Limba este tezaurul cel mai preţios pe care-l moştenesc copiii de la
părinţi, depozitul cel mai sacru lăsat de generaţiile trecute şi care merită de a fi păstrat cu sfinţenie de generaţiile care-l primesc. Poetii sunt aceii care au un motiv de bucurie de a transmite acest tezaur din generatie in generatie , care este tot mai mult valoros . Un argument ar fi ca fiecare poet isi reda operele prin intermediul celei mai fermecatoare limbi , insa unii au avut curajul de a descrie frumusetea ei , ca exemplu G. Vieru a redat prin versurile sale “ Pe pamant stravechi si magic / Numai dansa ni-i stapana “ , atitudinea fata de patria si limba sa , care este pentru el rodnica tarana . Un alt argument , afirmatia scrisa de N.Stanescu “ O patrie fara de nume nu este o patrie “ , ceea ce reprezinta intentia poetului de a defini limba romana . Limba romana fiind patria noastra , a poporului nostru stramosesc , ce ne trezeste niste sentimente de nostalgie fata de trecut. In concluzie , limba prezinta un motiv de elogiu nu doar pentru poeti ,dar si pentru fiecare generatie imparte. Limba de toate zilele este o unealtă şi o formă a spiritului, prin poezie limba devine un scop şi un conţinut al spiritului.