschii
respiratori
Tehnica:cu gura inchisa, copilul trage aerul pe nas si il mpinge apoi in vestibul in portiunea
buzei superioare. Dupa 3-4 miscari, expirind pe gura, da drumul aerului
Orar: ritm de 3-4 pe minut, reprize de 1-2 minute, cu pauze egale. Se fac sedinte de 5-10 minute,
de 3 ori/zi

Exercitiul 5
Indicatie:-antrenamentul muschilor propulsori ai mandibulei
Tehnica:-Copilul, “in pozitie de drepti”, cu spatele si corpul lipite de perete, impinge mandibula
inainte pina cind muchia incizala a frontalilor mandibulari trece de muchia incizala a incisivilor
maxilari, pina pe fetele vestibulare, unde ramina 3 ore, apoi se retrag treptat, in 3 secunde.
Miscarea va incepe brusc si se va termina lent.
Orar:-ritm de 3-4 pe minut, reprize de 1-2 minute, cu pauze egale. Se fac sedinte de 5-10 minute,
de 3 ori/zi

Exercitiul 6
Indicatie:-antrenamentul muschiilor ridicatori si coboritori ai mandibulei

34
Tehnica:-Mediusul si indexul se aseaza in forma de cirlig pe dintii frontali
mnadibulari,tractionind mandibula in jos. Copilul ridica mandibula, degetele opunind rezistenta,
atit la ridicare cit si la coborire.
Orar:ritm de 3-4 miscari pe minut, reprize de 1-2 minute, cu pauze egale. Se fac sedinte de 5-10
minute, de 3 ori pe zi.

Exercitiul 7
Indicatie:antrenamentul muschilor ridicatori ai mandibulei
Tehnica:se pleaca de la pozitia de repaus a mandibulei. Din aceasta pozitie(mandibula usor
coborita), se inchide in intercuspidare maxima, mentinindu-se muschii ridicatori in contractie
citeva secunde, apoi se revine la pozitia de repaus fiziologic a mandibulei, fara contractia
muschilor coboritori.
Orar: 3-4 miscari pe minut, reprize de 1-2 minute, cu pauze egale. Se fac sedinte de 5-10 minute,
de 3 ori pe zi.

Exercitiul 8
Indicatie:antrenamentul muschilor pterigoidian extern , pentru miscarea de lateralitate a
mandibulei si pentru muschii ridicatori ai mandibulei
Tehnica:In fata oglinzii copilul deschide gura cit poate de mult, apoi muta
mandibula de partea opusa deviatiei, inchizind gura fara a schimba pozitia de
lateralitate a mandibulei. In inchiderea obtinuta, miscarea dureaza 3-6 secunde, cu
contractia moderata a muschilor ridicatori. Contractia se controleaza interpunind
un cauciuc intre arcade.
Exercitiul 9
Indicatie:-antrenamentul muschilor limbii, deconditionarea deglutitiei infantile
Tehnica:-Se invata copilul sa plimbe lent limba de la nivelul fetelor palatinale ale frontalilor
maxilari,pe palat, cit mai distal posibil. Va inghiti cu limba in aceasta ipozitie si se va repata
exercitiul.
Orar:-ritm de 3-4 miscari/minut,in reprize de 1-2 minute. Se fac sedinte de 5-10 minute, de
3ori/zi

METODE DE PREVENIRE A PARODONTOPATIILOR. INDICI PARODONTALI

1.INDICELE DE PLACA APROXIMALA(API) LANGE

-este un indice care evalueaza eficienta periajului dentar avind ca obiectiv prevenirea
imbolnavirii parodentale.
-se evalueaza placa bacteriana

-evaluarea se face dupa periaj ,apreciindu-se numai prezenta placii bacteriene=1 si absenta ei,=0
-calculul se face procentual API numar suprafete cu placa x100
total suprafete examinate
intrepretare:API<30%=igiena corespunzaroare
>30%=igiena deficitara.
API se utilizeaza combinat cu indicele de singerare a papilei(PBI)

35
2. INDICELE DE SINGERARE A PAPILEI
Tendinta de singerare a papilei se stabileste cu ajutorul unei sonde parodontale care se
introduce la baza papilelor ,mezial si distal, in unghi de 20-40 grade fata de suprafata dintelui
pentru a nu produce leziuni. Sonda se introduce in santul gingiva, se retrage, se asteapta 10
secunde si se noteaza.
0-lipsa singerarii
1-apare un punct de singerare
2-apare o linie de singeare in citeva puncte
3-tringhiul intredentar se umple de singe
4-singerare importanta .
Tendinta de singerare a papilei se apreciaza in functie de gradul maxim de singerare mezial si
distal.
Se inscrie pe diagrama combinat cu indicele de placa aproximala(API) in cadranele 1 si 3,
vestibular si 2 si 4 ,oral

3.INDICELE DE IGIENA ORALA(OHI)

-are 2 componente:indicele de placa si indicele de tartru.
-arcadele se impart in 6 sextanti, iar determinarile se fac doar pe dinti total erupti.
-dintii propusi spre examinare sunt:16, 21,26,36,41,46.

Se evalueaza placa si apoi tartrul.

Scorul de evaluare pentru PB:-0 absenta placii
1 Placa bacteriana in treimea cervicala
2 Placa bacteriana in doua treimi cervicale
3 Placa bacteriana in peste doua treimi

Scorul de evaluare pentru tartru

0 nu prezinta tartru
1 tartru supra gingival ce nu acopera mai mult de o treime din
dinte
2 tartru supra gingival ce acopera mai mult de o treime, dar
mai putin de doua treimi
3 tartru supragingival ce acopera mai mult de doua treimi,
sau o banda de tartru in jurul portiunii cervicale.

Calculul se face separat pentru placa si tartru , dupa formula:

IP/IT suma punctelor acordate dintilor examinati

6(numarul dintilor examinati).
Valorile pot fi intre 0-6:
0-excelent
0,1-1,2-bun
1,3-3-moderat
3,1-6-slab.
INDICELE DE IGIENA ORALA OHI reprezinta suma indicilor de placa si tartru ,avind
indicele cuprins intre 0-12

36
 0-excelent
0,1-2,4-bun
2,5-6-moderat
6,1-12 –slab

4.CPITN(Comminity Periodontal Index of Treatement Needs)

Indicele parodontal CPITN permite evaluarea rapida a statusului parodontal si
orienteazaatitudinea terapeutica, precum si antecalcularea sedinteor de tratament.
Arcadele dentare se impart in 6 sextante

17 16 15 14 |13 12 11 21 22 23| 24 25 26 27
47 46 45 44 |43 42 41 31 32 33 |34 35 36 37

sau,mai simplificat:

17-14|13-23|24-27
47-44|43-33|34-37

.Examinarea se face folosind o sonda parodontala. Pentru fiecare sextant se face o singura notare,
codificind statusul parodontal al dintelui cu cea mai avansata leziune.La adulti se face evaluarea
numai la sextantele cu cel putin 2 dinti functionali. Cele cu un dinte se considera edentate si se
noteaza cu 0.

Gradul de afectare se codifica astfel:

0- absenta oricarei simptomatologii parodontale
1- gingivoragie la sondare, fara pungi parodontale
2- gingivoragie si tartru dentar, pungi <3 mm
3- pungi parodontale de 4-5mm adincime
4- pungi parodontale de 6mm si peste.

Codificarea necesitatii tratamentului parodontal se face dupa o scala de la 0 la3

0-sextantul nu necesita tratament parodontal
1- necesita tratament de igienizare, controlul palacii
2- necesita detartraj si igienizare
3- necesita acelasi tratament ca la 2 ,corectarea tratamentelor deficitare
4- necesita tartament parodontal complex.

Cuantificarea timpului necesar pentru tratamentul parodontal va tine cont de anamneza, de

virsta pacientului, durata medie de tratament fiind:
10-30 minute pentru igienizare
5-20 minute pentru detrartraj –polisaj pe fiecare sextant
30-40 minute pentru tratament complex pe sextant.

Concluzii:Cunoasterea dar mai ales aplicarea in practica stomatologica a acestor indici este
importanta pentru ca acestia se bazeaza pe cele mai simple si reprezentative semne de
imbolnavire parodontala, care pot fi modificate prin tratamente de specialitate adecvate.

37
DETRARTRAJUL
Definitie:manopera terapeutica de indepartare a tartrului si placii bacterriene adiacenta acestuia
de pe dintii naturali , lucrari protetice sau implanturi.
Indicatii:a.-tratament profilactic si curativ al afectiunilor acute si cronice ale parodontiului
marginal si ale mucoasei bucale(gingivite, parodontite, gingivo-stomatite)

b.-pregatirea cimpului operator pentru tratarea cariilor simple si complicate, extractii

dentare, interventii chirurgicale, tratamente ortodontice si protetice

Detrartrajul se face:-manual, cu ultrasunete sau cu aer comprimat

DETRARTRAJUL MANUAL
Detrartrajul manual se poate efectua cu: instrumente clasice de detrartraj si netezit, sau cu
instrumente mai noi,, de tipul chiuretelor
Instrumentele clasice de detrartraj sunt in numar de 6. , mai importante fiind:
1. Foaia de mirt este un instrument nepereche, avind forma de gheara cu un virf foarte ascutit si
doua margini laterale active. Virful se insinueaza subgingival si desprinde spre incizal
tartrul. Este indicat pentru indepartarea tratrului din zonele aproximale ale portiunii
coronare.

2. Instrumentele trapezoidale:sunt instrumente pereche si se folosesc la indepartarea tartrului

supragingival. Sunt indicate pentru indepartarea tartrului de la nivelul fatelor meziale si
distale ale dintilor, dar si pentru indepartarea tartrului pelicular de pe fetele orale si
vestibulare.

3. Secera simpla este instrumentul universal de detrartraj care are o parte activa ascutita, in
forma de secera, cu o margine concava, o margine convexa si un virf ascutit care dizloca
tartrul subgingival ,actionind spre coronar.

4.-Secera cu dubla cudura este un instrument pereche, indicat in detrartrajul fetelor aproximale
ale ultimilor molari.

INSTRUMENTE MODERNE PENTRU DETRARTAJ

A.CHIURTELE au o parte activa, lama, cu 2 margini taietoare care se intilnesc intr-un capat
activ de forma curbata. Pe sectiune transversala au forma d semicerc. Cele pentru dintii l
frontali sunt drepte, iar cele pentru dintii laterali fprmeaza un contra unghi la nivelul gitului.
Clasificare:universale
speciale(Gracey)
Chiuretele universale sunt pereche, proiecate ca imaginea in oglinda, cu capetele active
plasate pe acelasi miner. Fata activa e ascutita pe ambele margini, si e perpendiculara pe
perpendiculara pe partea terminala a gitului.
Sunt indicate la detartrajul supragingival, la persoanele sanatoase, fara pungi parodontale, la
pacientii cu retractii gingivale, furcatii descoperite.La pacientii cu pungi parodontale adevarate,
actioneaza pe peretele dur, radicular dar si pe peretele moale al pungii.

38
 ChiureteleGracey-sunt proiectate pereche, cu partea activa plasata pe un singur miner.
Exista 7 perechi de chiurete:1-2, 2-3, …..13-14. Lama activa formeaza cu gitul un unghi de 70 de
grade. Exista chiurete cu lana activa subtire si ingusta, pentru pacienti cu parodontiu sanatos,;
chiurete cu lama activa scurta , pentru suprafetele radiculare ale frontalilor.;chiurete cu capatul
terminal al gitului alungit, care pot patrunde in pungile parodontale adinci.
Clasificarea chiuretelor Gracey:-chiurete standard-7 perechi.
-chiurete”porfilactice”, in numar de 4, pentru detrartrajul supragingival
chiurete “peste cinci”-pentru detartrajul pungilor parodontale mai mari de 5 mm
- chiurete “mini cinci”, cu jumatate din dimensiunea chiuretelor standard, pentru
zone de inghesuiri dentare, si pentru furcatiile radiculare.
Indicatii: 1.detartrajul santului gingival
2.detrartrajul subgingival din pungile parodontale
3.detrartrajul de finete al depozitelor mici ,dupa indepartarea tartrului subgingival
4.netezirea suprafetei radiculare prin indepartarea cementului necrotic
4. chiuretajul tesutului de granulatie de pe peretele moale al pungilor parodontale.

B. DETARTROARE (SCALERS)

1. Secera(Sikle scaler), are 2 variante:curba si dreapta

Secera curba, seamana cu gheara clasica, avind o lama activa curba cu 2 margini taioase care se
intilnesc intr-un unghi ascutit. (70-80 grade)
Secera dreapta are 2 margini taietoare drepte, iar fata lamei active, plata, se intilneste cu fetele
laterale, in unghi ascutit. Pe sectiune, are forma triunghiulara
Indicatii:-indepartarea depozitelor mari de tartru supragingivale, si care patrund usor si
subgingival
Contraindicatii:detartrajul subgingival adinc, pentru ca pot leza parodontiul

2. Sapa(razuşa)
Are o margine taietoare dreapta care formeaza un bizou la 45 grade la capatul lamei. Lama activa
realizeaza cu gitul un unghi de 99-100 grade.
Indicatii: detartrajul supragingival, putind patrunde usor si subgingival.

3. Dalta
Are o margine taioasa dreapta, iar capatul lamei, plat, se termina intr-un bizou de 45
grade.Capatul activ se continua cu minerul cu o usoara angulare a gitului.
Indicatii: detartrajul de pe fetele aproximale ale frontalilor
Indepartarea depozitelor mari de tartru supragingival de la nivelul incisivilor inferiori.
Indepartaera depozitelor tartrixce de la nivelul fetelor aproximale ale premolarilor

4.Pilele. Fata activa prezinta margini taietoare multiple paralele cu o baza ovala, rotunda sau
rectangulara. Lamele active formeaza cu gitul instrumentului un unghi de 90-100 grade. Pot fi
pereche sau unice. Se folosesc la netezirea suprafetelor detartrate.

REGULI GENERALE PENTRU DETARTRAJUL MANUAL

Detartrajul manual impune o inspectie si o palpare riguroasa a tuturor
suprafetelordintelui, inainte si dupa detartraj, supra si subgingival

39
 Tartrul se dizloca in bloc,, nu se razuieste
Miscarea activa a instrumentului se realozeaza din articulatia degetelor , a miinii si a
antebratului.
Instrumentul executa miscari de tractiune si presiune , paralela cu axul dintelui.
Dintii mobili se imobilizeaza cu degetul(policele miinii stingi se sprijina incizal sau
ocluzal)
Pentru o buna vizibilitate este necesara iluminarea directa, naturala sau artificiala.
Indepartarea partilor moi se face cu oglinda sau cu degetele miinii stingi
Pacientul trebuie asezat confortabil , in usoara extensie pentru maxilar, si drept, pentru
mandibula
Instrumentele trebuie sa fie bine ascutite,, tinute cu priza corecta, evitind deraparea
Uneori este necesara administrarea unei anestezii locale pentru a evita sensibilitatea
dureroasa.
Este necesara esalonarea sedintelor de detartraj , in functie de gradul de inflamatie ,
minimum 6 dinti pe sedinta.
Dupa detartraj se recomanda clatirea energica a cavitatii bucale cu solutii slab antiseptice
si badijonaj cu clorura de zinc, 30%.

Protocol clinic

Tehnica detartrajului grupului frontal inferior

Pozitia pacientului:capul, in pozitie verticala, sprijinit in tetiera.

Pozitia medicului:in spatele si in dreapta pacientului,uneori pentru o buna vizibilitate in zona
linguala, in spatele si in stinga pacientului
Priza instrumentului:ca un creion
Instrumentele de detartraj se tin vertical, paralel cu axuk dintelui si se efectueaza miscari de
tractiune si presiune ,avindu-se punct de sprijin dintii vecini.

Tehnica detartrajului grupului lateral inferior

Pozitia pacientului :aceeasi ca pentru frontalii inferiori

Pozitia medicului:in spatele si in dreapta pacientului si mai rar in spate si in stinga pacientului.
Priza si miscarile in timpul detartrajului sunt ilustrate in figura urmatoare

Tehnica detrartrajului grupului frontal superior

Pacientul este asezat cu capul in usoara extensie, iar medicul sta in fata sa. Instrumentul de
detartraj se tine ca si un creion si in acest caz sprijinul se face pe marginea incizala a dintelui de
detartrat , miscarile fiind aceleasi ca la arcada inferioara.

Tehnica detartrajului grupului lateral superior, drept si sting

Pozitia medicului si a pacientului este aceeasi ca pentru inferiori, difera doar sprijinul,
astfel:

40
 Pentru grupul lateral superior drept, instrumentarul se tine ca un creion, cu sprijin pe
mandibula, partea dorsala a miinii aplicata pe jumataea dreapta a mandibulei
Pentru grupul l ateral sting,instrumentul se tine ca un creion ,iar mina, prin podul
palmei, imbratiseaza mandibula in partea stinga, luind sprijin pe aceasta.

La sfirsitul fiecarei sedinte de detartraj se badijoneaza gingia cu o solutie de clorura de zinc 30%,
avind grija sa protejam partile moi.

Detartrajul mecanic(ultrasonic si sonic).

Aparatele de detartraj cu ultrasunete si cele sonice au aparut in scopul de a completa
detartrajul manual.
Aparatele de detartraj cu ultrasunete folosite in stomatologie folosesc frecvente cuprinse intre
25000-40000 Hz.Aceste unde sunt produse prin efect de magnetostrictiune si prin efect
piezoelectric.Elementele componente ale unui astfel de aparat sunt:generatorul de ultrasunete,
piesa de mina si partea activa a instrumentului, cea care poate fi detasata si sterilizata.
Ultrasunetele determina desprinderea, sfarimarea si indepartarea depozitelor de la suprafata
dintilor.
Indicatiile folosirii aparatelor cu ultrasunete
Detartrarea zonelor de furcatie
Indepartarea placii bacteriene si a pigmentatiilor exogene
Chiuretarea pungilor parodontale
Decimentarea protezelor conjuncte
Finisarea si lustruirea peretilor radiculari detartrati
Condensarea materialelor de obturatie in cavitati gata preparate
Usurarea tratamentului mecanic endodontic
Contraindiactiile detartrajului ultrasonic
La copii, la nivelul tesuturilor aflate in dezvoltare si crestere
La nivelul zonelor cu demineralizarea smaltului.
La nivelul plagilor chirurgicale
La pacientii cu stimulatoare cardiac

Aparatul de detartraj sonic-se ataseaza la dispozitivul de turbina.Vibratiile piesei variaza

intre 2500 si 7000 cicli /secunda.Dupa unii autori, pare mai eficient decit cel cu ultrasunete,
efectuind si o netezire a cementului detratrat.
Dezavantajul folosirii acestui tip de instrument ar fi ca produce o cantitate mare de aerosoli, dar
are si un zgomot specific, greu tolerabil de catre unii pacienti.
Exemple de aparate:TITAN_S, MICRO-MEGA AIR SCALER.

Protocol clinic al detartrajului mecanic

1.Pregatirea operatorului(manusi, ecran de protectie,boneta)
2. Pregatirea pacientului(babeta , aspirator de saliva) si asezarea lio in scaun conform cu zona pe
care dorim sa intervenim
3.Anestezie topica la nivelul dintilor ce urmeaza a fi detartrati

41
4.Operatorul va tine partea activa a instrumentului in unghi de 15 grade de suprafata dentara, cu
virful in miscare permanenta, la mica distanta de dinte.
5.Miscarile utilizate sunt se pensularea,orizontale si verticale, fara a exercita presiune pe dinte
6. Detartrajul ultrasonic va fi completat imediat cu instrumentar manual
7. Clatirea gurii cu solutii saline slabe si periaj profesinal cu paste profilactice cu fluor
Mai trebuie mentionat ca, datorita dispozitivelor pentru pulverizarea apei cu care sunt
prevazute instrumentele de detartraj, se asigura si o spalare continua a suprafetelor detartrate si
apungilor parodontale. Dezavantajul jetului de apa ar fi o mai slaba vizibilitate si mai putin
confort atit pentru medic cit si pentru pacient.

Nu e de neglijat nici faptul ca aerosolii produsi pot contine un numar crescut de microbi, si de
aceea acest tip de detartraj nu se recomanda celor cu afectiuni pulmonare, dar nici cardiacilor
cu risc oslerian crescut.

FINISAREA SI LUSTRUIREA SUPRAFETELOR DENTARE

DETARTRATE(ROOTPLANING, NETOYAGE)
Manopera incheie si finiseaza detartrajul, si are ca scop obtinerea, dupa detartraj a unor
suprafete radiculare netede, fara asperitati, chiar lustruite, zone care nu mai favorizeaza
depunerea placii si a tartrului.
Instrumentarul folosit este:
-Instrumentar rotativ-perii, cupe de cauciuc cu ajutorul carora se vehiculeaza pastele abrazive cu
sau fara fluor
-pentru spatiile aproximale:benzi , pile, discuri abrazive cu granulatie fina
-dispozitive de tipul:Prophy-Jet, Cavi-Jet(spray cu apasi pulbere de bicarbonat de sodiu
-dispozitivul de finisare si lustruire ce functioneaza pe baza de aer, cel clasic su Air-scaler(cu apa
si aer)

PREVENIREA TRANSMITERII INFECŢIILOR ÎN

STOMATOLOGIE

DECONTAMINAREA SAU PREDEZINFECŢIA PRIN ÎNMUIERE

DEFINIŢIE: -decontaminarea este operaţiunea care are un rezultat momentan şi care permite
eliminarea, omorârea sau inhibarea microorganismelor indezirabile în funcţie de obiectivele
fixate. Rezultatul acestei operaţiuni este limitat la nivelul microorganismelor prezente în
momentul operaţiei.
OBIECTIVE: -ameliorarea etapelor de dezinfecţie sau sterilizare prin reducerea contaminării
iniţiale, ceea ce înseamnă reducerea numărului microorganismelor prezente (1/1000).
- Facilitarea ştergerii instrumentelor prin dizolvarea substanţelor proteice în baie de
scufundare.

42
 - protejarea personalului prin acţiunea antimicrobiană.
- evitarea contaminării mediului.
PRODUSELE: - este indicat să se utilizeze produse comerciale care au fost studiate şi care se
potrivesc scopului pe care ni l-am propus.
-În general, aceste produse sunt compuse dintr-un detergent şi dintr-un dezinfectant.
-trebuie să răspundă normelor definite în Franţa de AFNOR, în SUA de ADA, in
Germania de DGMH., in Romania de Ministerul Sanataţii
-cu toate că multe produse pun foarte mult accentul pe acţiunea lor antiHSV şi anti HBV
nu trebuie uitată irnportanţa acţiunii fungicide, sporicide si bactericide.
- produsele de decontaminare bazate pe aldehide au pierdut mult teren datorită faptului că
fixează proteinele împiedicând îndepărtarea lor prin spălare şi ştergere.

ŞTERGEREA ŞI USCAREA:
-după ce au stat perioada de timp indicată în baia de decontaminare, produsele sunt întâi
şterse şi apoi clătite. Nu putem steriliza decât ceea ce este pregătit pentru sterilizare.
-Se pot curăţa manual, cu ajutorul unei perii, cu aparatul de ultrasunete (minimum 150W)
sau cu o maşina de spălat convenţională.
În primele două cazuri vom uliliza tifon moale şi nu ţesături care se destramă şi lasă fire.
CONDIŢIONAREA: -instrumentele neambalate sunt expuse în momentul deschiderii
sterilizatorului la mediul înconjurător (deci la o multitudine de microorganisme din aer), la
contactul cu mana în timpul manipulării lor sau la contactul cu suprafeţele contaminate.
Există diferite tipuri de ambalaje în funcţie de tipul de sterilizare pe care îl folosim.
Pentru săculeţii care se lipesc, linia de lipire trebuie să aibă cel putin 8mm lăţime.

STERILIZAREA
DEFINIŢIE: -reprezintă punerea în practică a unui ansamblu de metode şi moduri de eliminare a
tuturor microorganismelor vii, indiferent de ce natură sunt, de pe un obiect perfect şters şi uscat.
În stomatologie sterilizarea se face fie cu autoclave (cu vapori de apă sau vapori chimici)
fie cu sterilizator cu căldura uscată (pupinel). Autoclavul cu vapori de apă este metoda cea mai
frecvent utilizată în special în mediile spitaliceşti. Un ciclu complet durează aprox. 45 minute.
Autoclavele cu vapori chimici au o durată a ciclului de 20 minute. Nu este prea fiabil pentru
comprese si obiectele cu structură complexă. Este avantajos pentru că nu produce oxidarea
instrumerstelor metalice.
Sterilizatorul cu căldură uscată necesită temperaturi mult mai ridicate si un timp mai
lung al ciclului( 180 grade celsius , timp de 60 minute). Necesită un sistem de ventilaţie intern
capabil să repartizeze căldura uniform în toată suprafaţa. Instrumentele nu trebuie să se atingă
între ele şi trebuie dispuse la o distanţa de 3 cm între ele.
CONTROLUL STERILIZARII:
- anumite sterilizatoare sunt echipate cu imprimante care furnizează diagrame ale tuturor
etapelor de sterilizare.
-controlul chimic este de două feluri:
1. indicatori colorimetrici situati, in general, pe faţa externă a sacilor în care sunt
ambalate instrumentele. Din păcate schimbarea culorii acestori indicatori nu arată decât
atingerea temperaturii critice dar nu garantează şi efectuarea sterilizării.

43
 2. indicatori fizico-chimici care se plasează în interiorul săculeţilor cu instrumente
şi care nu îşi schimbă culoarea decât dacă toţi parametrii (temperatură, saturatia cu vapori
de apă, timp) sunt atinşi
- controlul biologic: -indicatorii sunt compuşi din spori care se pun pe culturi speciale
după ce au fost supuşi sterilizării împreună cu instrumentele şi asigură verificarea totală a
sterilizării.
Se recomandă efectuarea unui control fizico-chimic la fiecare ciclu de sterilizare şi un control
biologic săptămânal.
ŞTERGEREA Ş1 DEZINFECTAREA SUPRAFEŢELOR
Suprafeţele care trebuie şterse sunt cele expuse la depunerea de aerosoli precum şi cele care sunt
contaminate de degetele sau instrumentele folosite
1. se şterge
2. se dezinfectează
INSTRUMENTELE ROTATIVE:
-trebuie şterse în mod sistematic după fiecare tratament, apoi dezinfectate iar după utilizare ar
trebui sterilizate.
-există metode ajutatoare mecanice pentru ştergerea internă şi externă a instrumentelor rotative
(Terminator, Assistana, Turbocid, Sirona hygien center).
ÎNTREŢINEREA SPAŢIULUI:
-cabinetul stomatologic necesită o curăţire regulată şi specifică cu scopul de a optimiza:
-exigenţele hoteliere (impactul vizual),
-exigenţele de igienă (este vorba de decontaminare).
Pentru al doilea imperativ este rolul medicului de a-şi forma personalul să fie atent nu
numai la aspectele vizibile ale igienei ci, în special, la cele invizibile.
TEHNICA: -ştergerea solului se face întotdeauna cu cârpa umeda şi niciodata pe uscat,
SPĂLAREA: -pentru pardoseală, este bine să utilizăm metoda cu două găleţi care garantează
menţinerea ustensilelor de ştergere curate pe toată perioada de curăţire.
-dotarea cu două găleţi este indispensabilă. Există şi varianta sistemelor moderne
cu galeata dotată cu un vas anex în care se stoarce cârpa. In cazul în care folosim două
găleţi este bine să fie de culori diferite pentru a avea întotdeauna o găleată cu soluţie
curată de spălat pe jos şi o găleată în care se clăteşte cârpa.
-spălarea se face dinspre pereţii cabinetului spre uşa. E bine să se folosească
produse speciale pentru curăţat şi dezinfectat. Pentru machete este bine să se folosească
aspiratoare cu filtre speciale dar e de preferat ca în mediile medicale să se evite folosirea
mochetelor

PREVENIREA TUMORILOR MALIGNE BUCO-MAXILO-

FACIALE.CONTROLUL ONCOLOGIC PREVENTIV

Examinarea poate fi facuta intregii populatii sau unor grupuri populationale

considerate cu risc, exemplu: - camine de batrani;
- sectii de dezalcolizare.
Obiectivele controlului oncologic preventiv sunt urmatoarele:

44
 A. Primul are in vedere posibila situare in grupa de risc crescut, printr-o
anamneza bine condusa si amanuntita.
B. Al doilea presupune un examen riguros al regiunilor buco-maxilo-faciale
ce are in vedere depistarea urmatoarelor leziuni:
 leziuni cronice de tip diseratozic ( leucoplazii, eritroplazii, lichen plan, etc.) ce
se pot intalni pe toata suprafata mucoasei cavitatii bucale;
 leziuni cronice erozive, ulcerative ( fisuri, rogade ) atat pe tegumentele zonei, cat
mai ales la nivelul cavitatii bucale;
 formatiuni tumorale benigne care au sediul obisnuit in dreptul zonei de articulare
interdentara sau au raport cu arcadele dentare;
 formatiuni nodulare superficiale sau introparenchimatoase ( limba, planseu,
obraz, palat, buze).
 adenopatii cronice asimptomatice.
C. Cel de-al treilea obiectiv are in vedere depistarea cauzelor care pot
determina traumatisme cronice ale tesuturilor din teritoriul buco-maxilo-facial.
D.p.d.v. al frecventei si importantei lor sunt:
 leziuni dentare simple sau complicate netratate - de la abraziuni la resturi
radiculare, margini taioase ale structurii dure dentare pot irita si determina
leziuni cronice ulcerative;
 lucrari protetice mobile sau fixe - crosete marginale ocluzale sau cervicale ale
coroanelor, corpurilor de punte, seilor si arcadelorde la protezele mobile pot
produce leziuni cronice ulcerative;
 obiceiuri vicioase, parafunctii, ticuri: muscatul si suptul buzelor, fumatul pipei
sau fumatul tigarii pana la capatul aprins, roaderea sau sustinerea altor obiecte
intre dinti si buze;
 disfunctii ale masticatiei care determina muscarea repetata a obrazului si limbii.

Tehnica controlului oncologic preventiv

O anamneza completa, avand in vedere varsta, aspectul general, AHC, consumul

de alcool, tutun, mediul profesional - permit incadrarea pacientului in grupa de risc
crescut si ofera motivatia unei atentii mai mari in realizarea examenului clinic.
Cel mai frecvent atrag atentia leziunile tegumentare si cele de la nivelul
buzelor - se va mentiona localizarea, aspectul si evolutia lor.
Palparea limfo-modulilor submentali, submandibulari, retro-angulo-
mandibulari, cervicali superficiali si profunzi.
Limfomodulii:
- crescuti in volum, durerosi, de consistenta moale si mobili tradeaza un proces
inflamator;

45
- crescuti in volum, nedureros, ferm, aderent de planurile superficiale sau profunde
pot fi cauza unor leziuni canceroase intr-un stadiu avansat.

Examenul mucoasei bucale

Se incepe din zonele cu mare risc spre celelalte suprafete. Regiunea valului
palatin, amigdalele, pilierii anteriori, portiunea linguala a trigonului retromotor. Se
proiecteaza lumina direct sau cu oglinda si se inspecteaza atent pornind de la uvula
de o parte si de cealalta - santul porali.
O mentiune aparte trebuie facuta pentru zonele de mare risc oncologic -
santul paralingual, santul amigdalo-glos, plica gloso-epiglotica, zone care
neexaminate meticulos pot scapa observatiei leziuni de debut ale unor neoplasme
cu o evolutie si graviditate deosebita.
Inspectia si palparea limbii, cu o bucata de tifon se prinde intre degete si
tractioneaza anterior si se inspecteaza direct sau in oglinda baza limbii si fetele
laterale, insistand la nivelul plicii gloso-palatine, santului amigdalo-glos,
franjurilor amigdalei linguale. Palparea se face bimanual sau unimanual.
Examenul planseului anterior se face atent, leziuni asimptomatice de mici
dimensiuni, cu modificari discrete de culoare sau ulceratii fisurale se pot ascunde
intre pliurile mucoasei. Palparea bimanuala a planseului de la baza limbii poate
evidentia leziuni proliferative, intraparenchimatoase. Uneori, mai ales la
consumatorii de alcool si la fumatorii in zona frontala a planseului bucal se pot
observa mici eroziuni superficiale diseminate, ocupand o arie intinsa sangeranda la
atingere si atragand atentia asupra caracterului de malignitate. Aceste leziuni sunt
observate cu preponderenta la edentatii frontal inferior la care noxa (alcoolul sau
tutunul) realizeaza mai usor un contact direct cu tesuturile.
Apoi se examineaza mucoasa buzelor, inspectia si palparea obrajilor, fundurile de
sac vestibulare inferior si superior, mucoasa rebordurilor alveolare si mucoasa
palatului dur.
La nivelul gingiei si crestelor alveolare formele proliferative sunt des
intalnite. Inflamatia poate masca evolutia. Schimbarea pozitiei unui dinte sau a
unui grup de dinti si mobilitatea acestora care nu poate fi corelata cu cauzele locale
ale paradontopatiei, in prezenta unei proliferari gingivale, trebuie sa atraga atentia
asupra debutului unei neoplazii.
La nivelul tegumentelor fetei formatiunile patologice sunt:
- nereliefate si
- reliefate,
iar clinic isi anunta malignizarea in mod diferit.
1. Nereliefate - debuteaza malign sub forma ulcerativa ( dar pana la faza de
ulceratie );

46
2. Reliefate ( nodulare, verucoase, papilomotoase ) - clinic isi anunta malignizarea
sub forma proliferativa. Schimbarea ritmului de evolutie, inflamatia si incluzatia
sau largirea bazei de implantare precum si fixarea la tesuturile inconjuratoare a
formatiunilor nodulare atrag atentia asupra transf. canceroase.
Coloratia intravitala - cu albastru de toluidina 1%;
- este un colorant vital bazofil al nucleilor celulari cu afinitate deosebita pentru
AND-ul nucleilor celulelor aflate in mitoza accelerata;
- se aplica pe suprafata mucoasei bucale, in zona leziunilor decelate si este urmata
de stergerea cu solutie de acid acetic pentru a indeparta colorantul in exces;
- in cazul unei leziuni maligne zona este colorata in albastru intens spre deosebire
de zonele de inflamatie sau displazie minima, care se coloreaza in albastru pal;
- pentru leziunile maligne, coloratia se mentine si dupa 24 de ore;
- diagnosticul de certitudine se pune doar pe baza biopsiei si examenului
histologic.

Protocolul de finalizare a examenului oncologic preventiv

 Medicul stomatolog are obligatia sa atraga atentia tuturor pacientilor si cu atat
mai mult celor din grupul de risc, asupra factorilor favorizanti decelati
anamnezic si prin examen clinic, consolidandu-i in legatura cu eliminarea lor;
 Cu acordul pacientului, vor fi indepartate sau corectate toate modificarile de
forma sau relatie, ale dintilor sau pieselor protetice care sunt sau pot deveni
factori de microtraumatizare a mucoasei bucale;
 Oricare leziune a mucoasei bucale va fi inregistrata in fisa clinica, cu descrierea
aspectului si localizarii si dupa indepartarea posibilei surse de traumatism,
aplicare a unui tratament antiimflamator local 10 - 14 zile. Leziunile care
persista dupa aceasta perioada fara o cauza evidentiata, trebuie considerate
maligne, pana cand diagnosticul este confirmat de biopsie si examenul
histopatologic;
 Indepartarea factorilor de microiritatie, atraganduli-se atentia asupra efectelor
nocive in evolutia acestor afectiuni ale fumatului, alcoolului, condimentelor si
eventualelor obiceiuri vicioase, decelate in cadrul examenului oncologic
preventiv. Pacientii trebuie constientizati pentru autodispensarizare;
 In cazul in care se constata o adenopatie regionala cronica, cu evolutie
suspicionabila, chiar daca la examenul clinic nu s-au descoperit leziuni in CB,
pacientul este trimis la medicul sau clinica de specialitate pentru consultatie,
precizarea diagnosticului si atitudinii terapeutice. Va fi trimis cu bilet de
recomndare, eventual programat telefonic si rugat sa revina pentru a informa
asupra concluziilor specialistilor.

47
 Prevenirea distrofiilor
Distrofiile -> stări patologice realizate prin modificări structurale ale unui
ţesut, ale unui organ sau ale întregului organism, aceste modificări fiind
determinate de nutriţie.

Cauzele distrofiilor :

- EREDITARE
- EXOGENE ştraumatisme,infecţii localizate, iradieri
- ENDOGENE : tulburări metabolice şi infecţii cu caracter general

Observaţie : Toate aceste cazuri par a avea o verigă nutrţională (ţinând cont şi
de tulburările neurovasculare)

Clasificarea distrofiilor după MAGITOT :

- DISTROFII PRIMARE în care factorul distrfiant acţioneaya pe perioada

odontogenezei
o CICATRICIALE
 MODIFICĂRI DE NUMPR
 MODIFICĂRI DE VOLUM
 MODIFICĂRI DE FORMĂ
 MODIFCĂRI DE STRUCTURĂ
o EVOLUŢIE
 AMELOGENEZE IMPERFECTE
 DENTINOGENEZE IMPERFECTE
 ODONTOGENEZA IMPREFECTA
 DINTELE COAJĂ
 MELANODONŢIA IMPERFECTA BELTRANI
- DISTROFIILE SECUNDARE care apar la un moment dat după o perioadă
de aspect normal a dintelui ce iniţial a erupt normal ăn cavitatea bucala

I. DISTROFII PRIMARE CICATRICIALE

1. MIDIFICĂRI DE NUMĂR – APAR CA TULBURĂRI ALE FAZEI DE
PROLIFERARE
o ANODONŢII
 Totale – în displazia ectodermală
 Parţiale
 Parţiale întinse – lipsesc mai mult de 5 dinţi
 Parţaile reduse – lipsesc mai puţin de 5 dinţi
o DINŢII SUPRANUMERARI caracterizează atat dinţii temporari cât
şi dinţii permanenţi

48