1.

Precizați care componente ale instruirii și ale formării ar putea fi potențate prin
intermediul m-learning. Argumentați răspunsul și oferiți exemple concrete în acest sens.

Timpurile s-au schimbat. Trăim vremuri dinamice, în care nimic nu întrece în

popularitate mobilitatea. Cȃt mai multă, cat mai diversa. Eşti mobil, ai numai de cȃştigat. Nu eşti,
devino cȃt mai rapid: lumea nu te va aştepta. Lumea reală e complet diferită de lumea
predecesorilor noştri, croită aidoma romanelor. In lumea reală de astăzi victimele colaterale
există şi nu sunt puţine : cei rămaşi în urmă nu beneficiază de o mȃnă întinsă.

Învățarea mobilă, m-learning sau mLearning, este un termen-umbrelă pentru integrarea

dispozitivelor digitale portabile (cum ar fi telefoane inteligente, laptopuri, tablete, și alte dispozitive
inteligente portabile) cu rețele wireless în cadrul procesului de predare-învățare-evaluare. Specific
învățării mobile este faptul că învățarea poate avea loc „oriunde și oricând, în orice context”.

Definițiile timpurii ale m-learning s-au bazat pe proprietățile tehnologiei mobile, m-learning fiind
inițial considerat(ă) drept activitate de învățare realizată prin dispozitive mobile sau în spații în care sunt
disponibile echipamente mobile.

În prezent termenul de mobilitate s-a extins în afara zonei de tehnologie, caracteristicile m-

learning fiind:

• Mobilitatea – cu cele trei nivele distincte: nivelul spațial, nivelul temporal și nivelul contextual.
Mobilitatea poate viza, pe de o parte, mobilitatea tehnologiei, și, pe de altă parte, cea a cursanților (a
persoanelor care învață).

• Conectivitatea – atât între persoane cât și sincronizarea între diversele dispozitive, ceea ce
implică posibilități nelimitate de a crea experiențe de învățare.

• Ubicuitatea, omniprezența, care în acest context înseamnă și o putere de calcul la cerere,

accesată în mod flexibil, ori de câte ori este nevoie

Studiile realizate în ultima perioadă (Al-Ismail, Yamin, Liu și alții, 2019, Crăciun, 2020) arată tot
mai pregnant faptul că elevii se conectează la activitățile didactice online utilizând dispozitive mobile
cum ar fi telefoane mobile, telefoane inteligente și, mai rar, PDA-uri.

Alte tehnologii mobile ce pot fi utilizate pentru educație sunt playere-le MP3 / MP4, notebook-
urile cu GPS portabil, diverse dispozitive de votare, ceasuri inteligent și alte tehnologii portabile.
Instrumentele și aplicațiile mobile pot fi clasificate în aplicații speciale, native pentru mobil și aplicații
online, bazate pe web.

La nivel de sistem implementarea tehnologiei mobile în învățământul formal poate fi realizat:

• dotând elevii/studenții cu dispozitive mobile utilizabile atât în școală cât și în afara ei

(exemplu propunerea MEC 2019, MEC și diverse inițiative private 2020),
 • ținând cont de omniprezența tehnologiei mobile, alegând o abordare BYOD/BYOT (engl. Bring
Your Own Device / Bring Your Own Technology), ce se bazează pe utilizarea în mediul școlii sau pentru
învățarea online a propriilor dispozitive digitale (situație utilizată în cea mai mare parte a școlilor din
România în prezent). Pornind de la faptul că elevii pot lua dispozitivele mobile oriunde doresc, putând
astfel să execute sarcinile de învățare și în afara clasei, la distanță, există o mare diversitate de activități
de învățare de tip m-learning specifice atât pentru învățarea tradițională cât și pentru cea la distanță.
Astfel putem crea ca profesori activități de învățare:

• în context, posibile datorită sistemului GPS, a internetului, a rețelelor wireless, a senzorilor și

aplicațiilor de tipul Google Maps, prin care se obțin informații relevante descărcate automat pe
dispozitivul mobil. Exemple de aplicații sunt Wikitude (https://www.wikitude.com/), Historypin
(https://www.historypin.org/) etc.

• omniprezente/ubicue, continue, determinate de portabilitatea și interconectarea

dispozitivelor mobile. Astfel elevii pot învăța în timp ce se deplasează, pot căuta și accesa informații care
au fost preluate în timpul unei conversații, predate la curs, învățând în diverse medii, contexte,
împletind formalul cu nonformalul și informalul etc.

• bazate pe joc, în realitatea virtuală sau augmentată, în care toate informațiile și materialele
sunt plasate și împletite în scenarii diverse, elevii având roluri, interacționând cu scopul de a rezolva
diverse probleme de matematică, lingvistice, de științe reale sau sociale etc. Un exemplu de astfel de
aplicație este Duolingo (https://ro.duolingo.com/).

 colaborative (pe dispozitive mobile), în care elevii organizați în perechi, grupuri sau
comunități, lucrează împreună pentru a forma întrebări, a discuta idei, a explora soluții, a completa
sarcini și a reflecta asupra gândirii și experiențelor lor. • sociale mobile, ce implică interacțiunea cu
ceilalți din rețelele sociale prin utilizarea aplicațiilor și dispozitivelor mobile

Generaţia tȃnară este cea care foloseşte cel mai intens aceasta modalitate de invatare, ea fiind
cea mai "deschisa" atat spre tehnologiile noi cat si spre informatie. De asemenea cei care deţin un
dispozitiv performant de comunicatie/prezentare video-audio devin din în ce mai interesati în acest
domeniu (chiar dacă in momentul achizitionării produsului nu erau).

Mobile learning-ul este o formă complementară ce îmbogăţeşte, înveseleşte şi variază lecţiile

sau cursurile convenţionale, care a apărut ca urmare a evolutiei tehnologiei si a schimbării modului
nostru de viaţă şi care are rolul de a ne ajuta n procesul de învăţare şi calificare profesională, prin soluşii
adaptabile resurselor noastre de timp.

Este evident faptul că mobile learning nu mai este doar un moft, ci devine parte integrantă a
dezvoltării indivizilor, indiferent de vȃrstă, sex, naţie, cultură sau statut social. Invăţămȃntul viitorului va
combina invăţămȃntul tradiţional cu m-Learning si e-Learning. Astfel calitatea sistemului educational va
creste.
 2. Sunteți de acord cu interzicerea smartphone-urilor în școli? În ce măsură ele ar putea
fi integrate (în prezent) în activitățile educaționale? Oferiți exemple

Tehnologia, în speţă telefoanele mobile, pot fi deopotrivă un avantaj şi un dezavantaj al

sistemului educaţional, în funcţie de normele care sunt impuse cu privire la utilizarea ei.

Eu consider că tehnologia în sine nu este bună sau rea, ea devine bună sau rea in functie de cum
o folosim. Altfel spus, n-are sens sa ne opunem telefoanelor mobile si tabletelor fiindcă ele oricum vin si
exista pe piata. Noi ar trebui să gasim noi reglementari prin care ele sa fie asimiliate in contextul scolii.
Adică, in ce condiţii se pot utiliza, cȃnd se pot utiliza, cȃnd nu se pot utiliza şi aşa mai departe, deci, nu
sunt pentru interzicerea telefoanelor sau tabletelor in ăcoală, ci pentru crearea unor reglementări
moderne si foarte transparente. Dacă faci acest lucru, atunci cu siguranţă rău nu pot sa facă, dimpotrivă,
pot chiar să-i ajute pe copii. Dacă vii cu telefoane si tablete si n-ai reglementari, sigur ca devin factor
perturbator. Copiii încep sa trimită sms-uri in timpul orelor, sunt tenaţi să copieze, să vorbeasca mereu
la telefon si desfăşoară alte activitati care sunt in afara scolii şi aşa mai departe. Tehnologia, nu este
bună sau rea, ci devine astfel în funcţie de cȃt suntem noi de capabili să o controlam prin reglementari
ferme.

Totuși, există multe beneficii pentru folosirea telefonului în școli, beneficii care nu pot fi ignorate
cât timp acest lucru este făcut într-un mod educativ. Iată câteva avantaje ale folosirii telefonului în școli:

Lecții interactive

Dacă majoritatea oamenilor dețin în prezent un smartphone, numărul de computere în clasele

școlilor este încă mic. Astfel, un mod prin care telefonul poate fi o unealtă pozitivă pentru profesori este
prin intermediul lecțiilor interactive. Fie prin scanarea unui cod QR, fie printr-o adresă de internet ce
poate fi adăugată în browserul de pe telefon, profesorii pot să le ofere copiilor un mod mai plăcut de a
învăța anumite subiecte. Educația digitală este o metodă pentru elevi de a descoperi lumea din jurul lor
și de a-i apropia de profesori.

Accesul la informație

Copiii cresc în prezent într-o lume dominată de smartphone-uri. Interzicerea lor în anumite
contexte nu ar rezolva problemele, din contră. O educație mai bună în ceea ce privește pericolele
dependenței de telefon ar reprezenta un element mult mai util decât ignorarea existenței acestei
probleme. În plus, o educație legată de trierea surselor de informare este esențială, deoarece
smartphone-ul oferă acces la internet, iar internetul conține multe surse care nu sunt reale sau credibile.