Romanian Journal of Medical and Dental Education

Vol. 6, Issue 1, January - June 2017

PROPRIETĂȚILE BIOMATERIALELOR UTILIZATE PENTRU

REALIZAREA IMPLANTURILOR DENTARE- STUDIU
RETROSPECTIV

Anca Mihaela Vitalariu, Diana Diaconu-Popa*, Monica Tatarciuc

“Grigore. T. Popa" U.M.Ph. - Iași, Romania, Faculty of Dentistry, Department of

Implantology, Removable Dentures, Technology,

Corresponding author; e-mail: diana_tpd@yahoo.com

PROPERTIES OF BIOMATERIALS USED IN DENTAL IMPLANTS-REVIEW.

(ABSTRACT). The aim of this retrospective study was to identify published studies on metallic
and non-metallic dental implants, in order to make a comparative analysis of their properties.
Material and method. To identify the items needed for the study, we used the PubMed database
and the keywords: dental implant, titanium dental implant, zirconium dental implant, polymers
dental implant. The search focused on articles published between 1995 and 2016. The inclusion
criteria were as follows: (1) English language, (2) dental implants of zirconia, titanium or
polymers, (3) in vitro studies, (4) in vivo studies, (5) year of publication. Results. A total of 158
articles have been identified, of which only 90 met the inclusion criteria. The studied aspects
were: (1) material properties, (2) surface properties, (3) osteointegration.
Key words: dental implant, biomaterials, roughness, osteintegration

INTRODUCERE 7Nb, Ti-5Al-2.5Fe ), aliaje de aur, aliaje

Popularitatea mare a implanturilor nenobile Co-Cr-Mo, Fe-Cr-Ni, oțel
dentare înregistrată astăzi se datorează inoxidabil, Tantal
cercetărilor continue în domeniul b. Ceramică: oxid de Al, oxid de Ti,
biomaterialelor, care au permis dezvoltarea oxid de Zr, ceramică bioactivă și
biodegradabilă, β Forfat tricalcic, Carbon
unor sisteme din ce in ce mai performante.
vitros, Bio glass, Carbon-Siliciu
De-a lungul timpului, de la primele încercări c. Polimeri și materiale compozite:
până la implantele utilizate azi pentru polimetilmetacrilat (PMMA), polietilenă,
realizarea lor au fost utilizate mai multe Polytetrafluoroethylene, Polysulfone,
categorii de materiale [1, 2]: Polietereterketonă PEEK
a. Metale și aliaje dentare: Titan nealiat Metalele au o serie de proprietăți
(cpTi), aliaje de Titan (Ti-6AI-4V, Ti-6AI-

31
 Romanian Journal of Medical and Dental Education
Vol. 6, Issue 1, January - June 2017
biomecanice care le recomandă ca materiale
optime pentru realizarea de implanturi. În
plus, sunt ușor de procesat și pot fi sterilizate
prin metodele comune. Totuși succesul lor
clinic relativ scăzut a determinat înlocuirea
lor treptată cu Titanul (Ti) și aliajele sale (
Ti-6Al-4V) [3].
Dezavantajele implanturilor metalice
includ: rezistență limitată la oboseală, modul
de elasticitate diferit de al osului, potential
de coroziune, și radiodensitatea care poate
împiedica vizualizarea radiografică corectă a
unor fenomene invecinate [4]. Dezavantajul
cel mai des invocat este culoarea gri închis,
care poate transpare prin mucoasa
acoperitoare când grosimea acesteia este
mică, afectând mult estetica, în special în
zona incisivilor maxilari [5].
Ca urmare a problemelor estetice a
implanturilor metalice, și a faptului că tot
mai mulți pacienți solicită reconstrucții
dentare realizate inegral din materiale
nemetalice [6], cercetările s-au concentrat pe
găsirea unei alternative mai estetice pentru
realizarea implanturilor dentare, care să aibă
culoarea dinților, dar care să fie în același
timp biocompatibile și capabile să reziste la
forțele din cavitatea orală [7, 8].
Implanturile ceramice au fost
propuse și introduse cu aproximativ 40 de
ani în urmă datorită inerției materialului,
rezistenței bune precum și conductivității
termice și electrice reduse. În prezent,
implanturile dentare ceramice sunt
32
fabricate din dioxid de zirconiu (zirconia),
care pare a fi o alternativă bună la titan
datorită culorii sale, proprietăților
mecanice, biocompatibilității și afinității
reduse pentru placa bacteriană [9].
În 1969, cercetările privind
implanturile din polimetacrilat au dus la
dezvoltarea conceptului de implant dentar
din polimer de către Milton Hodosh, care a
raportat că polimerii sunt substanțe biologice
tolerabile [10]. Polimerii au rezistența și
modulul de elasticitate mai scăzute, dar
alungirea la rupere mai mare comparativ cu
alte clase de biomateriale. Comparativ cu
osul, ei au modulul de elasticitate mai
scăzut, mai degrabă apropiat de cel al
țesuturilor moi. Polieteretercetona (PEEK)
este un polimer utilizat deja de câteva
decenii în domeniile inginerești, dar intrat
mai târziu în domeniul medical. Fiind un
material biocompatibil și deoarece a
prezentat rezistență la degradare in vivo, a
fost lansat în aprilie 1998 ca biomaterial
pentru implanturi destinate utilizării pe
termen lung . De atunci, PEEK a demonstrat
că este un polimer termoplastic de înaltă
performanță, capabil să înlocuiască
componentele metalice implantare, la
început în domeniul ortopediei [11] și a
traumatologiei [12]. Aceste constatări au
sugerat că PEEK ar putea înlocui titanul și
pentru implanturile dentare endoosoase.
Scopul acestui studiu retrospectiv a
fost de a identifica studiile publicate asupra
 Romanian Journal of Medical and Dental Education
Vol. 6, Issue 1, January - June 2017

implanturilor dentare metalice din titan și Modulul de elasticitate al aliajului Ti-

nemetalice, pentru a face o analiză 6Al-4V este cel mai apropiat de al osului
comparativă asupra proprietăților și a comparativ cu al celorlalte biomateriale
comportamentului acestora. utilizate în realizarea implanturilor. Aliajele
MATERIAL ȘI METODĂ de titan sunt capabile să mențină un
Pentru identificarea articolelor echilibru între o rezistența la fractură sub
necesare studiului, am utilizat baza de date acțiunea forțelor ocluzale și un modul de
PubMed și cuvintele cheie: implant dentar, elasticitate scăzut, pentru a asigura o
implant dentar din titan, implant dentar din distibuție mai uniformă a tensiunilor de-a
zirconia, implant dentar din polimeri. lungul interfeței implant/os [13].
Căutarea a vizat articolele publicate în Kohal a evaluat comparativ
perioada 1995 – 2016, atât în extenso cât și rezistența la fractură a implanturilor de
în rezumat. Criteriile de includere au fost titan acoperite cu coroane metalo-ceramice,
următoarele: (1) limba engleză, (2) să vizeze a implanturilor de zirconia acoperite cu
implanturile dentare din zirconia, titan și/sau coroane ceramice Empress I și implanturi de
polimer, (3) studii in vitro, (4) studii in vivo, zirconia acoperite cu coroane Procera înainte
(5) anul publicării. și după expunerea la mediu oral artificial.
REZULTATE SI DISCUTII Valorile pentru coroanele metal-ceramice și
Am identificat un număr de 158 Procera au fost semnificativ mai mari decât
articole, dar numai 90 au îndeplinit criteriile pentru coroanele Empress I. Concluzia a fost
de includere în acest studiu. Aspectele că implanturile de zirconia restaurate cu
urmărite au fost: (1) proprietățile de coroane Procera pot îndeplini cerințele
material, (2) proprietățile de suprafață, (3) biomecanice pentru dinții anteriori [14].
osteointegrarea. 1.b. Evaluarea proprietăților de
1. PROPRIETĂȚILE DE material ale ZIRCONIEI
MATERIAL ZrO2 este un material polimorf și
1.a. Evaluarea proprietăților de are trei forme: monoclinic, tetragonal și
material ale TITANULUI cubic. Faza monoclinică este stabilă la
Utilizarea titanului în stomatologie se temperatura camerei până la 1170°C, faza
datorează proprietăților sale, printre care se tetragonală la temperaturi de 1170-2370°C
numără densitarea scăzută (4.5 g/cm),
și forma cubică la peste 2370°C [15]. Prin
rezistența la flexiune relative mare
alierea zirconiei pure cu oxizi de
comparative cu cea a aliajelor de cobalt și a
stabilizare (CaO, MgO, Y2O3), se permite
oțelului inoxidabil.

33
 Romanian Journal of Medical and Dental Education
Vol. 6, Issue 1, January - June 2017
menținerea structurii tetragonale la
temperatura camerei. Zirconia tetragonală
policristalină stabilizată cu ytriu (Y-TZP)
prezintă rezistență superioară la coroziune
și uzură, precum și o rezistență ridicată la
încovoiere (800-1000 MPa) în comparație
cu alte ceramici dentare [16, 17]. De
asemenea, s-a constatat că prelucrarea și
încărcarea ciclică scad rezistența la
fractură a implanturilor de zirconia
monobloc, dar aceste valori sunt totuși în
limite acceptabile din punct de vedere
clinic pentru a rezista forțelor medii
ocluzale [14]. Aceleași constatări au făcut
și Andreiotelli si colab în studiul lor, în
care au evaluat rezistența la fractură a
implanturilor de zirconiu monobloc după
expunerea la mediul oral artificial,
simulând o utilizare clinică de 5 ani.
Fractura implantului de zirconiu a apărut
la valori cuprinse între 725 - 850 N când
capetele implantelor nu au fost preparate și
între 539 - 607 N când s-au preparat. Ei au
concluzionat că prepararea capului
implantului a avut o influență negativă
asupra rezistenței la fractură, chiar dacă
rezistența medie la fractură a variat în
limitele acceptării clinice [6].
Rezultate contrare au obținut Silva
și colab. într-un studiu în care au examinat
efectele șlefuirii pentru o coroană de
acoperire asupra fiabilității implantului
34
monobloc de zirconia. Ei au constatat că
rezistența la fractură a implanturilor de
zirconia fără preparare a fost de 1023,3 N,
iar cu prepararea pt coroană completă a
fost de 1111,7 N, deci prepararea nu a avut
nici o influență asupra fiabilitatii
implantului ceramic monobloc [18].
În schimb, utilizarea ceramicii a fost
limitată din cauza altor caracteristici, ca de
exemplu fragilitatea și ductilitatea redusă.
Implanturile dentare din materiale ceramice
pot face față doar la valori relativ mici ale
forțelor de tracțiune sau forfecare, dar în
schimb pot tolera forțe de compresiune chiar
mari [3].
Rezistența la flexiune biaxială a
implanturilor din oxid de zirconiu este
cuprinsă între 900 și 1100 MPa, iar cea
uniaxială între 409-899 Mpa. Împreună cu
aceasta, rezistența la fractură este unul din
primii parametri folosiți pentru evaluarea
performanțelor ceramicii dentare. În cazul
implanturilor din oxid de zirconiu, rezistența
la rupere este 4 - 6.2 Mpa, iar distribuția
tensiunilor este similară cu cea a titanului.
Valorile rezistenței la compresiune, tracțiune
și încovoiere depășesc rezistența osului
compact de 3 până la 5 ori. Aceste
proprietăți combinate cu un modul de
elasticitate mare și în special cu rezistența la
oboseală și fractură, au dus la cerințe de
proiectare specializate pentru această clasă
de biomateriale [7].
 Romanian Journal of Medical and Dental Education
Vol. 6, Issue 1, January - June 2017

1.c. Evaluares proprietăților de 30 GPa) ceea ce limitează tensiunile în os

material ale polimerilor utilizați pentru și stimulează vindecarea acestuia. Modulul
realizarea implanturilor dentare de elsticitate poate fi modificat (uneori
Polimerii au rezistența și modulul de chiar mult crescut) prin armarea
elasticitate mai scăzute, dar alungirea la polimerului cu fibre de carbon (CFR
rupere mai mare comparativ cu alte clase de PEEK), de exemplu, pentru a obține un
biomateriale, sunt izolatori termici și modul de 15- 18 GPa, similar cu cea a
electrici și sunt relativ rezistenți la
osului cortical [20].
biodegradare.
CFR PEEK este un material
PEEK (polieter-eter-cetonă) este
compozit format din straturi de fibre de
un polimer de nouă generație, cu
carbon, fibrele având orientări diferite,
performanțe excelente, intrat recent în
într-o matrice polimerică de PEEK. În
domeniul implantologiei datorită
funcție de orientarea fibrelor, modulul de
proprietăților care-l recomandă: proprietăți
elasticitate poate crește până la valori de
mecanice excelente, ca rigiditate, tenacitate,
150 Gpa, așa cum este în cazul fibrelor
durabilitate, rezistență la fluaj, compresiune,
dispuse paralel .Proprietățile mecanice ale
tracțiune și oboseală. Respectă toate
standardele de biofuncționalitate pentru CRF PEEK, ca în cazul oricărui material

implanturile dentare (EN ISO 14801). compozit, sunt determinate de volumul,

Implanturile PEEK nu se sparg sau crapă lungimea și alinierea fibrelor. Acest

nici după 5.000.000 de cicluri de funcționare material are mai multe avantaje
[19]. Are rezistență chimică ridicată, nu biomecanice în comparație cu metalele
produce coroziune iar lipsa metalului utilizate în mod tradițional, cum ar fi
elimină schimburile ionice la nivelul titanul sau oțelul inoxidabil. Rezistența
cavității orale. Flexibilitate echivalentă cu a mare la oboseală și modul de elasticitate
osului maxilar, de aceea și deformația va fi redus fac din CFR-PEEK un material ideal
similară acestuia pentru implanturi în ortopedie [20].
Spre deosebire de implanturile din Modulul de elasticitate al PEEK este
Titan, care au modulul de elasticitate de 3,5 GPa, comparativ cu 230 GPa pentru
foarte mare (110 GPa), deci sunt foarte oțel inoxidabil, 210 GPa pentru cobalt crom,
rigide, implanturile din polimerul PEEK 106- 155 GPa pentru aliaje de titan, 12 - 20
au modulul de elasticitate de 3,6 GPa, care GPa pentru osul cortical și 1 GPa pentru osul
este mai aproape de cel al osului (≈1– spongios. Compatibilitatea radiologică și
rezonanța magnetică (RMN) a CFR-PEEK

35
 Romanian Journal of Medical and Dental Education
Vol. 6, Issue 1, January - June 2017

sunt încă două caracteristici suplimentare îmbunătățește mult atașamentul celulelor la

care fac ca acest material să fie benefic, implant. Modificarea proprietăților
datorită lipsei de artefacte atât pe tomografia suprafeței poate fi realizată prin optimizarea
computerizată (CT), cât și pe RMN. micro-rugozității (sablare, gravare acidă) sau
2. PROPRIETĂȚILE DE acoperiri bioactive (aplicarea unor straturi de
SUPRAFAȚĂ fosfat de calciu, bifosfonat, colagen) [22].
Caracteristicile de suprafață ale Modificarea suprafețelor se poate face prin
implantului sunt de importanță metode aditive (de acoperire) și substractive.
fundamentală pentru succesul pe termen Metodele aditive de depunere a unui
scurt și lung al acestuia. strat pe suprafața implantului, determină
Tensiunea superficială și energia creșterea suprafeței funcționale de la
de suprafață determină umectabilitatea interfața implant/os, ceea ce duce la un
suprafeței implantului de către sânge, transfer mai eficient al solicitărilor, apoziție
îmbunătățind deasemenea adeziunea osoasă și implicit o mai bună osteointegrare.
osteoblastelor la suprafața implantului. Metodele aditive sunt: acoperirea cu carbon,
Energia de suprafață afectează deasemenea sticlă sau ceramică, hidroxiapatită (HA),
adsorptia proteinelor [21]. fosfat de calciu, titan prin pulverizare cu
plasmă, acoperirea cu film de oxid de titan
Rugozitatea suprafeței (titania), bombardarea cu ioni rapizi.

Din punct de vedere al aspectului Metodele substractive sunt: sablarea cu

suprafeței, implanturile pot fi netede, frezate, jet de particule de Al2O3 sau SiO2 sub

texturate și placate (acoperite). Suprafețele presiune, sablarea urmată de gravare acidă

cu microrugozități favorizează o mai bună (SLA), împușcare (shooting), laser, tehnica

apoziție osoasă, asigură un procent mai mare dublei gravări acide.

de contact între os/implant, influențează Prin sablare unui metal cu particule

proprietățile mecanice ale interfeței, de 250-500 μm se produce creșterea

distribuția solicitărilor și remodelarea neregularităților de la nivelul suprafeței,

osoasă. Suprafețele netede determină favorizând adeziunea, proliferarea și

resorbție osoasă și formarea unui strat de diferențierea osteoblastelor. Pe de altă parte,

țesut conjunctiv fibros unele studii au constatat că fibroblastele

Modificarea rugozității suprafeței aderă mai dificil la o astfel de suprafață,

implantului influențează răspunsul celular acest lucru putând limita proliferarea

prin faptul că mărește mult suprafața de țesuturilor moi și formarea de os.

contact dintre implant și os, și astfel Sablarea urmată de gravare acidă

36
 Romanian Journal of Medical and Dental Education
Vol. 6, Issue 1, January - June 2017

(SLA) este o metodă foarte folosită, ce fluorhidric și acid nitric, iar rezultatul este
constă în gravarea cu acid clorhidric a influențat de rugozitatea inițială a suprafeței,
suprafețelor sablate anterior. Se formează de amestecul acid folosit, de temperatura
astfel rugozități care duc la creșterea băii și de durata tratamentului acid [23].
suprafeței dintre os și implant. Principalul Yang și colab. au investigat zirconia
obiectiv al sablării este obținerea unei cu 4% CeO2 și zirconia cu 3% Y2O3, care au
suprafețe rugoase, iar a tratamentului acid de fost depuse pe implanturi de titan și
curățare a acesteia și de a realiza o CoCrMo utilizând tehnica de pulverizare cu
microtextură. Concluziile studiilor au arătat plasmă. Rugozitatea medie a zirconia cu
că osteointegrarea este superioară în cazul 3% Y2O3 și zirconia cu 4% CeO2 a fost
implantelor sablate și tratate acid decât corelată cu dimensiunea inițială a pulberii.
suprafețele tratate prin pulverizare cu Nu s-a observat o diferență semnificativă
plasmă, având proprietăți osteoconductive între duritatea acoperirilor și substraturilor.
mai bune și o mai mare capacitate de a Forța adezivă a acoperirii din zirconia cu 4%
induce proliferarea celulară [23]. CeO2 la substraturile de titan și CoCrMo a
Laserul permite modificarea fost semnificativ mai mare decât cea a
suprafeței fără contact direct cu aceasta, fără acoperiri cu 3%Y2O3 [24].
utilizare de particule abrazive, deci fără risc În alt studiu au fost evaluate
de contaminare. Fasciculul de laser lovește implanturile de zirconia cu trei tipuri
suprafața generând o undă de șoc în implant, diferite de suprafețe: prelucrate mecanic,
determinând îmbunătățirea rezistenței la sablate și suprafețe sablate + tratate acid
uzură și la coroziune. (SLA). Rugozitatea suprafeței zirconiei a
Tehnica dublei gravări acide fost mărită prin abraziunea cu aer și, în
produce o microtexturare a suprafeței, plus, prin gravare acidă. Proliferarea
sporind procesul de osteoconducție prin
celulară a evidențiat valori semnificative
atașarea de fibrină și osteoblaste, rezultând
statistic mai mari la 3 zile pentru
formare de os direct pe suprafața
suprafețele de zirconia tratate în
implantului. Tratarea acidă a suprafeței
comparație cu cele prelucrate mecanic. Cu
implantului nu produce reziduuri ca
toate acestea, nu s-au observat diferențe
sablarea, evită un tratament neuniform al
între grupurile de zirconia și titan SLA la 6
suprafeței și controlează pierderea de
și 12 zile [24]
substanță metalică din implant. Acest
Gahlert și al. au examinat
tratament se realizează cu diferite combinații
implanturile de zirconia cu o suprafață
de acid clorhidric, acid sulfuric, acid

37
 Romanian Journal of Medical and Dental Education
Vol. 6, Issue 1, January - June 2017

prelucrată mecanic sau sablată și le-au favorizează apoziția osoasă care s-a
comparat cu implanturile de titan SLA. dovedit a fi mult mai bună decât în cazul
Analizele de suprafață au arătat că cea mai implanturilor de titan neacoperite [28]
mare rugozitate a fost măsurată pentru În timp ce apoziția osoasă directă
implantul de titan SLA, urmat de implantul poate apare pe diferite tipuri de suprafețe, s-
de zirconia sablat și implantul de zirconiu a demonstrat că un anumit grad de rugozitate
prelucrat mecanic [25]. a suprafeței este benefic în accelerarea
Duritatea ridicată zirconiei face ca apoziției osoase pe suprafața implantului
procesul de modificare a suprafeței să fie [29-30]. Din acest punct de vedere, suprafața
foarte dificil, de aceea, recent, Laserul a fost netedă a implanturilor de zirconia pare să fie
folosit pentru a grava suprafața de zirconia. un dezavantaj
Un studiu microscopic (SEM) efectuat De asemenea, s-a constatat că
pentru a evalua influența diferitelor tipuri de rugozitatea implanturilor de zirconia
lasere (Er: YAG, a dioxidului de carbon sporește apoziția osului și are un efect
(CO2) și laser cu diodă) asupra proprietăților benefic asupra rezistenței la forfecare
suprafeței netede a implanturilor din interfacială, concluzie care ulterior a fost
zirconia, a demonstrat că laserele diodă și contrazisă de Hoffmann et al. Aceștia au
Er: YAG nu au produs modificări de evaluat histologic gradul de apoziție
suprafață vizibile, în timp ce laserul CO2 a timpurie osoasă în jurul implanturilor
produs modificări distincte la zirconia [26]. dentare din zirconia la 2 și 4 săptămâni după
3. OSTEOINTEGRAREA inserare. Implanturile din zirconia au
Termenul de osteointegrare utilizat demonstrat un grad ușor mai mare de
prima dată de Branemark în 1985 se referă la apoziție osoasă (54% -55%) comparativ cu
procesul de atașare a osului la suprafața implanturile de titan (42% -52%) la 2
implantului, care să reziste la forțele de săptămâni, dar apoziția osoasă a fost mai
forfecare și tracțiune [27]. Osteointegrarea mare în cazul titanului (68% %) decât pentru
este unul dintre cele mai importante criterii zirconia (62% -80%) la 4 săptămâni [31].
pentru aprecierea succesului tratamentului Akagawa si colaboratorii a examinat
implantar și depinde în mod esențial de interfața inițială implant-os pentru un
rugozitatea suprafeței. implant tip șurub de zirconia, în diferite
Apoziția osoasă depinde de condiții de încărcare ocluzală. La 3 luni,
rugozitatea suprafeței implantului. Studiile nu s-a observat o diferență semnificativă
au arătat că acoperirea cu zirconia a pentru interfața os/implant între grupuri.
suprafațelor implanturilor de titan

38
 Romanian Journal of Medical and Dental Education
Vol. 6, Issue 1, January - June 2017
Aceiași cercetători au studiat
osteointegrarea în jurul implantului din
zirconia, cu diferite condiții de încărcare
după doi ani de funcționare. Peste implant
au fost aplicate trei tipuri de suprastructuri:
(1) implant unic, (2) implanturi
independente și (3) o combinație de
implant și dinte. Din punct de vedere
clinic, toate implanturile au fost stabile
pentru o perioadă de încărcare de 24 luni,
iar mucoasa peri-implantară a avut un
aspect sănătos.Acelasi colectiv a examinat
osteointegrarea în jurul unui implant tip
șurub de zirconia în diferite condiții de
încărcare, nu a evidențiat nici o diferență
în raportul de contact os-implant între
implanturile de zirconia încărcate și
neîncărcate [32]. Aceste constatări au fost
în concordanță cu un alt studiu care a
comparat interfața os-implant în cazul
implanturilor din zirconia cu a celor din
titan [33].
Același rezultat a fost obținut de
Dubruille și colab. într-un studiu în care au
comparat interfața implant/os pentru 3
tipuri de implanturi dentare: de titan, de
alumină și de zirconia introduse în
mandibulă la câine. La 10 luni, s-a obținut
68% pentru alumină, 64,6% pentru
zirconia și 54% pentru titan, nefiind
diferențe semnificative statistic între ele
[34].
39
Scarano et al au studiat răspunsul
osos la implanturile de zirconia pe o
perioadă de patru săptămâni. A fost
observată o cantitate mare de os nou
format la contactul cu zirconia (68,4%),
autorii concluzionând că implanturile de
zirconia sunt biocompatibile și
osteoconductive [35].
Kohal și colab au evaluat țesuturile
moi și dure care vin în contact cu
implanturile de zirconia sablate și le-au
comparat cu implanturile de titan sablate și
gravate acid (SLA). Interfața mineralizată
obținută după 9 luni de vindecare și 5 luni
de încărcare a fost de 72,9% pentru
implanturile de titan și 67,4% pentru
implanturile cu zirconia. Zirconia
modificată cu laser a demonstrat o mai
bună aderență a osteoblastelor datorită
caracteristicilor mai bune de
umectabilitate. Unele studii au arătat că
implanturile de zirconia ar putea suporta
sarcini ocluzale pe o perioadă mai lungă de
timp [14 ].
Într-un studiu realizat de Deprich et
al, au fost comparate 24 de implanturi de
zirconia tip șurub gravate acid, cu 24 de
implanturi de titan pur comercial gravate
acid. La 12 saptamani, s-au gasit dovezi
ale succesului osteointegrarii ambelor
materiale. Nu s-au obținut diferențe
semnificative privind rezistența și
 Romanian Journal of Medical and Dental Education
Vol. 6, Issue 1, January - June 2017
rigiditatea legăturii dintre cele
implante [8].
Aceeasi cercetatori au comparat
comportamentul osteoblastilor față de
suprafețele structurate din zirconia si din
titan. În prima zi, proliferarea celulară pe
suprafețele de zirconia a fost similară cu
cea a suprafețelor de titan. În ziua a-3-a,
creșterea celulelor a fost semnificativ mai
mare pe zirconia. În ziua a-5a, proliferarea
celulelor a continuat să fie mai mare pe
zirconia decât pe suprafețele de titan. În
ultimul studiu efectuat de acest grup,
vindecarea osoasă a implanturilor de
zirconia a fost comparată cu aceea a
implanturilor de titan gravate cu acid. Cu
toate acestea, nu a fost observată o
diferență statistic semnificativă între cele
două grupuri. Rezultatele au demonstrat că
implanturile cu zirconia cu suprafețe
modificate au condus la o osteointegrare
comparabilă cu aceea a implanturilor de
titan [8].
Franchi și colaboratorii au evaluat
microscopic țesuturile periimplantare din
jurul unor implanturi din titan cu suprafața
modificată prin acoperire cu zirconia sau
gravate acid. După două săptămâni, toate
implanturile au arătat formarea de noi
trabecule osoase, spații medulare
vascularizate și contact strâns cu osul
preexistent. Aceiași autori au evaluat
două țesuturile peri-implantate pentru implanturi
de titan având diferite suprafețe: netede,
pulverizate cu plasmă și sablate cu
zirconia. După 3 luni, s-a observat că
morfologia suprafeței implantului a
influențat puternic rata și modalitatea de
osteogeneză peri-implantară. Suprafețele
rugoase, în special cele sablate cu zirconia,
păreau să favorizeze depunerea osoasă pe
suprafața titanului [36].
Un studiu clinic realizat de Blaschke et
al asupra implanturilor de zirconia a
concluzionat că acestea sunt o alternativă
viabilă la implanturile din titan, având pe
lângă rezultatele estetice excelente, un grad
mai ridicat de osteointegrare și un răspuns al
țesuturilor moi superior celui al
implanturilor dentare din titan [37].
Oliva et al au raportat în 2007 prima
evaluare clinică a 100 implanturi de zirconia
(CeraRoot, Spania) cu 2 rugozități diferite,
pe subiecți umani, timp de 1 an. Două
implanturi au eșuat după 15 zile (cele plasate
în situații care au necesitat sinus-lift), rata
generală de succes raportată fiind de 98%
[38 ].
Polietereterketona (PEEK) a fost
sugerată ca alternativă pentru a înlocui
titanul în realizarea implanturilor dentare.
Literatura de specialitate conține în acest
moment un număr foarte mic de studii care
să raporteze PEEK (polietereterketonă) ca
material alternativ pentru implanturile
40
 Romanian Journal of Medical and Dental Education
Vol. 6, Issue 1, January - June 2017
dentare .În 4 din 5 studii in vitro, titanul a
prezentat o proliferare celulară mai mare,
angiogeneză, maturizarea osteoblastelor și
osteogeneză comparativ cu PEEK; Un studiu
in vitro a observat rezultate comparabile
indiferent de materialul implantului. În toate
studiile efectuate pe animale, titanul
neacoperit și acoperit a prezentat un
comportament mai osteogenic decât PEEK
neacoperit, în timp ce contactul implant/os
observat în cazul PEEK acoperit cu
hidroxiapatită (HA) și a implanturilor de
titan acoperite a fost comparabil. PEEK
nemodificat este mai puțin osteoconductiv și
bioactiv decât titanul. Prin urmare, în forma
sa nemodificată, PEEK nu este potrivit
pentru a fi folosit ca implant dentar.
Cercetări și studii pe termen lung trebuie să
se concentreze pe îmbunătățirea
bioactivității PEEK înainte de a fi utilizată
ca implant dentar [39].
Un experiment pe câini a comparat
CFR-PEEK cu implanturile CFR-PEEK
acoperite cu titan, inserate în femur și
evaluate după 4, respectiv 8 săptămâni.
Implanturile acoperite cu titan au prezentat o
rată semnificativ mai mare a contactului
implant/os, autorii concluzionând că
adăugarea stratului de titan crește aparent
biocompatibilitatea suprafeței implantului.
Într-un alt studiu pe câini, implanturile din
PEEK pur au fost inserate în mandibule
lângă implanturi din titan, zirconia și din
zirconia acoperit cu un strat de oxid de titan,
41
cu scopul de a le evalua osteointegrarea.
După 4 luni, implanturile din PEEK prezintă
cel mai mic contact implant/os. În nici una
dintre cele două investigații pe animale nu s-
au observat semne de inflamație sau reacții
ale corpului străin, fapt care subliniază
biocompatibilitatea PEEK.[40].
Un studiu FEM a comparat
distribuția stresului în osul perimplantar în 4
modele distincte de testare, constând fie
dintr-un implant din titan sau CFR-PEEK,
conținând 30% fibre de carbon pentru a
obține un modul de elasticitate de 17,4 GPa
similar cu cel al osului cortical, fiecare în
combinație cu un stâlp din titan și din CFR-
PEEK, completat cu o coroană artificială
cimentată. Implanturile CFR-PEEK au
prezentat o concentrație mai mare a sarcinii
în zona cervicală și la nivelul osului cortical
decât implanturile de titan, în timp ce
implanturile de titan au prezentat vârfuri
echivalente ale stresului în porțiunea
cervicală și o distribuție mai omogenă a
sarcinii pe tot corpul implantului. Autorii au
concluzionat că implantul CFR-PEEK
demonstrează vârfuri de stres mai mari
datorită rigidității reduse în comparație cu
titanul, nu prezintă avantaje în comparație cu
implantul de titan și nu poate fi recomandat
pentru utilizarea clinică. Deoarece implantul
din CFR-PEEK au un aspect intunecat
datorită fibrelor de carbon, utilizarea sa ar
putea fi nefavorabilă, mai ales în zonele
frontale [41].
 Romanian Journal of Medical and Dental Education
Vol. 6, Issue 1, January - June 2017
Datele existente în
privind implanturile dentare din PEEK
demonstrează că PEEK este, în principiu,
osteointegrat ca material biocompatibil in
vivo. Investigații viitoare sunt necesare
pentru a găsi modalități de îmbunătățire a
comportamentului biomecanic pentru a
obține o distribuție mai omogenă a
stresului la osul din jur, care nu a fost încă
dovedit experimental. Articolele existente
despre implanturile dentare din PEEK
indică faptul că acestea ar putea reprezenta
o alternativă viabilă pentru implanturile
din titan, dar noi studii experimentale
privind modularea chimică a PEEK par a fi
necesare, în principal pentru a crește
interfața os/impalnt și a minimiza
distribuția stresului la osul perimplantar
[42].
CONCLUZII
Având în vedere varietatea largă de
biomateriale existente pe piață la momentul
acesta, este de importanță capitală o foarte
bună cunoaștere a caracteristicilor și mai
ales a indicațiilor fiecărui tip de implant.
Pe baza datelor existente la acest
moment în literatura de
referitoare la comportamentul
biologic și clinic al celor mai utilizate tipuri
de implanturi dentare, se pot formula
următoarele concluzii:
- implanturile din Titan
literatură demonstrat în timp proprietățile mecanice și
fizice. Deși titanul este recunoscut ca un
material biocompatibil, o serie de studii
clinice asupra dermatitelor de contact sau a
reacțiilor granulomatoase la dispozitivele din
titan pun în discuție o eventuală alergie sau
hipesensibilitate la titan. În plus, rezultatele
unor studii sugerează posibilitatea ca aceste
metale să inducă o imunomodulare și
autoimunitate nespecifică. O altă problemă
ar putea apărea datorită diferenței de
gradient între modulul de elasticitate al
implantului de titan și a osului său
înconjurător. Acest lucru poate provoca stres
la nivelul interfeței implant-os în timpul
transferului de sarcină care poate duce la
pierderea osoasă perimplantară.
- implanturile din Zirconia au
proprietăți potrivite pentru un implant
dentar, biocompatibilitate,
osteoconductivitate, răspuns favorabil din
partea țesuturilor moi și estetică datorită
culorii sale și a transmisiei luminii.
Rezistența este bună, dar mai mică decât a
titanului. Osteointegrarea este inferioară
celei a titanului, dar poate fi optimizată prin
metode de modificare rugozității suprafeței,
deși procedeele sunt mult mai dificile decât
specialitate
în cazul titanului. Sunt necesare studii
mecanic,
clinice pe termen lung pentru a evalua
performanțele clinice ale implanturilor de
zirconia și a le recomanda pentru utilizarea
de rutină în practică.
si-au
- implanturile din Polietereterketona
42
 Romanian Journal of Medical and Dental Education
Vol. 6, Issue 1, January - June 2017

(PEEK) au fost sugerate ca alternativă recomande cu certitudine. Sunt necesare

pentru a înlocui titanul în realizarea multe studii comparative pe animalele și
implanturilor dentare dar literatura de studii clinice pentru a determina potențialul
specialitate conține în acest moment un PEEK ca alternativă viabilă la titan.
număr foarte mic de studii care sa le

BIBLIOGRAFIE
1. O’Brien, O’Brien WJ. Dental Materials and Their Selection, Fourth Edition, Quintessence
Publishing, 2008
2. Forna N.C. Statistic study regarding the ards using implants accord with clinical cases
particularities. Romanian Journal of Oral Rehabilitation Vol. 5, No. 4, October –December 2013.
3 Sykaras N, Iacopino AM, Marker VA, Triplett RG, Woody RD. Implant materials, designs,
and surface topographies: their effect on osseointegration. A literature review. Int J Oral
Maxillofac Implants 2000; 15: 675-690
4 Cooper HJ, Della Valle CJ, Berger RA, et al. Corrosion at the head-neck taper as a cause for
adverse local tissue reactions after total hip arthroplasty. J Bone Joint Surg Am. 2012;
94(18):1655-1661.
5. Heydecke, G., Kohal, R. and Gläser, R. Optimal esthetics in singletooth replacement with
the re-implant system: a case report. Int J Prosthodont. 1999. 12:184–189.
6. Andreiotelli, M. and Kohal, R. J. Fracture strength of zirconia implants after artificial aging.
Clin Implant Dent Relat Res. 2009. 11:158–166.
7. Prithviraj DR, Deeksha S, Regish KM, Anoop N. A systematic review of zirconia as an
implant material. Indian J Dent Res 2012; 23: 643-649
8 Depprich, R., Zipprich, H. Ommerborn, M. et al. Osseointegration of zirconia implants: an
SEM observation of the bone-implant interface. Head Face Med. 2008. 4:25.
9 Özkurt Z, Kazazoğlu E. Zirconia dental implants: a literature review. J Oral Implantol.
2011;37:367–376
10 Hodosh M, Povar M, Shklar G. The dental polymer implant concept. J Prosthet Dent 1969;
22: 371-380
11 Liao K. Performance characterization and modeling of a composite hip prosthesis. Exp
Tech. 1994;18:33–38.
12 Kelsey DJ, Springer GS, Goodman SB. Composite implant for bone replacement. J
Compos Mater. 1997;31:1593–1632
13 ANUSAVICE, SHEN, RAWLS: PHILLIP’S SCIENCE OF DENTAL MATERIALS,
12TH EDITION.
14 Kohal RJ, Bächle M, Att W, Chaar S, Altmann B, Renz A, et al. Osteoblast and bone tissue
response to surface modified zirconia and Ti implant materials. Dent Mater. 2013;29:763–76.
15. Chevalier J, Gremillard L, Virkar AV, Clarke DR. The tetragonal-monoclinic
transformation in zirconia: Lessons learned and future trends. J Am Ceram Soc. 2009;92:1901–
20.
16 Denry I, Kelly JR. State of the art of zirconia for dental applications. Dent Mater.
2008;24:299–307.

43
 Romanian Journal of Medical and Dental Education
Vol. 6, Issue 1, January - June 2017

17 Chai J, Chu FC, Chow TW, Liang BM. Chemical solubility and flexural strength of
Zirconia- based ceramics. Int J Proshodont. 2007;20:587–95.
18 Silva, NR., Coelho, PG. Fernandes, CA. Navarro, JM. Dias, RA., Thompson, V.P.
Reliability of one-piece ceramic implant. J Biomed Mater Res B Appl Biomater. 2009. 88:419–
426.
19 Hak DJ, Mauffrey C, Seligson D, Lindeque B. Use of carbon-fiber-reinforced composite
implants in orthopedic surgery. Orthopedics 2014 Dec;37(12):825-30
20 Moon SM, Ingalhalikar A, Highsmith JM, Vaccaro AR. Biomechanical rigidity of an all-
polyetheretherketone anterior thoracolumbar spinal reconstruction construct: an in vitro
corpectomy model. Spine J. 2009;9:330–335.
21. Misch CE. Contemporary implant dentistry. Implant Dentistry 1999; 8: 90
22. Langhoff, J. D., Voelter, K. Scharnweber, D. et al. Comparison of chemically and
pharmaceutically modified titanium and zirconia implant surfaces in dentistry: a study in sheep.
Int J Oral Maxillofac Surg. 2008. 37:1125–1132.
23. BUSER D, NYDEGGER T, OXLAND T, COCHRAN DL, SCHENK RK, HIRT HP.
INTERFACE SHEAR STRENGTH OF TITANIUM IMPLANTS WITH A
SANDBLASTED AND ACID-ETCHED SURFACE: A BIOMECHANICAL STUDY IN
THE MAXILLA OF MINIATURE PIGS. J. BIOMED. MATER. RES. 1999; 45: 75-83.
24 Yang, Y., Ong, J. L. and Tian, J. Deposition of highly adhesive ZrO(2) coating on Ti and
CoCrMo implant materials using plasma spraying. Biomaterials. 2003. 24:619–627.
25 Gahlert, M., Gudehus, T. Eichhorn, S. Steinhauser, E. Kniha, H. and Erhardt, W.
Biomechanical and histomorphometric comparison between zirconia implants with varying
surface textures and a titanium implant in the maxilla of miniature pigs. Clin Oral Implants Res.
2007. 18:662–668.
26. Stübinger, S., Homann, F. Etter, C. Miskiewicz, M. Wieland, M. and Sader, R. Effect of
Er:YAG, CO(2) and diode laser irradiation on surface properties of zirconia endosseous dental
implants. Lasers Surg Med. 2008. 40:223–228.
27 Brånemark PI, Adell R, Breine U, Hansson BO, Lindström J, Ohlsson A. Intraosseous
anchorage of dental prostheses. I. Experimental studies. Scand J Plast Reconstr Surg. 1969;3:81–
100.
28 Sollazzo, V., Pezzetti, F. Scarano, A. et al. Zirconium oxide coating improves implant
osseointegration in vivo. Dent Mater. 2008. 24:357–361.
29 Zechner W, Tangl S, Fürst G, Tepper G, Thams U, Mailath G, et al. Osseous healing
characteristics of three different implant types. Clin Oral Implants Res. 2003;14:150–7.
30 Albrektsson T, Wennerberg A. Oral implant surfaces: Part 2--Review focusing on clinical
knowledge of different surfaces. Int J Prosthodont. 2004;17:544–64.
31 Hoffmann O, Angelov N, Zafiropoulos GG, Andreana S. Osseointegration of zirconia
implants with different surface characteristics: An evaluation in rabbits. Int J Oral Maxillofac
Implants. 2012;27:352–8.
32 Akagawa, Y., Hosokawa, R. Sato, Y. and Kamayama, K. Comparison between
freestanding and tooth-connected partially stabilized zirconia implants after two years' function in
monkeys: a clinical and histologic study. J Prosthet Dent. 1998. 80:551–558.
33 Stadlinger B, Hennig M, Eckelt U, Kuhlisch E, Mai R. Comparison of zirconia and
titanium implants after a short healing period. A pilot study in minipigs. Int J Oral Maxillofac

44
 Romanian Journal of Medical and Dental Education
Vol. 6, Issue 1, January - June 2017

Surg. 2010;39:585–92.
34 Dubruille, J. H., Viguier, E. Le Naour, G. Dubruille, M. T. Auriol, M. and Le Charpentier,
Y. Evaluation of combinations of titanium, zirconia, and alumina implants with 2 bone fillers in
the dog. Int J Oral Maxillofac Implants. 1999. 14:271–277.
35 Scarano, A., Di Carlo, F. Quaranta, M. and Piattelli, A. Bone response to zirconia ceramic
implants: an experimental study in rabbits. J Oral Implantol. 2003. 29:8–12.
36 Franchi, M., Bacchelli, B. Martini, D. et al. Early detachment of titanium particles from
various different surfaces of endosseous dental implants. Biomaterials. 2004. 25:2239–2246.
37 Blaschke, C., Volz, U. Soft and hard tissue response to zirconium dioxide dental
implants—a clinical study in man. Neuroendocrinol Lett. 2006. 27(suppl 1):69–72.
38 Oliva J., Oliva, X. and Oliva, J. D. One-year follow-up of first consecutive 100 zirconia
dental implants in humans: a comparison of 2 different rough surfaces. Int J Oral Maxillofac
Implants. 2007. 22:430–435. .
39 Shariq N, Zohaib Khurshid BDS, Sana Zohaib BDS and Muhammad Sohail Zafar BDS.
(2016) Bioactivity and Osseointegration of PEEK Are Inferior to Those of Titanium: A
Systematic Review. Journal of Oral Implantology 42:6, 512-516.
40. Cook SD, Rust-Dawicki AM. Preliminary evaluation of titanium-coated PEEK dental
implants. J Oral Implantol. 1995;21:176–181.
41 Sarot JR, Contar CM, Cruz AC, de Souza Magini R. Evaluation of the stress distribution in
CFR-PEEK dental implants by the three-dimensional finite element method. J Mater Sci Mater
Med. 2010;21:2079–2085.
42. Schwitalla A., Müller W-D. PEEK Dental Implants: A Review of the Literature, Journal
of Oral Implantology. 2013;39(6):743-749.

45