Sunteți pe pagina 1din 444

Introducere 1

Introducere

Volumul de faŃă se doreşte a fi un ghid al utilizatorului de calculatoare, în principal


orientat către persoanele care lucrează în domeniul medical şi a căror muncă ar putea fi
mult simplificată prin folosirea computerului. În acest sens, autorii au dorit să prezinte
elementele de bază din domeniile informaticii cel mai des solicitate în medicină. Fără a
urmări o abordare exhaustivă a nici unuia dintre subiectele tratate, autorii îşi propun să
surprindă principiile fundamentale din cele mai moderne şi mai solicitate domenii ale
informaticii, fără de care nu se poate realiza o utilizare eficientă a calculatorului.
Structura cărŃii a fost concepută în urma activităŃii cu studenŃii de la Facultatea de
Medicină, atât cursuri cât şi lucrări practice, astfel încât încearcă să răspundă cât mai
fidel necesităŃilor specifice ale Informaticii Medicale, ca domeniu interdisciplinar. Prin
urmare, cartea se adresează în principal studenŃilor, medicilor şi personalului medical
interesat în folosirea calculatorului, elevilor, dar şi oricărei alte categorii de utilizatori
interesaŃi în domeniul tehnoredactării, al realizării de postere, al bazelor de date şi
prelucrării statistice a datelor, ca şi al sistemelor de operare şi Internetului.
Cartea conŃine 8 capitole, cu următoarea structură:
- Capitolul 1 – NoŃiuni generale despre calculatoare: după o scurtă descriere a
componentei hardware şi a componentei software a sistemului de calcul, se
prezintă trăsăturile de bază ale sistemul de operare MS-DOS.
- Capitolul 2 – Sistemul de operare Windows: conŃine o prezentare generală a
sistemelor de operare de acest tip, cu funcŃiile şi facilităŃile cele mai importante
şi mai des utilizate
- Capitolul 3 – Internet – Prezentare, servicii, facilităŃi: descrie pe scurt principiile
de realizare a reŃelelor de calculatoare şi comenzile de bază ale sistemului de
operare Unix şi apoi principalele tipuri de servicii şi resurse Internet, cu
exemplificări din domeniul medical.
- Capitolul 4 – MS Office. Elemente de tehnoredactare şi calcul tabelar:descrie
cele mai des utilizate funcŃii ale editorului de texte MS Word – suficiente pentru
tehnoredactarea uzuală, funcŃiile necesare pentru realizarea de prezentări de tip
poster folosind MS PowerPoint şi funcŃiile MS Excel pentru realizarea de tabele,
calcule statistice şi matematice elementare cu datele din aceste tabele şi
generarea automată de reprezentări grafice ale acestor date.
- Capitolul 5 – Algoritmi. Moduri de descriere (Organigramă, pseudocod):
defineşte noŃiunea de algoritm şi principalele moduri de descriere ale acestuia,
folosind schemele logice şi limbajul pseudocod.
2 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
- Capitolul 6 – Structuri de date. Organizarea datelor. Baze de date. FoxPro:
descrie principalele moduri de structurare a datelor, după care detaliază
modalitatea de organizare a datelor în baze de date relaŃionale şi exemplifică
acest concept prin sistemul de gestiune a bazelor de date relaŃionale Visual
FoxPro, prezentat la nivel de comenzi. După descrierea teoretică a comenzilor,
acestea sunt exemplificate pe mai multe baze de date specifice domeniului
medical, prezentate ca exerciŃii care să arate cum se creează o bază de date,
fiind cunoscute datele care trebuiesc colectate într-un anumit domeniu şi apoi,
care sunt întrebările uzuale care pot apare relativ la datele colectate şi cum se
poate răspunde imediat la aceste întrebări cu ajutorul limbajului FoxPro.
- Capitolul 7 – Sistemul informatic de spital: defineşte conceptul de sistem
informatic de spital, descrie principalele caracteristici şi cerinŃe ale acestuia şi îl
exemplifică cu un sistem informatic de clinică creat efectiv de autori pentru
informatizarea Clinicii de Oncologie şi folosit în prezent la această clinică.
- Capitolul 8 – Elemente de biostatistică: descrie elementele de bază folosite cel
mai frecvent în studiile statistice medicale, structurate pe următoarele categorii:
statistică descriptivă, tipuri de date şi mărimi de caracterizare a unei serii
statistice, principalele tipuri de distribuŃie a datelor medicale, teste statistice,
corelaŃia statistică, regresia, teste de supravietuire (modelul regresional Cox,
metoda „Life Table” sau actuariala). NoŃiunile teoretice sunt apoi exemplificate
pe două dintre programele de statistică cele mai des folosite în practică de către
medici şi cercetători, Epi Info şi SPSS.

Autorii anunŃă de asemeni apariŃia unui viitor titlu, „Biostatistică”, care va fi adresat
celor care doresc o aprofundare sistematică a statisticii aplicate în domeniul medical,
elementele de statistică urmând a fi reluate, detaliate mai mult din punct de vedere
teoretic şi exemplificate folosind programe mai specializate şi cu un nivel de
performanŃă mai ridicat.

Decembrie 2007
NoŃiuni generale despre calculatoare 3

NoŃiuni generale
despre calculatoare 1
1.1. Introducere
Informatica se ocupă cu stocarea, culegerea, prelucrarea şi regăsirea informaŃiilor cu
ajutorul unui sistem de calcul.
Informatica medicală, ca domeniu interdisciplinar, cuprinde metodele de prelucrare
automată a informaŃiilor specifice domeniului medical. Ca teren de impact dintre
informatică şi medicină, ea utilizează metodele informaticii în ocrotirea sănătăŃii, în
cercetarea şi practica medicală. Informatica medicală a impulsionat dezvoltarea
ştiinŃelor medicale, oferind o rigurozitate sporită actului medical şi deciziei medicale.
Informatica medicală este o ştiinŃă care, alături de biologia moleculară şi neuro-ştiinŃe,
îşi are rădăcini în istoria şi ideile teoriei informaŃiei. Informatica medicală poate fi
abordată şi pe plan experimental: sugerarea de ipoteze, modele, experimente, care se
fac adesea sub forma realizării teoretice sau punerii în aplicare de programe sau de
prototipuri de sisteme informatice, evaluare, validare şi generalizare.
Ea determină, prin instalarea reŃelelor de comunicare, o apropiere între medicină şi
pacient (telemedicină) şi facilitează accesul la cunoştinŃele necesare pentru îngrijirea
optimă a celui din urmă.
Practica medicinei moderne de calitate nu poate fi disociată de o prelucrare raŃională
a informaŃiei medicale.
Informatica medicală şi biostatistica permite compensarea unor limite ale creierului
uman considerat ca organ de memorizare sau de prelucrare a informaŃiei.
Ea oferă un nou mod de abordare a investigaŃiei, tratamentului şi cercetării medicale.
NoŃiunile de bază în proiectarea unui sistem de prelucrare automată a datelor sunt
informaŃia şi data.
InformaŃia este o comunicare, o ştire, un semnal, o semnificaŃie, un grup de imagini
care conŃine explicaŃii referitoare la anumite evenimente, stări, situaŃii, acŃiuni.
Data este aspectul formal al informaŃiei, exprimată printr-o suită de caractere, care se
referă la conŃinutul informaŃiei şi este consemnată pe un suport de date.
Sistemul de calcul este format din două componente principale:
• Componenta hardware: calculatorul propriu-zis;
• Componenta software: partea inteligentă a unui sistem de calcul, şi care este
formată din:
o Software de bază;
o Software de aplicaŃie;
o Programe utilitare.

1.2. Componenta hardware


Componenta hardware conŃine următoarele elemente:
1) Monitorul, sau ecranul de vizualizare;
2) Tastatura: perifericul prin intermediul căruia se transmit comenzile;
3) Unitatea centrală de prelucrare (UCP): îndeplineşte următoarele funcŃii:
4 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ

• Realizează transferul de date între memorie şi regiştrii cu care


operează la nivel de byte;
• Realizează funcŃiile aritmetice şi logice;
• Caută pe suport datele;
• Conectează memoria şi interfaŃa la magistrala de date.
Este centrul de comandă al tuturor activităŃilor de calcul din calculator, fiind compusă
din unitatea de control şi unitatea aritmetică şi logică.
Unitatea de control (UC) este proiectată cu scopul de a superviza funcŃionarea tuturor
componentelor hardware ale sistemului. ConŃine circuitele folosite în operaŃiile de calcul
şi I/O şi circuitele de verificare a corectitudinii transferului de date şi calculelor, şi
asigură funcŃionarea corectă a tuturor celorlalte componente hardware.
Unitatea aritmetică şi logică (UAL) are rolul de a efectua operaŃiile aritmetice şi logice
şi gestionarea datelor supuse acestor operaŃii. Printre operaŃiile aritmetice realizate la
nivelul UAL se numără cele patru operaŃii fundamentale (adunare, scădere, înmulŃire,
împărŃire) şi ridicarea la putere. OperaŃiile logice se referă la compararea datelor, pentru
a determina relaŃia de ordine dintre ele. UAL realizează operaŃiile cerute de programele
lansate în execuŃie.
Principiul de funcŃionare al UCP este prezentat în Figura 1.1.

Unitatea
aritmetică Memorie

Unitatea de
I/O control

I O
Figura 1.2 Diagrama schematică a calculatorului
Din punct de vedere constructiv, dispozitivul care corespunde unităŃii centrale de
prelucrare este microprocesorul. Acesta este dispozitivul definitoriu pentru calculator,
principalul responsabil de nivelul de performanŃă al acestuia, aşa explicându-se şi ritmul
foarte accelerat de dezvoltare al său: pe piaŃa de produse hardware, tipuri noi de
microprocesoare apar odată la 6 luni. Principalii producători de microprocesoare din
lume sunt firmele Intel, AMD (Advanced Micro Devices), Cyrix şi DEC, liderul de piaŃă
fiind Intel.
Primele microprocesoare produse de firma Intel datează din 1978 – generaŃia Intel
8086, generaŃiile următoare fiind Intel 80286 (1984), Intel 80386 (1986), Intel 80486
(1989) şi Intel Pentium (P5). Următoarele generaŃii sunt îmbunătăŃiri ale
microprocesorului Pentium, nivelul lor de performanŃă fiind dat în principal de frecvenŃa
de ceas, măsurată în MHz – care tinde să crească, şi determină numărul de operaŃii pe
care le poate executa procesorul într-o secundă. Cele mai cunoscute noi tipuri de
microprocesoare sunt:
NoŃiuni generale despre calculatoare 5

- Pentium 4 Extreme Edition 3,4 GHz, Socket 478, 2MB L3, FSB800-cel mai
puternic
- Athlon 64 3500+, Socket 939, 512KB L2, HT1000
- Intel CORE DUO – 2 procesoare

Performantele unui calculator sunt date si de performantele placii de baza si a placii


grafice. Enumeram cele mai cunoscute placi de baza si placi grafice:
placi de baza:
- Socket 775, 915P NEO2 Platinum, Intel 915P Express, DDR2-533 dual channel,
slot PCI Express x16, Intel High Definition Audio (8 canale), 2 sloturi PCI
Express x1, 3 sloturi PCI, reŃea Gigabit, IEEE-1394, IDE/SATA (3R + 4R), ATX
- Socket 478, 875P NEO-FISR, Intel 875P, FSB800, DDR400 dual channel, audio
6 canale, reŃea Gigabit, RAID IDE/Serial ATA 0/1/0+1, IEEE-1394, ATX
- Socket 754, K8N NEO Platinum, NVIDIA nForce3 250GB, FSB800HT, DDR400,
audio 8 canale, reŃea Gigabit, RAID Serial ATA 0/1, IEEE-1394, ATX, retail
- Socket 775, 915G Combo FR, Intel 915G Express, DDR2-533/DDR-400 dual
channel, grafică Intel Graphics Media Accelerator 900, slot PCI Express x16,
Intel High Definition Audio (8 canale), 2 sloturi PCX Express x1, 3 sloturi retea
GigaBit, IDE/SATA
placi grafice:
- GeForce 6800 Ultra: 256MB DDR3 Memory, TV-Out/Dual DVI-I, Live VGA
BIOS/Driver
- GeForce 6800GT: 256MB DDR3 Memory, TV-Out/DVI-I, Live VGA BIOS/Driver,
Bundled Valuable Utilities & 3D Games undled Valuable Utilities & 3D Games
- GeForce 6600GT: 128MB DDR3 Memory, PCI-E interface, TV-Out / DVI-I,
VIVO / HDTV, • SLI Multi-GPU tech. – SLI – tehnologie de a putea pune 2 placi
pe acelasi calculator, Live VGA BIOS/Driver
- GeForce 6800GT: 256MB DDR3 Memory, PCI-E interface, TV-Out / Dual DVI-I,
SLI Multi-GPU tech., Live VGA BIOS/Driver
- Radeon RX800 XT: PCI-E interface, 256MB DDR3 SDRAM, TV-Out/DVI-
I/VIVO, Live VGA, BIOS/Driver, Bundled Valuable Utilities & 3D Games VGA
BIOS/Driver
- Radeon X800: 256MB DDR3 Memory, TV-Out/DVI-I, Live VGA BIOS/Driver
4) Memoria: este de două tipuri:
• Memorie internă:
• ROM (Read Only Memory): este un mediu de memorare nevolatil;
cunoscută şi sub numele de „memorie rezidentă”, conŃine, inscripŃionate
din fabricare, un grup de programe necesare pentru a încărca sistemul de
operare, pentru a recunoaşte perifericele şi pentru a se cunoaşte pe sine;
• RAM (Random Access Memory): este un mediu de memorare volatil, la
care utilizatorul are acces. În această memorie se pot scrie şi şterge
informaŃii, datele dispărând la închiderea calculatorului.
• Memorie externă (periferică): dispozitivele din această categorie mai sunt
cunoscute şi sub numele de „memorii de back-up”:
• Dischete simple sau de mare capacitate (de tip ZIP);
• Hard-disc (disc dur);
• Bandă magnetică;
6 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ

• Discuri amovibile;
• Cartele de memorie
• Discuri optice:CD-uri, DVD-urile care pot fi video, audio si de date
(DVD-ROM –urile includ variantele: DVD-R/RW, DVD-RAM, and
DVD+R/RW), memory stick.
UnităŃile de măsură ale memorie sunt:
• bit-ul: este o stare 0 sau 1;
• byte-ul: este o succesiune de 8 biŃi, cunoscută şi sub numele de „cuvânt de
memorie”, sau octet.
Exemplu: 01101100
• kilobyte-ul (KB) : 1024 B;
• megabyte-ul (MB) : 1024 KB;
• gigabyte-ul (GB) : 1024 MB;
• terrabyte-ul (TB) : 1024 GB.
Capacitatea de memorare a unui calculator este una dintre caracteristicile hardware
care dă informaŃii despre nivelul său de performanŃă.
5) Componente periferice:
• Cititorul de dischete, de discuri optice, de DVD-uri sau dischete ZIP;
• Cititorul de coduri bară: folosite la casele de marcat; codul citit corespunde unui
anumit cod al produsului, generat automat;
• Cititorul de cartele magnetice: similar, folosit la card-urile de credit sau la
legitimaŃiile electronice;
• Imprimanta: Dispozitivul folosit pentru a lista rezultatele unui program pe foi de
hârtie;
• Mouse-ul: Dispozitivul folosit pentru a transfera mişcările unei mingi pe un suport
special, cu grad mare de rugozitate, în mişcări echivalente ale unei mici săgeŃi pe
ecran, cu scopul de a executa astfel mai repede diferite comenzi software;
• Joystick-ul: Asemănător cu mouse-ul, dar folosit în special la jocuri; se realizează
mişcări pe ecran manevrând o manetă (asemănătoare unui schimbător de viteze) în
direcŃiile dorite;
• Scanner-ul: Dispozitivul folosit pentru a citi date de pe foi de hârtie (texte sau
imagini) şi pentru a le converti în informaŃie binară, care poate fi apoi prelucrată în
calculator cu alte soft-uri – programe editoare de text sau de imagine.
• Plotter-ul: Este o masă de desen controlată de calculator.
• Video-camera: Este un dispozitiv care poate fi conectat la calculator, cu scopul de a
citi filme sau fotografii şi de a le transforma în informaŃie binară, care poate fi prelucrată
ulterior în calculator cu soft-uri specializate.
• Video-proiectorul: Realizează preluarea instantanee a imaginilor de pe monitorul
calculatorului şi le proiectează pe un ecran.
• Sistemul integrat multimedia: boxe, microfon, cameră digitală, căşti;
• Dispozitive pentru realizarea de diapozitive;
• Aparate de fotografiat digitale;
• Aparatură de developare;
• Dispozitive medicale de diagnostic.
Legăturile dintre aceste componente sunt prezentate în Figura 1.2.
Tot ce are mufă fire-ware / USB poate fi conectat la calculator.
NoŃiuni generale despre calculatoare 7

MEMORIE

Memorie

de Back-up

INTRARE UCP IEŞIRE

Consola Unitatea Unitatea


operatorului aritmetică şi logică de control

Figura 1.2 Diagrama schematică a calculatorului

Clasificarea calculatoarelor:
• Calculatorul personal (personal computer, home computer): Este un calculator de
sine stătător, echipat cu toate programele de sistem, utilitare şi de aplicaŃie şi cu
toate dispozitivele de intrare / ieşire şi alte periferice necesare de obicei în timpul
lucrului. Poate fi folosit atât în interes profesional cât şi acasă, pentru relaxare, şi a
fost dezvoltat, în principal, pentru a elibera utilizatorii de dependenŃa de resursele
de calcul oferite de calculatoarele mainframe sau minicalculatoare. Actualmente
utilizarea lor a luat o mare amploare, iar performanŃele lor de lucru au crescut,
astfel încât pot fi folosite cu succes ca staŃii de lucru profesionale pentru grafică,
desen tehnic sau proiectare asistată de calculator (CAD). Între suporturile de
memorare a datelor pe care le prezintă se numără discurile fixe şi amovibile,
dischetele, CD-ROM-urile, DVD-urile etc.
• Laptop-ul (notebook): Are toate caracteristicile şi nivelul de performanŃă ale unui
calculator personal, fiind în plus dotat cu o oarecare autonomie: astfel, este pe cât
posibil miniaturizat, având un design compact (de forma unei mici valize) şi fiind cât
mai uşor posibil şi, în plus, funcŃionează fie alimentat (printr-un singur cablu) de la o
sursă de curent, fie prin baterii care pot fi reîncărcate după un timp. Astfel, poate fi
folosit oriunde, şi nu neaprat în prezenŃa unei surse de curent.
• Minicalculatorul (minicomputer): Este un calculator cu mai mulŃi utilizatori, proiectat
de obicei pentru a satisface necesităŃile unei mici firme sau ale unui departament.
Sunt mai puternice decât calculatoarele personale, dar mai mici decât sistemele
mainframe; cu toate acestea, oferă funcŃii de procesare în paralel a datelor, la un
preŃ competitiv. Pot fi folosite de 4 până la 100 de utilizatori; au fost introduse pe
piaŃă în 1965 de către Digital Equipment Corporation şi principalul lor avantaj îl
constituie potenŃialul efectiv de procesare a datelor şi capacităŃile operaŃionale
similare cu ale sistemelor mainframe, însă la o scară mai mică şi cu investiŃii mai
mici.
8 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ

• Calculatorul mainframe (sistemul mainframe): Este un calculator cu mulŃi utilizatori,


proiectat pentru a satisface cerinŃele de lucru pe calculator ale marilor firme sau
organizaŃii. Cele mai mari astfel de sisteme pot avea mii de terminale simple, mai
multe procesoare şi suporturi de stocare a datelor de ordinul zecilor de TB.
Puterea unui calculator depinde de viteza de recuperare a informaŃiilor, de modul de
sectorizare a discurilor dure şi de capacităŃile de memorare.

1.3. Componenta Software


Componenta software a calculatorului este formată din următoarele elemente:
• Software de bază: sistemul de operare (SO);
• Software de aplicaŃie: programe utilizator specifice unor anumite activităŃi.
Sistemul de operare: este un program sau un grup de programe care gestionează şi
organizează resursele hard şi soft ale sistemului de calcul şi facilitează crearea şi
executarea de programe proprii de către utilizator.
Principalele părŃi componente ale unui sistem de operare sunt:
- monitorul: realizează interfaŃa între resursele hard şi soft ale sistemului de
calcul;
- driver-ele de periferice: sunt rutine care realizează interfaŃa pentru fiecare
periferic al sistemului de calcul;
• programele utilitare: sunt programe folosite pentru întreŃinerea, crearea,
modificarea şi utilizarea fişierelor, depanarea programelor, crearea şi utilizarea
bibliotecilor.

Organizarea unei dischete. Fişiere. Directoare.


InformaŃia este scrisă pe dischete de-a lungul unor cercuri concentrice, denumite piste.
Pistele sunt împărŃite în zone numite sectoare. Dimensiunea unei dischete este
măsurată în bytes. Un byte este folosit pentru a memora un caracter.
Numărul de piste, sectoare şi bytes ale unei dischete depind de tipul dischetei şi de
performanŃele calculatorului.
Formatul fizic al dischetei se referă la numărul de piste şi sectoare, la lungimea
sectoarelor, la informaŃiile de control şi de sincronizare adăugată a datelor. Pe
microprocesoarele compatibile IBM, disketa este organizată în 80 de piste numerotate
de la 0 la 79, pista 0 fiind la exterior.
Dacă discheta conŃine sistemul de operare, atunci ea va fi denumită dischetă sistem,
iar pistele 0 şi 1 sunt rezervate în acest scop. Pe pista 2, în sectoarele 0 şi 1 se află
tabela directoare, care păstrează conŃinutul dischetei şi adresele la care poate fi găsită
informaŃia pe dischetă, data la care a fost creat sau modificat fiecare fişier şi mărimea
sa.
Atât programele, cât şi datele sunt stocate pe dischetă sub formă de fişiere.
Modalitatea de identificare a fişierelor este prin intermediul specificatorului de fişier –
entitate formată din următoarele elemente:
• numele fişierului : format din maximum 8 caractere alfanumerice;
• extensia fişierului : formată din 3 caractere, de obicei dă informaŃii referitoare la
tipul fişierului.
NoŃiuni generale despre calculatoare 9

Exemplu:
• Extensia .EXE: indică un fişier direct executabil din SO;
• Extensia .DBF: indică un fişier de date utilizabil în dBase sau FOXPRO,
conŃinând o bază de date.
De asemeni, specificatorul de fişier poate conŃine în faŃa numelui şi unitatea de disc
pe care se găseşte acel fişier, respectiv calea până la acel fişier.
Specificatorul de fişier poate fi:
• individual;
• multiplu.
Specificatorul individual de fişier trebuie să indice în clar numele fişierului.
Exemplu: studenŃi.dbf.
Specificatorul multiplu de fişier defineşte unul sau mai multe fişiere care au anumite
grupuri de caractere comune în nume sau extensie folosind caracterele speciale: *
(înlocuieşte un caracter sau un grup de caractere din specificatorul de fişier) şi ?
(înlocuieşte doar un singur caracter, de pe locul pe care îl ocupă).
Exemplu:
• fi*.dbf: se referă la toate fişierele al căror nume începe cu “fi” şi care au
extensia “.dbf”;
• fi?.exe: se referă la toate fişierele al căror nume are 3 litere, primele două
fiind “fi” şi care au extensia “.exe”.

Formatul logic al dischetei se referă la utilizarea pistelor şi sectoarelor de către


sistemul de operare (eticheta de volum şi tabela directoare). Acest format foloseşte o
sectorizare soft, ceea ce înseamnă că delimitarea şi numerotarea sectoarelor se face
prin înregistrarea unor informaŃii de control cu ajutorul unui program de formatare
(iniŃializare sau premarcare suport).
Există un singur program care face iniŃializarea fizică şi logică a discurilor. Acesta
este FORMAT.COM, sub sistemul de operare.
Unitatea de disc se notează cu literele alfabetului, de la A la P. Schimbarea unităŃii se
face prin introducerea numelui noii unităŃi, urmat de două puncte, “:”.
Exemplu: A>
A>B:
B> (noua unitate de disc curentă este B).
În sistemul de operare DOS spaŃiul de memorare al unui disc este împărŃit în patru
zone distincte. Primele trei zone, numite zone sistem, sunt rezervate şi iniŃializate la
formatarea discului. A patra zonă ocupă cel mai mult spaŃiu şi este zona fişierelor, care
conŃine datele grupate în fişiere. Sistemul de operare oferă posibilitatea de a organiza
mai bine fişierele pe disc prin plasarea unor grupuri de fişiere într-un director propriu.
Exemplu:
Presupunem că Universitatea de Medicină şi Farmacie “Gr. T. Popa”, Iaşi, are un
calculator la Rectorat, cu un singur disc. Organizarea logică a fişierelor pe disc poate fi
ca în Figura 1.3 – considerăm că universitatea are patru facultăŃi: Medicină Generală
(MG), Stomatologie (STOM), Farmacie (FARM) şi Bioinginerie Medicală (BIO); pentru
fiecare facultate se creează câte un director şi, în acesta, subdirectoare pentru fiecare
an de studiu şi pentru studenŃii români şi străini.
10 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ

C:\ [directorul rădăcină]

MG STOMATO FARM BIOING

AN1 AN2 ... AN6 AN1 AN2 ... AN6

StudenŃi StudenŃi StudenŃi StudenŃi


români străini ... români străini ...

Figura 1.3 Exemplu de organizare a datelor

Directorul rădăcină (directorul sistem) este directorul creat pe unitatea de disc


folosind comanda FORMAT. Acest director poate conŃine alte subdirectoare.
Subdirectoarele sunt fişiere pentru care nu se impune nici o restricŃie legată de
dimensiunea lor; ele sunt limitate doar de spaŃiul existent pe disc.
Directorul implicit, adică directorul în care lucrăm la un moment dat şi care, prin
urmare, este activ, este numit director curent. La lansarea sistemului de operare, după
apariŃia prompter-ului sistemului se consideră ca director curent, directorul rădăcină.
Când se doreşte crearea sau căutarea unui fişier, sistemului trebuie să i se furnizeze:
unitatea de disc, numele fişierului şi numele directorului care conŃine fişierul.
Numele directorului este format din 1 – 8 caractere, urmate de “.” şi o extensie
formată din 1 – 3 caractere (de obicei “.” şi extensia nu se utilizează pentru directoare).
Dacă fişierul este în directorul curent, nu se mai specifică directorul. Dacă fişierul nu se
găseşte în directorul curent, trebuie introdusă „calea”. Calea constă dintr-o serie de
nume de directoare separate prin “\”; atunci când calea începe cu “\”, căutarea fişierului
dorit începe din directorul rădăcină; altfel căutarea va începe din directorul curent.

1.4. Sistemul de operare MS–DOS. Comenzi


Sistemul de operare MS-DOS este un sistem monouser, care furnizează o interfaŃă
simplă şi uşor de folosit între utilizator şi resursele hardware şi software ale sistemului
de calcul. Între avantajele acestui sistem de operare se pot enumera următoarele:
• un mecanism avansat de detecŃie a erorilor;
• o interfaŃă simplă şi uşor accesibilă;
• modularitate;
• o structură eficientă de fişiere;
• evidenŃa datei şi a orei curente;
NoŃiuni generale despre calculatoare 11

• posibilitatea de a conecta numeroase dispozitive periferice (devices) - procesor pe


16 / 32 bytes, memorie internă de minimum 128 KB, unitate de floppy-disc (cititor de
dischete), DVD-uri, CD-rom-uri, monitor, hard-disk, masa de desen, etc.
• diversitatea resurselor software:
• compilatoare (FORTRAN, PASCAL, PROLOG etc.);
• interpretoare (BASIC, etc.);
• assembler-e (ASM, MASM etc.);
• debugger-e (depanatoare);
• editoare de text (WORD PERFECT, WORD);
• editoare de legături;
• rutine pentru biblioteci;
• generatoare de rapoarte;
• programe de proiectare asistată (AUTOCAD, RUBIX, ORCAD);
• programe grafice (GKS);
• programe utilitare (NORTON, PC – TOOLS).

1.4.1. Comenzi de lucru cu directoare


1) MKDIR (MD) : Este utilizată pentru a crea un nou subdirector.
sintaxă: MD [d:][cale]
Se poate specifica, atunci când este necesar, unitatea de disc în care se doreşte
crearea subdirectorului şi calea până la acesta. Dacă cele două elemente lipsesc, şi
este indicat doar numele subdirectorului, acesta va fi creat ca subdirector al directorului
curent.
Exemplu:
C:\>MD MG
- creează un subdirector numit “MG”, pe unitatea de disc “C:”.
C:\>MD MG \ AN1
- creează un subdirector numit “AN1”, pe unitatea de disc “C:”, în directorul \MG.

2) RMDIR (RD) : Este folosită pentru a şterge un subdirector, dacă este vid.
sintaxă: RD [d:][cale]
Pentru a se putea şterge un director, obligatoriu trebuiesc şterse mai întâi toate
fişierele şi subdirectoarele pe care le conŃine. Directorul care urmează a fi şters va fi
căutat pe unitatea de disc şi pe calea specificată sau, dacă acestea lipsesc, între
subdirectoarele directorului curent.
Exemplu:
C:\>RD C: \ MG \ AN1
- se şterge directorul „AN1” de pe unitatea de disc „C:”, din directorul „MG”.

3) CHDIR (CD) : Este folosită pentru a schimba directorul curent cu un nou director
curent, în care se va continua lucrul.
sintaxă: CD [d:][cale]
Pentru a reveni în directorul rădăcină (ca director curent) din orice subdirector,
comanda este:
CD\
iar pentru a reveni în directorul părinte al directorului curent comanda este:
12 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
CD..
Exemplu:
C:\>CD C:\MG\AN1
- noul director curent va fi C:\MG\AN1, indicat adesea şi de prompter-ul sistem, sub
forma
C:\MG\AN1>
C:\MG\YEAR1>CD C:
- noul director curent va fi directorul rădăcină.

1.4.2. Comenzi de lucru cu fişiere


Există două tipuri de astfel de comenzi:
• Comenzi interne: se lansează în execuŃie imediat, deoarece sunt părŃi componente
ale sistemului de operare MS – DOS, fiind activate simultan cu sistemul de operare;
• Comenzi externe: sunt rezidente pe disc sub formă de programe executabile;
înainte de a le lansa în execuŃie, trebuie mai întâi încărcate. Pentru aceasta, în
sintaxa comenzii trebuie specificat locul în care programul corespunzător ei este
stocat pe disc.
Exemplu: Comanda externă C:\GRAPHICS are semnificaŃia lansării în execuŃie a
programului executabil GRAPHICS.COM, stocat pe disc. Orice fişier cu extensia .COM,
.BAT sau .EXE funcŃionează ca o comandă externă.

Comenzi MS-DOS interne


1) COPY: Permite copierea unuia sau mai multor fişiere de pe discul specificat, şi
opŃional schimbă numele fişierului nou creat. În timpul procesului de copiere se poate
realiza şi o concatenare a fişierelor.
sintaxă: COPY [/a][/b][d:][cale]nume-fişier[.ext] [/a][/b][d:][cale] [nume-fişier[.ext]]
[/v]
sau, pentru copiere cu concatenare:
COPY [/a][/b][d:][cale]nume-fişier[.ext] + [d:][cale][nume-fişier[.ext]] [/a] [/b] [/v]
[… +[d:][cale]nume-fişier[.ext][/a][/b][/v]]
Primul fişier specificat este fişierul sursă, iar al doilea este fişierul destinaŃie.
Parametrul /V determină verificarea faptului dacă sectoarele scrise pe discul
destinaŃie sunt corect înregistrate.
Parametrii /A şi /B au următorul efect:
• FolosiŃi cu fişierul sursă:
• /A : determină tratarea fişierului ca un fişier de tip text (.TXT);
• /B : determină copierea întregului fişier.
• FolosiŃi cu fişierul destinaŃie:
• /A : determină adăugarea caracterului CTRL / Z la sfârşitul fişierului;
• /B : nu se adaugă marca de sfârşit de fişier.
Dacă nu se specifică numele fişierului destinaŃie, atunci copierea fişierului se face
păstrându-i numele. În cazul în care copierea fişierelor se face pe aceeaşi unitate de
disc şi în acelaşi director, obligatoriu trebuie să dăm nume diferite fişierelor destinaŃie –
altfel comanda nu este permisă. Dacă operaŃia se face în alt director, se poate folosi
acelaşi nume pentru fişierele destinaŃie.
Exemplu:
• copiere fără schimbarea numelui:
NoŃiuni generale despre calculatoare 13

COPY [d:][cale]nume-fişier [.ext]


• copiere cu schimbarea numelui:
COPY [d:][cale]nume-fişier [.ext] [d:][cale]nume-fişier [.ext]
• copiere cu concatenare:
COPY A.TXT + B.TXT + C.TXT TOTAL.TXT
• C:\>COPY C:\CONFIG.SYS A:\DOS\CONFIG.OLD
- se copie fişierul „config.sys” de pe directorul rădăcină al unităŃii de disc c: pe unitatea
a:, în directorul „\dos”, sub numele „config.old”.

2) DELETE sau ERASE: Şterge fişierul cu numele specificat din directorul curent sau
specificat, de pe unitatea de disc curentă sau cea specificată.
sintaxă: DEL [d:][cale]nume-fişier[.ext]
sau
ERA [d:][cale]nume-fişier[.ext]
Exemplu: Pentru a şterge toate fişierele din directorul curent
DEL [d:\]*.* sau
ERA [d:\]*.* sau
DEL [d:\][cale]*.* sau
ERA [d:\][cale]*.*

3) DIRECTORY (DIR) : Listează toate intrările sau numai cele specificate dintr-un fişier
director. InformaŃia afişată include: numele volumului, dimensiunea spaŃiului liber pe
disc, dimensiunea fişierului (în octeŃi), data şi ora când s-a executat ultima scriere în
fişier.
sintaxă: DIR [d:][cale] [nume-fişier[.ext]] [/p][/w]
Parametri:
• [d:][cale][nume-fişier[.ext]] : se indică directorul şi fişierele pe care dorim să le
listăm;
• /p : realizează afişarea informaŃiilor pagină cu pagină (ecran cu ecran);
• /w : realizează o afişare condensată a informaŃiilor din director (listează doar
numele directoarelor şi ale fişierelor).

4) RENAME (REN) : Schimbă numele fişierului specificat de primul parametru în numele


specificat de al doilea parametru.
sintaxă: RENAME [d:] [cale] nume-vechi[.ext] [d:] [cale] nume-nou[.ext]
Exemplu:
C:\>REN AUTOEXEC.BAT AUTOEXEC.OLD

5) CLS: Şterge ecranul şi mută cursorul în colŃul din stânga sus al acestuia.
sintaxă: CLS

6) TYPE : Afişează pe ecran sau la imprimantă conŃinutul fişierelor de tip text


specificate.
sintaxă: TYPE [d:][cale]nume-fişier[.ext]
Pentru a afişa acest conŃinut la imprimantă, există două posibilităŃi de redirecŃionare a
listării: folosind parametrul “>PRN”, sau combinaŃia de taste “CTRL/P”.
Comenzi MS-DOS externe
14 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
1) DISKCOPY: Copie global conŃinutul unui disc flexibil (dischetă) sursă pe o altă
dischetă, destinaŃie; dacă este necesar, se poate face şi formatarea dischetei destinaŃie.
sintaxă: [d:][cale] DISKCOPY [d:[d:]][/1]
Parametri:
• [d:][cale] : specifică unitatea de disc şi calea până la directorul în care este stocată
comanda DISKCOPY;
• [d:] : primul parametru specifică unitatea de disc sursă;
• [d:] : al doilea parametru specifică unitatea de disc destinaŃie;
Este posibil să folosim aceeaşi unitate de disc şi pentru sursă, şi pentru destinaŃie, sau
unităŃi diferite.
• [/1] : precizează să se copieze numai prima faŃă a dischetei.
Exemplu:
DISKCOPY A: B:
- pentru copiere între unităŃi de disc diferite
DISKCOPY A: A:
- pentru copiere folosind aceeaşi unitate de disc.

2) FORMAT : IniŃializează discul din unitatea specificată sau implicită la un format


acceptat de sistemul de operare; analizează întregul disc pentru detectarea pistelor
defecte; creează şi iniŃializează directorul rădăcină, tabela de alocare a fişierelor şi
programul de încărcare a sistemului de operare.
ATENłIE!: OperaŃia de formatare distruge toate datele existente anterior pe disc.
sintaxă: [d:][cale] FORMAT d:[/S] [/1] [/8] [/V] [/B] [/N:xx] [/T:yy]
Parametri:
• [d:][cale] : specifică unitatea de disc şi directorul în care este stocată comanda.
• d: : specifică unitatea de disc care va fi formatată;
• /S : indică copierea fişierelor sistemului de operare de pe discul implicit pe discul
care se formatează, în ordinea BIO.COM, DOS.COM, COMMAND.COM.
• /1 : discul destinaŃie va fi formatat pentru utilizare simplă faŃă (numai pentru
dischete de 5.25”).
• /8 : discul destinaŃie va fi formatat cu 8 sectoare / pistă (de asemeni numai pentru
dischete de 5.25”). Comanda va crea 15, 18 sau mai multe sectoare / pistă, în funcŃie
de performanŃa calculatorului (sectorizare).
• /V : indică introducerea unei etichete de volum.
• /B : determină crearea unui disc cu 8 sectoare, şi cu rezervarea spaŃiului pentru
fişierele BIO.COM şi DOS.COM, deşi aceste fişiere nu sunt copiate efectiv pe disc.
• /N:xx : specifică numărul de sectoare / pistă;
• /T:xx : specifică numărul de piste (acest parametru şi cel anterior sunt folosiŃi atunci
când se doreşte formatarea unui disc flexibil la o capacitate mai mică decât cea
maximă permisă).
Exemplu:
C:\>FORMAT A:/S
- discheta din unitatea A este formatată şi se vor copia fişierele sistemului de operare.

3) MORE : Citeşte date de la echipamentul standard de intrare şi le trimite la


echipamentul standard de ieşire pagină cu pagină.
sintaxă: [d:][cale] MORE
NoŃiuni generale despre calculatoare 15

4) PRINT : Tipăreşte fişierele de tip text la imprimantă.


sintaxă: [d:][cale] PRINT [d:][cale] nume-fişier[.ext]

5) PROMPT : Defineşte un nou prompter sistem.


sintaxă: [d:][cale] PROMPT [text]
Comanda este folosită de obicei pentru a afişa directorul curent în timpul lucrului sub
MS-DOS.
Exemplu:
PROMPT $P$G

6) SORT : Citeşte date de la echipamentul standard de intrare, sortează datele şi apoi le


scrie sortate la echipamentul standard de ieşire.
sintaxă: [d:][cale] SORT [/R][/+n]
Parametri:
• [d:][cale] : indică unitatea de disc şi directorul în care este stocată comanda.
• [/R] : determină efectuarea sortării în ordine descrescătoare.
• [/+n] : se introduce un număr întreg care va determina începerea sortării de la
coloana n.

7) TREE : Listează toate căile găsite pe discul specificat, opŃional şi numele fişierelor
din fiecare subdirector.
sintaxă: [d:][cale] TREE [d:][/F]
Parametri:
• [d:][path] : specifică unitatea de disc şi directorul în care este stocată comanda.
• [d:] : specifică unitatea de disc a cărei structură arborescentă de directoare va fi
afişată.
• [/F] : indică şi listarea fişierelor.

8) XCOPY : Copiază selectiv grupuri de fişiere, care pot include şi subdirectoare.


sintaxă: [d:][cale] XCOPY [d:][cale][nume-fişier1[.ext]] [d:] [cale] [nume-fişier2
[.ext]] [/A] [/D:mm-dd-yy] [/E] [/M] [/P] [/S] [/V] [/W]
Parametri:
• [d:][cale] : specifică unitatea de disc şi directorul în care este stocată comanda.
• [d:][cale][nume-fişier1[.ext]] : specifică unitatea de disc, calea şi fişierele sursă
care se vor copia. Sursa poate fi un fişier, o unitate de disc, o cale sau orice combinaŃie
a celor trei.
• [d:][cale][nume-fişier2[.ext]] : specifică fişierele destinaŃie.
• [/A] : determină copierea fişierelor care au bitul de arhivare poziŃionat.
• [/D:mm-dd-yy] : pentru copierea tuturor fişierelor create sau modificate la sau după
data specificată.
• [/E] : determină crearea de subdirectoare pe discul destinaŃie.
• [/M] : determină copierea fişierelor care au bitul de arhivare poziŃionat; în plus,
anulează bitul de arhivare al fişierelor sursă.
• [/P] : afişează un mesaj înaintea copierii fiecărui fişier.
• [/S] : copiază fişierele din directorul sursă şi din toate subdirectoarele care se află
la nivele inferioare directorului specificat.
16 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ

• [/V] : determină verificarea scrierii datelor pe discul destinaŃie.


• [/W] : determină afişarea unui mesaj la începutul execuŃiei comenzii, pentru a
permite schimbarea discurilor.

Am prezentat în cele de mai sus doar câteva comenzi MS-DOS, care sunt cel mai
des utilizate. Sistemul de operare Dos este la baza sistemului de operare Windows si
UNIX. Comenzile sistemului de operare DOS sunt incluse şi în programele utilitare de
tip Norton , sau Windows Explorer (sub Windows). Cunoasterea sintaxei acestor
comenzi este necesara atunci cand sistemul de operare Windows nu mai raspunde din
diverse motive ( virusare, distrugerea accidentala a anumitor fisiere, etc.) si nu mai
poate fi incarcat. In acest caz, se starteaza calculatorul cu o disketa sistem realizata
dupa prima instalarea a sistemului de operare Windows pe calculator .
Sisteme de operare de tip Windows 17

Sisteme de operare
de tip Windows 2
Sistemele de operare de tip Windows sunt sisteme de operare cu o interfaŃă utilizator
grafică, care permite realizarea aproape a oricărei operaŃii prin indicarea unei imagini de
pe ecran şi apăsarea unui buton al mouse-ului, şi cu un set bogat de aplicaŃii.
Principalele îmbunătăŃiri ale unui sistem de operare de acest tip, comparativ cu
sistemele de operare de tip MS-DOS sunt:
- Include un utilitar vizual pentru gestiunea fişierelor (Windows Explorer), uşor de
utilizat;
- Poate gestiona operaŃiile de tipărire şi de trimitere sau primire a mesajelor fax,
având încorporate şi facilităŃi de poştă electronică; permite lucrul în regim „sharing”,
adică folosirea în comun de către mai multe calculatoare a aceluiaşi periferic de
tipul imprimantei sau fax-ului;
- Permite să lucrăm cu mai multe aplicaŃii deodată (regim „multitasking);
- Prezintă o interfaŃă comună pentru oricare aplicaŃie, bazată pe folosirea casetelor,
butoanelor, barelor de instrumente de lucru, pictogramelor şi a altor accesorii, astfel
încât majoritatea programelor seamănă între ele foarte mult şi lucrează în mod
similar;
- Există software care asigură productivitate sporită pentru unele activităŃi uzuale;
program de redactare de text, programe de comunicaŃii, programe de grafică –
desene şi picturi;
- Există şi software anti-productiv – jocuri ca Solitaire, FreeCell, Hearts,
Minesweeper, etc;
- Prezintă o mare diversitate de programe (numite „drivere”) pentru recunoaşterea
automată de către sistem a tuturor perifericelor instalate fizic în calculator
(conceptul „plug and play”);
- Are facilităŃi deosebite pentru funcŃiile multimedia (playere automate pentru orice tip
de fişiere multimedia – utilitarul Media Player) şi pentru Internet (browser-ul
incorporat Internet Explorer);
- Variantele Windows NT şi Windows XP prezintă facilităŃi pentru lucrul în reŃea –
funcŃii de gestionare a unui calculator de tip server şi de administrare a reŃelei pe
nivele de acces diferenŃiate.
18 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ

2.1. Lansarea sistemului de operare Windows


Începerea unei sesiuni de lucru cu un sistem de operare Windows se face, după
pornirea calculatorului, pe o perioadă de câteva minute în timpul cărora sistemul face o
serie de verificări de rutină:
- verificarea BIOS (Basic Input/Output System): sistemul verifică integritatea
elementelor hard existente: memorie, hard-disk, floppy-disk, CD-ROM;
- în momentul în care calculatorul identifică discul pe care se găseşte instalat
sistemul Windows, va căuta fişierele de pornire a sistemului, pe care le va lansa în
execuŃie;
- urmează examinarea Plug and Play („Cuplează şi merge”): prin care calculatorul
verifică şi iniŃializează alte periferice existente în sistem: imprimante, scannere,
modem-uri, unităŃi de disc CD-ROM, etc;
- dacă totul a fost găsit în regulă, în acest moment se încarcă restul sistemului
Windows. Dacă calculatorul este cuplat la o reŃea, acum se va introduce de la
tastatură parola de conectare la reŃea;
- apoi Windows rulează şi încarcă toate programele din grupul StartUp (Lansare).
Prin urmare, când un program este introdus în această secŃiune, noi comunicăm de
fapt sistemului Windows că dorim ca acest program să fie lansat automat la fiecare
pornire a sistemului.

2.2. SuprafaŃa de lucru Windows


Există două elemente distincte în suprafaŃa de lucru a sistemelor de operare de tip
Windows:
1. Ecranul de bază, denumit Desktop: este locul unde se păstrează toate
„instrumentele” de care avem nevoie când lucrăm la calculator: programele folosite,
documentele realizate, bazele de date, foile de calcul statistic, etc., sub formă de
pictograme (icon-uri).
O pictogramă este o imagine de dimensiune mică, prin care se poate activa rapid un
program la care se referă ea, sau se poate vizualiza informaŃia (structurată în fişiere şi
directoare) de pe un suport de memorie. Pictogramele au în mod uzual şi un nume cu
rolul de a clarifica natura programului la care se referă ele (Figura 2.1).
Activarea unei pictograme cu ajutorul mouse-ului presupune doi paşi:
- 1) selectarea pictogramei: se deplasează mouse-ul pe suprafaŃa ei şi se apasă
butonul stâng o singură dată; în acest mod pictograma se colorează în albastru – a
fost selectată;
- 2) activarea efectivă: prin dublu-clic pe butonul din stânga al mouse-ului pe o
pictogramă selectată, sau prin apăsarea tastei Enter în aceleaşi condiŃii.
Pe ecranul de bază (Desktop) există două categorii de pictograme:
- pictograme implicite: create automat la instalarea sistemului de operare în
calculator;
Sisteme de operare de tip Windows 19

- pictograme personalizate: create de fiecare utilizator, în funcŃie de programele pe


care acesta le instalează în calculator, sau de informaŃiile pe care le memorează pe
hard-disk.

Pictograme implicite

Pictograme personalizate

Bara de procese - Taskbar

Ecranul de bază - Desktop

Figura 2.1. SuprafaŃa de lucru Windows ‘98/2000

Dintre pictogramele implicite, importante sunt:

1. My Computer

Permite vizualizarea tuturor informaŃiilor din calculator – toate fişierele şi directoarele


de pe toate unităŃile de disc din sistem.
În momentul activării, pe ecran se deschide o nouă fereastră, cu aspectul din Figura
2.2; semnificaŃia informaŃiilor afişate este următoarea:
- 3½ Floppy (A:) : se citesc datele de pe dischetă (fişiere sau directoare);
- C:, D:, etc. : se citesc datele de pe unităŃile de disc ale hard-discului;
- Control Panel : permite vizualizarea şi setarea parametrilor de funcŃionare ai
calculatorului şi ai dispozitivelor integrate în acesta;
- Printers : permite vizualizarea imprimantelor instalate pe calculator şi eventual
instalarea unor imprimante noi.
20 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ

Figura 2.2. Fereastra „My Computer”

2. Network Neighborhood

În cazul în care calculatorul face parte dintr-o reŃea locală, pot fi vizualizate celelalte
calculatoare conectate la reŃea. Într-o reŃea locală, calculatoarele sunt grupate de obicei
în grupuri de lucru (de exemplu, în cazul reŃelei U.M.F., grupuri de lucru ca:
- Infolab : calculatoarele din laboratorul de informatică;
- Informatica: calculatoarele de la Disciplina informatică Medicală;
- Decanat: calculatoarele din Decanatul facultăŃii de Medicină;
- Rectorat: calculatoarele din Rectoratul UniversităŃii;
- Bioinginerie: calculatoarele facultăŃii de Bioinginerie, etc.
Prin accesarea unui grup de lucru, se pot vizualiza calculatoarele constituente ale
acestuia (numai cele care sunt deschise şi conectate la reŃea). De asemeni, este
posibilă şi accesarea unui calculator pentru a vedea dacă acesta are resurse puse
„sharing” în reŃea sau nu.
Astfel, posesorul unui calculator conectat la reŃea are posibilitatea de a pune în reŃea
resurse ale sistemului său – informaŃii (fişiere sau directoare) şi dispozitive periferice
(imprimante, unităŃi de CD-ROM, scanner-e, etc.). Efectul este că aceste resurse devin
„vizibile”, şi celelalte persoane conectate la reŃea, de pe alte calculatoare, le pot citi sau
le pot copia pe calculatoarele proprii, în funcŃie de drepturile de acces la acele resurse,
stabilite de posesorul lor.
Sisteme de operare de tip Windows 21

Există mai multe nivele de securitate a datelor puse în reŃea:


- nivelul „Read-Only”: datele pot fi doar citite şi eventual copiate pe calculatorul
propriu, dar nu pot fi şterse sau modificate de pe calculatorul sursă;
- nivelul „Full”: datele pot fi şi citite, şi modificate de pe calculatorul sursă;
- nivelul „Depends on Password”: accesul este permis numai pe baza unei
parole cunoscută şi tipărită corect, atunci când este cerută.

ObservaŃie: Resursele pot fi puse în reŃea prin selectarea lor cu mouse-ul, şi apoi prin
activarea comenzii Properties (apăsare pe butonul dreapta al mouse-ului) – opŃiunea
Sharing, după care se alege tipul de acces dorit şi se apasă butonul „OK”.

3. Recycle Bin

Este o zonă de memorie în care se depozitează fişierele şi directoarele care au fost


şterse din calculator la un moment dat, pentru a preveni ştergerile accidentale. În cazul
în care se doreşte recuperarea unui fişier din Recycle Bin, acesta se va selecta şi se va
aplica comanda File / Restore, din menu-ul superior al ferestrei. Acest lucru este posibil
numai atâta timp cât zona Recycle Bin nu s-a umplut în totalitate. În momentul în care
ea este plină, avem două posibilităŃi:
- poate fi golită, prin comanda File / Empty Recycle Bin;
- în caz contrar, datele pe care le vom şterge în continuare vor fi iremediabil
pierdute.

2. Bara de procese (Taskbar): Ńine evidenŃa tuturor programelor care rulează


simultan pe calculator (în regim multitasking), precum şi a programelor care
lucrează „în background” – sunt active, dar rezidente în memorie.
ConŃine butonul Start – alternativa la Desktop, adică cealaltă modalitate de a activa
majoritatea programelor încărcate în calculator sau de a accesa datele stocate în
memoria acestuia. Această funcŃie se realizează prin selectarea comenzii dorite dintr-un
meniu care se activează automat la apăsarea butonului Start, şi care are următoarele
componente:
- Programs: conŃine lista tuturor programelor disponibile, care au fost instalate în
calculator, structurate eventual pe grupuri de programe. Una dintre componente
este grupul Accessories – o colecŃie de programe implicite, care se instalează
automat odată cu sistemul de operare Windows; componente ale acestui grup:
- NotePad, WordPad : mici editoare de texte;
- Paint : program de grafică;
- Imaging : program de grafică, orientat în special spre prelucrarea unor imagini
deja create, şi mai puŃin spre crearea de imagini noi;
- Calculator: program care simulează funcŃionarea unui calculator de buzunar;
- Games : conŃine 4 jocuri;
- subgrupul System Tools : colecŃie de programe utilitare pentru întreŃinerea
sistemului – scanarea, defragmentarea hard-discurilor, monitorizarea sistemului,
crearea de copii de siguranŃă (back-up) ale discurilor.
22 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
- Documents: conŃine lista ultimelor fişiere (documente, imagini, baze de date) la
care s-a lucrat pe calculator, cu posibilitatea de a le deschide rapid şi de a continua
lucrul.
- Settings: permite accesul la componentele Control Panel şi Printers (disponibile
de asemeni şi din My Computer).
- Find: lansează un program de căutare de informaŃii în calculator (fişiere şi
directoare care pot fi alese pe diferite criterii).
- Help: activează manualul de utilizare al sistemului de operare Windows – cu
informaŃii complete legate de toate funcŃiile sale.
- Run: permite lansarea în execuŃie a unor comenzi directe (de tipul comenzilor MS-
DOS) – de exemplu, atunci când dorim să instalăm un program nou, folosind
dischetele de instalare ale acestuia.
- Shut Down : declanşează procedurile de închidere a sesiunii de lucru curente,
atunci când dorim acest lucru (de exemplu, la închiderea calculatorului).

2.3. Ferestre în Windows – structură, vizualizare


Principala modalitate de a vizualiza datele sau de a rula programe sub Windows este
prin intermediul ferestrelor.
O fereastră sub Windows are structura prezentată în Figura 2.3.

Bara de titlu

Bara de comenzi

Bara de instrumente -
Toolbar

SuprafaŃa ferestrei

Bara de stare –
Status Bar

Figura 2.3. Structura unei ferestre sub Windows

1. Bara de titlu: conŃine următoarele elemente:


- Numele ferestrei: afişat în colŃul stânga, indică de fapt numele zonei de memorie
(unitate de disc, director) al cărei conŃinut este afişat în fereastră, sau numele
programului care rulează în fereastră.
- Trei butoane, pentru manipularea ferestrei în diferite modalităŃi (afişate în colŃul
dreapta):
Sisteme de operare de tip Windows 23

Butonul Close: realizează închiderea ferestrei curente (care dispare de pe


ecran) – se iese din zona de memorie afişată în fereastră, sau se încheie
rularea programului afişat în fereastră.
Butonul Maximize: se maximizează fereastra curentă, care va acoperi toată
suprafaŃa ecranului, mai puŃin bara de procese (Taskbar). După ce am
maximizat fereastra, butonul de maximizare îşi schimbă aspectul şi funcŃia –
capătă funcŃia Restore şi aspectul din figură: pentru restaurarea dimensiunilor
iniŃiale ale ferestrei curente.
Butonul Minimize: se minimizeză fereastra curentă, care dispare de pe ecran,
fiind trimisă în bara de procese, unde rămâne vizibil numai titlul ei. Fereastra
rămâne activă, şi pentru a o aduce din nou pe ecran este suficientă selectarea
ei din bara de procese, apăsând pe butonul din stânga al mouse-ului.

- Culoarea : ne dă indicaŃii asupra stării ferestrei, având două posibilităŃi:


- Albastru-închis : fereastra este curentă – avem acces direct asupra conŃinutului
acelei ferestre; deşi pe ecran pot fi afişate la un moment dat mai multe ferestre,
numai una singură este curentă.
- Gri : fereastra nu este curentă – deşi este deschisă, nu avem acces direct la
conŃinutul ei; pentru ca o fereastră să fie curentă, este suficient să deplasăm
mouse-ul oriunde pe suprafaŃa ei şi să apăsăm butonul din stânga al mouse-
ului.

2. Bara de comenzi: conŃine toate comenzile care se pot da pentru lucrul cu informaŃia
afişată în fereastră (fişiere, directoare), structurate pe grupe de comenzi în funcŃie de
natura lor:
- File: principalele comenzi de lucru cu fişiere şi directoare – creare, ştergere,
redenumire, afişare proprietăŃi.
- Edit: alte comenzi de lucru cu fişiere şi directoare: selectare, copiere, mutare.
- View: comenzi legate de modul de afişare al conŃinutului ferestrei.
- Help: apelarea manualului de utilizare Windows.

3. Bara de instrumente (Toolbar): conŃine o serie de butoane echivalente cu unele


comenzi din bara de comenzi, care permit mai rapid lansarea acestora.

4. SuprafaŃa ferestrei: este zona de culoare albă în care este afişat conŃinutul ferestrei;
în cazul în care fereastra este mai mică, şi nu încape tot conŃinutul ei în suprafaŃa de
lucru, acesta poate fi „derulat”, cu ajutorul unor bare de derulare (Scrollbar) orizontale
şi verticale - pentru a putea vedea şi restul informaŃiilor (Figura 2.4).
În orice fereastră, fişierele şi directoarele sunt afişate precizând în mod obligatoriu
numele lor şi o pictogramă de identificare, şi opŃional, alte informaŃii. Există o modalitate
foarte simplă de a deosebi fişierele de directoare, în funcŃie de pictogramele lor, şi
anume:
24 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ

Toate directoarele au aceeaşi pictogramă, de forma


unui mic dosar galben:
Fişierele au pictograme diferite, în funcŃie de
programul cu care au fost create:
etc.

Bara de derulare
verticală

Bara de derulare
orizontală

Figura 2.4. Barele de derulare ale unei ferestre

5. Bara de stare (Status Bar): dă indicaŃii generale asupra ferestrei (de exemplu,
numărul obiectelor afişate în fereastră – fişiere sau directoare, dimensiunea totală a
acestora, etc.).

OperaŃii cu ferestre:
1. Deplasarea unei ferestre pe ecran: se face plasând mouse-ul oriunde pe bara de
titlu, şi apăsând butonul din stânga al mouse-ului; în felul aceasta, fereastra se
„agaŃă”, şi poate fi mutată oriunde pe suprafaŃa ecranului; ea va rămâne în locul în
care eliberăm butonul din stânga al mouse-ului.

2. Redimensionarea unei ferestre: se poate face în două moduri:


- mărire/micşorare pe lăŃime sau pe lungime: se aşează mouse-ul pe una dintre
marginile ferestrei (stânga, dreapta sau jos), şi se trage în direcŃia dorită, apăsând
butonul din stânga al mouse-ului, până se ajunge la dimensiunea convenabilă.
- mărire/micşorare proporŃională, simultan pe ambele direcŃii: se aşează mouse-ul pe
colŃul din dreapta-jos al ferestrei, şi se trage în direcŃia dorită, apăsând butonul din
stânga al mouse-ului, până se ajunge la dimensiunea convenabilă.

3. Vizualizarea în diferite moduri a conŃinutului ferestrei: se folosesc comenzile


din Bara de menu-uri, componenta View:
- Large icons: conŃinutul ferestrei este afişat sub formă de pictograme mari, de
aceeaşi dimensiune şi dispuse la fel pe suprafaŃa ferestrei ca cele de pe Desktop;
- Small icons: conŃinutul ferestrei este afişat sub formă de pictograme mici, însă
dispuse la fel pe suprafaŃa ferestrei ca cele de pe Desktop;
Sisteme de operare de tip Windows 25

- List: conŃinutul ferestrei este afişat sub formă de pictograme mici, aşezate sub
formă de listă;
- Details: conŃinutul ferestrei este afişat sub formă de pictograme mici, aşezate sub
formă de listă; se indică însă şi informaŃii suplimentare legate de natura informaŃiilor
afişate:
o Mărimea fişierelor;
o Tipul fişierelor (programul cu care au fost create);
o Data şi ora ultimei modificări.
- Toolbar: se activează / dezactivează bara de instrumente a ferestrei, bifând cu
mouse-ul sau nu opŃiunea respectivă;
- Status Bar: se activează / dezactivează bara de stare a ferestrei, bifând cu mouse-
ul sau nu opŃiunea respectivă;
- Arrange icons: se stabileşte ordinea în care vor fi afişate fişierele şi directoarele în
fereastra curentă:
- by Name: directoarele sunt afişate primele, iar după aceea fişierele sunt afişate
în ordine alfabetică, după numele lor;
- by Type: directoarele sunt afişate primele, iar după aceea fişierele sunt afişate
în ordine alfabetică, după extensia lor;
- by Size: directoarele sunt afişate primele, iar după aceea fişierele sunt afişate
în ordine crescătoare, după dimensiunea lor;
- by Date: directoarele sunt afişate primele, iar după aceea fişierele sunt afişate
în ordine descrescătoare, după data creării sau a ultimei modificări a lor.
- Refresh: se reactualizează conŃinutul ferestrei curente – se citeşte din nou
conŃinutul acesteia.

2.4. OperaŃii cu fişiere şi directoare în Windows


Sistemele de operare de tip Windows, spre deosebire de sistemul de operare tradiŃional,
MS-DOS, permite realizarea operaŃiilor de bază cu fişiere şi directoare într-o manieră
mai simplă şi mai rapidă; o altă caracteristică importantă este aceea că atât fişierele cât
şi directoarele sunt tratate unitar, astfel încât toate operaŃiile de manipulare a lor se
realizează în aceeaşi modalitate, indiferent de natura şi de conŃinutul lor.
O primă modalitate de realizare a operaŃiilor cu fişiere şi directoare este prin folosirea
comenzilor din menu-ul superior de comenzi al unei ferestre de tip Windows. Acest
menu este structurat pe următoarele componente (Figura 2.5):
- componenta „File”: comenzi pentru creare de fişiere şi directoare noi, ştergere,
redenumire, vizualizare a detaliilor, etc.;
- componenta „Edit”: comenzi pentru selectarea conŃinutului ferestrei curente,
copiere şi mutare a fişierelor şi directoarelor;
- componenta „Help”: comenzi pentru apelarea manualului de utilizare a
sistemului de operare.
26 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ

1. Componenta File: comenzile: 2. Componenta Edit: comenzile:


File Edit
Open Undo
P rint
Cut CTRL+X
Send T o Copy CTRL+C
N ew Paste CTRL+V
Paste Shortcut
Create Shortcut
Delete Select All CTRL+A
Rename Invert Selection
P roperties 3. Componenta Help: comenzile:
Work Offline Help
Close Help Topics
About Windows ‘95

Figura 2.5. Componentele „File”, „Edit” şi „Help” din bara de comenzi

2.4.1. OperaŃiile de creare, ştergere, redenumire, copiere şi mutare


1. Crearea unui fişier sau a unui director nou:
(MS – DOS: pentru crearea unui director nou – MD
pentru crearea unui fişier nou – ... ).
Se realizează prin selectarea comenzii File / New din menu-ul superior de comenzi,
după care trebuie precizat tipul obiectului nou pe care dorim să îl creăm, prin alegerea
sa dintr-o listă de opŃiuni (Figura 2.6).
- Dacă se alege opŃiunea „Folder”: va fi creat un director nou, vid, ca subdirector al
directorului afişat în fereastra curentă. Numele generic al acestui director este
„New Folder”, dar poate fi schimbat prin tipărirea unui nume nou în câmpul de
editare al numelui, care este activ la momentul creerii.
- Dacă se alege opŃiunea „Shortcut”: activează un program de tip „wizard” (vrăjitor)
pentru crearea automată în fereastra curentă a unui „Shortcut” către un alt fişier
(program sau document) care se află memorat în altă parte pe hard-disk-ul
calculatorului.
File
New Folder
Shortcut
Wave Sound
Text Document
Bitmap Image
Briefcase
Microsoft Word Document
Figura 2.6. OpŃiunile disponibile la comanda File / New
Sisteme de operare de tip Windows 27

Un „shortcut” se defineşte ca o „scurtătură”, respectiv o cale de activare sau de


acces rapid dintr-o anumită zonă de memorie, a unui fişier care se află memorat în altă
zonă de memorie, fără a fi necesară, mai întâi, accesarea acelei zone de memorie.
Cu ajutorul programului wizard un shortcut se defineşte prin parcurgerea a trei etape:
1. Stabilirea fişierului la care se va referi scurtătura: În câmpul „Command line” se
tipăreşte numele exact al fişierului sau localizarea şi numele programului către care
dorim să creăm scurtătura; dacă nu se cunoaşte exact acest nume, se foloseşte
comanda „Browse”, prin care se afişează toate structura de directoare de pe hard-
discuri, cu posibilitatea de a căuta şi selecta manual fişierul care ne interesează
(Figura 2.7).

Figura 2.7. Prima etapă în


crearea unui Shortcut

2. Alegerea unui nume pentru scurtătură: Se completează acest nume în câmpul cu


indicaŃia „Select a name for the shortcut” (Figura 2.8).

Figura 2.8. A doua etapă în


crearea unui Shortcut
28 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
3. Alegerea unei pictograme pentru scurtătură: Se selectează pictograma dorită dintr-
o listă de pictograme disponibile, identificate prin mesajul „Select an icon for the
shortcut” (Figura 2.9).

Figura 2.9. A treia etapă în


crearea unui Shortcut

După ce toate aceste elemente au fost precizate, crearea scurtăturii având


caracteristicile menŃionate se realizează prin activarea comenzii (butonului) „Finish”
(Figura 2.9).

- Dacă se alege oricare dintre celelalte opŃiuni, se creează un fişier având formatul
(extensia) specificată, de exemplu:
o Text Document: fişier de tip text, cu extensia .txt;
o Bitmap Image: fişier grafic, cu extensia .bmp;
o Wave Sound: fişier de sunet, cu extensia .wav, etc.
ObservaŃie: Numărul de formate de fişiere disponibile la această comandă depinde de
numărul de programe încărcate în calculator, deoarece, pe măsură ce se adaugă
programe noi, formatele de fişier cu care lucrează acestea sunt adăugate şi ele automat
în listă.

2. Ştergerea fişierelor şi a directoarelor:


(MS – DOS: pentru ştergerea unui director – RD
pentru ştergerea unui fişier – DEL, ERASE ).
Se realizează prin selectarea comenzii File / Delete din menu-ul superior de
comenzi, după ce am selectat unul sau mai multe fişiere sau directoare din fereastra
curentă. Astfel elementele selectate sunt şterse, adică sunt trimise în zona Recycle Bin,
de unde, însă, ele încă mai pot fi recuperate în cazul unei ştergeri accidentale, prin
căutarea şi selectarea lor din Recycle Bin, după care se dă comanda File / Restore. Cu
această comandă fişierele selectate sunt scoase din Recycle Bin, fiind readuse în
poziŃia din care au fost şterse iniŃial.
Dacă dorim să ştergem permanent un fişier / director (fără a se mai face transferul
acestuia în Recycle Bin), comanda File / Delete se aplică Ńinând apăsată tasta SHIFT.
În acest mod fişierul este şters definitiv, fără posibilităŃi ulterioare de recuperare.
Sisteme de operare de tip Windows 29

Comanda de ştergere se poate aplica pentru un singur fişier / director la un moment


dat, dar şi pentru mai multe. Pentru a putea şterge simultan mai multe fişiere /
directoare, acestea trebuie mai întâi selectate din fereastra curentă, realizând o aşa-
numită „selecŃie multiplă”. Există 4 modalităŃi de a realiza o selecŃie multiplă în fereastra
curentă:
1. pentru a selecta întregul conŃinut al ferestrei curente, se foloseşte comanda Edit /
Select All sau combinaŃia de taste CTRL+A.
2. pentru a selecta o listă consecutivă de fişiere / directoare din fereastra curentă, se
selectează primul element din listă, şi apoi, Ńinând apăsată tasta SHIFT se
selectează ultimul element din listă. În acest mod, şi celelalte elemente, cuprinse
între primul şi ultimul, sunt automat selectate.
3. pentru a selecta o listă consecutivă de fişiere / directoare din fereastra curentă, se
poate folosi şi „metoda lasoului”: ne imaginăm că elementele care urmează a fi
selectate pot fi cuprinse într-o casetă imaginară, după care indicăm cu mouse-ul
unul din colŃurile acestei casete, apăsăm butonul din stânga al mouse-ului şi îl
menŃinem apăsat, trăgând de conturul casetei până când va cuprinde toate
elementele pe care am dorit să le alegem.
4. pentru a selecta o listă disparată de fişiere / directoare din fereastra curentă, se
selectează primul element din listă, şi apoi, Ńinând apăsată tasta CTRL se
selectează, unul câte unul, celelalte elemente din listă.

3. Redenumirea fişierelor şi a directoarelor:


(MS – DOS: pentru redenumirea unui director sau fişier – REN).
Se realizează prin selectarea comenzii File / Rename din menu-ul superior de
comenzi, după ce am selectat fişierul sau directorul din fereastra curentă pe care dorim
să îl redenumim. În acest mod se deschide câmpul de editare al numelui pentru
elementul respectiv (fişier sau director) în care introducem noul nume şi îl memorăm
apăsând tasta ENTER.
ObservaŃie: Prin această comandă poate fi redenumit numai un singur fişier sau director
la un moment dat; nu este posibilă redenumirea simultană a unui grup de fişiere cu un
element comun – de exemplu, schimbarea extensiei acestora.

4. Copierea / mutarea fişierelor şi a directoarelor:


(MS – DOS: pentru copierea unuia sau a mai multor fişiere – COPY
pentru copierea unui director cu întregul său conŃinut – XCOPY)
OperaŃiile de copiere şi mutare sunt asemănătoare, având ca obiect transferul unuia
sau mai multor fişiere / directoare dintr-o zonă de memorie sursă într-o zonă de
memorie destinaŃie. Există o singură diferenŃă: la copiere, fişierele transferate vor exista
în final atât în zona sursă, cât şi în zona destinaŃie, în timp ce la mutare, fişierele
transferate dispar din zona sursă, continuând să existe numai în zona destinaŃie.
Principiul operaŃiilor este însă acelaşi: se fac printr-o tranziŃie intermediară într-o zonă
de memorie temporară, numită Clipboard. Fişierele / directoarele pe care dorim să le
transferăm vor fi transferate mai întâi din zona de memorie sursă în Clipboard, de unde
vor fi descărcate apoi în zona destinaŃie.

Copierea: se face prin următoarea succesiune de paşi:


1. se deschid în două ferestre distincte pe ecran, zona sursă şi zona destinaŃie;
30 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
2. în zona sursă: se selectează fişierele / directoarele care urmează a fi copiate şi se
dă comanda Edit / Copy; în acest mod se realizează transferul acestora din sursă
în memoria intermediară, Clipboard.
3. în zona destinaŃie: se dă comanda Edit / Paste; astfel conŃinutul memoriei
Clipboard este golit în zona destinaŃie, iar operaŃia este încheiată (Figura 2.10).

Edit / Copy Edit / Paste

SURSĂ CLIPBOARD DESTINAłIE

Figura 2.10. Transferurile care au loc la copiere

Exemplu: Din directorul E:\DOCUMENTE de pe unitatea de disc E:, dorim să copiem în


directorul E:\DOCUMENTE\LISTE fişierele „lista mp3–1.doc” şi „lista mp3–5.doc”. Se va
proceda ca în Figura 2.11.

Zona sursă: Am selectat cele Zona destinaŃie: Dăm


două fişiere şi dăm comanda comanda Edit / Paste
Edit / Copy

Figura 2.11. Exemplu de copiere

Mutarea: se face similar, prin următoarea succesiune de paşi:


1. se deschid în două ferestre distincte pe ecran, zona sursă şi zona destinaŃie;
2. în zona sursă: se selectează fişierele / directoarele care urmează a fi copiate şi se
dă comanda Edit / Cut; în acest mod se realizează transferul acestora din sursă în
memoria intermediară, Clipboard.
Sisteme de operare de tip Windows 31

3. în zona destinaŃie: se dă comanda Edit / Paste; astfel conŃinutul memoriei


Clipboard este golit în zona destinaŃie, iar operaŃia este încheiată (Figura 2.12).

Edit / Cut Edit / Paste

SURSĂ CLIPBOARD DESTINAłIE

Figura 2.12. Transferurile care au loc la mutare

Exemplu: Reluăm exemplul pe care l-am dat la copierea de fişiere, făcând de această
dată mutarea aceloraşi elemente: din directorul E:\DOCUMENTE de pe unitatea de
disc E:, mutăm în directorul E:\DOCUMENTE\LISTE fişierele „lista mp3–1.doc” şi „lista
mp3–5.doc”. Se va proceda tot la fel ca în Figura 2.11, cu observaŃia că în zona sursă,
în loc de comanda Edit / Copy se va da comanda Edit / Cut şi în final se va constata că
fişierele mutate au dispărut din zona sursă, spre deosebire de cazul copierii, pentru care
fişierele copiate continuă să existe şi în sursă.

2.4.2. Alte modalităŃi de lucru


O altă caracteristică esenŃială a sistemelor de operare de tip Windows, care a contribuit
foarte mult la popularitatea acestora, constă în faptul că toate operaŃiile cu fişiere şi
directoare pot fi realizate în mai multe moduri distincte, fiecare la fel de rapid şi de
performant. Astfel, aceeaşi comandă poate fi activată prin mai multe modalităŃi, astfel
încât fiecare utilizator poate alege, dintre toate modalităŃile de lucru posibile, pe cea
care i se pare mai comodă – ceea ce contribuie la „personalizarea lucrului la calculator”,
concept introdus pentru prima dată de realizatorii sistemului de operare Windows.
Acest concept a fost dezvoltat în ideea de a uşura cât mai mult lucrul şi de a mări
fiabilitatea sistemului de operare – trecând de la rigurozitatea sistemelor de operare
tradiŃionale, în care toate operaŃiile se realizau tipărind comenzi unice, cu o sintaxă
strictă şi obligatoriu de respectat (o greşeală de sintaxă ducând la nerecunoaşterea
comenzii), la un sistem de operare mult mai elastic şi permisiv, „prietenos” – alt concept
introdus de realizatorii Windows – atât cu profesioniştii, cât şi cu amatorii.
În continuare vor fi prezentate câteva alternative de realizare a comenzilor cunoscute
de lucru cu fişiere şi directoare, pe lângă alegerea acestora din menu-ul superior de
comenzi.

1. Activarea menu-urilor personalizate, cu butonul din dreapta al mouse-ului:


Se selectează mai întâi fişierele sau directoarele pe care dorim să le manipulăm
(aplicându-le o comandă oarecare), după care se apasă butonul din dreapta al mouse-
ului pe selecŃia făcută. În acest mod apare pe ecran o listă de comenzi (menu
personalizat) care conŃine de fapt toate comenzile disponibile pentru elementele
selectate. Din această listă se va alege apoi comanda dorită.

ObservaŃie: ConŃinutul acestei liste de comenzi variază în funcŃie de natura selecŃiei


făcute (de exemplu, dacă avem selectate fişiere sau directoare) şi de natura celorlalte
32 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
programe încărcate în calculator, şi care sunt capabile să îşi introducă propriile lor
comenzi între comenzile clasice ale sistemului de operare.

2. Folosirea butoanelor din bara de instrumente (Toolbar):


Bara de instrumente (Toolbar) se activează prin comanda View / Toolbar din menu-
ul superior de comenzi al ferestrelor şi conŃine o serie de butoane a căror apăsare este
echivalentă cu alegerea anumitor comenzi din menu-ul superior, specificate de obicei şi
pe eticheta de identificare a fiecărui buton. Folosirea butoanelor în locul comenzilor
echivalente din menu-ul superior este în anumite situaŃii mai rapidă.
Butoanele din bara de instrumente corespund următoarelor comenzi:
Comanda Edit / Cut

Comanda Edit / Copy

Comanda Edit / Paste


(pentru copierea / mutarea fişierelor şi a directoarelor)
Comanda File / Delete
(pentru ştergerea fişierelor)
Comanda Edit / Undo
(foarte utilă în special în cazul unor operaŃii accidentale, deoarece anulează
efectul ultimei comenzi care a fost dată - de exemplu, efectul ultimei
ştergeri: reface fişierul care a fost şters; efectul ultimei redenumiri: reface
numele vechi, care a fost modificat, etc. )
Comenzile View / Large Icons, Small Icons, List, Details
(se comută între cele patru moduri de vizualizare a conŃinutului ferestrei
curente enumerate mai sus)
Comanda Up One Level
(nu are corespondent în menu-ul superior, efectul fiind urcarea cu un nivel
în structura arborescentă de directoare de pe discul curent, adică afişarea
în fereastra curentă a conŃinutului directorului părinte al directorului curent).
Comanda File / Properties
Se afişează informaŃii detaliate despre conŃinutul şi natura fişierului /
directorului selectat, pentru care s-a dat comanda. Aceste informaŃii diferă
în funcŃie de natura elementului căruia i se aplică comanda:
- pentru fişiere: informaŃiile sunt structurate pe 3 categorii – date
generale, cuprins şi statistici – fiind indicate: numele complet al
fişierului, pictograma asociată, tipul, localizarea, mărimea, data la acare
a fost creat, atributele, autorul, etc. (Figura 2.13).
- pentru directoare: date generale: nume, localizare, mărime, câte fişiere
cuprinde, data creării, etc. (Figura 2.13).
Sisteme de operare de tip Windows 33

În acest câmp de editare este indicat în permanenŃă numele directorului al cărui


conŃinut este afişat în fereastra curentă. Pentru a schimba conŃinutul ferestrei
curente, este suficient să selectăm un alt director din lista care se activează atunci
când apăsăm cu butonul din stânga al mouse-ului săgeata din dreapta câmpului de
editare.

Figura 2.13. InformaŃiile afişate prin comanda Properties

3. Folosirea utilitarului Windows Explorer:


Windows Explorer este un program utilitar asociat sistemului de operare Windows,
care are drept scop uşurarea lucrului cu fişiere şi directoare, şi afişarea mai clară a
informaŃiilor existente pe suporturile de memorie ale calculatorului. Lansarea în execuŃie
a sa se face folosind butonul Start din Bara de procese (Taskbar) – componenta
Programs / Windows Explorer sau comanda File / Explore din menu-ul superior de
comenzi al unei ferestre, aplicată pentru un director selectat la un moment dat (dacă am
selectat un fişier, comanda nu este disponibilă).
O primă caracteristică a programului este aceea că afişează fişierele şi directoarele
într-o manieră mai clară, într-o fereastră cu o structură oarecum diferită, fiind alcătuită
din două părŃi distincte (Figura 2.14):
- în partea stângă este afişată o reprezentare schematică a tuturor unităŃilor de disc
cu directoarele pe care le conŃin şi sub-directoarele lor, punându-se astfel în
evidenŃă structura arborescentă a acestora (un efect similar se obŃinea prin
comanda MS-DOS TREE);
- în partea dreaptă are aspectul unei ferestre obişnuite, afişând la un moment dat
conŃinutul unui director selectat din partea stângă a ferestrei. În momentul în care
34 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
selectăm un alt director din partea stângă, conŃinutul acestei ferestre se
reactualizează automat.
Navigarea în structura de directoare şi de fişiere de pe discuri se face foarte simplu,
prin respectarea câtorva reguli:
- În partea stângă sunt afişate numai directoare, nu şi fişierele componente;
- Pentru a afişa conŃinutul detaliat al unui director, este suficient să îl selectăm din
partea stângă a ferestrei; conŃinutul său va fi afişat în partea dreaptă, inclusiv
fişierele. Pentru a se evidenŃia acest lucru, pictograma directorului de asemeni se
schimbă, căpătând forma unui dosar deschis (Figura 2.14, directorul „CURS
ENGLEZA”);
Directoarele care au în dreptul lor semnul „+” conŃin alte sub-directoare, care nu sunt
afişate în partea stângă a ferestrei (Figura 2.14 directorul „FOTOGRAFII”); apăsând
marcajul „+”, conŃinutul directorului respectiv este detaliat complet în partea stângă a
ferestrei şi marcajul se transformă în „–” (Figura 2.14, directoarele „CARTI”,
„DOCUMENTE”) pentru a preciza acest lucru. Dacă ulterior se apasă marcajul „–”,
conŃinutul directorului respectiv este din nou ascuns şi marcajul redevine „+”.

Figura 2.14. Utilitarul Windows Explorer

OperaŃiile cu fişiere şi directoare se fac în maniera uzuală, folosind comenzile din


menu-ul superior al ferestrei sau butoanele, cu excepŃia operaŃiei de mutare, pentru
care este disponibilă şi o metodă mult mai simplă de lucru: se selectează fişierele /
directoarele pe care dorim să le mutăm, după care este suficientă simpla deplasare a lor
cu mouse-ul (prin metoda lasoului) deasupra zonei destinaŃie din partea stângă a
ferestrei. Astfel, mutarea se face automat.
Sisteme de operare de tip Windows 35

Copierea este de asemeni simplificată, deoarece atât sursa cât şi destinaŃia vor fi
afişate în partea dreaptă a ferestrei, prin selectarea consecutivă a lor (nu mai este astfel
necesară deschiderea celor două zone în ferestre diferite).

4. Metoda „Drag and Drop”:


Este o alternativă la operaŃia de copiere, care poate reprezenta o simplificare a
acesteia. Foloseşte metoda lasoului şi accelerează procesul de copiere, care se face
mai direct; presupune următoarea succesiune de paşi:
- se deschid, în două ferestre distincte pe ecran, zona sursă şi zona destinaŃie;
- din zona sursă se selectează fişierele şi directoarele care urmează a fi copiate;
- după ce selecŃia a fost făcută, se Ńine apăsat butonul din stânga al mouse-ului şi se
„trag” („drag”) elementele selectate în fereastra corespunzătoare zonei destinaŃie. În
momentul în care fişierele selectate au ajuns în zona destinaŃie, se eliberează
butonul din stânga al mouse-ului („drop”); astfel copierea se face mai rapid, fără a
mai fi necesare etapele cunoscute (comenzile Edit / Copy în zona sursă şi Edit
/Paste în zona destinaŃie).

2.4.3. Manualul de asistenŃă soft - Help:


Sistemele de operare de tip Windows pun la dispoziŃia utilizatorilor un manual de
asistenŃă software foarte bine documentat, cu explicaŃii detaliate asupra fiecăreia dintre
caracteristicile şi comenzile disponibile ale sistemului. Acest manual poate fi apelat cu
uşurinŃă la orice moment în timpul lucrului la calculator, prin comanda Help / Help
Topics din menu-ul superior de comenzi al oricărei ferestre, sau de pe butonul Start –
comanda Help – deschide manualul cel mai complet, cu informaŃii complete despre
orice element din Windows.
Alte modalităŃi de apelare a manualului de asistenŃă soft sunt: prin folosirea
butonului cu eticheta „Help” sau al butonului din dreapta-sus al ferestrelor, etichetat
cu un semn de întrebare; aceste butoane sunt prezente de obicei în casetele de dialog,
şi mai puŃin în ferestrele standard.
Manualul de asistenŃă software este structurat pe trei secŃiuni:
1. SecŃiunea „Contents” (Figura 2.15):
Este structurată ca un cuprins general al tuturor capitolelor existente în manual. Cu
ajutorul butonului „Open” fiecare capitol poate fi deschis, şi vor fi afişate sub-capitolele
componente ale sale, până la nivelul fişierelor – document efective cu informaŃie, care
de asemeni pot fi deschise, afişate pe ecran şi eventual listate la imprimantă. Odată
deschis un capitol, el poate fi şi închis dacă este nevoie, folosind butonul „Close”.

2. SecŃiunea „Index” (Figura 2.16):


Permite identificarea rapidă a unei pagini sau a unui subcapitol şi accesarea directă a
acesteia. Este un mod de accesare al informaŃiilor dorite foarte rapid, cu condiŃia să ştim
exact ceea ce căutăm, deoarece avem două posibilităŃi de a specifica acest lucru:
- fie prin tipărirea cuvintelor care ne interesează, în primul câmp al ferestrei;
- fie prin selectarea opŃiunii dorite, din lista de opŃiuni pusă la dispoziŃie în al doilea
câmp al ferestrei.
36 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ

Figura 2.15. SecŃiunea


„Contents” din sistemul de Help

Figura 2.16. SecŃiunea „Index”


din sistemul de Help
Sisteme de operare de tip Windows 37

3. SecŃiunea „Find” (Figura 2.17):


Determină examinarea fiecărui cuvânt din manualul de Help, pentru a se putea găsi
un anumit cuvânt sau frază introduse de utilizator, indiferent de locul în care se află
acestea şi chiar dacă subiectul corespunzător nu este suficient de important sau de
extins pentru a fi inclus în Cuprins sau în Index.

Figura 2.17. SecŃiunea „Find”


din sistemul de Help

2.4.4. Alte comenzi din menu-ul superior


1. File / Open: realizează deschiderea fişierului selectat, adică vizualizarea
conŃinutului acestuia, eventual prin lansarea soft-ului corespunzător, sub care a fost
creat acel fişier. Comanda este valabilă şi în cazul în care sunt selectate mai multe
fişiere, caz în care ele vor fi deschise simultan.
2. File / Print: realizează listarea la imprimantă a conŃinutului fişierului selectat.
Comanda este de asemeni valabilă şi în cazul în care sunt selectate mai multe
fişiere, caz în care ele vor fi listate simultan.
3. File / Send To: reprezintă o alternativă la operaŃia de copiere, cu scopul de a o
simplifica; realizează trimiterea automată a fişierelor / directoarelor selectate spre
anumite zone bine-definite, atunci când dorim să facem o copie a lor în aceste
zone (şi numai în acestea; comanda nu este valabilă pentru orice zonă destinaŃie):
- discheta: 3 ½ Floppy A:
- Desktop (creează un shortcut pe Desktop spre elementul selectat)
- Fax recipient, Mail Recipient (în cazul în care avem aceste dispozitive instalate în
sistem – posibilitatea de a trimite mesaje de pe calculator prin fax sau prin e-mail)
- My Briefcase
4. File / Close: închide fereastra curentă.
38 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ

2.5. Programe utilitare ale sistemului de operare Windows


Sistemele de operare de tip Windows conŃin şi o gamă foarte largă de programe
utilitare, menite să satisfacă cât mai multe dintre cerinŃele unui utilizator care nu are
instalate, eventual, alte soft-uri pe calculator, ci numai sistemul de operare. Deşi la un
nivel nu foarte performant, aceste programe utilitare pot răspunde la cele mai variate
necesităŃi ale utilizatorului, care pot apare pe parcursul lucrului.

1. Programul Find:
Este un program care permite găsirea rapidă a unui fişier sau a unui grup de fişiere
care îndeplinesc o anumită condiŃie, definită la momentul lansării programului. Se
lansează în execuŃie folosind butonul Start – componenta Find – opŃiunea „Files or
Folders...” şi principala sa caracteristică o constituie faptul că permite introducerea
unor criterii destul de avansate de căutare.
Căutarea se poate face după trei criterii:
- Numele şi localizarea fişierului (Figura 2.18):
În câmpul cu eticheta „Named” se vor introduce numele şi extensia fişierului pe care
dorim să îl găsim (eventual se pot folosi şi specificatoare multiple de fişier, în cazul în
care nu ne amintim numele exact sau dorim să găsim mai multe fişiere care îndeplinesc
o condiŃie comună).

Figura 2.18. Programul Find


– secŃiunea „Name and
Location”

În câmpul cu eticheta „Containing text” se pot introduce unul sau mai multe cuvinte
pe care le conŃine fişierul pe care dorim să îl găsim – de obicei în cazul fişierelor de tip
text sau document.
În câmpul cu eticheta „Look in” se alege dintre variantele propuse, locul (zona de
memorie) în care să se facă operaŃia de căutare, cu scopul de a o accelera – dacă ştim
cu aproximaŃie pe unde se află fişierul dorit, nu este nevoie să îl căutăm pe tot hard-
disk-ul calculatorului, ci numai în zonele (de exemplu, pe anumite unităŃi de disc) în care
credem că se află acel fişier. Astfel, rezultatul căutării va fi obŃinut incomparabil mai
repede.

- Data fişierului (Figura 2.19):


Se poate preciza căutarea numai a fişierelor cu care s-a lucrat într-o anumită
perioadă.
Sisteme de operare de tip Windows 39

Din câmpul cu eticheta „Find all files” se va selecta tipul de operaŃie căreia au fost
supuse fişierele căutate, având la dispoziŃie trei opŃiuni:
- Modified: fişiere modificate;
- Created: fişiere create;
- Last accesed: fişiere accesate, fără însă a se fi modificat neapărat conŃinutul
lor.
Următoarele câmpuri permit precizarea datei corespunzătoare fişierelor care urmează
a fi căutate, tot prin intermediul a trei opŃiuni:
1. fişiere la care s-a lucrat într-o anumită perioadă, cuprinsă între o dată de început şi
o dată de final, care se vor preciza;
2. fişiere la care s-a lucrat pe parcursul ultimelor n luni (n este un număr care se va
preciza);
3. fişiere la care s-a lucrat pe parcursul ultimelor n zile (n este un număr care se va
preciza).

Figura 2.19. Programul


„Find” – secŃiunea „Date”

- PosibilităŃi avansate de căutare (Figura 2.20):


În câmpul cu eticheta „Of type” se va preciza tipul fişierelor – pentru a se căuta
numai fişiere cu o anumită extensie (de un anumit tip, predefinit şi ales dintr-o listă de
opŃiuni disponibile).
În câmpul cu eticheta „Size is” se va preciza mărimea fişierelor – pentru a se căuta
numai fişierele mai mici (opŃiunea „At least”) sau mai mari (opŃiunea „At most”) decât
o anumită valoare, exprimată în Kilobytes (KB).
După ce s-au definit criteriile de căutare, operaŃia de căutare propriu-zisă este
declanşată prin apăsarea butonului cu eticheta „Find Now” din dreapta casetei de
căutare, iar rezultatele căutării sunt afişate în partea de jos a ferestrei, unde se va indica
numele şi localizarea fiecărui fişier găsit.
40 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
Fişierele găsite pot fi prelucrate în continuare exact ca şi oricare alte fişiere dintr-o
fereastră standard, folosind comenzile din menu-ul aflat în partea de sus a ferestrei de
căutare, care au aceeaşi semnificaŃie ca în ferestrele standard.

Figura 2.20. Programul


„Find” – secŃiunea
„Advanced”

2. Programul Quick Viewer:


Este un utilitar de vizualizare rapidă, care permite afişarea conŃinutului unui fişier fără
a lansa în execuŃie programul sub care a fost creat fişierul respectiv. Pentru a se lansa,
se realizează următoarea secvenŃă de paşi:
- se selectează fişierul pe care dorim să îl utilizăm;
- se apasă butonul din dreapta al mouse-ului; dacă formatul (extensia) fişierului este
recunoscută de Windows, una dintre comenzile disponibile pentru a fi aplicate
pentru fişierul respectiv este Quick View;
- se selectează comanda Quick View din menu; conŃinutul fişierului va fi afişat într-o
mică fereastră (Figura 2.21).
Utilitarul pune la dispoziŃie 4 butoane, care uşurează lucrul:
Deschide fişierul cu programul original sub care a fost creat, pentru a se
continua editarea acestuia. Pictograma indică programul pe care îl va
utiliza sistemul de operare pentru a deschide fişierul spre editare.
Se poate determina modificarea dimensiunii caracterelor utilizate pentru a
afişa fişierul respectiv (mărire sau micşorare) – numai în cazul fişierelor de
tip document (text).
Se foloseşte pentru a reutiliza aceeaşi fereastră, în loc de a se deschide o
fereastră nouă, de fiecare dată când se vizualizează un alt fişier.
Sisteme de operare de tip Windows 41

Figura 2.21. Programul „Quick


View”

3. Utilitare pentru întreŃinerea hard-discului:


a) ScanDisk:
Poate fi activat folosind butonul Start, componenta Programs / Accessories /
System Tools / ScanDisk. Este un instrument de lucru puternic şi foarte util, care
detectează micile probleme (defecŃiuni) care apar pe hard-disc şi le repară, înainte de a
cauza consecinŃe neplăcute – pierderea irecuperabilă a datelor. Pentru buna funcŃionare
a calculatorului, acest program ar trebui rulat cel puŃin o dată pe lună, chiar dacă nu par
a exista motive de a-l utiliza.
ScanDisk detectează şi repară următoarele tipuri de defecte:
- UnităŃi de stocare (clusters) pierdute: O unitate de stocare (cluster) reprezintă cea
mai mică unitate de spaŃiu recunoscută de hard-disc; o unitate de stocare pierdută
nu aparŃine nici unui fişier, deci nu poate cauza pierderi de informaŃie, dar dacă
sunt în număr prea mare, se iroseşte inutil spaŃiul de pe hard-disc.
- Fişiere legate încrucişat: Sunt fişiere pentru care s-au amestecat unităŃile de
stocare pe care sunt ele memorate din punct de vedere fizic. În astfel de situaŃii,
este posibil să se piardă ambele fişiere.
- Nume, date sau ore interzise: Pe hard-disc pot apare fişiere care au caractere
interzise folosite în numele lor, sau date şi ore de creare eronate; repararea acestor
erori se face fără nici un fel de consecinŃe negative.
- Defecte pe disc: Sunt erori fizice pe hard-disc, care fac inutilizabilă zona în care au
apărut. Programul detectează această zonă şi o marchează ca atare, pentru a se
împiedica scrierile ulterioare de date în acea secŃiune a hard-discului.
Pentru a detecta defectele şi a repara suprafaŃa hard-discului, ScanDisk realizează
două tipuri de teste (Figura 2.22), pe care le putem alege în funcŃie de necesităŃi:
- Standard: test rapid, durează câteva minute;
- Thorough: test de detaliu, dar mai complet, care durează mult mai mult şi verifică
toată suprafaŃa hard-discului.
42 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ

Figura 2.22. Programul


„ScanDisk”

b) Disk Defragmenter:
Poate fi activat folosind butonul Start, componenta Programs / Accessories /
System Tools / Disk Defragmenter. Realizează o reorganizare a conŃinutului hard-
discului, astfel încât sistemul de operare să poată regăsi fişierele mai repede. Astfel,
fişierele (în special cele de dimensiune mai mare) sunt memorate pe hard-disc prin
împărŃirea lor în mici unităŃi de stocare, care nu sunt plasate neapărat consecutiv pe
suprafaŃa hard-discului. Sistemul de operare Ńine evidenŃa clară a acestor părŃi
componente, pentru a putea reasambla fişierul atunci când este nevoie de el, dar în
cazul unui grad mare de defragmentare apare inconvenientul că se pierde mult timp cu
reasamblarea, astfel încât viteza de lucru a întregului sistem scade foarte mult. De
aceea este necesară rularea din când în când a programului Disk Defragmenter, care
rezolvă această problemă, micşorând gradul de împrăştiere al unităŃilor constitutive ale
fişierelor (Figura 2.23).

Figura 2.23. Programul „Disk


Defragmenter”

4. Utilitare pentru lucrul cu dischetele:


a) Formatarea dischetelor:
Sisteme de operare de tip Windows 43

Aşa cum a fost prezentată anterior (Cap.1), formatarea este o operaŃie de rutină, care
trebuie aplicată obligatoriu înainte de a începe lucrul cu o dischetă (sau cu un hard-disc
nou, în egală măsură). Prin această operaŃie sistemul de operare verifică toată
suprafaŃa dischetei şi colectează datele de identificare ale ei.
Formatarea poate fi de asemeni folosită şi ca o modalitate rapidă de ştergere
completă a conŃinutului unei dischete la un moment dat, şi de asemeni de reverificare a
suprafeŃei ei şi de reiniŃializare a acesteia, în special în cazul în care au apărut erori la
citirea datelor de pe acea dischetă.
Programul de formatare se apelează prin următoarea succesiune de paşi:
- se introduce discheta care urmează a fi formatată în unitatea de floppy-disk;
- din fereastra My Computer se selectează pictograma corespunzătoare (unitatea 3
½ Floppy A: ) şi se apasă butonul dreapta al mouse-ului;
- din lista de comenzi care apare se alege comanda Format; astfel se iniŃializează
programul, care va avea o interfaŃă ca în Figura 2.24.
Există 3 tipuri de formatare, între care putem opta:
- Quick: folosit în general pentru a reformata o dischetă formatată deja;
- Full: formatare completă, folosită de obicei la dischetele noi;
- Copy system files only: pentru a transfera fişierele sistem pe dischetă, fără a o
reformata (când dorim să creăm o dischetă sistem).
Alte informaŃii care mai pot fi introduse, înainte de a începe formatarea propriu-zisă
(care se face prin apăsarea butonului Start) sunt:
- Capacity: se introduce capacitatea la care va fi formatată discheta:
- Label: pentru a se defini o etichetă (nume) pentru discheta respectivă.

Figura 2.24. Programul de formatare


„Format”

b) Copy disk (copierea integrală a dischetelor):


(MS-DOS: comanda similară: DISKCOPY).
În anumite situaŃii este necesară copierea integrală a unei dischete pe alte dischete.
Această operaŃie se realizează foarte simplu, automat, prin folosirea unui mic utilitar de
44 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
asemeni pus la dispoziŃie de sistemul de operare Windows: Copy Disk. Pentru apelarea
utilitarului sunt necesari paşii următori:
- se introduce discheta originală în unitatea de floppy-disk;
- din fereastra My Computer se selectează pictograma corespunzătoare (unitatea 3
½ Floppy A: ) şi se apasă butonul dreapta al mouse-ului;
- din lista de comenzi care apare se alege comanda Copy Disk; astfel se
iniŃializează programul, care va avea o interfaŃă ca în Figura 2.25, după care se
urmează instrucŃiunile sale;
- atunci când este nevoie (sistemul de operare o va cere) se introduce discheta nouă
în unitatea de floppy-disk, în locul celei originale.

Figura 2.25. Programul „Copy Disk”

5. Utilitarul de grafică „Paint”:


Acest program se activează folosind butonul Start, componenta Programs /
Accessories / Paint.

Figura 2.26. Utilitarul “Paint”

Este un program de grafică, proiectat pentru a permite realizarea de desene care vor
fi salvate în fişiere cu extensia .BMP. Deşi nu este foarte performant, conŃine
Sisteme de operare de tip Windows 45

principalele instrumente pentru realizarea de grafică, având o structură asemănătoare


cu a programelor profesioniste din domeniu.
SuprafaŃa de lucru este alcătuită din următoarele elemente (Figura 2.26):
- bara de titlu: conŃine numele programului – „Paint”, dar şi numele fişierului grafic pe
care se lucrează la un moment dat;
- menu-ul superior de comenzi: cu toate comenzile disponibile ale programului;
- zona de culoare albă: zona de imagine – în care se realizează desenul propriu-zis;
- o bară cu instrumente de desenat – sub forma unor butoane, care se apasă pentru
a activa instrumentul respectiv;
- o paletă de culori din care se alege culoarea pentru fundal şi pentru contururile
trasate.
În principal, pot fi folosite următoarele instrumente grafice – disponibile sub forma
butoanelor din bara de instrumente:
Free-form select / Select: Permit marcarea unei anumite zone,
poligonală sau perfect dreptunghiulară, în vederea decupării,
copierii sau mutării acesteia.
Eraser: Radieră – şterge elementele greşite, înlocuindu-le cu
nuanŃa fundalului.
Ellipse: Desenează o elipsă sau un cerc.

Rectangle / Rounded rectangle: Desenează un dreptunghi sau


un dreptunghi cu marginile rotunjite.
Polygon: Desenează un poligon cu oricâte laturi dorim.

Line / Curve: Desenează o linie dreaptă sau curbă.

Pencil / Brush / Airbrush: Permite desenarea cu mână liberă, cu


instrumente care simulează aspectul unui creion, al unei pensule
sau al unui spray colorat.
Text: Permite introducerea unui text în desenul realizat; dacă
dorim să modificăm aspectul acestuia (dimensiunea şi forma
literelor) se activează bara de instrumente de prelucrare a textului
cu opŃiunea View / Text Toolbar din menu-ul superior al
programului.
Pick color: Permite alegerea unei culori noi (eventual dintre cele
folosite deja în alte părŃi ale desenului) pentru fundal sau pentru
contururi.
Magnifier: Măreşte o anumită zonă a desenului, pentru a controla
mai bine detaliile.
Fill with color: Umple orice suprafaŃă închisă cu nuanŃa curentă
de contur.

După ce imaginea a fost terminată, pentru a se memora într-un fişier, se face operaŃia
de salvare a datelor – comanda File/Save din menu-ul superior (Figura 2.27).
46 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ

Figura 2.27. Salvarea imaginii


în „Paint”

În câmpul cu eticheta „Save in” se precizează locul în care urmează a fi salvat


fişierul (unitatea de disc şi directorul); în câmpul cu eticheta „File name” se precizează
numele fişierului; extensia nu trebuie să o precizăm, deoarece este adăugată automat
de program, conform indicaŃiei din câmpul cu eticheta „Save as type”. OperaŃia de
salvare efectivă se face apăsând butonul „Save”.

2.6. Personalizarea suprafeŃei de lucru Windows


2.6.1. Setarea suprafeŃei de lucru
O caracteristică esenŃială a sistemelor de operare de tip Windows este aceea că permit
modificarea aspectului suprafeŃei de lucru, cu scopul de a o face cât mai atractivă, şi
fără impact prea mare asupra productivităŃii. ProprietăŃile curente ale suprafeŃei de lucru
şi schimbarea acestora se accesează prin intermediul comenzii Display / Properties,
care poate fi activată apăsând pe butonul din dreapta al mouse-ului, în orice punct de
pe Desktop.
ProprietăŃile suprafeŃei de lucru sunt structurate pe următoarele categorii:

1. Componenta Settings (Figura 2.28):


Permite definirea valorii următorilor parametri:
- rezoluŃia ecranului: se defineşte ca fiind aria suprafeŃei de lucru, măsurată în pixeli;
cu cât este mai mare, cu atât mai multe obiecte sunt vizibile pe ecran, iar
dimensiunea acestora se reduce. RezoluŃia se exprimă printr-o combinaŃie de două
valori, prima reprezentând numărul de pixeli vizibili pe orizontală, iar a doua,
numărul de pixeli vizibili pe verticală. OpŃiunile standard pentru rezoluŃia ecranului
(atunci când atât monitorul, cât şi placa video o permite) sunt:
o 640 × 480: unghi normal;
o 800 × 600: unghi larg;
o 1024 × 768: unghi foarte larg;
o 1280 × 1024: numai pentru monitoare cu diagonală mare.
Sisteme de operare de tip Windows 47

RezoluŃia se modifică schimbând valorile din zona „Display area”, prin deplasarea
indicatorului într-o direcŃie sau alta.

Figura 2.28. Display Properties /


Settings

- numărul de culori disponibile: stabileşte câte culori pot apare pe ecran simultan,
prin alegerea unei dintre paletele de culori predefinite, din câmpul cu eticheta
„Color palette”. Cea mai mică valoare este de 16 culori, iar cele mai performante
sunt opŃiunile „High Color” (65.536 culori) şi „True Color” (16.7 milioane de culori).
Alegerea unor palete foarte extinse de culori încetineşte însă viteza de lucru,
nefiind utilă decât în cazul prelucrărilor complexe de imagine – când sunt necesare
tranziŃii fine de culoare, care contribuie la efectul realist al imaginilor.
- mărimea fontului: stabileşte dimensiunea corpului de literă cu care vor fi afişate
textele pe ecran – de exemplu, numele pictogramelor. La rezoluŃii mari ale
ecranului, este bine să folosim corpuri de literă mai mici (opŃiunea „Small fonts”.
Alegerea fonturilor se face folosind câmpul cu eticheta „Font size”.

2. Componenta Background (Figura 2.29):


Permite modificarea aspectului ecranului de bază (Desktop), pe baza următorilor
parametri:
- Wallpaper: permite alegerea unei imagini (fotografie, desen) dintr-o listă de imagini
predefinite, care însă poate fi extinsă şi de utilizator, pentru a acoperi ecranul de
bază. Folosind opŃiunile din caseta Display, putem stabili modul în care să fie
afişată imaginea aleasă pe ecran:
48 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
o Center: imaginea este afişată în mijlocul ecranului, la dimensiunea ei
originală;
o Tile: în cazul în care dimensiunea imaginii este mai mică decât cea a
ecranului, ea va fi multiplicată pentru a acoperi întreaga suprafaŃă a
ecranului;
o Stretch: oferă posibilitatea de a deforma imaginea, pentru a acoperi
întregul ecran – deşi astfel se poate altera proporŃionalitatea şi calitatea
imaginii iniŃiale.

Figura 2.29. Display Properties /


Background

- Pattern: permite alegerea unui model, creat prin repetarea unui grup simplu de
puncte, care de asemeni poate înfrumuseŃa aspectul ecranului de bază – va fi însă
vizibil numai în cazul în care nu am ales o imagine care să fie afişată, la
componenta Wallpaper.

3. Componenta Appearance (Figura 2.30):


Permite modificarea schemei de culori implicite pe care o va folosi sistemul de
operare pentru a afişa toate elementele cu care lucrează. Schema implicită este
„Windows standard”, pe lângă care mai există o listă de scheme de culori gata
definite, care pot fi selectate din lista cu eticheta „Scheme”. Avantajul folosirii acestei
opŃiuni este însă acela că, pornind de la o schemă predefinită, putem modifica absolut
orice element al ei dorim, creând astfel propria schemă pentru aspectul elementelor din
sistemul de operare. De asemeni, se pot crea chiar şi scheme de culori complet noi,
care pot fi ulterior salvate şi aplicate.
Sisteme de operare de tip Windows 49

Figura 2.30. Display Properties /


Appearance

4. Componenta Screen Saver (Figura 2.31):


Permite definirea şi instalarea unui ecran de protecŃie (screen saver), pentru pauzele
care survin pe parcursul lucrului la calculator. IniŃial, aceste ecrane de protecŃie erau
necesare pentru a preveni „arderea” suprafeŃei fotosensibile a monitorului de către
caracterele afişate, dacă acestea rămâneau prea mult timp afişate pe ecran (în timpul
pauzelor). Actualmente, acest inconvenient generat de construcŃia monitoarelor a fost
eliminat, dar ecranele de protecŃie rămân utile, atât pentru amuzament, cât şi pentru a
asigura protecŃia datelor personale.
Principiul de funcŃionare al unui astfel de ecran de protecŃie este următorul: atunci
când este instalat, sistemul de operare porneşte un dispozitiv de temporizare, de fiecare
dată când se apasă o tastă sau un buton al mouse-ului. După trecerea unui interval de
timp prestabilit de la ultima acŃiune de acest fel, sistemul de operare înlocuieşte orice se
găsea pe ecran cu o imagine caracteristică ecranului de protecŃie instalat, de obicei
formată din nişte obiecte în mişcare. La următoarea acŃiune - apăsarea unei taste sau a
butonului mouse-ului - ecranul este automat dezactivat, şi se restaurează imaginea
iniŃială, sau se cere introducerea unei parole pentru a se realiza acest lucru.
50 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ

Figura 2.31. Display Properties /


Screen Saver

Pentru definirea ecranului de protecŃie dorit, avem la dispoziŃie următorii parametri:


Screen Se alege dintr-o listă de variante ecranul de protecŃie dorit (variantele
Saver propuse diferă între ele prin aspectul lor grafic).
Settings Se stabilesc anumiŃi parametri de funcŃionare ai ecranului de protecŃie
ales (de exemplu, culorile pe care să le folosească sau viteza de
mişcare a imaginilor).
Preview Afişează o demonstraŃie, la nivelul întregului ecran, a ecranului de
protecŃie ales, cu parametrii săi.
Password Permite definirea (opŃională) a unei parole, astfel încât ecranul de
protected protecŃie să se dezactiveze numai la introducerea corectă a acesteia.
Wait Se defineşte timpul de aşteptare de la ultima acŃiune până la pornirea
ecranului de protecŃie. Valorile optime sunt de 5 – 10 minute.
Energy Este valabilă numai pentru monitoarele care funcŃionează în regim
saving „Energy Star”, adică au implementate funcŃiuni care să permită
features economisirea de energie. În acest caz, este posibil să stabilim timpul
după care sistemul de operare să oprească monitorul – dacă pauzele
de lucru sunt într-adevăr lungi.
Sisteme de operare de tip Windows 51

2.6.2. Setarea datei şi a orei curente; setări regionale


O altă facilitate a sistemelor de operare de tip Windows este aceea că afişează în orice
moment data şi ora curentă a sistemului, în colŃul din dreapta la barei de procese
(Taskbar). În cazul în care, însă, apar inadvertenŃe între ora afişată de calculator şi cea
reală, problema se poate rezolva cu uşurinŃă: se deplasează mouse-ul pe zona în care
este afişată ora, după care se apasă butonul din dreapta al mouse-ului.
Din menu-ul apărut se selectează componenta Adjust Date/Time, care duce la
activarea pe ecran a programului Date / Time Properties (Figura 2.32).

Figura 2.32. Programul Date /


Time Properties

Acelaşi program poate fi activat şi folosind butonul Start / componenta Settings /


Control Panel / componenta Date / Time. Pe opŃiunea Date & Time se pot seta valorile
corecte pentru data şi ora curentă, iar pe opŃiunea Time Zone se poate seta zona de
timp corespunzătoare localizării geografice a calculatorului (de exemplu, pentru
România – ora locală este ora Europei de Est: cu 2 ore mai mult faŃă de ora
Greenwich).
Odată aleasă o zonă geografică, pot fi adaptate şi alte elemente corespunzătoare
acesteia, folosind programul Regional Settings, activat cu butonul Start / componenta
Settings / Control Panel / componenta Regional Settings. Parametrii modificaŃi prin
acest program sunt utili deoarece există soft-uri care recunosc diferite tipuri de
parametri în funcŃie de setarea regiunii de pe glob şi adaptează astfel modul de sortare
a datelor calendaristice, al orelor, al valutelor sau modul de afişare a numerelor.
Folosind programul Regional Settings, pot fi modificaŃi următorii parametri (Figura
2.33):
- secŃiunea Regional Settings: se alege zona de pe glob dorită, astfel încât este
încărcat automat un set de valori caracteristice, care pot fi ulterior modificate;
- secŃiunea Number: se stabileşte modul de afişare al valorilor numerice – tipul de
punct zecimal, numărul automat de cifre de la partea zecimală care se afişează,
modul de grupare a cifrelor pentru numere mari şi simbolul folosit la grupare, tipul
de simbol folosit pentru valori negative, sistemul de unităŃi de măsurăimplicit;
52 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
- secŃiunea Currency: tipul de monedă folosit implicit, şi modul de afişare a sumelor
de bani, pe aceleaşi criterii ca în secŃiunea anterioară, Number;
- secŃiunea Time: formatul de afişare a orei curente, modul de diferenŃiere între orele
AM şi PM;
- secŃiunea Date: formatul de afişare a datei curente – tipul de calendar folosit, stilul
de afişare a datelor prescurtate şi tipul de separator între valorile pentru zi, lună şi
an, stilul de afişare a datelor lungi (cu anul scris pe 4 cifre, luna scrisă în cuvinte şi
ziua scrisă în cuvinte şi în cifre).

Figura 2.33. Regional Settings

2.6.3. Instalarea unor noi elemente hardware şi software


1. Programul System
Când se doreşte instalarea unor noi elemente în calculator, este util să se înceapă cu
cercetarea configuraŃiei actuale a calculatorului. Programul care realizează acest lucru
este System, componentă a grupului Control Panel. Acesta se activează folosind
butonul Start / Settings / Control Panel / System şi principalul său scop este de a
afişa configuraŃia actuală a calculatorului – la nivel hardware.
Cea mai simplă modalitate de a identifica rapid tipul procesorului pe care îl are
calculatorul şi performanŃele sale este consultând secŃiunea General a programului, în
care este sunt afişate aceste informaŃii: procesorul identificat, memoria RAM existentă
în sistem (care influenŃează viteza de lucru a acestuia), producătorii şi sistemul de
operare încărcat. Alte elemente de caracterizare generală a performanŃelor sistemului
sunt indicate în secŃiunea Performance a aceluiaşi program: gradul de ocupare a
Sisteme de operare de tip Windows 53

resurselor sistemului, sistemul de fişiere folosit (pe 16 sau 32 de biŃi), memoria virtuală,
gradul de comprimare a hard-discului – dacă este instalată o astfel de opŃiune.
Cea mai utilă secŃiune a programului este, însă, Device Manager (Figura 2.34). În
această secŃiune este indicată lista completă a tuturor dispozitivelor hardware (devices)
instalate în calculator şi recunoscute de acesta, grupate pe categorii. Fiecare dispozitiv
din listă poate fi selectat şi supus următoarelor operaŃii:
- folosind butonul Properties: se afişează parametrii de instalare ai acestuia,
care ne dau informaŃii legate de tipul său, de firma producătoare, de
performanŃe şi de modul de configurare a sa;
- folosind butonul Remove: se poate dezinstala rapid dispozitivul selectat.

Figura 2.34. System Properties


– Device Manager

Utilitatea acestui program apare în special atunci când apar probleme în funcŃionarea
unuia dintre elementele sistemului de calcul. Astfel, primul pas care trebuie făcut în
rezolvarea unor astfel de probleme este consultarea listei din această secŃiune, care
indică în permanenŃă starea de funcŃionare a tuturor dispozitivelor. Astfel, dacă unul
dintre dispozitive nu funcŃionează corect, cel mai adesea el nici nu este recunoscut de
sistem ca atare, lucru marcat în listă prin apariŃia unui cerculeŃ roşu de avertizare în
dreptul dispozitivului respectiv. O altă formă de avertizare este prin apariŃia unui cerculeŃ
galben, care arată că, deşi dispozitivul este instalat corect, ceva totuşi nu este în regulă
– de exemplu, a fost deconectat fizic, deşi programul de instalare a sa în sistem
(driverul de instalare) a rămas configurat corect.
De obicei, dacă apar erori în funcŃionarea unui dispozitiv conectat la calculator,
acestea nu sunt cauzate neapărat de o defectare a sa, ci doar de o problemă de
instalare, semnalizată rapid în această listă.
54 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
SoluŃia cea mai simplă care trebuie încercată într-un astfel de caz este reinstalarea
dispozitivului respectiv în sistem (a programului prin care calculatorul îl recunoaşte ca
atare – a driverului acelui dispozitiv), folosind programul utilitar Add New Hardware.

2. Programul Add New Hardware


Se ocupă cu instalarea efectivă a noilor dispozitive hardware în calculator, pentru a fi
recunoscute de sistem şi a funcŃiona, după ce ele au fost cuplate din punct de vedere
fizic în sistem. Această operaŃie este considerabil uşurată în Windows, datorită
conceptului „Plug & Play”, conform căruia odată ce dispozitivul a fost conectat fizic la
calculator, sistemul de operare îi detectează automat prezenŃa şi instalează driver-ul
corespunzător lui. Astfel intervenŃia utilizatorului este de obicei minimă, el trebuind doar
să selecteze din lista de drivere recunoscute de sistemul de operare pe cel necesar
dispozitivului care urmează a fi instalat. Acest mod de lucru este mult mai comod faŃă de
operaŃia similară în sisteme de operare de tip MS-DOS, în care programele de instalare
(drivere-le) trebuiau lansate în execuŃie manual, de către utilizator, care de asemeni
trebuia să definească parametrii de instalare – ceea ce necesita o cunoaştere foarte
bună, de multe ori de nivel profesional, atât a caracteristicilor constructive ale
dispozitivului hardware nou, cât şi a sistemului existent.
Conceptul „Plug & Play” simplifică însă lucrurile la maximum; este suficientă doar
conectarea dispozitivului după care, la deschiderea calculatorului, sistemul de operare
detectează automat prezenŃa unui element nou şi porneşte un program de tip „Wizard”,
sau asistent, care instalează driver-ul respectiv. Dacă nu am apelat la acest program la
început, el poate fi reactivat şi mai târziu, folosind componenta „Add New Hardware”.
Totul se face automat, utilizatorul trebuind doar să treacă de la o etapă la alta a
programului asistent folosind butonul „Next”. Există două posibilităŃi de lucru (Figura
2.35): fie sistemul de operare detectează automat şi instalează dispozitivul hardware cu
parametrii săi curenŃi de funcŃionare, fie acest lucru se face de către utilizator.

Figura 2.35. Programul


Add New Hardware

Recomandabilă este prima opŃiune, dar şi a doua este la fel de comodă. Astfel
utilizatorul este invitat să aleagă tipul de dispozitiv hardware pe care doreşte să îl
Sisteme de operare de tip Windows 55

instaleze dintre categoriile puse la dispoziŃie automat (Figura 2.36), şi apoi producătorul
şi numele exact al dispozitivului (Figura 2.37).

Figura 2.36. Selectarea


tipului de hardware

Figura 2.37. Selectarea


producătorului şi a numelui

În continuare totul se derulează automat, eventual, pentru instalarea efectivă,


utilizatorului cerându-i-se să introducă dischetele sistemului de operare care conŃin
drivere-le necesare instalării.

3. Programul Add / Remove Programs


Se ocupă cu instalarea unor noi soft-uri în calculator. Şi această operaŃie este mult
mai uşoară sub Windows, caracteristica principală a programelor Windows fiind aceea
că toate funcŃionează asemănător, începând chiar de la instalare. Astfel, instalarea se
face tot cu ajutorul unui program asistent – „wizard”, denumit uzual Setup, care copie
fişierele necesare rulării programului pe hard-discul calculatorului, şi de asemeni
56 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
reconfigurează sistemul de operare pentru a asigura funcŃionarea corectă a noului
program instalat: copie fişierele de legături (.DLL) în zona alocată în acest scop de
sistemul de operare, creează directorul corespunzător programului şi pictogramele sale
şi le pune automat pe Desktop şi eventual în componenta Programs de pe butonul
Start.
Lansarea în execuŃie a programului Setup de instalare în calculator a oricărui
software nou se poate face în două moduri:
- direct: folosind butonul Start / componenta Run (Figura 2.38): în câmpul cu
eticheta „Open” se va tipări comanda de începere a instalării – indicând de
asemeni şi unitatea de disc de pe care se face instalarea: A:\ - pentru dischetă, sau
E: \ - pentru CD-ROM, C: \ - pentru hard – disc, în funcŃie de locul în care este
stocat programul de instalare dorit.

Figura 2.38. Start / Run

- folosind programul „Add / Remove Programs” din Control Panel, care prezintă
trei secŃiuni, cu următoarele funcŃii:

Figura 2.39. Add/Remove Programs


– secŃiunea Install / Uninstall
Sisteme de operare de tip Windows 57

- secŃiunea Install / Uninstall (Figura 2.39): în această secŃiune este prezentată


lista tuturor soft-urilor instalate în calculator cu ajutorul unor programe Setup, cu
posibilitatea de a dezinstala oricare dintre ele sau de a completa instalarea sa
cu alt elemente (folosind butonul Add/Remove) şi de a instala alte soft-uri noi,
folosind butonul Install – care generează o procedură de instalare similară cu
cea corespunzătoare instalării directe (prin Run).
- secŃiunea Windows Setup (Figura 2.40): permite instalarea unor noi
componente ale sistemului de operare – eventual, programe utilitare asociate,
care nu au fost instalate iniŃial. OperaŃia se face de asemeni foarte uşor: în lista
cu eticheta „Components” sunt indicate toate elementele disponibile ale
sistemului de operare, cele deja instalate fiind bifate; pentru a instala o
componentă nouă este suficient să o bifăm; eventual se poate folosi butonul
Details pentru a obŃine o descriere mai detaliată a acesteia, după care se
apasă butonul OK. Astfel vor fi căutate fişierele necesare instalării acelei
componente, mai întâi pe hard-disc şi, dacă nu sunt găsite acolo, se va cere
introducerea dischetei corespunzătoare din kit-ul de instalare, sau a CD-ROM-
ului de instalare a sistemului de operare Windows .

Figura 2.40. Add/Remove Programs


– secŃiunea Windows Setup

- secŃiunea Startup Disk: permite crearea unei dischete sistem – dischetă de


boot - de pe care să se poată porni sistemul de operare Windows: similar cu
programul Format (prezentat anterior).
58 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
2.6.4. Instalarea unor noi fonturi în calculator – programul Fonts
Sistemul de operare Windows pune la dispoziŃia utilizatorilor mai multe seturi de
caractere, cunoscute sub numele de fonturi – o colecŃie completă de litere, semne de
punctuaŃie, cifre şi caractere speciale definite de o serie de atribute: stilul de caracter
(forma, aspectul estetic), grosime (normală sau aldină – Bold), poziŃie (dreaptă sau
înclinată – Italic) şi dimensiune.
EvidenŃa tuturor fonturilor instalate este Ńinută de programul Fonts din Control Panel
(Figura 2.41).

Figura 2.41. Fonts

Există două tipuri distincte de fonturi disponibile în Windows:


- fonturi True Type: memorate în fişiere cu extensia .TTF, au avantajul că pot fi
redimensionate la orice scară fără a se deforma; de asemeni, pot fi rotite sub orice
unghi şi pot fi listate pe orice imprimantă fără deformări nedorite;
- fonturi de tip raster: memorate în fişiere cu extensia .FON, nu sunt reproductibile la
orice scară, fiind concepute numai pentru anumite dimensiuni.
Pentru a se instala noi fonturi în calculator, se foloseşte comanda specială File /
Install New Fonts din menu-ul superior al ferestrei Fonts, şi se specifică localizarea
fonturilor pe care dorim să le instalăm (pe dischetă sau CD-ROM).
Pentru a se afla mai multe detalii despre oricare dintre fonturile prezentate în
fereastra Fonts, este suficientă selectarea acestuia şi apoi, activându-l, sunt afişate
următoarele date (Figura 2.42): numele complet al fontului, mărimea fişierului în care
este memorat, producătorii fontului, lista completă a caracterelor şi aspectul literelor la
diferite dimensiuni. Aceste informaŃii pot fi listate la imprimantă, dacă este cazul,
folosind butonul Print, sau, pentru a ieşi din caseta de informaŃii se foloseşte butonul
Done.
Sisteme de operare de tip Windows 59

Figura 2.42. Fonts –


vizualizarea detaliilor
despre un font

2.7. Arhivarea fişierelor


Arhivarea este o metodă foarte des utilizată pentru a economisi spaŃiul de pe hard-disc.
Astfel, prin această metodă se realizează o comprimare a fişierelor, astfel încât ele să
ocupe cu 40% până la 90% mai puŃin spaŃiu de memorare. Pentru operaŃia de arhivare
se folosesc programe speciale, necesare de asemeni şi pentru operaŃia inversă, de
dezarhivare – deoarece un fişier odată arhivat (comprimat), nu mai poate fi accesat şi
deschis direct, fiind mai întâi necesară decomprimarea lui.
OperaŃia de arhivare este utilă în mod special în următoarele două situaŃii:
- pentru păstrarea pe hard-disc într-o formă cât mai economicoasă a fişierelor vechi
sau care nu sunt folosite frecvent;
- pentru salvarea pe dischete a fişierelor care depăşesc în dimensiune capacitatea
unei dischete (de 1.44MB), sau a kit-urilor de instalare a diferitor programe,
constituite de obicei din mai multe fişiere, cu dimensiune totală mult peste
dimensiunea unei singure dischete.
Există numeroase programe de arhivare, care diferă între ele prin extensia specifică
pe care o dau arhivelor create, şi prin gradul de comprimare a fişierelor. Majoritatea
programelor de acest tip sunt disponibile pe Internet, în regim freeware (gratuit). Dintre
programele de arhivare, cele mai celebre sunt:
- ARJ: conceput iniŃial pentru MS-DOS, este unul dintre cele mai vechi şi mai des
folosite programe de arhivare; actualmente, există şi versiuni sub Windows ale
sale. Extensia arhivelor este .ARJ;
60 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
- WinZip: este de asemeni unul dintre cele mai vechi şi mai folosite, disponibil şi sub
MS-DOS. Fiind foarte des utilizat, există numeroase variante ale sale, cu diferiŃi
autori: ZIP Plus, ZIP Magic, Power Zip, EzyZip, IavaZip, Visual ZIP Studio, Turbo
ZIP, Zip Automator, ZIP Office, etc. Extensia specifică arhivelor este .ZIP;
- WinRAR : un alt arhivor din categoria celor clasice, foarte uşor de utilizat, disponibil
şi sub MS-DOS; realizează o compresie foarte bună a fişierelor. Extensia specifică
arhivelor este .RAR;
- JAR : un nou program de arhivare, produs de autorii cunoscutului ARJ;
- ACE, Win ACE: arhivoare de tip RAR, cu rate de compresie foarte bune; de
asemeni este relativ nou; extensia arhivelor este .ACE;
- PAR : arhivor relativ nou, s-a remarcat prin ratele de compresie foarte bune;
principalul său dezavantaj îl constituie însă timpii de arhivare, care şi ei sunt foarte
mari.

Programele de arhivare actuale, datorită diversităŃii lor, pot prezenta interfeŃe foarte
diferite şi numeroase operaŃii legate de manevrarea arhivelor. Cu toate acestea, există
două funcŃii comune, care sunt asemănătoare, indiferent de programul folosit: funcŃia de
creare a unei arhive noi, şi cea de extragere a fişierelor dintr-o arhivă deja creată. Vom
exemplifica aceste funcŃii la arhivorul Win RAR, versiunea 2.71.
InterfaŃa arhivorului se prezintă ca în Figura 2.43: în fereastra de bază este prezentat
conŃinutul directorului curent, la fel ca în orice fereastră standard sub Windows. Există
un menu superior de comenzi şi câteva butoane, care reprezintă shortcut-uri către
comenzile cele mai des utilizate din menu-ul superior.

Figura 2.43. InterfaŃa


WinRAR

Crearea unei arhive se realizează în modul următor:


- se selectează din directorul curent, afişat în fereastra arhivorului, fişierele care
urmează a fi comprimate (în modalitatea obişnuită de selectare a fişierelor sub
Windows);
- se foloseşte butonul „Add” din bara de instrumente, sau comanda Commands /
Add files to archive. În acest mod se activează o fereastră de dialog, în care va
Sisteme de operare de tip Windows 61

trebui să introducem diferite date legate de arhiva care urmează a fi creată (Figura
2.44). Dintre acestea, cele mai importante sunt:
- numele fişierului care va conŃine arhiva – se tipăreşte în cîmpul cu eticheta
„Archive”;
- formatul arhivei (extensia fişierului arhivă) – în general, extensia specifică este
ataşată fişierului arhivă în mod automat, dar există şi arhivoare care pot crea
arhive cu diferite extensii, caz în care va trebui să alegem noi extensia dorită –
se bifează opŃiunea în zona „Archive format”;
- metoda de compresie („Compression method”): în general există mai multe
metode de compresie disponibile, cu un grad de comprimare diferit – rapid,
normal, foarte bun; când se alege o metodă de compresie, se va Ńine cont de
faptul că timpul de creare a arhivei creşte proporŃional cu gradul de comprimare
ales;
- mărimea volumelor arhivei („Volume size”): trebuie obligatoriu completată
atunci când arhivăm fişierele în vederea stocării lor pe dischete. În acest mod,
indiferent de dimensiunea fişierelor care se arhivează, vor fi create unul sau mai
multe volume arhivate, de dimensiune egală cu cea stabilită în câmpul „Volume
size”. Astfel un singur fişier de dimensiune 15 MB poate fi arhivat în volume de
câte 1.44 MB, care vor fi apoi copiate pe dischete.
- alte opŃiuni de arhivare („Archiving options”): dintre opŃiunile oferite în această
secŃiune, cea mai importantă şi mai des utilizată este „Create SFX archive” –
Crearea unei arhive self-extract; semnificaŃia acestei opŃiuni este că arhiva va fi
creată ca un fişier direct executabil (cu extensia .EXE), astfel încât operaŃia
inversă, de dezarhivare, se va face direct, prin simpla lansare în execuŃie a
fişierului arhivă. Nu este nevoie ca în calculatorul pe care facem dezarhivarea
să se găsească programul de arhivare folosit iniŃial. Acesta este un avantaj
important, deoarece măreşte gradul de portabilitate al arhivelor – care vor pute
fi citite pe orice calculator gazdă.

Figura 2.44. InterfaŃa


WinRAR – Add files to
archive
62 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
Dezarhivarea se realizează la rândul ei foarte uşor, selectând arhiva pe care dorim
să o decomprimăm, si apoi folosind butonul „Extract” din bara de instrumente sau
comanda Commands / Extract from selected archives, după care trebuie doar să
indicăm, într-o fereastră de dialog asemănătoare cu cea din Figura 2.45, locul de pe
hard-disc în care urmează a fi depus conŃinutul arhivei.

Figura 2.45. InterfaŃa


WinRAR – Extract from
selected archive

Pe lângă aceste două operaŃii de bază, orice arhivor prezintă şi alte funcŃii,
caracteristice: vizualizarea conŃinutului arhivelor, fără a face extragerea efectivă a
fişierelor componente, repararea arhivelor defecte, estimarea timpilor de arhivare pentru
diferite fişiere, etc., dar acestea sunt folosite în situaŃii mai rare.

2.8. Viruşii calculatoarelor; programe antivirus


La ora actuală, una dintre cauzele majore care poate perturba lucrul la calculator, în
special pe sistemele neprotejate, o constituie programele virus. Ritmul de dezvoltare a
acestui tip de programe este destul de alert; astfel, pe lângă cei aproximativ 91000 de
viruşi existenŃi, lunar apar 600-800 de viruşi noi. Amenintarea este cu atat mai mare, cu
cat utilizarea curenta a Internetului se generalizeaza in mediile de lucru.
Un virus se defineşte ca un program sau set de instrucŃiuni destul de redus ca
dimensiune, conceput pentru a se putea cupla sau ataşa la alte programe, devenite
programe gazdă, astfel încât executarea acestora să însemne şi executarea automată a
virusului. Cele mai vulnerabile la acŃiunea viruşilor sunt fişierele executabile, de tip
.EXE, .COM sau .BAT şi documentele Word (.DOC) sau Excel (.XLS). De asemeni,
virusul este capabil de a se multiplica, generându-şi copii care se ataşează altor
programe gazdă din sistem, infectându-le şi pe ele. Pe lângă aceste două efecte
Sisteme de operare de tip Windows 63

principale, orice program virus mai are şi un al treilea efect: efectuează diferite operaŃii
în sistem, cu un caracter mai mult sau mai puŃin distructiv, dar care, în orice caz,
perturbă funcŃionarea normală a sistemului.
Există numeroase categorii de viruşi, aceştia putând fi grupaŃi după diferite criterii:
- după natura lor:
- viruşi de boot: se stochează în sectorul de boot (de iniŃializare) de pe hard-disc
sau dischetă, de unde infectează alte sectoare de boot sau alte fişiere, şi
împiedică pornirea sistemului de operare sau accesarea dischetei;
- viruşi de fişiere: sunt rezidenŃi în memorie şi aşteaptă accesarea unui fişier de
pe hard-disc pentru a-l infecta.
- după efectul pe care îl au:
- viruşi relativ inofensivi: realizează doar o încetinire a sistemului, sau determină
apariŃia pe ecran a unor mesaje şi imagini amuzante;
- viruşi foarte periculoşi: distrug sistemul pe care l-au infectat: şterg fişiere,
formatează hard-discul, distrug sectorul de boot (de iniŃializare a sistemului de
operare), infectează sau distrug BIOS-ul.
- după modul de activare:
- se activează imediat ce au fost copiaŃi în sistem;
- monitorizează data sistemului şi se activează doar la o anumită dată (de
exemplu, virusul Michelangelo – se activează pe data de 6 Martie – data naşterii
artistului, sau virusul CIH – se activează pe data de 26 a fiecărei luni);
- se activează atunci când sistemul îndeplineşte anumite condiŃii (de exemplu,
virusul Stoned – se activează la fiecare a 8-a bootare).
- viruşi de macro: o generaŃie mai nouă de viruşi, care infectează doar documentele
Word sau Excel (de exemplu, World Concept, Nuclear, DMV).
Pe lângă viruşi, mai există câteva tipuri de software distructiv, mai puŃin periculoase,
dar de asemeni create cu scopul de a stânjeni lucrul la calculator:
- programe de tip vierme: acŃionează în general în reŃelele de calculatoare, şi nu
fac operaŃii distructive; dezavantajul lor este că îşi creează un număr nelimitat
de copii pe celelalte calculatoare conectate la reŃea şi accesibile de pe
calculatorul gazdă;
- programe de tip Hoax: generează avertismente false cu privire la alte programe
sau e-mail-uri presupus periculoase;
- programe de tip cal troian: îşi maschează adevăratul scop, prezentându-se într-
o formă atractivă, dar, pe lângă acŃiunile aparente, realizând şi alte operaŃii mai
puŃin benefice, odată instalate în calculator;
- programe de tip Backdoor: un cal troian care permite unui utilizator neautorizat
de pe alt calculator să acceseze calculatorul atacat prin intermediul Internetului
sau al reŃelei locale.
Principalele căi prin care un virus poate ajunge în calculator sunt:
- prin dischete infectate de pe alte calculatoare;
- de pe Internet, când se face descărcarea (download) diferitor programe;
- prin dischete sau CD-uri care conŃin copii pirat ale diferitor soft-uri sau jocuri
- prin e-mail-uri suspecte provenite din surse necunoscute mai ales daca au
atasament executabil sau sub forma unui fisier cu dubla extensie.
La început prezenŃa viruşilor nu se observă, deoarece aceştia acŃionează fără a
avertiza utilizatorul asupra operaŃiilor pe care le fac. După un timp, însă, sistemul începe
64 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
să se comporte imprevizibil: unele programe nu mai pot fi lansate în execuŃie, altele
lucrează incorect sau afişează mesaje neaşteptate. În acest moment, de obicei
majoritatea programelor de pe hard-disc sunt probabil infectate şi este absolut necesară
încercarea de a ne debarasa de virusul respectiv. Câteva dintre simptomele prezenŃei
viruşilor sunt:
- lansarea în execuŃie a programelor durează mai mult ca de obicei;
- fişierele cresc uşor în dimensiune (deoarece virusul se ataşează de obicei la finalul
lor) şi spaŃiul existent pe hard-disc se ocupă rapid;
- discheta sau hard-discul sunt accesate brusc, fără a se da nici o comandă în acest
scop;
- apar caractere străine în lista de fişiere a unui director (deoarece virusul s-a
autostocat într-o zonă de date a discului, sub forma unui fişier);
- unele programe se blochează sau nu mai pot fi lansate în execuŃie (deoarece
virusul a infectat fişierul executabil);
- apar caractere străine în documente sau în alte fişiere de date (de exemplu, baze
de date).
Antidotul la această problemă îl constituie programele antivirus. Există o gamă foarte
largă de astfel de programe, multe dintre ele putând fi procurate în regim freeware de pe
Internet, şi care se actualizează şi ele rapid, odată cu apariŃia viruşilor noi. Principalele
caracteristici ale programelor antivirus sunt:
- conŃin biblioteci cu semnăturile tuturor viruşilor existenŃi la data apariŃiei lor, pe care
astfel îi recunosc şi îi pot elimina din sistem. Aceste biblioteci se actualizează în
permanenŃă cu semnăturile viruşilor nou-apăruŃi, astfel încât este esenŃial, pentru
eficienŃa devirusorului, să procurăm (eventual de pe Internet) cele mai noi biblioteci
de semnături la perioade relativ scurte de timp - lunar;
- prezintă mai multe metode de analiză a viruşilor, printre care şi metoda euristică –
eficientă pentru detectarea viruşilor care îşi schimbă semnătura la fiecare infectare,
sau verificarea sumelor de control – pentru a atesta integritatea fişierelor;
- prezintă mai multe metode de analiză a sistemului, în vederea detectării viruşilor:
scanare – se realizează doar o verificare şi se raportează la sfârşit dacă au fost
identificaŃi sau nu viruşi în sistem; scanare şi dezinfectare – prin care viruşii, după
ce au fost identificaŃi, sunt şi eliminaŃi din sistem, dacă este posibil; întotdeauna va
fi aleasă a doua metodă pentru a se realiza o devirusare eficientă;
- prezintă mai multe posibilităŃi de scanare: de exemplu, scanare selectivă, numai pe
anumite unităŃi de disc sau directoare; scanarea fişierelor arhivate; scanare
înaintea instalării unor programe noi;
- pot fi instalate ca programe rezidente în memorie, care să fie active pe toată durata
funcŃionării calculatorului şi să efectueze periodic scanări de rutină (la anumite date
sau ore care pot fi programate cu ajutorul unui scheduler), şi de fiecare dată la
instalarea unor soft-uri noi de pe dischete, sau la copierea unor fişiere de pe
Internet.
Câteva dintre cele mai cunoscute şi mai eficiente programe anti-virus sunt:
- Data Fellows F-Secure;
- Kaspersky;
- GeCAD RAV Professional;
- Symantec Norton AntiVirus;
- Norman ThunderByte Virus Control;
Sisteme de operare de tip Windows 65

- McAfee VirusScan;
- Bit Defender
- SoftWin AntiVirus eXpert
Softurile de devirusare sunt puse la dispozitie gratuit si pe site-ul singurului antivirus
produs in Romania: www.bitdefender.ro.
Există însă şi o serie de măsuri de protecŃie, prin care se poate reduce riscul infectării
sistemului cu viruşi; dintre acestea, se pot enumera:
- protejarea la scriere a dischetelor pe care urmează să le folosim pentru a
transfera date de pe alte sisteme;
- iniŃializarea sistemului de operare (la pornirea calculatorului) fără a avea nici o
dischetă uitată în unitatea de floppy-disc; de asemeni, este bine să se
configureze din BIOS ca iniŃializarea să se facă întâi de pe hard-disc (unitatea
C:) şi nu de pe dischetă, aşa cum se procedează în mod uzual;
- evitarea copiilor pirat ale diferitor soft-uri sau jocuri, şi instalarea de programe
noi numai de pe dischetele originale;
- folosirea în permanenŃă a unui program antivirus actualizat, rezident în
memorie, care să scaneze automat fişierele aduse de pe Internet, prin reŃea sau
pe dischete;
- păstrarea în permanenŃă a unei dischete sistem curate, cu principalele drivere
indispensabile funcŃionării calculatorului, astfel încât să putem face în orice
moment o reinstalare a sistemului de operare fără probleme.
Windows Vista încearcă să blocheze viruşii dar nu reuşeşte.
66 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ

INTERNET – Prezentare,
servicii, facilităŃi
3

3.1. ReŃele de calculatoare - generalităŃi


O reŃea de calculatoare se defineşte ca fiind alcătuită din două sau mai multe calculatoare,
conectate între ele printr-un cablu, astfel încât să poată schimba informaŃii între ele.
Un calculator legat la o reŃea se numeşte conectat; termenul tehnic este acela de
“nod”. Un calculator pornit şi cu acces la reŃea se spune că este “on-line”; când
calculatorul este pornit, dar nu are acces la reŃea din diferite motive, se spune că este
“off-line”.
Avantajele lucrului în reŃea sunt numeroase. Printre acestea, putem enumera:
- partajarea fişierelor: este posibilă punerea în comun a informaŃiilor cu alte
calculatoare din reŃea, lucru care se realizează, în funcŃie de modul de constituire a
reŃelei, prin mai multe metode: 1) direct (se trimit fişierele direct între calculatoarele
sursă şi destinaŃie); 2) sursa trimite fişierul într-o zonă intermediară, de unde îl preia
destinaŃia; 3) fişierele sunt stocate în zone intermediare, la care are acces atât
sursa, cât şi destinaŃia.
- partajarea resurselor: unele resurse pot fi instalate astfel încât toate calculatoarele
reŃelei să aibă acces la ele: imprimantă, unitate de disc, unitate CD-ROM, modem
etc.
- partajarea programelor: programele pe care le folosesc toŃi utilizatorii pot fi instalate
o singură dată pe o unitate de disc partajabilă, în loc ca fiecare utilizator să îşi
creeze o copie pe calculatorul său (dezavantajul acestui mod de lucru îl constituie
faptul că scade viteza de lucru, iar configuarea este mai complicată).
Există mai multe moduri de a configura o reŃea de calculatoare, dar, indiferent de
acestea, reŃeaua va avea aceeaşi structură, fiind alcătuită din următoarele elemente:
- Server (File – Server): calculatorul care conŃine resursele partajabile cu celelalte
calculatoare din reŃea; este de obicei mai puternic decât celelalte calculatoare din
reŃea şi controlează funcŃionarea acestora în ansamblul reŃelei;
- staŃii de lucru (Workstation): calculatoare mai puŃin performante, folosite de
utilizatorii individuali.
Pentru a alcătui o reŃea standard sunt necesare următoarele dispozitive hardware:
- placă de interfaŃă pentru reŃea (NIC – Network Interface Card);
INTERNET – Prezentare, servicii, facilităŃi 67
- cablu de reŃea: care conectează calculatoarele; se leagă la placa de interfaŃă pentru
reŃea. Este de mai multe tipuri:
- coaxial: cel mai des folosit, leagă calculatoarele direct; foloseşte unul sa
- u mai mulŃi conductori concentrici;
- torsadat: conŃine două perechi de fire, fiecare pereche răsucită separat şi
legate împreună; în acest caz reŃeaua trebuie să aibă şi o celulă centrală (Hub);
fiecare calculator din reŃea se conectează la celulă prin intermediul conectorilor
de cablu.
- din fibre optice: fir de sticlă cu protecŃie din plastic; este mediul cel mai
performant de propagare. Semnalul se propagă folosind lumina laser, deci
viteza de transfer este foarte mare, pe distanŃe de transfer mari, fără a fi
necesară folosirea amplificatoarelor.
Din punctul de vedere al distanŃei dintre calculatoare şi al numărului de calculatoare
conenctate, reŃelele se pot clasifica în următoarele categorii:
- LAN (Local Area Network): reŃea cu răspândire locală (arie mică, de obicei cu o rază
mai mică de 1 milă - pe suprafaŃa unei clădiri sau a unei camere);
- MAN (Metropolitan Area Network): reŃea metropolitană (acoperă un oraş);
- WAN (Wide Area Network): reŃea de dimensiuni internaŃionale.

3.2. Istoricul şi principiile de realizare a Internet-ului


Una dintre definiŃiile cele mai uzuale ale Internet-ului este aceea de “reŃea de reŃele”, sau
“colecŃie largă de reŃele legate”. Este de fapt un instrument care oferă acces la cantităŃi
vaste de informaŃii din întreaga lume; peste 21 000 de reŃele de calculatoare sunt
accesibile prin Internet, iar numărul lor creşte în permanenŃă.
Istoria Internet-ului se poate considera că a început pe la mijlocul anilor 60, când au
demarat primele experimente cu reŃele de calculatoare; atunci acesta era un concept nou şi
atractiv deoarece oferea un mijloc rapid şi sigur de transmitere a informaŃiilor, deşi se baza
pe medii de conexiune obişnuite, ca liniile telefonice.
În acea perioadă a apărut ideea reŃelelor cu comutare de pachete (definită prima dată
într-o carte, scrisă în 1964 de către Profesorul J.C.R. Licklider, de la MIT): informaŃiile care
circulă în reŃea sunt fragmentate într-un anumit număr de bucăŃi, denumite pachete.
Aceste pachete sunt lansate în reŃea cu o destinaŃie comună; ele ajung la destinaŃie urmînd
nu neapărat acelaşi drum, iar acolo sunt reasamblate în ordine, reconstituind mesajul iniŃial.
În 1969, Departamentul Apărării SUA a creat o reŃea cu comutare de pachete bazată pe
liniile telefonice, numită ARPANet. Numele acesteia provine de la AgenŃia pentru Proiecte
de Cercetare Avansată (ARPA), organism înfiinŃat în 1957 de către preşedintele
Eisenhower, cu scopul de a studia cele mai avansate concepte ştiinŃifice. Printre altelel,
această agenŃie a realizat în SUA primul satelit funcŃional; după aceea, a abordat domeniul
calculatoarelor şi în special al reŃelelor de calculatoare, în spiritul conceptului de „reŃea
galactică”: oricine să poată avea acces la date, din orice loc. Apoi, alte reŃele au dorit să se
conecteze la ARPANet; pentru a se rezolva problema conectării între calculatoare diferite şi
eventual incompatibile, ARPA a elaborat seturi de reguli, numite protocoale.
68 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
În 1982 ARPANet s-a separat de MILNet (reŃeaua militară a SUA). ARPANet a rămas
pentru uzul cercetătorilor civili, în timp ce MILNet era reyervată exclusiv în scopuri militare.
Deşi cele două reŃele erau separate, schimbul de informaŃii între ele rămăsese posibil, iar
conexiunea astfel stabilită a primit numele de Internet (Internetwork System). La acest
sistem au început să se conecteze alte reŃele de calculatoare, private, comerciale sau
publice – aparŃinând colegiilor, universităŃilor, etc., astfel încât mărimea reŃelei a crescut din
ce în ce mai mult.
În Europa, preocupările din domeniu datează din 1984, când au fost făcute primele
experimente, în ElveŃia, la Centrul European pentru Cercetări Nucleare. S-a constituit astfel
mai întâi reŃeaua militară MINet, şi apoi alte reŃele, ale universităŃilor sau marilor corporaŃii,
după care s-a ajuns la necesitatea de a le interconecta. Astfel, şi ele s-au lipit la sistemul
existent deja în SUA, prin conectări intercontinetale, via satelit.
Un pas de asemeni important în dezvoltarea reŃelei a fost făcut în anul 1986, când
FundaŃia NaŃională pentru ŞtiinŃă (NSF) din SUA a conectat la Internet cinci
supercalculatoare, constituind o reŃea numită NSFNet. Această reŃea, destinată în primul
rând stabilirii unei conexiuni între centrele de cercetare din SUA, a devenit suportul
Internet-ului în SUA, deoarece aceste supercalculatoare ofereau o putere de calcul şi o
viteză de comunicare mult superioare sistemelor obişnuite, care au îmbunătăŃit considerabil
calitatea traficului global în reŃea. Acest principiu a fost apoi extins, şi alte supercalculatoare
au continuat să fie conectate, constituindu-se în infrastructură pentru alte zone geografice.
Actualmente, ritmul cu care se măreşte Internet-ul este foarte rapid: cca. 1 milion de noi
utilizatori în fiecare lună. S-a estimat că în anul 2000, cca. 7.5% din comerŃ se desfăşoară
pe cale electronică, fiind astfel vehiculaŃi 600 mld. USD. Pentru a se îmbunătăŃi acest
proces, se lucrează pe următoarele direcŃii:
- crearea unor extensii hardware pentru codificarea informaŃiilor privitoare la tranzacŃii
comericiale;
- introducerea monedei electronice (e-cash), ca pseudo-valută; banii sunt transferaŃi
dintr-un cont în altul folosind un modem şi un software specific;
- perfecŃionarea tehnologiei semnăturilor digitale, ca modalitate de recunoaştere unică a
persoanelor; aceste semnături vor fi eventual memorate pe cartele electronice, al căror
principiu de construcŃie se perfecŃionează din ce în ce mai mult, apropiindu-se de
caracteristicile unui minicalculator. Astfel, cartelele electronice vor avea un mic
procesor, pe 8 biŃi, 28 KB ROM şi 256 bytes RAM şi chiar o interfaŃă de programare
standardizată.
ReŃeaua este unică nu numai prin ritmul de extindere, foarte accelerat, ci şi prin forma
specifică de organizare. Astfel, Internet-ul este descentralizat, ca formă de control există o
organizaŃie, ISOC (Internet Society) a utilizatorilor Internet, care însă are un caracter
complet voluntar , scopul ei fiind acela de a gestiona tehnic Internet-ul şi de a standardiza
tehnologia folosită la conectare, comunicare şi lucru pe Internet.
Pentru întreŃinerea acestui sistem de interconectare de reŃele plătesc cei care folosesc
reŃeaua; cei care stabilesc conexiunea la reŃea sunt răspunzători pentru ea. Nu există o
autoritate centrală sau un organism guvernamental responsabil pentru reŃea în ansamblu.
Pentru ca cineva să se conecteze la reŃea este suficient să se conecteze la cel mai
apropiat nod de reŃea şi să plătească pentru conexiunea făcută; acest lucru este avantajos
pentru colegii mari, universităŃi, companii mari. Indivizii izolaŃi ar putea considera că
legătura este prea costisitoare; de aceea au apărut distribuitorii de servicii Internet:
INTERNET – Prezentare, servicii, facilităŃi 69
companii care plătesc costurile mari ale legăturii şi apoi închiriază timp pe sistemele lor
altora care doresc acces la Internet.
Prin Internet sunt accesibile o multitudine de operaŃii: comunicarea cu oameni din toată
lumea pe orice subiect; căutarea de informaŃii legate aproape de orice subiect posibil;
transferul de fişiere aflate la distanŃă pe calculatorul propriu. Există însă şi o serie de păreri
greşite despre Internet, provenite în general dintr-o cunoaştere superficială a principiilor
reŃelei:
- Anonimatul în reŃea: Când se trimit mesaje prin e-mail sau se participă la chat-uri, nu
este vorba de un anonimat decât în aparenŃă; administratorii servere-lor pot afla cu
uşurinŃă cine a trimis mesajul şi de pe ce maşină; mai mult, unele servere Ńin minte toŃi
utilizatorii care le-au accesat, prin aşa-numitele “cookies” – fişiere cu informaŃii
persistente despre clienŃi.
- ReŃeaua (aproape) infinită: Actualmente se apropie de sfârşit cea mai importantă
resursă a reŃelei, şi anume numerele de reŃea. Schema numerică actuală, care stă la
baza atribuirii numerelor de IP (Internet Protocol) se va completa la începutul mileniului
următor. Această schemă, pe 32 de biŃi, are forma:
xxxx.xxxx.xxxx.xxxx
Teoretic ar fi vorba de 4.3 miliarde de adrese dar în practică ierarhiile de servere,
alocarea ineficientă din primii ani ai dezvoltării Internet-ului şi numărul enorm de adrese
rezervate au redus numărul practic de adrese la 15-20% din această valoare. Membrii
IETF (Internet Engineering Task Force) lucrează la rezolvarea acestei probleme,
concepînd un nou protocol de alocare a adreselor, care foloseşte adrese pe 128 biŃi.
Această modalitate de lucru ar trebui să fie suficientă în continuare, deoarece
presupune crearea de mai mult de 1500 de adrese diferite pentru fiecare metru pătrat
al planetei.
- Se poate găsi orice informaŃie din orice domeniu: Da, dar nu întotdeauna căutarea
merită. InformaŃiile nu sunt indexate, deci pot fi găsite şi foarte multe lucruri care nu ne
interesează. Pentru o căutare eficientă, trebuie folosită corect logica booleană.
- Frica de hacker-i: Este mai complicat decât pare să spargi o parolă. Statistic, s-a
demonstrat că numai 3% din pericolele ce ameninŃă reŃeaua se datorează acŃiunii
hacker-ilor; un pericol mult mai mare îl constituie, de exemplu, angajaŃii care introduc
rutine distructive în scopul autoprotejării.
- Controlul reŃelei = controlul lumii: Se discută despre extinderea războiului electronic
spre “cyberwar” – atacuri care ar pune în pericol siguranŃa naŃională a unui stat şi
prevenirea lor. Se solicită alocarea de fonduri pentru cercetarea modului în care viruşii
pot lovi structura informatică a inamicului şi modul lor de implantare, eventual prin
reŃea. În timpul războiului din Golf, o parte din calculatoarele armatei americane au fost
infectate de un virus care se transmitea prin intermediul unei versiuni de Solitaire; au
fost afectate numai serviciile de logistică - au apărut câteva probleme legate de
organizarea aprovizionării, până la devirusare. De asemeni, nu se ştie exact care este
rezistenŃa reŃelei în cazul unui atac nuclear – câte servere ar trebui distruse pentru ca
reŃeaua să nu mai funcŃioneze.
70 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ

3.3. Sistemul de adrese INTERNET


Adresele sunt o metodă de a identifica în mod unic o zonă a reŃelei sau un calculator legat
la reŃea. Structura unei adrese INTERNET este:
userID@domeniu, unde:
userID = identificatorul (numele) utilizatorului;
domeniu = precizează diferitele nivele de organizare; fiecare două nivele ale domeniului se
separă prin punct. În acest mod putem identifica unde este situat un calculator sau o reŃea.
Când avem mai multe domenii conectate împreună, numele lor se plasează de la stânga la
dreapta, de la cel mai specific la cel mai general. Domeniile de pe nivelul cel mai general
pot fi de natură organizaŃională sau geografică:
- dacă domeniul este de pe teritoriul SUA, va fi alcătuit din 3 litere, fiind de natură
organizaŃională – arată cărui tip de organizaŃie îi aparŃine calculatorul respectiv:
.com : entităŃi comerciale;
.edu : instituŃii educaŃionale;
.gov : instituŃii guvernamentale;
.mil : instituŃii militare;
.net : resurse de reŃea;
.org : organizaŃii non-profit;
.int : instituŃii internaŃionale.
- dacă domeniul este din afara SUA, va fi de natură geografică, fiind alcătuit din 2 litere,
care simbolizează indicativul Ńării, în aceeaşi manieră ca indicativele automobilistice.
.au : Australia .ro : Romaânia
.fr : FranŃa .de : Germania
.it : Italia .ca : Canada
.ru : FederaŃia Rusă .gr : Grecia
.uk : Marea Britanie .jp : Japonia, etc.
Această adresă corespunde de fapt unei adrese numerice, pe 32 de biŃi, cunoscută sub
numele de adresă IP (Internet Protocol). Adresa IP este formată din 4 numere de câte 3
cifre, separate prin punct şi fiecare corespunzînd unui octet; când se foloseşte un nume de
domeniu, acesta este automat tradus în adresa IP corespnzătoare.
Trebuie de asemeni să se facă distincŃia între cele două tipuri de adrese utilizate în
Internet:
- adresele utilizatorilor individuali: aparŃin de obicei persoanelor, şi sunt folosite cu
precădere pentru trimiterea şi recepŃionarea mesajelor de poştă electronică; au forma
generală prezentată mai sus,
userID@domeniu
Exemplu:
Ipopescu@mail.com
- adresele calculatoarelor conectate în permanenŃă la Internet; sunt folosite pentru a
accesa aceste calculatoare şi a citi informaŃia de pe ele, organizată în pagini de hyper-
text (HTML); au forma generală
http://domeniu/director/fişier
cu următoarea semnificaŃie:
- http: este numele protocolului utilizat de calculatorul respectiv; pot exista şi alte
protocoale în afară de acesta, diferite în general prin scopul utilizării;
INTERNET – Prezentare, servicii, facilităŃi 71
- domeniu: este structurat pe mai multe nivele de semnificaŃie, separate între ele
prin punct, şi care se indică în ordine, de la general spre particular;
- director: pe calculatorul localizat, se precizează calea spre fişierul pus în reŃea
(directoarele din care acesta face parte);
- fişier: este numele efectiv al fişierului pus în reŃea.
Exemplu:
http://www.chip.ro/chip9074/netsurfing/cuprins.html

3.4. Moduri de conectare la Internet; protocoale


În principal, există două tipuri de acces la Internet: direct, şi indirect, prin intermediul
legăturilor telefonice cu un distribuitor de servicii.
Accesul direct oferă calea de conexiune cea mai rapidă şi mai liberă la Internet, dar şi
cea mai costisitoare. Acest tip de legătură se foloseşte pentru a deservi o reŃea locală
de calculatoare, aparŃinând de obicei unei instituŃii mari, care îşi poate permite costurile
implicate, şi presupune existenŃa unor dispozitive hardware speciale:
- un gateway: poartă spre Internet proprie, care menŃine legătura de obicei prin
satelit;
- un router: gestionar de mesaje, care controlează accesul membrilor reŃelei locale la
Internet;
- liniile efective de comunicaŃie: prin satelit, sau linii telefonice obişnuite.
Accesul indirect, printr-un distribuitor de servicii, este mai restrictiv din toate punctele
de vedere. Singurul avantaj este cel al preŃului, care poate fi suportat de utilizatorul
obişnuit, percepându-se sub forma unei taxe lunare, care variază de la câŃiva dolari la
câteva sute de dolari – în funcŃie de serviciile care se oferă. Un prim dezavantaj este
însă viteza de transfer al informaŃiilor – considerabil diminuată, iar celălalt dezavantaj îl
constituie limitarea serviciilor. Astfel, utilizatorul nu va avea acces la toate resursele
Internet, sau va avea acces la ele numai în anumite perioade de timp – în funcŃie de
natura abonamentului pentru care optează.
Pentru realizarea acestui tip de conexiune, dispozitivul hardware necesar este
modem-ul (MOdulator – DEModulator). Scopul său este de a asigura interfaŃa între
calculator şi liniile telefonice, prin două operaŃii de bază:
- modularea: transformarea semnalului digital provenit de la calculator în semnal
analogic, care se poate transmite prin linia telefonică;
- demodularea: procesul invers.
Modemul poate fi realizat în două variante constructive:
- intern: conectat în interiorul calculatorului, direct pe placa de bază;
- extern: în afara carcasei calculatorului, conectat la acest prin cablu.
Principala caracteristică a modem-ului, care defineşte nivelul său de performanŃă,
este rata de transfer (măsurată în biŃi/secundă – bps) – adică viteza de a trimite şi
recepŃiona date. Deşi modem-ul poate avea rate de transfer până la 56.000 bps (direct
proporŃionale cu preŃul său), la achiziŃionarea unui modem trebuie să se Ńină cont de
faptul că liniile telefonice obişnuite nu suportă o rată de transfer mai mare de 14.400
bps. Un alt element care defineşte nivelul de performanŃă al modem-ului este tipul său:
72 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
sincron, sau asincron. Modem-ul sincron asigură circulaŃia datelor pe fir la intervale
egale de timp, controlate de un semnal de ceas, emis peste conexiune; acest sistem
determină rate de transfer mai mari. Modem-ul asincron realizează transmiterea datelor
la intervale neregulate de timp; deşi rata de transfer este mai mică, avantajul este dat de
preŃul scăzut şi de faptul că aceast tip de comunicaŃie este de asemeni mai adecvat
pentru liniile telefonice obişnuite.
Un alt element de caracterizare a conexiunii la Internet, este tipul de cont pentru care
optează utilizatorul. În principal, există două variante:
1) cont shell
2) cont SLIP / PPP.
Alegerea unui cont shell este varianta ieftină, adecvată atunci când nu se urmăreşte o
utilizare intensă a Internet-ului. În acest caz, prin modem, utilizatorul îşi conectează
calculatorul la server-ul furnizorului de servicii, care va reprezenta astfel legătura sa cu
Internet-ul. Prin intermediul unui program „emulator de terminal”, calculatorul
utilizatorului se transformă într-un terminal conectat la server-ul furnizorului de servicii,
cu care este posibilă doar comunicarea (trimiterea / primirea de date). Prin urmare,
utilizatorul nu va putea executa programe pe calculatorul său, şi nici nu va putea copia
direct informaŃii de pe Internet, operaŃiile de acest tip făcându-se mai întâi pe server-ul
furnizorului de servicii, într-un spaŃiu special alocat fiecărui utilizator. Astfel utilizatorul
obŃine un „cont” pe server-ul furnizorului, pe care îl accesează folosind o parolă, iar
toate operaŃiile pe care doreşte să le facă sunt strict dependente de acest server.
Un cont de tip SLIP / PPP garantează în schimb o conexiune totală la Internet, care
însă nu este permanentă. Prin acest tip de conexiune, legătura cu Internet-ul se face
chiar de pe calculatorul utilizatorului, astfel încât acesta controlează total programele şi
resursele pe care le foloseşte. În acest caz, utilizatorul va primi în mod automat şi o
adresă de IP, pentru identificarea calculatorului în reŃea. Avantajele unei astfel de
conexiuni sunt indiscutabile, dar şi preŃul creşte semnificativ.

3.5. Sistemul de operare UNIX


Sistemul de operare folosit de obicei în cazul reŃelelor de calculatoare conectate la
Internet, sau pentru lucrul în conturi shell, este UNIX. Acesta este un sistem de operare
folosit pe o gamă largă de calculatoare, de la cele mainframe la calculatoarele
personale, care acceptă operarea multitasking şi este ideal pentru aplicaŃiile cu mai
mulŃi utilizatori.
UNIX a fost scris în limbajul de programare C, cu o mare portabilitate şi, ca şi C, este
produsul celor de la AT&T Bell Laboratories. UNIX este un mediu de programare intuitiv,
cu o filosofie unică de programare. Cu peste 200 de comenzi, mesaje de erori
neadecvate şi o sintaxă criptică a comenzilor, UNIX impune totuşi dificultăŃi utilizatorilor
ocazionali şi fără o pregătire tehnică sofisticată. Odată cu dezvoltarea programelor de
tip shell pentru UNIX, sistemul de operare poate juca un rol mai amplu în dezvoltarea
calculatoarelor.
Avantajele sistemului sunt evidente: a fost realizat ca un sistem cu mai mulŃi utilizatori
şi, datorită capacităŃii de lucru multi-tasking, poate executa mai multe funcŃii la un
INTERNET – Prezentare, servicii, facilităŃi 73
moment dat. Deoarece viitorul lucrului cu calculatoare personale pare a consta în
conectarea staŃiilor de lucru la minicalculatoare grupate şi la calculatoare mainframe,
sistemele de operare UNIX au şanse de a le înlocui pe cele DOS.
Deoarece firmei Bell Laboratories i-a fost interzis să comercializeze sistemul UNIX,
prin reglementările anti-trust din AT&T, UNIX a fost oferit pe gratis colegiilor şi
universităŃilor din toată America de Nord, începînd cu 1976. În 1979 Unversitatea din
Berkeley California a dezvoltat o versiune de UNIX pentru calculatoarele VAX. Foarte
agreat în mediile tehnice şi de inginerie, Berkeley UNIX a dus la alte versiuni care au
fost disponibile pe piaŃă. La începutul anilor 80, AT&T a câştigat dreptul de a vinde
sistemul şi a lansat în 1983 System V. Prin System V, AT&T stabileşte un set de
standarde UNIX numite System V Interface Definition (SVID), către care se îndreaptă
majoritatea sistemelor UNIX şi care sunt solicitate spre achiziŃionare de marile
corporaŃii. IBM a adoptat standardul SVID pentru propria lui versiune de UNIX.
UNIX se bucură de cea mai mare acceptare în lumea universitară. Câteva dintre
avantajele lui majore sunt:
• Compatibilitate: UNIX este răspîndit pe sistemele cele mai diverse, de la
calculatoare personale la calculatoare puternice. Deci, programele realizate pot fi
transportate uşor de la un sistem la altul. Nu există firmă serioasă de calculatoare
care să nu livreze sistemul UNIX pe produsele ei.
• Conectivitate: UNIX s-a dovedit o gazdă primitoare pentru protocoalele TCP/IP (şi
cele înrudite cu ele), care permit intrarea în Internet. Astfel, UNIX suportă
conectarea în reŃele de calculatoare şi aplicaŃiile de poştă electronică, transfer de
fişiere la distanŃă, conectarea la noduri îndepărtate, etc.
• AplicaŃii: Sfera aplicaŃiilor bazate pe UNIX este în continuă expansiune: aplicaŃii
ştiinŃifice şi inginereşti, proiectare asistată de calculator, producŃie asistată de
calculator, dezvoltarea programelor (CASE – Computer Aided Software
Engineering), aplicaŃii multimedia şi aplicaŃii tranzacŃionale.
• Conceptul de conductă (pipe): Este o inovaŃie importantă promovată de UNIX, care
permite transmiterea directă a unor date între două procese, eliminînd astfel
fişierele disc intermediare, pentru a face comunicarea. Astfel, servicii relativ
complexe pot fi realizate prin compunerea unor funcŃii simple, implementate ca
programe de mici dimensiuni. În plus, se elimină secŃiunile duplicate, care ar apare
inerent în unele programe.
• Orientarea evidentă către prelucrarea textelor: Prelucrarea textelor a constituit,
alături de dezvoltarea programelor, un Ńel vizat încă din fazele incipiente ale UNIX-
ului. Exemple ar putea fi: sead – editor de texte programabil (utilizatorul îl poate
adapta uşor preferinŃelor sale), awk – multe facilităŃi de prelucrare a textelor,
apelabile în maniera proprie limbajelor de programare.
Similar cu MS-DOS, UNIX posedă un utilitar de gestionare a comenzilor într-o formă
vizuală, urmînd modelul lui Norton Commander: Midnight Commander (MC). În plus, are
şi o interfaŃă grafică puternică, numită XFree86, în care se pot rula o serie de aplicaŃii
atractive. O variantă a sa foarte răspândită este XLinux, care lucrează într-un sistem de
fişiere DOS.
Ca şi celelalte sisteme de operare, UNIX foloseşte pentru păstrarea informaŃiilor pe
disc structurile de directoare şi fişiere. Atât directoarele, cât şi fişierele sunt identificate
prin numele lor; directoarele fiind organizate în aceeaşi structură arborescentă ca la
74 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
sistemul de operare MS-DOS. În mod diferit faŃă de DOS, pentru introducerea path-
urilor (a căii) este folosit caracterul “/”; nu există unităŃi de disc asemănătoare cu cele
din DOS. Pentru cuplarea la sistem a unor device-uri, ca unităŃile de dischetă sau CD-
ROM, se foloseşte comanda „mount”. Astfel, ceea ce în MS-DOS se identifica prin:
\imagini\film\poza1.bmp
în UNIX se identifică prin:
/imagini/film/poza1.bmp

3.5.1. Comenzi de lucru cu directoare


1) MKDIR:
sintaxă: mkdir nume-director
efect: Se creează un nou director cu numele specificat, ca subdirector al celui curent.

2) RMDIR:
sintaxă: rmdir nume-director
efect: Se şterge directorul cu numele specificat.

3) CD:
sintaxă: CD nume-director
CD ..
CD
efect: Se schimbă directorul curent.
A doua comandă are ca efect trecerea în directorul părinte al celui curent; a treia
comandă are ca efect trecerea directă în directorul “home” – directorul de bază al
utilizatorului.

4) LS:
sintaxă: ls [opŃiuni] [nume-director]
efect: Listează conŃinutul directorului specificat prin <nume-director>.
Dacă nu precizăm nici un nume de director, va fi listat conŃinutul directorului curent.
Sunt disponibile următoarele opŃiuni:
- f : pentru a se afişa tipul fişierelor:
/ : pentru directoare;
* : pentru fişiere executabile;
nici un caracter : pentru fişiere normale.
- a : pentru a lista toate fişierele (inclusiv cele ascunse, al căror nume începe cu
“.”, şi care nu sunt vizibile la o listare obişnuită;
- l : Pentru a se obŃine o listare mai detaliată a fişierelor, incluzînd lungimea în
octeŃi, data şi ora creerii lor, drepturile de acces şi posesorul lor.

5) PWD:
sintaxă: pwd
efect: Se afişează directorul de lucru la un moment dat (directorul curent).
INTERNET – Prezentare, servicii, facilităŃi 75
3.5.2. Comenzi de lucru cu fişiere
1) CP:
sintaxă: cp fişiere-sursă director-destinaŃie
efect: Se copie fişierul sau fişierele al căror nume a fost precizat în directorul precizat.
Directorul curent se specifică de obicei folosind simbolul “.”. Pentru a copia mai multe
fişiere simultan, se poate folosi caracterul “*”, care înlocuieşte oricâte caractere din
numele unui fişier sau director.

2) MV:
sintaxă: mv nume-sursă nume-destinaŃie
efect: Face redenumire sau mutare, după caz:
- dacă nume-destinaŃie este un director, atunci fişierele specificate în directorul sursă
sunt mutate în noul direcor specificat;
- dacă nume-destinaŃie este un fişier, atunci fişierele specificate sunt redenumite cu
numele nou.

3) RM:
sintaxă: rm nume-fişiere
efect: Se şterg fişierele specificate.

4) CAT:
sintaxă: cat nume-fişier
efect: Listează conŃinutul fişierului specificat; se realizează o listare continuă.

5) MORE:
sintaxă: more nume-fişier
efect: Listează conŃinutul fişierului specificat; se realizează o listare pagină cu pagină.

6) LESS:
sintaxă: less nume-fişier
efect: Listează conŃinutul fişierului specificat; se realizează, la fel ca la MORE, listarea
pagină cu pagină, cu posibilitatea în plus de a naviga prin fişierul respectiv. În acest tip
de vizualizare sunt disponibile următoarele comenzi:
q – pentru a ieşi din listarea respectivă;
Space – pentru a trece rapid la pagina următoare;
↑, ↓ - pentru a trece la linia următoare din fişier.

3.5.3. Comenzi utile pentru lucrul în reŃea


1) CLEAR:
sintaxă: clear
efect: Şterge ecranul şi mută cursorul în colŃul din stânga – sus al acestuia.

2) W, WHO, USERS:
sintaxă: w
who
users
76 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
efect: Determină afişarea pe ecran a listei utilizatorilor prezenŃi în reŃea la un moment
dat şi diferite detalii despre aceştia.

w – prezintă cele mai multe detalii: “USER” - numele de cont al tuturor utilizatorilor;
“TTY” – terminalul; “FROM” – identificarea calculatorului de la care s-a făcut
conexiunea; “LOGIN” – momentul conectării; “IDLE” – de cât timp utilizatorul nu a mai
introdus nici o comandă; “JCPU”, “PCPU” – informaŃii referitoare la încărcarea
procesorului; “WHAT” – ce proces (program sau comandă) rulează la terminalul
respectiv.
who – prezintă numai informaŃiile din coloanele “USER”, “TTY”, “LOGIN”.
users – prezintă numai informaŃiile din coloana “USER”.

3) FINGER:
sintaxă: finger nume-utilizator
efect: Afişează informaŃii mai detaliate despre un anume utilizator (nu neapărat
conectat la reŃea în momentul respectiv): numele complet, de cât timp este conectat,
eventual numărul de telefon, drepturile pe care le are în reŃea şi conŃinutul a două fişiere
din directorul rădăcină al utilizatorului: .project (arată la ce proiect lucrează utilizatorul în
acel moment) şi .plan (conŃine informaŃii tipărite de utilizator, a căror afişare acesta
consideră că ar fi utilă în momentul în care cineva ar cere detalii suplimentare despre
el).
Dacă dăm comanda fără parametri, putem vedea lista tuturor utilizatorilor de pe
Server-ul local; un efect similar se poate obŃine atunci când specificăm numai un nume
de Server după comanda “finger”, şi nu numele explicit al unui utilizator.

4) WRITE:
sintaxă: write nume-utilizator [terminal]
efect: Oferă posibilitatea de a transmite un text unui utilizator activ.
Scrierea mesajului se încheie prin combinaŃia de taste <CTRL> + <D>. Textul va
apare afişat pe monitorul destinatarului. Dacă acesta are deschise simultan mai multe
terminale, putem specifica la care dintre acestea să apară mesajul respectiv folosind
parametrul [terminal].

5) TALK:
sintaxă: talk nume-utilizator [terminal]
efect: Se stabileşte o legătură interactivă cu un alt utilizator, care dă posibilitatea
desfăşurării on-line a unui dialog.
În momentul în care dăm comanda, utilizatorul apelat primeşte la terminalul său un
mesaj de avertizare; el trebuie să răspundă cu o comandă similară, în care specifică
însă numele apelantului şi în acest mod legătura este stabilită, lucru marcat de apariŃia
mesajului “Connection established” la ambele terminale.
Pentru încheierea dialogului, trebuie ca unul dintre cei doi participanŃi să introducă
combinaŃia <CTRL> + <C>.

6) PING:
sintaxă: ping nume-server
INTERNET – Prezentare, servicii, facilităŃi 77
efect: Permite să aflăm dacă un sistem (Server) aflat la distanŃă este disponibil la
momentul respectiv pentru a fi accesat din reŃea. De fapt, este transmis un scurt mesaj
nodului de reŃea aflat la distanŃă, prin care i se cere acestuia să răspundă. Dacă se
primeşte răspuns, înseamnă că nodul respectiv este disponibil. Mesajul “Timed request
out” indică faptul că nodul respectiv nu este acesibil.

7) PASSWD:
sintaxă: passwd
efect: Permite schimbarea parolei pentru contul curent (operaŃie necesară, pentru a se
menŃine secretul acesteia – o parolă care nu este schimbată de mult timp poate fi
descoperită şi spartă mai uşor de către eventualii “hacker-i”). Procedura de schimbare
a parolei se desfăşoară în modul următor: se tipăreşte întăi parola curentă a contului
(pentru identificare) după care se tipăreşte noua parolă, care va deveni în acest mod
activă.

VI, JOE, PICO : Editoare UNIX disponibile de obicei în sistem pentru lucrul cu fişiere.

3.6. Servicii INTERNET


3.6.1. Poşta electronică (e-mail)
Este unul dintre serviciile cele mai utilizate ale Internet-ului, care permite trimiterea de
mesaje aproape oricât de lungi sau complexe (inclusiv imagini, sunet, animaŃie etc.),
aproape instantaneu, oricărui destinatar, situat oriunde pe glob, cu unica condiŃie ca acesta
să fie conectat la Internet şi să aibă cont de e-mail pe un server specializat în acest scop.
La ora actuală, este cea mai rapidă şi mai ieftină metodă de transmitere a corespondenŃei.
Un posibil dezavantaj este însă acela legat de confidenŃialitatea mesajelor, care este
relativă – oricine, suficient de motivat şi cu un nivel mediu de cunoştinŃe de informatică,
poate citi mesajele de e-mail dintr-un cont în care nu are acces (în primul rând,
administratorul de reŃea - care însă va face acest lucru numai în situaŃii deosebite, când
este absolut necesar pentru buna funcŃionare şi integritate a reŃelei).
Editarea şi expedierea mesajelor se face folosind aşa-numitele „utilitare de e-mail”,
existente în două variante: utilitare în mod text (cele mai cunoscute fiind MAIL şi PINE),
disponibile acolo unde accesul la Internet este tot în mod text – prin linii de comandă, şi
utilitare grafice – care pot fi folosite sub browser-ele grafice.

MAIL: Este un utilitar standard pentru poştă electronică, prezent în majoritatea


sistemelor UNIX. Pentru a intra în acest utilitar se tastează comanda “mail”; în acest
mod se afişează o listă cu toate mesajele primite şi se aşteaptă o comandă. Câteva
dintre comenzile disponibile sunt:
- pentru afişarea conŃinutului unui mesaj: Se apasă succesiv tasta <Enter>; alte
posibilităŃi: se tastează numărul mesajului din listă, sau se tastează “+” pentru a
lista mesajul următor, respectiv “-“ pentru a lista mesajul precedent;
- pentru a şterge un mesaj: Se foloseşte comanda “d”, indicînd apoi numărul
mesajului pe care dorim să îl ştergem. În acest mod mesajul este de fapt marcat
78 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
pentru ştergere; el poate fi demarcat dînd comanda “u” şi numărul mesajului; altfel,
la ieşirea din program mesajul este şters definitiv de pe disc.
- pentru a salva un mesaj: Se foloseşte comanda “s”, indicînd apoi numele fişierului
sub care dorim să salvăm mesajul pe disc.
- pentru a răspunde la un mesaj: Se foloseşte comanda “r”; adresa destinatarului va
fi automat încărcată de la mesajul primit căruia îi răspundem.
- pentru a trimite un nou mesaj: Se foloseşte comanda “m”; apoi se cere
introducerea următoarelor informaŃii:
“To:” - se tipăreşte adresa persoanei căreia dorim să îi transmitem mesajul;
“Subj:” – se introduce subiectul mesajului;
“Cc:” – dacă dorim să trimitem copii ale mesajului către alŃi utilizatori;
În continuare se tastează mesajul dorit. Pentru a încheia editarea şi a trimite
mesajul se foloseşte combinaŃia de taste <CTRL> + <D>. Pentru a împiedica acest
lucru, dacă ne-am răzgândit, se foloseşte de două ori combinaŃia de taste <CTRL>
+ <C>.
- pentru a ieşi din program: Se foloseşte comanda “exit”.

PINE (Program for INTERNET News and Email): Este un utilitar ceva mai
perfecŃionat pentru trimiterea de mesaje prin poştă electronică, realizat la Universitatea
din Washington. Pune la dispoziŃia utilizatorului un meniu principal şi în partea de jos a
ecranului, o listă de comenzi disponibile. Structura meniului principal este:
- ? : Help – pentru a accesa manualul de utilizare pentru PINE;
- C: Compose Message – pentru compunerea şi trimiterea unui mesaj; se
procedează analog cu MAIL; se vor completa în acelaşi mod informaŃiile cerute:
- To: se introduce adresa INTERNET a destinatarului; se pot introduce
simultan mai multe adrese, obligatoriu separate prin virgulă;
- Cc: are aceeaşi funcŃie cu “To:”, având rolul de a permite trimiterea de copii
ale mesajului (Carbon Copy) către celelalte adrese specificate aici;
- Attchmnt: dacă dorim să ataşăm mesajului câteva fişiere separate, numele
lor va fi specificat aici;
- Subject: se introduce subiectul mesajului;
- Message Text: Se introduce textul efectiv, prin apelarea unui editor de
texte incorporat în PINE, care permite scrierea. Pentru trimiterea efectivă a
mesajului, se tastează după aceea combinaŃia de taste <CTRL> + <X>.
- I: Folder Index – conŃine lista mesajelor din dosarul curent.
- L: Folder List – conŃine lista tuturor mesajelor, din toate dosarele; exisă 3 dosare
predefinite, dar pe lângă acestea pot fi create şi alte dosare:
- INBOX: conŃine lista mesajelor primite;
- Sent-mail: conŃine lista mesajelor trimise;
- Saved-mail: conŃine lista mesajelor salvate.
- A: Adress Book – permite crearea unei agende cu adrese INTERNET, cu
posibilitatea de a apela adresele direct, prin intermediul unui nume sau al unei
porecle, atunci când dorim să trimitem mesajul. Nu mai este nevoie să scriem
întreaga adresă, lucru în general dificil, datorită structurii relativ complicate a
acestora.
- S: Setup – pentru reconfigurarea parametrilor PINE;
- Q: Quit – pentru ieşirea din meniul PINE.
INTERNET – Prezentare, servicii, facilităŃi 79
Utilitarele grafice de e-mail au apărut ulterior, odată cu dezvoltarea browsere-lor
grafice, şi sunt în general mai uşor de utilizat, respectând însă principiile de lucru ale
utilitarelor text iniŃiale. La ora actuală există o gamă foarte largă de astfel de utilitare,
rămânând la alegerea utilizatorului folosirea oricăruia dintre ele. Cei mai cunoscuŃi
„clienŃi de e-mail” de acest tip sunt:
- Eudora Light
- Eudora Pro
- Lotus Notes
- Microsoft Exchange Se instalează implicit odată cu browser-ul Internet
- Microsoft Outlook Explorer.
- Netscape Communicator Se instalează implicit odată cu browser-ul Netscape
Communicator.
- Pegasus Mail
- Pronto Mail Pro
- Quickmail Pro
- Transsoft Mail Control Pro
Pe lângă aceştia, orice server de e-mail (pe care este posibilă crearea unui cont de e-
mail – de obicei gratuită) are prorpiul său client de e-mail prin care utilizatorii îşi folosesc
conturile create. Pe Internet există foarte multe astfel de servere – cele mai celebre
fiind:
- Hotmail www.hotmail.com
- Mail www.mail.com
- Yahoo mail www.yahoo.com
- America on Line www.aol.com

3.6.2. AplicaŃii ale poştei electronice


a) Listele de distribuŃie:
Unul dintre conceptele de bază în jurul căruia a fost dezvoltat Internetul este schimbul
liber de idei şi informaŃii, pe cele mai variate subiecte de interes. În acest scop
funcŃionează listele de distribuŃie, care pot acoperi cele mai variate domenii. O listă de
distribuŃie este alcătuită practic dintr-o listă de adrese de e-mail ale unor utilizatori care
doresc să primească în mod regulat informaŃii despre un anumit subiect, şi s-au abonat
în acest scop la lista respectivă.
Pentru abonare la o listă de distribuŃie, utilizatorul trebuie de obicei să completeze un
formular şi să îl trimită (operaŃia „Submit”) unei persoane reale care va prelucra cererea
respectivă, sau unui program care va prelucra cererea automat, de tipul Listserv.
ApartenenŃa la o listă de distribuŃie este gratuită.

b) Grupurile de discuŃii:
Un grup de discuŃie este alcătuit dintr-un număr variabil de mesaje, care sunt primite
regulat de la un program de tipul Listserv, sau de la un administrator al unei liste de
distribuŃie.
Atunci când cineva este interesat de subiectul analizat de un grup de discuŃii
oarecare, el se abonează la acel grup trimiŃând un mesaj de e-mail la „adresa de
80 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
abonare” a grupului respectiv. Începând din acel moment, el va primi regulat în contul
său de e-mail toate informaŃiile care circulă în cadrul grupului de discuŃii şi va putea
trimite propriile sale mesaje, exprimând opiniile sale, folosind în acest scop „adresa de
difuzare” a grupului. Prin urmare, este esenŃial să nu se facă confuzii între adresa de
abonare şi adresa de difuzare, pentru a se împiedica trimiterea de mesaje inutile şi
supărătoare la toŃi membrii grupului.

c) Grupurile de ştiri (USENET):


Grupurile de ştiri sunt foarte asemănătoare cu grupurile de discuŃii, şi funcŃionează
având ca suport reŃeaua USENET (Users Network) – conectată la Internet.
ReŃeaua USENET este în principal, mediul prin care ştirile sunt transmise rapid între
diferite adrese Internet (către un număr mare de utilizatori), fiind, de asemeni, o colecŃie
de grupuri de discuŃii care funcŃionează ca un buletin informativ gigantic. Este de
asemeni gratuită şi publică, în sensul că oricine poate face adnotări sau comentarii pe
marginea ştirilor citite.
Grupurile de ştiri se bazează însă doar parŃial pe serviciul de e-mail (numai pentru a
se contacta direct abonaŃii), în rest, fluxul de ştiri putând fi accesat prin rularea unor
programe speciale în acest scop, numite “newsreaders”.
Grupurile de ştiri sunt caracterizate de câte un nume, format din mai multe
componente, separate prin “.”, care descriu categoriile în care se integrează grupul
respective, începând cu cea mai generală categorie (indicat la început, în stânga, şi
continuând spre categorii din ce în ce mai particulare). Câteva exemple de categorii
generale (aflate pe cel mai înalt nivel ierarhic) sunt:
alt Grupuri alternative
biz Afaceri
comp Despre computere
k12 Despre educaŃia copiilor
misc Diverse
news Ştiri Usenet şi informaŃii
rec Recreative
sci ŞtiinŃă
soc Sociale
talk Subiecte controversate
bionet Biologie
hiv Virusul HIV
ieee Institutul inginerilor din domeniul electric şi electronic – organizaŃia de
elaborare a standardelor
cnn Cable News Network

3.6.3. Găsirea informaŃiilor


Una dintre caracteristicile esenŃiale ale reŃelei Internet este aceea că reprezintă cea mai
mare bancă de informaŃii gratuite din lume, din cele mai diverse domenii. Problema care
ridică dificultăŃi aici este însă legată de găsirea informaŃiei necesare la un moment dat,
tocmai datorită cantităŃii foarte mari de date disponibile.
INTERNET – Prezentare, servicii, facilităŃi 81
InformaŃiile sunt stocate pe calculatoare conectate la Internet, în baze de date; prin
urmare, pentru a se putea consulta aceste informaŃii, este necesar accesul de la
distanŃă pe calculatorul care le conŃine. SoluŃia practică prin care s-a rezolvat această
problemă este dată de „tehnologia client – server”, folosită în modul următor:
- utilizatorul local, care cere o anumită informaŃie şi s-a conectat în acest scop la un
calculator la distanŃă, funcŃionează drept client;
- calculatorul care conŃine informaŃia într-o bază de date funcŃionează drept server;
- clientul nu cere întreaga bază de date (al cărei transport prin reŃea ar necesita foarte
mult timp şi ar consuma multe resurse), ci numai răspunsuri gata prelucrate, a căror
prelucrare se face pe server cu programe corespunzătoare.

a) Serviciul TELNET:
Este un program care permite conectarea la noduri de reŃea (servere) aflate la distanŃă, în
regimul de terminal al nodurilor respective (numai cu condiŃia de a avea autorizaŃia de a le
folosi – dacă avem un cont pe server-ul respectiv). Legătura se face prin intermediul unui
“port” – conexiune individuală la un sistem de calcul.
În acest mod un utilizator, cu un calculator personal, poate folosi un mainframe fără a
avea acces fizic efectiv la el, în cele mai diferite scopuri: pentru rulare de programe, pentru
căutare de informaŃii şi inclusiv pentru salvarea datelor pe hard-discul serverului, într-un
spaŃiu alocat contului existent acolo. Între cele două calculatoare se stabileşte de fapt o
conexiune directă, bidirecŃională, şi în timp real, astfel încât se tipăresc comenzi pe
monitorul calculatorului personal, acestea se transmit şi se efectuează pe server, iar
rezultatele sunt afişate tot pe monitorul calculatorului personal.
În general, lucrul în această manieră este relativ mai dificil, deoarece se face în mod
comandă (prin tipărirea de comenzi adecvate) şi nu în mod vizual (grafic) ca în cazul altor
resurse Internet.
Pentru a se realiza conexiunea cu serverul dorit, se poate proceda în două moduri:
- se dă comanda:
telnet nume-server
Exemplu:
telnet asklepios.umfiasi.ro
telnet dragon.uaic.ro
- se dă numai comanda:
telnet
prin care se apelează serviciul TELNET.
După aceea devin disponibile celelalte comenzi de lucru, cum ar fi:
open nume-server : pentru a deschide server-ul cu numele specificat (pentru a
stabili o conexiune la el);
?: pentru a obŃine lista completă a comenzilor disponibile;
close : pentru a închide o conexiune deschisă anterior;
status : afişează date despre starea programului “telnet”;
quit : pentru a ieşi din program.
Prin intermediul acestui serviciu, în afară de conectarea la diferite tipuri de servere, se
pot accesa şi alte tipuri de servicii INTERNET: de exemplu, dacă nu avem acces direct la
un program client de tip FTP, GOPHER, WHOIS, IRC etc., se poate folosi serviciul
“TELNET” pentru a ne conecta la un server de acest tip, care ulterior va putea fi folosit.
82 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ

b) Transfer de fişiere: serviciul FTP (File Transfer Protocol)


Este un program înrudit cu TELNET, orientat în special către operaŃii de management al
fişierelor şi directoarelor pe calculatoare aflate la distanŃă. Prin urmare, serviciul permite
următoarele operaŃii:
- conectarea la un sistem aflate la distanŃă;
- realizarea diferitor operaŃii cu directoare şi fişiere în sistemul respectiv;
- transferul fişierelor din sistemul respectiv spre gazda locală (operaŃia de Download);
- transferul de fişiere de pe gazda locală spre serverul aflat la distanŃă (operaŃia de
Upload).
Acest serviciu poate fi folosit în două regimuri de lucru:
- ca utilizator obişnuit: atunci când utilizatorul deŃine conturi pe ambele servere între care
face transferul, el mutînd de fapt fişiere (informaŃii) între conturile sale – de exemplu,
pentru transferul mesajelor primite dintr-un cont în altul;
- ca utilizator “anonymous”: atunci când utilizatorul nu deŃine cont pe serverul de unde
transferă informaŃia, acesta fiind de obicei un server FTP public, la care utilizatorul s-a
conectat cu numele generic “anonymous” sau “guest”. Aceasta este de obicei
modalitatea care permite în Internet accesul la calculatoare pe care utilizatorul nu
deŃine cont, dar care permit accesul public; numele de cont în care se face conectarea
este cel specificat mai sus, iar parola va fi de obicei adresa de e-mail a utilizatorului.
Serviciul FTP se poate folosi atât în mod text (cu linie de comandă) cât şi în mod grafic.
În mod text, accesul la serviciul FTP se face în două modalităŃi:
- se poate da comanda:
ftp nume-server
pentru a se deschide un anumit server FTP la care dorim accesul (de pe care dorim să
transferăm informaŃii);
- se poate da numai comanda
ftp
prin care se intră în program.
În continuare, sunt disponibile următoarele comenzi de lucru:
open nume-server : prin care se deschide un server FTP a cărui adresă o
specificăm;
?, help : afişează lista comenzilor FTP disponibile;
get nume-fişier : transferă fişierul cu numele specificat de pe serverul de la
distanŃă pe gazda locală;
mget nume-fişier : aceeaşi operaŃie, numai că sunt transferate simultan mai
multe fişiere;
put nume-fişier : transferă fişierul cu numele specificat de pe gazda locală pe
serverul de la distanŃă;
mput nume-fişier : aceeaşi operaŃie, numai că sunt transferate simultan mai
multe fişiere;
delete nume-fişier : şterge fişierul cu numele specificat de pe serverul de la
distanŃă;
mdelete nume-fişier: aceeaşi operaŃie, numai că sunt şterse simultan mai multe
fişiere;
rename nume-fişier1 schimbă numele unui fişier de pe serverul de la distanŃă;
INTERNET – Prezentare, servicii, facilităŃi 83
nume-fişier2 :
close, disconnect : închide serverul deschis la un moment dat;
bye, quit : termină sesiunea şi iese din program.
Pentru a avea controlul deplin al transferului de fişiere, mai sunt necesare două grupuri
de operaŃii:
1) Navigarea prin structura de directoare a serverului de la distanŃă, pentru a putea
selecta exact ceea ce ne interesează. Pentru aceasta, sunt disponibile
următoarele comenzi:
ls nume-director : realizează listarea nedetaliată a fişierelor din directorul cu
numele specificat de pe serverul de la distanŃă;
mls nume-director : pentru a afişa în mod asemănător fişierele din mai multe
directoare de pe serverul de la distanŃă;
cd nume-director : schimbă directorul curent de pe serverul de la distanŃă;
cdup, cd.. : trece în directorul părinte pe serverul de la distanŃă;
pwd : afişează numele directorului curent de pe serverul de la
distanŃă;
mkdir nume-dir : creează un director nou cu numele specificat pe serverul de
la distanŃă;
rmdir nume-director: şterge directorul specificat de pe serverul de la distanŃă.
În căutarea şi transferul de fişiere la distanŃă este bine să se Ńină cont de următoarele
principii:
- pe un server FTP se vor căuta în primul rând directoarele “pub” sau “public” –
acestea conŃin de obicei fişiere publice;
- pentru a afla informaŃii mai detaliate despre natura fişierelor pe care dorim să le
transferăm, se vor căuta mai întâi şi transfera fişierele de indecşi pe care le
conŃin în general directoarele. Numele acestor fişiere conŃine cuvintele “list”,
“readme” sau “index”, şi ele oferă informaŃii despre natura celorlalte fişiere din
directorul respectiv.
2) Stabilirea unui anumit format de transferare a fişierelor, în funcŃie de natura
acestora, pentru ca informaŃiile să nu fie alterate pe parcursul transferului. Există
două modalităŃi de transfer al fişierelor, în funcŃie de natura lor:
- ASCII : specific pentru fişiere de tip text;
- BIN : pentru fişiere binare (de obicei programe, dar este disponibil şi pentru alte
tipuri de fişiere) – acest mod de transfer elimină caracterele de sfârşit de linie şi de
sfârşit de document.
Comenzile disponibile pentru a controla procesul de transfer al fişierelor sunt:
ascii : fixează tipul de transfer ASCII pentru fişierele pe care
urmează să le transferăm;
bin : fixează tipul de transfer BIN pentru fişierele pe care urmează
să le transferăm;
hash : pentru a vizualiza modul în care se face transferul – va fi
afişat câte un “#” pentru fiecare bloc de date transferat;
prompt : este utilă în cazul în care dorim să transferăm mai multe
fişiere; setează un comutator On/Off, pentru a cere sau nu
confirmare după transferul fiecărui fişier – dacă vrem să
continuăm transferul sau nu.
84 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
În mod grafic se lucrează mult mai uşor. Unul dintre cei mai răspândiŃi clienŃi FTP de
acest tip este WS_FTP, care este o aplicaŃie Windows (poate fi obŃinut de pe Internet de
la adresa ftp.usma.edu). Odată lansat în execuŃie, programul are o fereastră principală,
împărŃită în două zone:
- zona din stânga: afişează fişierele şi directoarele de pe gazda locală (Local
System), adică de pe hard-discul calculatorului personal;
- zona din dreapta: afişează fişierele şi directoarele de pe serverul de la distanŃă
(Remote System), adică arhiva FTP la care ne-am conectat.
Navigarea în structura de fişiere şi directoare de pe ambele sisteme se face similar,
cu ajutorul mouse-ului (şi într-o manieră care aminteşte de Norton Commander şi de
Windows Commander), iar transferul de fişiere de pe un sistem pe altul se face în modul
următor:
- de pe serverul de la distanŃă pe gazda locală: se selectează fişierul care urmează a
fi descărcat, după care se apasă pe butonul „Download”, sau „→”;
- de pe gazda locală pe serverul de la distanŃă: se selectează fişierul care urmează a
fi încărcat, după care se apasă pe butonul „Upload”, sau „←”.

AlŃi clienŃi FTPdisponibili pe Internet şi foarte performaŃi sunt:


Breese FTP www.breeseitc.com
BulletProof FTP www.bpftp.com
Cute FTP www.cuteftp.comx
FTP Voyager www.rhinosoft.com
FTP Control www.ftpcontrol.com
Terrapin FTP www.tpin.com
WebDrive www.riverfrontsoftware.com
Ws_FTP Pro www.ipswitch.com
3D FTP www.3dftp.com

c) Serviciul GOPHER:
Este un instrument Internet care permite accesul la baze de date distribuite în întreaga
reŃea (dezvoltat la Universitatea Minessota); accesul la resurse se face prin intermediul
meniurilor, foarte uşor de folosit, care indică spre resursele Internet cerute de utilizator sau
spre alte servere Gopher. Lucrează în aşa-numitul “gopherspace” - suma tuturor
resurselor locale sau la distanŃă cuprise pe serverele Gopher.
Modalitatea de lucru este din aproape în aproape: utilizatorul, după ce s-a conectat la un
server Gopher, defineşte un criteriu de căutare care îl interesează. Va primi drept rezultat
un meniu de resurse identificate de server, şi care s-ar încadra în criteriul definit de el
(inclusiv resurse de pe alte servere), după care va selecta una dintre resurse şi eventual va
defini noi criterii de căutare, până la descoperirea informaŃiei dorite.
Accesul la GOPHER se face în două modalităŃi:
- se poate da comanda
gopher
dacă există un client gopher pe gazda locală;
- se foloseşte telnet pentru a face legătura cu un client gopher public.
Există numeroase servere gopher publice, ca de exemplu:
INTERNET – Prezentare, servicii, facilităŃi 85
Adresa Internet Login:
scilibx.ucsc.edu infoslug
gopher.ycc.yale.edu gopher
gopher.ora.com gopher
gopher.msu.edu gopher
consultant.micro.umn.edu gopher
fatty.law.cornell.edu gopher
gopher.ohiolink.edu gopher
ecosys.drdr.virginia.edu gopher
ecnet.ec gopher
info.sunet.se gopher
gopher.uv.es gopher
gopher.brad.ac.uk info
info.anu.edu.au info
wsuaix.csc.wsu.edu wsuinfo
După ce s-a primit accesul la un program gopher, pe ecran se încarcă un meniu gopher;
cele mai uzuale simboluri în acest meniu fiind (în mod text):
/: pentru a afişa alt meniu;
<?> : pentru a introduce criterii de căutare;
.: pentru a afişa un fişier text;
<Picture> : pentru a afişa un fişier grafic;
Pentru a naviga în sistemul de meniuri, sunt disponibile următoarele comenzi (taste):
↑: trece pe linia precedentă a meniului;
↓: trece pe linia următoare a meniului;
→, <Enter> : afişează opŃiunea de meniu selectată;
←, u : urcă un nivel în ierarhia de meniuri;
>, +, PgDn : face salt la pagina următoare;
<, -, PgUp : face salt la pagina precedentă;
m: revenire la meniul principal.
De asemeni mai există şi alte comenzi gopher disponibile, cum ar fi:
- ? : pentru a afişa informaŃii ajutătoare;
- / : pentru a căuta o opŃiune de meniu;
- D : pentru a prelua şi copia pe calculatorul propriu sau pe dischetă un fişier care
interesează;
- s : pentru a salva obiectul curent într-un fişier;
- Comenzi pentru lucrul cu semne de carte („bookmark”): Serviciul permite introducerea
unor marcaje ale poziŃiilor curente, astfel încât acestea să poată fi regăsite ulterior mai
rapid. În acest mod se pot crea meniuri Gopher personale, cu domeniile de interes ale
fiecărui utilizator care foloseşte acest serviciu. Comenzile de bază în această direcŃie
sunt:
- a : pentru a adăuga intrarea curentă la lista semnelor de carte;
- A : pentru a adăuga directorul în lista semnelor de carte;
- d : pentru a şterge un semn de carte (atunci când lista este afişată);
- v : pentru a vizualiza lista semnelor de carte.
86 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
Există de asemeni şi clienŃi Gopher în mod grafic, unul dintre cei mai populari fiind
WSGopher - conceput ca aplicaŃie Windows şi disponibil pe Internet la adresa
dewel.tis.inel.gov. După lansarea în execuŃie, programul încearcă automat conectarea la
un server Gopher prestabilit şi, după ce conexiunea a fost stabilită, pune la dispoziŃie o
bară de instrumente cu numeroase butoane, corespunzătoare funcŃiilor de navigare
specifice Gopher. După ce au fost descoperite informaŃiile căutate la un moment dat, ele se
vor copia pe calculatorul gazdă prin operaŃia de salvare uzuală, aleasă din menu-ul
superior.
Pentru optimizarea căutărilor cu serviciul Gopher, există şi alte servicii auxiliare acestuia,
care realizează reducerea timpului de căutare prin diferite modalităŃi. Cele mai cunoscute
sunt:
- VERONICA : reprezintă un index asociat serviciului GOPHER (o bază de date cu
menu-urile de pe toate serverele Gopher din lume, actualizată de 2 ori pe săptămână),
şi realizează căutarea prin această bază de date după cuvinte-cheie introduse de
utilizator.
- JUGHEAD : este un alt instrument adiŃional pentru GOPHER, asemănător cu
VERONICA, dar mai optimizat, pentru că permite reducerea ariei de căutare doar la
zonele esenŃiale. Prezintă, însă, şi unele dezavantaje, cum ar fi: căutarea se face
numai pe un număr limitat de servere Gopher; numai pe un singur nod de reŃea la un
moment dat, şi se pot rata informaŃii importante, deoarece căutarea se face consultînd
exclusiv titlurile documentelor Gopher;
- ARCHIE : este un instrument Internet care realizează căutare după numele fişierelor;
menŃine o listă actualizată în permanenŃă cu fişierele disponibile în diverse noduri FTP
din INTERNET, conŃinând, pentru fiecare dintre acestea, numele, mărimea, tipul şi
descrierea fişierului.

d) Serviciul WAIS:
Permite căutarea de informaŃii în colecŃii mari de baze de date, folosindu-se tabele de
indecşi. Pentru a găsi o anumită informaŃie care ne interesează, se foloseşte logica
booleană, sau ideea de “relevance feedback”, care presupune următoarea procedură de
lucru:
1. pornim de la o idee generală despre ceea ce dorim să căutăm;
2. facem o căutare;
3. inspectăm rezultatele;
4. constatăm dacă rezultatul este satisfăcător sau nu;
5. rafinăm rezultatul, adăugînd noi criterii de căutare;
6. repetăm paşii 2) – 5), până ne declarăm satisfăcuŃi.
Se poate face gratuit o copie personală a programului client WAIS prin ftp anonim, de la
adresa quake.think.com, din directorul /pub/wais.
Accesul la WAIS se face în două modalităŃi:
- se poate da comanda
wais
dacă există un client WAIS pe gazda locală;
- se foloseşte telnet pentru a face legătura cu un client WAIS public.

Câteva exemple de servere WAIS publice sunt:


INTERNET – Prezentare, servicii, facilităŃi 87
info.funet.fi
swais.cwis.uci.edu
sunsite.unc.edu
WAIS foloseşte două tipuri de meniuri principale:
- ecranul de selecŃie a surselor;
- rezultatele căutării.
Căutarea informaŃiilor se face respectînd în principiu următorii paşi:
1. selectăm sursele asupra cărora dorim să facem căutarea – un server sau mai multe;
2. căutăm în aceste surse cuvintele – cheie; WAIS va returna documentele care conŃin
aceste cuvinte;
3. selectăm documentele care vor fi introduse în continuare în lista de surse;
4. repetăm paşii 2, 3 până când documentele primite ca rezultat sunt convenabile.

3.6.4. World Wide Web


Una dintre facilităŃile cele mai importante ale INTERNET-ului este aceea că pune la
dispoziŃie la diferite adrese, cantităŃi uriaşe de informaŃii despre aproape orice domeniu.
Pentru a accesa aceste informaŃii (pentru a le citi), este necesară doar conectarea la
adresa respectivă.
Acest sistem de informaŃii poartă numele de “World Wide Web” (WWW), iar
informaŃiile sunt prezentate sub formă de hyper-text. Hyper-textul este o modalitate
specifică de realizare a documentelor, care permite structurarea acestora pe mai multe
”pagini” cu legături logice între ele – prin intermediul unor cuvinte cu regim special,
denumite “legături” (link-uri). Aceste cuvinte apar în text de obicei subliniate sau
îngroşate, iar deplasarea cursorului pe acel cuvânt, urmată de apăsarea tastei <Enter>
are ca efect activarea paginii din document la care este legat cuvântul respectiv. Este o
modalitate rapidă de a căuta într-un document voluminos numai informaŃiile care ne
interesează la un moment dat. În aceeaşi manieră, la aceste cuvinte pot fi legate
imagini, filme, sunete – ceea ce duce la crearea aşa-numitelor documente “multi-media”
care se prefigurează a fi în viitor modalitatea cea mai răspândită şi performantă de
stocare a informaŃiilor, deoarece permite găsirea rapidă a esenŃialului dintr-un
document.
Aceste documente sunt realizate cu ajutorul unui limbaj special, denumit HTML
(Hyper Text Markup Language). Pentru realizarea lor se folosesc soft-uri specializate,
cum ar fi JAVA (limbaj de programare dezvoltat de Sun, care oferă posibilitatea de a
dezvolta Java – applets pentru diferite browsere WWW). Documentele sunt memorate
în fişiere cu un format special, avînd extensia .html şi sunt accesibile pe servere cu
adrese speciale, de forma:
http://www.protv.ro/…
Astfel de adrese poartă şi numele de URL-uri (Uniform Resource Locator). Prima parte
a adresei indică numele protocolului utilizat pentru transferul datelor de pe server-ul
accesat pe calculatorul de la care s-a făcut conexiunea: HTTP – Hypet Text Transfer
Protocol; a doua parte a adresei este numele serverului, iar a treia parte este calea de
directoare până la documentul care se accesează.
Aceste documente sunt citite cu ajutorul unor programe speciale, denumite “Browser-e”
şi realizate prin folosirea a două concepte diferite:
88 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
- browser-e text (de exemplu Lynx): sunt mai dificil de folosit, fiind bazate în principal
pe comenzi. De asemeni, informaŃia este afişată exclusiv sub formă de text (fără
imagini, sunete şi alte resurse multimedia) – există fişiere de imagini, dar în general
acestea trebuie copiate pe calculatorul personal şi vizualizate ulterior cu programe
speciale de grafică.
Browser-ul Lynx se activează prin tastarea numelui său,
lynx
în directorul curent. Odată încărcat, programul pune la dispoziŃie un meniu de comenzi
în partea de jos a ecranului, dintre care cele mai importante componente sunt:
Go : Activează un document HTML, a cărui adresă o tipărim în
dreptul indicaŃiei “URL to open:” ; pentru a se lansa comanda,
se apasă după aceea <Enter> sau → ; pentru a se întrerupe
transferul la un moment dat din diferite motive (de exemplu,
pentru că durează prea mult timp sau s-a blocat) se apasă
tasta Z.
Back sau ← : Se revine la ultima pagină vizitată.
Refresh : Se reactualizează conŃinutul ecranului.
Print : Se tipăreşte la imprimantă conŃinutul documentului curent.
Main screen : Se revine la ecranul principal al programului.
Quit : Se iese din program.

- browser-e grafice : Netscape Navigator (produs de firma Netscape Corporation),


Internet Explorer (produs de Microsoft) – este notorie concurenŃa acerbă dintre
cele două firme în acest domeniu;
Browser-ele grafice, aşa cum indică şi numele lor, permit accesarea paginilor de hyper-
text folosind o interfaŃă grafică puternică; este uşor de “navigat” folosind mouse-ul; sunt
puse la dispoziŃie “butoane” prin a căror apăsare se activează o anumită conexiune, casete
în care se poate tipări un cuvânt sau adresă pe care dorim să o accesăm, cuvinte de
legătură obişnuite – pentru a activa alte pagini de text, imagini, sunete etc.
Cele mai spectaculoase aplicaŃii ale Internet-ului la ora actuală, disponibile doar la
folosirea unui browser grafic, sunt transmisiile TV şi radio (aplicaŃii de tip Real Player) –
prin care pot fi urmărite de obicei buletine de ştiri sau emisiuni în direct, dar şi reluări ale
acestora, şi, de asemeni, lumile virtuale tridimensionale (www.worlds.net) care sunt,
practic, proiecte de realitate virtuală: oferă un spaŃiu virtual în care oricine se conectează îşi
alege sau îşi creează un „avatar” (un personaj care să îl reprezinte), după care poate vizita
spaŃiul virtual, întâlneşte alte avataruri (alŃi utilizatori conectaŃi la acea lume) şi poate intra în
sisteme de chat (conversaŃie) cu acestea.

Căutarea pe Web:
Localizarea informaŃiilor disponibile pe Web, atunci când nu se cunoaşte adresa URL a
acestora, se realizează folosind instrumente speciale, denumite „motoare de căutare”.
Acestea analizează titlurile documentelor Web şi Ńin evidenŃa informaŃiilor conŃinute în
acestea.
Căutarea se face prin indicarea unuia sau a mai multor cuvinte-cheie, care pot fi
combinate între ele prin operatorii logici clasici (and, or, not), folosiŃi în modul următor:
INTERNET – Prezentare, servicii, facilităŃi 89
A and B Se caută o pagină care conŃine atât cuvântul A, cât şi cuvântul
B.
A or B Se caută o pagină care conŃine cuvântul A sau cuvântul B.
A not B Se caută o pagină care conŃine cuvântul A, şi nu conŃine
cuvântul B.
Se poate de asemeni folosi caracterul special „∗” pentru a înlocui unul sau mai multe
caractere din cuvântul care se caută. De asemeni, se poate restrânge căutarea pe
anumite domenii, atunci când se cunoaşte sfera căreia îi aparŃine informaŃia, cu scopul
de a se reduce timpul de căutare. De asemeni, rezultatele căutării sunt ordonate de
obicei după un scor de relevanŃă, care are rolul de a pune în evidenŃă paginile care se
potrivesc cel mai bine criteriului de căutare formulat.
Instrumentele de căutare pe Web sunt în principal de 3 tipuri, în funcŃie de metodele
de căutare pe care le folosesc:
1) Motoare de căutare simple: foarte numeroase, cele mai cunoscute sunt:
AltaVista www.altavista.com : este foarte puternic şi precis, dar destul
de greoi în utilizare
Excite www.excite.com : se caracterizează printr-o operabilitate
foarte bună; are o listă bine ordonată de link-uri, dar
furnizează şi multe pagini irelevante
HotBot www.hotbot.com : prezintă o acurateŃe foarte bună şi o
interfaŃă grafică deosebită
InfoSeek www.infoseek.com : nu are o precizie foarte bună, returnând
multe pagini irelevante
Lycos www.lycos.com : nu are acurateŃe foarte bună în căutare
Northern Light www.nlsearch.com : deşi original ca prezentare, este destul
de imprecis
Open Text Index index.opentext.net : este foarte imprecis
EuroSeek www.euroseek.com : caută doar informaŃii de pe site-uri
europene
All the Web www.alltheweb.com
2) Web Directories: sunt colecŃii de site-uri organizate pe subiecte, ceea ce
optimizează căutarea, deoarece perimite selectarea de la început a unui anumit
domeniu de interes. Cele mai cunoscute sunt:
Yahoo www.yahoo.com
AOL Net Find www.netfind.com
Look Smart www.looksmart.com
Magellan Internet www.inckinley.com
Guide
Search.Com www.search.com
Snap Online www.snap.com
WebCrawler www.webcrawler.com
3) Motoare de meta-căutare: sunt cele mai performante, deoarece, odată
întrebarea adresată, o trimit simultan mai multor motoare de căutare,
centralizând apoi rezultatele. Dezavantajul lor este însă acela că sunt foarte
lente, şi suportă doar operatorii logici and şi or. Cel mai cunoscut este
MetaCrawler (www.metacrawler.com).
90 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
4) Utilitare freeware de accelerare a căutării: furnizează rezultatele mai repede,
şi adesea cu acurateŃe foarte bună. Câteva exemple sunt:
AltaVista Discovery www.altavista.com
Copernic 99 www.copernic.com
Infoseek Express express.infoseek.com
WebFerret www.ferretsoft.com
Google www.google.com : are o acurateŃe foarte bună, dată de
criteriul de căutare folosit – o pagină Web este cu atât mai
bună, cu cât mai multe alte pagini cu acelaşi subiect fac
referire la ea
DirectHit www.directhit.com : realizează căutarea memorând care
pagini conŃin de mai multe ori cuvântul căutat
AskJeeves www.askjeeves.com : are un sistem de căutare în trepte –
acceptă întrebări complet formulate, pe care apoi le rafinează
punând întrebări suplimentare

3.7. Serviciul IRC (INTERNET Relay Chat)


Permite realizarea de dialoguri “live” cu alte persoane conectate simultan la Internet.
Dialogurile se poartă pe servere dedicate numai acestui tip de operaŃii. La unele grupuri de
discuŃie conectarea este fără restricŃii, la altele aceasta este condiŃionată de existenŃa unui
cont creat anterior.
DiscuŃiile pot fi generale sau pe o anumită temă (chat-uri specializate), dar în general
subiectele sunt de divertisment.
Serviciul IRC este şi el disponibil în două variante (în mod text şi, respectiv, grafic).
Accesul la IRC în mod text se face în două modalităŃi:
- se poate da comanda
irc
dacă există un client IRC pe gazda locală;
- se foloseşte telnet pentru a face legătura cu un client IRC public în caz contrar.
După ce conexiunea a fost stabilită, devin disponibile următoarele comenzi:
/help newuser : pentru a primi informaŃii legate de modul în care se foloseşte
IRC-ul;
/help intro : se apelează un scurt ghid legat de comenzile IRC uzuale;
/help etiquette : se apelează un scurt ghid legat de bunele maniere pe IRC;
/list : listează toate canalele IRC curente şi numărul de utilizatori
de pe ele;
/names : arată pseudonimele tuturor utilizatorilor de pe fiecare canal;
/msg pseudonim pentru a trimite un mesaj privat unei persoane specificată prin
mesaj : pseudonimul ei, astfel încât numai acea persoană va vedea
mesajul;
/join nume-canal : pentru a schimba canalul curent cu cel specificat; în lipsa
parametrilor, se capătă acces la canalul curent;
- numele de canale încep cu # sau & şi pot conŃine orice
INTERNET – Prezentare, servicii, facilităŃi 91
caracter;
- când canalul specificat nu există, el va fi creat;
- intrarea pe un alt canal nu înseamnă eliminarea de pe
canalul curent.
/nick : pentru a se schimba pseudonimul pe IRC;
/who nume-canal: pentru a vedea cine este conectat pe un anumit canal, inclusiv
pseudonimul, numele-utilizator şi numele adevărat;
/whois pseudonim : indică “identitatea” reală a cuiva care are un anumit
pseudonim;
/leave nume-canal : pentru a se ieşi de pe un canal; fără parametri, se iese de pe
canalul curent;
/quit : pentru a ieşi de pe IRC.

De asemeni, cel mai cunoscut client de IRC grafic este mIRC (irc.hip.ro) – este mai uşor
de utilizat, toate comenzile din modul text fiind înlocuite de butoane corespunzătoare.

3.8. Alte servicii INTERNET


- Resursele White Pages : sunt o colecŃie de liste care încearcă să conŃină toŃi
utilizatorii INTERNET (cu numele lor de cont), într-o manieră asemănătoare unei cărŃi
de telefon;
- PublicaŃii electronice : Sunt disponibile reviste, buletine de ştiri şi ziare, documente
istorice şi cărŃi. Marile biblioteci sunt în general conactate la INTERNET şi oferă de
obicei cataloagele lor de fişe în format electronic, cu posibilitatea de a căuta în acest
mod un anumit titlu de carte, de exemplu. De asemeni, actualmente este în
desfăşurare “Proiectul Gutenberg” – o organizaŃie de voluntari al cărei scop este
transformarea în format electronic a marilor cărŃi ale lumii – se estimează că vor fi
aduse în această formă peste 10 000 de cărŃi până în anul 2001.
- HYTELNET : este un fel de help on-line cu informaŃii despre INTERNET; conŃine
meniuri care indică modalitatea în care ne putem conecta la diferite resurse
INTERNET şi liste de adrese.
92 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ

MS Office. Elemente de tehnoredactare


şi calcul tabelar 4
4.1. MS Word. Elemente de editare de texte şi tehnoredactare
Programul editor de texte Microsoft Word face parte din pachetul de programe de birou
Microsoft Office, realizat special de firma Microsoft pentru a uşura majoritatea
activităŃilor care se desfăşoară într-un birou la nivelul circuitului documentelor:
- editare de documente noi (MS Word);
- realizare de tabele şi calcule complexe cu datele din tabele (MS Excel);
- realizare de prezentări tip reclamă (MS PowerPoint);
- lucru cu baze de date (MS Access);
- prelucrare de imagini (MS PhotoEditor), etc.
Un editor de texte este un program creat special pentru a permite crearea, editarea,
corectarea, formatarea şi tipărirea documentelor – etape ale activităŃii de
tehnoredactare computerizată, actualmente cel mai performant mod de a realiza şi
tipări texte. Editarea textelor este una dintre cele mai răspândite aplicaŃii pe calculator,
cele mai cunoscute programe din domeniu fiind Microsoft Word şi Corel WordPerfect.
Microsoft Word este un editor de texte foarte uşor de folosit, conceput special pentru
a rula sub sisteme de operare de tip Windows şi bazat pe o interfaŃă exclusiv grafică.
Fereastra în care se încarcă aplicaŃia respectă aspectul general al oricărei ferestre
standard din Windows, toate comenzile putând fi apelate cu uşurinŃă prin selectarea lor
din menu-ul superior de comenzi sau prin folosirea unor butoane din barele de
instrumente (Toolbars) – Figura 4.1.
O altă caracteristică importantă şi care contribuie mult la popularitatea acestui
program este aceea că se încadrează în conceptul de proiectare WYSIWYG („What
You See Is What You Get” – „Ceea ce vezi este ceea ce vei obŃine”): comenzile de
formatare afectează direct textul de pe ecran, astfel că ecranul arată exact aspectul
textului, aşa cum va fi el tipărit pe hârtie. Prin urmare, munca celui care editează textul
este mult uşurată, deoarece el poate controla în permanenŃă aspectul final al textului
realizat, fără a fi nevoie pentru aceasta de comenzi suplimentare – spre deosebire de
alte editoare de texte (în special cele create pentru a rula sub sisteme de operare de tip
MS-DOS: WordPerfect până la versiunea 5.0, LaTeX) la care comenzile de formatare a
textului se traduceau prin tipărirea unor coduri specifice pe ecran, iar aspectul final al
MS Office. Elemente de tehnoredactare şi calcul tabelar 93
textului nu putea fi vizualizat decât la listare, sau printr-o comandă specială, de tipul
„Print Preview”.

Figura 4.1. SuprafaŃa de lucru a editorului de texte MS Word

ConŃinutul documentului tipărit, împreună cu toate comenzile de formatare a textului


aplicate sunt salvate într-un fişier cu extensia .DOC, generată automat de editorul de
texte. Odată salvat într-un astfel de fişier, textul introdus şi formatat folosind editorul de
texte rămâne stocat pe suporturile de memorie ale calculatorului, de unde este oricând
disponibil pentru a fi din nou deschis, modificat, şi eventual listat la imprimantă.
Prin urmare, editorul de texte MS Word realizează următoarele operaŃii, absolut
necesare în activitatea de tehnoredactare a unui text:
- introducerea efectivă a conŃinutului textului;
- salvarea acestui conŃinut, într-un fişier cu extensia .DOC, pentru a–l putea regăsi
ulterior;
- formatarea textului introdus, pe mai multe coordonate:
- formatarea corpului de literă;
- formatarea paragrafelor;
- formatarea paginilor;
- introducerea de elemente grafice;
- introducerea de tabele şi formatarea acestora;
- corectarea gramaticală a textului (la nivel morfologic şi sintactic), şi realizarea
unor statistici asupra conŃinutului textului (număr de cuvinte, de linii, etc.);
94 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
- generarea automată de cuprinsuri şi indexuri, pentru documentele mai
complexe.

4.1.1. Lansarea în execuŃie a editorului MS Word


Se realizează folosind butonul Start / componenta Programs / Microsoft Word,
sau pictograma corespunzătoare de pe Desktop.
SuprafaŃa de lucru (Figura 4.1) respectă structura standard a unei ferestre Windows,
având următoarele elemente componente:
- Bara de titlu (prima linie a ferestrei): în care este trecut numele programului care
rulează (MS Word) şi numele documentului curent, care este deschis pentru
editare – dacă nu a fost deschis un fişier creat anterior şi textul introdus nu a fost
încă salvat, numele generic al documentului deschis este „Document1” – pentru a
se atrage atenŃia că datele nu au fost încă salvate într-un fişier.
- Menu-ul superior: conŃine toate comenzile editorului de texte, organizate pe liste
derulante de comenzi, cu următoarea structură:

File Comenzi de manipulare a fişierelor în care se stochează conŃinutul


documentelor editate; comenzi de setare a tipului de pagină din
documentul curent, de listare a conŃinutului documentului curent şi de
vizualizare a acestuia în diferite moduri.
Edit Comenzi de manipulare a textului editat (copiere, mutare în alte părŃi
din documentul curent sau din alte documente), comenzi de căutare şi
înlocuire a unui şir de caractere în documentul curent.
View Comenzi de vizualizare în diferite modalităŃi a documentului curent şi a
elementelor componente ale sale; comenzi de modificare a aspectului
suprafeŃei de lucru generată de editor (bare de instrumente, etc.).
Insert Comenzi pentru introducerea diferitor elemente noi în documentul
curent – pe lângă textul efectiv.
Format Comenzi pentru formatarea documentului curent la diferite nivele.
Tools Apelarea unor programe auxiliare de analiză a textului, de manipulare a
documentului pe ansamblu; comenzi de modificare a aspectului
suprafeŃei de lucru generată de editor.
Table Comenzi pentru inserarea de tabele în documentul curent şi pentru
formatarea acestora.
Window Comenzi pentru lucrul simultan cu mai multe documente, deschise în
ferestre separate.
Help Apelarea manualului de asistenŃă soft al editorului de texte.

- Barele de instrumente (Toolbars): permit activarea mai rapidă a unor comenzi;


- SuprafaŃa de lucru efectivă: de culoare albă, are exact aspectul foii de hârtie pe
care se va tipări documentul în final; uneori, sunt marcate pe ea, cu linii punctate,
marginile curente ale paginii, între care se face scrierea efectivă a textului; prezintă
de asemeni şi două rigle de măsură, care dau dimensiunile reale ale paginii şi
poziŃia curentă a textului.
MS Office. Elemente de tehnoredactare şi calcul tabelar 95
- Bara de stare (pe ultima linie a ferestrei): prezintă o serie de informaŃii generale
legate de starea documentului curent: câte pagini are, care este pagina curentă,
care este linia şi coloana curentă, care este valoarea marginilor paginii, etc.
După lansarea în execuŃie a editorului, se începe introducerea efectivă a textului,
folosind tastatura. Pentru formatarea documentului, există două modalităŃi de lucru
distincte, care pot fi alese în funcŃie de preferinŃele utilizatorului:
1. Formatarea poate fi făcută simultan cu introducerea efectivă a textului, prin
stabilirea parametrilor care controlează aspectul textului pe măsură ce îl
introducem de la tastatură.
2. Formatarea poate fi făcută la sfârşit: mai întâi se introduce textul brut, după care se
formatează diferitele secŃiuni ale sale, selectându-le cu mouse-ul şi aplicând
comenzile dorite. Acest mod de lucru prezintă o serie de avantaje, deoarece
permite un control mai bun la nivelul întregului text – avem o imagine de ansamblu
a acestuia, şi astfel putem aprecia mai bine efectul modificărilor pe care dorim să le
realizăm.
Selectarea unei porŃiuni de text din documentul curent se face plasând mouse-ul la
începutul acesteia, după care se apasă butonul din stânga al mouse-ului şi se Ńine
apăsat, deplasând în acelaşi timp mouse-ul până la sfârşitul zonei pe care dorim să o
selectăm. Dacă selecŃia a fost făcută corect, zona selectată se colorează cu negru, şi
comenzile de formatare ulterioare se aplică exact pe această zonă. O altă modalitate de
selecŃie este cu ajutorul tastaturii: plasăm cursorul la începutul zonei de text pe care
dorim să o selectăm, după care deplasăm cursorul cu ajutorul săgeŃilor până la sfârşitul
acesteia, Ńinând între timp apăsată tasta <SHIFT>. Anularea unei selecŃii existente se
realizează foarte simplu, deplasând mouse-ul oriunde în altă parte în documentul
curent, şi apăsând o dată butonul din stânga al mouse-ului.

4.1.2. Formatare la nivelul corpului de literă


Se referă la totalitatea comenzilor pe care le putem aplica pentru a modifica aspectul
literelor din documentul curent. Astfel, sunt disponibile următoarele comenzi, activate
prin intermediul butoanelor din bara de instrumente:
- schimbarea fontului curent : MS Word pune la dispoziŃie
numeroase fonturi – seturi complete de caractere – care diferă
unele de altele prin aspectul literelor. Fontul implicit este
„Times New Roman”, şi poate fi modificat prin alegerea unei
alte variante din lista tuturor fonturilor posibile, activată prin
apăsarea săgeŃii din dreapta casetei în care este înscris
numele fontului curent.
- schimbarea dimensiunii literelor : Dimensiunea implicită
este 10, şi se poate modifica prin tipărirea unei noi valori în
caseta indicată, sau prin alegerea unei valori din lista valorilor
predefinite (activată prin apăsarea săgeŃii din dreapta casetei).
- Bold: schimbarea aspectului literelor – scrierea cu litere
îngroşate (prin apăsarea butonului; comanda este valabilă
atâta timp cât butonul este apăsat).
- Italic: schimbarea aspectului literelor – scrierea cu litere
96 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ

cursive (înclinate).
- Underline: schimbarea aspectului literelor – sublinierea
literelor scrise.
- schimbarea culorii literelor: Culoarea implicită este negru,
dar se poate alege o altă culoare dintr-o paletă de culori
disponibilă, care se activează apăsând săgeata din dreapta
casetei. Culoarea din micul dreptunghi este cea curentă –
aleasă ultima dată.
- Highlight: supraluminarea unui şir de litere selectate la un
moment dat – care vor fi afişate pe o bandă colorată.
- Superscript: pentru tipărirea de exponeŃi – litere care se
scriu micşorate, mai sus decât linia curentă de scriere.
- Subscript: pentru tipărirea de indici – litere care se scriu
micşorate, mai jos decât curentă de scriere.
Comanda care permite însă accesul la toate posibilităŃile de formatare a corpului de
literă este Format / Font, selectată din menu-ul superior. Astfel se activează pe ecran o
casetă de dialog, în care putem seta toŃi parametrii pe care dorim să îi modificăm pentru
textul selectat, sau pentru textul care urmează a fi tipărit – dacă nu am selectat nimic
(Figura 4.2).

Figura 4.2. Format / Font...

Astfel avem acces şi la alte posibilităŃi de formatare a literelor, care nu sunt


disponibile sub formă de butoane:
- secŃiunea Font: mai multe efecte, mai multe stiluri şi culori de subliniere a literelor,
etc.;
MS Office. Elemente de tehnoredactare şi calcul tabelar 97
- secŃiunea Character Spacing: pentru a controla modul de spaŃiere a caracterelor –
normal, condensat sau expandat – şi proporŃia la care să se facă această spaŃiere;
- secŃiunea Text Effects: pentru a evidenŃia textul prin aplicarea unor efecte de
animaŃie a acestuia.

4.1.3. Formatare la nivelul paragrafului


Se referă la totalitatea comenzilor pe care le putem aplica pentru a modifica aspectul
paragrafelor din documentul curent.
Un paragraf se defineşte ca fiind textul tipărit între două apăsări succesive ale tastei
<ENTER>, fiind de fapt identic cu noŃiunea de alineat, folosită uneori în editarea
obişnuită. Textul paragrafului se tipăreşte continuu, fără a apăsa <ENTER> atunci când
dorim să trecem pe o linie nouă, deoarece editorul face automat această trecere, atunci
când linia curentă s-a umplut.
Pentru a începe paragraful cu un alineat (adică prima linie să înceapă mai din
interiorul paginii decât celelalte), se foloseşte tasta <TAB>. PoziŃionarea paragrafului în
pagina curentă se poate face foarte simplu folosind rigla de sus (Figura 4.3) şi
cursoarele de alineat existente pe această riglă, care controlează marginile din stânga şi
dreapta şi poziŃia de început a primei linii pentru paragraful curent. Fiecare dintre aceste
cursoare se selectează cu butonul din stânga al mouse-ului şi se trage, menŃinând
butonul din stânga al mouse-ului apăsat, până ajunge în poziŃia dorită pentru paragraful
curent.

Rigla de sus, de Cursorul de Cursorul de Cursorul de


control al poziŃiei alineat pentru alineat alineat pentru
paragrafului relativ marginea din pentru marginea din
la marginile din stânga a poziŃia de dreapta a
stânga şi dreapta ale paragrafului. început a paragrafului
paginii curente. primei linii.

Figura 4.3. Rigla de control de sus şi cursoarele de alineat


Dacă rigla de control de sus nu este vizibilă, ea poate fi afişată rapid bifând comanda
din menu-ul superior View / Ruler, prin selectare cu butonul din stânga al mouse-ului.
O altă modalitate de a stabili poziŃia de început a primei linii, mai precisă decât
deplasarea cursorului de alineat corespunzător pe rigla de control de sus, este prin
folosirea comenzii Format / Tabs..., care permite introducerea exactă a valorii spaŃiului
liber care se creează apăsând tasta <TAB> (Figura 4.4).
De asemeni, un paragraf mai poate fi formatat şi prin modificarea următorilor
parametri care controlează aspectul său:

A. Modul de aliniere a textului curent: Există 4 moduri distincte de aliniere, care pot fi
apelate cu ajutorul butoanelor din bara de instrumente:
98 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ

Left: Aliniere la stânga: toate liniile din paragraful curent încep din aceeaşi
poziŃie la marginea din stânga a paginii, dar se termină inegal raportat la
marginea din dreapta a paginii.
Right: Aliniere la dreapta: toate liniile din paragraful curent încep inegal
raportat la marginea din stânga a paginii, dar se termină în aceeaşi poziŃie
la marginea din dreapta a paginii.
Center: Centrare: toate liniile din paragraful curent sunt centrate, adică
plasate la distanŃe egale de marginile din stânga şi din dreapta ale paginii.
Justify: Aliniere la stânga şi la dreapta: toate liniile din paragraful curent
încep din aceeaşi poziŃie şi se termină în aceeaşi poziŃie, raportat la cele
două margini ale paginii.

Figura 4.4. Format / Tabs...

B. PoziŃia paragrafului în pagină, relativ la restul textului: Se pot realiza două tipuri
de poziŃionare, cu ajutorul butoanelor din bara de instrumente:
Increase Indent: se împinge paragraful curent spre interiorul paginii.
Decrease Indent: se trage paragraful curent spre exteriorul paginii.
Pentru un control mai strict al acestor parametri de formatare, se poate folosi
comanda corespunzătoare din menu-ul superior: Format / Paragraph, care duce la
activarea unei casete de dialog în care definim următorii parametri (Figura 4.5):
- Alignment: tipul de aliniere a textului în paragraful curent;
- Indentation: poziŃionarea fizică a paragrafului curent (măsurată în centimetri sau
altă unitate de măsură preferată) faŃă de marginile din stânga şi din dreapta ale
paginii.
- Spacing: spaŃierea paragrafului curent comparativ cu restul textului – poziŃionarea
marginilor de sus şi de jos ale paragrafului.
- Line spacing: definirea spaŃiului dintre linii în paragraful curent – pot fi mai
apropiate sau mai îndepărtate între ele.
MS Office. Elemente de tehnoredactare şi calcul tabelar 99

Figura 4.5. Format /


Paragraph...

C. Definirea de chenare (Outside Border) pentru paragraful curent: Se realizează

folosind butonul din bara de instrumente; pentru a schimba tipul de chenar se


apasă săgeata din dreapta; astfel se obŃine accesul la toate tipurile de chenare posibile.
Pentru un control mai strict al aspectului chenarelor definite în documentul curent, se
poate folosi comanda din menu-ul superior Format / Borders and Shading; astfel se
activează o casetă de dialog în care definim următorii parametri:
- SecŃiunea Borders (Figura 4.6):
- Setting: tipul de chenar – care se poate alege dintre câteva stiluri predefinite;
- Style: tipul de linie cu care se desenează chenarul;
- Color: culoarea liniei cu care se desenează chenarul;
- Width: grosimea liniei cu care se desenează chenarul;
- Preview: se stabileşte exact poziŃia liniilor de chenar pe care dorim să le
definim.
- SecŃiunea Page Border (Figura 4.7): aceiaşi parametri ca şi în secŃiunea
anterioară, dar chenarul astfel definit se aplică la nivelul întregii pagini, şi nu doar
pentru un paragraf selectat.
În plus, există parametrul Art, care permite accesul la o listă predefinită de chenare
artistice - cu un aspect mai deosebit – dintre care se poate alege un chenar, pentru care
se poate ulterior modifica doar grosimea (Width).
100 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ

Figura 4.6. Format / Borders and Shading... – secŃiunea Borders

Figura 4.7. Format / Borders and Shading... – secŃiunea Page Border


MS Office. Elemente de tehnoredactare şi calcul tabelar 101
- SecŃiunea Shading (Figura 4.8): permite definirea unei culori de fundal pentru
paragraful încadrat într-un chenar.
- Fill: se alege culoarea de fundal, din paleta de culori existentă. Se pot introduce
şi culori noi, folosind butonul „More colors”, dacă este cazul.
- Patterns: se alege tipul (Style) şi culoarea (Color) pentru un model de
haşurare care să se aplice peste culoarea de fundal, pentru a-i îmbunătăŃi
aspectul.

Figura 4.8. Format / Borders and Shading... – secŃiunea Shading

D. Scrierea paragrafului pe mai multe coloane: Se realizează folosind butonul


din bara de instrumente, care permite structurarea paragrafului selectat (sau a întregului
document) pe maximum 4 coloane egale de text. Dacă dorim un control mai strict
asupra aspectului coloanelor, se foloseşte comanda din menu-ul superior Format /
Columns, care duce la activarea unei casete de dialog în care se vor introduce
următorii parametri (Figura 4.9):
- Presets: alegerea unui tip predefinit de coloane, din cele 5 variante propuse;
- Number of columns: introducerea efectivă a numărului de coloane dorit;
- Width and spacing: definirea exactă a dimensiunii fiecărei coloane şi a
spaŃiului dintre ele, în cazul în care folosim coloane nestandardizate.
E. Inserarea de liste cu puncte sau numerotate: Atunci când este nevoie, avem
posibilitatea de a introduce în text liste, ale căror componente sunt evidenŃiate în două
moduri distincte:
Liste numerotate: fiecare element component al listei este evidenŃiat
printr-un număr, generat automat.
Liste cu puncte: fiecare element component al listei este evidenŃiat printr-
un simbol grafic special (cerc, pătrat, linie), generat automat.
102 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ

Figura 4.9. Format / Columns

Dacă dorim un control mai strict asupra aspectului listelor generate, putem folosi
comanda din menu-ul superior Format / Bullets and Numbering..., care permite
definirea exactă a tuturor caracteristicilor acestora, fiind structurată pe următoarele
secŃiuni:
- SecŃiunea Bulleted (Figura 4.10): se stabileşte aspectul grafic al simbolurilor
pentru liste cu puncte.

Figura 4.10. Format / Bullets


and Numbering... –
SecŃiunea Bulleted

Această operaŃie se face prin alegerea unuia dintre simbolurile predefinite, sau prin
definirea propriului simbol – folosind butonul „Picture...”. În plus, odată ce un
simbol dintre cele predefinite a fost ales, acesta poate fi în continuare modificat,
folosind butonul „Customize...” – se poate alege culoarea, mărimea, poziŃia,
eventual se poate chiar înlocui simbolul cu un altul nou.
MS Office. Elemente de tehnoredactare şi calcul tabelar 103
- SecŃiunea Numbered (Figura 4.11): se stabileşte tipul de numerotare al
componentelor listei, prin alegerea uneia dintre variantele propuse, care de
asemeni poate fi modificată ulterior, folosind butonul „Customize...”.

Figura 4.11. Format / Bullets


and Numbering... –
SecŃiunea Numbered

- SecŃiunea Outline Numbered (Figura 4.12): pentru numerotare pe mai multe


nivele a componentelor listei; de asemeni se poate alege una dintre variantele
propuse şi se poate modifica ulterior, folosind butonul „Customize...”.

Figura 4.12. Format / Bullets


and Numbering... –
SecŃiunea Outline Numbered
104 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
4.1.4. Formatare la nivelul paginii
Se referă la totalitatea comenzilor pe care le putem aplica pentru a modifica aspectul
paginilor din documentul curent. Avem la dispoziŃie următoarele comenzi:

A. Definirea formatului de pagină: Se foloseşte comanda File / Page Setup... din


menu-ul superior. Folosind această comandă, pot fi stabiliŃi următorii parametri legaŃi de
formatul de pagină:
- SecŃiunea Margins (Figura 4.13): Se defineşte valoarea marginilor albe ale paginii,
sus, jos, în stânga şi în dreapta, şi poziŃia antetelor şi a notelor de subsol, în cazul
în care dorim să inserăm astfel de elemente în paginile documentului. Mărimea
acestor margini se exprimă în centimetri, sau în unitatea de măsură preferată de
noi.

Figura 4.13. File / Page


Setup... – SecŃiunea
Margins

- SecŃiunea Paper Size (Figura 4.14): Permite precizarea următorilor parametri:


Paper size Tipul de pagină pentru documentul curent; acesta se poate alege
dintre câteva formate predefinite (A4, A3, A5, A6, B5, letter, etc.) sau,
pentru tipurile nestandardizate, există opŃiunea „Custom size” şi
posibilitatea de a defini exact lungimea (Height) şi lăŃimea (Width)
paginii.
Orientation Orientarea paginii, care are două valori posibile:
- Portrait: pagina pusă cu latura mai lungă în poziŃie verticală (se
foloseşte în general pentru documentele care conŃin mult text),
- Landscape : pagina pusă cu latura mai lungă pe orizontală (se
foloseşte pentru documentele care conŃin mai multă grafică).
MS Office. Elemente de tehnoredactare şi calcul tabelar 105

Figura 4.14. File / Page


Setup... – SecŃiunea
Paper Size

B. Numerotarea paginilor (Figura 4.15): Se realizează folosind comanda Insert / Page


Numbers din menu-ul superior, pentru care este necesară precizarea următorilor
parametri:

Figura 4.15. Insert / Page Numbers

Position PoziŃia în care se va insera numărul paginii – la marginea de sus sau


de jos a acesteia.
Alignment PoziŃia în rând la care se va insera numărul paginii: colŃul din stânga
sau din dreapta, centrat, sau, pentru editare faŃă – verso, există şi
variantele „Outside”, „Inside”.
Format Pentru a se modifica aspectul numerelor care se inserează, dacă
este necesar.

C. Editarea de antete şi subsoluri pentru pagina curentă:


Antetele şi subsolurile sunt mici texte realizate cu scopul de a repeta pe fiecare
pagină anumite informaŃii de identificare ale documentului. Antetul se tipăreşte în
partea de sus a paginii; în el se poate include, de exemplu, titlul documentului şi numele
autorilor, sau sigla şi numele instituŃiei sub egida căreia a fost realizat documentul
respectiv, etc. Subsolul se tipăreşte în partea de jos a paginii şi poate conŃine, de
exemplu, numele fişierului care conŃine documentul respectiv, data la care a fost creat
106 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
sau numărul paginii curente din totalul de pagini ale documentului. Antetele şi
subsolurile pot fi diferite între paginile pare şi impare, sau între prima pagină şi celelalte
pagini ale documentului.
Editarea lor se realizează folosind comanda View / Header and Footer din menu-ul
superior. În acest mod apare pe ecran bara de instrumente corespunzătoare lucrului cu
antete şi subsoluri şi se activează automat zona de editare a acestora (Figura 4.16),
zona de editare a documentului efectiv fiind dezactivată temporar.
Antetele şi subsolurile se editează în aceeaşi manieră, introducându-se textul efectiv,
eventual şi elemente grafice sau imagini; pentru a se comuta între editarea antetului şi a
subsolului se foloseşte butonul (Switch Between Header and Footer); pentru a

încheia editarea şi a le salva ca atare în documentul curent, se foloseşte butonul


(Close).

Figura 4.16. View / Header And Footer

În bara de instrumente pentru editarea antetelor şi a subsolurilor avem la dispoziŃie


următoarele butoane, care uşurează realizarea lor:
Introduce în antet un text automat, care se alege dintr-o listă
de opŃiuni: „Page”, „Created by”, „Created on”, „Author, Page
#, Date”, etc.
Insert Page Number: Introduce numărul paginii curente.

Insert Number of Pages: Introduce numărul total de pagini


ale documentului.
Format Page Number: permite formatarea modului de
numerotare a paginii.
Insert Date: Introduce data curentă (la care a fost creat
documentul).
Insert Time: Introduce ora curentă (la care a fost creat
documentul).
Page Setup: Permite setarea paginilor din documentul
curent, dacă este cazul.
Show / Hide Document Text: Afişează / ascunde textul
documentului atunci când edităm antetul sau subsolul;
opŃiunea este utilă atunci când dorim să plasăm antetul /
subsolul în spatele textului.
MS Office. Elemente de tehnoredactare şi calcul tabelar 107
Same as Previous: În cazul existenŃei în document a unor
antete / subsoluri multiple, face antetul / subsolul curent
identic cu cel anterior (de pe pagina sau din secŃiunea
anterioară).
Switch Between Header and Footer: Comută între editarea
antetului şi a subsolului; cu acelaşi efect pot fi folosite tastele
săgeată în jos şi în sus.
Show Previous: În cazul existenŃei în document a unor
antete / subsoluri multiple, activează (pentru editare)
elementul anterior.
Show Next: În cazul existenŃei în document a unor antete /
subsoluri multiple, activează (pentru editare) elementul
următor.
Close: Închide editarea antetelor / subsolurilor şi comută pe
editarea textului efectiv din documentul curent.

4.1.5. Salvarea documentului în fişier; lucrul cu fişiere în MS Word


Pentru a memora conŃinutul documentului care a fost editat, astfel încât acesta să fie
disponibil şi mai târziu – pentru modificări sau listări ulterioare, acesta trebuie obligatoriu
salvat, într-un fişier căruia editorul de texte îi va atribui în mod implicit extensia .DOC;
sunt disponibile şi alte extensii (alte formate de salvare a fişierului), dar acestea vor fi
folosite numai la cererea expresă a utilizatorului. Dacă nu se face operaŃia de salvare a
documentului editat, în momentul în care se închide editorul, conŃinutul documentului
este irevocabil pierdut şi va trebui reintrodus la o nouă deschidere a editorului de texte.
Salvarea documentului curent într-un fişier se face prin comanda File / Save, din

menu-ul superior, sau folosind butonul din bara de instrumente. La prima salvare a
documentului introdus, pe ecran va apare o casetă de dialog (Figura 4.17), în care
trebuie să precizăm următoarele elemente:
- în caseta „Save in:” : se indică locul în care dorim să salvăm documentul (unitatea
de disc şi directorul), care se selectează apăsând săgeata din dreapta casetei;
- în caseta „File name:” : se indică numele fişierului în care dorim să salvăm
documentul; automat, aici se încarcă titlul documentului, în ideea de a-l salva într-
un fişier cu acelaşi nume, dar, dacă dorim, putem înlocui această sugestie cu un
nume diferit. Nu trebuie să precizăm extensia, ci numai numele sub care dorim să
facem salvarea.
- în caseta „Save as type:” : se indică extensia sub care se va salva fişierul;
automat, extensia adăugată este .DOC, dar dacă dorim, putem selecta o altă
extensie din lista de opŃiuni existentă, care poate fi activată apăsând săgeata din
dreptul casetei.
- După ce am precizat parametrii fişierului în care dorim să facem salvarea, operaŃia
efectivă de salvare se face apăsând butonul „Save”.
- Butonul „Cancel” se foloseşte atunci când dorim să abandonăm operaŃia de
salvare a documentului în fişierul specificat.
108 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ

Figura 4.17. File / Save

După prima salvare a documentului într-un fişier, operaŃia de salvare trebuie repetată
la fiecare nouă modificare pe care o mai aducem documentului; de această dată însă,
salvarea se face automat în acelaşi fişier care a fost indicat iniŃial, fără a mai trebui să în
specificăm din nou.
După ce documentul a fost salvat într-un fişier, sunt disponibile şi următoarele
operaŃii, la nivel de fişiere:
Comanda: Butonul Efect:
echivalent:
File / New Se deschide un nou document, gol, care urmează a fi
editat.
File / Open Se deschide un document deja salvat, pentru a se
continua lucrul la el.
File / Close Se închide documentul curent.
File / Save Se salvează documentul curent într-un alt fişier (în alt
as... loc, sub alt nume).
File / Send To Se trimite documentul curent spre alte utilitare: e-
mail, fax, etc.
File / Se afişează proprietăŃile documentului curent – o
Properties caracterizare generală a acestuia (Figura 18).
File / Exit Se închide editorul de texte.

ProprietăŃile documentului curent – File / Properties (Figura 4.18) – se referă la


datele generale de identificare a documentului.
MS Office. Elemente de tehnoredactare şi calcul tabelar 109

Figura 4.18. File / Properties

Uneori, poate fi necesar să indicăm o parte dintre aceste date la prima salvare a
documentului. Datele de identificare sunt structurate pe următoarele secŃiuni:
- SecŃiunea General: date despre fişierul în care a fost salvat documentul – nume,
localizare, tip (extensie), mărime, data creării şi a ultimei modificări, atributele sale.
- SecŃiunea Summary: date despre document – titlu, subiect, autor, companie,
categorie, cuvinte cheie, comentarii etc.
- SecŃiunea Statistics: statistici despre document – când a fost creat, modificat,
listat, de câte ori a fost accesat, cât timp s-a lucrat la editarea lui; câte pagini,
paragrafe, linii, cuvinte, litere conŃine; care este mărimea lui.
- SecŃiunea Contents: care este cuprinsul documentului.
- SecŃiunea Custom: alte caracteristici, mai particulare, ale documentului, care se
aleg dintr-o listă de opŃiuni şi se completează cu informaŃiile corespunzătoare.

4.1.6. OperaŃii la nivelul zonelor de text


Editorul de texte Microsoft Word permite manipularea uşoară a unor porŃiuni de text
din documentul curent, adică operaŃii de ştergere, copiere sau mutare a acestora în alte
zone din documentul curent sau în alte documente. Aceste operaŃii se fac folosind
comenzile din menu-ul superior, componenta Edit.
Sunt posibile următoarele operaŃii la nivelul zonelor de text:
110 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
1. Selectarea întregului conŃinut al documentului curent:
Este necesară atunci când dorim să copiem, de exemplu, întregul document curent în
alt document, nou, sau când dorim să ştergem complet documentul curent (conŃinutul
său, şi nu fişierul în care l-am memorat).
Se face folosind comanda Edit / Select All.
Astfel se selectează tot conŃinutul documentului curent, inclusiv imaginile, tabelele şi
toate celelalte elemente componente ale sale.

2. Ştergerea unei porŃiuni de text din documentul curent:


Pentru aceasta, sunt necesare două etape:
- a) se selectează, cu ajutorul săgeŃilor sau al mouse-ului, textul pe care dorim să îl
ştergem;
- b) se foloseşte comanda Edit / Clear, echivalentă cu apăsarea tastei <DELETE>
de pe tastatură.
Astfel, zona selectată este ştearsă din documentul curent, indiferent de natura ei –
text, imagine, desen, tabel, etc. Dacă dorim să recuperăm ceea ce am şters, se poate

folosi comanda Edit / Undo... sau butonul din bara de instrumente (editorul de
texte furnizează acest mecanism de „Undo”, prin care se poate anula efectul ultimelor
comenzi care au fost folosite, restaurând astfel aspectul documentului iniŃial).

3. Mutarea unei porŃiuni de text din documentul curent:


Pentru aceasta, sunt necesare următoarele etape:
- a) se selectează, cu ajutorul săgeŃilor sau al mouse-ului, textul pe care dorim să îl
mutăm;

- b) se foloseşte comanda Edit / Cut din menu-ul superior, sau butonul din
bara de instrumente.
- c) ne deplasăm în zona destinaŃie, în care dorim să mutăm textul selectat, şi

folosim comanda Edit / Paste din menu-ul superior, sau butonul din bara de
instrumente.

4. Copierea unei porŃiuni de text din documentul curent:


Pentru aceasta, sunt necesare următoarele etape:
- a) se selectează, cu ajutorul săgeŃilor sau al mouse-ului, textul pe care dorim să îl
copiem;

- b) se foloseşte comanda Edit / Copy din menu-ul superior, sau butonul din
bara de instrumente.
- c) ne deplasăm în zona destinaŃie, în care dorim să copiem textul selectat, şi

folosim comanda Edit / Paste din menu-ul superior, sau butonul din bara de
instrumente.
MS Office. Elemente de tehnoredactare şi calcul tabelar 111
4.1.7. Moduri de vizualizare a documentului curent
Pe parcursul editării unui document poate fi necesară vizualizarea acestuia în diferite
modalităŃi, pentru un control mai bun al aspectului general al documentului. În acest
scop, editorul de texte Microsoft Word pune la dispoziŃia utilizatorilor mai multe moduri
de vizualizare a conŃinutului documentului curent, accesibile prin comenzile din menu-ul
superior, componenta View:
- View / Este modul de vizualizare implicit şi cel mai simplu, prin care se
Normal afişează pe ecran numai suprafaŃa efectivă de editare a
documentului, şi o linie punctată, de separare a paginilor, în ideea
de a se vedea cât mai mult din document pe ecran. Nu se văd
marginile hârtiei, nici antetele, subsolurile, notele de subsol sau
adnotările.
- View / Page Furnizează o idee asupra modului în care va arăta documentul
Layout atunci când îl vom tipări; sunt afişate marginile foilor, antetele şi
subsolurile, notele de subsol şi adnotările.
- View / Indică structura documentului: capitole, titluri, subtitluri, paragrafe,
Outline etc.
- View / Web Pentru documentele care urmează a fi puse pe Internet, indică
Layout modul în care va fi afişat documentul ca pagină de Internet.
- View / Indică, într-o fereastră suplimentară care va fi afişată în stânga
Document documentului, structura acestuia la nivel de titluri şi subtitluri –
Map opŃiune utilă pentru documentele complexe şi foarte lungi (de
exemplu, cărŃi).
- View / Full Documentul este afişat pe întregul ecran, barele de instrumente ale
Screen editorului de texte fiind ascunse; trecerea prin tot conŃinutul
documentului se face cu ajutorul săgeŃilor, sau al tastelor <Page
Up> şi <Page Down>.
- View / Permite scalarea imaginii, pentru creşterea şi descreşterea mărimii
Zoom... de afişare, modificând gradul de vizibilitate a textului. Scalarea
sau butonul poate fi făcută între 10% şi 200% din mărimea reală (Figura 4.19),
existând şi opŃiunile:
- Page width: vizualizarea documentului adaptată la lăŃimea
din bara de paginii;
instrumente - Text width: vizualizarea documentului adaptată la lăŃimea textului
în pagină;
- Whole page: vizualizarea documentului adaptată aşa încât toată
pagina să fie vizibilă pe ecran;
- Many Pages: mai multe pagini sunt vizibile pe ecran simultan.
Modul de vizualizare cel mai apropiat de aspectul textului pe hârtie, care permite
descoperirea tuturor eventualelor greşeli de aranjare a textului în pagină, se activează

prin comanda File / Print Preview sau prin butonul din bara de instrumente – de
preferat după ce imprimanta pe care urmează să se facă listarea a fost selectată pentru
editorul de texte (Figura 4.20). Pentru a se dezactiva acest mod de vizualizare şi a se
reveni la vizualizarea normală, se va apăsa butonul „Close” din bara de instrumente
specifică.
112 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ

Figura 4.19. View / Zoom...

Figura 4.20. File / Print Preview…

Celelalte butoane din această bară de instrumente controlează de asemeni


vizualizarea documentului:
Magnifier: cursorul mouse-ului se transformă într-o lupă atunci când îl
deplasăm pe suprafaŃa documentului, şi apăsând butonul din stânga al
mouse-ului, se măreşte gradul de vizualizare a textului.
One Page: este afişată o singură pagină din documentul curent.

Multiple Pages: sunt afişate mai multe pagini, atâtea câte alege
utilizatorul.
Zoom: se alege gradul de vizualizare a paginii, similar cu View /
Zoom.
MS Office. Elemente de tehnoredactare şi calcul tabelar 113
Ruler: se afişează sau nu pe ecran rigla de măsură în acest mod de
vizualizare.
Full Screen: se afişează documentul curent pe tot ecranul, similar cu
View / Full Screen.
Print: se lansează tipărirea la imprimantă a documentului afişat.
Acelaşi lucru se poate face şi direct, folosind comanda File / Print, sau

butonul echivalent din bara de instrumente, .


Close: se iese din modul de vizualizare Print Preview.
Uneori poate fi necesar să afişăm acelaşi document în două zone distincte pe ecran,
eventual sub un alt mod de vizualizare sau la un alt procent de scalare. De asemeni,
poate fi necesar să afişăm simultan două documente diferite cu care lucrăm.
Pentru astfel de situaŃii, există comanda Window / Split, care împarte ecranul în cele
două zone simultane de afişare. După ce am dat comanda, cursorul mouse-ului se va
transforma într-o săgeată cu două vârfuri, care trage după ea o linie gri, îngroşată.
Această linie va fi mutată în susul sau în josul ecranului, pentru a stabili punctul în care
dorim să se dividă ecranul în cele două zone; pentru a plasa linia de despărŃire în
poziŃia dorită, se apasă o dată butonul din stânga al mouse-ului. Pentru a reface ecranul
iniŃial, se foloseşte comanda Window / Remove Split.
Acelaşi document poate fi deschis de mai multe ori sub editorul de texte, folosind
comanda Window / New Window; pentru a avea toate documentele deschise vizibile
pe ecran, se foloseşte comanda Window / Arrange All – ceea ce însă, îngreunează
lucrul, deoarece aglomerează foarte mult ecranul şi micşorează zona de editare.
Comanda este utilă, însă, numai atunci când dorim să copiem / mutăm bucăŃi de text
dintr-un document în altul, permiŃând afişarea simultană a sursei şi a destinaŃiei.

4.1.8. Inserarea de elemente grafice în documentul curent


Editorul de texte MS Word pune la dispoziŃie instrumente destul de puternice pentru
introducerea de elemente grafice în documentele editate. Sunt disponibile două
concepte de lucru cu elementele grafice:
1. Crearea de elemente grafice noi, folosind comenzile editorului de texte;
2. Inserarea de elemente grafice create anterior cu alte soft-uri, specializate în acest
scop.

1. Crearea de elemente grafice noi:


Editorul de texte MS Word conŃine o gamă destul de variată de instrumente grafice,
grupate sub formă de butoane în bara de instrumente numită „Drawing”, care poate fi

activată apăsând butonul sau selectând din menu-ul superior comanda View /
Toolbars / Drawing. De obicei, această bară de instrumente se activează în partea de
jos a suprafeŃei de lucru şi conŃine următoarele elemente:
Line: se desenează o linie dreaptă.
114 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ

Arrow: se desenează o săgeată.

Rectangle: se desenează un dreptunghi, sau un pătrat, dacă se Ńine


tasta <CTRL> apăsată.
Oval: se desenează o elipsă, sau un cerc, dacă se Ńine tasta
<CTRL> apăsată.
Line Style: se stabileşte stilul de linie (grosime, structură), pentru o
linie sau un contur desenat şi selectat.
Dash Style: se stabileşte stilul de linie punctată, pentru o linie sau un
contur desenat şi selectat.
Arrow Style: se stabileşte tipul de săgeată, pentru o săgeată
desenată şi selectată.
Line Color: se stabileşte culoarea liniei sau a unui contur desenat şi
selectat.
Fill Color: colorează o suprafaŃă închisă în culoarea aleasă.

Shadow: creează un efect de umbrire pentru un obiect desenat şi


selectat; Shadow Settings – permite setarea parametrilor umbrei
care se adaugă (poziŃie, lungime, culoare, etc.).
3-D: creează un efect tridimensional pentru un obiect desenat şi
selectat; 3-D Settings - permite setarea parametrilor efectului 3-D
(poziŃie, culoare, direcŃie, etc.).
WordArt: utilitar care permite realizarea de texte artistice, punând la
dispoziŃie un catalog de stiluri, din care se poate alege un stil, după
care se tipăreşte textul care va fi afişat cu acel stil; este recomandabil
pentru texte relativ scurte, de preferinŃă titluri sau subtitluri.
Text Box: casetă de text – permite plasarea unui text oriunde pe
pagina curentă, fără a Ńine cont de liniile, marginile şi paragrafele
existente.
Permite desenarea de obiecte grafice mai complexe: linii curbe sau
frânte, forme mai deosebite, săgeŃi mai complexe, stele, bannere,
etc.
Permite operaŃii mai complexe asupra unuia sau mai multor obiecte
grafice selectate: grupare, mutarea unul în spatele altuia, rotire,
aliniere, etc.
Select Objects: realizează selecŃia mai multor obiecte grafice, atunci
când dorim să aplicăm un efect simultan asupra acestora.

2. Inserarea de elemente grafice create anterior:


Se realizează folosind una dintre următoarele comenzi din menu-ul superior:
- Insert / Picture: după care se precizează locul de unde preluăm imaginea:
- Clip Art...: deschide un catalog de imagini predefinite din MS Word,
structurate de obicei pe categorii, din care se poate alege imaginea pe care
dorim să o inserăm;
- From File: permite să specificăm exact numele şi localizarea fişierului care
conŃine imaginea dorită, dacă acesta nu face parte din catalogul MS Word.
MS Office. Elemente de tehnoredactare şi calcul tabelar 115
- Celelalte opŃiuni: se inserează un fişier grafic cu formatul specificat
(WordArt, Chart, Autoshapes), gol, şi se deschide automat aplicaŃia care
permite editarea sa.
- Insert / Object: realizează inserarea în documentul curent a unui obiect de tipul
specificat într-o listă de opŃiuni; obiectul inserat este vid, dar se deschide automat
aplicaŃia care permite editarea sa.

4.1.9. Lucrul cu tabele în MS Word


De multe ori în practică este necesar să inserăm în documentul curent tabele, mai mult
sau mai puŃin complexe. Editorul de texte MS Word permite acest lucru, prin intermediul
componentei Table din menu-ul superior, care conŃine numai comenzi dedicate lucrului
cu tabele.
Tabelele pot fi create folosind textul deja introdus, sau pot fi create vide, urmând a fi
completate ulterior cu text. La un tabel creat pot fi adăugate coloane sau linii noi;
celulele tabelului pot fi unite sau divizate; pot fi înfrumuseŃate folosind diferite chenare,
culori, corpuri de literă sau procedura de formatare automată a tabelelor.

1. Crearea unui tabel nou:


Se poate realiza în mai multe moduri:

- Folosind butonul „Insert Table” din bara de instrumente, , după care se trage
cursorul spre dreapta peste grila care apare, pentru a preciza dimensiunea
tabelului (numărul de coloane şi de linii) care urmează a fi creat; apoi se eliberează
butonul mouse-ului.
Pentru a transforma într-un tabel un text deja editat, acesta se selectează, după care
se apasă butonul „Insert Table”.
- Folosind comanda Table / Insert Table; în caseta de dialog care apare (Figura
4.21) se precizează parametrii tabelului:

Figura 4.21. Table / Insert Table

- Number of columns: se indică numărul de coloane ale tabelului;


- Number of rows: se indică numărul de linii ale tabelului;
116 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
- AutoFormat...: pentru a da tabelului un aspect mai deosebit, care se alege
dintr-un catalog de stiluri existente (Figura 4.22).

Figura 4.22. Table / Table


AutoFormat

- Folosind comanda Table / Draw Table din menu-ul superior, sau butonul „Draw
Table”, , din bara de instrumente: astfel pot fi create tabele mai complexe.
Cursorul mouse-ului se schimbă într-un creion; se desenează mai întâi conturul
exterior al tabelului sub forma unui dreptunghi, după care se desenează coloanele
şi liniile, exact în forma în care dorim să apară ele în tabel. Pentru a şterge o linie

sau un grup de linii pe care le-am desenat greşit, se apasă butonul „Eraser”, ,
din bara de instrumente şi se trage mouse-ul deasupra liniilor pe care dorim să le
ştergem.

2. Editarea conŃinutului tabelului:


Se realizează selectând fiecare celulă, în care se va introduce apoi textul dorit.
Pentru a se trece de la o celulă la alta avem 3 posibilităŃi:
- se activează celula destinaŃie folosind butonul din stânga al mouse-ului;
- se trece în celula următoare folosind tasta <TAB>, sau în celula anterioară folosind
simultan tastele <SHIFT>+<TAB>;
- se trece dintr-o celulă în alta cu săgeŃile.

3. Modificarea unui tabel creat:


Sunt posibile următoarele operaŃii:
- Introducerea de elemente noi în tabel:
a) Introducerea unei celule noi: Se selectează celula de deasupra sau din dreapta
punctului în care dorim să inserăm noile celule, după care se foloseşte comanda
Table / Insert Cells şi se specifică modul în care dorim să inserăm noile celule
(Figura 4.23):
MS Office. Elemente de tehnoredactare şi calcul tabelar 117

- “Shift Cells Right”: prin deplasarea


celorlalte celule spre dreapta;
- “Shift Cells Down”: prin deplasarea
celorlalte celule în jos;
- “Insert entire row”: se introduce o
întreagă linie în plus;
- “Insert entire column”: se introduce
o întreagă coloană în plus.
Figura 4.23. Table / Insert
Cells

b) Introducerea unei linii noi: Se selectează celula deasupra căreia dorim să


introducem o linie nouă şi se foloseşte comanda Table / Insert Rows; pentru a
insera simultan mai multe linii, se selectează un număr de linii egal cu cel pe care
dorim să îl inserăm şi apoi se dă comanda Table / Insert Rows.
c) Introducerea unei coloane noi: Se selectează celula la stânga căreia dorim să
introducem o coloană nouă şi se foloseşte comanda Table / Insert Columns;
pentru a insera simultan mai multe coloane, se selectează un număr de coloane
egal cu cel pe care dorim să îl inserăm şi apoi se dă comanda Table / Insert
Columns.

- Ştergerea elementelor existente în tabel:


a) Ştergerea unei celule dintr-un tabel: Se selectează celula / celulele pe care
dorim să le ştergem, după care se foloseşte comanda Table / Delete Cells şi se
specifică modul în care dorim să reordonăm celulele rămase în tabel (Figura 4.24):
- “Shift Cells Left”: prin deplasarea
celorlalte celule spre stânga;
- “Shift Cells Up”: prin deplasarea
celorlalte celule în sus;
- “Delete entire row”: se şterge întreaga
linie;
- “Delete entire column”: se şterge
întreaga coloană.
Figura 4.24. Table / Delete
Cells

b) Ştergerea unei linii: Se selectează linia pe care dorim să o ştergem şi se foloseşte


comanda Table / Delete Rows; pentru a şterge simultan mai multe linii, acestea se
selectează în prealabil, după care se dă comanda Table / Delete Rows.
c) Ştergerea unei coloane: Se selectează coloana pe care dorim să o ştergem şi se
foloseşte comanda Table / Delete Columns; pentru a şterge simultan mai multe
coloane, acestea se selectează în prealabil, după care se dă comanda Table /
Delete Columns.

- OperaŃii cu celulele tabelului:


a) Unificarea mai multor celule ale tabelului: Se selectează mai întâi celulele pe
care dorim să le unificăm (acestea trebuie să fie celule succesive, indiferent dacă
118 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
pe o linie sau pe o coloană), după care se dă comanda Table / Merge Cells; astfel,
demarcaŃiile dintre celulele selectate dispar, şi ele se transformă într-o singură
celulă.
b) Divizarea unei celule a tabelului: Se selectează celula pe care dorim să o
divizăm, după care se dă comanda Table / Split Cells şi se specifică modul în care
dorim să divizăm acea celulă (Figura 4.25):
- Number of columns: numărul de coloane în care dorim să o împărŃim;
- Number of rows: numărul de linii în care dorim să o împărŃim.

Figura 4.25. Table / Split Cells

4. Formatarea tabelelor:
În menu-ul superior există următoarele comenzi pentru formatarea tabelelor:
Table / Activează catalogul de stiluri predefinite pentru schimbarea
AutoFormat aspectului tabelului curent şi selectat la un moment dat.
Table / - AutoFit to Content: modifică dimensiunile tabelului pentru a se
AutoFit potrivi exact conŃinutului acestuia;
- AutoFit to Window: modifică dimensiunile tabelului pentru a se
potrivi exact în fereastra curentă;
- Distribute Rows Evenly: egalizează toate liniile tabelului;
- Distribute Columns Evenly: egalizează toate coloanele
tabelului.
Table / Cell Permite stabilirea exactă a înălŃimii şi lăŃimii celulelor:
Height and - Row: dimensiunea unei linii (înălŃimea);
Width - Column: dimensiunea unei coloane (lăŃimea).
De asemeni, putem modifica aspectul tabelului (chenarele, culoarea de fundal)
folosind comanda Format / Borders and Shading... din menu-ul superior.

5. Prelucrarea datelor din tabele:


Editorul de texte permite şi prelucrarea datelor care au fost introduse într-un tabel, la
un nivel destul de avansat:
Table / Cea mai simplă operaŃie de prelucrare, cu două aspecte:
Convert - Convert Text to Table: transformă un text într-un tabel, cu
condiŃia să existe separări în cadrul acestuia prin virgule, <TAB>,
semen de sfârşit de paragraf etc.
- Convert Table to Text: operaŃia inversă.
Table / Sort Sortează conŃinutul tabelului pe coloane, crescător sau descrescător,
Ńinând cont de natura datelor conŃinute în celule: text, numere sau
date calendaristice.
MS Office. Elemente de tehnoredactare şi calcul tabelar 119
Table / Dacă tabelul conŃine valori numerice, permite editarea unor formule
Formula matematice de calcul care operează folosind conŃinutul celulelor
tabelului.

4.1.10. Alte utilitare ale MS Word


Editorul de texte MS Word conŃine şi alte comenzi, care sunt de ajutor în
tehnoredactarea unui document. Dintre aceste, vom enumera:
a) Facilitatea de căutare şi înlocuire automată a caracterelor: Este posibilă
căutarea rapidă a unui şir de caractere în documentul curent (sunt identificate toate
apariŃiile acestuia) şi eventual înlocuirea sa cu un alt şir de caractere, prin
comenzile:
- Edit / Find: se afişează o casetă de dialog (Figura 4.26) în care, în câmpul „Find
what:” se tipăreşte şirul de caractere care urmează a fi căutat. În secŃiunea
„Search Options” avem posibilitatea de a preciza diferite opŃiuni de căutare, iar
butoanele „Format” şi „Special” permit detalierea şi mai bună a acestor opŃiuni de
căutare; operaŃia efectivă se declanşează apăsând butonul „Find Next”.

Figura 4.26. Edit / Find

- Edit / Replace: acŃionează pe acelaşi principiu cu „Find”, numai că permite,


simultan cu operaŃia de căutare, şi operaŃia de înlocuire a şirului de caractere găsit
cu un nou şir de caractere (Figura 4.27).
120 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ

Figura 4.27. Edit / Replace

- Edit / Go To: permite poziŃionarea rapidă pe o anumită zonă din documentul curent
(utilă în special în cazul documentelor foarte lungi), pentru care va fi introdus un
element de identificare - de obicei numărul acesteia (Figura 4.28).
În acest mod pot fi regăsite rapid diferite elemente: pagină, secŃiune, linie, sau
obiect mai complex: notă de subsol, notă de final, comentariu, tabel, imagine, titlu
etc.

Figura 4.28. Edit / Go To

b) Inserarea de mici texte predefinite în documentul curent:


Insert / Date Introduce în poziŃia curentă din document data şi ora curente, fiind
and Time posibil să alegem între mai multe formate de scriere a acestora.
Insert / Auto Introduce în poziŃia curentă din document un text predefinit, care
Text poate fi ales dintr-o listă destul de extinsă de opŃiuni.
MS Office. Elemente de tehnoredactare şi calcul tabelar 121
Insert / Introduce în poziŃia curentă din document diferite simboluri speciale,
Symbol care nu sunt disponibile pe tastatură; aceste simboluri pot fi alese din
lista seturilor de caractere cu care lucrează editorul de texte.
Insert / Inserează comentarii în text, care nu sunt vizibile la tipărirea acestuia
Comment pe hârtie, ci numai sub editorul de texte.
Insert / Inserează o notă de subsol sau o notă de final în documentul curent.
Footnote

c) Alte posibilităŃi de formatare:


- Format / Drop Cap: Permite formatarea primei litere dintr-un paragraf, mărind-o
comparativ cu restul textului şi plasând-o în afara acestuia (Figura 4.29).

Figura 4.29. Format / Drop Cap

- Format / Change Case: Schimbă aspectul literelor din textul selectat, putând fi
alese câteva stiluri predefinite (Figura 4.30):
- Sentence case: Numai prima literă din
propoziŃie este majusculă.
- Lowercase: Toate literele sunt mici.
- Uppercase: Toate literele majuscule.
- Title Case: Prima literă din fiecare cuvânt
este majusculă.
- Toggle Case: Prima literă din fiecare cuvânt
este mică, restul sunt majuscule.
Figura 4.30. Format / Change
Case

- Format / Theme...: Se poate da întregului document un aspect unitar, folosind o


temă predefinită dintr-un catalog pus la dispoziŃie de editor. Această temă modifică
aspectul tuturor elementelor din document: fundal, liste, tabele şi culorile
chenarelor, titluri şi subtitluri.
122 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
d) Corectoare gramaticale şi statistici asupra textului:
Editorul este dotat şi cu un dicŃionar de cuvinte şi expresii, astfel încât permite
corectarea automată a textului introdus (greşelile de tipărire şi chiar greşeli sintactice);
de asemeni, recunoaşte limbajul în care este scris textul şi pune la dispoziŃie liste de
sinonime pentru cuvintele tipărite. Pentru a folosi aceste facilităŃi, se apelează
următoarele comenzi din menu-ul superior:
Tools / Activează corectorul gramatical inclus, în condiŃiile în care limbajul
Spelling and este recunoscut de către editorul de texte.
Grammar
Tools / Permite setarea limbajului de editare, pentru a fi recunoscut de
Language editor.
Tools / Word Realizează o statistică asupra documentului curent: câte caractere,
Count linii, cuvinte, pagini, secŃiuni etc. conŃine.

e) Generarea automată de cuprinsuri şi tabele de indecşi:


Comanda Insert / Index and Tables... activează un utilitar pentru generarea
automată a cuprinsului documentului (lista tuturor titlurilor şi subtitlurilor sale) sau a
indexului (listă de cuvinte cheie şi apariŃiile lor în text).
De asemeni, este automatizată şi generarea listelor de referiri bibliografice, uşurându-
se editarea acestora.

f) Protejarea documentului:
Comanda Tools / Protect Document... permite protejarea anumitor secŃiuni ale
acestuia, a căror modificare nu este permisă decât dacă este tipărită o parolă. De
asemeni, este posibilă şi o protecŃie globală a documentului, care nu va putea fi deschis
decât dacă se tipăreşte corect o parolă; pentru aceasta se foloseşte comanda Tools /
Options – Save. Pot fi introduce două parole diferite:
- „Password to open:” – parola care permite deschiderea documentului, care va fi
vizualizat, dar nu poate fi modificat;
- „Password to modify:” – parola care permite deschiderea şi modificarea
documentului, adică acces deplin la conŃinutul său.

g) Sistemul de asistenŃă software:


Comanda Help din menu-ul superior conŃine o serie de comenzi pentru lucrul cu
manualul de utilizare al editorului de texte, care conŃine descrierea detaliată a tuturor
facilităŃilor editorului şi a modului de lucru cu acesta.

4.2. MS PowerPoint. Crearea de prezentări


Microsoft PowerPoint este un alt produs component al pachetului Microsoft Office,
orientat spre domeniul graficii de prezentare. Permite realizarea de prezentări de tip
poster sau reclamă, în care un rol la fel de important ca şi textul efectiv îl are forma
grafică a acestuia. Astfel, deşi conŃine în mare aceleaşi elemente de editare a textului
MS Office. Elemente de tehnoredactare şi calcul tabelar 123
ca şi editoarele clasice (Microsoft Word), conŃine în plus şi elemente specifice, de
editare grafică:
- definirea unui fundal pe care se va scrie textul pe foaia de hârtie (culoare, model
predefinit sau imagine);
- aplicarea unor scheme de design unitare pentru întreaga prezentare, disponibile
într-un catalog de stiluri;
- inserarea diferitor obiecte grafice în prezentare, care pot fi apoi formatate;
- folosirea unor elemente de animaŃie şi sunet, care să marcheze tranziŃia între
diferitele componente ale prezentării.
SuprafaŃa de lucru (menu-ul superior, barele de instrumente – Figura 4.31) este
similară cu cea a celorlalte componente Microsoft Office (Microsoft Word); majoritatea
comenzilor din Word se regăsesc şi aici, sub acelaşi nume, în aceleaşi menu-uri şi cu
aceleaşi butoane în barele de instrumente (Toolbars), existând însă în plus comenzile
specifice, orientate spre grafică, efecte speciale şi animaŃie.

Figura 4.31. SuprafaŃa de lucru MS PowerPoint

Prezentările create folosind Microsoft PowerPoint vor fi salvate automat în fişiere cu


extensia specifică .PPT.
Spre deosebire de Microsoft Word, unde fişierul document era alcătuit din una sau
mai multe foi de hârtie pe care se tipăreşte textul, generate automat (în momentul în
care o foaie de hârtie este umplută cu text, se trece la o foaie nouă fără comenzi
suplimentare), în PowerPoint fişierele prezentare sunt alcătuite din unul sau mai multe
folii („slides”). Aceste folii, care pot fi folosite în final pentru:
- listare pe cartoane diferite (în cazul posterelor);
- listare pe folii transparente (prezentări orale cu retroproiector);
124 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
- prezentări animate direct pe calculator (on-screen), preluate cu un video-proiector,
se inserează unul câte unul în fişierul prezentare, pe măsură ce le completăm cu text.
Pentru a insera o folie nouă în documentul curent, trebuie dată o comandă explicită. În
plus, orice folie este caracterizată şi de următoarele elemente:
- tipul său (Layout): se referă la natura obiectelor (informaŃiilor) de pe acea folie şi la
modul de aşezare al lor pe folie; există câteva tipuri predefinite, precum şi folii vide,
care pot fi completate cu informaŃie în orice modalitate doreşte utilizatorul;
- design-ul său: se referă la aspectul grafic general al foliei, care poate fi ales dintr-o
listă de stiluri predefinite sau poate fi creat în întregime de utilizator;
- schema de culori a sa: se referă la culorile folosite pentru diferite elemente grafice;
există scheme de culori predefinite (încărcate odată cu design-ului ales), dar
utilizatorul are control total asupra acestora, putând schimba culoarea fiecărui
obiect de pe folie, fără restricŃii.

4.2.1. Lansarea în execuŃie a programului MS PowerPoint


Se realizează folosind butonul Start / componenta Programs / Microsoft PowerPoint,
sau pictograma corespunzătoare de pe Desktop:

SuprafaŃa de lucru (Figura 4.31) respectă structura standard a unei ferestre


Windows şi este absolut similară cu cea a editorului de texte Microsoft Word, având
aceeaşi structură şi aceleaşi elemente componente, cu aceeaşi semnificaŃie:
- Bara de titlu (prima linie a ferestrei): în care este trecut numele programului care
rulează (MS PowerPoint) şi numele prezentării curente, care este deschisă pentru
editare – dacă nu a fost deschis un fişier creat anterior şi conŃinutul introdus nu a
fost încă salvat, numele generic al prezentării deschise este „Presentation1” –
pentru a se atrage atenŃia că datele nu au fost încă salvate într-un fişier.
- Menu-ul superior: conŃine toate comenzile editorului de prezentări, organizate pe
liste derulante de comenzi, cu următoarea structură:
File Comenzi de manipulare a fişierelor în care se stochează conŃinutul
prezentărilor editate; comenzi de setare a tipului de pagină în
prezentarea curentă, de listare a conŃinutului acesteia.
Edit Comenzi de manipulare a textului sau imaginilor (copiere, mutare în
alte părŃi din documentul curent sau din alte documente), comenzi de
căutare şi înlocuire a unui şir de caractere în prezentarea curentă.
View Comenzi de vizualizare în diferite modalităŃi a foliilor din prezentarea
curentă; comenzi de modificare a aspectului suprafeŃei de lucru
generată de editor (bare de instrumente, etc.).
Insert Comenzi pentru introducerea de folii noi în prezentarea curentă sau de
obiecte noi în folia curentă.
Format Comenzi pentru formatarea diferitelor obiecte din folia curentă, şi
pentru formatarea foliei în ansamblu (modificarea parametrilor săi).
Tools Apelarea unor programe auxiliare de analiză a textului; comenzi de
modificare a aspectului suprafeŃei de lucru generată de program.
MS Office. Elemente de tehnoredactare şi calcul tabelar 125
Slide Comenzi pentru crearea de prezentări on-screen: definirea elementelor
Show de tranziŃie de la o folie la alta sau a elementelor de animaŃie la nivelul
diferitor obiecte din cadrul aceleiaşi folii.
Window Comenzi pentru lucrul simultan cu mai multe prezentări, deschise în
ferestre separate.
Help Apelarea manualului de asistenŃă soft al editorului de prezentări.
- Barele de instrumente (Toolbars): permit activarea mai rapidă a unor comenzi
prin intermediul unor butoane; butoanele cu acelaşi aspect ca în editorul de texte
Microsoft Word au aceeaşi semnificaŃie ca acolo.
- SuprafaŃa de lucru efectivă: de culoare albă, arată de obicei imaginea globală a
foliei curente, care se editează; pe ea sunt marcate obiectele componente ale foliei
curent.
- Bara de stare (pe ultima linie a ferestrei): prezintă o serie de informaŃii generale
legate de starea prezentării curente: câte folii are, care este folia curentă, care este
design-ul curent, etc.

4.2.2. Crearea unei prezentări în MS PowerPoint


Imediat după lansarea în execuŃie a programului MS PowerPoint, pe ecran apare o
casetă de dialog în care suntem invitaŃi să indicăm tipul de operaŃie pe care dorim să o
desfăşurăm, din trei opŃiuni posibile (Figura 4.32):

Figura 4.32. Crearea unei noi prezentări –


opŃiuni posibile

1. AutoContent Wizard: Foloseşte un program asistent („wizard”) de generare


automată de soluŃii pentru organizarea prezentării care urmează a fi realizată, în 3
paşi:
a. Presentation Type: se indică tipul de prezentare dorit, în funcŃie de conŃinutul ei
– se va alege dintr-un catalog de tipuri, grupate pe categoriile: General,
126 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
Corporate (Planuri de afaceri, Întâlniri de afaceri, Mape de prezentare, etc.),
Proiecte (Proiecte generale, Rapoarte asupra stadiului proiectului, etc.), Sales /
Marketing (Planuri de vânzări şi de marketing), Carnegie Coach (Prezentarea
unui raport tehnic, Introducerea unui vorbitor, Prezentarea unor idei, etc.);
b. Presentation Style: se indică suportul pe care se va realiza prezentarea:
prezentare on-screen, în reŃea, pe cartoane alb-negru sau color, pe diapozitive;
c. Presentation Options: se indică titlul prezentării şi anumite date de identificare,
care vor fi tipărite pe fiecare folie, sub formă de subsoluri.
În acest mod se generează automat o prezentare, cu un anumit număr de folii şi un
anumit design, care depind de tipul de prezentare ales. Pe fiecare folie se dau indicaŃii
legate de informaŃiile standard care ar fi bine să fie tipărite acolo, de asemeni în funcŃie
de tipul de prezentare aleasă.
2. Design Template: Generează o prezentare cu un design (aspect grafic) prestabilit,
care va fi ales la început din catalogul existent de stiluri. Controlul asupra numărului
de folii care urmează a fi inserate şi asupra conŃinutului acestora aparŃine
utilizatorului, nu se dau nici un fel de indicaŃii legate de completarea acestora.
3. Blank Presentation: Generează o prezentare vidă; utilizatorul o va controla la
toate nivelele: aspect grafic, număr de folii, conŃinutul foliilor. Fiecare folie se va
crea separat, definindu-se parametrii acestuia. Se pot contura 3 etape în crearea
unei prezentări:
- crearea şi formatarea foliilor;
- editarea conŃinutului foliilor;
- stabilirea efectelor de animaŃie la nivelul foliilor.

4.2.3. Crearea şi formatarea unei folii

Figura 4.33. Caseta de


precizare a tipului de
folie

Pentru a se insera o nouă folie în prezentarea curentă, se foloseşte comanda Insert /


New Slide din menu-ul superior, sau butonul corespunzător din bara de instrumente,

. După aceea, etapa absolut obligatorie este precizarea tipului de folie, prin
selectarea sa dintr-un catalog de tipuri predefinite (Figura 4.33). Pasul următor îl
MS Office. Elemente de tehnoredactare şi calcul tabelar 127
constituie alegerea unui design pentru folie (din catalogul existent, sau definit de
utilizator), după care urmează stabilirea şi modificarea, dacă este cazul, a schemei de
culori pentru folia respectiv. Ultimul pas îl constituie tipărirea efectivă a conŃinutului foliei:
text, imagini, obiecte, etc.

1. Tipul de folie: se referă la natura informaŃiilor pe care le va conŃine folia respectivă:


imagini, text, tabele, coloane, etc. De obicei, se precizează la început, imediat după ce
noua folie a fost inserată în prezentare, dar dacă este nevoie se poate modifica şi după
aceea, prin folosirea comenzii Format / Slide Layout din menu-ul superior.
În MS PowerPoint există următoarele tipuri de folii disponibile:

Title Slide Titlu: conŃine două Text Box-uri (casete de text), în care se va scrie
titlul prezentării.

Bulleted List Listă marcată: conŃine o listă cu elementele componente marcate


automat, şi un titlu pentru acea listă.

2 Column Text pe două coloane: conŃine două Text Box-uri, una pentru titlu
Text şi cealaltă pentru text, structurat pe două coloane.

Table Tabel: conŃine un titlu şi un spaŃiu rezervat pentru tabel; pentru


editarea tabelului, se va apăsa de două ori butonul din stânga al
mouse-ului şi în acea zonă rezervată se activează temporar editorul
de texte Word, în care se va introduce conŃinutul tabelului.
Text & Chart Text şi Grafic: conŃine un titlu, o casetă de text şi un spaŃiu
rezervat pentru editarea unui grafic; graficul este generat automat
folosind utilitarul MS Graph; utilizatorul trebuie doar să introducă
într-o fereastră specială numele variabilelor pe care doreşte să le
reprezinte grafic şi valorile (numerice) ale acestora.
Chart & Text Grafic şi Text: similar cu varianta Text şi Grafic, numai că graficul
este inserat în partea stângă a foii şi textul în dreapta (pe cealaltă
variantă ordinea fiind inversă).

Organization Grafic organizaŃional: conŃine un titlu şi un grafic asemănător cu


Chart schemele logice, pentru a cărui editare se activează un program
auxiliar, MS Org Chart, care permite atât modificarea aspectului
schemei, cât şi editarea conŃinutului acesteia.

Chart Grafic: conŃine doar un grafic, mai mare, şi un titlu pentru acesta.
128 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ

Text & Clip Text şi ClipArt: conŃine un titlu, o casetă de text şi o imagine din
Art categoria imaginilor predefinite, existente în catalogul Clip Art.

Clip Art & ClipArt şi Text: similar cu varianta Text şi ClipArt, diferă numai
Text ordinea de inserare a celor două elemente (imaginea este în partea
stângă a foii şi textul în partea dreaptă).

Title Only Numai Titlu: există doar o singură casetă de text, pentru editarea
titlului, în rest folia fiind vidă.

Blank Vid: suprafaŃa foliei este vidă; se vor putea insera obiecte alese
explicit de utilizator.

Text & Object Text şi Obiect: conŃine un titlu, o casetă de text şi un obiect care
poate fi ales dintr-o listă de obiecte disponibile în MS Office şi care
pot fi folosite în prezentarea curentă.

Object & Text Obiect şi Text: similar cu varianta Text şi Obiect, diferă numai
ordinea de inserare a celor două elemente (obiectul este în partea
stângă a foii şi textul în dreapta).

Large Object Obiect mare: întregul spaŃiu de pe folie este rezervat inserării unui
obiect de mari dimensiuni, selectat din lista de obiecte disponibile în
MS Office.

Object Obiect: similar cu varianta Obiect mare, numai că există şi o casetă


de text pentru a tipări titlul obiectului.

Text & Media Text şi Clip Media: conŃine un titlu, o casetă de text şi un clip
Clip media (fişier de film, animaŃie sau sunete) care se selectează din
catalogul de clipuri existent, sau a fost definit înainte de utilizator.

Media Clip & Clip Media şi Text: similar cu varianta Text şi Clip Media, diferă
Text numai ordinea de inserare a celor două elemente (clipul se pune în
partea stângă a foii, şi textul în partea dreaptă.
MS Office. Elemente de tehnoredactare şi calcul tabelar 129
Object Over 2 Objects & Obiect peste Text;
Text Text Text peste Obiect;
Text şi 2 Obiecte;
2 Obiecte şi Text;
2 Obiecte peste Text;
4 Obiecte:
Text Over 2 Objects Over folii cu un aspect puŃin mai complex, conŃinând
Object Text toate o casetă de titlu şi unul sau mai multe
obiecte din lista obiectelor disponibile în MS
Office. Gradul de complexitate este dat de
modul de dispunere a obiectelor relativ la text
Text & 2 (deasupra sau dedesubt) şi de numărul acestora
Objects 4 Objects (2 sau 4).

2. Design-ul foliei: se referă la aspectul grafic al foliei, care poate fi ales dintr-un
catalog de stiluri predefinite, sau poate fi definit integral de utilizator.

Figura 4.34. Caseta de selectare a unui design predefinit

Pentru a se aplica un design predefinit, se foloseşte comanda Format / Apply


Design Template... din menu-ul superior. În caseta de dialog care se activează în urma
acestei comenzi (Figura 4.34) este prezentat catalogul tuturor stilurilor de design
existente, fiecare stil selectat la un moment dat fiind vizualizat în zona „Preview”. Pentru
a se aplica design-ul selectat prezentării curente, se va folosi butonul „Apply”.
130 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
Un design selectat modifică aspectul fundalului de pe foliile prezentării curente şi în
plus, aspectul textului (font, mărime, culoare). Dacă este cazul, însă, aceste elemente
pot fi în continuare modificate de utilizator, după preferinŃele sale.

3. Schema de culori a foliei: se referă la culorile folosite pentru fiecare obiect inclus pe
folia respectivă. Fiecare stil de design din catalog este realizat pe mai multe scheme de
culori, dintre care prima este încărcată în mod automat. Pentru a schimba schema de
culori predefinită, se foloseşte comanda Format / Slide Color Scheme din menu-ul
superior. Caseta de dialog care se activează (Figura 4.35) are două secŃiuni:
- Standard: conŃine toate schemele de culori predefinite, cu posibilitatea de a
selecta una din ele;
- Custom: pentru o schemă de culori selectată, poate fi modificată fiecare culoare în
parte, folosind butonul „Change Color” şi urmărind rezultatul obŃinut în fereastra
„Preview”.

Figura 4.35. Caseta de


selectare a schemei de
culori

După ce schema de culori a fost selectată şi eventual modificată, există două


modalităŃi de aplicare a acesteia în prezentarea curentă:
- Apply: se aplică numai la nivelul foliei curente, celelalte folii din prezentare
rămânând nemodificate;
- Apply to All: se aplică la nivelul tuturor foliilor din prezentare.
O altă posibilitate de modificare a design-ului folosit, la un nivel mai brut, este dată de
comanda Format / Background... din menu-ul superior, care permite doar modificarea
fundalului foliei curente sau al tuturor foliilor din prezentare (Figura 4.36), selectând o
nouă culoare în locul celei curente.
Pentru definirea unei culori noi există mai multe variante:
- More Colors: cu două opŃiuni:
- Standard: afişează paleta de culori standard, cu 128 de nuanŃe de culori şi 16
nuanŃe de gri;
- Custom: permite definirea unor nuanŃe noi, mult mai variate.
- Fill Effects: mai multe efecte de culoare:
MS Office. Elemente de tehnoredactare şi calcul tabelar 131
- Gradient: permite definirea unor efecte de trecere de la o culoare la negru sau
de la o culoare la alta, sau alegerea acestora dintr-un catalog de efecte
predefinite. De asemeni, se poate stabili şi o anumită direcŃie pe care să se facă
trecerea între cele două nuanŃe;
- Texture: permite alegerea unui tip de textură dintr-un catalog de texturi
predefinite;
- Pattern: permite alegerea unui tip de haşură, pentru o culoare aleasă anterior;
- Picture: permite inserarea unei imagini create anterior pe fundal.
(aceste opŃiuni nu sunt specifice doar MS PowerPoint, ele se regăsesc în aceeaşi
formulă şi în MS Word, în categoria instrumentelor grafice).

Figura 4.36. Caseta de schimbare


a fundalului

4.2.4. Editarea conŃinutului foliilor


Editarea conŃinutului foliilor se face la nivelul obiectelor care sunt inserate în acestea, în
funcŃie de natura lor. La acest nivel, funcŃiile programului sunt identice cu cele ale
editorului de texte din acelaşi pachet, MS Word, existând numai câteva mici diferenŃe.

1. Editarea textului din casetele de text: Se face la fel ca în MS Word, existând în


schimb nişte facilităŃi suplimentare:
- un efect în plus care se poate aplica literelor (pe lângă cele 3 efecte comune cu
MS Word, Bold, Italic, Underline) – efectul Shadow (de umbrire a literelor), activat

prin butonul din bara de instrumente, sau folosind comanda Format / Font
din menu-ul superior.
- posibilitatea de a mări sau micşora rapid dimensiunea literelor, folosind

butoanele din bara de instrumente, pentru mărime şi pentru


micşorare.
- înlocuirea automată a unui corp de literă cu un altul, peste tot în prezentarea
curentă, folosind comanda Format / Replace Fonts.
2. Alte elemente comune cu MS Word:
- formatarea listelor numerotate sau marcate: identică; se foloseşte comanda
Format / Bullets and Numbering...;
- alinierea paragrafelor: identică, se foloseşte comanda Format / Alignment....;
- spaŃierea liniilor şi a paragrafelor: identică, se foloseşte comanda Format / Line
Spacing...;
132 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
- funcŃia Format / Change Case, de înlocuire în diferite modalităŃi a majusculelor cu
litere mici şi invers;
- inserarea diferitor obiecte pe folia curentă, indiferent de tipul acesteia: comenzile
din componenta Insert a menu-ului superior:
Insert / Slide Introduce numărul foliei în poziŃia indicată de cursor.
Number
Insert / Date and Introduce data şi ora curente în poziŃia indicată de cursor.
Time...
Insert / Picture Introduce o imagine pe folia curentă – din cataloagele MS Office
sau creată de utilizator.
Insert / Text Box Introduce o casetă de text pe folia curentă.
Insert / Chart... Introduce un grafic pe folia curentă - generat cu MS Graph.
Insert / Table... Introduce un tabel pe folia curentă.
Insert / Object... Introduce un obiect de un anumit tip pe folia curentă; tipul
obiectului se alege dintr-un catalog predefinit.
- funcŃiile de manevrare a textului, din componenta Edit: Cut, Copy, Paste, Clear,
Select All, Undo;

Figura 4.37. View /


Header And Footer

- funcŃiile de căutare şi de înlocuire a caracterelor: componenta Edit / Find,


Replace;
- funcŃiile de lucru cu fişierele în care se salvează prezentările realizate: componenta
File;
- utilitarele de corectare gramaticală a textului: componenta Tools / Spelling,
Language..., AutoCorrect...;
- funcŃiile de lucru cu ferestre: componenta Windows;
- programul de asistenŃă soft: componenta Help.
MS Office. Elemente de tehnoredactare şi calcul tabelar 133
3. Definirea de subsoluri pentru folii:
Comanda este similară cu cea din MS Word, View / Header and Footer... din menu-
ul superior, dar este folosită în general pentru a defini subsoluri pentru foliile din
prezentare (folia curentă sau toate foliile componente); pentru a defini un subsol trebuie
să bifăm ce elemente dorim să inserăm în structura sa (Figura 4.37):
- data şi ora curente, sau având o valoare fixată (Date and Time);
- numărul curent al foliei (Slide number);
- un text oarecare, explicativ (Footer).

4. Manevrarea şi vizualizarea foliilor din prezentarea curentă:


Există mai multe modalităŃi de vizualizare a foliilor din prezentarea curentă, accesibile
prin componenta View din menu-ul superior:
View / Normal Este modalitatea de vizualizare normală, prin care o singură folie
este afişată pe întregul ecran, pentru a se edita conŃinutul acesteia.
View / Slide Vizualizare globală: sunt afişate toate foliile din prezentarea
Sorter curentă, miniaturizate, în ordinea în care sunt ele incluse în
prezentare, fiind posibil să operăm modificări la nivelul foliilor pe
ansamblu: oricare folie poate fi selectată, pentru a fi mutată în altă
parte în prezentare, sau pentru a fi ştearsă, dacă este cazul; pot fi
adăugate folii noi şi se poate lucra la efectele de animaŃie şi de
tranziŃie de la o folie la alta.
View / Notes Pentru fiecare folie se pot tipări comentarii suplimentare, care să
Page îmbogăŃească conŃinutul acesteia. Aceste comentarii (note) nu vor fi
afişate în timpul prezentării, dar pot fi tipărite simultan cu folia, dacă
este nevoie. Pentru a le vizualiza sau, eventual, a le completa, se
foloseşte acest mod de afişare a foliilor.
View / Slide Se vizualizează toată prezentarea, folie cu folie, pe ecranul
Show calculatorului, împreună cu toate efectele de animaŃie pe care le-am
definit pentru fiecare folie.
View / Master Se vizualizează schema grafică de bază a foliilor din prezentare, cu
posibilitatea de a modifica aspectul acesteia: fonturile, dimensiunea
lor, culorile etc.
View / Black Se vizualizează foliile în versiune alb-negru (utilă dacă se
and White intenŃionează o listare alb-negru a acestora).
View / Pe fiecare folie pot fi inserate comentarii referitoare la conŃinutul ei,
Comments folosind comanda Insert / Comments; aceste comentarii vor fi
tipărite în mici casete de text, de obicei de culoare galbenă, şi nu
sunt afişate în mod normal la vizionarea prezentării prin comanda
View / Slide Show. Pentru a le face vizibile pe parcursul prezentării,
se foloseşte comanda View / Comments.
View / Zoom Stabileşte ordinul de mărime la care va fi afişată folia curentă pe
ecran – prin selectarea sa dintre diferite procentaje, sau prin
alegerea opŃiunii „Fit”, care să adapteze ordinul de mărime al foliei
la dimensiunea monitorului.
134 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
La nivelul manipulării foliilor din prezentare, sunt posibile următoarele operaŃii:
Edit / Comanda este activă numai în cazul unei vizualizări de tipul Slide
Duplicate Sorter; efectul este de creare a unei copii integrale a unei folii
selectate la un moment dat.
Edit / Delete Comanda este activă atât pentru vizualizare de tipul Normal, ca şi
Slide Slide Sorter, iar efectul este că şterge integral folia selectată, sau
folia curentă din prezentare.
Insert / Similară cu Edit / Duplicate, cu deosebirea că este activă şi în
Duplicate modul de vizualizare Normal.
Slide
Insert / Slides Permite inserarea în prezentarea curentă de folii din alte prezentări
from Files... (Figura 4.38), prin următoarea succesiune de paşi:
- în câmpul „File” se va indica numele fişierului prezentare din
care dorim să inserăm alte folii în prezentarea curentă;
- cu butonul „Display”, în partea de jos a ferestrei se vizualizează
miniaturizat toate foliile din acea prezentare, pentru a putea
alege ceea ce urmează să preluăm;
- se selectează o folie, şi apăsând butonul „Insert”, ea se va
insera în prezentarea curentă, în poziŃia curentă;
- pentru a insera toate foliile din prezentare, se foloseşte butonul
„Insert All”.

Figura 4.38. Insert /


Slides from Files...

5. Salvarea prezentărilor în fişiere; lucrul cu fişiere în MS PowerPoint:


OperaŃiile de salvare a unei prezentări în fişierul corespunzător şi de manipulare
ulterioară a acestuia sunt identice cu operaŃiile similare din MS Word. Astfel, salvarea
prezentării curente într-un fişier se face prin comanda File / Save, din menu-ul superior,
MS Office. Elemente de tehnoredactare şi calcul tabelar 135

sau folosind butonul din bara de instrumente – exact la fel ca în MS Word. Diferă
numai extensia (formatul de fişier) asociată automat prezentărilor, care este în acest caz
.PPT. La prima salvare, pe ecran apare o fereastră identică cu cea din MS Word (Figura
4.16), în care trebuie să indicăm, pe lângă numele fişierului în care dorim să salvăm
prezentarea, şi localizarea acestuia pe hard-disc (unitatea de disc şi directorul). La
salvările următoare, aceste date nu mai trebuiesc precizate, realizându-se automat
reactualizarea conŃinutului fişierului care a fost definit iniŃial. Celelalte comenzi de bază
pentru manipularea fişierelor sunt de asemeni identice cu echivalentele lor din MS
Word, după cum se poate observa din tabelul următor:
Comanda: Butonul Efect:
echivalent:
File / New Creează o prezentare nouă, vidă, care urmează a fi
completată ulterior.
File / Open Se deschide o prezentare existentă pentru a se
continua lucrul la ea.
File / Close Se închide prezentarea curentă, salvându-se
conŃinutul ei.
File / Save Se creează o copie a prezentării curente într-un alt
as... fişier (cu alt nume, eventual în alt director).
File / Send To Se trimite prezentarea curentă spre alte utilitare
accesibile în sistemul de calcul: e-mail, fax, etc.
File / Se afişează proprietăŃile prezentării curente – o
Properties caracterizare generală a acesteia, similară cu cea
corespunzătoare documentelor (Figura 4.18).
File / Exit Se închide editorul de prezentări.

6. Principii de realizare a prezentărilor:


Pentru a realiza prezentări de nivel profesional, trebuie avute în vedere câteva
principii de compunere a lor, care să mărească impactul acestor prezentări şi acurateŃea
de transmitere a mesajului lor:
- Într-o prezentare, fiecare folie trebuie să reprezinte o idee sau un mesaj complet;
trebuie evitată pe cât posibil divizarea unui subiect mai lung pe mai multe folii.
- Pe lângă text, trebuie adăugate elemente care să îl sprijine şi să îl facă mai
evident; deosebit de sugestive sunt următoarele instrumente:
- Imaginile: atrag întotdeauna atenŃia ascultătorilor, dar folosite în cantitate prea
mare dăunează, deoarece rezultatul va avea o notă de amatorism sau chiar va
părea copilăresc; trebuiesc folosite în mod judicios, numai acolo unde sunt
necesare;
- Graficele: sunt cea mai clară şi mai directă metodă de a transmite rezultatele
numerice; captează întotdeauna atenŃia;
- Tabelele: sunt cea mai optimă metodă de folosire a spaŃiului de pe folie,
generând impresia de ordine şi fiind uşor de citit.
- Când trebuie introdus un paragraf mai lung, metoda cea mai bună este de împărŃire
a acestuia pe idei sau componente, care vor fi inserate ca elemente ale unei liste
marcate; astfel informaŃia va fi citită şi înŃeleasă mai uşor.
136 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
- Schema de culori folosită trebuie aleasă foarte bine, astfel încât să nu obosească
prin stridenŃă sau să distragă atenŃia de la conŃinut; schemele predefinite nu ridică
astfel de probleme, fiind armonioase – personalizarea lor trebuie însă făcută cu
mare atenŃie.
- Pentru a se păstra interesul ascultătorilor, nu numai efectele de tranziŃie de la o
folie la alta sunt utile ci şi, în primul rând, principiul potrivit căruia informaŃiile
trebuiesc afişate pe rând; de aceea, este foarte utilă introducerea animaŃiei la
nivelul obiectelor din interiorul fiecărei folii.
- Nu trebuie să se abuzeze de culori şi de corpurile de literă, pentru a se asigura
consistenŃa prezentării. În general, folosirea unui alt corp de literă pe fiecare folie
distruge continuitatea ideilor.

4.2.5. Stabilirea efectelor de animaŃie la nivelul foliilor


Efectele de animaŃie devin vizibile în momentul vizualizării întregii prezentări pe ecran,
folosind comanda View / Slide Show, sau, echivalent, Slide Show / View Show din
menu-ul superior. La crearea unei prezentări dinamice, trebuiesc definite următoarele
elemente:

1. Modul de tranziŃie de la o folie la alta:


Implicit, tranziŃia se face apăsând butonul din stânga al mouse-ului, dar modalitatea de
tranziŃie poate fi modificată folosind comanda Slide Show / Slide Transition (Figura 4.39).

Figura 4.39. Slide Show /


Slide Transition

Pentru a defini tipul de tranziŃie, avem la dispoziŃie următorii parametri:


- Effect: se poate alege un anumit efect grafic de tranziŃie dintr-o listă de stiluri
predefinite, şi viteza de derulare a sa, bifând una dintre cele 3 opŃiuni, „Slow”,
„Medium” şi „Fast”.
- Advance: se stabileşte evenimentul care va declanşa tranziŃia:
- La apăsarea butonului din stânga al mouse-ului, sau
- Automat, după un anumit număr de secunde (care se va preciza) de la efectul
de animaŃie anterior.
- Sound: pentru a defini un anumit tip de sunet (dintr-o listă predefinită), care va
însoŃi tranziŃia.
MS Office. Elemente de tehnoredactare şi calcul tabelar 137
- Apply to All: pentru a aplica acelaşi tip de tranziŃie la toate foliile din prezentarea
curentă;
- Apply: pentru a aplica acest tip de tranziŃie numai la folia curentă; pentru celelalte
folii se vor alege efecte de tranziŃie diferite.

2. Efectele de animaŃie de pe fiecare folie, la nivelul obiectelor existente acolo:


Pentru a defini efecte de animaŃie pe o folie, se foloseşte comanda Slide Show /
Custom Animation din menu-ul superior. Această comandă permite controlul global al
tuturor obiectelor de pe folie, pentru care pot fi definite efecte de animaŃie. Comanda
duce la apariŃia pe ecran a unei casete de dialog (Figura 4.40), cu care se lucrează în
modul următor:

Figura 4.40. Slide


Show / Custom
Animation

- în câmpul „Check to animate slide objects:” sunt indicate toate obiectele


existente pe folie, dintre care se va selecta cu mouse-ul unul câte unul, pentru a
defini un efect de animaŃie la nivelul său;
- în momentul în care am selectat un obiect, acesta va fi mutat în câmpul „Order &
Timing” şi urmează definirea efectului de animaŃie pentru obiectul respectiv,
completând datele din secŃiunea „Effects” (Figura 4.41):
- tipul de animaŃie (ales din lista de tipuri predefinite);
- pentru text, modul de afişare a sa (3 opŃiuni: „All at once” – tot textul odată, „By
word” – cuvânt cu cuvânt, „By letter” – literă cu literă;
- pentru text, modul de grupare al acestuia – de obicei, după primul paragraf.
- Pentru a se vizualiza efectele respective, se foloseşte butonul „Preview”.
- pentru a se vizualiza aspectul foliei cu efectele definite, se foloseşte de asemeni
butonul „Preview”.
- pentru fiecare obiect pentru care s-a definit animaŃia completând datele din
secŃiunea „Effects”, trebuie stabilit apoi modul de activare a animaŃiei, completând
secŃiunea „Start animation” – se alege dintre cele 2 opŃiuni: la apăsarea butonului
138 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
din stânga al mouse-ului, sau automat, după un anumit număr de secunde (se va
tipări) de la ultimul eveniment de acelaşi tip.

Figura 4.41. Slide


Show /Custom
Animation –
SecŃiunea Effects

- dacă este cazul folosind săgeŃile cu eticheta „Move” putem modifica ordinea de
animaŃie a obiectelor de pe folie.
- dacă folia curentă conŃine un grafic, pentru a defini efecte de animaŃie la nivelul
acestuia se foloseşte secŃiunea specială „Chart Effects” (Figura 4.42): se va stabili
modul de afişare a graficului – grupând valorile pe linii sau pe coloane şi efectul
utilizat.

Figura 4.42. Slide


Show / Custom
Animation –
SecŃiunea Chart
Effects

O modalitate mai simplă de a defini efectele de animaŃie pentru obiectele de pe o folie


este prin selectarea fiecărui obiect în parte, după care se va folosi comanda Slide
MS Office. Elemente de tehnoredactare şi calcul tabelar 139
Show / Preset Animation. Aceasta activează o listă de stiluri de animaŃie predefinite,
dintre care putem selecta unul, fără a mai trebui să stabilim fiecare parametru care
caracterizează efectul respectiv.
Pentru a vedea cum se desfăşoară efectul de animaŃie ales (indiferent de metoda de
definire a acestuia) se foloseşte comanda Slide Show / Animation Preview din menu-
ul superior, care are drept efect apariŃia pe ecran a unei mici ferestre, cu o imagine
miniaturizată a foliei; este suficient să se apese cu butonul din stânga al mouse-ului pe
suprafaŃa acelei ferestre, pentru a se vizualiza animaŃia definită pentru folia respectivă.

3. Alte instrumente utile:


Uneori este posibil să dorim să excludem din prezentare anumite folii, fără însă a le
şterge definitiv (în ideea că ar putea fi utile cu alte ocazii). Această problemă se
soluŃionează foarte uşor folosind comanda Slide Show / Hide Slide, care are drept
efect ascunderea foliei curente, astfel încât aceasta să nu mai fie inclusă în prezentare.
Pentru a se dezactiva această opŃiune atunci când este nevoie, se procedează foarte
simplu, fiind necesar doar să mai dăm odată aceeaşi comandă, pe folia care a fost
ascunsă; astfel, comanda anterioară de ascundere se anulează.
Un alt element foarte important pe care ni-l pune la dispoziŃie MS PowerPoint este
posibilitatea de a cronometra prezentarea, pentru a vedea dacă se încadrează în timpul
alocat. Cronometrarea se face la nivelul fiecărei folii, folosind comanda Slide Show /
Rehearse Timings; în acest mod se determină cât timp durează afişarea fiecărei folii,
cu posibilitatea de a face modificări, pentru a obŃine timpul dorit. După ce prezentarea a
fost cronometrată, timpul corespunzător fiecărei folii este afişat la baza ei, în opŃiunea
de vizualizare View / Slide Sorter (în modul de vizualizare normal, aceste valori nu sunt
afişate).
De asemeni, este posibil ca pe baza foliilor pe care le-am făcut, să construim mai
multe variante de prezentare, pe care le putem folosi în situaŃii diferite. Acest lucru se
realizează folosind comanda Slide Show / Custom Shows... din menu-ul superior, care
duce la apariŃia unei casete de dialog (Figura 4.43) cu 4 butoane:
- New : pentru a defini o nouă variantă de prezentare; într-o altă casetă de dialog
(Figura 4.44) vor fi indicate toate foliile din prezentarea curentă, cu posibilitatea de
a le selecta pe cele cu care urmează să lucrăm.
Sunt posibile următoarele operaŃii la acest nivel:
- Add: pentru a include folia selectată în prezentarea pe care o definim;
- Remove: pentru a elimina folia selectată din prezentare.
- Folosind săgeŃile, se poate modifica ordinea de afişare a foliilor incluse în
prezentare.
- Edit: permite modificarea unei variante de prezentare (la nivelul structurii sale –
includerea sau eliminarea unor folii);
- Remove: realizează eliminarea unei variante de prezentare, care nu mai este
necesară la un moment dat;
- Copy: face o copie a variantei de prezentare selectate.
140 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ

Figura 4.43. Slide Show /


Custom Shows...

Figura 4.44. Slide


Show / Custom
Shows... - New

4.3. MS Excel. Elemente de calcul tabelar


O altă componentă a pachetului de programe Microsoft Office, foarte performantă şi
utilizată pe larg, este Microsoft Excel, software pentru calcul tabelar. Acest program
permite în primul rând realizarea de tabele într-o manieră profesionistă (mai puternică
decât utilitarul similar din MS Word), şi de asemeni realizarea de calcule foarte avansate
cu valorile înscrise în tabele, cu posibilitatea de a face, eventual, şi reprezentări grafice
ale rezultatelor obŃinute.
SuprafaŃa de lucru (menu-ul superior, barele de instrumente – Figura 4.45) este
similară cu cea a celorlalte componente Microsoft Office (Microsoft Word şi Microsoft
PowerPoint); majoritatea comenzilor din Word se regăsesc şi aici, sub acelaşi nume, în
aceleaşi menu-uri şi cu aceleaşi butoane în barele de instrumente (Toolbars), existând
de asemeni şi comenzi specifice, pentru calcule sau reprezentări grafice.
Fişierele create sub Microsoft Excel, care conŃin tabele şi calcule asupra valorilor
introduse, vor fi salvate automat sub extensia specifică .XLS. Un astfel de fişier, dacă
nu i-am indicat un nume, poartă numele generic de “Workbook” (registru de calcul) şi
este compus din 16 foi de calcul (“Sheets”) distincte, identificate fiecare prin numărul lor
de ordine. S-a preferat această metodă de structurare a fişierelor pentru a putea
memora în acelaşi fişier mai multe seturi de date distincte, care vor fi analizate separat.
MS Office. Elemente de tehnoredactare şi calcul tabelar 141
De asemeni, atunci când se generează grafice, acestea pot fi incluse în foaia de calcul
curentă, sau pot fi incluse în fişier ca obiecte distincte, sub numele de “Chart” şi având
fiecare un număr de ordine, generat automat la crearea graficului respectiv.

Figura 4.45. SuprafaŃa de lucru MS Excel

4.3.1. Lansarea în execuŃie a programului MS Excel


Se realizează folosind butonul Start / componenta Programs / Microsoft Excel, sau
pictograma corespunzătoare de pe Desktop:

SuprafaŃa de lucru (Figura 4.45) respectă structura standard a unei ferestre


Windows şi este similară cu cea a editorului de texte Microsoft Word, având aceeaşi
structură şi aceleaşi elemente componente:
- Bara de titlu (pe prima linie a ferestrei): conŃine numele programului (MS Excel) şi
numele registrului de calcul curent, deschis pentru editare şi procesare – dacă nu a
fost deschis un fişier creat anterior şi datele introduse nu au fost încă salvate,
numele generic al registrului de calcul deschis este „Book1” – tocmai pentru a se
atrage atenŃia asupra acestui lucru.
- Menu-ul superior: conŃine toate comenzile programului de calcul tabelar,
organizate pe liste derulante de comenzi, cu următoarea structură:
File Comenzi de manipulare a fişierelor care conŃin registrele de calcul, de
setare a dimensiunilor paginii în registrul de calcul curent şi de listare a
conŃinutului acestuia.
142 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ

Edit Comenzi de manipulare a textului sau imaginilor şi de căutare şi


înlocuire a unui şir de caractere în registrul de calcul curent.
View Comenzi de vizualizare în diferite modalităŃi a registrului de calcul
curent, şi de modificare a aspectului suprafeŃei de lucru generată de
editor (bare de instrumente, etc.).
Insert Comenzi pentru introducerea de obiecte noi în foaia de calcul curentă
sau la nivelul întregului registru de calcul.
Format Comenzi pentru formatarea elementelor registrului de calcul curent.
Tools Apelarea unor programe auxiliare de analiză a textului, sau de
realizare a unor operaŃii matematice mai complexe asupra datelor din
registrul de calcul curent; comenzi de modificare a aspectului
suprafeŃei de lucru generată de program.
Data Comenzi de lucru asupra datelor introduse: ordonare, selecŃie după
diferite criterii, subtotaluri, conversii etc.
Window Comenzi pentru lucrul simultan cu mai multe fişiere, deschise în
ferestre separate.
Help Apelarea manualului de asistenŃă soft al programului de calcul tabelar.
(o parte dintre aceste comenzi sunt comune cu cele din MS Word şi MS
PowerPoint şi nu vor fi prezentate în continuare).
- Barele de instrumente (Toolbars): permit activarea mai rapidă a unor comenzi
prin intermediul unor butoane; butoanele cu acelaşi aspect ca în Microsoft Word îşi
păstrează şi semnificaŃia.
- Bara de formule: în această zonă se afişează conŃinutul fiecărei celule din tabelul
editat, sau, eventual formula aplicată pentru a se obŃine rezultatul afişat în celulă
(cu posibilitatea de a o modifica sau de a aplica alte formule de calcul).
- SuprafaŃa de lucru efectivă: se prezintă sub forma unui caroiaj, care sugerează
tabelul în care urmează a fi introduse datele.
- Bara de stare (pe ultima linie a ferestrei): prezintă informaŃii generale despre
registrul de calcul curent şi despre operaŃiile care se aplică datelor introduse.

4.3.2. Editarea şi formatarea unui tabel în MS Excel


După lansarea în execuŃie şi încărcarea programului MS Excel, pe ecran apare un
caroiaj în care urmează a fi introdus conŃinutul tabelului pe care dorim să îl realizăm.
Orice tabel este alcătuit din mai multe celule, structurate pe linii şi pe coloane.
Fiecare element al tabelului este bine definit, prin intermediul unei etichete care îi este
asociată. Astfel, coloanele tabelului sunt etichetate în mod implicit cu literele (mari) ale
alfabetului, de la A la Z, după care urmează combinaŃii de câte două litere, sub forma:
AA, AB, ...AZ, BA, BB, ... până la IV, iar liniile sunt etichetate cu numere: 1, 2, 3,...
(Figura 4.45) – această formă de etichetare dând posibilitatea de a crea tabele suficient
de mari pentru a cuprinde cantităŃi suficiente de date. Fiecare celulă a tabelului este la
rândul ei etichetată, cu litera corespunzătoare coloanei pe care se află, după care
urmează numărul corespunzător liniei pe care se află celula respectivă: A1, B4, C2 etc.
La un moment dat, o singură celulă este curentă, adică se editează conŃinutul ei:
celula care are marginile îngroşate (Figura 4.45).
MS Office. Elemente de tehnoredactare şi calcul tabelar 143
În anumite situaŃii, este necesar să realizăm o operaŃie (de formatare sau de calcul)
care să se reflecte asupra mai multor celule ale unui tabel creat. Pentru aceasta, MS
Excel ne dă posibilitatea de a selecta diferite zone ale tabelului:
- Apăsând cu butonul din stânga al mouse-ului pe dreptunghiul cenuşiu şi
neetichetat din colŃul din stânga-sus al foii de calcul curente, se selectează întreaga
foaie de calcul (suprafaŃa ei se colorează în negru, iar operaŃia pe care o alegem în
continuare se va executa la nivelul tuturor celulelor din foaia de calcul curentă).
- Apăsând în mod similar similar pe dreptunghiul numerotat din dreptul unei linii, se
selectează întreaga linie;
- Apăsând pe dreptunghiul de la începutul unei coloane, se selectează întreaga
coloană.
- Se poate selecta, asemănător, şi o suprafaŃă formată dintr-un anumit număr de
celule din tabel, respectând următoarea succesiune de paşi:
- ne poziŃionăm cu mouse-ul pe celula din colŃul din stânga-sus al suprafeŃei pe
care dorim să o selectăm;
- apăsăm butonul din stânga al mouse-ului şi îl Ńinem apăsat, în timp ce ne
deplasăm cu mouse-ul pe ecran, până în colŃul din dreapta jos al tabelului;
- când am ajuns în poziŃia finală, eliberăm butonul mouse-ului – vom observa că
suprafaŃa „parcursă” cu mouse-ul a fost selectată (s-a colorat în negru).
Există şi o altă posibilitate de a specifica celulele unui tabel asupra cărora dorim să
executăm o operaŃie (utilă numai în cazul calculelor, şi nu al operaŃiilor simple, de
formatare): indicând în mod explicit etichetele acestora (Figura 4.46):
- pentru a specifica o singură celulă, se va da eticheta ei: de exemplu A5;
- pentru a specifica un şir de celule de pe aceeaşi linie, se vor indica etichetele
celulei de început şi de sfârşit al şirului, separate între ele prin semnul „:” : de
exemplu, A1:A5;
- pentru a specifica un şir de celule de pe aceeaşi coloană, se va proceda analog: de
exemplu, A1:D1;
- pentru a specifica un şir de celule dintr-o secŃiune a tabelului, se va indica eticheta
celulei din colŃul din stânga-sus al acestei secŃiuni, şi eticheta celulei din colŃul din
dreapta-jos, separate între ele tot prin semnul „:” : de exemplu, A1:D5.
ConŃinutul celulelor se editează în mod obişnuit, cu menŃiunea că, dacă la un moment
dat este necesară o modificare, va trebui să selectăm celula respectivă; conŃinutul ei va fi
indicat în bara de formule, şi se va modifica în
câmpul special alocat din acea zonă (Figura 4.46). Pentru a se memora modificarea făcută,
se apasă tasta Enter. Un alt element specific în Excel este acela că, atunci când am scris
un mic text (cap de tabel, sau cap de coloană) într-o celulă a tabelului, chiar dacă textul nu
a încăput în întregime în zona alocată pe ecran celulei respective, totuşi el este introdus în
întregime în celulă, şi, în cazul unei listări a tabelului, va fi tipărit integral, cu excepŃia
situaŃiei în care mai scriem ceva chiar în celula învecinată – în acest caz, conŃinutul primei
celule este trunchiat (Figura 4.46). Pentru a se crea rapid şi estetic capul de tabel, MS

Excel oferă şi butonul Merge and Center, , care unifică celulele selectate şi
centrează în raport cu întreaga suprafaŃă obŃinută textul tipărit în prima dintre ele.
144 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ

Zona de editare a
conŃinutului
A1 : A5 A1 : D1 A1 : D5 celulei curente

Figura 4.46. Selectarea unui grup de celule indicând


etichetele corespunzătoare

Formatarea tabelului se face asemănător cu MS Word. Butoanele de formatare identice


cu cele din MS Word au aceeaşi semnificaŃie. În plus, MS Excel oferă posibilităŃi de
formatare a tabelului la nivelul elementelor componente ale sale:

a) Formatarea celulelor: Se selectează una sau mai multe celule ale tabelului, după care
se foloseşte comanda Format / Cells din menu-ul superior, care dă posibilitatea definirii
următoarelor elemente de caracterizare a celulelor selectate:
- secŃiunea Number (Figura 4.47): Se defineşte tipul de dată care va fi introdus în
celula respectivă; astfel, MS Excel permite definirea mai multor tipuri de date, care vor
fi tratate diferit:
- General: alocat de obicei pentru şiruri de caractere (text); datele introduse nu sunt
interpretate ca fiind valori numerice – astfel, nu va fi posibilă realizarea de operaŃii
matematice cu aceste date;
- Number: alocat pentru valori numerice; se poate stabili modul de afişare al
acestora: număr de cifre la partea zecimală, forma punctului zecimal, forma de
afişare a numărului, etc.
- Currency, Accounting: oferă formate speciale pentru memorarea valorilor
băneşti;
- Date, Time: folosite în general pentru a memora data sau ora, oferă diferite
formate pentru tipărirea acestora;
- Text: tratează conŃinutul celulei ca un text, chiar dacă sunt tipărite valori numerice
– pe care nu le interpretează ca atare;
- Percentage: converteşte automat o valoare numerică în procentaj, prin înmulŃirea
cu 100.
MS Office. Elemente de tehnoredactare şi calcul tabelar 145

Figura 4.47. Format Cells /


SecŃiunea Number

După ce s-a definit tipul de dată corespunzător celulelor tabelului, pot fi realizate mici
ajustări asupra acestuia, folosind următoarele butoane din bara de instrumente:
Currency style: modifică modul de afişare a valorilor băneşti

Percent Style: modifică stilul de afişare al procentajelor

Comma style: modifică stilul de afişare a punctului zecimal

Increase Decimal: măreşte numărul de cifre afişate la partea zecimală,


pentru celule cu conŃinut de tipul Number.
Decrease Decimal: micşorează numărul de cifre afişate la partea
zecimală, pentru celule cu conŃinut de tipul Number.

- SecŃiunea Alignment (Figura 4.48): Se defineşte modul de aliniere şi orientarea


textului în interiorul celulelor selectate, cu ajutorul următorilor parametri:
- Text Alignment:
o Horizontal: cum se poziŃionează textul în interiorul celulei, faŃă de
marginile din stânga şi din dreapta ale acesteia; de exemplu, se pot
alege valorile Left, Center, Right, Justify – care au aceeaşi semnificaŃie
ca în MS Word şi pot fi setate şi prin intermediul butoanelor din bara de

instrumente comune cu MS Word:


o Vertical: cum se poziŃionează textul în interiorul celulei, faŃă de
marginile de sus şi de jos ale acesteia: centrat, mai apropiat de
marginea de sus sau de marginea de jos.
- Orientation: pe ce direcŃie se va scrie textul în celule – drept sau înclinat sub
anumite unghiuri, a căror valoare se va defini;
146 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ

Figura 4.48. Format Cells /


SecŃiunea Alignment

- SecŃiunea Font (Figura 4.49): Se defineşte fontul cu care va fi scris textul din
celulele selectate, şi atributele specifice acestuia: dimensiune, aspect, culoarea
literelor, stilul de subliniere, efecte speciale – la fel ca funcŃiile similare din MS
Word şi butoanele cunoscute din bara de instrumente:

, .
- SecŃiunea Border (Figura 4.50): Permite definirea aspectului chenarului celulelor
selectate: tipul de linie, grosimea şi culoarea liniilor, laturile celulelor care vor fi
marcate – la fel ca funcŃiile similare din MS Word şi butonul corespunzător din bara

de instrumente, .
- SecŃiunea Patterns (Figura 4.51): Permite definirea unui fundal cu o anumită

culoare şi haşură (Pattern) pentru celulele selectate – similar cu butonul


din bara de instrumente, regăsit şi în MS Word.
MS Office. Elemente de tehnoredactare şi calcul tabelar 147

Figura 4.49. Format Cells /


SecŃiunea Font

Figura 4.50. Format Cells /


SecŃiunea Border

- SecŃiunea Protection: Are efect numai în cazul în care tot fişierul este protejat la
deschidere (accesul făcându-se numai pe baza unei parole); se pot seta două
atribute:
- Locked: nu se poate modifica conŃinutul celulelor selectate;
- Hidden: nu sunt afişate formulele folosite pentru a calcula rezultatele indicate în
celulele selectate.
148 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ

Figura 4.51. Format Cells /


SecŃiunea Patterns

b) Formatarea liniilor: Se selectează una sau mai multe linii ale tabelului, după care se
foloseşte comanda Format / Row din menu-ul superior, cu următoarele opŃiuni:
- Height: pentru a se stabili manual înălŃimea liniilor selectate;
- AutoFit: pentru a se regla automat înălŃimea liniilor selectate, în funcŃie de
dimensiunea conŃinutului lor;
- Hide: pentru a se ascunde liniile selectate, al căror conŃinut nu va fi afişat nici pe
ecran, şi nici la o eventuală listare a tabelului;
- Unhide: pentru a se descoperi liniile ascunse anterior.

c) Formatarea coloanelor: Se selectează una sau mai multe coloane ale tabelului, după
care se foloseşte comanda Format / Column din menu-ul superior, cu următoarele opŃiuni:
- Width: pentru a se stabili manual lăŃimea coloanelor selectate;
- AutoFit Selection: pentru a se regla automat lăŃimea coloanelor selectate, în
funcŃie de dimensiunea conŃinutului lor;
- Hide: pentru a se ascunde coloanele selectate, al căror conŃinut nu va fi afişat nici
pe ecran, şi nici la o eventuală listare a tabelului;
- Unhide: pentru a se descoperi coloanele ascunse anterior.

Dacă este cazul, se poate aplica şi o formatare la nivelul întregului tabel selectat la un
moment dat, prin comanda Format / AutoFormat... care dă accesul la un catalog de
tabele cu aspect predefinit (Figura 4.52), cu posibilitatea de a alege unul dintre acestea
şi a-l aplica tabelului curent.
Editarea tabelelor mai presupune şi formatarea, dacă este cazul, a întregii foi de
calcul curente, cu ajutorul comenzii Format /Sheet din menu-ul superior, cu opŃiunile:
- Rename: se realizează redenumirea foii de calcul curente, numele implicit
„Sheet[n]” putând fi schimbat cu un alt nume, mai sugestiv;
MS Office. Elemente de tehnoredactare şi calcul tabelar 149
- Hide: se ascunde foaia de calcul curentă, cu efecte similare cu cele de la
ascunderea liniilor sau a coloanelor;
- Unhide: se descoperă o foaie de calcul ascunsă anterior;
- Background...: permite definirea unui fundal grafic pentru foaia de calcul
curentă (desen, culoare sau haşură), care însă nu va fi listat la imprimantă, fiind
vizibil doar pe ecran.
În anumite situaŃii poate fi necesară, tot pe parcursul editării tabelelor, schimbarea
aspectului acestora, prin adăugarea de elemente noi în tabel. Astfel de operaŃii se
realizează folosind o parte dintre comenzile din menu-ul superior, componenta Insert, şi
anume:

Figura 4.52. Format /


AutoFormat...

Insert / Cells Inserează o celulă nouă în tabelul curent, înaintea celulei curente,
modificând aspectul întregului tabel conform cu opŃiunile:
- Shift Cells Right: mută celula curentă şi toate cele care o
urmează din linia curentă cu o poziŃie la dreapta, inserând celula
nouă pe poziŃia astfel eliberată;
- Shift Cells Down: mută celula curentă şi toate cele care o
urmează din coloana curentă în jos cu o poziŃie, inserând celula
nouă deasupra;
- Entire Row: inserează o linie de tabel întreagă deasupra celei pe
care se află celula curentă;
- Entire Column: inserează o coloană de tabel întreagă la stânga
celei pe care se află celula curentă.
Insert / Rows Inserează o linie nouă în tabelul curent, deasupra celei pe care se află
celula curentă.
Insert / Inserează o coloană nouă în tabelul curent, la stânga celei pe care se
Columns află celula curentă.
150 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ

Insert / Inserează o nouă foaie de calcul, înaintea celei curente.


Worksheet
Insert / Page Este utilă în special pentru listarea estetică a tabelelor lungi, inserând
Break în poziŃia definită de celula curentă o întrerupere de pagină, astfel
încât la listare, în acel punct să se treacă la o pagină nouă, chiar dacă
pe pagina curentă a mai rămas, eventual, spaŃiu liber.
Manevrarea conŃinutului uneia sau mai multor celule selectate la un moment dat se
poate realiza uşor cu ajutorul comenzilor din menu-ul superior, componenta Edit:
Edit / Cut Şterge conŃinutul celulelor selectate, transferându-l în memoria
intermediară Clipboard, unde este disponibil pentru a fi copiat în altă
parte în fişierul curent.
Edit / Copy Realizează o copie în Clipboard a conŃinutului celulelor selectate.
Edit / Paste Copie conŃinutul Clipboard-ului în noua poziŃie din fişierul curent,
definită de celula curentă.
Edit / Delete Şterge celulele selectate din tabelul curent, redimensionându-l în funcŃie
de opŃiunea aleasă:
- Shift Cells Left: mută celulele următoare din linia curentă cu o
poziŃie la stânga, în locul celulei şterse;
- Shift Cells Up: mută celulele următoare din coloana curentă în sus
cu o poziŃie, în locul celulei şterse;
- Entire Row: şterge întreaga linie de tabel pe care se află celula
curentă;
- Entire Column: şterge întreaga coloană de tabel pe care se află
celula curentă.
Edit / Fill Completează una sau mai multe celule vide cu conŃinutul uneia dintre
celulele învecinate, în funcŃie de opŃiunea aleasă:
- Down: celula de deasupra celor vide;
- Right: celula din stânga celor vide;
- Up: celula de sub cele vide;
- Left: celula de la dreapta celor vide.
Edit / Clear Şterge total sau parŃial conŃinutul uneia sau al mai multor celule
selectate, în funcŃie de opŃiunea aleasă:
- All: şterge în întregime conŃinutul celulei;
- Formats: anulează doar efectul operaŃiilor de formatare, lăsând
intact conŃinutul celulei;
- Contents: şterge doar conŃinutul celulei, lăsând elementele de
formatare legate de dimensiunile acesteia, sau de culoarea
fundalului, etc.;
- Comments: şterge eventualele explicaŃii (comentarii) legate de
conŃinutul celulei.
De asemeni, este posibilă manevrarea conŃinutului unei întregi foi de calcul, folosind
comenzile:
Edit / Delete Şterge definitiv foaia de calcul curentă din fişierul curent.
Sheet
Edit / Move Mută foaia de calcul curentă în alt fişier, al cărui nume se va specifica,
or Copy sau în fişierul curent, în altă poziŃie care se va specifica (Figura 4.53),
MS Office. Elemente de tehnoredactare şi calcul tabelar 151
Sheet cu excepŃia cazului în care am bifat opŃiunea „Create a Copy”, prin care
nu se face mutare, ci copiere.

MS Excel permite, într-o modalitate asemănătoare cu MS Word, şi editarea de antete


şi note de subsol pentru paginile pe care va fi tipărit tabelul (tabelele) create. Acest lucru
se realizează folosind comanda View / Header and Footer (Figura 4.54). Antetul şi
nota de subsol vor putea fi realizate în două moduri:
- alegând una dintre variantele predefinite, disponibile în câmpurile cu etichetele
„Header”, respectiv „Footer”;
- definind varianta proprie, cu ajutorul butoanelor „Custom Header”, respectiv
„Custom Footer”.
Aspectul antetelor şi notelor de subsol definite devine vizibil folosind butonul „Print
Preview”; astfel este afişată imaginea foii de calcul curente, aşa cum va fi ea tipărită la
imprimantă, fiind posibilă operarea anumitor modificări, dacă este cazul (acelaşi rezultat
se obŃine prin intermediul comenzii File / Print Preview din menu-ul superior).

Figura 4.53. Edit / Figura 4.54. View / Header and Footer


Move or Copy Sheet

La nivelul fiecărei celule a tabelului este de asemeni posibilă editarea de comentarii –


adică explicaŃii legate de conŃinutul celulei respective. Comentariile nu vor fi listate la
imprimantă, fiind menite doar să uşureze înŃelegerea conŃinutului tabelului la
deschiderea sa ulterioară. Folosirea comentariilor presupune următoarele operaŃii:
Insert / Crearea unui nou comentariu în foaia de calcul curentă, care se
Comment referă la conŃinutul unei celule.
Insert / Edit Editarea şi eventual modificarea comentariului curent, selectat la un
Comment moment dat.
Edit / Clear Ştergerea comentariului curent, selectat la un moment dat.
Comments
152 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ

View / Vizualizarea / ascunderea comentariilor existente în foaia de calcul


Comments curentă. În cazul în care comentariile sunt ascunse, existenŃa lor va
fi precizată doar printr-un mic triunghi roşu în colŃul din dreapta-sus
al celulei la care se referă.
View / Vizualizarea barei de instrumente specifică lucrului cu comentarii;
Toolbar / conŃine butoanele corespunzătoare operaŃiilor disponibile cu
Reviewing acestea:

: New Comment – crearea unui nou comentariu în foaia


curentă;

: Edit Comment – editarea comentariului selectat;

: Previous Comment – trecerea la comentariul anterior celui


curent;

: Next Comment – trecerea la comentariul următor celui curent;

: Hide Comment – ascunderea / vizualizarea comentariului


curent;

: Hide All Comments – ascunderea / vizualizarea tuturor


comentariilor;

: Delete Comment – ştergerea comentariului curent.

O altă operaŃie utilă în realizarea de tabele este formatarea paginilor pe care ele
urmează a fi tipărite. Pentru aceasta se va folosi comanda File / Page Setup, care
permite completarea următoarelor secŃiuni:
- SecŃiunea Page (Figura 4.55): se precizează elementele generale legate de
caracterizarea paginii:
- Orientation: tipul de orientare a paginii, „Portrait” sau „Landscape”;
- Scaling: redimensionarea tabelului, astfel încât să fie tipărit exact pe numărul
de pagini pe care ăl vom specifica noi, atât pe lăŃime, cât şi pe lungime;
- Paper Size: formatul de pagină pe care se face tipărirea;
- First Page Number: modul de numerotare a primei pagini.
Verificarea aspectului foii de calcul după ultimele modificări se face folosind butonul
„Print Preview”; pentru a se realiza tipărirea efectivă se foloseşte butonul „Print”, iar
pentru a salva modificările făcute, se foloseşte butonul „OK”.
- SecŃiunea Margins (Figura 4.56): se indică lăŃimea marginilor exterioare ale paginii
pe care va fi tipărit conŃinutul fişierului curent:
- Top: marginea de sus;
- Bottom: marginea de jos;
- Left: marginea din stânga;
- Right: marginea din dreapta;
- Header: poziŃia în care se va tipări antetul;
- Footer: poziŃia în care se va tipări nota de subsol;
MS Office. Elemente de tehnoredactare şi calcul tabelar 153
- Center on Page: se bifează, dacă dorim ca tabelul să fie centrat pe pagină,
orizontal sau vertical.

Figura 4.55. File / Page


Setup – SecŃiunea
Page

Figura 4.56. File / Page


Setup – SecŃiunea
Margins

- SecŃiunea Header / Footer (Figura 4.54): se vor defini antete şi note de subsol
pentru paginile curente – prin completarea aceloraşi opŃiuni ca cele disponibile
folosind comanda View / Header and Footer.
- SecŃiunea Sheet (Figura 4.57): se vor preciza anumite elemente legate de modul
de tipărire al foii de calcul curente:
154 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
- Print Area: numărul de celule de pe foaia de calcul care urmează a fi tipărite;
- Print Titles: capul de tabel – liniile care vor fi tipărite la începutul tabelului,
respectiv coloanele care vor fi tipărite în partea stângă a sa;
- Print: se bifează anumite elemente pe care dorim să le tipărim, cum ar fi liniile
de demarcaŃie a celulelor (Gridlines), capul de tabel (Row and column
headings), sau elemente legate de parametrii de imprimare: calitatea (Draft
Quality) sau tipul de imprimare – color sau alb-negru (Black and white);
- Page order: se stabileşte ordinea în care se va tipări un tabel pe mai multe
pagini.

Figura 4.57. File / Page


Setup – SecŃiunea
Sheet

4.3.3. Vizualizarea şi tipărirea unui registru de calcul


Există mai multe modalităŃi de vizualizare a foii de calcul curente:
View / Normal Modul de vizualizare implicit, fără elemente specifice.
View / Page O imagine globală, la scară redusă, a foii de calcul curente;
Break avantajul în acest mod de vizualizare este acela că sunt afişate
Preview întreruperile de pagină (marcate cu albastru), cu posibilitatea de a
le ajusta după dorinŃă, prin simpla tragere a lor în noile poziŃii,
folosind butonul din stânga al mouse-ului.
View / Full Se măreşte suprafaŃa pe care este afişată foaia de calcul, în
Screen detrimentul barelor de instrumente ale MS Excel, care dispar;
singura cale de a accesa comenzile este folosind menu-ul superior,
iar fereastra în care rulează MS Excel este automat maximizată.
View / Zoom Se permite alegerea scalei la care va fi afişat conŃinutul foii de
calcul curente, bifând mărimea dorită (Figura 4.58).
Listarea la imprimantă a foii de calcul curente se face folosind comanda File / Print
din menu-ul superior. Pentru a se vizualiza aspectul documentului care urmează a fi
MS Office. Elemente de tehnoredactare şi calcul tabelar 155
obŃinut (dimensiunile paginilor, elementele de identificare a acestora, modul în care este
împărŃit pe pagini conŃinutul foii de calcul curente) se poate folosi comanda File / Print
Preview. În plus, MS Excel prezintă şi o comandă specifică de listare, şi anume File /
Print Area – utilă în special în cazul foilor de calcul ample, cu o mare cantitate de date.
Comanda permite selectarea unei anumite porŃiuni din foaia de calcul curentă, astfel
încât numai aceasta va fi ulterior listată. Sunt disponibile două opŃiuni:
Set Print Pentru a defini zona care urmează a fi tipărită de pe foaia de calcul
Area curentă - în prealabil aceasta trebuie selectată cu ajutorul mouse-
ului.
Clear Print Pentru a anula zona de tipărire definită anterior, revenind la
Area opŃiunea implicită – întreaga suprafaŃă a foii de calcul curente.

Figura 4.58. View / Zoom

4.3.4. OperaŃii la nivel de fişier în MS Excel


OperaŃiile la nivel de fişier sunt identice cu operaŃiile similare din MS Word şi MS
PowerPoint. Astfel, salvarea prezentării curente într-un fişier se face prin comanda File /

Save, din menu-ul superior, sau folosind butonul din bara de instrumente – la fel
ca în MS Word. Extensia (formatul de fişier) asociată automat registrului de calcul va fi
însă .XLS. La prima salvare a datelor din registrul de calcul curent, pe ecran apare o
fereastră identică cu cea din MS Word (Figura 4.16), în care se va indica numele
fişierului şi localizarea acestuia pe hard-disc (unitatea de disc şi directorul). La salvările
următoare se face automat actualizarea conŃinutului fişierului care a fost definit iniŃial.
Celelalte comenzi pentru manipularea fişierelor sunt de asemeni identice cu
echivalentele lor din MS Word:
File / New Creează un registru de calcul nou, vid, care urmează a fi
completată ulterior.
File / Open Deschide un registru de calcul existent pentru a se
continua lucrul acolo.
File / Close Închide registrul de calcul curent, salvându-se conŃinutul
său.
File / Save Creează o copie a registrului de calcul curent într-un alt
as... fişier (cu alt nume, eventual în alt director).
File / Send Trimite registrul de calcul curent spre alte utilitare
To accesibile în sistemul de calcul: e-mail, fax, etc.
156 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ

File / Se afişează proprietăŃile registrului de calcul curent – o


Properties caracterizare generală a acesteia, similară cu cea
corespunzătoare documentelor (Figura 4.18).
File / Exit Închide aplicaŃia MS Excel.

Lucrul în MS Excel cu baze de date


Unul dintre avantajele lucrului în MS Excel este compatibilitatea cu alte software-uri de
prelucrare a datelor, concretizată în posibilitatea de a prelucra fişiere care au şi alte
formate (extensii) în afară de cea proprie, .XLS. Acest concept presupune două operaŃii:
1) Salvarea datelor introduse în MS Excel sub alt format de fişier:
Atunci când se dă comanda File / Save as..., în câmpul cu eticheta „Save as Type”
se defineşte formatul de fişier sub care dorim să salvăm datele. Implicit, formatul de
fişier este .XLS, dar există o listă de formate disponibile, printre care cele mai utile sunt:
- .DBF: permite salvarea datelor din foaia de calcul curentă (doar o singură foaie
de calcul, chiar dacă registrul conŃine mai multe) sub forma unei baze de date,
disponibilă pentru a fi prelucrată în FOXPRO, de exemplu. Capul de tabel va fi
folosit pentru a defini structura bazei de date: fiecare nume de coloană devine
câmp în baza de date care se creează.
- .TXT: permite salvarea datelor sub forma unui fişier de tip text neformatat –
vizibil sub orice editor de texte. Formatul specific de tabel este însă oarecum
alterat: liniile se păstrează, dar separarea coloanelor se face prin câte un spaŃiu.

2) Deschiderea fişierelor de date cu alte formate:


Atunci când se dă comanda File / Open, în câmpul cu eticheta „Files of type” se
poate specifica formatul pentru fişierul pe care dorim să îl deschidem; pe lângă formatul
implicit, specific MS Excel (.XLS), se pot deschide şi fişiere de tipul următor:
- .DBF: baze de date create în dBASE III sau IV; câmpurile bazei de date sunt
automat convertite în coloane de tabel.
- .TXT: fişiere de tip text neformatat; spaŃiile devin separatori de coloană, iar liniile
se transferă ca atare.
- .WK?: fişiere create în Lotus 1-2-3.
- .WQ1: fişiere create în Quattro Pro.

4.3.5. Elemente specifice ale MS Excel: realizarea de calcule şi procesări ale


datelor
Utilitatea produsului MS Excel nu este însă dată atât de posibilităŃile sale de editare şi
formatare a tabelelor, cât în special de funcŃiile sale de calcul tabelar. Astfel, este
posibilă realizarea rapidă a unor calcule sofisticate cu valorile numerice tipărite în
celulele foii de calcul, şi inserarea rezultatelor în celule noi.
Pentru aceasta, se procedează în modul următor:
- se selectează celula în care urmează a fi memorat rezultatul;
- se alege din menu-ul superior comanda Insert / Function, sau se activează

butonul echivalent, , din bara de instrumente.


MS Office. Elemente de tehnoredactare şi calcul tabelar 157
- se editează expresia care urmează a fi calculată, rezultatul fiind automat
încărcat în celula respectivă.
În acelaşi scop se poate folosi şi bara de formule existentă în MS Excel.

Bara de formule din MS Excel

În mod implicit, în extremitatea stângă a acesteia este indicată în permanenŃă eticheta

celulei selectate la un moment dat; dacă însă se apasă butonul „=”, , se activează
zona albă din dreapta sa, în care urmează a se edita formula care urmează a fi
calculată. Bara de formule îşi schimbă uşor aspectul, după cum urmează:

În câmpul din extremitatea stângă vor fi încărcate toate funcŃiile disponibile în MS Excel,
dintre care se poate selecta funcŃia care urmează a fi calculată. După ce formula de

calcul a fost editată, se va folosi butonul pentru a o valida, şi butonul pentru a


o şterge, dacă este cazul (ambele butoane se regăsesc în bara de formule).
Pentru editarea formulelor de calcul trebuie cunoscută sintaxa exactă a fiecărei funcŃii
folosite, dar MS Excel a simplificat această problemă, punând la dispoziŃia utilizatorilor
un „program asistent”, activat automat la selectarea unei funcŃii. Într-o mică fereastră de
dialog afişată imediat sub bara de formule (Figura 4.59) va fi indicată, pentru orice
funcŃie selectată, semnificaŃia ei şi argumentele care trebuiesc completate.

Figura 4.59. Programul asistent pentru editarea formulelor

În câmpurile rezervate fiecărui argument vor fi tipărite adresele celulelor asupra


cărora dorim să efectuam calculele; automat, în partea dreaptă a câmpurilor vor fi
158 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
încărcate valorile acestora, pentru a ne verifica dacă am făcut selecŃia corectă. În partea
de jos este indicat rezultatul formulei alese (tot pentru verificare). Pentru a valida
rezultatul respectiv şi a încărca valoarea obŃinută în celula selectată se va folosi butonul
„OK”, iar pentru a anula formula se va folosi butonul „Cancel”.
FuncŃiile disponibile în MS Excel sunt organizate pe categorii, pentru a le putea alege
mai uşor. Astfel, sunt disponibile următoarele categorii de funcŃii:
Financial FuncŃii specifice calculelor financiare şi contabile.
Date & Time FuncŃii de lucru cu date calendaristice şi ore, de conversie a acestora
în valori numerice şi invers.
Math & Trig FuncŃii matematice şi trigonometrice.
Statistical FuncŃii statistice.
Lookup & FuncŃii de lucru la nivelul adreselor celulelor.
Reference
Database FuncŃii specializate pentru lucrul cu baze de date importate în MS
Excel : realizează calcule la nivelul câmpurilor devenite coloane, cu
posibilitatea de a selecta înregistrări care îndeplinesc anumite
condiŃii.
Text FuncŃii de lucru cu date de tip text (de concatenare a şirurilor de
caractere, de căutare a unui anumit text în altul, etc.).
Logical FuncŃii logice – corespunzătoare operatorilor logici standard (AND,
OR, NOT) etc.
Information FuncŃii care extrag informaŃii legate de parametrii de formatare a
celulelor (în general, de conŃinutul acestora).

Gama de funcŃii disponibile este destul de largă; dintre acestea, vom prezenta doar
câteva funcŃii, mai des utilizate:
a) FuncŃii matematice şi trigonometrice:
FuncŃii matematice de calcul:
ABS (n) Returnează valoarea absolută a numărului n.
p
COMBIN (n, Returnează valoarea Cn .
p)
n
EXP (n) Returnează valoarea exponenŃială, e .
FACT (n) Returnează factorialul numărului n, n!.
INT (n) Returnează valoarea celui mai mare întreg mai mic sau egal cu
numărul n.
LN (n) Returnează logaritmul natural, ln n.
LOG (n, b) Returnează logaritmul logbn.
LOG10(n) Returnează logaritmul zecimal, lg n.
MOD (n, d) Returnează restul împărŃirii întregi a numărului n la numărul d, n mod
d.
p
POWER (n, Returnează puterea n .
p)
SIGN (n) Returnează semnul numărului n: 1 dacă n este număr pozitiv, 0 dacă
n este nul, -1 dacă n este număr negativ.
SQRT (n) Returnează rădăcina pătrată a lui n, n .
MS Office. Elemente de tehnoredactare şi calcul tabelar 159
PRODUCT Returnează produsul numerelor specificate, n1, n2, etc.
(n1, n2, ...)
SUM (n1, n2, Returnează suma numerelor specificate, n1, n2, etc.
...)
FuncŃii matematice de aproximare:
EVEN (n) Rotunjeşte numărul n la cel mai apropiat număr întreg par.
ODD (n) Rotunjeşte numărul n la cel mai apropiat număr întreg impar.
ROUND (n, Rotunjeşte numărul n la un număr cu s zecimale.
s)
TRUNC (n, Trunchiază numărul n la un număr întreg sau având s zecimale.
s)
FuncŃii matematice de lucru cu matrici:
MDETERM Calculează determinantul matricei specificate în tablou – indicat prin
(tablou) adresele celulelor din colŃurile stânga-sus şi dreapta-jos ale acestuia.
MINVERSE Calculează matricea inversă matricei specificate în tablou.
(tablou)
MMULT Calculează produsul matricelor specificate în tablou1 şi tablou2.
(tablou1,
tablou2)
FuncŃii trigonometrice:
PI( ) Returnează valoarea constantei PI cu o precizie de 15 zecimale.
DEGREES Converteşte valoarea unui unghi exprimată în radiani, în valoarea
(r) echivalentă în grade.
RADIANS Converteşte valoarea unui unghi exprimată în grade, în valoarea
(g) echivalentă în radiani.
SIN (r) Calculează valoarea sinusului unui unghi.
COS (r) Calculează valoarea cosinusului unui unghi.
TAN (r) Calculează valoarea tangentei unui unghi.
ASIN (v) Determină valoarea arcsinusului unui număr, exprimată în radiani.
ACOS (v) Determină valoarea arccosinusului unui număr, exprimată în radiani.
ATAN (v) Determină valoarea arctangentei unui număr, exprimată în radiani.
b) FuncŃii statistice:
FuncŃii de statistică descriptivă:
AVERAGE Returnează media aritmetică a unei serii de valori numerice.
(n1, n2, ...)
MAX (n1, n2, Returnează valoarea maximă dintr-o serie de valori numerice.
...)
MIN (n1, n2, Returnează valoarea minimă dintr-o serie de valori numerice.
...)
MEDIAN (n1, Returnează medianul dintr-o serie de valori numerice – valoarea din
n2, ...) mijlocul seriei de valori.
MODE (n1, Returnează modulul dintr-o serie de valori numerice – valoarea cea
n2, ...) mai frecventă din seria de valori.
STDEV (n1, Returnează deviaŃia standard corespunzătoare unei serii de valori
n2, ...) numerice.
160 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ

VAR (n1, n2, Returnează varianŃa corespunzătoare unei serii de valori numerice.
...)
Există şi alte funcŃii statistice utile, mai sofisticate – de calcul al distribuŃiilor
corespunzătoare unor serii de valori, sau al rezultatului diferitor teste statistice. Pentru
toate funcŃiile menŃionate mai sus, argumentele pot fi atât valori numerice efective, cât şi
adrese ale unor celule care conŃin valori numerice.

Pe lângă aceste funcŃii de calcul, MS Excel oferă şi alte posibilităŃi de procesare a


datelor existente în foile de calcul – comenzile din menu-ul Data:
a) Sortarea datelor (Data / Sort):
Realizează sortarea (ordonarea) datelor din foaia curentă de calcul, crescător sau
descrescător, permiŃând definirea a 3 criterii simultane de sortare (Figura 4.60). Criteriile
de sortare se vor alege dintre coloanele existente în foaia de calcul.

Figura 4.60. Data / Sort

b) Selectarea datelor (Data / Filter):


MS Excel conŃine un mecanism foarte puternic de selectare din foaia de calcul
curentă a datelor care îndeplinesc numai anumite condiŃii, pentru lucrul orientat doar pe
acele date. Se poate opta între două tipuri de selectare a datelor:
- AutoFilter: selectarea automată;
- Advanced Filter... : selectarea specializată, în care utilizatorul poate alege efectiv
datele care îl interesează, dacă acestea nu pot fi alese folosind prima opŃiune.
Atunci când se alege prima opŃiune, AutoFilter, pe fiecare coloană a tabelului se
activează un mecanism de selecŃie, care poate fi utilizat dacă dorim să selectăm numai
liniile din tabel (înregistrările) ale căror valori pe coloana respectivă satisfac o anumită
condiŃie (Figura 4.61).
CondiŃia de selectare se defineşte în modul următor:
- alegând una dintre variantele implicite:
- All : toate înregistrările;
- Top 10... : din plaja tuturor valorilor posibile de pe o coloană, înregistrările
corespunzătoare primelor sau ultimelor 10 valori în ordine crescătoare;
- înregistrările corespunzătoare unei anumite valori în parte.
MS Office. Elemente de tehnoredactare şi calcul tabelar 161

Figura 4.61. Data / Filter / AutoFilter

- definind varianta proprie: Custom (Figura 4.62):

Figura 4.62. Data / Filter /


AutoFilter - Custom...

Pentru aceeaşi coloană, se pot defini maximum două condiŃii, care să aibă loc
simultan (legate prin „and” – conjuncŃie logică) sau măcar una dintre ele să fie
adevărată (legate prin „or” – disjuncŃie logică). Tipul de operaŃie logică se alege din lista
de variante propuse în partea stângă, iar valoarea cu care se face comparaŃia se
defineşte în partea dreaptă a ferestrei. Pentru condiŃii care implică şiruri de caractere,
există cele două caractere speciale de înlocuire:
∗ : folosită pentru a înlocui orice şir de caractere;
? : folosit pentru a înlocui un singur caracter.
Se pot defini una sau mai multe condiŃii de selectare, care să acŃioneze simultan pe
mai multe coloane ale tabelului. Anularea tuturor selecŃiilor făcute se realizează folosind
comanda Data / Filter / Show All.
162 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
c) Calcule parŃiale (Data / Subtotals...):
Acelaşi mecanism de selectare a datelor este disponibil şi pentru a face diferite
calcule pe selecŃiile realizate. Pentru toate înregistrările cu valori identice pe o coloană a
tabelului, se pot determina rezultatele diferitor funcŃii matematice şi statistice aplicate
valorilor numerice corespunzătoare de pe celelalte coloane ale tabelului (Figura 4.63).

Figura 4.63. Data / Subtotals...

d) Validări de date (Data / Validation...):


Este un alt instrument foarte util existent în MS Excel, prin care se pot defini anumite
criterii de validitate a datelor care urmează a fi introduse (Figura 4.64).

Figura 4.64. Data / Validation...

Astfel va fi permisă numai introducerea de date care satisfac anumite condiŃii (definite
în secŃiunea „Settings”), pentru a se preveni introducerea din neatenŃie a datelor
eronate. Se poate tipări de asemeni un mesaj explicativ (definit în secŃiunea „Input
Message”) care să indice ce tip de date pot fi scrise în celulele respective ale foii de
MS Office. Elemente de tehnoredactare şi calcul tabelar 163
calcul, şi un mesaj de eroare (definit în secŃiunea „Error Alert”) care să avertizeze în
cazul în care s-au introdus date greşite – care nu satisfac criteriile definite.

4.3.6. Reprezentări grafice ale datelor în MS Excel


Un alt program utilitar din MS Excel foarte folositor este generatorul de reprezentări
grafice. Cu ajutorul acestuia se pot crea rapid reprezentări grafice foarte sugestive ale
datelor, în 4 paşi, utilizatorul trebuind doar să aleagă parametrii şi forma graficului dorit;
reprezentarea efectivă este realizată automat de către programul generator.
Pentru a se crea un grafic, mai întâi trebuie selectate celulele care conŃin valorile
numerice pe care dorim să le reprezentăm. După aceea, se va activa comanda Insert /
Chart din menu-ul superior, sau se va folosi butonul echivalent din bara de instrumente,
. În acest mod se activează generatorul de grafice, care va construi graficul în
funcŃie de parametrii pe care îi alegem, şi îl va insera în registrul de calcul curent.
Graficul se construieşte prin parcurgerea următoarelor etape:

Pasul 1) Se selectează tipul de grafic dorit, dintr-un catalog de stiluri predefinite (Figura
4.65). Există mai multe stiluri de reprezentări grafice ale datelor, dintre care trebuie ales
cel care se potriveşte cel mai bine cu natura valorilor care urmează a fi reprezentate.
Pentru a se putea estima modul în care va arăta graficul ales, se poate folosi butonul
„Press and Hold to View Sample” care generează, atâta timp cât este Ńinut apăsat, o
previzualizare a datelor pe tipul de grafic selectat.
Tipul de grafic se poate selecta dintre variantele standard, dar există şi secŃiunea
„Custom”, în care utilizatorul are o mai mare libertate în a personaliza un anumit tip de
grafic ales. Dintre variantele standard, cele mai des utilizate sunt:
- Column – grafice de tip Coloană (Figura 4.65): fiecare valoare este reprezentată
printr-un dreptunghi, a cărui înălŃime pe axa Oy este egală cu valoarea respectivă.

Figura 4.65. Generatorul de


grafice – Pasul 1
164 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
- Line – grafice de tip Linie (Figura 4.66): reprezintă poligonul frecvenŃelor – dreapta
care se obŃine unind mijloacele laturilor de sus ale dreptunghiurilor dintr-un grafic
de tip Coloană.

Figura 4.66. Grafice de tip


Linie

- Pie – grafice circulare (Figura 4.67): valorile selectate sunt reprezentate pe un cerc,
din care fiecărei valori îi este rezervat un sector de cerc proporŃional cu mărimea ei.
Sunt recomandate în special atunci când plaja de valori reprezentate nu este prea
largă (altfel, sectoarele de cerc rezervate devin foarte mici şi nu mai sunt vizibile).

Figura 4.67. Grafice circulare


de tip „Pie”

- Doughnut – grafice circulare (Figura 4.68): sunt asemănătoare cu graficele de tip


Pie, numai că permit reprezentarea pe acelaşi grafic a mai multor serii de valori.

Figura 4.68. Grafice circulare


de tip „Doughnut”
MS Office. Elemente de tehnoredactare şi calcul tabelar 165
- XY (Scatter) – grafice de tip „Scatter” (Figura 4.69): sunt folosite pentru a
reprezenta pe acelaşi sistem de coordonate două serii de valori cu posibilitatea de
a detecta eventual corelaŃia dintre ele. Astfel, valorile primei serii sunt figurate pe
axa Ox, iar valorile celei de a doua pe axa Oy. Fiecărei perechi de valori îi este
asociat un punct, astfel încât se obŃine în final un nor de puncte în sistemul de
coordonate xOy, din a cărui formă putem trage concluzii despre dependenŃa dintre
cele două serii de valori. Măsura matematică a dependenŃei dintre cele două serii
de valori este dată de ecuaŃia dreptei de regresie, a cărei pantă exprimă corelaŃia
între acestea. CorelaŃia între două serii de date este o mărime statistică, cu valori
cuprinse între –1 şi 1.
Există următoarele tipuri de corelaŃie:
o pozitivă: atestă o dependenŃă direct proporŃională între cele două serii
de date – valori mari ale primei mărimi determină valori mari ale celei de
a doua;
o nulă: nu există dependenŃă între cele două serii de date;
o negativă: atestă o dependenŃă invers proporŃională între cele două serii
de date – valori mari ale primei mărimi corespund la valori mici ale celei
de a doua.

Figura 4.69. Grafice de tip


„Scatter”

Pentru a putea afirma că între două mărimi există o corelaŃie semnificativă statistic,
trebuie ca panta dreptei de regresie să formeze cu axa Ox un unghi mai mare de
o
45 .

Pasul 2) Se modifică, dacă este cazul, setul de date care urmează a fi reprezentate şi,
în cazul în care reprezentăm mai multe serii de valori, modul de alegere a lor – pe linii
sau pe coloane (Figura 4.70). În plus, în secŃiunea „Series” se pot defini etichete pentru
seriile de valori care vor fi reprezentate.

Pasul 3) Se indică o serie de parametri de definire a graficului (Figura 4.71). Pentru


aceasta, se vor completa următoarele secŃiuni:
- SecŃiunea „Titles” (Figura 4.71): se definesc titluri pentru grafic:
- în câmpul „Chart Title”: se va edita titlul graficului;
- în următoarele 3 câmpuri: se indică numele axelor Ox, Oy şi Oz.
166 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
- SecŃiunea „Axes” (Figura 4.72): se stabilesc unităŃile de măsură pentru axele
graficului, specificându-se, de asemeni, axele care vor avea unităŃi de măsură şi
care nu.

Figura 4.70. Generatorul de


grafice – Pasul 2

Figura 4.71.
Generatorul de
grafice – Pasul 3,
SecŃiunea „Titles”
MS Office. Elemente de tehnoredactare şi calcul tabelar 167

Figura 4.72.
Generatorul de
grafice – Pasul 3,
SecŃiunea „Axes”

- SecŃiunea „Gridlines” (Figura 4.73): se va indica axa pentru care dorim ca graficul
să prezinte şi linii ajutătoare, de marcare a scalei de măsură. Pentru fiecare axă în
parte, se poate opta pentru „Major gridlines” – marcare cu un pas mai mare, şi
„Minor Gridlines” – marcare cu un pas mai mic.

Figura 4.73.
Generatorul de
grafice – Pasul 3,
SecŃiunea „Gridlines”

- SecŃiunea „Legend” (Figura 4.74): se optează dacă graficul să aibă sau nu o


legendă (în care se va indica, eventual, numele mărimilor care sunt reprezentate)
şi, în cazul în care optăm pentru prezenŃa legendei se va stabili poziŃionarea
acesteia în jurul graficului.
168 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ

Figura 4.74.
Generatorul de grafice
– Pasul 3, SecŃiunea
„Legend”

- SecŃiunea „Data Labels” (Figura 4.75): Există posibilitatea ca, pentru fiecare
mărime reprezentată pe grafic, să fie indicată şi valoarea efectivă a sa, sub formă
de etichetă pe figura corespunzătoare. Dacă nu dorim acest lucru, în zona „Data
Labels” alegem opŃiunea „None”, altfel, alegem una dintre celelalte opŃiuni:
- „Show value”: se va indica valoarea efectivă a mărimii reprezentate;
- „Show percent”: se va indica frecvenŃa procentuală corespunzătoare mărimii
reprezentate.

Figura 4.75.
Generatorul de
grafice – Pasul 3,
SecŃiunea „Data
Labels”

- SecŃiunea „Data Table” (Figura 4.76): Există posibilitatea ca în josul graficului să


indicăm, efectiv, şi lista completă a valorilor care au fost reprezentate, sub formă de
tabel. Pentru această opŃiune se bifează „Show data table”.
MS Office. Elemente de tehnoredactare şi calcul tabelar 169

Figura 4.76.
Generatorul de
grafice – Pasul 3,
SecŃiunea „Show data
table”

Pasul 4) Etapa finală, în care se va indica modul de inserare al graficului în registrul de


calcul curent (Figura 4.77). Astfel, se va opta între două posibilităŃi:
- „As new sheet”: Graficul se inserează ca o foaie de calcul nouă în registrul curent,
cu numele „Chart [n]”, unde n este un număr de ordine ataşat automat graficului, şi
care depinde de numărul de grafice realizate în registrul curent. Avantajul acestei
opŃiuni este că graficul este independent de restul datelor, fiind în mod implicit
tipărit pe o foaie separată.
- „As object in”: Graficul se inserează ca obiect separat în foaia de calcul curentă.
Astfel, el va fi tipărit alături de celelalte elemente din foaia de calcul (tabelele cu
valori), putând fi însă repoziŃionat şi redimensionat în mod mai avanatajos
(eventual, inserat pe o singură foaie, alături de alte grafice).

Figura 4.77. Generatorul de grafice – Pasul 4

Aceşti parametri permit caracterizarea completă a elementelor graficului care urmează


a fi realizat. Dacă este cazul, ulterior se pot modifica şi ceilalŃi parametri ai graficului,
prin selectarea separată a lor de pe graficul inserat în registrul de calcul. Astfel se pot
face şi următoarele modificări:
170 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
- redimensionarea graficului sau a anumitor elemente ale sale;
- schimbarea culorilor graficului: fundal, diagramă, etc.;
- schimbarea fonturilor etichetelor;
- pentru grafice 3D: schimbarea înclinării, a perspectivei, rotire, etc.
Pe lângă aceste elemente, mai sunt disponibile în MS Excel şi alte facilităŃi, mai
avansate, de prelucrare a datelor, care îl fac un produs foarte util în gestionarea datelor
matematice, statistice, financiare, etc.
Algoritmi. Moduri de descriere (organigramă, pseudocod) 171

Algoritmi. Moduri de descriere


(organigramă, pseudocod) 5
Orice transpunere a unei probleme din viaŃa reală pe calculator necesită parcurgerea
obligatorie a unor etape:
1. Analiza: constă în definirea unui enunŃ precis şi complet pentru problemă,
precizarea datelor de intrare şi a celor de ieşire precum şi a prelucrărilor necesare care
reprezintă funcŃiile programului sau programelor.
Rezultatul acestei faze este specificaŃia programelor.
2. Proiectarea programelor: constă în elaborarea unui algoritm care să realizeze funcŃia
programului. În acest context, algoritmul reprezintă o colecŃie de reguli, o secvenŃă de
acŃiuni elementare, privind efectuarea unor operaŃii cu caracter aritmetic şi / sau logic,
asupra unor date pentru a produce alte date reprezentând rezultatele de ieşire.
Un algoritm trebuie să îndeplinească următoarele caracteristici:
1. Să fie finit, adică să se termine după un număr finit de paşi.
2. Să fie determinist, fără ambiguităŃi - aplicarea lui repetată asupra aceloraşi
date de intrare să conducă la acelaşi rezultat.
3. Să aibă o intrare - un set iniŃial de date.
4. Să aibă o ieşire - rezultatele.
5. Să fie eficient, în sensul că operaŃiile se execută exact şi într-un interval finit
de timp.
6. Să fie generalizabil (caracterul de universalitate) - reflectă calitatea de a putea
furniza rezultate pentru o mulŃime de date de intrare alcătuind domeniul său de
definiŃie.
O problemă dată nu conduce obligatoriu la un algoritm unic. Dacă există însă un
algoritm de rezolvare al problemei, rezultă că problema este decidabilă, dacă nu există
nu înseamnă neapărat că problema nu este decidabilă, ci poate că nu i-am găsit noi
rezolvarea.
Nu există o metodă pentru descoperirea algoritmilor. Realizarea unui algoritm
reprezintă un act de creaŃie, bazat pe inteligenŃă, intuiŃie şi într-o bună măsură pe
experienŃă.
Limbajul natural nu permite o descriere suficient de riguroasă a algoritmilor, iar pe de
altă parte odată cu complexitatea problemelor creşte şi complexitatea descrierilor în
limbaj natural.
De aceea pentru reprezentarea algoritmilor se folosesc limbaje specializate cum ar fi:
172 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ

♦ schemele logice (organigramele)


♦ pseudocodul.
NotaŃia folosită pentru reprezentarea algoritmilor trebuie să satisfacă trei cerinŃe:
1. Să permită exprimarea cît mai naturală a raŃionamentelor umane, să fie uşor de învăŃat
şi folosit.
2. Să reflecte caracteristicile generale ale limbajelor de programare de nivel înalt pentru a
uşura codificarea.
3. Să evidenŃieze cu claritate fluxul controlului algoritmilor.

5.1. Schemele logice (organigrama)


O schemă logică este un desen care descrie mulŃimea paşilor ce constituie un proces de
calcul. Folosind schemele logice devine posibilă reprezentarea secvenŃelor care compun
codul unui program. Schemele logice utilizează în acest scop săgeŃi de legătură între
diferite simboluri geometrice care simbolizează tipurile de acŃiuni.
Schemele logice sunt folosite pentru dezvoltarea de software; ele sunt realizate înainte
de a fi scris programul sursă, cu scopul de a detalia logica soluŃiei şi de a simplifica munca
de scriere a codului. Folosite în acest scop, schemele logice funcŃionează ca:
1. Mijloc de documentare
2. Instrument de analiză
3. Mijloc de comunicare
Schemele logice sunt, prin natura lor, diagrame simbolice. Astfel, ele sunt compuse din
simboluri care specifică operaŃii bine-definite. Fiecare simbol este unic ca formă şi
reprezintă o anumită operaŃie, având poziŃia fixată în interiorul schemei logice şi fiind
conectat la simbolurile de înaintea lui şi de după el. Această mulŃime de simboluri creează
succesiunea paşilor care definesc lista operaŃiilor pe care le conŃine programul (Figura 5.1).
Presupunem că programul acŃionează asupra unor date aflate pe o bandă de intrare, iar
rezultatele sînt înregistrate pe o bandă de ieşire. Modul de acces şi organizare pentru
mediile de intrare şi ieşire este cel secvenŃial.
Sunt admise următoarele instrucŃiuni:
1. InstrucŃiunea START. ExecuŃia unui program începe întotdeauna cu această
instrucŃiune.
2. InstrucŃiunea STOP. Efectul acestei instrucŃiuni este terminarea execuŃiei programului.
3. InstrucŃiunea de citire, care determină citirea a n valori de pe banda de intrare şi
înscrierea lor în locaŃiile de memorie rezervate pentru variabilele a1, ..., an.
4. InstrucŃiunea de scriere, care determină înscrierea pe banda de ieşire a valorilor
memorate în locaŃiile de memorie rezervate pentru valorile a1, ..., an.
5. InstrucŃiunea de atribuire, al cărei efect constă în evaluarea expresiei e şi înscrierea
rezultatului în locaŃia de memorie rezervată variabilei v.
6. InstrucŃiunea de ramificare. Efectul instrucŃiunii constă în continuarea calculelor
mergând pe săgeata corespunzătoare unei alternative unice din mai multe.
Algoritmi. Moduri de descriere (organigramă, pseudocod) 173

SIMBOL NUME UTILIZARE


Bloc terminal START, STOP

Bloc de calcul Indică procesele de


calcul

Indică ramificaŃiile funcŃie


Bloc de decizie de o anumită condiŃie ce
se va scrie în interiorul
său.
Indică punctul de sfârşit
Bloc conector al unei structuri
alternative, sau punctul
de început al unei
structuri repetitive.
Indică înlănŃuirea
Săgeată blocurilor într-o schemă
logică.
Bloc de procedură Reprezintă o prescurtare
corespunzătoare câtorva
paşi dintr-o schemă
logică.
Bloc de intrare / ieşire READ, WRITE

Figura 5.1 Simbolurile grafice din scheme logice

Schematic aceste instrucŃiuni se reprezintă în modul următor:

1. InstrucŃiunile START şi STOP:


Simbolul utilizat pentru aceste instrucŃiuni este blocul terminal (Figura 5.2). Blocul terminal
este folosit pentru a indica începutul şi sfârşitul unei scheme logice. O convenŃie în
alcătuirea schemelor logice impune ca numai două blocuri terminale să poată fi plasate
într-o schemă logică, unul la începutul şi celălalt la sfârşitul acesteia.
Aceeaşi convenŃie impune şi ca blocurile terminale folosite să fie obligatoriu marcate prin
cuvintele START şi STOP, corespunzătoare blocului de început şi respectiv de sfârşit al
schemei logice. Blocurile terminale astfel marcate sunt cunoscute şi sub numele de bloc
START, respectiv bloc STOP.

START STOP

(a) Bloc terminal (b) Blocul START (c) Blocul STOP


Figura 5.2 Blocurile START şi STOP
174 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
2. InstrucŃiunile de intrare / ieşire:
Realizarea operaŃiilor de intrare şi de ieşire este marcată prin folosirea blocurilor de intrare /
ieşire. Pentru a indica operaŃia de intrare se folosesc cuvintele READ sau INPUT, iar
pentru a indica operaŃia de ieşire se folosesc cuvintele WRITE sau OUTPUT.
Pentru standardizare, vom folosi numai una dintre aceste opŃiuni, şi anume cuvântul
READ pentru operaŃia de intrare (introducere de date), respectiv cuvântul WRITE pentru
operaŃia de ieşire (scriere de date). Aceste notaŃii sunt apropiate de limbajul BASIC, ceea
ce uşurează o eventuală conversie a schemei logice în program BASIC. Se practică şi o
prescurtare, astfel încât blocurile de intrare / ieşire astfel marcate sunt cunoscute şi sub
numele de blocuri READ, respectiv WRITE (Figura 5.3).

INPUT OUTPUT
a1, a2,…an a1, a2,…an

READ WRITE
a1, a2,…an a1, a2,…an
Figura 5.3 Blocurile de intrare / ieşire (I/O)

3. InstrucŃiunea de atribuire (de calcul):


Blocul de calcul este folosit pentru a indica operaŃii de calcul – care presupun manipularea
aritmetică a datelor, sau operaŃii de atribuire – care presupun , pe lângă calcul, şi mutarea
datelor dintr-o locaŃie de memorie în alta.
Într-un astfel de bloc de calcul se înscriu formule matematice, sau propoziŃii care
precizează calculele ce urmează a fi efectuate (Figura 5.4).

V←e i←i+1
Figura 5.4 Blocul de calcul

4. InstrucŃiunea de decizie:
Blocul de decizie este folosit atunci când vrem să efectuăm paşi diferiŃi, dependenŃi de o
anumită condiŃie; când condiŃia este adevărată vom efectua o secvenŃă de instrucŃiuni, iar
când condiŃia este falsă vom efectua o altă secvenŃă de instrucŃiuni. Este posibil şi cazul în
care condiŃia poate fi evaluată la mai multe valori posibile; atunci vom realiza operaŃii
diferite pentru fiecare valoare în parte.
Astfel în program sunt introduse ramificaŃii, funcŃie de evaluarea condiŃiei. În acest caz se
poate opta pentru o variantă din mai multe posibile (Figura 5.5).

condiŃie condiŃie
DA NU
P1 P2 … Pn

Figura 5.5 Blocul de decizie


Algoritmi. Moduri de descriere (organigramă, pseudocod) 175
Vom numi schemă logică o reprezentare grafică în care:
1. există o unică instrucŃiune START şi o unică instrucŃiune STOP
2. este alcătuită numai din instrucŃiuni de tipul:
- STOP, START
- o citire sau o scriere
- o atribuire
- o ramificare
3. există măcar un drum care începe cu instrucŃiunea START şi se termină cu instrucŃiunea
STOP
Schemele logice permit precizarea acŃiunilor algoritmului prin enunŃuri asociate
simbolurilor grafice.
DefiniŃia de mai sus nu poate elimina însă toate cazurile de nedeterminare a
programelor, cum ar fi de exemplu o schemă logică de felul celei din Figura 5.6, care face
ca programul să cicleze pe aceste comenzi, adică să se execute la infinit.

x←1

DA x=1? NU

Figura 5.6 Un caz de nedeterminare în scheme logice

Un exemplu de schemă logică creată pentru a rezolva o problemă este prezentat la


sfârşitul acestei secŃiuni (Figura 5.7).
Pentru a uşura construirea şi citirea schemelor logice s-a simŃit nevoia ca în construcŃia
acestora să se folosească numai anumite configuraŃii obŃinându-se astfel scheme logice
structurate, care respectă definiŃia enunŃată mai sus. Aceste structuri sînt specifice
programării structurate.
În maniera "tradiŃională" de alcătuire a algoritmilor, realizarea diferitelor structuri de
control se bazează pe utilizarea unor comenzi de salt condiŃionat şi necondiŃionat, dând
programatorilor o mare libertate în alcătuirea algoritmilor. Rezultatul a fost că algoritmii
conŃineau un număr important de salturi "nedisciplinate" care ascundeau raŃionamentele,
îngreunând înŃelegerea, testarea şi modificarea programelor scrise pe baza lor.
Pentru a ocoli aceste neajunsuri, programarea structurată propune disciplinarea realizării
algoritmilor prin restrângerea structurilor de control utilizate la un anumit set redus de tipuri
de structuri. Orice algoritm, oricât de complex, urmează a fi realizat numai printr-o
combinaŃie de structuri din acest set, incluse una în alta.
Programarea structurată are la bază o justificare matematică furnizată de Böhm şi
Jacopini în 1966, cunoscută ca "teorema de structură", care precizează că orice
algoritm având o intrare şi o ieşire poate fi reprezentat ca o combinaŃie de trei structuri
de control:
- secvenŃa de două sau mai multe operaŃii (enumerare);
- alegerea unei operaŃii din două alternative posibile (decizie);
- repetarea unor operaŃii atât timp cît o anumită condiŃie este îndeplinită (ciclul cu
test iniŃial, iteraŃie).
176 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
Efectele structurilor descrise corespund unor procese ale raŃionamentului uman:
enumerarea, decizia, iteraŃia, ceea ce face ca utilizarea lor în dezvoltarea algoritmilor să fie
deosebit de simplă şi naturală.
O altă teoremă care stă la baza programării structurate este teorema de rafinare şi
descompunere; aceasta ne spune că aşezând într-un nod al unei scheme logice o altă
schemă logică, rezultatul este tot o schemă logică şi faptul că o schemă logică poate fi
descompusă în subscheme logice mai mici pe care se lucrează separat ca apoi să le
reîmbinăm. Aceasta conduce şi la un alt mod de programare, şi anume la programarea
modulară.
Dar problemele complexe din viaŃa reală nu pot fi reprezentate totdeauna prin schemele
logice care nu au posibilitatea de declarare a tipurilor, şi de la un anumit nivel devin greu de
urmărit – când este vorba de rezolvarea unor probleme foarte complexe. În astfel de situaŃii
se utilizează un alt limbaj de descriere al algoritmilor, şi anume limbajul pseudocod.

Exemplu de schemă logică:


Ne propunem să construim o schemă logică corespunzătoare rezolvării următoarei
probleme:
„Se introduc cinci date de intrare (valori numerice) A, B, C, D, E şi se doreşte calcularea
valorilor următoare:
X=A+B+C+D+E
Y = E + (B + C)/A + 1/D.”
Schema logică corespunzătoare va fi:

START

READ A, B, C, D, E

X←A+B+C+D+E

WRITE X

A∗D≠0? NU

DA WRITE
„Nu se poate calcula Y”
Y ← E + (B + C)/A + 1/D

WRITE Y
Figura 5.7 Exemplu
de schemă logică
STOP
Algoritmi. Moduri de descriere (organigramă, pseudocod) 177

5.2. Limbajul pseudocod


Limbajul pseudocod este prin definiŃie un limbaj alcătuit din câteva instrucŃiuni prestabilite,
specifice programării structurate, folosit pentru reprezentarea algoritmilor.
Plecând de la o definiŃie a programului ca fiind:
PROGRAM = ALGORITM + DATE (Niklaus Wirth)
programul evoluează spre instrucŃiuni structurate, iar datele spre tipuri prestabilite
(constante, variabile, stive, coadă, vector, tablou, mulŃime (set), tip complex).
Această definiŃie indică faptul că reprezentarea sub formă de pseudocod implică şi faptul
că datele sînt structurate sub o anumită formă, deci viziunea algoritmică trebuie îmbinată
cu una asupra structurilor de date.
Datele pot fi clasificate după unul din criteriile:
1. Tipul datelor – poate fi unul dintre următoarele:
- întreg (integer)
- real (real)
- logic (bool)
- şir de caractere (char)
2. Natura datelor:
- constante
- variabile
3. Organizarea datelor:
- tablouri (array)
- stive (stack)
- cozi (queue)
- ansamble (heap)
OperaŃiile cu date depind de natura şi organizarea datelor.
Se aplică o serie de convenŃii la reprezentarea calculelor prin formule. Una dintre
acestea se referă la faptul că putem plasa numai o singură variabilă în partea stângă a
semnului „=”. Astfel, computerul realizează toate calculele indicate în partea dreaptă a
semnului „=” şi generează un unic rezultat. Acesta va fi memorat în locaŃia de memorie
corespunzătoare variabilei înscrisă în partea stângă a semnului „=”.
Pentru datele numerice (de tip întreg şi real) folosim următoarele operaŃii:
• operaŃii aritmetice: adunare (+), scădere (-), înmulŃire (*), şi împărŃire (/).
• operaŃii de decizie (care precizează relaŃia existentă între două date) : egalitate (=),
mai mic decât (<), mai mare decât (>), inegalitate (< >), mai mic sau egal decât
(<=), mai mare sau egal decât (>=).
Datele numerice sunt alcătuite numai din cifrele de la 0 la 9 (eventual este folosit şi
punctul zecimal); aceste date nu pot conŃine caractere speciale sau literele alfabetului. Prin
contrast cu ele, datele ne-numerice sunt alcătuite din orice combinaŃie de caractere
numerice, alfabetice, sau speciale. Caracterele alfabetice sunt formate de literele de la A la
Z, iar caracterele speciale sunt toate celelalte semne (de ex. $, @, #, %, etc.).
Pentru datele de tip logic se folosesc următoarele operaŃii:
178 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ

• negaŃia logică  ;
• conjuncŃia logică ∧ ;
• disjuncŃia logică ∨ .
Pentru datele de tip şir de caractere folosim:
• concatenarea (+) – reuniunea a două sau mai multe şiruri de caractere (rezultatul
acestei operaŃii fiind tot un şir de caractere);
• compararea bazată pe ordine lexicografică (rezultatul fiind o dată de tip logic).
Pentru celelalte categorii de date folosim următoarele operaŃii:
• extragerea unui element x;
• introducerea unui element x;
• verificarea dacă un asemenea ansamblu de date este sau nu vid.
Cuvintele prestabilite cu ajutorul cărora se construieşte algoritmul se numesc cuvinte
cheie.
Exemple: do, if, integer.
InstrucŃiunile se grupează în două categorii:
• declaraŃii: alcătuite dintr-un cuvânt cheie (ex.: integer, real, bool, char, array, stack,
queue, heap), urmat de un şir de variabile; astfel se precizează că acele variabile
au tipul de dată indicat de cuvântul cheie;
• instrucŃiuni efective.
Exemple:
integer a, B, c;
real d(n), E(m,n);

InstrucŃiunile efective sunt următoarele:


1. InstrucŃiunea de atribuire:
Forma de bază: V ← e
unde V = variabilă; e = expresie de acelaşi tip.
Efect: Se evaluează expresia e şi se atribuie rezultatul obŃinut variabilei V.
Forma generală: (V1, V2, …Vn ) ← (e1, e2, … en) sau
Vi ← ei , i ∈{1÷n}

2. InstrucŃiunile READ/ WRITE:


Forma generală: read a1, a2, …an
Efect: Sunt citite n variabile de la intrare şi sunt scrise în locaŃii de memorie.
şi
Forma generală: write a1, a2, …an
Efect: Se scriu din memorie pe banda de ieşire valorile a n variabile.

3. InstrucŃiunea STOP:
Efect: Se încheie un program.

4. Decizia cu o alternativă vidă (IF-THEN):


Sintaxă:
dacă <condiŃie> atunci
<secvenŃă>
stop
Algoritmi. Moduri de descriere (organigramă, pseudocod) 179
Pseudocod:
if P then sau if P then
S1 begin
endif S1
end
endif
SemnificaŃie:
ADEVĂRAT
evaluează execută
<condiŃie> <secvenŃă>

FALS

Se evaluează <condiŃie>; dacă <condiŃie> este ADEVĂRATĂ, se execută instrucŃiunile din


<secvenŃă>; altfel, se sare peste aceste instrucŃiuni şi se continuă algoritmul cu prima
instrucŃiune de după <secvenŃă>.
Schema logică:
DA NU
<condiŃie>

<secvenŃă>

Exemplu: Calculul valorii maxime dintre trei numere date, A, B, C.


Programul în pseudocod va fi:
start
citeşte A, B, C
# află X = max (A, B)
# află X = max (X, C)
scrie X
stop
Dacă se detaliază cele două proceduri marcate cu #, obŃinem următorul algoritm:
start
citeşte A, B, C
dacă A > B atunci
atribuie X ← A
altfel
atribuie X ← B
dacă C > X atunci
atribuie X ← C
scrie X
stop
SecvenŃa de program din dreptunghiul punctat reprezintă decizie cu o alternativă vidă.
180 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ

5. Decizie cu două alternative (IF-THEN-ELSE):


Sintaxă:
dacă <condiŃie> atunci
<secvenŃa 1>
altfel
<secvenŃa 2>
stop
Pseudocod:
if P then sau if P then
S1 begin
else S1
S2 end
endif else
begin
S2
end
endif

SemnificaŃie:

evaluează ADEVĂRAT execută


<condiŃie> <secvenŃa 1>

FALS execută
<secvenŃa 2>

Această instrucŃiune defineşte o relaŃie logică pe care ulterior o testează. CondiŃia este
construită în mod deliberat sub formă de întrebare, cu numai două răspunsuri posibile,
DA şi NU. Aceste două opŃiuni definesc ramurile condiŃionale care permit evaluarea
expresiei logice cu ajutorul simbolilor de decizie.
Se evaluează <condiŃie>; dacă <condiŃie> este ADEVĂRATĂ, se vor executa
instrucŃiunile din <secvenŃa 1>; altfel (<condiŃie> este FALSĂ) se vor executa
instrucŃiunile din <secvenŃa 2>. După acest pas, se execută următoarea instrucŃiune din
algoritm (prima instrucŃiune după IF-THEN-ELSE).
Schema logică:

DA NU
<condiŃie>

<secvenŃa 1> < secvenŃa 2>


Algoritmi. Moduri de descriere (organigramă, pseudocod) 181
Exemplu: Reluăm aceeaşi problemă, şi anume calculul valorii maxime dintre trei numere
A, B, C.
O altă soluŃie pentru rezolvarea problemei ar fi:
start
citeşte A, B, C
dacă A > B atunci
atribuie X ← A
altfel
atribuie X ← B

dacă C > X atunci


atribuie X ← C
altfel
atribuie X ← X
scrie X
stop
SecvenŃele de program din dreptunghiurile punctate reprezintă decizie cu două alternative.

6. SelecŃia (CASE):
Sintaxă:
alege <expresie> dintre:
<constanta 1> : <secvenŃa 1>
<constanta 2> : <secvenŃa 2>

<constanta n> : <secvenŃa n>
altfel : <secvenŃa (n+1) >
stop
Pseudocod:
case P1 : S1
P2 : S2

Pn : Sn
else Sn+1
endcase

SemnificaŃie:
Se evaluează <expresie> şi se execută diferite operaŃii corespunzător valorilor posibile
pentru <expresie>: dacă <expresie> = <constanta 1>, se execută instrucŃiunile din
<secvenŃa 1>; dacă <expresie> = <constanta 2> se execută instrucŃiunile din <secvenŃa
2>, şi aşa mai departe; dacă <expresie> = <constanta n>, se execută instrucŃiunile din
<secvenŃa n>, şi altfel (când <expresie> ≠ <constant1>, <constant 2>, …, <constant n>) se
execută instrucŃiunile din <secvenŃa (n+1)>. Apoi se execută următoarea instrucŃiune din
algoritm (prima instrucŃiune după CASE).
182 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ

<constanta 1> execută


<secvenŃa 1>

evaluează <constanta 2> execută


<expresie> <secvenŃa 2>


<constanta n> execută
<secvenŃa n>

≠ <constant 1>,…
≠ <constant n> execută
<secvenŃa (n+1)>

Schema logică:

<expresie>
<constanta 1> … <constanta n> <constanta (n+1)>

<secvenŃa 1> <secvenŃa n> <secvenŃa (n+1)>

Exemplu: Valoarea întreagă oarecare V se adaugă la una din valorile (sumele) S0, S1,
S2, S3 după cum restul împărŃirii sale la 4 este 0, 1, 2, 3.
Algoritmul care realizează aceste calcule va fi:
alege V – int(V/4)∗4 dintre
0: atribuie S0 ← S0 + V
1: atribuie S1 ← S1 + V
2: atribuie S2 ← S2 + V
3: atribuie S3 ← S3 + V
stop

SecvenŃa de program din dreptunghiul punctat reprezintă un exemplu de selecŃie.


Algoritmi. Moduri de descriere (organigramă, pseudocod) 183
7. Ciclu cu test iniŃial (WHILE-DO, structură repetitivă condiŃionată anterior):
Sintaxă:
cât timp <condiŃie> execută
<secvenŃă>
stop

Pseudocod:
while P do
begin
S
end
enddo

SemnificaŃie:

DA
evaluează execută
<condiŃie> <secvenŃa>

NU

Se evaluează <condiŃie>; atâta timp cât <condiŃie> este ADEVĂRATĂ, se execută


instrucŃiunile din <secvenŃă>, şi apoi se evaluează <condiŃie> din nou; când <condiŃie>
devine FALSĂ se iese din buclă; deoarece mai întâi se evaluează <condiŃie> , şi după
aceea se execută instrucŃiunile, WHILE-DO este cunoscută sub numele de „ciclare cu test
iniŃial”. Dacă <condiŃie> este FALSĂ la prima evaluare, instrucŃiunile din <secvenŃă> nu se
execută nici o dată, şi se trece direct la prima instrucŃiune de după WHILE-DO; prin urmare
este posibil să avem o buclă WHILE-DO vidă.
Schema logică:

DA
<condiŃie>

NU
<secvenŃă>

8. Ciclu cu test final (REPEAT-UNTIL, structură repetitivă condiŃionată posterior):


Sintaxă:
repetă
<secvenŃă>
până când <condiŃie>
184 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
Pseudocod:
repeat
S
until P

SemnificaŃie:

NU

execută evaluează DA
<secvenŃă> <condiŃie>

Se execută <secvenŃă> şi apoi se evaluează <condiŃie>; atâta timp cât <condiŃie> este
FALSĂ, ne întoarcem înapoi şi executăm <secvenŃă> din nou, după care evaluăm iarăşi
<condiŃie>; atunci când <condiŃie> devine ADEVĂRATĂ, se iese din buclă şi se execută
următoarea instrucŃiune de după REPEAT-UNTIL. Deoarece mai întâi se execută
<secvenŃă> şi apoi se evaluează <condiŃie>, REPEAT-UNTIL mai este numită şi ciclare cu
test final. Se observă că nu putem avea o buclă REPEAT-UNTIL vidă, deoarece
<secvenŃă> este executată cel puŃin o dată (când <condiŃie> este ADEVĂRATĂ la prima
evaluare).
Schema logică:

<secvenŃă>

<condiŃie> NU

DA

9. Ciclare cu contor (FOR):


Sintaxă:
pentru <variabilă> = <val. iniŃială>, <val. finală>, <pas> repetă
<secvenŃă>
stop
Pseudocod:
for v:=vi to vf step vp do
begin
S
end
endfor

SemnificaŃie:
InstrucŃiunea FOR realizează o ciclare până când este îndeplinită o anumită condiŃie. De
aceea este cunoscută ca un tip de ciclare cu test posterior, condiŃia fiind verificată la
Algoritmi. Moduri de descriere (organigramă, pseudocod) 185
sfârşitul buclei. Partea de după FOR a instrucŃiunii defineşte ciclul, iar partea de după TO
defineşte condiŃia de ieşire din buclă.

evaluează <VAR> ← <vi> execută


<vi>, <vf>, <vp> <secvenŃă>

<VAR> ← <VAR> + <vp>

NU
VAR> > <vf>

DA

Avem un contor, <variabilă>, cu valori între o <valoare iniŃială> şi o <valoare finală>. La


început avem <variabilă> = <valoare iniŃială> şi se execută instrucŃiunile conŃinute în
<secvenŃă>. Apoi mărim valoarea din <variabilă> cu <valoare pas> şi comparăm
<variabilă> cu <valoare finală>. Dacă <variabilă> ≤ <valoare finală>, repetăm pasul
anterior. Se procedează în acest mod până când <variabilă> > <valoare finală>; în acest
moment se iese din buclă.
Schema logică:

<VAR> ← <vi>

< secvenŃă >

<VAR> ← <VAR> + <vp>

NU
<VAR> > <vf>

DA
10. Decizie multiplă (IF-THEN-ELSE-…-ELSE):
Sintaxă:
dacă <condiŃie 1> atunci
<secvenŃă 1>
altfel dacă <condiŃie 2> atunci
<secvenŃă 2>
altfel

altfel
<secvenŃă n>
stop
186 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
Pseudocod:
if <condiŃie 1> then
S1
else if <condiŃie 2> then
S2
else if <condiŃie 3> then
S3
else

else
Sn
endif
SemnificaŃie:

evaluează ADEVĂRAT execută


<condiŃie 1> <secvenŃă 1>

FALS

evaluează ADEVĂRAT execută


<condiŃie 2> <secvenŃă 2>

FALS

FALS
execută
<secvenŃă n>

Schema logică:

ADEVĂRAT
<condiŃie 1> <secvenŃă 1>

FALS
ADEVĂRAT
<condiŃie 2> <secvenŃă 2>

FALS

FALS <secvenŃă n>

Se evaluează <condiŃie 1>; dacă este ADEVĂRATĂ, se execută <secvenŃa 1>; altfel, se
evaluează <condiŃie 2>; dacă este ADEVĂRATĂ, se execută <secvenŃă 2>; altfel, se
Algoritmi. Moduri de descriere (organigramă, pseudocod) 187
evaluează <condiŃie 3> şi aşa mai departe, până la <condiŃie (n-1)>; dacă aceasta este
ADEVĂRATĂ, se execută <secvenŃa (n-1)> şi altfel se execută <secvenŃa n>; apoi se
execută următoarea instrucŃiune din algoritm (prima de după IF-THEN-ELSE-…-ELSE).
Această instrucŃiune este numită decizie multiplă deoarece este formată din mai
multe instrucŃiuni simple de decizie (IF-THEN-ELSE), legate împreună într-o singură
structură de decizie; este similară instrucŃiunii CASE, dar ramificaŃiile se construiesc
diferit: la CASE, era vorba de valori diferite pentru o expresie dată, în timp ce aici avem
diferite condiŃii de evaluat.

Exemplu:
citeşte X
dacă X > 0 ∧ X < 10 atunci
atribuie A ← A + 1
ori X > 10 ∧ X < 20 atunci
atribuie B ← B + 1
ori
...
altfel
scrie „vârsta eronată”
stop
InstrucŃiunile din dreptunghiul punctat reprezintă un exemplu de decizie multiplă.

5.3. Proceduri. Programe.


Un program este o succesiune de una sau mai multe proceduri.
O procedură este formată din instrucŃiunea „procedure” urmată de declaraŃii, după care
apare o secvenŃă de instrucŃiuni urmată de instrucŃiunea „end”.
procedure
[declaraŃii]
[secvenŃă instrucŃiuni]
end
InstrucŃiunea procedure are forma:
procedure nume [(lista parametri)]
unde nume = identifică procedura, începe cu o literă;
listă parametri = şir variabile, care permit transmiterea de date între proceduri.
InstrucŃiunea end are forma:
end [nume]
şi are rolul de a delimita sfârşitul unei proceduri.
O procedură poate apela o altă procedură. Să considerăm procedura declarată mai jos:
procedure nume [(P1 , ..., Pn)]
Apelarea ei se face folosind instrucŃiunea „call”, în maniera următoare:
call nume [(a1 , ..., an)]
unde ai = argumente. InstrucŃiunea „call” stabileşte legătura între argumente şi parametri.
188 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
Terminarea execuŃiei unui procedeu se face la întâlnirea unei instrucŃiuni de tipul
„stop” sau „return”, moment în care execuŃia programului se continuă cu instrucŃiunea
imediat următoare instrucŃiunii „call”.
InstrucŃiunea „go to” realizează salt necondiŃionat; astfel, utilizată sub forma
go to e
face un salt necondiŃionat la instrucŃiunea cu eticheta e, ceea ce înseamnă că execuŃia
programului se continuă de la instrucŃiunea cu eticheta e, celelalte instrucŃiuni de până
acolo fiind ignorate. Datorită acestui mod neselectiv de lucru, este bine să nu fie folosită în
programare decât în cazurile de absolută necesitate.
Structuri de date. Organizarea datelor. Baze de date. FOXPRO 189

Structuri de date. Organizarea


datelor. Baze de date. FOXPRO 6
NoŃiunile de bază în proiectarea sistemelor de prelucrarea automată a datelor (SPAD) sunt
informaŃia şi data.
InformaŃia este o comunicare, o ştire, un semnal, o semnificaŃie, un grup de imagini care
conŃine explicaŃii referitoare la anumite evenimente, stări, situaŃii sau acŃiuni.
Data este aspectul formal al informaŃiei, exprimată printr-o suită de caractere, care se
referă la conŃinutul informaŃiei şi sunt consemnate pe un suport de date.
Orice dată apare din punct de vedere funcŃional ca un ansamblu de 3 componente:
a) înregistrarea logică (articolul, identitatea, unitatea, relaŃia n-ară)
b) caracteristica (element, câmp, rubrică, atribut, constituent) care descrie
însuşirile şi proprietăŃile obiectului informaŃiei.
c) realizarea (măsura, valoarea, mărimea, domeniul): reprezintă mărimile ce se
atribuie fiecărei caracteristici din înregistrarea logică.

Exemplu:
Înregistrare logică Caracteristici Realizări (valori)
BURSĂ Marcă student 2356
Nume student Ionescu Mircea
Anul de studiu I
Valoarea 1.200.000
bursei 9.98/2000
Media
Suma tuturor caracteristicilor unei înregistrări logice formează o înregistrare de date.
Suma tuturor înregistrărilor de date de acelaşi tip constituie o colecŃie de date (fişier,
entitate).
Prelucrarea automată a datelor impune organizarea acestora prin codificare şi
structurare.
Codificarea este operaŃia de reprezentare a datelor prin crearea unei corespondenŃe
între acestea şi o mulŃime de simboluri. Structurarea este operaŃia de alegere a celui mai
corespunzător format de reprezentare a datelor în fişiere.
Fişierul de date se defineşte ca fiind o colecŃie omogenă de înregistrări logice, create
într-un scop determinat şi plasate pe o memorie externă.
Datele au două nivele de organizare:
190 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
- nivelul logic, care reprezintă structura proiectată a înregistrărilor logice;
- nivelul fizic, care reprezintă structura amplasării înregistrării logice pe memoria externă.
Apare de asemeni şi un al treilea nivel, nivelul virtual (în contextul bazelor de date). În acest
caz:
- nivelul logic se referă doar la structurile specifice utilizatorilor:
- nivelul virtual se referă la structura globală a bazei de date.
Identificarea unei înregistrări logice dintr-un fişier se poate face prin intermediul unuia
sau mai multor caracteristici. Dacă caracteristica identifică în exclusivitate o înregistrare
logică, aceasta formează cheia principală. Pot exista caracteristici care nu pot identifica în
mod unic o înregistrare logică.

6.1. Structurarea datelor. Tipuri de relaŃii


În cadrul colecŃiilor de date de acelaşi tip pot apare legături între înregistrările aceleiaşi
colecŃii sau între înregistrările din colecŃii diferite.
Totalitatea acestor legături se numesc relaŃii. RelaŃiile pot fi de mai multe tipuri:
 binare - sunt determinate de existenŃa unui domeniu, a unui codomeniu şi a unei
corespondente între elementele domeniului şi ale codomeniului.
 n-are – o generalizare a relaŃiilor binare.
Se cunosc patru tipuri de relaŃii binare:
a) relaŃia de tip 1 - 1, numită şi relaŃie biunivocă.
Se notează:
A B
Exemplu: În cadrul unei colecŃii formate din studenŃi, considerăm relaŃie de tip 1 – 1, relaŃia
reprezentată de cuplurile de studenŃi căsătoriŃi (marca soŃ corespunde unei mărci soŃie
unică) care pot fi în aceeaşi colecŃie sau în colecŃii diferite.
b) relaŃia de tip 1 - n, se caracterizează prin aceea că unei realizări din domeniu îi
corespund 0, 1 sau mai multe realizări în codomeniu.
Se notează:
A B
Exemplu: Putem avea un fişier cu studenŃii bursieri (marcă / lună) şi corespunzător un alt
fişier cu marca, bursele luate şi data:
Marca Nume student
12345 Popescu 570.000
3256 Ionescu

Marca L1 L2 ..... L9 An
Suma Data Suma Data Suma Data
3256 1025 12/10 1025 12/11 90
3256 1000 91
3256 - 92
Structuri de date. Organizarea datelor. Baze de date. FOXPRO 191
c) relaŃia de tip n - 1, se caracterizează prin aceea că mai multe realizări din domeniu
corespund unei singure realizări din codomeniu.
Se notează:
A B
Exemplu: Considerăm un fişier care conŃine cărŃile dintr-o bibliotecă şi un altul care
conŃine mulŃimea studenŃilor. Un student poate împrumuta mai multe cărŃi simultan,
ceea ce se exprimă printr-o relaŃie de tipul:
Cota Titlu carte Autor
253A Răscoala Liviu Rebreanu
120B Poezii Mihai Eminescu
103A Limbajul BASIC ∗ ∗ ∗

Marcă Nume student Cota 1 Cota 2 Cota 3


12345 Zama C. 253 120B 103A
d) relaŃia de tip m - n, se caracterizează prin aceea că unei realizări din domeniu îi
corespund 0, 1 sau mai multe realizări din codomeniu, iar unei realizări din codomeniu îi
corespund mai multe realizări din domeniu.
Se notează:
A B

Exemplu: Să luăm problema simpatiilor: mai multe fete pot simpatiza un băiat şi mai
mulŃi băieŃi pot simpatiza o fată, considerând fetele şi băieŃii separat (în fişiere diferite)
sau în cadrul aceluiaşi fişier.
Exemplu: Putem transforma exemplul dat la relaŃia de tip n - 1, considerând separat
mulŃimea cărŃilor, mulŃimea studenŃilor şi lista împrumuturilor - aceasta din urmă va descrie
o relaŃie de tipul m - n:
CărŃi:
Titlu carte Autor Cota
Răscoala L. Rebreanu 255A
253A
254A
Poezii M. Eminescu 120B
121B
122B

Împrumuturi:
Marcă Cotă
1235 120B
121B
2501 254A
235A
192 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
RelaŃiile n-are sunt determinate de existenŃa a "n" caracteristici (C1, C2, ....Cn) şi a unei
1 2 3 n 1 2
mulŃimi „i” de n - uple Ci , Ci , Ci ,... Ci , unde Ci aparŃine caracteristicii C1, Ci aparŃine
n
caracteristicii C2, ... Ci aparŃine caracteristicii Cn. Deci există o asociere între realizările
celor "n" caracteristici, definită prin mulŃimea "i" a n - uplelor (dacă n = 2 relaŃia devine
binară).
Exemplu: Înregistrarea logică în care fişierul "Bursă" are structura: (Marcă student, Nume
student, Anul de studii, Bursa, Media). Înregistrarea logică constituie o relaŃie 5-ară,
formată din aceste caracteristici, ale căror realizări vor forma un 5-uplu. MulŃimea de 5-
tupluri constituie colecŃia de date (fişierul).
Considerând că Cn constituie mulŃimea caracteristicilor, relaŃia n-ară se poate
reprezenta sub forma unui tabel cu n coloane şi i linii (i fiind numărul maxim de realizări
ale unei caracteristici), care respectă următoarele reguli:
- coloanele sînt identificate prin nume distincte, reprezentând "caracteristicile";
- în fiecare coloană, realizările sînt de acelaşi fel (domeniul);
- fiecare realizare este un şir de caractere (nici o coloană nu poate conŃine date
compuse);
- fiecare rând trebuie să fie diferit de celelalte rânduri (nu se admit duplicări);
- ordinea rândurilor nu este predefinită şi poate fi modificată fără restricŃii.
Exemplu:
Caracteristici (relaŃie n-ară)
Marcă Nume, Data Adresa Bursă
prenume naşterii
126 I. Avram 12/06/70 VS... 1.206.000
300 V. Babii 15/09/69 SV... 503.000
....

6.2. Tipuri de structuri


Organizarea datelor în cadrul unui SPAD impune ca o problemă fundamentală definirea
relaŃiilor structurale care există în cadrul colecŃiilor de date.
Tipurile de structuri sunt determinate de complexitatea datelor, respectiv a sistemelor
informaŃionale, cât şi de nivelul de dezvoltare a tehnologiilor SEC (sistemelor electronice
de calcul) şi a metodologiilor de proiectare a SPAD.
Clasificarea structurilor:
a) Structura punctuală - se bazează pe existenŃa unui singur tip de înregistrare logică, deci
pe constituirea unui singur fişier de date, în cadrul căruia nu există relaŃii explicite între
realizări.

b) Structura de tip listă - este cea mai generală formă de structurare a datelor şi conferă un
caracter unitar atât prelucrării înregistrărilor din fişiere, cât şi din bazele de date.
Structura de tip listă este definită de:
L=(i, Ro, Rs1, Rsi), unde:
i - mulŃimea înregistrărilor listei;
Structuri de date. Organizarea datelor. Baze de date. FOXPRO 193
Ro - relaŃia de ordonare a listei; ordonează înregistrările listei indicând ordinea logică şi nu
ordinea pe suport;
Rs1 - relaŃia de structurare a listei; specifică relaŃia existentă între înregistrările listei (când
aceasta este diferită de relaŃia de ordonare);
Rsi - relaŃia de structurare a înregistrărilor listei; defineşte structura înregistrărilor din
cuprinsul listei.
Structura de tip listă cuprinde:
b1) Structura liniară: se caracterizează prin aceea că relaŃia de structurare a listei, Rs1 = Ro
(relaŃia de ordonare) – Figura 6.1.

Figura 6.1 Structură liniară

Înregistrările logice din colecŃii diferite se află în relaŃii ierarhice de includere, funcŃie de
dependenŃa la o colecŃie superioară (1) sau inferioară (n). Fiecare colecŃie poate avea
numai o singură colecŃie la nivelul superior şi o altă colecŃie la nivel inferior.
Structura liniară permite efectuarea unor operaŃii de prelucrare asupra înregistrărilor din
colecŃiile de date ca: determinarea numărului de înregistrări, consultarea unei înregistrări,
ştergerea sau modificarea înregistrărilor, adăugarea, compunerea sau descompunerea
colecŃiilor, precum şi sortarea înregistrărilor după unul sau mai multe criterii.

b2) Structura arborescentă: se bazează pe existenŃa unei mulŃimi de colecŃii de date şi a


unei mulŃimi de relaŃii ierarhice existente între ele, care îndeplinesc următoarele condiŃii
(Figura 6.2):
- fiecărui tip de colecŃie de date i se poate asocia un număr de nivel;
- există o singură colecŃie de date de nivel 1, numită rădăcină;
- fiecărei colecŃii de date, cu excepŃia celei de nivel 1, (rădăcina) îi corespunde o
colecŃie de date superioară şi mai multe colecŃii de date inferioare
(subordonate). Acestor colecŃii li se atribuie un număr de nivel > 1;
- colecŃiile de date care nu au alte colecŃii subordonate sunt colecŃii de ultim nivel;
- colecŃiile de date subordonate aceleiaşi colecŃii de date formează o familie de
colecŃii;
- la orice colecŃie de date se poate ajunge pornind de la rădăcină şi parcurgând
toate colecŃiile superioare.
Structurile arborescente permit efectuarea a două clase de prelucrări:
- adăugarea sau ştergerea unor colecŃii de date (afectează relaŃiile structurii
arborescente);
194 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
- consultarea colecŃiilor de date, prin parcurgerea structurii arborelui, într-o anumită
ordine.

Figura 6.2 Structură arborescentă

b3) Structura reŃea: se bazează pe existenŃa unei mulŃimi de colecŃii de date şi a unei
mulŃimi de relaŃii ierarhice, care spre deosebire de structura arborescentă admit ca oricare
colecŃie de date să aibă mai multe colecŃii de date superioare (Figura 6.3).
Structura reŃea poate fi descompusă la nivel logic în structură arborescentă, fără a
influenŃa structura fizică a datelor pe suport. Aceasta presupune acceptarea într-o oarecare
măsură a creşterii redundanŃei datelor (orice relaŃie de tipul m - n poate fi descompusă în
două sau mai multe relaŃii de tipul 1 - n).

Figura 6.3 Structură reŃea

b4) Structura relaŃională: se bazează în exclusivitate pe relaŃii n-are existente între


caracteristicile înregistrărilor de date, ale căror realizări formează t - uple. În acest mod
orice colecŃie de date poate fi reprezentată sub forma unui tabel, în care fiecare linie
reprezintă o relaŃie între mai multe caracteristici (un t - uplu), iar fiecare coloană conŃine
realizările unei anumite caracteristici din cadrul relaŃiei (t - uplelor), constituind un domeniu.
Orice t - uplu este distinct în cadrul tabelului.
Pot exista caracteristici sau grupuri de caracteristici ale căror realizări au proprietăŃi de
identificare unică a t - uplelor. O astfel de caracteristică formează cheia primară, mijloc de
reprezentare a legăturilor între colecŃiile de date.
Structuri de date. Organizarea datelor. Baze de date. FOXPRO 195

6.3. Organizarea datelor


6.3.1. Organizarea datelor în fişiere
Organizarea datelor sub forma unor colecŃii de date de tipul fişierelor presupune definirea
unor relaŃii între caracteristicile şi înregistrările logice ale fiecărei colecŃii prin care se
precizează poziŃia şi dimensiunea acestora, precum şi tipurile de prelucrare a acestora,
funcŃie de tipul unităŃilor de memorie existente.
Modelul de organizare logică descrie structura conceptuală a înregistrărilor din
colecŃiile de date.
Modelul de organizare fizică descrie structura sub care înregistrările se regăsesc efectiv
pe suportul de date.
Principalele metode de organizare a datelor în fişiere sunt următoarele:
- metoda de bază (secvenŃială, secvenŃial indexată, selectivă);
- metode intermediare (secvenŃial partiŃionată, secvenŃial partiŃionată cu înlănŃuire şi
nedefinită);
- metode evoluate (multiindexată, multilistă şi inversă);
- metode de organizare foarte evoluate (adaptivă).
FuncŃie de metodele de organizare a datelor, deosebim următoarele clase de fişiere:

1. Fişierele clasice: se fundamentează pe metodele de organizare de bază şi intermediare


sub controlul sistemului de operare. Fiecare fişier este independent, iar în cadrul lui nu sînt
definite relaŃii între înregistrările logice.
- metoda de organizare secvenŃială: este realizabilă pe orice suport, unitatea de
acces fiind înregistrarea logică. Înregistrările sînt aşezate pe suport negrupate una
după alta.
- metoda de organizare secvenŃială index: se realizează numai pe suport adresabil
(disc, dischetă) pentru fişiere cu acces aleator sau secvenŃial. Pentru creare fişier
şi consultare, datele vor fi sortate crescător după cheie.
- metoda de organizare selectivă (directă, aleatoare): se realizează pe suporturi
adresabile, pentru fişiere de date care solicită acces aleator la o singură zonă - cea
de date.
- metoda de organizare secvenŃială partiŃionată: se foloseşte pentru suporturi
adresabile care pot fi organizate în două partiŃii:
o zona repertoar (director) unde se păstrează numele şi adresele fişierelor;
o zona datelor (a fişierului propriu-zis).

2. Fişierele corelate: se fundamentează pe metode de organizare evoluate sub controlul


sistemului de operare sau al programelor utilizator. Se bazează pe regăsirea înregistrărilor
după mai multe chei, dintre care una este principală.
Se utilizează suporturi adresabile şi un grup de minim 2 fişiere: un fişier de date şi un
fişier repertoar cu funcŃii de optimizare a regăsirii.
196 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
3. Fişierele integrate: se fundamentează pe conceptul constituirii într-un sistem, a tuturor
fişierelor de date, asigurându-se unicitatea datelor prin eliminarea redundanŃelor,
înlănŃuirea datelor şi satisfacerea câtor mai multe cerinŃe de prelucrare.
Se obŃine separarea nivelului logic de organizare a datelor de nivelul fizic, ceea ce
anticipează organizarea şi prelucrarea specifică bazelor de date. Prelucrarea datelor este
asigurată de existenŃa unui pachet de programe standard, constituite în sisteme de
gestiune a fişierelor integrate.

4. Fişierele adaptive: se fundamentează pe o serie de metode şi tehnici, care au ca


rezultat diminuarea timpului de regăsire a înregistrărilor logice (ordonarea fişierelor,
amplasarea pe suport a fişierelor în funcŃie de frecvenŃa utilizării, ierarhizarea
memoriilor, memoria virtuală şi paginarea).

6.3.2. Organizarea datelor în baze de date


Una sau mai multe colecŃii de date aflate în interdependenŃă, împreună cu descrierea
datelor şi a relaŃiilor dintre ele formează o bază de date.
O bază de date trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii:
- structura BD trebuie să fie astfel concepută încât să asigure informaŃiile necesare
şi suficiente pentru cerinŃele de informare şi de decizie;
- să asigure o redundanŃă minimă şi controlată a datelor stocate (numărul de
identificatori caracteristici ce au aceeaşi semnificaŃie şi se regăsesc în mai multe
colecŃii să fie minim şi să existe un control automat al acestora);
- să permită accesul rapid la informaŃiile stocate în BD.
Introducerea de informaŃii în BD, actualizarea, extragerea datelor din BD, controlul şi
autorizarea accesului la date, precum şi asigurarea unei independenŃe între structura
BD şi programele de aplicaŃie se realizează prin intermediul unui sistem de programe ce
facilitează şi supervizează toate aceste activităŃi. Acest sistem de programe este
denumit sistem de gestiune a BD (SGBD).
Baza de date împreună cu sistemul de gestiune a ei (SGBD) formează o bancă de date.
Componentele unei bănci de date sunt date de următoarele elemente: baza de date
propriu-zisă, hardware-ul, software-ul şi utilizatorii.
Hardware-ul este un sistem electronic prevăzut cu unităŃi periferice pe care rezidă
volume de memorie externă, de regulă adresabile, destinate BD şi soft-ului, precum şi linii
de teletransmisie (reprezintă partea fizică a băncii de date).
Software-ul este un sistem de programe de gestiune şi de aplicaŃie, care realizează
descrierea structurii BD, crearea, actualizarea şi consultarea BD, controlul şi autorizarea
accesului la BD şi asigurarea integrităŃii şi securităŃii BD. Acest sistem de programe este
cunoscut sub terminologia DBMS (DataBase Management System - engleză) sau
SGBD (System de Gestion de Banque de Données - franceză). Complexitatea unei
SGBD constă atât în dimensiunea sa (ex. SGBD Socrate) cît şi în performanŃele sale.
Utilizatorii băncii de date se împart în:
- administratorul BD: este o persoană sau un grup de persoane responsabile cu
proiectarea, controlul exploatării şi menŃinerea în funcŃiune a BD;
- programatorii de aplicaŃie: sunt persoane care realizează programele utilizator şi
efectuează unele prelucrări de date;
- utilizatorii finali: sunt persoanele care apelează programele scrise de programatori.
Structuri de date. Organizarea datelor. Baze de date. FOXPRO 197
Utilizatorii au acces la datele din BD prin intermediul programelor de aplicaŃii, care respectă
structura logică (externă de pe suport).
Structura fizică realizează liniarizarea structurii conceptuale pe suport.
Avantajele utilizării BD sunt numeroase, printre care amintim următoarele:
- permite controlul centralizat al structurii datelor atât în faza de concepŃie, de
realizare propriu-zisă, cît şi de exploatare;
- asigură reducerea gradului de redundanŃă;
- oferă posibilitatea de a asigura securitatea datelor;
- asigură integritatea datelor (protejarea datelor în cazul unor incidente neaşteptate);
- permite echilibrarea cerinŃelor contradictorii;
- conferă flexibilitate sistemului, care derivă din independenŃa datelor faŃă de
program (din punct de vedere al structurii fizice).

Structuri de date într-o bancă de date:


1. Structuri secvenŃiale: liste liniare cu elemente nestructurate;
2. Structuri arborescente (relaŃii de tip 1 – 1, 1 – n): structuri ierarhice la care orice element
este în relaŃie cu n elemente aflate la nivel inferior şi cu cel mult un element aflat la nivel
superior;
3. Structuri de tip reŃea (relaŃii de tip 1 – 1, 1 – n, n – m): structuri caracterizate de faptul că
nu există limitare la numărul de elemente de nivel superior cu care se poate afla în relaŃie
un element la un moment dat (noŃiunea de element de nivel superior se transformă în
noŃiunea de predecesor);
4. Structura de tip relaŃional: are la bază relaŃiile n-are (t-upluri, caracteristici, domenii,
realizări). Prin urmare datele pot fi descrise sub formă de tabel.

6.4. Modelul relaŃional al BD


O bază de date relaŃională (BDR) se defineşte ca fiind constituită dintr-un ansamblu de
colecŃii de date şi de relaŃii n-are, ce au loc între înregistrările acestor colecŃii. În acest sens,
fiecare colecŃie de date este structurată ca o relaŃie n-ară.
Acest tip de BD este fundamentat pe modelul relaŃional, bazat pe teoria matematică a
relaŃiilor şi pe calculul relaŃional şi proiectat astfel încât să permită accesul cît mai simplu al
utilizatorului la BD.
O relaŃie n-ară poate fi reprezentată printr-un tabel, în care fiecare rând reprezintă un t -
uplu distinct, iar fiecare coloană reprezintă un domeniu distinct.
Orice t - uplu al relaŃiei este identificat prin intermediul unei chei primare, spre deosebire
de celelalte modele, care nu impun o astfel de condiŃie.
Consultarea BD relaŃionale se poate realiza fie cu ajutorul unui limbaj bazat pe algebra
relaŃiilor, fie printr-un limbaj neprocedural, bazat pe teoria predicatelor (LISP, PROLOG,
limbaje din aria InteligenŃei Artificiale).
Avantajele modelului relaŃional al bazelor de date:
- este o reprezentare simplă, uşor accesibilă informaticienilor, cât şi
neinformaticienilor (datorită faptului că BDR se prezintă ca o colecŃie de tabele);
- asigură independenŃa programelor faŃă de date;
198 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
- permite proiectarea unei structuri optime a înregistrărilor;
- admite satisfacerea cerinŃelor întâmplătoare ale utilizatorilor, prin intermediul unor
limbaje neprocedurale, fără a fi necesară preprogramarea acestor cerinŃe.
Prin urmare, modelul relaŃional al bazelor de date permite crearea, consultarea şi
actualizarea rapidă şi facilă a BD, folosind tehnici de acces şi prelucrare superioare, proprii
unui SGBD relaŃional.

6.5. Elemente de teoria matematică a relaŃiilor


Matematica relaŃională operează cu expresii matematice (operatori), în care operanzii sînt
exprimaŃi prin relaŃii, rezultatul obŃinut fiind tot o relaŃie, ce poate fi supusă în continuare
unor operaŃii matematice.
În cadrul matematicii relaŃionale se disting două clase de operatori:
a) operatori logici;
b) operatori specifici.

a) Operatorii logici: sunt reuniunea (∪), intersecŃia (∩), diferenŃa (-), cu funcŃiile cunoscute
din teoria mulŃimilor.
Pentru realizarea intersecŃiei sau diferenŃei, relaŃiile operand trebuie să fie compatibile
(să fie de acelaşi nivel şi să aibă aceeaşi structură).

Reuniunea a două relaŃii X cu n - uple şi Y cu m - uple are ca rezultat o mulŃime Z = X ∪


Y cu m+n uple.
Exemplu:
Fie relaŃia X care descrie mulŃimea studenŃilor bursieri din anul I, în tabelul de mai jos:
StudenŃi bursieri:
MARCA NUME DATA N. ADRESA
123 Stoian 12/ 06/ 80 VS
129 Ciubotaru 17/ 09/ 79 IS
şi relaŃia Y, care descrie mulŃimea studenŃilor nebursieri din anul I, în tabelul de mai jos:
StudenŃi nebursieri:
MARCA NUME DATA N. ADRESA
201 Ionescu 1/ 05/ 82 NT
300 Cristea 15/ 01/ 79 BR
Reuniunea celor două relaŃii va fi relaŃia Z, care descrie mulŃimea studenŃilor din anul I,
conform tabelului de mai jos:
StudenŃi:
MARCA NUME DATA N. ADRESA
123 Stoian 12/ 06/ 80 VS
129 Ciubotaru 17/ 09/ 79 IS
201 Ionescu 1/ 05/ 82 NT
300 Cristea 15/ 01/ 79 BR
Structuri de date. Organizarea datelor. Baze de date. FOXPRO 199

IntersecŃia a două relaŃii X cu n - uple şi Y cu m - uple are ca rezultat o mulŃime Z = X ∩


Y formată din uplele ce aparŃin atât relaŃiei X, cât şi relaŃiei Y.
Exemplu:
Fie relaŃia X, care descrie mulŃimea studenŃilor ce fac parte din Cercul de histologie,
conform tabelului de mai jos:
Cercul de histologie
MARCA NUME
157 Ionescu
143 Luca
121 Amariei
şi relaŃia Y, care descrie mulŃimea studenŃilor care fac parte din Cercul de anatomie,
conform tabelului de mai jos:
Cercul de anatomie
MARCA NUME
201 Avram
157 Ionescu
121 Amariei
IntersecŃia celor două relaŃii va fi relaŃia Z, a studenŃilor care fac parte din ambele
cercuri, descrisă conform tabelului de mai jos:
Z= X ∧Y
MARCA NUME
157 Ionescu
121 Amariei
DiferenŃa dintre două relaŃii X şi Y este dată de mulŃimea t - uplelor care aparŃin lui X, dar
nu aparŃin lui Y, Z = X – Y.

b) Operatorii specifici: se referă la: selecŃie, proiecŃie, compunere (joncŃiune),


recompunere, produs şi diviziune.

SelecŃia aplicată unei relaŃii X, cu n - uple, are ca rezultat o relaŃie Y, definită pe aceeaşi
structură de caracteristici, dar cu m - uple (m < n), funcŃie de satisfacerea unor condiŃii de
către realizările unei caracteristici, numită "selector". RelaŃia obŃinută este o submulŃime pe
orizontală a relaŃiei iniŃiale.
Exemplu: Considerăm relaŃia X ca definind mulŃimea studenŃilor din anul I, ca în tabelul
de mai jos:
StudenŃi:
MARCA NUME DATA N. ADRESA
123 Stoian 12/ 06/ 80 VS
129 Ciubotaru 17/ 09/ 79 IS
201 Ionescu 1/ 05/ 82 NT
300 Cristea 15/ 01/ 79 BR
Impunem condiŃia ca relaŃia caracteristicii MARCA să fie ≤ 201. În acest mod se obŃine
relaŃia selectată Y, din care nu face parte studentul Cristea – conform tabelului de mai
jos:
200 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ

MARCA NUME DATA N. ADRESA


123 Stoian 12/ 06/ 80 VS
129 Ciubotaru 17/ 09/ 79 IS
201 Ionescu 1/ 05/ 82 NT

ProiecŃia aplicată unei relaŃii X, cu n uple, are ca rezultat o relaŃie Y cu m uple (m < n prin
eliminarea uplelor duplicate) şi cu o structură simplificată de caracteristici (realizată prin
reŃinerea caracteristicilor specificate). RelaŃia obŃinută este o submulŃime pe verticală a
relaŃiei iniŃiale (din care sunt scoase şi duplicările de uple).
Exemplu: Considerăm relaŃia X ca definind mulŃimea studenŃilor din anul I, descrisă
conform tabelului de mai jos:
MARCA NUME DATA N. ADRESA
123 Stoian 12/ 06/ 80 VS
129 Ciubotaru 17/ 09/ 79 IS
201 Ionescu 1/ 05/ 82 NT
300 Cristea 15/ 01/ 79 BR
Aplicăm relaŃia MARCA, DATA N. În acest mod se obŃine proiecŃia Y, conform tabelului
de mai jos:
MARCA DATA N.
123 12/ 06/ 80
129 17/ 09/ 79
201 1/ 05/ 82
300 15/ 01/ 79

Compunerea (joncŃiunea) se aplică asupra a două relaŃii X şi Y, care au în structura lor o


caracteristică comună, ceea ce permite concatenarea uplelor din cele două relaŃii după
caracteristica comună, formând o structură mai largă.
Exemplu:
Fie relaŃia X, descrisă conform tabelului de mai jos:
MARCA NUME DATA N.
123 Popescu 12/ 06/ 80
129 IoniŃă 17/ 09/ 79
201 Ştefan 1/ 05/ 82
300 Raicu 15/ 01/ 79
şi relaŃia Y, descrisă conform tabelului de mai jos:
MARCA VENIT P. NR. DE FRAłI DOMICILIUL
123 5005 1 IS
129 1230 3 VS
201 4760 2 SV
300 3500 1 NT
Cele două relaŃii au caracteristica comună MARCA, astfel încât compunerea lor după
această caracteristică va avea ca rezultat relaŃia Z, descrisă în tabelul de mai jos:
Structuri de date. Organizarea datelor. Baze de date. FOXPRO 201

MARCA NUME DATA N. VENIT P. NR. DE FRAłI DOMICILIUL


123 Popescu 12/ 06/ 80 5005 1 IS
129 IoniŃă 17/ 09/ 79 1230 3 VS
201 Ştefan 1/ 05/ 82 4760 2 SV
300 Raicu 15/ 01/ 79 3500 1 NT

Recompunerea reprezintă o îmbinare a operatorului de compunere cu cel de selecŃie.

Produsul a două relaŃii X şi Y se obŃine făcând corespondenŃa între o caracteristică a


primei relaŃii şi o caracteristică a celei de-a doua, relaŃia rezultat construindu-se pe baza
combinaŃiilor obŃinute.
Exemplu:
X
MARCA
210
117
290

Y
COTA
21 A

105 B
311 C
300 C
309 A

Rezultatul Z = XY:
MARCA COTA
210 21 A
210 105 B
117 311 C
290 300 C
290 309 A

Diviziunea este definită ca relaŃia inversă produsului. Realizează împărŃirea unei relaŃii
XY de grad x + y, la o relaŃie Y de grad y, câtul fiind o relaŃie X de grad x (presupunem că
pentru oricare pereche (x, y) din XY corespunde o realizare y în Y).

Exemplu:
202 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
Z
MARCA COTA
210 21 A
210 105 B
117 311 C
290 300 C
290 309 A
Y
COTA
21 A
105 B
311 C
300 C
309 A

Rezultatul X (diviziunea relaŃiei Z prin relaŃia Y):


MARCA
210
117
290

Cercetările şi experienŃa au arătat că operatorii relaŃionali, plus sortarea, pot răspunde


tuturor solicitărilor din domeniul PAD (al prelucrării automate a datelor). Calculul relaŃional
şi limbajele relaŃionale au la bază două orientări:
- calculul pe uplu;
- calculul pe domeniu.

6.6. Sistemul de gestiune a BD relaŃionale FOXPRO

FOXPRO este considerat ca fiind unul dintre cele mai simple sisteme de gestiune a
bazelor de date relaŃionale.
Principalele posibilităŃi ale sistemului sunt:
- descrierea structurii şi crearea completă a bazei / bazelor de date;
- adăugarea, modificarea, ştergerea sau afişarea de date în / din baza de date;
- generarea de rapoarte cu efectuarea automată a calculelor necesare (adunări,
scăderi, înmulŃiri, împărŃiri, subtotalizări, totalizări) şi alte prelucrări;
- utilizarea de funcŃii de editare video pentru introducerea de date, consultarea
sau modificarea bazei de date.
Sistemul FOXPRO asigură un grad ridicat de independenŃă a datelor faŃă de
programe, ceea ce permite modificarea bazelor de date fără a fi necesare modificările
programelor.
Structuri de date. Organizarea datelor. Baze de date. FOXPRO 203
Baza de date este un fişier secvenŃial cu extensia .DBF, având articole de lungime
fixă, de forma:
Antet

Fişierul
propriu-zis

În FOXPRO articolele sunt caracterizate prin numărul lor de ordine, care este tratat ca
un indicator (pointer) în fişier. Ordinea înregistrărilor în fişier poate fi modificată fizic prin
sortare sau indexare. Antetul conŃine informaŃii care descriu baza de date şi care se
completează automat la crearea bazei de date. InformaŃiile din antet formează structura
bazei de date.
La crearea unei baze de date, fiecare caracteristică (rubrică) primeşte un nume, un
tip şi o lungime. Aceste informaŃii, legate la fiecare câmp împreună cu o a patra
informaŃie legată de poziŃia câmpului în articol, se memorează în antetul bazei de date.
Numele câmpului este un identificator format din literele de la A – Z, cifrele 0 – 9 şi
semnul “_” ( este interzisă folosirea caracterelor speciale de tipul: . , , , ; , : etc.).
Lungimea maximă a sa este de 10 caractere. Numele câmpurilor se supun următoarelor
reguli:
- trebuie să înceapă cu o literă;
- nu pot conŃine spaŃii;
- caracterul special _ trebuie să fie în interiorul identificatorului;
- nu se face deosebire între majuscule şi literele mici.

Exemplu:
Nume corecte Nume incorecte
I1 1ALFA
IONESCU AL BAC
A_b_1_2 123

Tipurile câmpurilor pot fi:


• Character: pentru câmpurile de tip caracter. Aceste caracteristici pot conŃine şiruri
de caractere de lungime ≤ 254 (caractere ASCII – American Standard Committee
Interchange) tipăribile. Caracterele componente pot fi : litere, cifre, caractere
speciale.
Exemplu:
Q&C
TRATAT – 123
• Numeric: pentru câmpurile numerice. Aceste caracteristici pot conŃine: cifre, punctul
zecimal şi semnul -. Se împart în două categorii:
- întregi: nu conŃin nici marca zecimală, nici parte zecimală, putând eventual
conŃine semnul - .

Exemplu:
204 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ

Corect Incorect
1234 1d234
- 1234 234_5
+ 1234 2.345
- zecimale: orice dată numerică care nu este întreagă este zecimală. Punctul
zecimal şi semnul ocupă câte o poziŃie. Lungimea va fi egală cu numărul
cifrelor, la care se adaugă o unitate pentru semn şi o unitate pentru marca
zecimală.
Exemplu:
-19.256 : are lungimea 7
• Float : pentru a memora numere reale, foarte mari sau foarte mici, cu o precizie mai
bună;
• Logical: pentru câmpuri logice – care au numai două valori posibile, “adevărat” şi
“fals”. ConŃin un singur caracter: T sau F.
• Date: pentru câmpurile de tip dată calendaristică. Se păstrează şi se listează cu 8
caractere, sau 10 caractere, dacă anterior s-a setat anul pentru a fi memorat pe 4
cifre, cu comanda
SET CENTURY ON.
Formatul general de memorare a datei calendaristice este:
LL/ZZ/AA, unde: primele două caractere sunt rezervate pentru introducerea lunii,
următoarele două pentru introducerea zilei şi ultimele două pentru introducerea
ultimelor două cifre ale anului, sau
LL/ZZ/AAAA, asemănător cu primul, numai că anul se introduce complet, pe patru
poziŃii.
Sunt posibile următoarele operaŃii cu date de tip Date:
- adunarea unei constante la o dată;
- scăderea unei constante dintr-o dată;
- diferenŃa a două date calendaristice.
• Memo: pentru câmpuri de tip Memo. InformaŃiile scrise într-un astfel de câmp vor fi
memorate într-un fişier separat, cu acelaşi nume ca baza de date, însă cu extensia
.FPT. Acest fişier poate conŃine un text mai lung, o imagine, o secvenŃă de sunete
(de exemplu, un câmp care conŃine descrierea simptoamelor bolii unei persoane,
sau caracterizarea psihologică a acesteia);
Lungimea câmpului (Width) poate fi predefinită - în cazul câmpurilor de tip Date,
Logical sau Memo, sau trebuie precizată în funcŃie de natura informaŃiilor care urmează
a fi memorate - în cazul câmpurilor Character, Numeric sau Float). În cazul în care un
câmp va conŃine numere reale, trebuie precizat şi numărul de cifre rezervat pentru
partea zecimală (Dec) - numai pentru tipurile Numeric şi Float.

6.6.1. FOXPRO – elemente de prezentare generală


În condiŃiile în care FOXPRO este deja instalat în sistem, este suficient să tipărim
comanda
fox <ENTER>
la prompterul curent (de exemplu C:\> ). Imediat apare sigla programului; în acest moment
trebuie să apăsăm <ENTER> pentru a intra în meniul principal FOXPRO.
Structuri de date. Organizarea datelor. Baze de date. FOXPRO 205
Sub Windows ‘98/2000, dacă este disponibilă versiunea de Visual FOXPRO, pentru
intrarea în mediul de lucru este suficientă selectarea pictogramei FOXPRO de pe ecranul
de bază (Desktop), sau selectarea programului corespunzător din lista de programe
înscrisă în bara de start.
Comenzile încep printr-un cuvânt cheie sau verb, urmat de una sau mai multe clauze.
Pentru terminarea sesiunii de lucru şi ieşirea din context se va tasta comanda
QUIT ,
nu înainte de a da, eventual, comanda
CLEAR
care şterge zona de afişare a rezultatelor tuturor comenzilor FOXPRO, şi comanda
CLOSE ALL
care închide toate bazele de date şi fişierele deschise în sesiunea de lucru curentă.
Prin sesiune de lucru se înŃelege mulŃimea comenzilor FOXPRO executate între o
lansare a programului şi comanda QUIT.

6.6.2. Tipuri de fişiere utilizate în FOXPRO


În FOXPRO există următoarele tipuri de fişiere, fiecare tip fiind prelucrat de o anumită
categorie de comenzi specifice sistemului:
1) Fişiere de tip .DBF (Database File): Fişierul în care este salvată în mod automat
baza de date creată prin comanda FOXPRO corespunzătoare;
2) Fişiere de tip .IDX şi .CDX (Index File): Sunt fişierele care conŃin indecşii simpli /
compuşi ai bazei de date; aceştia permit ordonarea fişierului principal şi localizarea
rapidă a informaŃiilor (mecanismul de indexare asociază unei chei un pointer la
înregistrările din baza de date).
3) Fişiere de tip .FPT: ConŃin datele din câmpurile de tip Memo ale bazei de date.
4) Fişiere de tip .PRG: Se mai numesc şi fişiere de comenzi, şi grupează mai multe
comenzi FOXPRO în programe.
5) Fişiere de tip .FRX: Fişiere format de raportare; păstrează informaŃiile necesare
generatorului de rapoarte (titluri, antet de pagină, directive de însumare, antete de
coloane, conŃinutul coloanelor).
6) Fişiere de tip .SPR: Fişiere imagini de ecran; sunt utilizate pentru a genera şi
modifica fişierele format.
7) Fişiere de tip QPR: Fişiere de tip filtru; permit filtrarea înregistrărilor după anumite
criterii, folosind tehnica SQL;
8) Fişiere .TXT (Text Output File): Sunt utile pentru a memora imaginea unei sesiuni
de lucru FOXPRO (succesiunea tuturor comenzilor date) în urma execuŃiei
succesive a comenzilor
SET ALTERNATE TO <fişier[.txt]> şi
SET ALTERNATE ON
9) Fişiere .MEM (Memory File): Sunt folosite pentru arhivarea variabilelor de
memorie.
10) Fişiere de tip etichetă .LBL (Label File)
11) Fişiere de tip catalog .CAT (Catalog File): ConŃin un set de date (de exemplu
fişiere de tip .DBF) înlănŃuite.
206 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
12) Fişiere de tip fereastră (imagine) .VUE: ConŃin numele bazelor de date, fişierele
index şi format asociate, lista câmpurilor selectate, condiŃiile de filtrare şi relaŃiile
dintre fişiere.
13) Fişiere de tip .EXE : Fişiere cu programe FOXPRO direct executabile.

6.6.3. Expresii şi funcŃii în FOXPRO


În FOXPRO expresiile pot fi formate din:
- câmpuri ale bazei de date;
- variabile de memorie;
- constante – caracterizate prin aceea că au valoare invariabilă; pot fi de
următoarele tipuri:
o numerice: întregi sau zecimale;
o logice: T sau F;
o şiruri de caractere: orice caracter imprimabil închis între „ „ .
- operatori;
- funcŃii.
Operatorii pot fi de următoarele tipuri:
- aritmetici: +, –, *, /, %, **, ^, ( ). Rezultatul folosirii unui astfel de operator este o
valoare numerică.
- relaŃionali: <, >, =, <>, #, != , <=, >=, $. Rezultatul folosirii unui astfel de
operator este o valoare logică. Operatorul „$” este valabil numai pentru şiruri de
caractere, iar semnificaŃia sa este că returnează “true” dacă o expresie de tip şir
de caractere este conŃinută în altă expresie de tip şir de caractere. Operatorii
relaŃionali pot fi aplicaŃi şi asupra operanzilor de tip dată calendaristică.
- logici: Se aplică numai operanzilor logici şi generează rezultate logice. Această
categorie conŃine următorii operatori:
o !, NOT – negaŃia logică;
o AND – conjuncŃia logică;
o OR – disjuncŃia logică.
- operatori pentru şiruri de caractere: Se aplică numai asupra şirurilor de
caractere, iar rezultatul lor este tot un şir de caractere. Din această categorie fac
parte doi operatori, şi anume:
o + : operatorul de concatenare - alipeşte al doilea şir de caractere la
sfârşitul primului, fără nici un fel de transformări;
o – : concatenare cu anexarea spaŃiilor dintre cele două şiruri de
caractere la sfârşitul şirului rezultat.

PrecedenŃa operatorilor:
Operatorii relaŃionali şi operatorii pentru şiruri de caractere au un singur nivel de
precedenŃă: operaŃiile se execută în ordine, de la stânga la dreapta.
Operatorii aritmetici au următoarea ordine de precedenŃă:
1) +, – : operatori unari;
2) ∗∗ : operatorul de ridicare la putere;
3) ∗, / :
4) +, – : operatori binari.
Structuri de date. Organizarea datelor. Baze de date. FOXPRO 207
Operatorii logici au următoarea ordine de precedenŃă:
1) .NOT.
2) .AND.
3) .OR.
Dacă într-o expresie apar mai multe tipuri de operatori, ordinea de evaluare a
acestora va fi:
1) Operatorii aritmetici şi pentru şiruri de caractere;
2) Operatorii relaŃionali;
3) Operatorii logici.

FuncŃiile: sunt un instrument foarte puternic pentru construirea de expresii în


FOXPRO. În funcŃie de rezultatul aplicării lor, funcŃiile se grupează în trei clase.
1) FuncŃii cu rezultat numeric:
- care au ca argument expresii numerice:
• INT (<expN>) – Afişează partea întreagă a expresiei numerice specificată.
Exemplu:
STORE 999.99 TO R1
? R1
(se afişează pe ecran valoarea 999.99)
STORE INT(R1) TO I1
? I1
(se afişează pe ecran valoarea 999)
STORE INT(999.99) TO I2
? I2
(se afişează pe ecran aceeaşi valoare, 999.99)
• MOD (<expN1>, <expN2>) – Împarte expresia numerică <expN1> la expresia
numerică <expN2> şi returnează restul împărŃirii.
• ABS (<expN>) – Afişează valoarea absolută a expresiei numerice specificate,
<expN>.
• SIGN (<expN>) – Afişează semnul expresiei numerice specificate (adică –1 dacă
<expN> < 0, 1 dacă <expN> > 0 şi 0 dacă <expN> = 0).
• CEILING (<expN>) – Afişează cel mai mic întreg care este mai mare sau egal cu
expresia numerică specificată.
• FLOOR (<expN>) – Afişează cel mai mare întreg care este mai mic sau egal cu
expresia numerică specificată.
• ROUND (<expN1>, <expN2>) – Afişează expresia numerică <expN1>, rotunjită la
un număr bine determinat de cifre zecimale, precizat de <expN2>.
• EXP (<expN>) – Afişează valoarea lui e
<expN>
, unde <expN> este o expresie
numerică specificată.
• LOG (<expN>) – Afişează logaritmul natural (de bază e) din expresia numerică
specificată, <expN>.
• LOG10 (<expN>) – Afişează logaritmul zecimal (de bază 10) din expresia numerică
specificată, <expN>.
• SQRT (<expN>) – Afişează radicalul din expresia numerică specificată, <expN>.
• PI ( ) – Afişează constanta numerică π.
208 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
- care au ca argument şiruri de caractere:
• LEN (<expC>) – Returnează lungimea unui şir de caractere (numărul de caractere
din acel şir).
Exemplu:
? LEN („PLATINA”)
(se afişează pe ecran valoarea 7)
STORE „PLATINA” TO MP
? LEN(MP)
(se afişează pe ecran valoarea 7)
? LEN(„INEL DE”+MP)
(se afişează pe ecran valoarea 15)
• AT (<expC1>, <expC2> [, <expN>] ) – Caută prima apariŃie a şirului de caractere
<expC1> în şirul de caractere <expC2> . Folosirea expresiei numerice <expN>
permite să precizăm a câta apariŃie a şirului de căutat încheie acŃiunea de căutare –
adică, se caută a <expN>-a apariŃie a şirului <expC1> în şirul <expC2>.
Exemplu:
STORE „LACRIMA” TO SIR
? SIR
(se afişează pe ecran valoarea „LACRIMA”)
STORE „ACR” TO SUBSIR
? SUBSIR
(se afişează pe ecran valoarea „ACR”)
? AT(SUBSIR, SIR)
(se afişează pe ecran valoarea 2)
STORE AT(„RACI”, „MIRACOL”) TO I
?I
(se afişează pe ecran valoarea 0)
• OCCURS (<expC1>, <expC2>) – Indică numărul de apariŃii ale subşirului de
caractere <expC1> în şirul de caractere <expC2>.
• VAL (<expC>) – Realizează conversia unui şir de caractere în numărul întreg
corespunzător.
Exemplu:
STORE VAL („123”) TO I1
? I1
(se afişează pe ecran valoarea 123.00)
STORE VAL („12.345”) TO I2
? I2
(se afişează pe ecran valoarea 12.35)
STORE VAL („12”+”123.4”) TO I3
? I3
(se afişează pe ecran valoarea 12123.4)
STORE „1APR1988” TO REX
? REX
(se afişează pe ecran valoarea „1APR1988”)
? VAL(REX)
(se afişează pe ecran valoarea 1.00)
Structuri de date. Organizarea datelor. Baze de date. FOXPRO 209
STORE VAL(„APR1988”)TO S1
? S1
(se afişează pe ecran valoarea 0.00)

- aplicate la nivelul înregistrărilor unei baze de date:


• RECNO ( ) : Returnează numărul înregistrării curente din baza de date curentă sau
cea specificată. În plus, RECNO( ) returnează o valoarea mai mare cu 1 decât numărul
înregistrărilor din baza de date, dacă pointerul de înregistrări este poziŃionat după ultima
înregistrare din baza de date curentă, şi returnează 1 dacă pointerul de înregistrări este
poziŃionat pe prima înregistrare din baza de date curentă. Dacă baza de date nu are nici
o înregistrare, pointerul de înregistrări returnează 1.
• RECCOUNT( ) : Returnează numărul de înregistrări în baza de date curentă sau în
cea specificată.
• RECSIZE( ) : Returnează dimensiunea unei înregistrări din baza de date curentă
(numărul total de caractere alocat pentru memorarea acelei înregistrări). RECSIZE( )
returnează 0 dacă nici o bază de date nu este deschisă în zona de lucru curentă.

2) FuncŃii cu rezultat şir de caractere:


- care au ca argument şiruri de caractere:
• SUBSTR ( <expC>, <expN1> [, <expN2>] ) – Extrage şi returnează un subşir de
caractere dintr-un şir de caractere precizat, <expC>, având următoarele
caracteristici: începe la caracterul cu numărul <expN1> din şirul de caractere iniŃial
şi conŃine <expN2> caractere.
Exemplu:
? SUBSTR („IREVERSIBIL”, 2, 6)
(se afişează pe ecran valoarea „REVERS”)
STORE SUBSTR(„IREVERSIBIL”, 4, 4) TO C
?C
(se afişează pe ecran valoarea „VERS”)
? SUBSTR(C+ „URI”, 6, 4)
(se afişează pe ecran valoarea „RI”)
• REPLICATE (<expC>, <expN>) – Returnează un şir de caractere care conŃine o
expresie de tip caracter specificată prin <expC>, repetată de un număr specificat de
ori, <expN>.
• ALLTRIM (<expC>) – Elimină blancurile (spaŃiile goale) de la începutul şi de la
sfârşitul şirului de caractere specificat prin <expC>.
• LOWER (<expC>) – Transformă toate majusculele unui şir de caractere <expC> în
litere mici, restul caracterelor rămânând nemodificate.
• UPPER (<expC>) – Transformă toate literele mici ale unui şir de caractere <expC>
în majusculele corespunzătoare, restul caracterelor rămânând nemodificate.
• PROPER (<expC>) – Transformă primul caracter dintr-un cuvânt în majusculă, iar
restul în litere mici (căutând în şirul de caractere <expC>).

- care au ca argument o valoare numerică:


• STR (<expN1> [, <expN2> [, <expN3>]]) – Converteşte o expresie numerică
<expN1> în şir de caractere. Lungimea şirului de caractere returnat este specificată
210 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
prin <expN2> (lungimea va include un caracter pentru punctul zecimal, şi câte un
caracter pentru fiecare cifră de la partea zecimală).
<expN3> : indică numărul de cifre de la partea zecimală care vor
fi luate în calcul la conversia în şir de caractere.
Exemplu:
STORE STR(123.456,7) TO S1
? S1
(se afişează pe ecran „____123”)
STORE STR(123.456,7,1TO S2
? S2
(se afişează pe ecran „__123.4”)
• CHR (<expN>) – Returnează caracterul ASCII corespunzător expresiei numerice
introduse (care trebuie să fie un număr cuprins între 0 şi 255).
Exemplu:
STORE CHR(36) TO CR
? CR
(se afişează pe ecran „$”)
• TYPE (<expr>) – Returnează tipul expresiei introduse, şi anume:
N – pentru expresie numerică;
C – pentru expresie şir de caractere;
L – pentru expresie logică;
D – pentru expresie de tip dată calendaristică, etc.
Exemplu:
STORE 1 TO A
STORE „AA” TO B
STORE A < 100 TO C
? TYPE („A”), TYPE („B”), TYPE („C”)
(se afişează pe ecran N C L)

3) FuncŃii cu rezultat logic.


• BOF( ) : Testează dacă pointerul de înregistrări este poziŃionat sau nu la începutul
bazei de date.
• EOF( ) : Testează dacă s-a detectat sau nu sfârşitul de fişier.
• DELETED( ) : Testează dacă o înregistrare a fost marcată pentru ştergere sau nu.
• FILE((<nume fişier>) : testează dacă fişierul cu numele specificat există sau nu.

4) FuncŃii care lucrează cu date calendaristice:


• DATE ( ) – Returnează data curentă a sistemului.
• DAY (<expD>) – Returnează ziua în cadrul lunii, corespunzătoare unei anumite
date calendaristice introduse, <expD> (numărul corespunzător zilei).
• DOW (<expD>) – Returnează ziua în cadrul săptămânii, corespunzătoare unei
anumite date calendaristice introduse, <expD> (numărul corespunzător zilei).
• CDOW (<expD>) – Returnează ziua în cadrul săptămânii, corespunzătoare unei
anumite date calendaristice introduse, <expD> (numele corespunzător zilei).
• MONTH (<expD>) – Returnează luna corespunzătoare unei anumite date
calendaristice introduse, <expD> (numărul corespunzător).
Structuri de date. Organizarea datelor. Baze de date. FOXPRO 211
• CMONTH (<expD>) - Returnează luna corespunzătoare unei anumite date
calendaristice introduse, <expD> (numele corespunzător).
• YEAR (<expD>) – Returnează anul corespunzător unei anumite date calendaristice
introduse, <expD>.
Exemplu:
? DATE( )
? DAY ( DATE( ))
? CDOW ( DATE( ))
? MONTH ( DATE( ))
? YEAR ( DATE( ))

• DTOC (<expD>) – Converteşte o expresie de tip dată calendaristică <expD> în şirul


de caractere corespunzător.
• CTOD (<expD>) – FuncŃia inversă.

6.6.4. Crearea unei baze de date


CREATE
sintaxă: CREATE [<fişier> | ?]
efect: creează o nouă bază de date. Sunt disponibili următorii parametri:
• <fişier> : pentru a preciza numele bazei de date pe care dorim să o creăm;
extensia .DBF este adăugată implicit. Dacă dorim să creăm baza de date pe altă
unitate de disc şi eventual în alt subdirector decât cel utilizat implicit de FOXPRO în
acest scop, acestea vor trebui precizate explicit în comanda de creare, înainte de
numele bazei de date.
• ? : Dacă nu precizăm de la început numele bazei de date, sau dacă folosim semnul
întrebării (?), este activată o fereastră specială în care ni se cere să introducem
numele bazei de date; pentru a memora acest nume şi a declanşa crearea bazei
de date, trebuie să activăm butonul <<OK>> cu ajutorul tastelor <TAB> sau
<ENTER>. În Visual FOXPRO, fereastra care apare are aspectul din Figura 6.4.

Figura 6.4. Fereastra de


selectare a numelui bazei de
date (de tip “Create”)
212 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
Numele bazei de date pe care dorim să o creăm se introduce în câmpul cu eticheta
“Enter Table”, formatul de fişier în care se salvează baza de date fiind precizat apoi în
câmpul cu eticheta “Save as type”; opŃiunea implicită (şi care va fi lăsată nemodificată)
este “Table/DBF”, aşa cum se observă în Figura 6.4. Pentru crearea efectivă a fişierului
cu parametrii specificaŃi, se va activa butonul “Save”.
După ce am indicat un nume pentru baze de date, va trebui să indicăm structura
bazei de date, dând informaŃii despre fiecare câmp, şi anume:
- numele câmpului – în secŃiunea Name;
- tipul câmpului – în secŃiunea Type;
- mărimea câmpului – în secŃiunea Width;
- numărul de zecimale, dacă este cazul – în secŃiunea Dec
din ecranul „Table Designer” (Figura 6.5).

În Visual FOXPRO, fereastra de introducere a acestor informaŃii are aspectul:

Figura 6.5. Fereastra de


definire a structurii unei
baze de date (de tip
“Table Designer”)

Sunt disponibile mai multe tipuri de date. De asemeni, există două butoane etichetate
“Insert” şi “Delete”, care sunt utile pentru introducerea unui câmp nou într-o anumită
poziŃie în baza de date, şi respectiv pentru ştergerea unui câmp selectat anterior.
După ce aceste informaŃii sunt introduse, se apasă tasta <ENTER> (în Visual
FOXPRO se activează butonul “OK”). În acest mod primul pas este încheiat, şi urmează
realizarea celui de al doilea: suntem întrebaŃi dacă dorim să introducem acum
înregistrări în baza de date, sau nu.
Alegând opŃiunea “Yes”, se deschide o nouă fereastră pe ecran, prin intermediul
căreia putem adăuga înregistrări în baza de date. Fiecare câmp va fi completat cu
informaŃiile necesare; activarea altui câmp sau a altei înregistrări se face cu ajutorul
tastei <ENTER>. Dacă se alege opŃiunea „No”, baza de date creată se închide automat.
Prin urmare, pentru a o modifica ulterior, ea va trebui mai întâi deschisă, cu o altă
comandă.
Structuri de date. Organizarea datelor. Baze de date. FOXPRO 213
Exemplu: Să presupunem că dorim să creăm o bază de date care să conŃină un set
minimal de informaŃii necesare la înregistrarea unui pacient la internarea în spital. Fişele
de internare reale sunt mai ample, însă un set minimal de informaŃii necesare ar fi: codul
numeric personal (CNP) – ca modalitate de identificare în mod unic a fiecărei persoane,
numele şi prenumele pacientului, sexul, greutatea, înălŃimea, data naşterii, domiciliul –
judeŃ, localitate, adresa completă, telefon, ocupaŃie, loc de muncă, diagnostic de
trimitere. Pentru codificarea acestor informaŃii, trebuie avut în vedere următorul
principiu: deşi ar putea părea mai direct să codificăm datele sub formă de şiruri de
caractere, întotdeauna când este posibil trebuie să preferăm codificarea numerică,
deoarece numai astfel baza de date va putea fi supusă ulterior unor analize statistice,
folosind programe specializate. Astfel:
- câmpul SEX va fi definit de tip Numeric, pe o singură cifră, cu două valori posibile: 1 –
masculin, 2 – feminin;
- câmpul GREUTATE va fi de tip Numeric, pe 6 cifre, dintre care 2 la partea zecimală –
pentru a putea exprima greutatea în kilograme, cu fracŃiuni pe două cifre;
- câmpul ÎNĂLłIME va fi de tip Numeric, pe 3 cifre, pentru a putea exprima înălŃimea în
centimetri;
- câmpul OCUPAłIE va fi definit tot de tip Numeric, fiecare ocupaŃie primind un cod
numeric care va fi introdus aici;
- câmpul corespunzător diagnosticului de trimitere va fi definit tot de tip Numeric, fiecare
diagnostic fiind codificat conform normelor internaŃionale de codificare, etc.
Baza de date corespunzătoare (PERS.DBF) va avea următoarea structură:

CNP N (Numeric) 13
NUME_PREN C (Character) 35
SEX N (Numeric) 1
GREUTATE N (Numeric) 6 2
ÎNĂLłIME N (Numeric) 3
DATA_N D (Date) 8
DOM_JUD C (Character) 2
DOM_LOC C (Character) 15
DOM_ADR C (Character) 20
TELEFON C (Character) 10
OCUPAłIE N (Numeric) 3
LOC_MNC C (Character) 10
DIAG_TRIM N (Numeric) 3
Este necesară apoi crearea unei a doua baze de date, care să conŃină informaŃii mai
detaliate despre pacientul internat, legate de diagnosticul acestuia; pe fişele de observaŃie
standard se introduc următoarele date: diagnostic la 72 ore, diagnostic la externare
(diagnostic principal, boli concomitente), starea de externare (vindecat, ameliorat, staŃionar,
agravat sau decedat), diagnostic anatomo-patologic: motivele internării, anamneza,
istoricul bolii, examen clinic general, examen oncologic, alte examene de specialitate,
investigaŃii de laborator, examene radiologice, intervenŃii chirurgicale, examen anatomo-
patologic, epicriza şi recomandări la externare.
Fiecare pacient va fi identificat în această bază de date prin codul său numeric personal.
Se vor folosi de asemeni codificările numerice, fiecare element de pe fişa de observaŃie
fiind detaliat şi descris în amănunŃime. În acest punct intervine conceptul de baze de date
214 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
relaŃionale; astfel pentru fiecare diagnostic în parte, vor fi create baze de date cu descrierea
detaliată a elementelor caracteristice: motivele internării, anamneză; fiecare categorie de
examinări va fi de asemeni detaliată, etc. Astfel, dacă pentru un pacient s-a identificat
diagnosticul 1, la completarea motivelor internării se va activa automat baza de date cu
lista tuturor motivelor de internare specifice diagnosticului 1 – codificate de asemeni
numeric, pe o cifră, cu semnificaŃia: 1 – cauza respectivă a fost prezentă şi 0 – pacientul nu
a prezentat cauza respectivă de internare. Analog, pentru diagnosticul 1 se activează baza
de date specifică pentru anamneză, pentru istoricul bolii şi pentru examenele clinice
recomandate. Apoi, pentru fiecare examen clinic în parte se vor activa pentru a fi
completate bazele de date cu elementele acestuia – codificate tot prin câmpuri numerice,
în care se vor trece valorile analizelor, sau 1 – dacă analiza a ieşit pozitivă, respectiv 0 –
dacă analiza a fost negativă.
Acolo unde gradul de nedefinire al informaŃiei este foarte mare, şi nu este posibilă
rafinarea şi codificarea numerică a ei, se vor folosi câmpuri de tip Memo – cu observaŃia că
datele introduse în aceste câmpuri nu vor putea fi corelate ulterior cu celelalte date, pentru
a se determina posibilele dependenŃe între ele.
În practică, crearea unei baze de date de acest tip este mult mai complexă, dar, pentru
exemplificare, vom considera numai un exemplu relativ simplu: baza de date
INFORM.DBF, cu următoarea structură:

CNP N (Numeric) 13
DIAG_72 M (Memo) 4
(pentru descrierea diagnosticului la 72 de ore)
DIAG_EXT M (Memo) 4
(pentru descrierea diagnosticului la externare şi a bolilor concomitente)
STARE_EXT N (Numeric) 1
(starea la externare: se va completa cu
1 – vindecat,
2 – ameliorat,
3 – staŃionar,
4 – agravat,
5 – decedat)
MOTIV1 N (Numeric) 1
(motivul de internare 1 – de exemplu “cefalee”: se va completa cu
0 – nu a fost identificat;
1 – a fost identificat)
MOTIV2 N (Numeric) 1
(motivul de internare 2 – de exemplu “febră”: se va completa identic)
MOTIV3 N (Numeric) 1
(motivul de internare 3 – de exemplu “dureri abdominale”: se va completa identic), etc.
Analog se detaliază şi anamneza; istoricul bolii ar putea fi descris într-un câmp de tip
Memo:
ISTORIC_B M (Memo) 4
Fiecare categorie de examene propuse va fi apoi detaliată riguros; vom exemplifica
numai cu o secŃiune – investigaŃii de laborator, în care vom memora o parte dintre
rezultatele analizelor de sânge:
TA_SIST N (Numeric) 2
Structuri de date. Organizarea datelor. Baze de date. FOXPRO 215
TA_DIAST N (Numeric) 2
PULS N (Numeric) 3
ERITROCITE N (Numeric) 5
HB N (Numeric) 5 2
HT N (Numeric) 5 2
LEUCOCITE N (Numeric) 5
VSH N (Numeric) 5 2
TGP N (Numeric) 5
TGO N (Numeric) 5
GLICEMIE N (Numeric) 5 2
UREE N (Numeric) 5
De asemeni, dacă este cazul, tratamentul prescris pacientului se detaliază în acelaşi
mod.

6.6.5. Deschiderea unei baze de date create anterior:


USE
sintaxă: USE [< fişier > | ?] [IN <expN>]
efect: USE deschide o bază de date în zona de lucru curentă. Dacă folosim comanda
fără a preciza numele nici unei baze de date, efectul este contrar: baza de date care era
deja deschisă în zona de lucru curentă va fi închisă.
Parametri:
• < fişier > | ? : Numele bazei de date care urmează a fi deschisă este precizat în
<fişier>. Dacă nu cunoaştem numele bazei de date pe care dorim să o deschidem,
vom folosi în locul său “?”; în acest mod este activată o fereastră cu titlul “Use” şi cu
aspectul din Figura 6.6, iniŃiindu-se un dialog prin care suntem invitaŃi să alegem
baza de date care urmează a fi deschisă dintr-o listă de fişiere disponibile.

Figura 6.6. Fereastra


pentru deschiderea unei
baze de date
(de tip “Use”)
216 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ

• IN <expN> : Putem deschide o bază de date în altă zonă de lucru decât cea
curentă, precizând în mod explicit numărul acesteia în <expN>. În mod similar,
poate fi închisă o bază de date din altă zonă de lucru decât cea curentă, folosind
comanda USE fără nume de fişier, şi specificând numărul zonei de lucru respective.
Exemplu:
• Pentru deschiderea bazei de date INFORM.DBF în zona de lucru 2, folosim
use INFORM.DBF in 2
• Pentru închiderea aceleiaşi baze de date, folosim
use in 2

După ce baza de date a fost deschisă, avem acces complet la înregistrările ei. Prin
urmare, devin disponibile operaŃiile de modificare, adăugare sau ştergere.

O altă posibilitate de deschidere a unei baze de date este simultan cu fişierele index (de
ordonare a acesteia) asociate ei. În acest caz, comanda de deschidere a bazei de date va
fi:

USE [<fişier> | ?] [INDEX <listă fişiere index> | ? [ORDER [<expN> | <nume fişier
index>] [ASCENDING | DESCENDING]]]
efect: Deschide o bază de date şi fişierele de indecşi asociate.
• INDEX <listă fişiere index> | ? : Se va preciza lista fişierelor de indecşi pe care le
vom deschide pentru baza de date (este suficientă precizarea numai a numelor
acestora, extensiile fiind adăugate în mod automat). Se poate deschide un singur
fişier de index folosind INDEX ? – se activează o fereastră de dialog, similară cu
cea din Figura 3, cu lista de fişiere index disponibile. În cazul în care indicăm mai
multe fişiere index, şi nu precizăm alŃi parametri, indexul activ este în mod automat
primul.
• ORDER [<expN>] : Se foloseşte pentru a specifica un fişier de indecşi care să
devină activ, altul decât primul; se va indica numărul de ordine al fişierului din lista
INDEX <listă fişiere index>, sau numele acestuia.
• ASCENDING | DESCENDING : Se foloseşte ASCENDING sau DESCENDING
după parametrul ORDER pentru a preciza modul în care vor fi accesate şi afişate
înregistrările bazei de date: în ordine crescătoare sau descrescătoare. Fişierul de
indecşi nu este modificat, ci numai ordinea în care sunt accesate înregistrările.

Exemplu: Presupunem că am definit anterior două fişiere de indecşi pentru baza de


date PERS.DBF: IDPERS1 şi IDPERS2. Pentru deschiderea acestei baze de date şi a
fişierelor de indecşi asociate, se pot folosi comenzile:
• use PERS index IDPERS1, IDPERS2
În acest mod, sunt deschise ambele fişiere de indecşi, dar primul devine în mod implicit
activ, lucru care se verifică prin comanda
list

• use PERS index IDPERS1, IDPERS2 order 2 sau


use PERS index IDPERS1, IDPERS2 order IDPERS2
În acest mod sunt deschise ambele fişiere de indecşi, dar al doilea este activ.
Structuri de date. Organizarea datelor. Baze de date. FOXPRO 217

• use PERS index IDPERS1, IDPERS2 order 2 DESCENDING


Sunt deschise ambele fişiere de indecşi, al doilea este activ, iar înregistrările sunt accesate
şi listate în ordine descrescătoare.

ObservaŃii:
1) Pentru o bază de date se pot deschide simultan maximum 7 fişiere de indecşi.
2) Lansarea comenzii USE atunci când o altă bază de date este deschisă în zona
curentă de lucru are drept efect închiderea primei baze de date înainte de
deschiderea celei de a doua.

6.6.6. Închiderea unei baze de date:


Când încheiem lucrul cu o bază de date, aceasta trebuie închisă, folosind comanda:
USE (în acest mod, se închide baza de date curentă - cea pe care o folosim la un
moment dat).
Dacă însă lucrăm cu mai multe baze de date, deschise în zone de lucru diferite,
închiderea simultană a tuturor se face cu comanda:
CLOSE ALL.

Exemplu: Pentru a închide baza de date PERS.DBF:


use

Ieşirea din mediul de programare FOXPRO:


Dacă dorim să ieşim din mediul de lucru FOXPRO, se foloseşte comanda:
QUIT

6.6.7. Vizualizarea informaŃiilor unei baze de date:


Comanda DISPLAY: permite afişarea selectivă a unor informaŃii, cum ar fi:
a) conŃinutul unei baze de date;
b) structura unei baze de date;
c) numele unor fişiere existente pe suport;
d) contextul curent al variabilelor de memorie;
e) starea actuală a sistemului.

a) DISPLAY [<domeniu>] [FIELDS <listă de câmpuri >]


[FOR <condiŃie>] [WHILE <condiŃie>] [OFF] [TO PRINTER]
efect: Comanda permite obŃinerea de rapoarte pe baza conŃinutului fişierului activ.
Afişarea datelor se face ecran cu ecran – listarea se opreşte temporar după ce un ecran
a fost umplut cu date, iar trecerea la următorul ecran se face prin apăsarea unei taste,
sau a butonului din stânga al mouse-ului oriunde pe suprafaŃa curentă.
Parametri:
• <domeniu>: Valorile posibile pentru <domeniu> sunt:
ALL – sunt indicate toate înregistrările din baza de date curentă;
218 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ

NEXT <expN> − sunt indicate următoarele <expN> înregistrări (după cea


curentă) în baza de date curentă;
RECORD <expN> − înregistrarea cu numărul <expN> din baza de date
curentă;
REST − restul înregistrărilor din baza de date curentă (exceptând înregistrarea
curentă).
Precizarea unui anumit <domeniu> va face ca numai înregistrările ce cad în acel
domeniu să fie afişate. Domeniul implicit pentru comanda DISPLAY este înregistrarea
curentă (NEXT 1).
• FIELDS < listă de câmpuri >: Dacă utilizăm comanda fără acest parametru, vor fi
listate valorile înregistrate în toate câmpurile bazei de date. Dacă însă acest
parametru este folosit, vor fi listate numai valorile înregistrate în câmpurile al căror
nume este precizat în <listă de câmpuri>.
• FOR <condiŃie>: Folosirea parametrului FOR permite să afişăm numai acele
înregistrări care satisfac condiŃia logică <condiŃie>.
• WHILE <condiŃie>: Dacă se foloseşte clauza WHILE, vor fi afişate date începând
cu înregistrarea curentă şi continuând până la prima înregistrare care nu satisface
condiŃia precizată. În general această clauză se utilizează în cazul bazelor de date
sortate sau indexate.
• OFF: Dacă este folosit, nu va mai fi afişat câmpul Record#, care conŃine numărul
fiecărei înregistrări. Altfel, numărul înregistrării este afişat înaintea fiecărei
înregistrări.
• TO PRINTER: Este folosit pentru a direcŃiona rezultatul comenzii DISPLAY la
imprimantă. Cu acelaşi efect se mai poate utiliza clauza SET PRINT ON, sau
combinaŃia de taste CTRL + P.

ObservaŃie: În FOXPRO este suficient să tipărim numai primele 4 litere pentru fiecare
cuvânt care intră într-o comandă, pentru ca aceasta să poată fi lansată în execuŃie.
Acest lucru este avantajos în cazul unor comenzi lungi, care pot fi scrise mai repede.

b) DISPLAY STRUCTURE [ TO PRINTER ]


efect: Afişează structura bazei de date curente ecran cu ecran. Pentru fiecare câmp al
bazei de date este afişat numele, tipul şi dimensiunea. Vizualizarea poate fi oprită în
orice moment cu comanda CTRL + S. În cazul câmpurilor numerice, este de asemeni
precizat şi numărul de cifre de la partea zecimală a lor.

Parametri:
• TO PRINTER : pentru a direcŃiona rezultatul comenzii DISPLAY STRUCTURE la o
imprimantă ataşată (se face practic listarea la imprimantă).

c) DISPLAY FILE[S] [ON <unitate disc>] [LIKE <nume-fişier>] [TO PRINTER]


efect: Afişează informaŃii despre fişiere.
Parametri:
• ON <unitate disc>: se precizează unitatea de disc de pe care dorim să afişăm
fişierele.
• LIKE <nume-fişier>: permite specificarea unei condiŃii, astfel încât să fie afişate
numai fişierele al căror nume satisface acea condiŃie. CondiŃia se creează
Structuri de date. Organizarea datelor. Baze de date. FOXPRO 219
respectând aceleaşi reguli ca şi specificatorul multiplu de fişier, adică prin folosirea
caracterelor speciale ? şi *.
• TO PRINTER: pentru a afişa la imprimantă rezultatul acestei comenzi.

d) DISPLAY MEMORY [LIKE <nume-fişier>] [TO PRINTER]


efect: Afişează conŃinutul curent al variabilelor de memorie sau al vectorilor de
memorie.
Parametri:
• LIKE <nume-fişier>: Afişează informaŃii despre variabilele care îndeplinesc
condiŃia specificată, creată în acelaşi mod cu specificatorii multipli de fişiere.
• TO PRINTER: Pentru a afişa la imprimantă rezultatul acestei comenzi.

Comanda LIST: listează conŃinutul unei baze de date, asemănător cu comanda


DISPLAY.

LIST
sintaxă: LIST [<domeniu>] [FIELDS < listă de câmpuri >]
[FOR <condiŃie>] [OFF] [TO PRINTER]
efect: Afişează în mod continuu înregistrările din baza de date curentă. Parametrii
disponibili au aceeaşi semnificaŃie ca în cazul comenzii DISPLAY. De altfel, comanda
este asemănătoare, existând numai două diferenŃe:
- domeniul implicit pentru LIST este ALL;
- LIST face afişare continuă, nu ecran cu ecran.
Listarea poate fi oprită în orice moment folosind combinaŃia de taste CTRL + S. De
asemeni, listarea se poate abandona folosind tasta ESC.

Exemplu:
În baza de date PERS.DBF putem folosi diferite comenzi de listare:
• Pentru a vedea toate înregistrările, cu structura completă:
list sau
disp all
• Pentru a vedea, de exemplu, numai pacienŃii de sex masculin care s-au internat:
list for SEX = 1 sau
disp for SEX = 1
• Pentru a vedea pacienŃii care s-au născut în 1963:
list for YEAR(DATA_N) = 1963 sau
disp for YEAR(DATA_N) = 1963
• Pentru a afişa numai numele, prenumele şi ocupaŃiile pacienŃilor:
list nume_pren, ocupaŃie sau
disp all nume_pren, ocupaŃie
• Pentru a afişa numai o anumită înregistrare:
list record 3 sau
disp reco 3

Analog comenzii DISPLAY, avem şi pentru comanda LIST variantele:


220 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
LIST STRUCTURE
sintaxă: LIST STRUCTURE [ TO PRINTER ]
efect: Listează continuu structura bazei de date curente, asemănător cu DISPLAY
STRUCTURE, existând însă o singură diferenŃă: listarea se face până la sfârşit, fără
pauza care apare în cazul lui DISPLAY STRUCTURE după umplerea unui ecran (25
linii). Prin urmare, în cazul unor baze de date conŃinând multe câmpuri (mai mult de 25)
este dificil de urmărit lista lor dacă se foloseşte o comandă de tip LIST STRUCTURE; în
acest caz, este indicată folosirea unei comenzi de tip DISPLAY STRUCTURE. Pentru
bazele de date cu puŃine câmpuri (o structură mai puŃin complexă), ambele comenzi au
acelaşi rezultat şi sunt la fel de avantajoase.
Parametri:
• TO PRINTER : acelaşi efect ca în cazul comenzii DISPLAY STRUCTURE (se
direcŃionează listarea la imprimantă).

Exemplu: Pentru baza de date creată anterior, PERS.DBF, se pot da comenzile:


display structure sau
list structure
şi se vor remarca diferenŃele.

LIST FILE[S] [ON <unitate disc>] [LIKE <nume-fişier>] [TO PRINTER]


efect: Vizualizează continuu informaŃii despre fişiere. Parametrii au aceeaşi semnificaŃie
ca la comanda DISPLAY similară.

LIST MEMORY [LIKE <nume-fişier>] [TO PRINTER]


efect: Vizualizează continuu conŃinutul curent al variabilelor de memorie sau al
vectorilor de memorie. Parametrii au aceeaşi semnificaŃie ca la comanda DISPLAY
similară.

6.6.8. Modul de lucru indexat


Prin indexare se înŃelege ataşarea la un fişier de tip .DBF a unui fişier de tip .IDX, format
din cuplul:
(<cheie-articol>, <pointer la articol sau grup de articole>)
Activarea indecşilor se face prin comanda
USE ... INDEX
Numărul maxim de fişiere index active la un moment dat pentru o bază de date este
7. Pentru instrucŃiunile de vizualizare, listare şi prelucrare a informaŃiilor din baza de
date (DISPLAY, LIST etc.) numai primul index, considerat index principal, are
importanŃă. CeilalŃi indecşi activaŃi prin USE au importanŃă numai pentru eventualele
completări sau modificări ale bazei de date (comenzi de tipul APPEND, REPLACE,
EDIT etc.)
Definirea indecşilor, adică crearea şi asocierea unui fişier index unei baze de date se
face prin comanda INDEX.

sintaxă: INDEX ON <expr> TO <fişier> [FOR <condiŃie>] [UNIQUE]


efect: Crează un fişier de indecşi, pentru a face ordonarea logică a înregistrărilor.
Înregistrările din baza de date pentru care este creat fişierul de indecşi vor fi afişate şi
Structuri de date. Organizarea datelor. Baze de date. FOXPRO 221
accesate în ordinea precizată de index, deşi ordinea fizică a înregistrărilor nu este
modificată.
Ordonarea este ascendentă, funcŃie de cheia de indexare. Lungimea maximă a cheii
de indexare este de 100 caractere; expresia care formează cheia poate conŃine un
câmp sau o combinaŃie de câmpuri ale bazei de date. Dacă cheia este compusă din mai
multe câmpuri ale bazei de date, se va aplica principiul ordonării lexicografice, adică
primul câmp este considerat principal, iar înregistrările vor fi ordonate după valorile sale.
La valori egale ale primului câmp, ordonarea are în vedere al doilea câmp, etc. Cheia
poate fi o expresie de tip şir de caracter, formată prin concatenarea unor câmpuri de tip
Character şi / sau Numeric (asupra câmpurilor Numeric se va aplica însă funcŃia STR()
).
ObservaŃii:
1. Nu este admisă funcŃia TRIM, deoarece aceasta modifică lungimea cheii.
2. Parametrul „lungime” al funcŃiilor $ şi STR aplicat asupra unor câmpuri din baza
de date trebuie să fie o constantă.
3. Folosind o cheie numerică, se poate obŃine şi o ordonare descendentă după
valorile unui câmp, prin specificarea cheii cu semnul – în faŃă.
4. Pentru concatenarea câmpurilor de tip Numeric şi /sau dată calendaristică cu
câmpuri de tip caracter, se vor folosi funcŃiile STR, respectiv DTOC.
Fişierul de indecşi creat va avea extensia .IDX, şi va fi folosit împreună cu baza de
date indexată prin intermediul său.

• <expr> : Pe baza expresiei precizate în <expr> este construită cheia de indexare şi


fişierul de indecşi corespunzător bazei de date.
• TO <fişier> : Se specifică numele fişierului de indecşi, cu extensia .IDX, care va
conŃine cheia de indexare definită anterior.
Parametri:
• FOR <condiŃie> : Numai înregistrările care satisfac condiŃia precizată sunt
indexate, fiind disponibile pentru afişare şi acces ulterior.
• UNIQUE : OpŃiunea este destinată definirii cheilor unice (adică în index va fi inclus
numai primul articol cu cheia dată).

Exemplu:
• Pentru a indexa baza de date PERS.DBF după numele pacienŃilor:
index on NUME_PREN to IDPERS1
După aceea, orice accesare a bazei de date se va face asupra înregistrărilor ordonate
după indexul definit. De exemplu, listarea bazei de date se concretizează într-o listare a
înregistrărilor în ordinea alfabetică a numelor:
list
• Pentru a indexa baza de date PERS.DBF după data naşterii fiecărui pacient, dar
numai pentru pacienŃii din judeŃul Iaşi:
index on DATA_N to IDPERS2 for DOM_JUD = ‘IS’
După aceea, dând comanda de listare a bazei de date, vom obŃine lista pacienŃilor din
judeŃul Iaşi, în ordine crescătoare a datelor de naştere aler acestora:
list
222 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
Orice modificare a bazei de date (a ordinii înregistrărilor) trebuie actualizată în
fişierele de indecşi asociate. Astfel, pentru a reface fişierele de indecşi (inactive la
momentul modificării comenzii) trebuie folosită comanda REINDEX.

sintaxă: REINDEX
efect : Actualizează toate fişierele de indecşi deschise în zona curentă de lucru,
conform cu modificările apărute la nivelul înregistrărilor bazei de date.

După ce se creează unul sau mai mulŃi indecşi pentru o bază de date, este necesară
folosirea acestora. La închiderea bazei de date, fişierele de indecşi construite se închid
de asemenea, şi nu se deschid automat la o deschidere ulterioară a bazei de date.
Aceste fişiere se comportă ca nişte entităŃi independente, cu care se lucrează separat.
Prin urmare, pentru a putea folosi fişierele de indecşi pe care le-am definit pentru o bază
de date, sunt necesare comenzi specializate:

a) Comenzi pentru deschiderea fişierelor de indecşi pentru o bază de date:


Deschiderea fişierelor de indecşi se poate face în două moduri diferite:
- simultan cu deschiderea bazei de date: precizând fişierele de indecşi pe care dorim
să le deschidem, ca parametri suplimentari ai comenzii USE;
- dacă baza de date este deja deschisă, fişierele de indecşi pot fi deschise cu comanda:

SET INDEX
sintaxă: SET INDEX TO [<listă fişiere index> | ?] [ORDER <expN> | <nume fişier
index> [ASCENDING | DESCENDING]]
efect: Deschide unul sau mai multe fişiere de indecşi pentru a fi active în baza de date
curentă, în acelaşi mod ca parametrul INDEX din comanda USE (argumentele
disponibile au aceeaşi semnificaŃie). Folosirea comenzii SET INDEX TO fără a preciza
nici un alt argument închide toate fişierele de indecşi deschise în zona curentă de lucru.

Exemplu: Comenzile de lucru cu indecşi prezentate anterior sunt echivalente cu:


• use PERS
set index to IDPERS1, IDPERS2
(pentru a deschide ambele fişiere de indecşi, primul fiind în mod implicit activ)
• use PERS
set index to IDPERS1, IDPERS2 order 2 sau
use PERS
set index to IDPERS1, IDPERS2 order IDPERS2
(pentru a deschide ambele fişiere de indecşi, al doilea fiind activ)
• use PERS
set index to IDPERS1, IDPERS2 order 2 DESCENDING
(pentru a deschide ambele fişiere de indecşi; al doilea este activ, iar înregistrările sunt
accesate în ordine descrescătoare).

- dacă avem mai multe fişiere de indecşi deschise pentru aceeaşi bază de date, şi dorim
să schimbăm ordinea lor (să activăm un alt fişier de indecşi) se foloseşte comanda:
Structuri de date. Organizarea datelor. Baze de date. FOXPRO 223
SET ORDER
sintaxă: SET ORDER TO [<expN> | <nume fişier index>
[ASCENDING | DESCENDING]]
efect: Precizează care fişier de indecşi din lista de fişiere de indecşi disponibile să fie
activ pentru baza de date curentă (acesta va determina ordinea în care sunt accesate
înregistrările bazei de date).
• <expN> : Se va indica numărul de ordine al fişierului din lista de indecşi deschişi
care urmează să devină activ (această listă fiind definită prin comanda USE sau
SET INDEX TO;
• <nume fişier index> : Se va indica în mod explicit numele fişierului de indecşi care
va deveni activ;
• ASCENDING | DESCENDING : Se precizează dacă pentru fişierul de indecşi definit
ca activ, înregistrările vor fi accesate în ordine crescătoare sau descrescătoare.

Exemplu: Reluăm exemplul anterior; presupunem că baza de date a fost deschisă


împreună cu fişierele de indecşi asociate, iar lista de indecşi a fost definită, folosindu-se
comanda:
use PERS index IDPERS1, IDPERS2
(primul fişier de indecşi va fi în mod implicit cel activ).
• Pentru a activa al doilea fişier de indecşi se poate folosi comanda:
set order to 2 sau
set order to IDPERS2
• Pentru a activa al doilea fişier de indecşi, înregistrările urmând a fi accesate
descrescător, se poate folosi comanda:
set order to 2 DESCENDING sau
set order to IDPERS2 DESCENDING

b) Comenzi pentru închiderea fişierelor de indecşi pentru o bază de date:


CLOSE INDEXES
sintaxă: CLOSE INDEXES
efect: Închide toate fişierele de indecşi deschise în zona curentă de lucru.

6.6.9. PoziŃionarea în baze de date


EvidenŃa înregistrărilor într-o bază de date este Ńinută cu ajutorul unui pointer de
înregistrări; fiecare înregistrare primeşte un număr, care iniŃial este atribuit în funcŃie de
ordinea în care a fost introdusă acea înregistrare în baza de date. Numărul fiecărei
înregistrări este înscris într-o coloană specială, cu numele Record# şi este afişat sau nu
la listarea înregistrărilor bazei de date, în funcŃie de tipul de setare cu care lucrăm. Într-o
bază de date deschisă, în orice moment avem o înregistrare curentă; la deschiderea
bazei de date, înregistrarea curentă este în mod implicit prima, cu numărul RECORD
#1.
Există o serie de comenzi care permit poziŃionarea fizică în baza de date, adică
schimbarea înregistrării curente la un moment dat:

GO (sau GOTO)
224 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
sintaxă: GO [RECORD] <expN1>
GO TOP | BOTTOM
or
GOTO [RECORD] <expN1>
GOTO TOP | BOTTOM
efect: PoziŃionează pointerul de înregistrări pe înregistrarea cu numărul specificat din
baza de date. Efectul imediat este că orice comandă ulterioară al cărei domeniu implicit
este înregistrarea curentă (NEXT 1) se va reflecta asupra înregistrării activate prin GO
sau GOTO. Comenzile GO şi GOTO sunt echivalente una cu alta. Aceste comenzi
operează asupra bazei de date deschisă în zona de lucru curentă.
Parametri:
• [RECORD] <expN> : Mută pointerul de înregistrări pe înregistrarea fizică având
numărul <expN>. Trebuie să observăm că, pentru a face această operaŃie, este
suficient de fapt să specificăm numai numărul înregistrării care va deveni
înregistrare curentă. În cazul în care folosim comanda sub această formă, trebuie
însă să Ńinem cont de faptul că pointerul de înregistrări poate fi deplasat numai în
zona de lucru curentă.
• TOP | BOTTOM : GO TOP sau GOTO TOP şi GO BOTTOM sau GOTO BOTTOM
mută pointerul de înregistrări pe prima, respectiv ultima înregistrare din baza de
date curentă.

SKIP
sintaxă: SKIP [<expN>]
efect: Mută pointerul de înregistrări înainte sau înapoi în baza de date curentă, sărind
peste un număr de înregistrări.
Parametri:
• <expN> : Indică numărul de înregistrări peste care se face saltul. Folosirea
comenzii fără a preciza numărul de înregistrări are ca efect mutarea pointerului pe
înregistrarea următoare în baza de date curentă. Dacă <expN> este evaluată la un
număr pozitiv, pointerul de înregistrări se deplasează spre sfârşitul bazei de date,
iar dacă <expN> este evaluată la un număr negativ, pointerul de înregistrări se
deplasează spre începutul bazei de date.

Exemplu: În baza de date PERS.DBF :


• Pentru a afişa prima înregistrare:
go top
disp
• Pentru a afişa înregistrarea a 5-a:
skip 4
disp
sau
go 5
disp
sau, mai simplu,
5
disp
Structuri de date. Organizarea datelor. Baze de date. FOXPRO 225
• Pentru a afişa a 2-a înregistrare:
skip –3
disp
• Pentru a afişa ultima înregistrare:
go bottom
disp

6.6.10. Localizarea unui lanŃ de articole în baza de date conform unei condiŃii
(LOCATE) şi parcurgerea lui (CONTINUE)
LOCATE
sintaxă: LOCATE FOR <condiŃie> [<domeniu>]
efect: LOCATE caută secvenŃial în baza de date curentă, urmărind identificarea primei
înregistrări care satisface condiŃia precizată. În momentul găsirii unei astfel de
înregistrări, este afişat numărul ei; pentru a se continua căutarea, se foloseşte comanda
CONTINUE; în acest mod căutarea se reia, începând cu prima înregistrare de după cea
găsită anterior, oprindu-se la următoarea înregistrare găsită, al cărei număr este afişat.
Procesul continuă până când nu mai sunt găsite înregistrări care să satisfacă condiŃia
precizată. În acest moment, se obŃine pe ecran mesajul “End of Locate scope”, care
spune că toate înregistrările cerute au fost găsite.
Pentru a se folosi această comandă, nu este necesară indexarea bazei de date
curente. Viteza de execuŃie a comenzii este mult mai mare în cazul fişierelor active
neindexate.
Parametri:
• FOR <condiŃie> : LOCATE caută secvenŃial în baza de date curentă, prima
înregistrare care îndeplineşte condiŃia precizată.
• <domeniu> : Căutarea se realizează numai printre înregistrările din domeniul
precizat. Domeniul implicit pentru comanda LOCATE este ALL (toate înregistrările).

CONTINUE
După localizarea unei înregistrări prin LOCATE, comanda CONTINUE permite
investigarea restului fişierului folosind aceleaşi criterii de căutare care au fost specificate
prin LOCATE.

Exemplu: În baza de date PERS.DBF, creată anterior:


• Pentru a găsi toŃi pacienŃii din Vaslui, care au fost internaŃi cu viroză respiratorie,
codificată prin valoarea 5:
locate for DOM_LOC = ‘VASLUI’ .and. DIAG_TRIM = 5
Este furnizat numărul primei înregistrări din baza de date care îndeplineşte această
condiŃie; pentru a o afişa folosim comanda
disp
Apoi, pentru a continua căutarea, folosim comanda
continue
ObŃinem numărul de ordine al înregistrării următoare, care va fi afişată în acelaşi mod:
disp
Continuăm această succesiune de comenzi până obŃinem mesajul
226 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
“End of Locate scope”
care arată că nu mai avem alte înregistrări în baza de date care să satisfacă condiŃia
precizată.
• Pentru a găsi toŃi pacienŃii născuŃi în 1974, care au fost internaŃi cu diagnosticul de
viroză respiratorie:
locate for year(DATA_N) = 1974 .and. DIAG_TRIM = 5
În continuare, pentru a obŃine toate înregistrările, se procedează ca în exemplul anterior.

6.6.11. Căutarea după cheie


Comanda FIND :
sintaxă: FIND <expC>
efect: Comanda realizează căutare după cheie într-o bază de date indexată, dar numai
pentru expresii de tip “şir de caractere”. Comanda acŃionează doar asupra fişierului
index principal. FIND identifică prima înregistrare din baza de date care are în cheia de
indexare valoarea <expC> şi mută pointerul de înregistrări pe ea.
Dacă se doreşte localizarea unei noi înregistrări cu aceeaşi cheie, se poate utiliza
comanda SKIP, care parcurge în continuare fişierul în ordinea indexului principal. Şirul
de caractere pe care îl căutăm nu trebuie pus între ghilimele.
Regăsirea prin comanda FIND este mult mai rapidă decât regăsirea aceloraşi
informaŃii prin LOCATE pentru fişiere neindexate.

Exemplu: În baza de date PERS. DBF:


• Pentru a căuta pacienŃii din judeŃul Iaşi:
index on DOM_JUD to idjud
find IS

Comanda SEEK :
sintaxă: SEEK <expr>
efect: SEEK caută în baza de date curentă şi indexată, prima înregistrare pentru care
cheia de indexare ia o anumită valoare, precizată şi mută pointer-ul de înregistrări pe
ea. Comanda poate fi folosită numai pe baze de date indexate, şi numai pe cheile de
indexare.

• <expr> : Indică expresia pe care o va avea cheia de indexare (şi după care vom
identifica înregistrările).

Exemplu: În aceeaşi bază de date, PERS.DBF:


• Pentru a căuta pacienŃii studenŃi – ocupaŃia de student fiind codificată, de exemplu,
prin valoarea 2:
index on OCUPAłIE to idocup
seek 2
În acest mod, este identificată doar prima înregistrare găsită, al cărei număr de ordine
va fi afişat; ea va fi afişată efectiv cu comanda
disp
Structuri de date. Organizarea datelor. Baze de date. FOXPRO 227
iar pentru a găsi şi a afişa următoarele înregistrări cu aceeaşi proprietate, se vor folosi
comenzile
skip
şi apoi
disp
până când următoarea înregistrare afişată nu mai are proprietatea cerută. Se poate
observa de această dată că trebuie să identificăm singuri ultima înregistrare cu
proprietatea cerută (în cazul în care sunt mai multe), comanda nefiind capabilă să
sesizeze în mod automat acest lucru.
• Pentru a căuta pacienŃii din judeŃul Iaşi, de exemplu:
index on DOM_JUD to idjud
seek “IS”

FuncŃii disponibile:
SEEK (<expr>)
efect: SEEK( ) caută în baza de date curentă şi indexată, prima înregistrare care are o
anumită valoare în cheia de indexare. Dacă este găsită o astfel de înregistrare, funcŃia
returnează valoarea .T. (true – “adevărat”), şi acea înregistrare devine curentă; altfel,
funcŃia returnează .F. (false – “fals”) iar pointerul de înregistrări se poziŃionează pe
sfârşitul de fişier.
• <expr> : Precizează valoarea pe care trebuie să o aibă cheia de indexare.

FOUND( )
efect: Returnează o valoare logică care indică dacă cea mai recentă comandă
de căutare de tip CONTINUE, FIND, LOCATE sau SEEK a fost executată cu succes (s-
a găsit înregistrarea căutată) sau nu. Astfel, returnează valoarea “true” (.T.) în cazul în
care căutarea a avut succes, şi valoarea “false” (.F.) în caz contrar.

6.6.12. Adăugări, actualizări şi ştergeri într-o bază de date


Adăugarea de noi înregistrări în fişierul activ se realizează cu ajutorul comenzii
APPEND, care poate fi utilizată în următoarele variante:

APPEND
efect: APPEND permite adăugarea uneia sau a mai multor înregistrări la sfârşitul bazei
de date curente, în mod conversaŃional. Este deschisă o fereastră de editare, prin
intermediul căreia putem introduce valori în câmpurile bazei de date. Această fereastră
de editare are aspectul din Figura 6.7.
Exemplu: Pentru a adăuga noi înregistrări în baza de date cu care am lucrat anterior,
PERS.DBF, se va folosi următoarea succesiune de comenzi:
use PERS (este necesară mai întâi deschiderea bazei de date)
append
În acest moment se tipăresc toate înregistrările noi pe care dorim să le introducem; la
terminarea acestei operaŃii, pentru a închide fereastra de editare şi a salva datele
introduse, se foloseşte combinaŃia de taste
CTRL+W
228 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
Acelaşi rezultat se poate obŃine şi activând butonul de închidere al ferestrei de editare,
din colŃul dreapta-sus al acesteia (datele vor fi oricum salvate, spre deosebire de
FOXPRO sub MS-DOS, la care folosirea combinaŃiei CTRL+W este obligatorie).

Figura 6.7 Fereastra


pentru adăugare de
înregistrări
într-o bază de date
(de tip “Append”)

APPEND BLANK
efect : APPEND BLANK realizează adăugarea unei înregistrări goale, la sfârşitul bazei
de date curente. Câmpurile de tip Character sunt umplute cu spaŃii goale (blanc-uri),
cele numerice sunt iniŃializate cu valoarea 0.00, iar cele logice cu valoarea .F.
Înregistrarea poate fi completată şi modificată ulterior cu comenzile EDIT, BROWSE sau
REPLACE.

APPEND FROM
sintaxă: APPEND FROM <fişier >|? [FIELDS <listă câmpuri>]
[FOR <condiŃie>] [ [TYPE] [DELIMITED [WITH Delimitator | WITH BLANK
| WITH TAB | WITH CHARACTER Delimitator]
| DIF | FW2 | MOD | PDOX | RPD | SDF | SYLK | WK1 | WK3 | WKS | WR1
| WRK | XLS | XL5] ]

efect: Adaugă înregistrări la sfârşitul bazei de date curente, din altă bază de date.
Sistemul compară structura fişierului sursă (din care se adaugă datele) cu structura
fişierului activ; câmpurile care apar în ambele structuri sunt preluate din fişierul sursă şi
adăugate în fişierul activ, realizându-se trunchieri sau umpleri acolo unde este cazul.
Dacă se foloseşte ? în loc de a preciza numele unei baze de date, se deschide automat
o fereastră de tip “Open”, ca cea din Figura 3, care permite selectarea bazei de date din
care urmează să adăugăm înregistrările.
Parametri:
Structuri de date. Organizarea datelor. Baze de date. FOXPRO 229
• FROM < fişier > : se va indica numele fişierului (bazei de date) din care adăugăm
înregistrările; nu este nevoie să precizăm extensia .DBF, deoarece sunt căutate
implicit numai fişiere cu această extensie.
• FIELDS < listă câmpuri > : vor fi adăugate înregistrări numai în câmpurile precizate
în această listă.
• FOR <condiŃie > : Dacă nu folosim acest parametru, sunt adăugate în mod implicit,
toate înregistrările bazei de date selectate anterior. Altfel, vor fi adăugate numai
acele înregistrări care satisfac condiŃia precizată; fiecare înregistrare este testată
pentru verificarea acestei condiŃii, iar cele pentru care condiŃia nu este verificată, nu
sunt adăugate.
• TYPE : Este folosit pentru a preciza tipul fişierului sursă, din care se adaugă datele,
în cazul în care acesta nu este un fişier de tipul .DBF. Comanda permite adăugarea
de date folosind numeroase formate de fişiere, inclusiv fişiere de tip text simplu
ASCII, cu extensia .TXT, în care va trebui însă specificat un delimitator pentru
câmpuri. De asemeni, în aceste situaŃii trebuie specificată obligatoriu şi extensia
fişierului din care se adaugă datele. Datele se adaugă în baza de date folosind
corespondenŃa câmpurilor şi respectarea structurii fişierului.
• DELIMITED : Dă posibilitatea de a adăuga înregistrări preluate dintr-un fişier de tip
.TXT, în care şirurile de caractere sunt delimitate prin ghilimele sau apostrofuri, iar
câmpurile sunt separate prin virgulă. Fiecare înregistrare se termină cu codurile
speciale CR sau LF Sistemul elimină delimitatorii şi virgulele şi memorează datele
pe structura fişierului activ. După acest parametru pot fi specificate diferite tipuri de
delimitatori:
• DELIMITED WITH Delimitator : Se va preciza caracterul folosit pentru a separa
câmpurile, atunci când acesta este altul decât virgula.
• DELIMITED WITH BLANK : Folosit pentru a preciza că în înregistrări, pentru
separarea câmpurilor este folosit spaŃiul, şi nu virgula.
• DELIMITED WITH TAB : Folosit pentru a preciza că în înregistrări, pentru
separarea câmpurilor este folosit TAB, şi nu virgula.
• DELIMITED WITH CHARACTER Delimitator : Analog cu opŃiunea DELIMITED
WITH Delimitator, se foloseşte în situaŃii asemănătoare. Cele două opŃiuni pot fi
folosite împreună.
CeilalŃi parametri se referă la diferite formate de fişiere din care pot fi adăugate
înregistrări în baza de date curentă:
• DIF : Folosit pentru a importa date dintr-un fişier de tipul VisiCalc .DIF (Data
Interchange Format). Coloanele devin câmpuri în baza de date curentă, iar liniile
devin înregistrări.
• FW2 : Folosit pentru a importa date dintr-un fişier creat cu FRAMEWORK II, şi
având extensia .FW2.
• MOD : Folosit pentru a importa date dintr-un fişier creat în Microsoft Multiplan 4.01,
având extensia .MOD.
• PDOX : Folosit pentru a importa date dintr-un fişier creat în Paradox 3.5 sau 4.0,
având extensia .DB.
• SDF : Folosit pentru a importa date dintr-un fişier de tip System Data Format – fişier
text ASCII în care înregistrările au lungime fixată şi se încheie cu CR sau LF;
câmpurile nu sunt delimitate între ele, iar fişierul are extensia .TXT.
230 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ

• SYLK : Folosit pentru a importa date dintr-un fişier de tip Symbolic Link Interchange;
fişierele de acest tip sunt folosite în Microsoft Multiplan şi nu au extensie. Coloanele
din aceste fişiere devin câmpuri în baza de date, iar liniile devin înregistrări.
• WK1 : Folosit pentru a importa date dintr-un fişier (foaie de calcul) creat în Lotus 1-
2-3 – versiunea 2.x, având extensia .WK1; coloanele devin câmpuri în baza de date,
iar liniile devin înregistrări.
• WK3 : Analog, pentru fişiere create în Lotus 1-2-3 versiunea 3.x.
• WKS : Analog, pentru fişiere create în Lotus 1-2-3 revision 1-A.
• WR1 : Analog, pentru fişiere create în Lotus Symphony versiunea 1.1 sau 1.2.
• WRK : Analog, pentru fişiere create în Lotus Symphony versiunea 1.0.
• XLS : Folosit pentru a importa date dintr-un fişier (foaie de calcul) creat în Microsoft
Excel, având extensia .XLS; coloanele devin câmpuri în baza de date, iar liniile
devin înregistrări.
• XL5 : Analog, pentru fişiere create în Microsoft Excel versiunea 5.0.

Exemplu:
Să presupunem că mai avem o bază de date cu aceeaşi structură ca PERS.DBF, din
care dorim să adăugăm înregistrări în baza de date PERS.DBF, pe care am creat-o
anterior; această nouă bază de date va avea numele PERS1.DBF.
• Pentru a adăuga toate înregistrările din PERS1.DBF în PERS.DBF, se folosesc
comenzile:
use PERS.DBF (trebuie deschisă baza de date destinaŃie)
append from PERS1.DBF
• Pentru a adăuga numai anumite înregistrări, de exemplu numai pacienŃii veniŃi din
judeŃul Bacău, după deschiderea bazei de date destinaŃie, PERS.DBF, se va folosi
o comandă de tipul:
append from PERS1.DBF for DOM_JUD = “BC”
• Pentru a adăuga, de exemplu, înregistrări numai în câmpul NUME_PREN al bazei
de date destinaŃie, luate tot din baza PERS1.DBF, se va folosi o comandă de tipul:
append from PERS1.DBF fields NUME_PREN

INSERT
sintaxă: INSERT [BEFORE] [BLANK]
efect: Inserează o singură înregistrare în baza de date curentă imediat după
înregistrarea curentă, în mod conversaŃional, şi o afişează pentru a o putea edita
(pentru a introduce valorile efective în câmpurile înregistrării), într-o fereastră de tip
“APPEND” – similară cu cea din Figura 5.7. Comanda are acelaşi efect ca şi APPEND,
cu deosebirea că înregistrarea nu este introdusă la sfârşitul bazei de date curente, ci
într-o anumită poziŃie, în interiorul acesteia.
Parametri:
• BEFORE: înregistrarea nouă este plasată imediat înaintea înregistrării curente.
• BLANK: în acest mod se inserează o înregistrare goală în poziŃia precizată în baza
de date curentă (înainte sau după înregistrarea curentă), dar nu ni se mai dă
posibilitatea de a edita conŃinutul acesteia – nu se mai deschide fereastra de
editare.
ObservaŃii:
Structuri de date. Organizarea datelor. Baze de date. FOXPRO 231
1) Dacă am ajuns la sfârşitul fişierului (de exemplu, în urma unei comenzi GO
BOTTOM), comanda nu este executată.
2) Dacă baza de date este indexată şi deschisă cu fişierele de indecşii asociaŃi,
comanda acŃionează şi asupra indecşilor.
3) De obicei această comandă nu se foloseşte, fiind mult mai înceată decât
celelalte comenzi.

6.6.13. Afişarea şi editarea în mod ecran a articolelor unei baze de date


Comanda EDIT: Permite selectarea unui articol existent în baza de date, în vederea
modificării lui prin intermediul editorului mod ecran (conversaŃional) – acelaşi care se
apelează şi alegând opŃiunea „Yes” din comanda CREATE, sau comanda APPEND.

sintaxă: EDIT [<domeniu>] [FIELDS <listă de câmpuri >]


[FOR <condiŃie >] [WHILE <condiŃie >] [FREEZE <câmp>]
efect: Articolul sau articolele selectate se vizualizează, fiind posibilă editarea lui. În
acest mod de lucru sunt posibile şi operaŃiile de introducere de înregistrări noi în baza
de date, respectiv de ştergere (marcare pentru ştergere) a înregistrărilor existente.
Pentru a introduce înregistrări noi, se va folosi combinaŃia de taste
CTRL+Y
În acest mod, o înregistrare nouă, vidă, este adăugată la sfârşitul bazei de date, şi va
putea fi apoi completată cu datele necesare.
De asemeni, pot fi şterse înregistrări din baza de date. Pentru aceasta, se selectează
înregistrarea pe care dorim să o ştergem, şi se foloseşte combinaŃia de taste
CTRL+T
Înregistrarea respectivă este marcată pentru ştergere.
Alte combinaŃii de taste utile în acest mod de lucru sunt:
- CTRL+C sau Enter: pentru a trece la editarea înregistrării următoare;
- CTRL+R sau PgUp: pentru a salva modificările făcute în articolul curent şi a trece la
articolul precedent;
- CTRL+C sau PgDn: pentru a salva modificările făcute în articolul curent şi a trece la
articolul următor;
- CTRL+W: pentru a salva modificările făcute şi a ieşi din modul de editare a
înregistrărilor;
- CTRL+Q sau Esc: pentru a salva modificările făcute, cu excepŃia celor relativ la
articolul curent.

Comanda CHANGE: este similară cu EDIT, permiŃând de asemeni modificarea


conŃinutului unor câmpuri din baza de date activă. Sintaxa comenzii este aceeaşi ca la
EDIT; comanda permite: introducerea unor valori noi în baza de date; modificarea
parŃială a unui şir de caractere; iniŃializarea valorilor unui câmp din baza de date.
ExecuŃia comenzii poate fi întreruptă folosind tasta Esc.

6.6.14. Afişarea şi editarea unor ferestre în baza de date


Comanda BROWSE: Creează o fereastră în fişierul de date activ, permiŃând
modificarea articolelor existente, inclusiv marcarea lor pentru ştergere, şi de asemeni
adăugarea de noi articole.
232 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ

sintaxă: BROWSE [FIELDS <listă câmpuri>][FOR <condiŃie>] [LOCK


<număr de câmpuri>] [FREEZE <câmp>] [WIDTH
<lăŃime câmp>] [NOAPPEND] [NODELETE] [NOMENU]
efect: Pe ecran se deschide o fereastră în care sunt afişate înregistrările bazei de date,
cu posibilitatea de a le edita în mod interactiv. Este suficient să mutăm cursorul pe
câmpul în care dorim să modificăm valoarea, şi să tipărim acolo valoarea nouă. Dacă
lungimea totală a articolelor este mai mică de 80 de caractere, toate articolele vor fi
afişate pe ecran; altfel, sunt vizibile numai primele 19 articole – sau mai puŃine, dacă
spaŃiul alocat pentru fiecare dintre ele este mai mare. Deplasarea de la un câmp la altul
se face cu ajutorul săgeŃilor sau al tastei TAB.
Parametri:
• [FIELDS <listă câmpuri>], [FOR <condiŃie>]: au aceeaşi semnificaŃie ca la
comenzile LIST sau DISPLAY. Pe ecran vor fi afişate numai înregistrările care
îndeplinesc condiŃiile specificate.
• LOCK <număr de câmpuri> : Permite să precizăm numărul de câmpuri care vor fi
vizibile pe ecran în permanenŃă, indiferent de dimensiunea lor . spaŃiul de afişare
rezervat fiecăruia este recalculat, astfel încât toate câmpurile să fie vizibile.
• FREEZE <câmp>: Parametrul FREEZE este folosit pentru a permite modificarea
numai a unui singur câmp într-o fereastră de tip “Browse”. Numele câmpului în care
sunt permise modificările este specificat în acest parametru; astfel, celelalte câmpuri
ale bazei de date vor putea fi numai afişate, fără a fi admisă modificarea lor.
• WIDTH <lăŃime câmp> : Permite limitarea numărului maxim de caractere dintr-un
câmp care vor fi afişate. În acest caz, conŃinutul câmpului poate „defila” la stânga
sau la dreapta folosind săgeŃile şi tastele Home, End.
• NOAPPEND : Inhibă posibilitatea de a adăuga noi articole în baza de date.
• NODELETE : Inhibă posibilitatea de a marca pentru ştergere articolele din baza de
date.
• NOMENU : Inhibă posibilitatea de a accesa comanda BROWSE din menu-ul
superior de comenzi FOXPRO.

6.6.15. Sortarea unei baze de date


Comanda SORT:
sintaxă: SORT TO <fişier> ON <câmp1> [/A | /D][/C] [, <câmp2>
[/A | /D] [/C] ...] [<domeniu>] [FOR <condiŃie>]
[FIELDS <listă câmpuri>]
efect: Sortează înregistrările din baza de date curentă şi direcŃionează rezultatele într-o
nouă bază de date. Ordinea în care vor apare înregistrările în noua bază de date este
precizată prin intermediul unuia sau mai multor câmpuri ale bazei de date curente.
• <fişier>: La sortarea unei baze de date, este creată o bază de date nouă, cu
numele <fişier> şi cu extensia implicită .DBF, atribuită implicit dacă nu am precizat
nici o extensie.
• ON <câmp1> : Se va preciza numele unui câmp (<câmp1>) din baza de date
curentă. ConŃinutul şi tipul de date din acest câmp vor determina modul de ordonare
a înregistrărilor în noua bază de date. Implicit, ordinea înregistrărilor este
Structuri de date. Organizarea datelor. Baze de date. FOXPRO 233
crescătoare. Pot fi incluse şi alte câmpuri (<câmp2>, <câmp3>) pentru o ordonare a
înregistrărilor mai nuanŃată – în acest mod se introduc criterii mixte de ordonare.
Primul câmp, <câmp1>, va constitui primul criteriu de sortare, al doilea câmp,
<câmp2>, va constitui al doilea criteriu de sortare etc. Aceasta înseamnă că
înregistrările sunt ordonate după valorile memorate în primul câmp; cele care au
valori identice în primul câmp, sunt ordonate după valorile memorate în al doilea
câmp, etc.
• [/A | /D]: Pentru fiecare câmp folosit la sortare putem specifica o ordine de sortare
crescătoare (folosind opŃiunea /A) sau descrescătoare (folosind opŃiunea /D); aceste
opŃiuni sunt disponibile, indiferent de tipul de date al câmpului folosit la sortare.
• [/C]: În mod implicit, atunci când câmpul folosit pentru ordonare este de tip “şir de
caractere”, ordonarea se face “Case – sensitive” (se face diferenŃă între literele mari
şi cele mici). Folosirea opŃiunii /C după numele unui câmp de tip “şir de caractere”
face ca această diferenŃă să fie ignorată. OpŃiunea poate fi combinată cu /A şi /D,
fără probleme.
Parametri:
• <domeniu> : Valorile posibile sunt cele cunoscute (ALL, NEXT expN, RECORD
expN, şi REST). Vor fi ordonate numai înregistrările care fac parte din domeniul
precizat. Valoarea implicită a domeniului pentru comanda SORT este ALL (toate
înregistrările).
• FOR <condiŃie> : Vor fi sortate numai înregistrările care satisfac condiŃia precizată.
• FIELDS <listă câmpuri> : Noua bază de date care este creată în urma comenzii
SORT poate conŃine numai o submulŃime de câmpuri ale bazei de date curente, ale
căror nume vor fi precizate în parametrul FIELDS. Dacă acest parametru lipseşte,
sunt incluse în mod automat toate câmpurile bazei de date iniŃială.

Exemplu:
• Dacă dorim să sortăm baza de date PERS.DBF în ordine alfabetică, după numele
pacienŃilor:
sort to PERS1 on NUME_PREN
Pentru a vedea rezultatul operaŃiei:
use PERS1
browse
• Dacă dorim să sortăm baza de date PERS.DBF în ordine alfabetică descrescătoare,
după numele pacienŃilor:
sort to PERS2 on NUME_PREN /D
Pentru a vedea rezultatul operaŃiei:
use PERS1
browse
• Dacă dorim să sortăm numai pacienŃii de sex masculin, în ordinea datelor naşterii,
iar în noua bază de date să încărcăm numai numele şi adresele acestora:
sort to PERS3 on DATA_N for SEX=1 fields NUME_PREN, DOM_JUD, DOM_LOC,
DOM_ADR
Pentru a vedea rezultatul operaŃiei:
use PERS1
browse
234 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ

6.6.16. Compunerea fizică a două baze de date


Comanda JOIN:
Această comandă permite compunerea a două baze de date; astfel ea creează o
nouă bază de date, prin reuniunea a două baze de date deja existente: baza de date
părinte, deschisă în zona curentă de lucru, şi o altă bază de date, identificată prin
numărul zonei de lucru în care este ea deschisă sau prin numele ei. JOIN mută pointer-
ul de înregistrări pe prima înregistrare din baza de date părinte şi caută în baza de date
fiu înregistrarea cu aceeaşi valoare în câmpul comun, pentru a o unifica cu prima şi a
alcătui o nouă înregistrare, în baza de date rezultat. Apoi, procedura este repetată
pentru fiecare înregistrare rămasă în baza de date părinte, până la parcurgerea
completă a lor.

sintaxă: JOIN WITH <expN> TO <nume bază de date >


FOR <condiŃie> [FIELDS <listă câmpuri>]
efect: Aşa cum am descris mai sus.
Parametri:
• <expN> : Precizează numărul zonei de lucru în care este deschisă a doua bază de
date;
• <nume bază de date> : Este indicat numele noii baze de date, create prin JOIN;
• FOR <condiŃie> : Se foloseşte pentru a adăuga în noua bază de date nu toate
înregistrările bazei de date părinte, ci numai cele care satisfac condiŃia precizată;
• FIELDS <listă câmpuri> : Se foloseşte pentru a specifica numai anumite câmpuri
pe care să le introducem în noua bază de date.

Exemplu: Presupunem că avem bazele de date BD1 şi BD2, cu structura indicată în


figură. Vom construi baza de date BD3, folosind BD1 şi BD2.
BD1 BD2 => BD3

COD NUME COD VÂRSTĂ SEX COD NUME VÂRSTĂ SEX

• Pentru a construi baza de date BD3, se foloseşte următoarea secvenŃă de comenzi:


use BD1
index on COD to ID1
select B
use BD2
index on COD to ID2
select A
join with BD2 to BD3 for COD = B.COD
• Pentru a vedea rezultatul:
use BD3
list
close all
Structuri de date. Organizarea datelor. Baze de date. FOXPRO 235

6.6.17. Ştergerea înregistrărilor dintr-o bază de date


Există două modalităŃi de lucru pentru ştergerea înregistrărilor dintr-o bază de date:
• Înregistrările pot fi şterse în mod interactiv – folosind comenzile BROWSE sau
CHANGE / EDIT şi combinaŃia de taste CTRL + T;
• putem şterge înregistrările folosind comenzi specializate în acest sens. Ştergerea
înregistrărilor unei baze de date implică de fapt două etape:
- mai întâi, se marchează înregistrările care urmează a fi şterse ulterior (cu
comanda DELETE); aceste înregistrări vor fi diferenŃiate de restul prin aceea că
sunt precedate de un “*” în orice listare a conŃinutului bazei de date;
- apoi se şterg efectiv înregistrările, folosind comanda PACK.
OperaŃia de ştergere este concepută în acest mod pentru a se preîntâmpina ştergerea
accidentală a unor înregistrări importante. Astfel, dacă, după ce am marcat pentru
ştergere anumite înregistrări, ne dăm seama că am greşit (marcând înregistrări care
sunt încă necesare), putem elimina marcajul, recăpătând înregistrările integral cu
ajutorul comenzii RECALL.
De asemeni, este disponibilă şi o ştergere globală, a tuturor înregistrărilor unei baze
de date, fără posibilitatea de recuperare a lor, folosind comanda ZAP.

Comanda DELETE :
sintaxă: DELETE [<domeniu>] [FOR <condiŃie>]
efect: DELETE marchează pentru ştergere înregistrările selectate din baza de date
curentă. Aceste înregistrări nu sunt eliminate fizic din baza de date, până când nu este
folosită comanda PACK. Ele pot fi demarcate în orice moment folosind comanda
RECALL.
Parametri:
• <domeniu> : are valorile posibile ALL, NEXT <expN>, RECORD <expN>, REST,
prezentate anterior (comanda DISPLAY). Vor fi marcate pentru ştergere numai
înregistrările din domeniul precizat. Domeniul implicit al comenzii DELETE este
înregistrarea curentă (NEXT 1).
• FOR <condiŃie > : vor fi marcate pentru ştergere numai înregistrările care satisfac
condiŃia logică precizată.

RECALL
sintaxă: RECALL [<domeniu>] [FOR <condiŃie>]
efect: RECALL demarchează înregistrările care au fost marcate anterior pentru
ştergere în baza de date curentă. Comanda poate fi folosită pentru a recupera aceste
înregistrări, dar numai dacă nu au fost folosite deja comenzile PACK sau ZAP, caz în
care înregistrările marcate pentru ştergere au fost şterse definitiv.
Parametri:
• <domeniu>, FOR <condiŃie> : au aceeaşi semnificaŃie ca în cazul comenzii
DELETE.

PACK
236 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
sintaxă: PACK
efect: PACK elimină permanent toate înregistrările marcate pentru ştergere din baza de
date curentă. După ce înregistrările au fost şterse cu această comandă, nu mai este
posibilă recuperarea lor (RECALL nu mai are efect).

ZAP
sintaxă: ZAP
efect: ZAP elimină (şterge) toate înregistrările din baza de date curentă, păstrând numai
structura acesteia. Folosirea comenzii ZAP este echivalentă cu folosirea comenzilor
DELETE ALL, şi apoi PACK, dar ZAP este mai rapidă.

Exemplu: În baza de date PERS.DBF, putem folosi următoarele comenzi de ştergere:


• Pentru a şterge pacienŃii care sunt din judeŃul Bacău:
delete for DOM_JUD=’BC’
Dacă se doreşte apoi recuperarea acestor înregistrări, se va folosi comanda:
recall for DOM_JUD=’BC’
Altfel, pentru ştergere definitivă, se va folosi comanda:
pack
• Pentru a şterge pacienŃii care sunt din oraşul Vaslui:
delete for DOM_LOC=’VASLUI’
• Dacă, dintre persoanele şterse anterior, dorim să le recuperăm pe cele cu numele
‘POPESCU*, vom da comanda:
recall for DOM_LOC=’VASLUI’ and ‘POPESCU’ $ NUME_PREN

După cum se observă din această comandă, în FOXPRO avem două modalităŃi
distincte de a căuta un şir de caractere într-un câmp al unei baze de date, cu efect
diferit:
- NUME DE CÂMP =’ şir de caractere’ : în acest mod vor fi selectate înregistrările
care conŃin şirul de caractere specificat între ‘ ‘ pe prima poziŃie în câmpul
specificat al bazei de date;
- ‘şir de caractere’ $ NUME DE CÂMP : în acest mod vor fi selectate înregistrările
care conŃin şirul specificat între ‘ ‘ în orice poziŃie în câmpul specificat al bazei de
date.
DiferenŃa între cele două modalităŃi de căutare este clară atunci când, de exemplu,
dorim să selectăm din baza de date PERS.DBF persoanele cu prenumele ‘IOANA’, sau
persoanele care locuiesc pe o anumită stradă, în Iaşi. Numele persoanelor sunt
înregistrate în câmpul NUME_PREN, dar în succesiunea ‘NUME, PRENUME’. Prin
urmare, şirul de caractere corespunzător prenumelui nu apare pe prima poziŃie în
câmpul NUME_PREN; de aceea, o comandă de listare de forma
list for NUME_PREN=’IOANA’
nu va furniza probabil nici o înregistrare care să satisfacă condiŃia dorită, în timp ce o
comandă de listare de forma
list for ‘IOANA’ $ NUME_PREN
va duce la afişarea înregistrărilor dorite.
Analog, pentru a selecta persoanele care locuiesc, de exemplu, pe strada Păcurari,
comanda corectă va fi
Structuri de date. Organizarea datelor. Baze de date. FOXPRO 237
list for ‘STR. PĂCURARI’ $ DOM_ADR
şi nu
list for DOM_ADR= ‘STR. PĂCURARI’ .

Comanda DELETE FILE:


Este utilă pentru ştergerea directă a unui fişier de pe unitate de disc.
sintaxă: DELETE FILE <nume-fişier>
efect: Şterge fişierul cu numele precizat, din poziŃia precizată pe hard-disc (unitate de
disc şi subdirector). Se poate realiza în acest mod şi ştergerea simultană a unui grup de
fişiere, precizate prin intermediul specificatorilor multipli de fişier – cu ajutorul
caracterelor speciale ? şi ∗.

6.6.18. Actualizarea conŃinutului unei baze de date cu date din altă bază de date
Comanda UPDATE:
sintaxă: UPDATE ON <câmp> FROM <expN> | <expC>
REPLACE <câmp1>WITH<expr1>[,<câmp2>WITH<expr2>...]
efect: Actualizează câmpurile din baza de date curentă cu date dintr-o bază de date
deschisă în altă zonă de lucru.
• ON <câmp> : Pentru a folosi UPDATE, baza de date curentă şi cea din care facem
actualizarea trebuie să aibă un câmp comun, precizat în clauza <câmp>. Baza de
date folosită pentru actualizare trebuie să fie indexată sau sortată în ordine
crescătoare după câmpul comun. Comanda funcŃionează mai bine dacă şi baza de
date curentă este de asemeni sortată sau indexată.
• FROM <expN> | <expC> : Precizează numărul zonei de lucru (<expN>) sau alias-ul
bazei de date (<expC>) din care se face actualizarea.
• REPLACE <câmp1> WITH <expr1> ... : Se precizează numele câmpului care se
actualizează (<câmp1>) din baza de date curentă şi expresia de actualizare
(<expr1>). Pot fi actualizate mai multe câmpuri ale bazei de date curente, precizând
lista acestora (<câmp2>, <câmp3>, etc.) şi expresiile corespunzătoare de
actualizare (<expr2>, <expr3>, etc.). Aceste expresii de actualizare sunt de obicei
formate din nume ale câmpurilor din baza de date folosită pentru actualizare, dar ele
pot fi şi expresii generale sau constante.

ObservaŃie: Pentru fiecare înregistrare din baza de date curentă, pot fi mai multe
înregistrări care se potrivesc (au acelaşi conŃinut în câmpul comun) în baza de date din
care se face actualizarea. În acest caz, sunt parcurse toate înregistrările care se
potrivesc, iar înregistrarea din baza de date curentă este actualizată cu conŃinutul
ultimei înregistrări găsite.
Dacă în baza de date curentă avem mai multe înregistrări cu acelaşi conŃinut în
câmpul comun, numai prima dintre ele va fi actualizată.

Exemplu: Am creat anterior bazele de date PERS1.DBF şi PERS2.DBF, cu aceeaşi


structură ca şi PERS.DBF. Să presupunem că dorim să actualizăm ocupaŃiile pacienŃilor
din PERS1.DBF, folosind baza PERS2.DBF; câmpul comun folosit va fi NUME_PREN.
Succesiunea de comenzi necesare va fi:
238 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
use pers1
sele B (selectarea celei de a 2-a zonă de lucru, în care vom deschide a 2-a bază de
date)
use pers2
index on NUME_PREN to idnume2 (indexarea celei de a 2-a baze da date după
câmpul comun)
sele A
update on NUME_PREN from B replace OCUP with B.OCUP (comanda de actualizare).

6.6.19. Copierea fişierelor şi a structurii


Comanda COPY:
Cu ajutorul acestei comenzi pot fi efectuate următoarele operaŃii:
- copierea fişierelor pe o altă unitate de disc;
- crearea unor noi fişiere, care să conŃină numai o parte din datele fişierului iniŃial:
numai anumite câmpuri ale acestuia selectate prin parametrul FIELDS, sau numai
anumite înregistrări, selectate prin parametrii FOR şi WHILE.

Astfel, comanda se poate folosi în următoarele variante:


COPY STRUCTURE TO <fişier> [FIELDS <listă câmpuri>]
efect: Copiază structura bazei de date curente într-o bază de date nouă. Această bază
de date este practic creată la momentul lansării comenzii, va avea numele <fişier>,
precizat în comandă, aceeaşi structură cu a bazei de date curente şi nici o înregistrare.
Parametri:
• FIELDS <listă câmpuri> : Numai câmpurile precizate în <listă câmpuri> sunt
copiate în baza de date nouă. Dacă acest parametru este omis, atunci toate
câmpurile vor fi copiate în baza de date nouă.

Exemplu: Dacă dorim să creăm o bază de date nouă cu aceeaşi structură cu a bazei de
date PERS.DBF, numită PERSN.DBF, va fi suficientă comanda:
use PERS.DBF
copy structure to PERSN
(nu este nevoie să precizăm extensia bazei de date noi; automat se adaugă extensia
.DBF)
După aceea, pentru a lucra cu baza de date nou creată, aceasta trebuie mai întâi
deschisă:
use PERSN.DBF
Listând structura ei, vom constata că este similară cu cea a bazei de date PERS.DBF:
list stru

Dacă dorim să creăm o bază de date nouă, dar care să conŃină numai anumite câmpuri
din PERS.DBF , de exemplu numai numele pacienŃilor, sexul şi data naşterii, vom da
comanda:
use PERS.DBF
copy stru to PERSN1 fields NUME_PREN, SEX, DATA_N

COPY TO <fişier> [<domeniu>] [FIELDS <listă câmpuri>]


Structuri de date. Organizarea datelor. Baze de date. FOXPRO 239
[FOR <condiŃie>]
efect: Copiază conŃinutul (înregistrările) bazei de date curente într-o bază de date nouă.
• <fişier>: Precizează numele bazei de date în care vor fi copiate înregistrările. Nu
este nevoie să includem şi extensia .DBF, deoarece aceasta este folosită implicit.
Baza de date în care facem copierea poate exista deja (a fost creată anterior, cu o
structură adecvată pentru copierea înregistrărilor, şi este goală sau conŃine un
număr de înregistrări la care se vor adăuga cele nou-copiate) sau poate fi creată
chiar la momentul copierii (va fi practic identică sursei – cu aceeaşi structură, şi cu
înregistrările precizate).
Parametri:
• FIELDS <listă câmpuri>: Precizează ce câmpuri vor fi copiate în noua bază de
date. Dacă acest parametru lipseşte, toate câmpurile vor fi copiate în noua bază de
date.
• <domeniu> : Valorile posibile sunt cele cunoscute (ALL, NEXT expN, RECORD
expN, şi REST). Vor fi copiate în noua bază de date numai înregistrările care fac
parte din domeniul precizat. Valoarea implicită a domeniului pentru comanda COPY
TO este ALL (toate înregistrările).
• FOR <condiŃie> : Sunt copiate în noua bază de date numai înregistrările care
îndeplinesc condiŃia precizată.

Exemplu:
• De obicei, atunci când se lucrează cu baze de date importante, este utilă crearea
unor copii de siguranŃă ale lor, pentru a nu se pierde datele în cazul unor operaŃii
accidentale. O modalitate rapidă de a crea copii de siguranŃă pentru cele două baze
de date pe care le-am dat ca exemplu ar fi:
use PERS
copy to SIGPERS
use INFORM
copy to SIGINFORM
• Am creat anterior baza de date PERSN.DBF, prin copierea structurii bazei de date
PERS.DBF. Să introducem în această bază de date înregistrările corespunzătoare
tuturor pacienŃilor care sunt studenŃi:
use PERS
copy to PERSN for OCUPAłIE=2
• Am creat de asemeni baza de date PERSN1, care conŃine numai câteva câmpuri
(numele, sexul şi data naşterii pacienŃilor). Să introducem în această bază de date
înregistrările corespunzătoare tuturor pacienŃilor care au fost internaŃi cu viroză
respiratorie:
use PERS
copy to PERSN1 fields NUME_PREN, SEX, DATA_N for DIAG_TRIM = 5

6.6.20. Modificarea structurii unei baze de date


Comanda MODIFY STRUCTURE :
sintaxă: MODIFY STRUCTURE
efect: Permite să modificăm structura bazei de date curente. Pe ecran apare o fereastră
cu titlul “Table Designer” (Figura 5.5), similară cu cea activată în cazul comenzii
240 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
CREATE. În această fereastră, putem defini modificările pe care le dorim. Pot fi făcute
următoarele tipuri de modificări:
• Numele fiecărui câmp (NAME);
• Tipul de date memorat în fiecare câmp (TYPE); această modificare trebuie făcută cu
atenŃie, deoarece poate afecta înregistrările efective ale bazei de date;
• Dimensiunea fiecărui câmp al bazei de date (WIDTH); şi aceasta poate afecta
înregistrările bazei de date (de exemplu, dacă alegem o dimensiune mai mică,
înregistrările vor fi trunchiate).
• Pot fi adăugate câmpuri noi în structura bazei de date: cu ajutorul butonului “Insert”
disponibil în fereastră;
• Pot fi şterse câmpuri: acestea trebuie mai întâi selectate, după care ştergerea lor se
face cu ajutorul butonului “Delete”.
Dacă nu este deschisă nici o bază de date în zona de lucru curentă, comanda de
asemeni are efect, numai că mai întâi ni se cere să selectăm baza de date dorită, printr-
o fereastră de tip “Open” (similară cu cea din Figura 5.6).
Comanda poate altera înregistrările din baza de date a cărei structură o modificăm.
Pentru a se preîntâmpina astfel distrugeri iremediabile ale datelor, se recomandă
următoarea modalitate de lucru:
- Se copie structura bazei de date care urmează a fi modificată într-un alt fişier
folosind comanda COPY STRUCTURE TO;
- Se deschide acest fişier temporar folosind comanda USE;
- Se modifică structura fişierului temporar folosind comanda MODIFY STRUCTURE;
- Se recopie datele din fişierul principal în fişierul cu structura modificată (folosind
comanda APPEND FROM);
- Se închide fişierul temporar folosind iarăşi comanda USE;
- Se redefineşte acest fişier cu numele vechiului fişier (folosind comanda RENAME);
- Se şterge vechiul fişier folosind comanda DELETE FILE.

6.6.21. Modificarea directă a valorilor memorate în anumite câmpuri ale bazei de


date
În acest mod se face modificarea înregistrărilor unei baze de date, nu interactiv, ca în
cazul comenzilor BROWSE, CHANGE sau EDIT, ci direct, cu ajutorul unei comenzi care
face înlocuirea globală, pentru toate înregistrările precizate, a valorilor vechi din unul
sau mai multe câmpuri cu valori noi.
Comanda REPLACE :
sintaxă: REPLACE <câmp1> WITH <expr1> [, <câmp2> WITH
<expr2> ]… [<domeniu>] [FOR <condiŃie>]
efect: REPLACE înlocuieşte valorile vechi dintr-un câmp al bazei de date curente cu
valori noi, precizate printr-o expresie.
• <câmp1> WITH <expr1> [, <câmp2> WITH <expr2> ...
Valoarea din <câmp1> este înlocuită cu valoarea expresiei <expr1>, valoarea din
<câmp2> este înlocuită cu valoarea expresiei <expr2> şi aşa mai departe. Dacă
valoarea expresiei este mai mare decât dimensiunea câmpului numeric în care trebuie
memorată, REPLACE face şi trunchierea necesară pentru memorarea ei.
Parametri:
Structuri de date. Organizarea datelor. Baze de date. FOXPRO 241
• <domeniu>: valorile posibile sunt cele cunoscute, (ALL, NEXT expN, RECORD
expN, şi REST). Vor fi operate înlocuiri numai pentru înregistrările care fac parte din
domeniul precizat. Domeniul implicit al comenzii REPLACE este înregistrarea
curentă (NEXT 1).
• FOR <condiŃie>: Sunt făcute înlocuiri numai în câmpurile acelor înregistrări care
satisfac condiŃia precizată. În acest mod se pot filtra suplimentar înregistrările,
selectându-le numai pe cele de care avem nevoie.

6.6.22. Gestiunea memoriei de lucru


Comanda STORE:
Permite introducerea unor valori în variabile de memorie.
sintaxă: STORE <expresie> TO <variabilă>
efect: Variabila precizată va fi iniŃializată cu expresia precizată în comandă. Comanda
acŃionează în acest mod numai asupra variabilelor de memorie; asupra câmpurilor din
baza de date se va acŃiona cu ajutorul comenzilor REPLACE sau CHANGE. Tipul
variabilei de memorie nu trebuie declarat înainte, el fiind identic cu tipul expresiei la care
se face iniŃializarea variabilei.

Exemplu:
store .T. to var1
(Variabila var1 este iniŃializată ca variabilă de tip logic, cu valoarea „true” - .T.).
store „MARIANA” to var
(Variabila var este iniŃializată ca variabilă de tip şir de caractere, cu valoarea
„MARIANA”).
store spaces(20) to var
(Variabila var este iniŃializată ca variabilă de tip şir de caractere, cu valoarea 20 de spaŃii
goale).
store 0 to var
(Variabila var este iniŃializată ca variabilă de tip Numeric, în care vor fi memorate
numere întregi, cu valoarea iniŃială 0).
store 0.00 to var
(Variabila var este iniŃializată ca variabilă de tip Numeric, în care vor fi memorate
numere reale, cu valoarea iniŃială 0.00).

Comanda INPUT :
sintaxă: INPUT [ <expC>] TO <var>
efect: Permite introducerea de date în mod interactiv într-o variabilă de memorie; este
posibil să se introducă atât date numerice, cât şi de tip caracter.
• <expC> : Se defineşte mesajul pe care îl afişăm; acesta joacă rolul de prompter, şi
poate fi un şir de caractere, încadrat între delimitatori.
• <var> : Este variabila de memorie în care vor fi stocate valorile introduse de la
tastatură. Natura expresiei introduse determină tipul variabilei de memorie care va fi
creată: dacă introducem o valoare numerică, este creată o variabilă de tip Numeric;
dacă dorim să definim o variabilă de tip Character, valoarea acesteia trebuie
introdusă între ghilimele “ “ sau între paranteze [ ]. Dacă în prealabil variabila a fost
242 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
declarată ca fiind de un anumit tip (de exemplu Numeric), atunci nu vor putea fi
introduse acolo decât valori de acest tip.

Exemplu:
input ‘Vârstă:’ to v2
Pe ecran va apare Vârstă: ; introducem acolo o valoare, de exemplu 32; în acest mod
este creată variabila de memorie cu numele “v2”, care conŃine valoarea 32 şi este de tipul
Numeric.
input „Introduceti marca:” to var1
Pe ecran va apare mesajul „IntroduceŃi marca:”; acolo se va introduce o valoare, de
exemplu 1234; variabila „var1” va fi iniŃializată de tip Numeric, cu valoarea 1234.
input „Data naşterii:” to ndata
Pe ecran va apare mesajul „Data naşterii:”; pentru a iniŃializa însă corect variabila
„ndata” ca fiind de tip dată calendaristică, trebuie introdusă valoarea CTOD(„06/18/70”)
de exemplu, adică trebuie folosită funcŃia care să facă conversia unui şir de caractere în
dată calendaristică.

Comanda ACCEPT :
sintaxă: ACCEPT [ <expC>] TO <var>
efect: Permite introducerea de şiruri de caractere direct de la ecran, în mod interactiv,
într-o variabilă de memorie definită. Este identic cu INPUT, cu deosebirea că rezultatul
este doar de tip şir de caractere. Prin urmare, nu mai trebuie ca şirul de caractere de
memorat să fie tipărit între ghilimele, ca la comanda INPUT, fiind suficientă tipărirea
directă a acestuia, imediat după mesajul (prompter-ul) afişat.
• <expC> : ConŃine textul care va fi afişat în dreptul zonei în care vor fi introduse
datele.
• <var> : Este variabila de memorie în care vor fi memorate datele (dacă nu a fost
definită anterior, este definită în momentul lansării comenzii).

Exemplu:
accept ‘Nume:’ to v1
Pe ecran va apare Nume: ; în dreptul acestei zone putem introduce un şir de
caractere, de exemplu POPESCU; în acest mod este creată o variabilă de memorie
numită “v1”, care va avea valoarea “POPESCU” şi tipul Character. Dacă apăsăm
<Enter> fără a introduce nimic, această variabilă de memorie va fi creată oricum, însă
va conŃine şirul vid.

6.6.23. Extragerea de informaŃii statistice din baze de date


Una dintre cerinŃele principale ale lucrului cu baze de date este să putem extrage
rapid informaŃii cu caracter statistic despre înregistrările bazei de date respective.
Pentru a rezolva această problemă, FOXPRO ne pune la dispoziŃie câteva comenzi şi
funcŃii foarte puternice:

COUNT
sintaxă: COUNT [<domeniu>] [FOR <condiŃie>] [TO <var>]
Structuri de date. Organizarea datelor. Baze de date. FOXPRO 243
efect: Numără înregistrările dintr-un domeniu specificat, care îndeplinesc o anumită
condiŃie.
Parametri:
• <domeniu> : (cu valorile cunoscute, ALL, NEXT <expN>, RECORD <expN>,
REST). Vor fi numărate numai înregistrările din domeniul specificat prin una dintre
valorile posibile. Valoarea implicită a domeniului pentru COUNT este ALL (toate
înregistrările).
• FOR <condiŃie> : Sunt numărate numai înregistrările care satisfac condiŃia
precizată; în acest mod putem filtra înregistrările, extrăgând numai informaŃiile care
ne interesează.
• TO <var> : Dacă este nevoie, numărul de înregistrări identificat este memorat într-o
variabilă creată special în acest scop. Această variabilă poate fi creată anterior, sau
chiar în momentul lansării comenzii.

Exemplu: În baza de date PERS.DBF:


• Pentru a număra toate înregistrările:
count
• Pentru a vedea, de exemplu, câŃi studenŃi din Bacău au fost internaŃi:
count for DOM_JUD = “BC” .and. OCUPAłIE = 2
• Pentru a vedea câŃi pacienŃi sufereau de viroză respiratorie:
count for DIAG_TRIM = 5

CALCULATE
sintaxă: CALCULATE <listă expr> [<domeniu>][FOR <condiŃie>] [TO <listă var>]
efect: Realizează operaŃii statistice şi financiare asupra câmpurilor bazei de date sau
asupra unor expresii care cuprind câmpurile bazei de date.
• <listă expr> : Lista de expresii poate conŃine orice combinaŃie a funcŃiilor
următoare:
• AVG(<expN>): calculează media aritmetică a expresiei numerice <expN>, care
poate conŃine câmpuri numerice ale bazei de date curentă.
• CNT( ): returnează numărul de înregistrări din baza de date (sau din domeniul
precizat).
• MAX(<expr>): returnează valoarea cea mai mare a expresiei precizate <expr>.
• MIN(<expr>): returnează valoarea cea mai mică a expresiei precizate <expr>.
• STD(<expN>): calculează deviaŃia standard a expresiei numerice <expN>
(deviaŃia standard indicând măsura în care valorile individuale ale expresiei
pentru fiecare înregistrare sunt diferite de valoarea medie a expresiei, calculată
pentru toate înregistrările dintr-un domeniu precizat).
• SUM(<expN>): calculează suma tuturor valorilor expresiei numerice <expN>.
• VAR(<expN>): calculează varianŃa expresiei numerice <expN> (rădăcina
pătrată din deviaŃia standard).
Dacă dorim să folosim mai multe funcŃii în aceeaşi comandă. Trebuie să le separăm
prin virgulă în lista de expresii. Ele sunt specifice numai comenzii CALCULATE, şi nu
pot fi folosite independent.
Parametri:
• <domeniu>
244 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ

• FOR <condiŃie>
• TO <listă var>
Aceşti parametri au aceeaşi semnificaŃie ca în comanda COUNT.

Exemplu: În baza de date PERS.DBF nu avem decât un singur câmp numeric, şi anume
cel folosit pentru memorarea numărului buletinului de identitate, BI_NUMAR; desigur, nu
au nici un fel de semnificaŃie calculele statistice asupra acestui câmp; de aceea, vom
face în schimb câteva calcule simple legate de datele de naştere ale pacienŃilor.
• Pentru a determina pacientul cel mai tânăr şi, respectiv, cel mai bătrân din baza de
date:
calculate max(YEAR(DATA_N)), min(YEAR(DATA_N))
• Pentru a determina pacientul cel mai tânăr din Iaşi:
calculate max(YEAR(DATA_N)) for DOM_LOC = “IASI”

MAX( )
sintaxă: MAX(<expr1>, <expr2> [, <expr3> ...])
efect: Evaluează o listă de expresii şi returnează expresia cu valoarea cea mai mare
(cel mai mare cod ASCII sau valoare numerică, ori cea mai recentă dată calendaristică)
dintr-o listă de expresii de tip şir de caractere, expresii numerice sau de tip dată
calendaristică. Toate expresiile din listă trebuie să aibă în mod obligatoriu acelaşi tip
(Character, Numeric sau Date).
• <expr1>, <expr2> [, <expr3> ...] : lista de expresii dintre care calculăm valoarea
maximă.

MIN( )
sintaxă: MIN(<expr1>, <expr2> [, <expr3> ...])
efect: Evaluează o listă de expresii şi returnează expresia cu valoarea cea mai mică
(cel mai mic cod ASCII sau valoare numerică, ori cea mai veche dată calendaristică)
dintr-o listă de expresii de tip şir de caractere, expresii numerice sau de tip dată
calendaristică. Toate expresiile din listă trebuie să aibă în mod obligatoriu acelaşi tip
(Character, Numeric sau Date).
• <expr1>, <expr2> [, <expr3> ...] : lista de expresii dintre care calculăm valoarea
minimă.

SUM
sintaxă: SUM [<listă expr>] [<domeniu>] [FOR <condiŃie>]
[TO < listă var>]
efect: Sumează toate valorile din câmpurile numerice specificate ale bazei de date
curente.
Parametri:
• <listă expr> : Vor fi indicate unul sau mai multe câmpuri ale căror valori dorim să le
sumăm, separate între ele prin virgule. Dacă acest parametru lipseşte, vor fi sumate
valorile tuturor câmpurilor numerice din baza de date curentă. De asemeni, pot fi
folosite în acest parametru şi variabile de memorie sau constante.
Structuri de date. Organizarea datelor. Baze de date. FOXPRO 245
• <domeniu>
• FOR <condiŃie>
• TO <listă var>
Aceşti parametri au aceeaşi semnificaŃie ca în comanda COUNT.
Articolele care vor fi sumate sunt parcurse secvenŃial.

Exemplu: În baza de date PERS.DBF:


• Pentru a determina suma anilor de naştere ai pacienŃilor care sunt studenŃi:
sum (YEAR(DATA_N)) for OCUPAłIE = 2

AVERAGE
sintaxă: AVERAGE [<listă expr>] [<domeniu>] [FOR <condiŃie>]
[TO <listă var>]
efect: Calculează media aritmetică a valorilor din câmpurile numerice specificate ale
bazei de date curente.
Parametri:
• <listă expr> : Vor fi indicate expresiile a căror medie aritmetică dorim să o
determinăm. Această listă poate conŃine câmpuri ale bazei de date, separate prin
virgule, sau expresii numerice care să cuprindă câmpurile bazei de date. Dacă
parametrul lipseşte, va fi calculată media aritmetică a tuturor valorilor câmpurilor
numerice ale bazei de date curente.
• <domeniu>
• FOR <condiŃie>
• TO <listă var>
Aceşti parametri au aceeaşi semnificaŃie ca în comanda COUNT.

Exemplu: În baza de date PERS.DBF:


• Pentru a determina valoarea medie a anilor de naştere ai pacienŃilor care sunt
studenŃi:
average (YEAR(DATA_N)) for OCUPAłIE = 2

TOTAL
sintaxă: TOTAL TO <nume BD> ON <nume câmp>
[FIELDS <listă câmpuri>] [<domeniu>] [FOR <condiŃie>]
efect: Calculează sume parŃiale, pe grupuri de articole care au aceeaşi valoare într-un
câmp specificat. Fişierul sursă trebuie să fie indexat sau sortat.
Parametri:
• <nume BD>: Se va specifica numele bazei de date care va conŃine totalurile.
Structura acestei baze de date poate fi diferită de cea a bazei de date din care se
aleg înregistrările care se totalizează, dar în mod obligatoriu trebuie să conŃină
câmpul cheie, pe care se face gruparea articolelor. Dacă baza de date rezultat nu
există, va fi creată în momentul lansării comenzii.
• <nume câmp>: Indică numele câmpului - cheie după care sunt grupate totalurile.
Baza de date trebuie să fie în mod obligatoriu sortată sau indexată după acest
câmp.
246 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ

• [FIELDS <listă câmpuri>]: Se vor preciza câmpurile care vor fi totalizate; aceste
câmpuri vor fi separate prin virgule. Dacă această clauză este omisă, vor fi totalizate
implicit toate câmpurile numerice.
• [<domeniu>]
• [FOR <condiŃie>]
Aceşti parametri au aceeaşi semnificaŃie ca în comanda COUNT (sunt folosiŃi pentru
a selecta numai anumite înregistrări pe care urmează să le totalizăm).

6.6.24. Compunerea logică a bazelor de date


Uneori în practică întâlnim situaŃia unor baze de date care au un câmp comun; în acest
caz, fiecărei înregistrări din prima bază de date îi corespund una sau mai multe
înregistrări în a doua bază de date. Este util atunci să stabilim o relaŃie între cele două
baze de date, astfel încât deplasarea pointer-ului de înregistrări pe o anumită
înregistrare în prima bază de date să aibă ca efect deplasarea automată a pointer-ului
de înregistrări din a doua bază de date pe înregistrarea corespondentă (cu aceeaşi
valoare în câmpul comun).
Pentru a stabili o astfel de relaŃie între două baze de date în situaŃia descrisă mai sus,
trebuie să folosim comanda:

SET RELATION TO
sintaxă: SET RELATION TO [ <expr1> INTO <expN1>]
[,<expr2> INTO <expN2> …]
efect: Se stabileşte o relaŃie de subordonare între două baze de date; una dintre cele
două baze de date va juca rolul de “părinte”, iar cealaltă de “fiu” (deplasarea pointer-ului
de înregistrări pe o anumită înregistrare în baza de date părinte va avea ca efect
deplasarea automată a pointer-ului de înregistrări pe înregistrarea corespondentă din
baza de date fiu). Pentru a se stabili această relaŃie, trebuiesc îndeplinite câteva cerinŃe:
- baza de date “părinte” trebuie deschisă în zona curentă de lucru, iar cealaltă trebuie
deschisă în altă zonă de lucru;
- baza de date fiu trebuie indexată după câmpul comun.
Folosirea comenzii fără nici un parametru are ca efect ştergerea oricărei relaŃii între
bazele de date active la un moment dat.
Parametri:
• <expr1> : Este o expresie relaŃională, care defineşte relaŃia dintre cele două baze
de date; de obicei, este cheia de indexare, care controlează indecşii din baza de
date “fiu”.
• INTO <expN1> : Identifică zona de lucru în care este deschisă baza de date “fiu”
(se va preciza aici numărul acestei zone de lucru).
• <expr2> INTO <expN2> : Pot fi create mai multe relaŃii de tipul descris mai sus,
folosind aceeaşi bază de date “părinte”; în acest caz, ele trebuiesc indicate una câte
una, separate prin virgule.

ObservaŃie: Am spus anterior că pentru a defini o relaŃie între două sau mai multe baze
de date, acestea trebuiesc deschise simultan în zone de lucru diferite. Într-adevăr,
FOXPRO permite utilizarea acestui concept: la un moment dat putem lucra cu mai multe
Structuri de date. Organizarea datelor. Baze de date. FOXPRO 247
baze de date, care să fie deschise simultan în aşa-numitele “zone de lucru”. Aceasta
înseamnă că avem în egală măsură acces la toate bazele de date deschise, şi le putem
folosi independent. Conceptul este util în special în programare, atunci când trebuiesc
realizate programe care să facă operaŃii mai complexe la nivelul mai multor baze de
date (de exemplu, căutări simultane), oferind o modalitate comodă de rezolvare a unor
astfel de cerinŃe.
FOXPRO are definite 25 de zone de lucru, care pot fi identificate în modul următor:
- toate cele 25 zone de lucru sunt identificate prin numere (între 1 şi 25);
- primele 10 zone de lucru pot fi identificate şi prin litere (de la “A” la “J”) – unele
comenzi FOXPRO acceptă mai uşor identificarea unei zone de lucru prin litera
corespunzătoare, decât prin cifră; exemplu: UPDATE.
La un moment dat, o singură zonă de lucru din cele 25 este activă – adică avem
acces la baza de date creată şi deschisă acolo (putem face diferite operaŃii cu datele ei)
; iniŃial, şi în lipsa altor precizări, zona de lucru activă este cea cu numărul 1; pentru
activarea altei zone de lucru la un moment dat se foloseşte comanda:

SELECT
sintaxă: SELECT <expN>
efect: Se activează o nouă zonă de lucru, şi anume cea cu numărul specificat în
<expN>.

SET RELATION OFF


sintaxă: SET RELATION OFF INTO <expN>
efect: Şterge relaŃia existentă între baza de date curentă şi una dintre bazele de date fii,
specificată prin numărul zonei de lucru în care aceasta a fost deschisă, <expN>.

Exemplu: Să presupunem că avem două baze de date cu următoarea structură:


BD1: COD - Numeric, 4
NUME - Character, 50

BD2: COD - Numeric, 4


VÂRSTĂ - Numeric, 3
SEX - Character, 1

Aceste baze de date au un câmp comun (COD), aşa încât putem defini o relaŃie între
ele. Pentru aceasta, trebuiesc urmaŃi paşii de mai jos:
• Ambele baze de date vor fi deschise în zone de lucru diferite: mai întâi, baza de
date părinte va fi deschisă în zona de lucru curentă, iar apoi va fi activată o altă
zonă de lucru (de exemplu, cea cu numărul 2), în care vom deschide baza de date
fiu.
use bd1
select 2
use bd2
• În acest mod, baza de date curentă este a doua; aceasta trebuie indexată după
câmpul comun – COD :
index on cod to idbd2
248 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ

• Acum poate fi definită relaŃia între cele două baze de date; pentru aceasta, trebuie
mai întâi activată baza de date părinte, şi apoi se defineşte relaŃia:
select 1
set relation to cod into 2
• Pentru a vedea efectele definirii relaŃiei:
go top
(ne deplasăm pe prima înregistrare în baza de date părinte).
? recno(1), recno(2)
disp
select 2
disp
(în acest mod se pune în evidenŃă poziŃia pointer-ului de înregistrări în fiecare dintre
cele două baze de date: în baza de date părinte, înregistrarea curentă este prima, iar în
baza de date fiu înregistrarea curentă va fi cea cu acelaşi cod ca prima înregistrare în
baza de date părinte).

6.6.25. Comenzi de citire a datelor în FOXPRO


O modalitate foarte utilă de citire a datelor în FOXPRO este dată de comenzile SAY -
GET / READ; aceste comenzi se folosesc în modul următor:
• Folosind SAY se tipăresc date pe ecran, într-o poziŃie bine-determinată;
• Folosind GET definim poziŃia de pe ecran în care vom scrie valorile pe care
urmează să le citim;
• Folosind READ se realizează citirea efectivă a datelor, după ce ele au fost
introduse.
Această modalitate de citire, specifică FOXPRO sub MS-DOS, a fost îmbunătăŃită în
cazul Visual FOXPRO, care pune la dispoziŃia programatorilor metode mai perfecŃionate
de introducere a datelor, specifice programării sub Windows: ferestre, butoane, liste
derulante, etc. Cu toate acestea, comenzile de bază rămân valabile:

@ ... SAY
sintaxă: @ <linie, coloană> SAY <expr> [PICTURE <expC>]
efect: Afişează un mesaj formatat pe ecran, în poziŃia specificată de linie şi coloană.
Putem combina @ ... SAY şi @ ... GET într-o comandă unică. Dacă sunt incluse
ambele clauze, SAY şi GET, este suficient să specificăm o singură pereche de
coordonate <linie, coloană> în care va fi afişat mesajul definit prin @ ... SAY. În acest
caz, va fi inserat un spaŃiu în mod automat, după care va începe zona de editare a
textului determinată de @ ... GET.
Parametri:
• <linie, coloană> : sunt expresii numerice cu valori mai mari sau egale cu 0, care
stabilesc poziŃia pe ecran în care va fi tipărit mesajul definit de @ ... SAY.
• <expr> : Este expresia care va fi evaluată şi afişată sau printată în poziŃia definită
de <linie, coloană>. Poate fi eventual, o funcŃie utilizator.
• PICTURE <expC> : Stabileşte modul în care <expr> este afişată sau tipărită.

@ ... GET
Structuri de date. Organizarea datelor. Baze de date. FOXPRO 249
sintaxă: @ <linie, coloană> GET <var> | <câmp> [PICTURE <expC>]
efect: Creează o regiune de editare pentru a putea introduce conŃinutul unei variabile
de memorie sau al unui câmp. Pentru a se activa această regiune de editare (pentru a
face citirea efectivă a valorilor) este necesară folosirea comenzii READ.
Parametri:
• <linie, coloană> : Sunt expresii numerice cu valori mai mari sau egale cu 0, care
indică poziŃia în care apare mesajul definit de @ ... SAY.
• <var> | <câmp> : Creează o regiune de editare pentru variabila de memorie
specificată în <var> sau pentru câmpul specificat în <câmp>.
• PICTURE <expC> : Folosind această clauză se poate crea o machetă de editare;
clauza conŃine coduri speciale care controlează modul în care variabila de memorie
sau câmpul este afişat sau editat.

Exemple de coduri pentru clauza PICTURE:


• A - Permite introducerea numai de caractere alfabetice;
• L - Permite introducerea numai de date logice;
• N - Permite numai introducerea de litere şi cifre;
• X - Permite introducerea oricărui caracter;
• Y - Permite introducerea numai a valorilor logice de tipul Y, y, N şi n.
Converteşte y şi n în Y şi N, respectiv.
• 9 - Permite introducerea numai de cifre în date de tip caracter; permite
introducerea de cifre şi semne în date de tip numeric.
• # - Permite introducerea de cifre, blancuri şi semne.
• ! - Converteşte literele mici în majusculele corespunzătoare.
• . - Indică poziŃia punctului zecimal.
• , - Se foloseşte pentru a separa cifrele la stânga punctului zecimal.

READ
sintaxă: READ
efect: Activează obiectele create cu comanda @ ... GET (citeşte efectiv valorile
introduse).

6.6.26. Comenzi pentru scrierea de date în FOXPRO


Avem următoarele comenzi disponibile pentru scriere în FOXPRO:

? | ??
sintaxă: ? | ?? <expr> [PICTURE <expC>] [AT <expN>]
efect: Evaluează expresii şi afişează rezultatele pe ecran.
• ? : Un singur semn de întrebare duce la tipărirea unei linii goale înainte de a se
afişa rezultatul expresiei; dacă expresia de afişat lipseşte, se tipăreşte numai o linie
goală. Un spaŃiu este plasat între expresii atunci când dorim să tipărim mai multe
expresii simultan.
• ?? : Două semne de întrebare determină tipărirea rezultatului pe linia curentă, în
poziŃia curentă pe ecran (nu se mai tipăreşte în prealabil o linie goală).
Parametri:
250 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ

• PICTURE <expC> : Rezultatul expresiei <expr> este afişat cu respectarea


formatului definit prin <expC> (<expC> este alcătuită din coduri ale cauzei
PICTURE).
• AT <expN> : Este folosit pentru a specifica numărul coloanei, <expN>, pe care este
afişat rezultatul.

\ | \\
sintaxă: \ <linii de text> | \\ <linii de text>
efect: Afişează pe ecran liniile de text introduse.
Dacă folosim \, textul afişat este precedat de o linie goală; dacă folosim \\, nu se mai
tipăreşte nici o linie goală, textul fiind afişat în poziŃia curentă a cursorului.

TEXT
sintaxă: TEXT
<linii de text>
ENDTEXT
efect: Creează un bloc de text care poate conŃine rezultatul evaluării unor expresii şi
funcŃii, sau conŃinutul unor variabile de memorie ori text simplu. Liniile de text sunt
afişate pe ecran ca atare, până se întâlneşte comanda ENDTEXT.
• <linii de text> : conŃinutul blocului de text care va fi tipărit.

Exemplu: Vom defini 3 variabile de memorie, care vor conŃine nişte valori bine -
determinate: numele vârsta şi Ńara unui student. Dorim să introducem mai întâi aceste
valori în variabilele definite, şi apoi să le afişăm pe ecran. Pentru aceasta, trebuie să
realizăm următoarele operaŃii:
- Mai întâi definim variabilele şi le iniŃializăm cu o anumită valoare (0 pentru variabile
numerice şi şirul vid pentru variabile de tip Character);
- Apoi citim valorile noi ale fiecărei variabile (folosind comenzile SAY - GET / READ);
- În final afişăm variabilele pe ecran (cu noile lor valori).
Pentru aceasta, trebuie să folosim succesiunea de comenzi:

nume = ' '


vârstă = 0
Ńara = ' '
clear
@ 10, 10 say 'IntroduceŃi numele:' get nume
@ 12, 10 say 'IntroduceŃi vârsta:' get vârstă
@ 14, 10 say 'IntroduceŃi Ńara:' get Ńara
read
clear
? 'Hello, ',nume,'! Eşti din ', Ńara, 'şi ai ',vârstă,' ani...'

@ ... TO
sintaxă: @ <linie1, coloană1> TO <linie2, coloană2>
[DOUBLE | PANEL <listă chenar>]
Structuri de date. Organizarea datelor. Baze de date. FOXPRO 251
efect: Este o instrucŃiune de desenare: desenează un dreptunghi folosind coordonatele
specificate. Dacă nu folosim alte clauze opŃionale, dreptunghiul este desenat cu linie
simplă pentru chenar şi cu schema de culori curentă.
• <linie1, coloană1> TO <linie2, coloană2> : <linie1, coloană1> sunt coordonatele
colŃului din stânga-sus ale dreptunghiului; <linie2, coloană2> sunt coordonatele
colŃului din dreapta-jos ale dreptunghiului. Dacă valorile lui <linie1> şi <linie2> sunt
identice, este desenată o linie orizontală; dacă valorile lui <coloană1> şi <coloană2>
sunt identice, este desenată o linie verticală.

r1,c1

r2, c2
Parametri:
• DOUBLE | PANEL <listă chenar> : Dacă parametrul DOUBLE este folosit,
dreptunghiul este desenat cu margine dublă; dacă PANEL este folosit, dreptunghiul
este desenat cu margine plină; <listă chenar> este un şir de maximum 8 caractere
care controlează anumite părŃi ale dreptunghiului: latura de sus, latura de jos, latura
stângă, latura dreaptă, colŃul din stânga-sus, colŃul din dreapta-sus, colŃul din
stânga-jos, colŃul din dreapta-jos.

Desigur, Visual FOXPRO vine cu îmbunătăŃiri majore şi în acest domeniu: pune la


dispoziŃie mult mai multe instrumente de desenare, şi în special controale specializate,
care să permită crearea de interfeŃe puternice pentru programe (atât prin aspect, cât şi
ca modalitate de introducere sau de afişare a datelor).

6.6.27. NoŃiuni de bază de programare


Până acum, am lucrat cu bazele de date în mod interactiv: prin intermediul unor
comenzi care să realizeze anumite operaŃii, comenzi care erau introduse într-o fereastră
specializată în acest sens, numită “Commands”.
Lucrul cu baze de date presupune însă şi o altă posibilitate, mult mai performantă şi
mai utilă: editarea de scurte programe care să facă operaŃiile dorite de noi în mod
automat, în momentul lansării lor în execuŃie. Un program poate fi definit ca un şir de
instrucŃiuni, create cu respectarea regulilor de sintaxă ale FOXPRO, care rezolvă o
problemă sau realizează o acŃiune, folosind un anumit algoritm.
Programele FOXPRO sunt memorate pe hard-disk-ul computerului, în fişiere care au
extensia implicită .PRG .

Crearea unui astfel de fişier se face prin folosirea comenzii MODIFY COMMAND :

sintaxă: MODIFY COMMAND [<fişier> | ?]


252 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
efect: Deschide o fereastră de editare, permiŃând crearea unui nou program sau fişier
de tip text. Comanda va fi de asemeni folosită atunci când dorim să modificăm
conŃinutul unui program deja existent, care a fost creat anterior.
• <fişier> : Se precizează numele fişierului pe care dorim să îl creem sau să îl
modificăm; nu este nevoie să indicăm extensia, deoarece folosind această
comandă, FOXPRO va căuta automat numai în lista fişierelor cu extensia .PRG. De
obicei, comanda este folosită pentru deschiderea unui fişier vechi, deja existent,
pentru a-l modifica; dacă însă numele specificat nu se găseşte în memoria
computer-ului, va fi creat un fişier nou cu acel nume şi va fi deschis pentru a-I
introduce conŃinutul.
Dacă folosim comanda fără a preciza un nume de fişier, este deschisă în mod
automat o fereastră de editare, a unui fişier cu numele iniŃial UNTITLED.PRG. Ulterior,
acest nume va fi schimbat – la prima încercare de a salva conŃinutul acestui fişier, sau
la prima încercare de a închide fereastra de editare.
• ? : Apare o fereastră de tip Open (Figura 6.8), care afişează lista fişierelor existente
de tip .PRG (program), cu posibilitatea de a selecta unul dintre ele şi de a-l
deschide.

Figura 6.8. Fereastra de deschidere a unui fişier, de tip “Open”

Următorul pas foarte important în scrierea unui program îl constituie salvarea


conŃinutului fişierului (programului) creat – dacă nu este făcută această operaŃie, la
ieşirea din fişierul respectiv, conŃinutul acestuia este pierdut, şi prin urmare programul
nu mai poate fi deschis şi reeditat, sau lansat în execuŃie, ulterior. Pentru a se
preîntâmpina această situaŃie, FOXPRO este prevăzut cu multiple posibilităŃi de salvare
a conŃinutului fişierelor, disponibile în diferite situaŃii sau momente.
Cea mai comodă posibilitate este folosirea combinaŃiei de taste CTRL + W sau CTRL
+ End. În acest mod, textul este salvat, iar fişierul este închis; în acest moment putem
Structuri de date. Organizarea datelor. Baze de date. FOXPRO 253
lansa în execuŃie fişierul; dacă dorim să revenim la conŃinutul său, trebuie să folosim din
nou comanda MODIFY COMMAND
O altă posibilitate este folosirea comenzii File/Save din menu-ul superior; comanda
are acelaşi efect: ni se cere să introducem un nume pentru fişier (extensia adăugată va
fi în mod implicit .PRG ), după care fişierul este salvat şi închis, cu aceleaşi posibilităŃi
de revenire ulterioară la conŃinutul său ca în primul caz.
O ultimă posibilitate de salvare este următoarea: dacă încercăm să ieşim din editare
fără a fi salvat nimic în prealabil, FOXPRO, înainte de a ieşi, ne avertizează asupra
acestui lucru şi ne cere să răspundem, dacă dorim sau nu să salvăm conŃinutul editat. În
cazul unui răspuns afirmativ, salvarea fişierului se face în maniera obişnuită.

În acest moment se poate trece la lansarea în execuŃie a programului realizat. Pentru


a fi executat, programul trebuie mai întâi compilat (tradus din limbajul de programare
folosit de noi într-un limbaj accesibil computer-ului). Această etapă şi lansarea efectivă
în execuŃie a programului se face prin intermediul comenzii DO:
sintaxă: DO <nume de fişier>
efect: Se iniŃiază compilarea şi lansarea în execuŃie a programului memorat în fişierul
cu numele <nume de fişier>.
Astfel se face mai întâi compilarea programului: se verifică la nivelul computer-ului
dacă instrucŃiunile editate de noi sunt corecte din punct de vedere sintactic; erorile de
sintaxă descoperite sunt semnalate, şi ni se dă posibilitatea de a le corecta. Practic, nu
se trece la execuŃia propriu-zisă până când programul nu este corect din punct de
vedere sintactic. Odată ce această etapă este depăşită, urmează lansarea în execuŃie.
Totuşi, problema nu este rezolvată, deoarece în acest moment nimeni nu ne garantează
şi executarea corectă a programului editat – acesta s-ar putea comporta într-un mod
imprevizibil şi nedorit de noi, datorită unor erori de logică pe care le-am făcut în
conceperea algoritmului de lucru, chiar dacă instrucŃiunile sunt corecte sintactic, fiind
validate de compilator. Numai practica poate elimina acest tip de erori, soluŃia fiind
rularea programului de mai multe ori, eventual pe etape, pentru a putea sesiza şi
corecta erorile de funcŃionare (depanarea programului). În faza de depanare poate
surveni la un moment dat blocarea programului – care se execută la infinit, datorită unei
erori de lucru. De aceea, este necesar să putem avea controlul asupra execuŃiei
programului, pentru a împiedica eventualele blocări ale computer-ului. FOXPRO a
prevăzut un astfel de control, punându-ne la dispoziŃie posibilitatea de a întrerupe
execuŃia unui program.
Există două modalităŃi de întrerupere a execuŃiei unui program:
• Dacă dorim să suspendăm temporar execuŃia, cu posibilitatea de a o relua mai
târziu din acelaşi punct, folosim comenzile:
• SUSPEND : În acest mod, devine activă fereastra de comenzi a mediului
FOXPRO, în care putem lansa şi executa orice comandă, independentă de
programul temporar suspendat. Dacă ulterior dorim să dezactivăm această
fereastră şi să reluăm execuŃia programului, se va folosi comanda:
• RESUME : ExecuŃia programului este relansată, de la linia unde fusese anterior
suspendată.
• Dacă dorim să oprim definitiv execuŃia şi să ieşim din program, putem folosi
comenzile:
254 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ

• CANCEL : Abandonează execuŃia fişierului curent de comenzi şi activează


fereastra de comenzi a mediului FOXPRO, în care se poate relua lucrul în mod
interactiv.
• RETURN : Abandonează execuŃia fişierului curent de comenzi, predând însă
controlul programului apelant al acestui fişier, de pe nivelul imediat anterior sau
de pe cel mai înalt nivel – în special în cazul unor proceduri, care sunt definite în
contextul unor programe generale.

6.6.28. NoŃiuni de programare structurată


Pentru a rezolva probleme mai complexe, execuŃia secvenŃială a instrucŃiunilor nu este
întotdeauna soluŃia optimă. Sunt necesare anumite comenzi pentru a schimba ordinea
de execuŃie a instrucŃiunilor. În acest scop, FOXPRO conŃine funcŃiile şi comenzile de
bază de programare structurată, care permit:
• Executarea repetată a unui grup de instrucŃiuni: FOR…ENDFOR, DO
WHILE…ENDDO, SCAN…ENDSCAN;
• Executarea unor instrucŃiuni condiŃionată de rezultatul evaluării unei expresii logice:
IF…ENDIF, IIF ( ), DO CASE…ENDCASE.

IF…ENDIF
sintaxă: IF <expL>
<secvenŃa 1 de instrucŃiuni>
[ELSE]
<secvenŃa 2 de instrucŃiuni>
ENDIF
efect: Înainte de a începe executarea comenzilor, se evaluează expresia logică <expL>.
Dacă <expL> este adevărată (.T.), se va executa <secvenŃa 1 de instrucŃiuni>; dacă
<expL> este falsă (.F.), avem două posibilităŃi:
• Dacă clauza ELSE este prezentă în comandă, se va executa <secvenŃa 2 de
instrucŃiuni> şi comanda se încheie;
• Dacă clauza ELSE este absentă, nu se execută nimic şi comanda se încheie.
Se poate lucra cu decizii multiple, folosind o combinaŃie de comenzi IF…ENDIF
imbricate (incluse unele în altele).

IIF ( )
sintaxă: IIF ( <expL>, <expr1>, <expr2>)
efect: Această funcŃie evaluează expresia logică <expL> şi, în funcŃie de rezultatul
evaluării, returnează: valoarea expresiei <expr1>, dacă <expL> este adevărată (.T.), şi
valoarea expresiei <expr2>, dacă <expL> este falsă (.F.). Expresiile <expr1> şi <expr2>
pot fi de tipuri diferite (Character, Date, Logical sau Numeric).

DO CASE…ENDCASE
Unele programe trebuie să decidă între mai multe posibilităŃi (şi nu numai două, aşa
cum permite instrucŃiunea IF…ENDIF; soluŃia în astfel de situaŃii este dată de comanda
DO CASE…ENDCASE.
sintaxă: DO CASE
Structuri de date. Organizarea datelor. Baze de date. FOXPRO 255
CASE <expL1>
<secvenŃa 1 de instrucŃiuni>
[ CASE <expL2>
<secvenŃa 2 de instrucŃiuni>

CASE <expLn>
<secvenŃa n de instrucŃiuni>]
[ OTHERWISE
<secvenŃa (n+1) de instrucŃiuni>]
ENDCASE
efect: Comanda declanşează executarea secvenŃei de instrucŃiuni corespunzătoare
expresiei logice care este evaluată ca fiind adevărată (.T.). ExecuŃia comenzii are loc în
modul următor: este evaluată prima expresie logică, <expL1>; dacă valoarea obŃinută
este .T., se execută <secvenŃa 1 de instrucŃiuni>; altfel, următoarea expresie logică este
evaluată. După identificarea primei expresii logice adevărate şi executarea secvenŃei de
instrucŃiuni corespunzătoare, comanda se încheie, iar programul continuă cu prima
instrucŃiune de după ENDCASE.
Dacă toate expresiile <expL1>, <expL2>, … <expLn> sunt false, avem două
posibilităŃi: atunci când clauza OTHERWISE este prezentă, se execută secvenŃa
corespunzătoare de instrucŃiuni, <secvenŃa (n+1) de instrucŃiuni> şi se trece la prima
comandă de după ENDCASE; atunci când clauza OTHERWISE este absentă, execuŃia
comenzii se încheie.

Exemplu: Dorim să creăm un program cu câteva opŃiuni posibile (legate de operaŃii cu o


bază de date). Ideea este ca utilizatorul să poată alege din lista de opŃiuni, programul
urmând a executa operaŃii diferite în funcŃie de alegerea utilizatorului. Să presupunem
că avem definite următoarele opŃiuni:
CLEAR
? " 1. Introducere de înregistrări noi"
? " 2. Listarea înregistrărilor"
? " 3. Editarea unei înregistrări"
? " 4. EXIT ”
Acesta este menu-ul de opŃiuni; cu ajutorul comenzii INPUT, utilizatorul îşi introduce
opŃiunea proprie din menu:
INPUT "IntroduceŃi opŃiunea dvs. " TO OPT
Apoi, în funcŃie de alegerea făcută, programul va executa operaŃii diferite:
DO CASE
CASE OPT = 1
APPEND
CASE OPT = 2
LIST TO PRINT
CASE OPT = 3
BROWSE
OTHERWISE
QUIT
ENDCASE
256 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ

FOR…ENDFOR
sintaxă: FOR <var> = <expN1> TO <expN2> [step <expN3>]
<secvenŃă de instrucŃiuni>
[EXIT]
[LOOP]
ENDFOR
efect: SecvenŃa de instrucŃiuni precizată este executată de mai multe ori, numărătoarea
fiind făcută de variabila <var>. Valoarea iniŃială a variabilei <var> este obŃinută prin
evaluarea expresie numerice <expN1>; după fiecare execuŃie a <secvenŃei de
instrucŃiuni>, valoarea variabilei <var> este incrementată sau decrementată, cu o
valoare constantă, obŃinută prin evaluarea expresiei numerice <expN3>, atunci când
clauza STEP este prezentă, sau cu 1, atunci când clauza STEP lipseşte. Când valoarea
variabilei <var> devine mai mare decât valoarea expresiei numerice <expN2> (când
valoarea <expN3> este pozitivă), sau mai mică decât valoarea <expN2> (când valoarea
<expN3> este negativă) ieşim din acest ciclu, iar programul continuă cu următoarea
instrucŃiune de după ENDFOR.
Parametri:
• EXIT: Folosind acest parametru, putem ieşi din ciclu şi continua execuŃia
programului cu prima comandă de după ENDFOR, fără a mai testa valoarea
variabilei contor, <var>;
• LOOP : Folosind acest parametru putem sări peste următoarele instrucŃiuni din ciclu
(între LOOP şi ENDFOR); contorul <var> va fi incrementat sau decrementat, şi
începe o nouă parcurgere a <secvenŃei de instrucŃiuni>, dacă condiŃia de rămânere
în ciclu este verificată).

SCAN…ENDSCAN
sintaxă: SCAN
[<domeniu>] [FOR <condiŃie>]
<secvenŃă de instrucŃiuni>
[LOOP]
[EXIT]
ENDSCAN
efect: Această comandă este similară cu FOR … ENDFOR, fiiind însă specializată
pentru lucrul cu baze de date. Baza de date curentă este inspectată, iar <secvenŃa de
instrucŃiuni> este executată pentru fiecare înregistrare care cade în interiorul domeniului
specificat de <domeniu>, sau care face adevărată condiŃia FOR <condiŃie>.
Parametri:
• EXIT
• LOOP
(au acelaşi efect ca în comanda anterioară).

DO WHILE…ENDDO
sintaxă: DO WHILE <expL>
<secvenŃă de instrucŃiuni>
[LOOP]
Structuri de date. Organizarea datelor. Baze de date. FOXPRO 257
[EXIT]
ENDDO
efect: Această comandă duce la executarea repetată a <secvenŃei de instrucŃiuni>,
atâta timp cât valoarea expresiei logice <expL.> este adevărat (.T.). Se evaluează
<expL>; dacă valoarea obŃinută este fals (.F.), execuŃia secvenŃei de instrucŃiuni se
încheie. Altfel, aceasta se execută şi, la întâlnirea instrucŃiunii ENDDO se face salt
înapoi la prima linie, DO WHILE, şi se evaluează din nou <expL>.
Acest ciclu continuă până când <expL> devine falsă (.F.); în acest moment execuŃia
este stopată, ieşim din ciclu iar programul continuă cu prima instrucŃiune de după
ENDDO.
Parametri:
• EXIT
• LOOP
(au acelaşi efect ca în comanda anterioară).

Exemplu: Dacă dorim să listăm toate înregistrările unei baze de date (numai câteva
câmpuri ale acestora), o soluŃie adecvată ar putea fi următoarea secvenŃă de comenzi
(de obicei o astfel de secvenŃă este folosită în interiorul unui program):
DO WHILE .NOT. EOF ( )
? NUME, ADRESĂ
SKIP
ENDDO

6.6.29. Macro substituŃii (&)


Macro substituŃiile sunt o tehnică de programare puternică, care uşurează lucrul.
Un macrou este doar un nume de variabilă de memorie, cu un ampersand (&) în faŃă.
În acest mod, conŃinutul acelei variabile de memorie este tratat ca un literal de tipul şir
de caractere. Când un ampersand & precede o variabilă de memorie de tipul caracter,
conŃinutul acelei variabile va înlocui referinŃa macro. Putem folosi macro substituŃii în
orice comandă sau funcŃie care acceptă literali de tipul şir de caractere.

Exemplu:
accept ‘nume-fişier’ to vm
use & vm
În vm memorăm numele unei baze de date, ceea ce ne dă dreptul de a o deschide
folosind macro-ul corespunzător în locul numelui ei.
ObservaŃie: O variabilă nu se poate autoreferi recursiv în macro substituŃii. De
exemplu, următoarea instrucŃiune generează un mesaj de eroare:
store '&X' to X
? &X

6.6.30. Comenzi de tip SET


SET
sintaxă: SET
258 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
efect: Comanda deschide o fereastră de tip “Data Session” (Figura 6.9), care furnizează
o modalitate comodă de a deschide baze de date, de a stabili relaŃii între ele sau de a
seta ori de a modifica diferite opŃiuni ale mediului Visual FOXPRO.

Figura 6.9. Fereastră de tip “Data Session”

SET ALTERNATE
sintaxă: SET ALTERNATE ON | OFF
efect: DirecŃionează ieşirea de la monitor sau de la imprimantă spre un fişier de tip text,
în cazul unor comenzi de afişare de tipul ?, ??, DISPLAY sau LIST.
• ON : Activează opŃiunea.
• OFF (implicit): Dezactivează opŃiunea.

SET BELL
sintaxă: SET BELL ON | OFF
efect: Activează sau dezactivează “beep”-ul pe care îl emite computer-ul în timpul
editării unui text, atunci când este atins sfârşitul de fişier sau când sunt introduse date
eronate (în comenzi de tipul APPEND sau EDIT).
• ON (implicit): Activează “beep”-ul.
• OFF : Dezactivează “beep”-ul.

SET COLOR : Permite să definim o nouă schemă de culori pentru elementele de


interfaŃă a sistemului FOXPRO (bare de menu, ferestre, mesaje de alertă, dialoguri etc).

SET CONSOLE
sintaxă: SET CONSOLE ON | OFF
efect: Activează sau dezactivează ieşirea unor programe la fereastra principală
FOXPRO sau la fereastra definită de utilizator în acest scop, în funcŃie de modul în care
este setată, ON sau OFF.

SET DATE
sintaxă: SET DATE [TO] AMERICAN | ANSI | BRITISH | FRENCH
| GERMAN | ITALIAN | JAPAN | USA | MDY | DMY | YMD
Structuri de date. Organizarea datelor. Baze de date. FOXPRO 259
efect: Defineşte formatul utilizat pentru afişarea expresiilor de tip dată calendaristică;
fiecare setare corespunde unui format diferit:
Setare Format
AMERICAN mm/dd/yy
ANSI yy.mm.dd
BRITISH/FRENCH dd/mm/yy
GERMAN dd.mm.yy
ITALIAN dd-mm-yy
JAPAN yy/mm/dd
USA mm-dd-yy
MDY mm/dd/yy
DMY dd/mm/yy
YMD yy/mm/dd
Formatul implicit de afişare a datelor calendaristice este AMERICAN.

SET DECIMALS
sintaxă: SET DECIMALS TO [<expN>]
efect: Defineşte numărul minim de cifre zecimale folosite pentru a afişa rezultatul unor
operaŃii matematice, specificat prin <expN>. Valoarea implicită este 2 zecimale;
valoarea maximă este 18, iar cea minimă este 0.

SET MARGIN
sintaxă: SET MARGIN TO <expN>
efect: Ajustează marginea din stânga a paginii care va fi tipărită la imprimantă, ceea ce
afectează toate operaŃiile de printare ulterioare; marginea este specificată în coloane,
indicând numărul coloanei prin <expN>. Valoarea implicită este 0 coloane.

SET PRINTER
sintaxă: SET PRINTER ON | OFF
efect: Activează sau dezactivează ieşirea la imprimantă (permite sau inhibă tipărirea
rezultatului unei comenzi).
• ON : tot ceea ce se afişează pe ecran la un moment dat va fi de asemeni printat;
• OFF : dezactivează tipărirea la imprimantă; aceasta este opŃiunea implicită.

SET TALK
sintaxă: SET TALK ON | OFF
efect: Stabileşte dacă FOXPRO să afişeze sau nu rezultatul execuŃiei unor comenzi, în
bara de stare a mediului de programare. Astfel, unele comenzi de procesare a datelor
au ca efect generarea unor mesaje despre rezultatul lor, care vor fi tipărite în bara de
stare a mediului: APPEND FROM, AVERAGE, CALCULATE, COPY TO, COUNT,
DELETE, INDEX, PACK, REPLACE, SORT, SUM.
• ON : Activează apariŃia acestor mesaje.
• OFF : Dezactivează apariŃia acestor mesaje, care nu mai sunt trimise în bara de
stare.
260 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
6.6.31. AplicaŃii practice
EXEMPLUL 1:
CreaŃi o bază de date în care să înregistraŃi datele din triajul unui spital, şi anume:
- numele pacienŃilor
- vârsta pacienŃilor
- sexul
- domiciliul (rural sau urban)
- judeŃul de unde provin
- afecŃiuni anterioare
- diagnosticul la internare
- data internării
- numărul de zile de spitalizare
- numărul de zile de concediu medical acordate.
DescrieŃi structura bazei de date şi înregistraŃi 10 pacienŃi.
Apoi răspundeŃi la următoarele întrebări (scrieŃi comenzile FOX necesare):
1. ListaŃi numele, vârsta şi diagnosticul la internare pentru toŃi pacienŃii din baza de
date.
2. ListaŃi numele şi numărul de zile de spitalizare pentru bărbaŃii proveniŃi din
mediu rural.
3. Câte internări au fost înregistrate de la începutul anului?
4. Câte femei peste 45 de ani au fost internate?
5. Care sunt diagnosticele de internare ale cardiacilor? Dar ale diabeticilor?
6. Cate este durata medie a spitalizărilor din acest an în general, şi apoi la
diabetici, respectiv la cardiaci?
7. Care este numărul minim, mediu şi maxim al zilelor de concediu medical
acordate la externare pentru toŃi pacienŃii? Dar pentru cardiaci?
8. RealizaŃi distribuŃia pacienŃilor internaŃi pe judeŃe – câŃi pacienŃi din fiecare judeŃ
sunt internaŃi.
9. AfişaŃi înregistrările în ordine alfabetică a numelor pacienŃilor.
10. AfişaŃi pacienŃii în ordine crescătoare a numărului de zile de spitalizare.
11. AfişaŃi pacienŃii în ordine descrescătoare a numărului de zile de concediu
medical acordate.
12. AfişaŃi numele şi diagnosticul la internare pentru înregistrarea nr. 3 şi
următoarele 3 înregistrări din baza de date.
13. ŞtergeŃi femeile peste 55 de ani din baza de date.
14. CopiaŃi pacienŃii din judeŃul Vaslui într-o nouă bază de date, cu numele TEST1.
15. AdăugaŃi în baza de date TEST1 şi pacienŃii din judeŃul Suceava, cu domiciliul
în mediu rural.

REZOLVARE:
Sugerăm următoarea structură a bazei de date TRIAJ.DBF:
NUME C 25
VARSTA N 2
SEX C 1 (M – masculin, F – feminin) sau se poate codifica Numeric
– 1 : 1 – masculin, 2 – feminin
DOMICILIU C 1 (U – urban, R – rural) sau se poate codifica Numeric – 1:
Structuri de date. Organizarea datelor. Baze de date. FOXPRO 261
1 – urban, 2 - rural
JUDET C 2 Se pun indicativele automobilistice ale fiecărui judeŃ
AF_ANT C 30
DG_INT C 30
DATA_I D 8 Dată calendaristică
NR_SPIT N 3
NR_CM N 3

Comenzile FOXPRO prin care se răspunde la întrebări vor fi:


1. LIST NUME, VARSTA, DG_INT
sau, echivalent,
DISP ALL NUME, VARSTA, DG_INT
2. LIST NUME, NR_SPIT FOR SEX = ‘M’ AND DOMICILIU = ‘R’
sau, pentru codificare numerica:
LIST NUME, NR_SPIT FOR SEX = 1 AND DOMICILIU = 2
3. COUNT FOR YEAR(DATA_I) = 2000 TO X
?X
4. COUNT FOR SEX = ‘F’ AND VARSTA >= 45 TO X
?X
sau, pentru codificare numerica:
COUNT FOR SEX = 2 AND VARSTA >= 45 TO X
?X
5. LIST DG_INT FOR ‘CARDIAC’ $ AF_ANT
LIST DG_INT FOR ‘DIABET’ $ AF_ANT
6. CALCULATE AVG(NR_SPIT) FOR YEAR(DATA_I) = 2000
CALCULATE AVG(NR_SPIT) FOR YEAR(DATA_I) = 2000 AND ‘CARDIAC’ $
AF_ANT
CALCULATE AVG(NR_SPIT) FOR YEAR(DATA_I) = 2000 AND ‘DIABET’ $ AF_ANT
7. CALCULATE MIN(NR_CM)
CALCULATE MAX(NR_CM)
CALCULATE AVG(NR_CM)
CALCULATE MIN(NR_CM) FOR ‘CARDIAC’ $ AF_ANT
CALCULATE MAX(NR_CM) FOR ‘CARDIAC’ $ AF_ANT
CALCULATE AVG(NR_CM) FOR ‘CARDIAC’ $ AF_ANT
8. Mai întâi, se determină lista tuturor judeŃelor din baza de date. Pentru a afişa toate
judeŃele, dar repetate numai o singură dată, baza de date trebuie indexată după câmpul
JUDET, cu parametrul UNIQUE:
INDEX ON JUDET TO ID1 UNIQUE
LIST JUDET
(şi se notează valorile obŃinute; presupunem că se găseşte IS, VS, SV, BC, NT)
CLOSE INDEXES
COUNT FOR JUDET= ‘IS’ TO V1
COUNT FOR JUDET= ‘VS’ TO V2
COUNT FOR JUDET= ‘SV’ TO V3
COUNT FOR JUDET= ‘BC’ TO V4
COUNT FOR JUDET= ‘NT’ TO V5
262 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
? V1, V2, V3, V4, V5
9. INDEX ON NUME TO ID1
DISP ALL NUME, NR_SPIT, NR_CM
10. INDEX ON NR_SPIT TO ID2
DISP ALL NUME, NR_SPIT, NR_CM
11. INDEX ON −NR_CM TO ID2
DISP ALL NUME, NR_SPIT, NR_CM
12. GO 3
DISP NUME, DG_INT
DISP NEXT 4 NUME, DG_INT
13. DELETE FOR SEX=’F’ AND VARSTA > 55
PACK
14. COPY TO D:\TEST1 FOR JUDET=’VS’
USE D:\TEST1
DISP ALL
15. USE D:\TEST1
APPEND FROM D:\TRIAJ FOR JUDET=’SV’ AND DOMICILIU=’R’

EXEMPLUL 2:
CreaŃi o bază de date despre activitatea unei săli de operaŃii, care să conŃină
următoarele informaŃii:
- Codul operaŃiei (un număr de ordine al acesteia)
- Data la care este programată operaŃia
- Durata operaŃiei (în minute)
- Numele pacientului operat
- Vârsta pacientului operat
- Sexul pacientului operat
- Diagnosticul pacientului operat
- Numele medicului care operează.
DescrieŃi structura bazei de date şi înregistraŃi 10 operaŃii.
Apoi răspundeŃi la următoarele întrebări (scrieŃi comenzile FOX necesare):
1. Câte operaŃii au fost programate în luna aprilie?
2. Care a fost durata medie a operaŃiilor de apendicită? Care a fost cea mai lungă
operaŃie de apendicită? Dar cea mai scurtă?
3. Cine operează mâine? Care sunt diagnosticele pacienŃilor care vor fi operaŃi?
4. Care este cel mai tânăr / bătrân pacient operat de la începutul anului? Care este
diagnosticul său?
5. Câte femei au fost operate de la începutul anului? Care a fost diagnosticul lor?
6. CâŃi pacienŃi a operat medicul X?
7. AfişaŃi înregistrările în ordine alfabetică a numelor medicilor care operează.
8. AfişaŃi înregistrările în ordine crescătoare a vârstei pacienŃilor operaŃi.
9. AfişaŃi înregistrările în ordine descrescătoare a duratei operaŃiilor.
10. AfişaŃi numele şi diagnosticul pacientului pentru înregistrarea nr. 3 şi
următoarele 2 înregistrări.
11. ŞtergeŃi femeile peste 55 de ani care au fost operate.
12. CopiaŃi bărbaŃii operaŃi de ulcer într-o nouă bază de date, cu numele TEST1.
13. AdăugaŃi apoi în baza de date TEST1 şi bărbaŃii operaŃi de apendicită.
Structuri de date. Organizarea datelor. Baze de date. FOXPRO 263
14. ListaŃi structura bazei de date TEST1.
15. CreaŃi o nouă bază de date, cu numele TEST2 şi cu o structură identică cu a
bazei de date TEST1.

REZOLVARE:
Sugerăm următoarea structură a bazei de date SALAOP.DBF:
CODOP N 3
DATAOP D 8 Dată calendaristică
DURATA N 3 (În minute)
NUME_P C 25
VARSTA_P N 2
SEX_P C 1 (M – masculin, F – feminin) sau se poate codifica
Numeric – 1 : 1 – masculin, 2 – feminin
DIAGN C 30
NUME_M N 25

Comenzile FOXPRO prin care se răspunde la întrebări vor fi:


1. COUNT FOR MONTH(DATAOP) = 4 TO X
?X
2. CALCULATE AVG(DURATA) FOR DIAGN = ‘APENDICITA’
CALCULATE MIN(DURATA) FOR DIAGN = ‘APENDICITA’
CALCULATE MAX(DURATA) FOR DIAGN = ‘APENDICITA’
3. LIST NUME_M FOR DAY(DATAOP) = 6 AND MONTH(DATAOP) = 5 AND
YEAR(DATAOP) = 2000
LIST DIAGN FOR DAY(DATAOP) = 6 AND MONTH(DATAOP) = 5 AND
YEAR(DATAOP) = 2000
4. CALCULATE MIN(VARSTA_P) FOR YEAR(DATAOP) = 2000 TO X
DISP NUME_P, DIAGN FOR VARSTA_P = X
CALCULATE MAX(VARSTA_P) FOR YEAR(DATAOP) = 2000 TO Y
DISP NUME_P, DIAGN FOR VARSTA_P = Y
5. COUNT FOR SEX_P=’F’ AND YEAR(DATAOP) = 2000 TO X
?X
LIST DIAGN FOR SEX_P=’F’ AND YEAR(DATAOP) = 2000
sau, pentru codificare numerica:
COUNT FOR SEX_P=2 AND YEAR(DATAOP) = 2000 TO X
?X
LIST DIAGN FOR SEX_P=2 AND YEAR(DATAOP) = 2000
6. COUNT FOR NUME_M = ‘POPESCU’ TO X
?X
7. INDEX ON NUME_M TO ID1
DISP ALL NUME_P, VARSTA_P, DURATA, NUME_M
8. INDEX ON VARSTA_P TO ID2
DISP ALL NUME_P, VARSTA_P, DURATA, NUME_M
9. INDEX ON – DURATA TO ID3
DISP ALL NUME_P, VARSTA_P, DURATA, NUME_M
10. GO 3
264 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
DISP NUME_P, DIAGN
DISP NEXT 3 NUME_P, DIAGN
11. DELETE FOR SEX_P=’F’ AND VARSTA_P >= 55
PACK
12. COPY TO D:\TEST1 FOR SEX_P=’M’ AND ‘ULCER’ $ DIAGN
USE D:\TEST1
DISP ALL
13. USE D:\TEST1
APPEND FROM D:\SALAOP FOR SEX_P = ‘M’ AND ‘APENDICITA’ $ DIAGN
14. LIST STRU
15. COPY STRU TO D:\TEST2
USE D:\TEST2
LIST STRU

EXEMPLUL 3:
CreaŃi o bază de date în care să înregistraŃi medicamentele consumate în farmacia unui
spital, pe următoarea structură:
- numele medicamentului
- firma producătoare
- substanŃa activă din fiecare medicament
- tipul medicamentului (A – antibiotice, C – tonice cardiace, N – anestezice, G –
analgezice, V – vaso-dilatatoare, H – protectoare hepatice, etc.)
- data expirării medicamentului
- preŃul medicamentului
- contraindicaŃiile medicamentului respectiv
- cantitatea existentă în stoc.
DescrieŃi structura bazei de date şi înregistraŃi 10 medicamente.
Apoi răspundeŃi la următoarele întrebări (scrieŃi comenzile FOX necesare):
1. AfişaŃi medicamentele produse de firma X.
2. Care sunt firmele producătoare de antibiotic bazat pe substanŃa activă X?
3. Care sunt contraindicaŃiile tonicelor cardiace produse de firma Z?
4. Câte anestezice sunt înregistrate în farmacie? Dar analgezice?
5. Care sunt medicamentele expirate existente în stoc?
6. Care este cel mai ieftin antibiotic? Dar cel mai scump? Care este preŃul mediu al
antibioticelor?
7. ListaŃi contraindicaŃiile medicamentelor bazate pe substanŃa activă A.
8. ListaŃi medicamentele în ordine alfabetică.
9. ListaŃi medicamentele în ordine crescătoare a preŃului lor.
10. ListaŃi medicamentele în ordine descrescătoare a cantităŃii existente în stoc.
11. ŞtergeŃi medicamentele care s-au terminat – cantitate existentă în stoc 0.
12. ListaŃi preŃul, cantitatea şi contraindicaŃiile pentru medicamentul nr. 4 şi
următoarele 3 medicamente.
13. AfişaŃi ultimul medicament din baza de date.
14. CopiaŃi într-o nouă bază de date cu numele TEST1 medicamentele mai scumpe
de 300 000 lei bucata.
Structuri de date. Organizarea datelor. Baze de date. FOXPRO 265
15. Câte înregistrări conŃine noua bază de date? Care este preŃul mediu al
medicamentelor existente aici? Care este tipul medicamentului, firma
producătoare şi substanŃa activă corespunzătoare?

REZOLVARE:
Sugerăm următoarea structură a bazei de date FARM.DBF:
NUMEM C 30
PROD C 30 Firma producătoare
SUBSTA C 30 SubstanŃa activă
TIP C 25 Tipul medicamentului – se codifică: A – antibiotic, C –
tonic cardiac, N – anestezic, G – analgezic, V – vaso-
dilatator, H – protector hepatic, etc.)
DATA_EXP D 2
PRET N 7 PreŃul medicamentului
CONTRAIND C 30 ContraindicaŃii
CANTIT N 25

Comenzile FOXPRO prin care se răspunde la întrebări vor fi:


1. LIST FOR PROD=’X’
2. LIST PROD FOR TIP=’A’ AND SUBSTA=’X’
3. LIST CONTRAIND FOR TIP=’C’ AND PROD=’Z’
4. COUNT FOR TIP=’N’ TO X
COUNT FOR TIP=’G’ TO Y
? X, Y
5. LIST NUMEM FOR YEAR(DATA_EXP) < YEAR(DATE()) OR (YEAR(DATA_EXP) =
YEAR(DATE()) AND MONTH(DATA_EXP) < MONTH(DATE()) ) OR
(YEAR(DATA_EXP) = YEAR(DATE()) AND MONTH(DATA_EXP) = MONTH(DATE())
AND DAY(DATA_EXP) < DAY(DATE()) )
6. CALC MIN(PRET) FOR TIP=’A’ TO X
LIST NUMEM FOR PRET=X
CALC MAX(PRET) FOR TIP=’A’ TO Y
LIST NUMEM FOR PRET=Y
CALC AVG(PRET) TO Z
?Z
7. LIST CONTRAIND FOR SUBSTA=’A’
8. INDEX ON NUMEM TO ID1
LIST NUMEM, PRET, CANTIT
9. INDEX ON PRET TO ID2
LIST NUMEM, PRET, CANTIT
10. INDEX ON – CANTIT TO ID3
LIST NUMEM, PRET, CANTIT
11. DELETE FOR CANTIT=0
PACK
12. GO 4
DISP PRET, CANTIT, CONTRAIND
DISP NEXT 4 PRET, CANTIT, CONTRAIND
266 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
13. GO BOTTOM
DISP
14. COPY TO D:\TEST1 FOR PRET > 300 000
USE D:\TEST1
DISP ALL
15. USE D:\TEST1
COUNT TO X
?X
CALCULATE AVG(PRET) TO X
LIST TIP, PROD, SUBSTA

EXEMPLUL 4:
CreaŃi o bază de date în care să înregistraŃi date despre activitatea unui laborator
biochimic, şi anume:
- numele analizei realizate
- valoarea găsită pentru acea analiză
- tipul analizei (B – analiză biochimică, H – analiză hepatică, S – analiză
sanguină)
- data la care s-a efectuat analiza
- numele pacientului pentru care s-a efectuat analiza
- vârsta pacientului pentru care s-a efectuat analiza
- domiciliul pacientului pentru care s-a efectuat analiza (R – rural sau U – urban)
- numele medicului care a semnat buletinul de analiză
DescrieŃi structura bazei de date şi înregistraŃi 10 analize.
Apoi răspundeŃi la următoarele întrebări (scrieŃi comenzile FOX necesare):
1. Care sunt tipurile de analize efectuate în laborator?
2. ListaŃi numele şi valorile obŃinute pentru analizele efectuate în luna martie, anul
curent.
3. Câte determinări de probe hepatice s-au efectuat luna trecută?
4. Care este media valorilor analizelor de glicemie şi VSH? Care sunt valorile
maxime şi minime înregistrate?
5. ListaŃi numele, tipul şi valoarea analizelor efectuate pentru pacientul X.
6. Câte analize s-au făcut pentru pacienŃi din mediul rural? Dar din mediul urban?
7. ListaŃi înregistrările în ordine alfabetică a numelor medicilor care au semnat
buletinele de analiză.
8. ListaŃi înregistrările în ordine alfabetică a numelor pacienŃilor.
9. CopiaŃi analizele de VSH într-o nouă bază de date cu numele TEST1.
10. Câte înregistrări sunt în baza TEST1? ListaŃi înregistrările în ordine crescătoare
a valorii analizelor, şi apoi în ordine descrescătoare a aceloraşi valori.
11. ReveniŃi în baza de date iniŃială şi ştergeŃi analizele corespunzătoare pacientului
Z. Cum le-aŃi fi putut recupera?
12. ListaŃi prima înregistrare din baza de date.
13. Ce medici au semnat analizele biochimice?
14. Care este vârsta medie a pacienŃilor pentru care s-au efectuat analize hepatice?
Dar analize biochimice?
15. Ce tipuri de analize s-au efectuat în lunile de iarnă?
Structuri de date. Organizarea datelor. Baze de date. FOXPRO 267
REZOLVARE:
Sugerăm următoarea structură a bazei de date LABCH.DBF:
ANALIZA C 30
VALOARE N 8 Firma producătoare
TIP C 1 Tipul analizei – se codifică: B – analiză biochimică, H –
analiză hepatică, S – analiză sanguină, etc.)
DATA D 8
NUME_P C 25
VARSTA_P N 2
DOM_P C 1 (U – urban, R – rural) sau se poate codifica Numeric – 1:
1 – urban, 2 – rural
NUME_M C 25

Comenzile FOXPRO prin care se răspunde la întrebări vor fi:


1. LIST TIP
2. LIST ANALIZA, VALOARE FOR MONTH(DATA) = 3 AND YEAR(DATA) = 2000
3. COUNT FOR TIP = ‘H’ AND MONTH(DATA) = 5 AND YEAR(DATA) = 2000
4. CALCULATE AVG(VALOARE) FOR ANALIZA=’GLICEMIE’
CALCULATE AVG(VALOARE) FOR ANALIZA=’VSH’
CALCULATE MIN(VALOARE) FOR ANALIZA=’GLICEMIE’
CALCULATE MIN(VALOARE) FOR ANALIZA=’VSH’
CALCULATE MAX(VALOARE) FOR ANALIZA=’GLICEMIE’
CALCULATE MAX(VALOARE) FOR ANALIZA=’VSH’
5. LIST ANALIZA, TIP, VALOARE FOR NUME_P=’POPESCU’
6. COUNT FOR DOM_P=’R’ TO X
COUNT FOR DOM_P=’U’ TO Y
? X, Y
sau, pentru codificare numerică:
COUNT FOR DOM_P=2 TO X
COUNT FOR DOM_P=1 TO Y
? X, Y
7. INDEX ON NUME_M TO ID1
LIST ANALIZA, NUME_P, NUME_M
8. INDEX ON NUME_P TO ID2
LIST ANALIZA, NUME_P, NUME_M
9. COPY TO D:\TEST1 FOR ANALIZA=’VSH’
USE D:\TEST1
DISP ALL
10. COUNT TO X
?X
INDEX ON VALOARE TO ID3
DISP ALL ANALIZA, VALOARE
INDEX ON –VALOARE TO ID3
DISP ALL ANALIZA, VALOARE
11. USE D:\LABCH
DELETE FOR NUME_P=’POPESCU’
268 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
PACK
(pentru recuperare, înainte de a folosi PACK, se poate da comanda:
RECALL FOR NUME_P=’POPESCU’
12. GO TOP
DISP
13. LIST NUME_M FOR TIP=’B’
14. CALCULATE AVG(VARSTA_P) FOR TIP=’H’
CALCULATE AVG(VARSTA_P) FOR TIP=’B’
15. LIST TIP FOR MONTH(DATA)=12 OR MONTH(DATA)=1 OR MONTH(DATA)=2

EXEMPLUL 5:
CreaŃi o bază de date în care să înregistraŃi informaŃii despre analizele de sânge ale
unui pacient, şi anume:
- numele pacientului
- vârsta pacientului
- domiciliul pacientului
- grupa de sânge
- VSH
- Hematii
- Leucocite
- Glicemie
- Colesterol
- RH (pozitiv sau negativ)
DescrieŃi structura bazei de date şi înregistraŃi 10 pacienŃi.
Apoi răspundeŃi la următoarele întrebări (scrieŃi comenzile FOX necesare):
1. DistribuŃia pe grupe de vârstă a pacienŃilor (câŃi pacienŃi au vârsta între 0 – 15
ani, 16 – 25 ani, 26 – 40 ani, peste 40 ani).
2. DistribuŃia pe domicilii a pacienŃilor (câŃi sunt din mediu rural şi câŃi sunt din
mediu urban).
3. Care este valoarea minimă, medie şi maximă a glicemiei pentru pacienŃii din
mediul rural? Dar din mediul urban? Aceeaşi problemă pentru colesterol.
4. CâŃi pacienŃi au RH-ul pozitiv? Dar negativ?
5. AfişaŃi valorile VSH, hematii şi leucocite pentru pacienŃii peste 40 de ani, având
grupa de sânge AB.
6. ListaŃi grupa de sânge şi valoarea RH pentru prima înregistrare din baza de
date şi pentru următoarele 4 înregistrări.
7. ŞtergeŃi pacienŃii cu glicemia mai mare decât 13 şi RH negativ.
8. AfişaŃi pacienŃii în ordine alfabetică a numelor lor.
9. AfişaŃi pacienŃii în ordine crescătoare a vârstei.
10. AfişaŃi pacienŃii în ordine descrescătoare a valorilor colesterolului.
11. IntroduceŃi un nou câmp în baza de date, numit ANEMIE, în care să puneŃi
valorile:
0 – dacă pacientul nu suferă de anemie, adică valoarea din câmpul
HEMATII este mai mare de 8.000.000
1 – dacă pacientul este suspect de anemie, adică valoarea din câmpul
HEMATII este mai mică de 8.000.000
Structuri de date. Organizarea datelor. Baze de date. FOXPRO 269
12. CopiaŃi pacienŃii care suferă de anemie într-o nouă bază de date, cu numele
TEST 1. Câte înregistrări conŃine această bază de date? Care este valoarea
medie a numărului de hematii din această bază de date?

REZOLVARE:
Sugerăm următoarea structură a bazei de date ANALIZE.DBF:
NUME C 30
VARSTA N 2
DOMICILIU C 1 (U – urban, R – rural) sau se poate codifica Numeric – 1:
1 – urban, 2 – rural
GRSANG C 2 Se codifică prin valorile: 0, A, B, AB
VSH N 5
HEMATII N 8
LEUCOCITE N 7
GLICEMIE N 4
COLEST N 4
RH L 1 Poate fi pozitiv sau negativ: se codifica prin valorile: .T.
pentru pozitiv, .F. pentru negativ. Sau se poate codifica
Numeric – 1: 1 – pozitiv, 0 – negativ.

Comenzile FOXPRO prin care se răspunde la întrebări vor fi:


1. COUNT FOR VARSTA <= 15 TO X1
COUNT FOR VARSTA > 15 AND VARSTA <=25 TO X2
COUNT FOR VARSTA > 25 AND VARSTA <=40 TO X3
COUNT FOR VARSTA > 40 TO X4
? X1, X2, X3, X4
2. COUNT FOR DOMICILIU =’R’ TO X1
COUNT FOR DOMICILIU=’U’ TO X2
? X1, X2
sau, pentru codificare numerică:
COUNT FOR DOMICILIU =1 TO X1
COUNT FOR DOMICILIU=2 TO X2
? X1, X2
3. CALCULATE MIN(GLICEMIE), MAX(GLICEMIE), AVG(GLICEMIE) FOR
DOMICILIU=’R’
CALCULATE MIN(GLICEMIE), MAX(GLICEMIE), AVG(GLICEMIE) FOR
DOMICILIU=’U’
CALCULATE MIN(COLESTEROL), MAX(COLESTEROL), AVG(COLESTEROL)
FOR DOMICILIU=’R’
CALCULATE MIN(COLESTEROL), MAX(COLESTEROL), AVG(COLESTEROL)
FOR DOMICILIU=’U’
4. COUNT FOR RH=.T. TO X1
? X1
COUNT FOR RH=.F. TO X2
? X2
sau, pentru codificare numerică:
270 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
COUNT FOR RH = 1 TO X1
? X1
COUNT FOR RH = 0 TO X2
? X2
5. LIST VSH, HEMATII, LEUCOCITE FOR VARSTA > 40 AND GRSANG=’AB’
6. GO TOP
DISP GRSANG, RH
DISP NEXT 5 GRSANG, RH
7. DELETE FOR GLICEMIE > 13 AND RH=.F.
PACK
sau, pentru codificare numerică:
DELETE FOR GLICEMIE > 13 AND RH = 0
PACK
8. INDEX ON NUME TO ID1
DISP ALL NUME, VARSTA, COLESTEROL
9. INDEX ON VARSTA TO ID2
DISP ALL NUME, VARSTA, COLESTEROL
10. INDEX ON – COLESTEROL TO ID1
DISP ALL NUME, VARSTA, COLESTEROL
11. MODI STRU
şi se inserează (folosind butonul ”Insert”, un nou câmp:
ANEMIE – Numeric, 1)
Se completează câmpul ANEMIE cu valorile corecte, folosind comenzile:
REPLACE ANEMIE WITH 0 FOR HEMATII > 800 000
REPLACE ANEMIE WITH 1 FOR HEMATII < 800 000
12. COPY TO D:\TEST1 FOR ANEMIE=1
USE D:\TEST1
COUNT TO X
?X
CALCULATE AVG(HEMATII)
Sistemul informatic de spital. Descriere, exemplificare 271

Sistemul informatic. Sistem informatic de clinica. 7


Descriere, exemplificare

7.1. Domeniile de aplicare a sistemelor informatice


Sistemele informatice elaborate sau perfecŃionate pot acoperi, integral sau parŃial
următoarele domenii de aplicaŃii informatice sau domenii de utilizare a tehnicii de calcul:
1. Informatizarea proiectării şi a lucrărilor tehnico-inginereşti;
2. Robotică industrială;
3. Supravegherea şi comanda (controlul) activităŃilor şi proceselor;
4. Informatizarea şi controlul activităŃilor medicale şi de producŃie;
5. Informatizarea activităŃilor de conducere şi asistarea deciziei (planificare,
coordonare, urmărirea consumuriloe şi cheltuielilor, control şi asistarea decizie);
6. Prelucrarea informaŃiei de orice tip (medicală, economică, de producŃie);
7. Automatizarea activităŃilor de birou, administrative şi financiar-contabile;
8. Informatizarea cercetării ştiinŃifice (modelare, experimentare / simulare,
prelucrare date experimentale, analiză, evaluare);
9. Prelucrarea informaŃiei tehnico – ştiinŃifice;
10. Informatizarea documentării şi servicii publice de informare;
11. Informatizarea învăŃământului;
12. Informatizarea sistemului de sănătate;
- Informatizarea actului medical şi al deciziei medicale;
- Informatizarea explorărilor medicale;
- Informatizarea metodei şi tehnicilor moderne de cercetare medicală;
- Urmărirea pacienŃilor;
- EvidenŃa medicamentelor, costurilor / medicament şi costurilor / pacient;
13. Alte domenii.
Această enumerare a domeniilor de utilizare a tehnicii de calcul / aplicaŃii informatice
nu poate induce o clasificare similară a sistemelor informatice ataşate diferitelor sisteme
obiect din următoarele considerente:
- eterogenitatea aplicaŃiilor informatice este foarte mare la nivelul sistemelor pentru
unităŃi economice de bază (întreprinderi, instituŃii) unde pot fi întâlnite practic toate
domeniile de aplicaŃii enumerate;
- la nivelul sistemelor informatice pentru organizaŃii cu structură de grup, de ramură
şi funcŃionale vor predomina aplicaŃii de tipul (5), (6), (7), fără a fi exclusă posibilitatea
272 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
înglobării şi a altor domenii de aplicaŃii pentru comanda, controlul şi reglarea proceselor
la nivelul macro.
În realizarea sistemelor informatice, având în vedere complexitatea acestui proces
cât şi cantitatea şi calitatea resurselor implicate pot fi aplicate diferite strategii.
ExperienŃa acumulată pe plan naŃional şi mondial a confirmat viabilitatea dezvoltării
evolutive conform căreia sistemul se dezvoltă în stadii (versiuni) succesive pe măsura
identificării cerinŃelor reale ale utilizatorului cât şi pe măsura dezvoltării bazei tehnico –
materiale necesare exploatării şi întreŃinerii sistemului. Dezvoltarea evolutivă prezintă
următoarele avantaje principale:
- dezvoltarea treptată a sistemului – atât sub aspectul domeniilor de aplicaŃii
acoperite cât şi al soluŃiilor tehnice utilizate – se realizează în mod ”natural” în corelaŃie
cu evoluŃia cerinŃelor utilizatorului şi ale organizaŃiei pentru care se realizează cât şi cu
evoluŃia tehnologiilor informatice;
- necesitatea fiecărei versiuni poate fi mai bine analizată şi evaluată, din punct de
vedere al efectelor scontate, atât de către utilizator cât şi de către proiectant, pe baza
rezultatelor obŃinute în stadiile precedente;
- utilizatorul se familiarizează mai uşor cu implicaŃiile survenite prin introducerea
prelucrării automate a datelor şi poate beneficia mai rapid de primele rezultate; rolul său
participativ – activ creşte odată cu dezvoltarea sistemului;
- echipa / echipele de proiectare se acomodează pas cu pas cu problematica
cerinŃelor beneficiarului şi ale instituŃiei utilizatoare;
- alocarea de resurse umane şi financiare pentru realizarea şi punerea în funcŃiune a
sistemului se face treptat, pe măsura recuperării cheltuielilor făcute pentru stadiile
precedente;
- se reduce riscul proiectării până la detalii de execuŃie a unui sistem de mare
anvergură care să se dovedească neoperaŃional la punerea în funcŃiune.
Dezvoltarea evolutivă a sistemelor informatice se aplică tuturor claselor de sisteme.
Trecerea de la un stadiu evolutiv la altul se realizează prin îndeplinirea simultană a
următoarelor condiŃii:
- Extinderea ariei de cuprindere a sistemului, prin abordarea de noi domenii de
aplicaŃii;
- ÎmbunătăŃirea soluŃiilor tehnice de realizare, prin creşterea gradului de integrare al
aplicaŃiilor componente cu alte sisteme informatice cât şi îmbunătăŃirea
performanŃelor realizate (reducerea timpilor de răspuns, creşterea fiabilităŃii,
apropierea de utilizatorul final, creşterea indicilor de utilizare a capacităŃii de calcul
şi a disponibilităŃii etc.);
- Justificarea economică a dezvoltării sistemului în conformitate cu legislaŃia şi
normativele în vigoare prin recuperarea rapidă a cheltuielilor de proiectare şi punere
în funcŃiune pe baza efectelor economice scontate a se obŃine (îmbunătăŃirea
asistenŃei medicale, a cercetării medicale, a actului şi deciziei medicale, creşterea
productivităŃii muncii, reducerea consumurilor de materii prime, materiale şi energie,
ridicarea nivelului tehnic şi calitativ al produselor, sporirea exportului, creşterea
beneficiilor şi a rentabilităŃii, reducerea absolută şi relativă de personal etc.).
Definirea ariei de cuprindere a sistemelor informatice pe stadii, având în vedere
diversitatea de alternative posibile în raport cu specificul activităŃii diferitelor unităŃii
economice revine ca sarcină organelor titulare ale sistemelor informatice de ramură,
funcŃionale şi teritoriale cu respectarea priorităŃilor menŃionate.
Sistemul informatic de spital. Descriere, exemplificare 273
În ceea ce priveşte evoluŃia soluŃiilor tehnice utilizate în proiectarea şi funcŃionarea
sistemelor informatice, se vor avea în vedere următoarele grupe de criterii, pe baza
cărora se poate trece de la un stadiu inferior la unul superior:
1. Modul de organizare a datelor:
1.1 – SI cu fişiere independente;
1.2 – SI cu fişiere integrate, gestionate în concept de bază de date (fără
utilizarea unui SGBD);
1.3 – SI cu bază de date centrală (cu utilizarea unui SGBD generalizat sau
specializat);
1.4 – SI cu bază de date / fişiere distribuite;
2. Gradul de interconectare:
2.1 – SI cu aplicaŃii independente;
2.2 – SI cu aplicaŃii care comunică prin transmisii de date off – line;
2.3 – SI cu aplicaŃii care comunică prin transmisii de date on – line;
2.4 – SI care lucrează pe structuri de date comune;
3. Gradul de distribuire:
3.1 – SI centralizate fără teleprelucrare;
3.2 – SI centralizate cu teleprelucrare;
3.3 – SI cu distribuire parŃială;
3.4 – SI cu distribuire totală.
Atributele enumerate mai sus se iau în considerare în mod separat, suma lor
constituind caracteristica tehnică a sistemului dintr-un anumit stadiu. Modificarea unui
singur atribut este suficientă pentru a se considera trecerea la un stadiu superior.

7.2. Etapele de realizare a sistemelor informatice


Ciclul de viaŃă a unui sistem informatic este reprezentat în figura 7.1.
În tabelul 7.1. se prezintă etapele ciclului de viaŃă al unui sistem informatic şi
documentaŃiile elaborate pe parcursul şi / sau la sfârşitul etapelor respective, cu
următoarele observaŃii:
- În funcŃie de natura domeniilor de aplicaŃii acoperite şi de complexitatea sistemului
realizat se pot comasa etape şi documentaŃii.
- Pentru înlănŃuirea în timp a etapelor se pot aplica următoarele strategii:
- strategia clasică;
- strategia prototipizării.
- În privinŃa documentaŃiei se fac următoarele precizări:
- Delimitarea “documentaŃiei de lucru“ / “documentaŃiei de avizare“ se lasă la
latitudinea proiectantului în colaborare cu beneficiarul lucrării cu menŃiunea că
stabilirea punctelor de control se face din prima etapă, respectiv prin tema de
realizare;
- Se consideră obligatorie elaborarea manualelor sistemului şi a documentaŃiei de
întreŃinere;
- În elaborarea documentaŃiei se vor utiliza formularele tipizate.
274 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ

Identificare cerinŃe sistem

Specificare cerinŃe sistem


Proiectare sistem

Specificare cerinŃe Specificare cerinŃe Specificare cerinŃe Specificare cerinŃe


hardware software de bază software aplicativ personal
/ organizare

Elaborare Proiectare
specificaŃie de proceduri manuale
definire

Elaborare
Procurare şi instalare specificaŃie de
hard +soft realizare Realizare
proceduri manuale

Elaborare
programe

Integrare şi testare aplicaŃie


(componentă)

Integrare şi testare sistem

Punere în funcŃiune /
experimentare şi acceptare aplicaŃie

Punere în funcŃiune /
experimentare şi acceptare sistem

Exploatare şi întreŃinere
(aplicaŃii/ compartimente)

Exploatare şi întreŃinere

Figura 7.1. Ciclul de viaŃă al sistemului informatic


Sistemul informatic de spital. Descriere, exemplificare 275
Tabelul 7.1. Etapele ciclului de viaŃă a unui sistem informatic:
DENUMIRE OBIECTIVE, CONłINUT DOCUMENTAłII
ETAPÃ ELABORATE
- Analiza problemelor de soluŃionat; - Tema de realizare
ELABORARE - Identificarea cerinŃelor şi restricŃiilor - Raport de evaluare a
TEMÃ DE globale pentru realizarea sistemului; etapei/fazei
REALIZARE - Justificarea necesităŃii oportunităŃii şi
fezabilităŃii modelului funcŃional global
al noului sistem: comparaŃii de soluŃii;
- Control etapă.
- Specificarea cerinŃelor şi restricŃiilor - Proiect de ansamblu
PROIECTARE pentru proiectarea noului sistem; - SpecificaŃii de testare
DE ANSAMBLU - Modelare de ansamblu a noului pentru testul de integrare
sistem; sistem şi testul de sistem
- Estimarea necesarului de resurse - Raport de evaluare a
pentru realizarea şi punerea în etapei / fazei
funcŃiune a noului sistem;
- Planificarea realizării şi punerii în
funcŃiune a noului sistem;
- Planificarea testării;
- Controlul etapei.
- Analiza şi specificarea cerinŃelor de - Proiect de detaliu al
PROIECTARE detaliu; componentei funcŃionale
DE DETALIU - Proiectarea tehnică a componentei - SpecificaŃia de testare
funcŃionale; - Raport de evaluare a
- Planificarea realizării şi punerii în etapei / fazei
funcŃiune a componentei funcŃionale; - Planul de punere în
- Planificarea testării; funcŃiune
- Pregătirea testării;
- Controlul etapei.
- Proiectarea programelor; - SpecificaŃia de realizare
ELABORARE - Elaborarea şi testarea programelor; program
PROGRAME - Elaborarea documentaŃiei de - SpecificaŃii de testare
întreŃinere (programe şi date); - Raport de testare şi
- Pregătirea testării; listinguri martor
- Controlul etapei; - DocumentaŃia de
- Integrarea şi testarea componentei întreŃinere
funcŃionale; - Fişiere / Biblioteci cu
- Integrarea şi testarea sistemului; programe / Module
- Elaborarea documentaŃiei finale. testare.
- Planificarea punerii în funcŃiune a - DocumentaŃia de utilizare
INTEGRARE ŞI sistemului / componentelor lui – exploatare
TESTARE funcŃionale; - DocumentaŃia de
- Pregătirea recepŃiei; întreŃinere
- Controlul etapei. - Biblioteci cu
componentele software
276 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ

(format executabil)
- SpecificaŃii de testare -
Raport de testare şi
listinguri martor
- Programa şi metodica de
recepŃie
- Planul de punere în
funcŃiune
- Raport de evaluare a
etapei / fazei
- AcŃiuni pregătitoare în vederea - DocumentaŃia de utilizare
PUNEREA ÎN punerii în funcŃiune (instruire – exploatare (forma
FUNCłIUNE / personal, măsuri organizatorice şi finală)
EXPERIMENTARE tehnice); - DocumentaŃia de
ŞI ACCEPTARE - Punerea în funcŃiune / experimentare întreŃinere (forma finală);
SISTEM la unitatea beneficiară; - Biblioteci / Fişiere cu
- Efectuarea testării la nivelul testului componente software
de acceptanŃă / recepŃie; recepŃia
sistemului;
- Actualizarea documentaŃiei finale a
sistemului / componentelor
funcŃionale.
- FuncŃionarea curentă a sistemului la - DocumentaŃia de
EXPLOATARE ŞI parametrii proiectaŃi; utilizare - exploatare
ÎNTREłINERE - ÎntreŃinerea sistemului; (forma finală);
- Actualizare documentaŃie. - DocumentaŃia de
întreŃinere (forma finală)
- Biblioteci / Fişiere cu
componente software
- Actualizări ale
componentelor
- Actualizări în
documentaŃie
- Registrul modificărilor

7.3. Principii generale de realizare a produselor - program


În realizarea produselor – program vor fi respectate următoarele principii:
a) Fundamentarea realizării şi dezvoltării pe considerente tehnico – economice:
Aplicarea acestui principiu presupune: o analiză globală comparativă a produsului –
program cu produse similare existente, din punct de vedere al necesităŃii / utilităŃii şi al
Sistemul informatic de spital. Descriere, exemplificare 277
performanŃelor tehnice; evaluarea numărului de beneficiari potenŃiali, urmată de o
estimare a raportului cost / performanŃă.

b) Asigurarea calităŃii programelor şi a documentaŃiilor de utilizare – exploatare şi


întreŃinere:
În acest scop se vor defini din fazele iniŃiale – în mod diferenŃiat în funcŃie de tipul
produsului – caracteristicile de calitate pe care acesta trebuie să le îndeplinească, cât şi
metodele, tehnicile, instrumentele şi procedurile selectate pentru asigurarea şi controlul
acestor calităŃi. Se vor specifica totodată punctele de control obligatorii, pe parcursul
elaborării produsului cât şi procedura finală de omologare a acestuia.

c) Creşterea productivităŃii muncii în elaborarea produselor – program:


În acest scop se vor avea în vedere următorii factori:
- Reutilizări de soluŃii, pachete de programe;
- Ridicarea nivelului de calificare a personalului;
- Utilizarea unor metode, tehnici, instrumente şi standarde de programare adecvate;
- Aplicarea unor metode eficiente de organizare şi conducere a echipei.

Etapele de realizare şi documentaŃiile elaborate


Pe baza ciclului de viaŃă generic prezentat în Figura 7.1, în Tabelul 7.2 se prezintă
etapele ciclului de viaŃă a unui produs – program şi documentaŃiile elaborate la sfârşitul
etapelor respective, cu menŃiunea că pentru înlănŃuirea în timp a etapelor prezentate se pot
aplica următoarele strategii: strategia clasică, strategia prototipizării sau combinaŃii ale
acestora.

Tabelul 7.2. Etapele ciclului de viaŃă a unui produs – program:


DENUMIRE OBIECTIVE, DOCUMENTAłII
ETAPÃ CONłINUT ELABORATE
ELABORARE - Analiza şi identificarea cerinŃelor; - Tema de realizare
TEMA DE - Justificarea necesităŃii şi
REALIZARE oportunităŃii realizării produsului
– program;
- Specificarea cerinŃelor globale cu
privire la produsul – program;
- Controlul etapei.
PROIECTARE - Analiza şi specificarea cerinŃelor - SpecificaŃia de definire a
PRELIMINARÃ software; produsului – program /
- Proiectarea funcŃională a Proiectul logic
produsului;
- Planificarea testării;
- Controlul etapei.
PROIECTARE - Proiectarea tehnică a produsului - - SpecificaŃia de realizare
DETALIATÃ program; a produsului – program /
- Structurarea fizică a produsului- Proiect tehnic; SpecificaŃii
program şi definirea programelor; de testare pentru testul de
- Proiectarea tehnică a interferenŃelor integrare.
278 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ

şi colecŃiei date;
- Construirea procedurilor de
execuŃie;
- Proiectarea fluxului de control;
- Specificarea cerinŃelor şi restricŃiilor
tehnice de realizare;
- Pregătirea testelor;
- Controlul etapei.
ELABORARE - Proiectarea programelor; - SpecificaŃii de realizare
PROGRAME - Elaborarea şi testarea programelor; programe;
- Elaborarea documentaŃiei de - SpecificaŃii de testare;
întreŃinere (programe, date); - Raport de testare şi
- Pregătirea testării; listinguri martor;
- Controlul etapei. - DocumentaŃia de
întreŃinere;
- Fişiere / Biblioteci cu
programe;
INTEGRARE ŞI - Integrarea şi testarea progresivă a - DocumentaŃia de
TESTARE componentelor software ale utilizare-exploatare;
produsului-program; - Biblioteci cu
- Elaborarea documentaŃiei componente software;
produsului-program; - SpecificaŃii de testare;
- Pregătirea omologării produsului – - Raport de testare şi
program; listinguri martor;
- Controlul etapei. - Programa şi metodica
de omologare.
EXPERIMENTA - ActivităŃi pregătitoare în vederea - DocumentaŃia de
RE experimentării (instruirea întreŃinere;
ŞI personalului, măsuri - DocumentaŃia de
OMOLOGARE organizatorice); utilizare-exploatare;
- Instalarea produsului la utilizator; - Biblioteci cu
- Personalizarea documentaŃiei la componente software.
condiŃiile concrete de utilizare
conform normativului de
omologare a produselor –
program.
UTILIZARE ŞI - Utilizarea curentă a produsului – - Actualizări ale
ÎNTREłINERE program la parametrii proiectaŃi; componentelor
- ÎntreŃinerea produsului – program; software;
- Actualizarea documentaŃiei. - Actualizări în
documentaŃie;
- Registrul modificărilor.
Sistemul informatic de spital. Descriere, exemplificare 279

7.4. Strategii de realizare a produselor informatice


7.4.1. Strategia clasică
Strategia clasică de realizare a produselor informatice impune respectarea unor principii de
bază ca:
- delimitarea clară şi precisă a domeniului de aplicare a produsului informatic şi a
problemelor de soluŃionat;
- posibilitatea identificării şi specificării tuturor cerinŃelor informaŃionale de
performanŃă şi de calitate ale produsului informatic;
- existenŃa unei experienŃe, din partea proiectantului, în realizarea de produse
informatice similare atât în ceea ce priveşte cunoaşterea sistemului obiect cât şi
a soluŃiilor tehnice posibile de utilizat.
Procesul tehnologic de realizare a produselor informatice este structurat în următoarele
etape:
 Elaborare temă de realizare;
 Proiectare;
 Elaborare programe;
 Integrare şi testare.
În funcŃie de tipul şi de complexitatea produsului informatic, etapa de proiectare poate fi
privită ca o etapă unică sau ca două etape. Pentru sistemele informatice se efectuează mai
întâi o proiectare de ansamblu a întregului sistem urmată de o proiectare de detaliu, la
nivelul componentelor funcŃionale ale sistemului, al cărei obiectiv este evidenŃierea
arhitecturii funcŃionale a acestora şi modul de implementare atât pe suportul hardware –
software cât şi în mediul utilizator.
Pentru aplicaŃii informatice etapa de proiectare are aceleaşi obiective ca cea de
proiectare de detaliu a unei componente funcŃionale a unui sistem informatic. Pentru
produse – program se efectuează întâi o proiectare preliminară care pune în evidenŃă
arhitectura funcŃională a produsului şi apoi o proiectare de detaliu cu caracter tehnic prin
care se specifică modul de implementare pe suportul hardware – software a arhitecturii
funcŃionale.
Fiecare etapă are ca obiectiv realizarea unui produs, ale cărui structură şi conŃinut
sunt bine definite. Etapele se termină cu o fază de control care presupune verificarea şi
validarea produsului intermediar elaborat în cadrul ei. Eventualele modificări solicitate la
nivelul unei etape nu trebuie să afecteze decât, cel mult, produsele intermediare
elaborate în etapa anterioară.
Organizarea echipei de realizare presupune stabilirea de atribuŃii şi responsabilităŃi
clare pentru fiecare membru al echipei.
Implicarea utilizatorului în procesul tehnologic de realizare este mai mare la începutul
acestuia, în elaborarea temei de realizare şi a proiectului de ansamblu şi în etapele de
punere în funcŃiune / experimentare, recepŃie / omologare, exploatare / utilizare şi
întreŃinere şi aproape de loc în etapele de proiectare de detaliu, realizare programe şi
integrare şi testare.
RelaŃiile între utilizator şi elaboratorii produsului informatic au un pronunŃat caracter
oficial.
Prin utilizarea strategiei clasice produsul informatic poate fi realizat:
280 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
- integral, în sensul că sunt identificate şi specificate cerinŃele informaŃionale, de
performanŃă şi calitate la nivelul produsului informatic, se proiectează
arhitectura produsului informatic şi apoi toate componentele sale sunt elaborate şi
testate în paralel iar integrarea lor se face într-o singură etapă; etapele procesului
tehnologic cadru de realizare sunt parcurse secvenŃial, iar eventualele întoarceri se
fac numai la etapa anterioară;
- prin incrementare funcŃională, în sensul că se identifică şi specifică cerinŃele
informaŃionale, de performanŃă şi de calitate la nivelul produsului informatic, se
proiectează arhitectura produsului informatic, iar componentele sunt elaborate şi
testate gradat în timp, integrarea făcându-se treptat, pe măsură ce o nouă
componentă este finalizată. Produsul informatic este realizat astfel printr-un proces
tehnologic care presupune parcurgerea iterativă a etapelor de proiectare de detaliu,
realizare programe, integrare şi testare, cu eventuale reîntoarceri numai la etapa
anterioară.
Realizarea integrală a produsului informatic sau prin incrementare funcŃională se
face pe baza anumitor criterii, conform tabelului 7.3:

Tabelul 7.3: Criterii de realizare a unui produs informatic


Criterii de stabilire Realizare Realizare produs
a modului de realizare integrală informatic prin
a produsului informatic produs incrementare
informatic funcŃională
- Complexitate produs informatic mică / medie mare
- Dimensiune produs informatic mică /medie mare
- Număr personal de specialitate mare / mediu mediu / mic
- ExistenŃa / instalarea la utilizator a tuturor da nu / parŃial
echipamentelor din configuraŃia specificată
- Resursele umane ale utilizatorului pentru
preluarea în exploatare a produsului mari mici / medii
informatic
- ExistenŃa unor instrumente de asistare a
procesului de realizare da nu / în mică
măsură

După realizare, produsul informatic este pus în funcŃiune (integral sau componentă cu
componentă), experimentat, iar după acceptarea / omologarea lui intră în exploatare
curentă.
Utilizarea strategiei clasice pentru realizarea produselor informatice oferă o serie de
avantaje şi anume:
- planificarea şi urmărirea riguroasă a activităŃilor care trebuiesc executate pe
parcursul tehnologic de realizare şi a produselor intermediare care se elaborează;
- proiectarea completă şi consistentă a produsului informatic; specificaŃiile de definire
şi de realizare sunt riguros elaborate;
- integrarea uşoară a componentelor produsului informatic prin proiectarea riguroasă
a interfeŃelor atât interne cât şi cu mediul utilizator.
Aplicarea strategiei clasice implică şi o serie de dezavantaje, şi anume:
Sistemul informatic de spital. Descriere, exemplificare 281
- utilizatorul nu poate să evalueze concret facilităŃile oferite de produsul informatic
decât după realizarea şi testarea lui sau gradat pe măsura realizării unei
componente;
- proiectantul nu poate să determine concret performanŃele şi calităŃile produsului final
decât cel mai devreme în fazele de testare;
- efortul de întreŃinere a produselor informatice elaborate este relativ mare dat fiind
faptul că sunt puŃine cazurile în care utilizatorul poate formula de la început cerinŃe
complete;
- costurile de realizare a produselor informatice nu sunt foarte mari; costurile de
întreŃinere sunt însă mari datorită dificultăŃilor în depistarea timpurie a erorilor.
Avantajele şi dezavantajele pe care le oferă strategia clasică de abordare a
procesului de realizare a unui produs informatic oferă ele însele informaŃii utile pentru
alegerea sau nu a acestei strategii ca o abordare posibilă pentru realizarea unui produs
informatic concret.

7.4.2. Strategia prototipizării


Strategia prototipizării este o strategie de structurare a procesului de realizare a unui
produs informatic care presupune respectarea următoarelor principii:
- desfăşurarea procesului de realizare prin construirea unuia sau mai multor
prototipuri parŃiale, care sunt de fapt modele ale viitorului produs informatic, extinse
doar la un set semnificativ de funcŃiuni / facilităŃi ale acestuia; de obicei se iau în
consideraŃie funcŃiuni / facilităŃi critice, care se caracterizează prin aceea că dacă nu
sunt realizate corect afectează puternic funcŃionalitatea întregului produs informatic;
- realizarea prototipului produsului final în urma experimentării şi/sau dezvoltării
prototipurilor parŃiale;
- definitivarea produsului informatic (final) în urma experimentării prototipului său.
În general prototipul parŃial / pilotul trebuie să fie un model al comportării produsului
final şi trebuie să fie realizat rapid, fără cheltuieli mari, pentru a fi dat cât mai repede în
exploatare utilizatorului. Prin exploatarea prototipului parŃial de către utilizator se pot
preciza cerinŃele / soluŃiile reale şi complete pentru produsul informatic. Se poate afirma
că produsul informatic este construit pe baza informaŃiilor obŃinute şi a experienŃei
căpătate prin exploatarea prototipului parŃial.
Utilizatorii prototipului parŃial pot fi utilizatorii finali ai produsului informatic care, pe
măsură ce lucrează cu prototipul parŃial construit pentru identificarea cerinŃelor,
precizează şi definitivează următoarele elemente:
- cerinŃele faŃă de produsul informatic;
- interfaŃa cu utilizatorul;
- funcŃiile produsului informatic;
- eficacitatea produsului informatic (timpul de execuŃie, memorie ocupată).
Există mai multe variante pentru prototipizarea facilităŃilor produsului informatic:
- prototipuri parŃiale diferite pentru facilităŃi diferite ale produsului informatic;
- un singur prototip parŃial care să acopere mai multe facilităŃi ale produsului
informatic.
Strategia prototipizării preconizează un proces iterativ de proiectare, codificare,
testare şi modificare cu implicarea continuă a utilizatorului până ce toate cerinŃele sunt
îndeplinite.
282 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
Utilizarea strategiei prototipizării oferă următoarele avantaje în realizarea produselor
informatice:
- analizarea şi identificarea cerinŃelor este bine făcută prin implicarea şi
participarea utilizatorului pe parcursul întregului proces tehnologic de realizare;
- comunicarea eficientă între utilizatori şi elaboratori;
- soluŃionarea rapidă a unor elemente şi situaŃii de risc;
- adaptarea uşoară la modificări în perceperea cerinŃelor;
- furnizarea timpurie a unor facilităŃi ale produsului informatic;
- stabilirea, pe măsură ce utilizatorul lucrează cu prototipul parŃial, a corectitudinii
funcŃionării acestuia, înainte de adăugarea de noi funcŃii;
- realizarea unei interfeŃe om – maşină mult mai bune în raport cu strategia
clasică;
- disponibilitatea continuă a unei versiuni executabile pentru produsul informatic,
adăugând continuu facilităŃi funcŃionale (în cazul când prototipul parŃial se
converteşte în produsul informatic);
- realizarea unui software care poate fi uşor întreŃinut.
Principalele dezavantaje ale utilizării strategiei prototipizării sunt:
- efectuarea unei proiectări mai puŃin coerente;
- integrarea dificilă a componentelor funcŃionale datorită specificării incomplete a
interfeŃelor între componente.

7.5. Modelul sistemului informatic de referinŃă


7.5.1. Structura SET
Realizarea unui sistem informatic pentru un utilizator oarecare presupune
parcurgerea unui proces de rafinare a problematicii definite prin cerinŃele utilizatorului,
proces asistat de tehnici, metode şi instrumente informatice.
Fazele procesului menŃionat au la bază modelul abstract de sistem informatic care
serveşte drept model de referinŃă în conceperea varietăŃii de sisteme conform cerinŃelor
utilizatorului.
Modelul de referinŃă poate fi tratat din trei puncte de vedere:
- modelul funcŃional;
- modelul de date;
- modelul de echipamente.
Structura SET îşi defineşte ca model de referinŃă sistemul informatic multinivel cu
prelucrare, stocare şi vehiculare distribuită a datelor (Figura 7.3).
Aria de cuprindere a categoriei de sisteme reprezentate prin modelul menŃionat se
referă în principal la controlul şi gestiunea producŃiei asistate de calculator, incluzând
interfeŃele cu sistemele de proiectare tehnologică şi constructivă asistată de calculator şi
conducerea proceselor tehnologice prin calculator.
Modelul funcŃional este constituit din blocuri funcŃionale urmărind satisfacerea
următoarelor cerinŃe:
• Ierarhizarea funcŃiilor în cadrul nivelurilor de decizie în funcŃie de orizontul de timp la
care se referă aceste decizii şi la domeniul asupra cărora acŃionează. Astfel,
Sistemul informatic de spital. Descriere, exemplificare 283
deciziile pe termen lung şi mediu au în vedere ansamblul întreprinderii (nivelul I),
deciziile pe termen scurt acŃionează pe un domeniu îngust, iar ultimul nivel este
nivelul de atelier (nivel III).
• Tratarea funcŃiilor care asigură suportul deciziilor pe orizontală, în cadrul fiecărui
nivel, dându-se astfel posibilitatea conducerii de a reacŃiona la
perturbaŃii şi de a vehicula un volum de informaŃii cât mai redus.
• Structurarea sistemului pe trei nivele ierarhice – conducerea generală,
coordonarea resurselor şi a unităŃilor elementare de producŃie şi conducerea
operativă a acestora. Nivele sunt tratate ca fiind relativ independente, sarcinile
primite de la nivelul superior fiind considerate de nivelul inferior drept restricŃii.
Întrucât unul din obiectivele principale ale SET este de a realiza un ansamblu
standard de produse funcŃionale SET – STANDARD, cu grad mare de independenŃă în
ceea ce priveşte datele vehiculate între aceste produse, blocurile funcŃionale sunt
determinate transformând funcŃiile, datele şi relaŃiile sistemului de referinŃă, adică
schema funcŃională a sa, într–o matrice de verificare a consistenŃei date – prelucrări. În
această matrice pe linii sunt înscrise colecŃiile de date, iar pe coloane funcŃiile
elementare, la intersecŃie fiind figurat tipul relaŃiei între cele două elemente. Pe această
matrice s-au grupat datele şi funcŃiile elementare, având în vedere trei criterii:
- legătura între funcŃii prin date comune;
- legături de condiŃionare între funcŃii;
- ciclul de utilizare a funcŃiilor din grup.
S-au obŃinut grupe de funcŃii elementare denumite blocuri funcŃionale, blocuri care se
prezintă în una din următoarele 3 forme:
a) blocuri funcŃionale în jurul unui grup de date comune;
b) blocuri funcŃionale cu date proprii, grupate în jurul unor date comune;
c) blocuri funcŃionale cu date proprii şi legături slabe între ele.
Efortul principal a fost concentrat pe dimensionarea legăturilor între blocuri,
urmărindu-se totodată posibilitatea reconfigurării blocurilor în cadrul produselor–
program asociate care constituie SET – STANDARD.

7.5.2. Conceptul de bază de date


Asupra noŃiunii de bază de date au fost emise o serie de definiŃii şi păreri, adesea
contradictorii, cu atât mai mult cu cât acest concept este şi la ora actuală într-o continuă
evoluŃie.
Ceea ce este important de reŃinut referitor la conceptul de bază de date este faptul că
el nu poate fi definit complet decât dacă se au în vedere două puncte de vedere
distincte:
- Caracteristicile bazei de date din punct de vedere al utilităŃii în cadrul sistemului
obiect în care se implementează, respectiv locul şi rolul bazei de date în cadrul
sistemului informaŃional – decizional (viziunea externă);
- Caracteristicile tehnice ale bazei de date, respectiv locul şi rolul bazei de date în
cadrul sistemului de prelucrare automată a datelor (viziunea internă).
ÎnŃelegerea şi corelarea celor două aspecte este esenŃială pentru proiectantul unui
sistem informatic cu baze de date.
284 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
Sistem conducere
CENTRALĂ

NIVEL I
Previziune Nivel
Planificare resurse

Stare Orizont
proces + Decizional
resurse

Stabilire Cicluri
priorităŃi Organizări
Produs
(PROGR. resurse
GLOBALÃ)

NIVEL II
Asigurare
Programare resurse Cicluri
Component
Stare
proces +
resurse Stabilire Alocare
priorităŃi resurse
coordonare
interacŃiuni

NIVEL III
OrdonanŃare OrdonanŃare
A SecŃie 1 SecŃie 2
Corectare Corectare Cicluri
abateri abateri operaŃie

Stare proces Stare proces


+ resurse A + resurse
(III - 1) (III -2)

Figura 7.3 Sistem informatic multinivel – Structura funcŃională

Viziunea externă
O bază de date se justifică numai în măsura în care constituie un instrument ajutător
pentru unul sau mai multe grupuri de oameni (utilizatorii finali sau “consumatorii de
informaŃii”), pentru controlul anumitor fenomene din lumea reală şi luarea de decizii.
Sistemul informatic de spital. Descriere, exemplificare 285
Baza de date trebuie văzută ca o parte dintr-un sistem mai larg – sistemul
informaŃional – decizional – care, la rândul său, este legat de o anumită parte a realităŃii
– sistemul obiect (figura 7.4).

Mesaje de Baza de Mesaje de


intrare date ieşire

Cereri de Rezolvare de Alte


Observare şi
ieşiri probleme şi informaŃii
organizare
luare de decizii

Impresii Realitate AcŃiuni


senzoriale

Figura 7.4 Locul şi rolul bazei de date într-un sistem informaŃional decizional

Punctul logic de “start” din această schemă îl constituie “rezolvarea de probleme şi


luarea deciziei”. Se presupune că există unul sau mai multe grupuri de oameni care au
de rezolvat anumite “probleme”, de exemplu de luare a unei decizii, în raport cu o
realitate dată. Pentru a rezolva aceste probleme ei au nevoie de informaŃii. Pentru a
obŃine aceste informaŃii ei pot recurge la diferite soluŃii : anumite informaŃii se pot obŃine
prin observarea directă a realităŃii, iar altele prin comunicarea cu alte persoane, pe cale
informală. Aceste surse de informaŃii se dovedesc însă – într-o serie de situaŃii – fie
incomplete, fie depăşite, fie prea costisitoare. În aceste condiŃii apariŃia conceptului de
bază de date creează posibilităŃi suplimentare de informare.
Datele conŃinute în baza de date pot constitui informaŃii pentru utilizatorii finali în mod
direct (prin extragerea directă a acestora din baza de date) sau în mod indirect (prin
prelucrarea datelor conŃinute în baza de date cu ajutorul unor programe de aplicaŃii). În
consecinŃă rolul esenŃial al unei baze de date este de a constitui o extensie a funcŃiilor
de observare, comunicare şi memorare ale omului. ConŃinutul unei baze de date trebuie
să prezinte interes şi să fie partajat între mai mulŃi utilizatori, putând fi bazat la rândul
său pe observaŃiile mai multor indivizi pe o perioadă dată de timp.
Definirea cerinŃelor informaŃionale ale utilizatorilor implică o observare atentă a
realităŃii, sub diferitele sale aspecte statice şi dinamice. Conceperea bazei de date se
constituie într-o succesiune de paşi prin care are loc un proces de configurare a sa
pornind de la modelarea realităŃii şi a problemelor utilizatorilor. De aici însă nu trebuie
trasă concluzia că baza de date este un “stoc exhaustiv” al datelor vehiculate în cadrul
sistemului obiect; ea conŃine numai acele date pe baza cărora se pot obŃine, direct sau
prin prelucrare, informaŃii relevante şi utile pentru conducerea proceselor din cadrul
sistemului obiect (figura 7.5).
286 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ

InformaŃii relevante

Nucleul datelor
necesare obŃinerii
informaŃiilor relevante

Date vehiculate în
cadrul sistemului obiect

Figura 7.5 Tipuri de date conŃinute într-o bază de date

O bază de date este cu atât mai eficientă cu cât ea este concepută ca un nucleu de
date, cu o stabilitate structurală în timp pe baza cărora pot fi obŃinute o diversitate de
informaŃii şi satisfăcute cerinŃe informaŃionale modificabile în timp. Stabilitatea
structurală a acestui nucleu de date depinde de măsura în care acesta reflectă tipurile
de obiecte, fenomene, procese stabile din cadrul sistemului obiect.
De regulă, conŃinutul bazei de date vizează obŃinerea a trei categorii de informaŃii:
a) informaŃii cu caracter normativ (ex.: consumuri, preŃuri etc.);
b) informaŃii de stare, de diferite orizonturi de timp (ex.: supravieŃuiri, niveluri de
stocuri, realizări de obiective etc.);
c) informaŃii directive (ex.: indicatori sintetici, serii de date statistice, informaŃii
necesare unor modele de decizie atât în domenii medicale, cât şi sociale,
economice, la nivel tactic şi strategic etc.).
Având în vedere faptul că informaŃiile din categoria (b) au un volum şi o dinamică
deosebită în raport cu celelalte categorii, la selectarea informaŃiilor din această
categorie pentru a fi obŃinute din baza de date trebuie să se aibă în vedere:
- relevanŃa pentru utilizatori;
- raportul performanŃă / costuri.
În cazurile în care din punct de vedere fizic nu se pot găsi soluŃii de memorare
pentru toate categoriile de date citate, iar utilitatea lor este demonstrată, se poate
recurge la secŃionarea fizică a bazei de date/fişiere funcŃionale proprii unor componente
funcŃionale ale sistemului informatic.

Viziunea internă
Definită din punct de vedere tehnic, o bază de date întruneşte următoarele
caracteristici:
- Este integrată, respectiv conŃine date pentru mai mulŃi utilizatori, între aceste date
existând o serie de relaŃii logice similare celor existente în lumea reală.
- Fiecare utilizator / grup de utilizatori este interesat numai de o porŃiune din baza de
date; aceste “părŃi” ale bazei de date “văzute” de diferiŃi utilizatori se pot suprapune
complet sau parŃial, astfel că anumite date sunt partajate între mulŃi utilizatori.
Sistemul informatic de spital. Descriere, exemplificare 287
- Este o colecŃie de date stocată pe suporŃi externi, de regulă cu acces direct
(obligativitatea accesului direct fiind iminentă în cazul aplicaŃiilor în timp real sau al
accesului on - line).
- Datele pe care le conŃine sunt utilizabile de o serie de programe de aplicaŃie, care
prelucrează aceste date prin diferite operaŃii: actualizare, inserare, suprimare,
modificare de date. În plus pot exista o serie de utilizatori on–line care
interacŃionează direct cu baza de date, de la terminale, şi care execută de
asemenea operaŃii de interogare, ştergere; în acest al doilea caz operaŃia cu
pondere maximă este cea de regăsire.
- Programele de aplicaŃie sunt independente de structura fizică a datelor şi de
strategiile de acces.
- Dispune de proceduri automate de regăsire a datelor şi eventual de interogare a
bazei de date.
Aplicarea conceptului de baze de date în realizarea şi utilizarea sistemelor
informatice conduce la următoarele avantaje principale:
- Asigurarea unui control centralizat asupra datelor, din care decurge:
- balansarea cerinŃelor de utilizare a datelor, uneori conflictuale;
- reducerea redundanŃelor;
- reducerea inconsistenŃei datelor (actualizări unice);
- aceleaşi date sunt utilizate de diferiŃi utilizatori;
- asigurarea securităŃii datelor (evitarea accesului neautorizat la anumite date
confidenŃiale);
- Asigurarea integrităŃii datelor, la apariŃia unor incidente hardware – software.
- Asigurarea independenŃei date – prelucrări, din care decurge creşterea flexibilităŃii
sistemului, datorită posibilităŃilor de modificare sau de adăugare a unor noi
programe de aplicaŃie fără a modifica structura bazei de date sau, invers,
modificarea structurii bazei de date (în special fizice) şi a strategiilor de acces fără a
modifica programele de aplicaŃie.

7.6. Arhitectura unui sistem informatic cu baze de date


Într-o viziune simplificată un sistem informatic cu baze de date poate fi văzut ca un
ansamblu de programe de aplicaŃie care, prin intermediul unui software specializat
pentru gestiunea centralizată a bazei de date (un SGBD generalizat sau un alt produs
software realizat pe măsură) acŃionează asupra datelor stocate în baza de date (figura
7.6). În plus pot exista o serie de utilizatori on–line care lucrează direct cu baza de date
sau prin intermediul unor programe de aplicaŃii.
Programele de aplicaŃie utilizează de regulă o serie de alte colecŃii de date specifice
unor grupuri sau unor aplicaŃii particulare, care nu fac parte din baza de date. Totodată,
din punct de vedere funcŃional, aceste programe de aplicaŃie aparŃin unor subsisteme /
componente funcŃionale ale sistemului informatic. Aceste colecŃii de date specifice
anumitor subsisteme / componente funcŃionale în funcŃie de complexitatea şi natura
problemelor tratate cât şi de anumite restricŃii specifice fiecărui caz în parte de
proiectare a sistemului informatic (restricŃii de configuraŃie şi tipuri de echipamente din
288 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
dotare, software disponibil pentru gestiunea bazelor de date şi a datelor în general,
existenŃa sau nu a unor aplicaŃii informatice care au deja anumite colecŃii de date proprii,
restricŃii de timp şi costuri pentru realizarea proiectului etc.) pot fi concepute fie ca fişiere
tradiŃionale, fie chiar ca baze de date funcŃionale care satisfac cerinŃele de date ale unui
subsistem sau ca baze de date dedicate numai anumitor probleme.

Utilizatori PA PA PA Procese de
prelucrare

SGBD

Date

Baza de date

Figura 7.6 Schema unui sistem informatic cu baze de date

Există astfel trei tipuri de baze de date în cadrul unui sistem informatic:
- Baza de date centrală;
- Baza de date funcŃională;
- Bazele de date dedicate.
ExistenŃa unei baze de date centrale a sistemului informatic nu exclude în cazul
sistemelor mari, existenŃa şi a următoarelor componente:
- baze de date funcŃionale, specifice unor subsisteme funcŃionale ale sistemului
informatic), gestionate de regulă de acelaşi SGBD ca şi baza de date centrală;
- fişiere sau chiar baze de date dedicate numai anumitor aplicaŃii care pot fi
gestionate fie cu ajutorul SGBD, fie cu ajutorul facilităŃilor de gestionare a datelor
oferite de sistemul de operare.
Această varietate de posibilităŃi conduce la diferite variante de arhitectură a unui
sistem informatic cu bază / baze de date, dintre care cel mai frecvent întâlnit în practică
şi în literatura de specialitate este sistemul informatic cu:
- o bază de date centrală;
- programe de aplicaŃie.
Prin urmare în cadrul oricărui sistem informatic cu baze de date este necesară
evidenŃierea unui subsistem cu funcŃiuni bine determinate, numit subsistemul de
administrare a bazei de date (SABD).

7.6.1. Subsistemul de administrare a bazei de date (SABD)


Principalele funcŃiuni ale SABD sunt :
a) Crearea şi încărcarea iniŃială a bazei de date;
b) ÎntreŃinerea bazei de date;
c) Deservirea programelor de aplicaŃie şi a utilizatorilor conversaŃionali.
Sistemul informatic de spital. Descriere, exemplificare 289
Toate aceste funcŃiuni sunt programabile, ele putând fi realizate cu ajutorul unui
SGBD in care o bună parte din funcŃiunile enumerate sunt gata realizate de acesta sau
asistate prin instrumentarul oferit: limbaj de descriere a datelor, module de acces,
editare de rapoarte.
În funcŃie de modurile de exploatare a sistemului bazei de date pot fi identificate
următoarele categorii de utilizatori:
- utilizatori off – line (care primesc rapoarte obŃinute prin programele de
aplicaŃie exploatate de loturi);
- utilizatori on – line, care la rândul lor sunt:
- utilizatori conversaŃionali (care dialoghează de la un terminal cu baza de date);
- utilizatori tranzacŃionali (care operează de la un terminal tranzacŃii în baza de
date).

7.6.2. Proiectarea bazei de date şi a SABD


Proiectarea propriu – zisă a bazei de date se face în corelaŃie cu facilităŃile şi limitele
SGBD-ului selectat.
“Nucleul” de date decupat din modelul conceptual pentru a fi reŃinut în baza de date
se transpune în schema bazei de date, având în vedere următoarele aspecte:
- structurile de date şi metodele de acces oferite de SGBD;
- tipurile de echipamente avute la dispoziŃie;
- cerinŃele de performanŃă a aplicaŃiilor care vor utiliza baza de date;
- timpul maxim admisibil pentru restaurarea bazei de date în caz de incidente
hard – soft;
Realizarea transpunerii model conceptual – schema bazei de date necesită o foarte
bună cunoaştere a SGBD-ului utilizat.
CerinŃele de performanŃă luate în consideraŃie se referă în principal la:
- tranzacŃiile operate asupra bazei de date: limitele timpului de răspuns dorit
(minim, maxim), cerinŃele de regăsire (secvenŃa în care diferite grupuri de date
sunt citite sau create), volumul tranzacŃiilor (minim, maxim, mediu);
- numărul aplicaŃiilor care pot pretinde acces simultan la baza de date;
- modurile de exploatare (on – line, remote – job – entry, batch);
- prioritatea aplicaŃiilor (din punctul de vedere al importanŃei pentru utilizator).
La definitivarea schemei de bază se pot face o serie de optimizări al spaŃiului fizic de
memorare ocupat, al timpilor de încărcare – întreŃinere a bazei de date şi de regăsire a
datelor. Pentru aceasta vor fi avute în vedere:
- caracteristicile SGBD-ului utilizat;
- frecvenŃa de utilizare a datelor în diferite aplicaŃii;
- căile de acces cele mai utilizate;
- volumul datelor previzibil pentru încărcarea iniŃială;
- volumul şi frecvenŃa actualizărilor, etc.
Odată definitivată schema bazei de date se trece la proiectarea subsistemului de
administrare a bazei de date (SABD) respectiv:
- procedurile automate de creare şi întreŃinere a bazei de date, cu utilizarea
facilităŃilor de manipulare a datelor oferite de SGBD conform funcŃiilor SABD;
- procedurile auxiliare de asigurare a integrităŃii (proceduri de jurnalizare, salvare,
restaurare), securităŃii (sistem de parole, protecŃie la accese neautorizate) şi
290 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
performanŃelor în exploatarea bazei de date (statistici de urmărire a performanŃelor,
proceduri de reorganizare fizică a bazei de date);
- procedurile manuale de creare şi întreŃinere a bazei de date; sarcinile
administratorului bazei de date pentru etapa de exploatare – întreŃinere ;
- interfeŃele cu programele de aplicaŃie (subschemele bazei de date).

7.6.3. FuncŃiuni generale ale unui SGBD


FuncŃia esenŃială a unui SGBD este deservirea programelor de aplicaŃie prin executarea
operaŃiilor solicitate de acestea asupra datelor. Această funcŃie esenŃială se realizează
prin 3 funcŃii generale:
- funcŃia de “descriere” – care permite administratorului bazei de date să descrie
datele, relaŃiile dintre ele, controalele care trebuiesc executate înainte de a se
permite accesul la baza de date ;
- funcŃia “de manipulare ” – care permite utilizatorului SGBD-ului (programelor de
aplicaŃie) să realizeze următoarele operaŃii asupra datelor stocate în baza de date:
• căutare ;
• extragere ;
• adăugare ;
• modificare ;
• suprimare.
- funcŃia “de utilizare” – care permite comunicarea între utilizatorii SGBD-ului şi alte
programe din interiorul sistemului de gestiune a bazei de date.
Cele trei funcŃiuni (figura 7.7) se realizează practic în diferite moduri, în cadrul
SGBD-urilor cunoscute la ora actuală.

Program de Program de
aplicaŃie aplicaŃie

FuncŃia de
utilizare

FuncŃia de FuncŃia de
manipulare descriere

Baza de date

Figura 7.7 FuncŃiunile generale ale unui SGBD


Sistemul informatic de spital. Descriere, exemplificare 291

Trăsăturile esenŃiale sunt însă aceleaşi, astfel încât modul de funcŃionare a unui
SGBD va fi conform figurii 7.8.

Program de Program de Program de Subschema


aplicaŃie A aplicaŃie B aplicaŃie C programului Subschema
Zona de Zona de Zona de de aplicaŃie B
legătură legătură legătură A

buffere Sistem de Schema bazei


sistem gestiune a de date
bazei de date

Sistem de
operare

Schema internă
Baza de date

Figura 7.8 Schema de funcŃionare a unui SGBD

În funcŃionarea unui SGBD pot fi identificate 11 operaŃii de bază:


1. Un program de aplicaŃie A emite o cerere de citire a unei date sau a unui
grup de date. Cererea este trimisă SGBD-ului.
2. SGBD-ul tratează cererea consultând subschema corespunzătoare programului
de aplicaŃie A. Este obŃinută descrierea datelor cerute.
3. SGBD-ul consultă schema (structură logică globală) şi determină tipul logic de
date de extras.
4. SGBD-ul examinează descrierea fizică a bazei de date în raport cu cererea
logică şi determină înregistrarea fizică care trebuie citită.
5. Sistemul de gestiune al bazei de date lansează o comandă sistemului de
operare pentru a căuta înregistrarea fizică care trebuie citită.
6. Sistemul de operare (prin intermediul metodelor sale de acces) caută
înregistrarea fizică.
7. Datele cerute sunt transferate în bufferele (zone memorie tampon) SGBD-ului.
8. SGBD-ul, prin compararea făcută între schemă şi subschema programului de
aplicaŃie A, extrage datele stocate în buffere, înregistrarea logică cerută de
programul de aplicaŃie A. Eventualele transformări de formă sunt efectuate de
SGBD.
292 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
9. SGBD-ul transferă datele din buffere în zona de legătură a programului de
aplicaŃie A.
10. SGBD-ul furnizează, de asemenea, informaŃii “de stare” programului de
aplicaŃie, indicându-i eventualele erori constatate pe parcursul procesului de
extragere date.
11. Programul de aplicaŃie dispune acum în zona de legătură (interfaŃă) de datele
solicitate ca şi de informaŃii de stare.
Comenzile de scriere în baza de date sunt tratate printr-un proces similar, toate
operaŃiile de modificare sau adăugare fiind în general precedate de o operaŃie de citire.
În anumite cazuri SGBD-ul trebuie să manipuleze concomitent mai multe cereri de date
de la mai multe programe de aplicaŃie, utilizând diferite subscheme.
În practică este destul de dificil de realizat independenŃa logică şi fizică a datelor. Ea
este strâns legată de soluŃiile tehnice luate în considerare în realizarea SGBD-ului.
Anumite SGBD-uri asigură pe lângă gestionarea datelor, gestiunea transmisiei de date
extrase şi stocate în bufferele sistemului de gestiune. În acest caz se vorbeşte de
sisteme de gestiune a bazei de date şi a comunicaŃiilor de date.

7.7. Sistemul informatic al spitalului


În etapa actuală de informatizare în domeniul sanitar din Ńara noastră se impune în
primul rând realizarea unor sisteme informatice de spital (SIS). În acest context s-au
realizat în spitale numeroase aplicaŃii de informatică (diagnostic asistat de calculator,
cercetare medicală, biostatistică, evidenŃă bolnavi în regim CAS, rulaj paturi, evidenŃa
personalului, evidenŃa consumului de medicamente, salarizare, evidenŃă financiar-
contabilă, evidenŃa mijloacelor fixe şi a consumabilelor), la care se adaugă:
informatizarea activităŃilor în farmacii, în toate cabinetele medicale, la nivelul medicilor
de familie, informatizarea la nivelul laboratoarelor de explorări şi analize de toate
categoriile, etc. Se vădeşte însă, din ce în ce mai mult, necesitatea ca aceste aplicaŃii să
fie integrate în ansambluri unitare, componente ale sistemului informatic al ramurii
ocrotirii sănătăŃii
Spitalul este unitatea sanitară care asigură asistenŃa medicală completă (preventivă,
curativă, de recuperare) în zona teritorială stabilită. Periodic sau la cererea forului
conducător se fac diverse raportări. În afara acestor raportări, la nivelul spitalului se fac
studii privind morbiditatea, mortalitatea şi alte situaŃii în legătură cu starea de sănătate.
Culegerea datelor este greoaie, prelucrarea lor necesită o activitate de rutină şi durată.
Sistemul informatic al spitalului are un caracter complex, înglobând conducere
generală, activităŃi medicale, activităŃi administrative, activităŃi de cercetare, de
documentare, de instruire.
Obiectivele unui sistem informatic de spital trebuie să fie în principal:
- creşterea calităŃii îngrijirii medicale şi reducerea riscurilor pentru pacient;
- o mai bună fundamentare a deciziei medicale privind diagnosticul şi tratamentul;
- îmbunătăŃirea şi modernizarea tehnicilor exploraŃioniste ca fundament al
diagnosticării şi alegerii tratamentului adecvat;
- creşterea productivităŃii activităŃilor medicale;
Sistemul informatic de spital. Descriere, exemplificare 293
- reducerea costurilor;
- optimizarea utilizării resurselor;
- creşterea eficacităŃii instruirii medicale;
- îmbunătăŃirea altor aspecte ale conducerii şi desfăşurării activităŃilor din spital.
Sistemul informatic al spitalului trebuie să aibă drept principii de bază în elaborarea
sa orientarea spre rezolvarea problemelor reale ale spitalului, obŃinerea de maximum de
informaŃii din minimum de date şi compatibilitatea cu ansamblul sistemului informatic al
ramurii ocrotirii sănătăŃii şi cu alte componente ale sistemului informatic naŃional. Pentru
asigurarea compatibilităŃii se vor realiza standardele necesare de interfaŃă între aplicaŃii,
în primul rând, codificări şi structuri de fişiere.
Pentru a realiza un sistem informatic într-o secŃie de spital este necesar să fie
îndeplinite următoarele condiŃii :
- existenŃa unui oficiu de calcul cu personalul necesar exploatării aplicaŃiilor sau
cel puŃin existenŃa în secŃie a personalului de specialitate dedicat acestui scop;
- existenŃa programelor aferente aplicaŃiilor elaborate de informaticienii spitalului
sau personal din alte instituŃii, însoŃite de documentaŃia prevăzută de
reglementările în vigoare.
- existenŃa codificărilor specifice (altele decât cele ale OMS – DCS etc., deja
acceptate prin reglementări în vigoare). Stabilirea acestor coduri în domeniile
medicale este exclusiv de competenŃa medicului (din specialitatea respectivă)
care va primi unele îndrumări tehnice privind forma codului, de la specialiştii în
informatică;
- efectuarea instruirii personalului de conducere, specialitate şi execuŃie din
secŃie, care va completa fişele respective va utiliza rezultatele de la calculator;
- culegerea, introducerea şi validarea datelor care vor forma fişierele permanente
ale secŃiei (personal, aparatură, medicamente, analize, intervenŃii chirurgicale,
anestezie etc.) ca şi fişierele cu istoricul bolnavilor, necesare cercetării medicale.
În acest sens ar trebui să se asigure compatibilitatea cu sistemele informatice ale
celorlalte unităŃi spitaliceşti din Ńară, în special în privinŃa codificărilor. Structurile de date
şi programele proiectate trebuie să fie uşor adaptabile la toate spitalele.
Sistemul informatic trebuie să îndeplinească unele condiŃii generale, cum ar fi:
- soluŃii suple şi adaptabile în timp scurt de la o clinică la alta, posibilitatea de a
răspunde prompt la apariŃia unor noi codificări, a unor noi cerinŃe
(rapoarte )etc.;
- dialogul medic – calculator să fie agreabil, medicul să fie cointeresat în efortul pe
care trebuie să-l depună faŃă de calculator;
- securitatea şi confidenŃialitatea datelor pacientului şi secŃiei;
- siguranŃa în funcŃionare, existenŃa unor soluŃii de rezervă în cazul unor incidente;
- alta cerinŃe uzuale : acurateŃe, utilizabilitate, adecvare etc..
La ora actuală, au fost elaborate sau sunt în curs de elaborare în Ńară, diverse
aplicaŃii izolate privind principalele domenii ale activităŃii din spital, între care amintim:
- diagnostic medical ;
- interpretare EEG, EKG, termografii, scintigrafii ;
- evidenŃa şi urmărirea bolnavilor internaŃi ;
- gestiunea informaŃiilor necesare în cercetarea ştiinŃifică medicală ;
- evidenŃa internărilor – externărilor, rulajul paturilor ;
- evidenŃa personalului sanitar ;
294 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
- evidenŃa mijloacelor fixe ;
- evidenŃa medicamentelor ;
- gestiunea stocurilor de materiale ;
- aplicaŃii de personal şi retribuire ;
- aplicaŃii financiar – contabile ;
- gestiunea alimentelor, gestiunea pieselor de schimb pentru aparatura medicală,
etc.
În afară de produsele – program realizate la cerere, unităŃile spitaliceşti şi medicale
sunt dotate cu diverse aparaturi medicale care au deja înglobate computere şi soft-uri
medicale specializate în domeniul respectiv (tomografe RMN, computer-tomografe, eco-
cardiografe, densitometre, scintigrafe, etc.).
Dotările actuale existente în unităŃile spitaliceşti sunt fie insuficiente, fie inadecvate
obiectivelor urmărite prin acŃiunea propusă de generalizare a sistemului informatic în
ramura ocrotirii sănătăŃii.
Având în vedere slaba dotare actuală în privinŃa produselor program şi aplicaŃiilor
informatice în spital, precum şi faptul că obŃinerea unor rezultate în acest sens deschide
perspective importante pentru dotarea unui număr mare de unităŃi în Ńară, cu efecte
notabile asupra îmbunătăŃirii stării de sănătate a populaŃiei şi creşterea productivităŃii
muncii medicale, este necesar să se găsească modalităŃi adecvate pentru dotarea cu
tehnică de calcul a unui număr de unităŃi spitaliceşti reprezentative, urmărind ca prin
efortul conjugat al actualilor şi viitorilor proiectanŃi de sisteme informatice de spital,
aceste unităŃi să devină staŃii pilot pentru elaborarea şi testarea unor produse program–
generalizabile, cu un grad cât mai înalt de reutilizabilitate.
AplicaŃiile informaticii într-o secŃie de spital sunt, după destinaŃie, de trei categorii: de
conducere, medicale şi administrative. AplicaŃiile de tip “gestiune date” au toate cele trei
destinaŃii, fiind însă de regulă deficitare în privinŃa celor de tip medical. AplicaŃiile de tip
“modelare matematică ”sunt orientate aproape exclusiv către obiective medicale şi
câteodată către cele de conducere. Aceste două clasificări servesc parŃial la
structurarea unui sistem informatic de spital pe subsisteme, criteriul cel mai adecvat
fiind în acest caz activităŃile şi locul de desfăşurare, Ńinând cont eventual de unele
similitudini dintre proceduri pentru a nu multiplica prea mult numărul acestora.
Pentru un sistem informatic de spital, având în vedere cele menŃionate mai sus, se
poate folosi următoarea structură – cadru pe subsisteme şi componente principale :
1. Subsistemul de gestiune al bazei de date ;
2. Subsistemul informatic pentru conducere ;
3. Subsistemul pacienŃi ;
4. Subsistemul investigaŃii medicale ;
5. Subsistemul medicamente şi materiale medicale şi biologice ;
6. Subsistemul personal – retribuire ;
7. Subsistemul administrativ – financiar – contabil ;
8. Subsistemul cercetare – documentare – instruire.
Subsistemul de gestiune a bazei de date conŃine produse program necesare
exploatării unitare a fondului comun de date ( bolnavi, internări, intervenŃii chirurgicale,
personal, mijloace fixe, dicŃionare, nomenclatoare, indicatori globali, etc.).
Subsistemul informatic pentru conducere este destinat pentru:
- EvidenŃa, preliminarea, urmărirea şi raportarea principalilor indicatori privind
activitatea din spital;
Sistemul informatic de spital. Descriere, exemplificare 295
- Raportări şi legături cu sistemele informatice teritoriale;
- Cercetări operaŃionale privind calculul eficienŃei şi optimizării indicatorilor economici,
sociali, biologici, etc.
- Fundamentarea programelor şi planurilor de activitate, prognoze.
Subsistemul pacienŃi presupune :
- crearea, actualizarea şi consultarea înregistrărilor foilor de observaŃii, urmărirea
dinamică a stării de sănătate a pacienŃilor;
- programarea bolnavilor pentru internarea în spital, la consultaŃii, investigaŃii,
analize de laborator, tratamente, intervenŃii chirurgicale ;
- evidenta foştilor bolnavi, dispensarizare, rechemări la controale periodice, regăsire
la reinternări ;
- statistici medicale asupra pacienŃilor luaŃi în evidenŃă;
- monitorizarea bolnavilor în terapia intensivă ;
- calculul indicatorilor privind bolnavii internaŃi, interfaŃa cu sistemul informatic al
ramurii ocrotirii sănătăŃii (CAS); elaborarea automată a rapoartelor de rutină ale
spitalului;
- evidenŃa internărilor, externărilor, a mişcării bolnavilor în spital, gestiunea
capacităŃii de spitalizare, rulajul paturilor.
Subsistemul investigaŃii medicale urmăreşte:
- EvidenŃa investigaŃiilor, analizelor de laborator; efectuează calcule indicatori şi
costuri;
- Prelucrarea şi interpretarea măsurilor, investigaŃiilor, analizelor, etc., controlul
incompatibilităŃilor;
- Realizarea unor statistici privind investigaŃiile, în vederea reducerii acestora la cele
neinvazive, strict necesare;
Subsistemul medicamente şi materiale urmăreşte:
- EvidenŃa cererilor şi consumurilor de medicamente pe clinici, medici, bolnavi;
- EvidenŃa şi urmărirea sângelui, plasmei;
- EvidenŃa altor materiale consumate;
- Determinarea incompatibilităŃilor, riscurilor, dozelor şi echivalenŃelor de
medicamente;
- Calculul indicilor de compatibilitate de transplant;
- Gestiunea stocurilor de medicamente şi materiale;
Subsistemul personal – retribuire conŃine:
- EvidenŃa datelor de personal;
- EvidenŃa concediilor, planificare gărzi, etc.
- Calculul retribuŃiei, sporurilor, reŃinerilor, asigurărilor, etc.
- EvidenŃa lucrărilor ştiinŃifice, perfecŃionărilor, specializărilor şi examenelor.
Subsistemul administrativ financiar este cel care urmăreşte:
- EvidenŃa mijloacelor fixe şi a aparaturii medicale;
- Gestiunea materialelor, alimentelor, pieselor de schimb;
- Calcule financiar – contabile referitoare la costul spitalizării, evidenŃa facturilor, etc.
Subsistemul cercetare – documentare – instruire conŃine:
- Sisteme expert şi alte produse informatice pentru susŃinerea deciziei medicale;
- Modelări şi simulări ale unor fenomene biologice;
- PosibilităŃi de documentare ştiinŃifică şi evidenŃa lucrărilor de cercetare;
296 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
- Date privind instruirea şi perfecŃionarea personalului şi programe privind evidenŃa şi
testarea cursanŃilor, studenŃilor etc.
Realizarea unui sistem informatic de spital nu presupune în mod necesar implementarea
tuturor funcŃiunilor de mai sus şi nici măcar a tuturor subsistemelor enumerate. În acelaşi
mod, în diferite realizări concrete pot să apară funcŃiuni nemenŃionate mai sus sau,
eventual, chiar o altă împărŃire pe subsisteme. Variantele depind înainte de toate de
posibilităŃile de dotare cu tehnică de calcul şi de stadiul de implementare a diferitelor
componente. Sunt însă tipice următoarele niveluri de realizare:
- Nivelul A, realizabil în condiŃiile în care spitalul nu dispune de un calculator propriu dar
are acces la un calculator dispunând de unităŃi de bandă magnetică şi de discuri de
masă. În acest caz sistemul informatic va conŃine în primul rând aplicaŃii cum ar fi:
• evidenŃa bolnavilor foşti internaŃi, evidenŃa revenirilor la control statistic
medical;
• evidenŃa personalului, perfecŃionarea şi reciclarea personalului, evidenŃa
activităŃii depuse, calculul retribuŃiei;
• evidenŃa mijloacelor fixe, în primul rând a aparaturii medicale;
- Nivelul B: spitalul dispune de un minicalculator cu cel puŃin o unitate de bandă şi un
disc de masă şi de un număr de terminale. În acest caz se pot avea în vedere, pe
lângă cele de mai sus:
• subsistemul bază de date;
• subsistemul de conducere;
• evidenŃa pacienŃilor care se găsesc internaŃi;
• evidenŃa investigaŃiilor;
• evidenŃa cererilor şi consumului de medicamente;
• gestiunea materialelor, a pieselor de schimb, alimentelor, etc;
• calcule financiar-contabile;
• subsistemul de cercetare, documentare, instruire;
- Nivelul C: reprezintă o lărgire a nivelului B, presupunând că pe lângă dotarea cu un
minicalculator central, există şi unul sau mai multe mini- sau microcalculatoare
amplasate în clinici, la farmacie, laborator, etc, pentru realizarea unor prelucrări locale.
Această dotare este necesară pentru a integra în sistemul informatic, aplicaŃii cum ar fi:
• monitorizare în terapia intensivă;
• analiza EEG-ului, EKG-ului, cateterisme, etc;
• urmărirea tratamentului medicamentos, echivalenŃe, incompatibilităŃi, doze.
De asemenea, la acest nivel pot fi realizate şi aplicaŃii cum ar fi:
• diagnostic asistat de calculator;
• evidenŃa medicamentelor, materialelor, etc;
• calcule financiar-contabile;
Observăm că este improprie utilizarea termenului de „sistem informatic” în cazul în care
nu există implementate decât aplicaŃiile de „tip ştiinŃific” (ex: diagnostic automat, analiză
EEG, EKG, etc, simulări şi modelări de fenomene biologice); acest tip de aplicaŃii pot face
însă parte dintr-un sistem informatic, cu condiŃia sa fie integrate cu aplicaŃiile de gestiune a
datelor constituite în jurul bazei de date.
Realizarea concretă a fiecărui subsistem trebuie precedată obligatoriu de analiză, în
unitatea spitalicească vizată, a fluxului informaŃional, dar şi a problemelor concrete
Sistemul informatic de spital. Descriere, exemplificare 297
existente, soluŃiile fiind adaptate la configuraŃia disponibilă, pe baza evaluării eficienŃei
fiecărei aplicaŃii în parte.

7.8. Informatica medicală în prelucrarea şi analiza semnalelor şi


imaginilor
Principalele aparate de prelucrare computerizată a semnalelor şi imaginilor de interes
medical, obŃinute prin diferite metode moderne de analiză cu semnificaŃie majoră în
efectuarea diagnosticului sau de tratament, sunt:
- electroencefalografe (EEG)
- electrocardiografe (EKG sau ECG)
- ecografe
- endoscoape
- angiografe
- scintigrafe
- tomografe computerizate
- tomografe RMN
- etc
Electroencefalografele preiau semnalele electrice, cu unul sau mai mulŃi senzori, din
zona craniană. Aceste semnale sunt preluate şi memorate printr-o eşationare a lor în
timp şi apoi afişate simultan pentru mai multe canale în raport de timp.
Electrocardiografele preiau semnalele electrice ale activităŃii musculare a inimii,
prezentându-le în dinamică, prin afişarea simultană a variaŃiei lor pentru mai multe
canale de receptare a semnalelor în raport de timp.
Semnalele EEG şi EKG sunt transmise unui calculator personal şi analizate pe baza
unor programe mai mult sau mai puŃin performante. Există sute de programe de analiză
a acestor semnale iar cercetarea ştiinŃifică în acest domeniu se continuă astfel ca noile
programe să poată diagnostica mai precis afecŃiunile pacienŃilor investigaŃi (cu o
probabilitate a erorii mai mică de 5 %).
Ecografele emit fascicule dirijate de radiaŃii ultrasonore sub o formă pulsatorie,
emiŃătorul putând prelua semnalele ultrasonice reflectate de diferite interfeŃe dintre
Ńesuturile de densitate diferită. Reconstituirea zonei traversate, cu densităŃile
corespunzătoare diferite (poziŃionarea coordonatelor zonelor de interfaŃare a densităŃilor
diferite) se face computerizat, în final obŃinându-se o imagine transversală a organelor şi
Ńesuturilor traversate. Imaginea ecografică poate pune în evidenŃă unele
disfuncŃionalităŃi datorate unor zone tumorale, excrescenŃe, calculi, etc., de densităŃi
diferite, sau observarea unor structuri anatomice naturale (sexul unui copil nenăscut
încă, configuraŃia rinichilor, vaselor inimii, etc.). Folosirea efectului Doppler la unele
ecografe este utilă în depistarea unor boli de inimă. Pentru diferite zone sau afecŃiuni se
folosesc emiŃători detectori de forme speciale, multipli, sau de frecvenŃe diferite.
Endoscoapele sunt sonde video miniaturizate sau fascicule de fibre de sticlă cu o
formă special studiată, pentru a se putea introduce, împreună cu o sursă de lumină prin
cavităŃile organismului în vederea inspectării traseului parcurs.
298 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
Angiografele sunt aparate care pot pune în evidenŃă, în special prin tehnici de raze X,
traseele vaselor de sânge după ce s-a injectat o substanŃă de contrast. Ambele aparate
pot fi conectate la un computer pentru preluarea digitală a imaginii şi prelucrarea ei. O
astfel de prelucrare poate consta din modificarea neliniară a densităŃii de înnegrire
pentru o anumită zonă sau prin transformarea acelei zone într-o imagine color, pentru o
vizualizare mai bine discriminată a unor zone cu semnificaŃie diferită în diagnosticarea
organelor, Ńesuturilor sau vaselor investigate.
Scintigrafele permit vizualizarea captării diferenŃiate a unor substanŃe radioactive (de
ex: 99mTc, 131I, etc) ce marchează o substanŃă chimică cu un anumit tropism, de
exemplu pentru zonele tumorale, zonele osoase, tiroidă, etc. Din analiza lor
computerizată, se obŃin curbe diferenŃiate ale captării radionuclidului în organele perechi
sau zonarea intensităŃii incorporării în funcŃie de magnitudinea sa, corespunzătoare
gradului de funcŃionalitate a zonei investigate sau eventualei prezente a unei zone
tumorale.
Tomografia computerizată (CT) utilizează un sistem circular ce se roteşte în jurul unei
secŃiuni transversale a unui pacient; acest sistem (gantry) dispune de o sursă pulsantă
de raze X ce emite un fascicul de radiaŃii spre un arc de cerc diametral opus ce conŃine
o matrice de detectoare cu cristale de scintilaŃie colimate legate optic fiecare la câte o
fotodiodă. Intensitatea radiaŃiilor X va fi modificată de interacŃiunea lor cu organele şi
Ńesuturile traversate. O preluare a tuturor semnalelor detectoarelor pentru fiecare impuls
de raze X ce corespunde la cele 1440 (sau mai multe) diviziuni ale rotaŃiei sistemului cu
o
360 , permite ca un calculator deosebit de puternic să poată reconstitui prin calcul
matriceal complex secŃiunea corporală traversată cu densităŃile calculate în fiecare
punct din spaŃiu (voxel) reprezentat pe ecran. Imaginile pot fi memorate sau procesate
pentru a fi prezentate numai cele cu un anumit segment de densităŃi sau asociind o
culoare fiecărei densităŃi (de obicei 256) din segmentul ales. Scala de valori ale
densităŃii folosite de computer - tomografe (Founsfield) variază între 0 (apă) şi 1000
(aer) dar poate lua şi valori de peste 3000. Se pot alege, de exemplu, densităŃile
Founsfield cuprinse între 100 şi 600 pentru a fi singurele reprezentate într-o imagine cu
256 tonuri de gri sau culori. Diferite zone cu densităŃi foarte puŃin diferite pot fi astfel
puse în evidenŃă. Mutarea patului pacientului într-o altă poziŃie în interiorul gantry-ului va
putea produce o altă secŃiune transversală, ajungându-se la „felii” cu grosimea de 0,5-1
cm. Mai multe asemenea „felii” pot fi vizualizate simultan, iar computerul poate genera
din ele imagini ale oricăror secŃiuni posibile (laterale sau oblice). Datorită rezultatelor ce
se obŃin prin tomografia computerizată şi dozelor de radiaŃii mult mai reduse, CT-ul a
devenit metoda cea mai răspândită în diagnosticele radiologice.
Tomografele cu emisie de pozitroni (PET) utilizează radioizotopi cu o perioadă de
18 11 15 13
înjumătăŃire scurtă, ca de exemplu F, C, O, N. FuncŃionând pe un principiu
asemănător atât scintigrafului (preluarea localizată a radiaŃiilor emise de organism) cât
şi tomografului computerizat (prelucrarea matriceală a datelor de emisie cu
reconstrucŃia imaginii), PET permite studierea creierului (determinarea metabolismului
glucozei, imaginea receptorilor dopaminei sau a vaselor sangvine) sau stabilirea unui
diagnostic cardiac referitor la fiabilitatea Ńesutului miocardic.
Tomografia bazată pe rezonanŃă magnetică nucleară (REM) utilizează magneŃi
supraconductori în generarea şi receptarea unor câmpuri magneto-electrice de nivel
nuclear.
Sistemul informatic de spital. Descriere, exemplificare 299
Tehnologia tomografului computerizat şi puterea de calcul a computerului ataşat
determină posibilitatea de a se produce imagini ale unor secŃiuni ale corpului la diferite
cote de-a lungul subiectului sau de a se genera pe baza lor orice alte secŃiuni oblice
printr-un anumit organ. Examinarea prin RMN a creierului, coloanei vertebrale şi
sistemelor musculo-scheletal, abdominal şi cardiovascular conduce la diagnostice
diferenŃiate net superioare. În plus, faptul că nu utilizează radiaŃii X sau nucleare, ce pot
dauna pacienŃilor, face ca acest tip de aparat, denumit şi MRI (imagistica prin rezonanŃă
magnetică) să fie tot mai mult utilizat în ciuda preŃului său ridicat.

7.9. AplicaŃie practică: ONCOSOFT - sistem informatic pentru


evidenŃa şi prelucrarea datelor bolnavilor internaŃi în Clinica de
Oncologie
În cadrul Clinicii de Oncologie a Spitalului Universitar „Sf. Spiridon”, Iaşi, s-a realizat
şi implementat un sistem informatic pentru evidenŃa şi prelucrarea datelor bolnavilor
oncologici trataŃi în serviciile de radioterapie, chimioterapie şi imunoterapie sub SGBD
FOXPRO - SQL. Acest sistem a fost proiectat pentru a îndeplini următoarele obiective:
- evidenŃa pacienŃilor şi urmărirea lor pe toată durata supravieŃuirii;
- analiza datelor în vederea obŃinerii diferitor tipuri de indicatori statistici, utilizaŃi
apoi pentru îmbunătăŃirea deciziei medicale;
- actualizarea în regim conversaŃional a bazei de date;
- reducerea timpului de răspuns pentru informaŃiile solicitate prin interogarea
conversaŃională a bazei de date;
- protejarea datelor în cazul accesului neautorizat;
- micşorarea ciclului de evaluare.
Domeniul de aplicabilitate al acestui software este în principal constituit de institutele
/ clinicele de radiologie – oncologie, iar problematica abordată este foarte largă,
incluzând:
- sistemul informatic teritorial de sănătate publică;
- colectarea, transmiterea şi validarea datelor în sistemul informatic naŃional;
- stocarea, prelucrarea şi regăsirea indicatorilor statistici sanitari.
În cadrul aplicaŃiei se disting performanŃe legate atât de modul de lucru
conversaŃional (baza de date) cât şi performanŃe specifice problemei tratate:
A) PerformanŃe legate de modul de lucru conversaŃional (baza de date):
- reducerea timpului de răspuns pentru informaŃiile solicitate prin interogare;
- reducerea ciclului eroare – corecŃie – reintroducere la timpi nesemnificativi,
datele fiind verificate, corectate şi reintroduse în acelaşi timp;
- locul de generare al datei devine şi locul de introducere al acesteia;
- protecŃia datelor la accesul neautorizat ;
- reluarea după o întrerupere controlată sau forŃată cu garantarea coerenŃei logice
şi fizice.
B) PerformanŃe specifice:
- stocarea de informaŃii privind identificarea, diagnosticul şi tratamentul pacienŃilor
pe întreaga durată de supravieŃuire a acestora ;
- obŃinerea de indicatori statistici medicali;
300 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ
- îmbunătăŃirea cercetării medicale în domeniu.

7.9.1. Prezentarea ieşirilor


Tipurile de ieşiri ale aplicaŃiei pot fi clasificate în funcŃie de destinaŃia şi scopul lor
astfel:
1. Ieşiri către utilizatorii direcŃi în scopul furnizării unor informaŃii operative sub
formă de răspunsuri afişate la terminal şi / sau hard copy ;
2. Ieşiri către utilizatorii implicaŃi în procesul de întreŃinere a bazei de date sub
forma de mesaje şi listări de urmărire şi control al fondului de date gestionat.
Ieşirile către toŃi utilizatorii sunt concepute a fi afişate pe terminal sau hard copy, fiind
desemnate printr-un mesaj identic cu numele ieşirii.
Lista ieşirilor furnizate de aplicaŃie este indicată în tabelul următor:

Nr Cod Denumire document ieşire Periodi- Nr. Procedură Nr. Exempl.


citate / pagini / Program Compar-
crt ieşire Termen rânduri timent
A – Ieşiri pentru utilizatorii direcŃi cu scopul furnizării unor informaŃii operative
sub formă de răspunsuri afişate le terminal şi / sau hard copy
1 IEŞ24 Număr pacienŃi pe La 20x80 IEŞ24 Şef clinică
anul … cerere Medic
curant
2 PAJ Număr pacienŃi pe -“- -“- PAJ -“-
judeŃe pentru o
evidenŃă
3 PAF Număr pacienŃi pe -“- -“- PAF -“-
judeŃe
4 LO1 PacienŃi planificaŃi dar -“- -“- LO1 -“-
neprezentaŃi la control
pe judeŃe
5 LO1A PacienŃi planificaŃi dar lunar 1 pag. LO1A Şef clinică
neprezentaŃi la control Medic
- total curant
6 LO2 PacienŃi planificaŃi dar an -“- LO2 -“-
neprezentaŃi la
control–pe an şi judeŃ
7 LO2A PacienŃi planificaŃi dar an -“- LO2A -“-
neprezentaŃi la control
–total pe an -
8 LO3 PacienŃi programaŃi la lunar 1pag. LO3 -“-
control fără fişă de
radioterapie
9 LO3A PacienŃi programaŃi la an -“- LO3A -“-
control fără fişă de
radioterapie
10 LO4 PacienŃi scoşi din an -“- LO4 -“-
evidenŃă pe judeŃe
Sistemul informatic de spital. Descriere, exemplificare 301
11 LO4A PacienŃi scoşi din an -“- LO4A -“-
evidenŃă - total
12 LO5 PacienŃi cu lunar -“- LO5 -“-
chimioterapie fără
revenire la control –
pe judeŃe -
13 LO5A PacienŃi cu an -“- LO5A -“-
chimioterapie fără
revenire la control –
total -
14 Prog. Programare la control lunar 20x80 Prog. -“-
Control pe luna … anul … Control
15 LS1 Număr pacienŃi pe La -“- LS1 -“-
localitate … an … cerere
judeŃ ...
16 LS2 Număr pacienŃi pe -“- -“- LS2 -“-
ocupaŃii
17 LS3 Număr pacienŃi pe -“- -“- LS3 -“-
sexe
18 LS4 Număr pacienŃi pe -“- -“- LS4 -“-
ocupaŃii şi sexe
19 LS5 Număr pacienŃi pe -“- -“- LS5 -“-
localizări
20 LSL Număr pacienŃi pe -“- -“- LSL -“-
ocupaŃii pentru
localizarea …
21 SIAJ SituaŃia pacienŃilor din AN 1 pag. SIAJ -“-
judeŃul … pe anul …
22 IES27 Număr pacienŃi care La 20x80 IES27 -“-
au făcut radioterapie cerere
23 META- SituaŃia statistică a -“- 1 pag. META- -“-
LN pacienŃilor cu LN
metastaze pentru
localizarea …
24 METAL Metastaze corelate cu -“- 1 pag. ME-TAL -“-
localizări
25 OCL Localizări pe ocupaŃii -“- 20x80 OCL -“-
26 LOT Bolnavii cu localizarea -“- 5 pag. LOT -“-
… şi varianta T
27 LOT1 Localizarea -“- -“- LOT1 -“-
metastazelor pentru
grupa de localizare …
28 NRB2 Localizări corelate cu -“- 20x80 NRB2 -“-
metastaze
29 REPA- RepartiŃia pacienŃilor -“- 20x80 REPA- Şef clinică
LOGVIT pe grupe de vârstă LOG- Medic
302 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ

pentru localizarea … VIT curant


30 LM Localizări corelate cu La -“- LM -“-
cod histologic şi TNM cerere
31 IES22 Număr pacienŃi pe -“- -“- IES22 -“-
grupe de vârstă
pentru o localizare …
32 PAG Structura cazuisticii pe -“- -“- PAG -“-
coduri de localizări
33 PAG1 Idem PAG cu -“- -“- PAG1 -“-
procentaj din total
34 PAG2 Idem PAG1 cu -“- -“- PAG2 -“-
denumire localizare
35 SIND1 Lista pacienŃilor cu -“- 5 pag. SIND1 -“-
localizarea … corelat
cu sindrom luaŃi în
evidenŃă în anul …
36 SIND2 Lista pacienŃilor cu -“- -“- SIND2 -“-
sau fără sindrom
37 COTNM SituaŃia pacienŃilor pe -“- 20x80 COTNM -“-
combinaŃii de T, N, M
pentru grupa de
localizări şi an
38 SINTET Statistica pa cod -“- 1 pag. SINTET -“-
localizare şi T
39 PALOG SituaŃia pacienŃilor pe -“- -“- PALOG -“-
localizarea … şi
grading… la data …
40 IES40 SituaŃia pacienŃilor cu -“- 20x80 IES40 -“-
restantă/ recidivă
41 IES27 Numărul pacienŃilor -“- -“- IES27 -“-
care au făcut
radioterapie pe anul
… pe sex, judeŃ,
localizare, TNM - total
baza -
42 IES27A Idem IES27, selecŃia -“- -“- IES27A -“-
prin protocol
43 IES27H Idem IES27A pe -“- -“- IES27H -“-
coduri histologice
44 SPETRA Specificarea -“- 5 pag. SPETRA -“-
tratamentului pentru
bolnavii cu varianta T
… şi cod localizare …
din judeŃul ...
45 REZ Lista pacienŃilor cu -“- -“- REZ -“-
localizarea …
Sistemul informatic de spital. Descriere, exemplificare 303
corelaŃie diagnostic –
tratament – rezultate
46 ARBOR Lista pacienŃilor cu -“- -“- ARBOR -“-
ANNARBOR, stadiul
… şi gradul activităŃii

47 DETRA Detalierea La 5 pag. DETRA Şef clinică
tratamentului pentru cerere Medic
bolnavii cu varianta T curant
… şi cod localizare …
din judeŃul …
48 IES25 Afişare nr. FIP pentru -“- 20x80 IES25 -“-
pacienŃii decedaŃi cu
calcularea supravie-
Ńuirii pentru cod
localizare …
49 IES30 Afişare pacienŃi -“- -“- IES30 -“-
decedaŃi,
supravieŃuirea şi doza
de radiaŃie pentru cod
localizare …, cod
histologic …,TNM …,
judeŃ …
50 DOZAT Afişare pacienŃilor cu -“- 5 pag. DOZAT -“-
cod localizare …,
TNM …, cod
histologic …, care au
efectuat o doză totală
de radiaŃie între
limitele…
51 DOZ - SituaŃia pacienŃilor -“- -“- DOZ - -“-
AT1 care au efectuat o AT1
anumită doză totală
de radiaŃie
52 DOZ – Idem DOZÃT1 numai -“- -“- DOZ – -“-
ATG pentru decedaŃi ATG
B. Ieşiri pentru utilizatori implicaŃi în procesul de întreŃinere a bazei de date
1 LIST - Afişarea pacienŃilor cu La 20x80 LIST - Colectiv
DOC număr FO cuprins cerere DOC de
între 2 limite informat.
specificate Medic
curant
304 INFORMATICĂ MEDICALĂ ŞI BIOSTATISTICĂ

2 GG1 Lista de control pentru -“- -“- GG1 -“-


verificarea câmpurilor
NR – FO, data luării în
evidenŃă, cod histo,
cod localizare, numele
şi prenumele
3 GGAB Afişarea NR –FO, cod -“- -“- GGAB -“-
localizare, judeŃ,
CTNM
(PTNM / RTNM), data
naşterii, data luării în
evidenŃă
4 LIGG Listează codurile de -“- -“- LIGG -“-
ocupaŃie, NR-FO, …
5 CON- Încărcarea / conŃinutul -“- -“- CON- -“-
TROL bazei de