Carte Laborator 2010 PDF

Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” Timișoara
Colec
Colecția
ÎNDRUMĂTOARE DE LLABORATOR
INFORMATICĂ MEDICALĂ
- îndrumător
ndrumător de lucrări practice -
Mircea Focșa
Anca Tudor
Cosmin Câtu
Călin Muntean
Leonard Mada
Editura Victor Bab

Babeș Timișoara
2010
Editura VICTOR BABEȘ
Piața Eftimie Murgu 2, 300041 Timișoara
Tel./Fax 0256498075
e-mail: evb@umft.ro
Director general: Prof. univ. dr. Ştefan Iosif Drăgulescu

Coordonator colecţie: Prof. univ. dr. Roxana Moldovan
Referent ştiinţific: Prof. univ. dr. Gheorghe Ioan Mihalaş
Consilier editorial: Claudia Christian
Corector: Ioana Lupşoiu
Coperta: Cosmin Câtu
Editură acreditată de Ministerul Educației și Cercetării prin

Consiliul Național al Cercetării Științifice din Învățământul Superior, cod 324
Copyright © 2010 Toate drepturile rezervate autorilor. Nici o parte a acestei publicaţii nu poate fi
reprodusă, arhivată sau transmisă, fără acordul scris al autorilor.
All rights reserved to authors. No part of this publication may be reproduced, stored in a retrieval
system or transmitted, without the prior written permission of the authors.
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
FOCŞA, MIRCEA
Informatică medicală –îndreptar de lucrări pracrtice -/
Mircea Adrian Focşa, Anca Tudor, Cosmin Câtu - Timişoara:
Editura Victor Babeș, 2010
ISBN 978-606-8054-00-1
003:41
Tipar executat la Lito U.M.F.T.

Prefață
Informatica medicală s-a înscris deja ca disciplină omniprezentă în programele

analitice ale tuturor facultăţilor cu profil medical (medicină generală, medicină
dentară, farmacie, asistenţă medicală, balneofiziokinetoterapie, etc). Fiind o
disciplină cu puternic caracter aplicativ, lucrările de laborator reprezintă o
componentă centrală a pregătirii studenţilor.
Prezentul "Îndrumător de lucrări practice de informatică medicală" nu
reprezintă o simplă nouă ediţie a precedentului, ci este un nou manual, lucrările
prezentate aici fiind în întregime restructurate. Au fost simplificate şi
compactate o serie de lucrări din partea introductivă, ţinând cont de nivelul tot
mai ridicat al cunoştinţelor privind utilizarea calculatoarelor predate în liceu. O
serie de lucrări practice au fost actualizate pentru noile versiuni de software
disponibile.
Să menţionăm că, deşi la alcătuirea manualului au contribuit un număr mare de
colegi, prezentarea este unitară. Sistematizarea materialului permite o urmărire
adecvată a modului de lucru, alături de însuşirea facilă a noilor cunoştinţe şi
deprinderi.
Majoritatea lucrărilor sunt comune pentru toate profilele, dar se regăsesc şi
lucrări specifice profilelor de medicină dentară şi farmacie.
Îndrumătorul este util nu numai pentru desfăşurarea lucrărilor practice de
laborator ci şi pentru lucrul individual, ţinând cont de faptul că, actualmente,
tehnica de calcul este accesibilă inclusiv acasă, în cămine sau la biblioteci.
Cartea este recomandată şi cursanţilor de la studiile masterale de management
al serviciilor de sănătate sau de biotehnologie.
Comentariile şi sugestiile pe marginea acestui îndrumător vor fi binevenite.
Şef disciplină,
Prof Dr Gheorghe-Ioan Mihalaş
Membru al Academiei de Ştiinţe Medicale
Timişoara, 10 martie 2010

Cuprins
Laboratorul de Informatică medicală ............................................................... 1
Procesare de text - Microsoft WORD ............................................................. 12
Documentare online, navigarea pe Internet .............................................. 23
Baze de date ACCESS - Crearea şi utilizarea tabelelor ............................ 37
Baze de date ACCESS - Formulare, Interogări şi Rapoarte .................... 48
Sistemul de Gestiune al Bazelor de Date FOXPRO.................................... 59
Programul de calcul tabelar EXCEL ................................................................ 78
Programe statistice – Epi Info .......................................................................... 92
Sisteme de achiziţie a semnalelor biologice: BioDAQ ...........................104
Prelucrări de imagini cu ImageJ ....................................................................117
Evaluarea testelor diagnostice – programul VISUAL BAYES .............126
Programul GEPASI de simulare în biochimie ...........................................132
Fişa Electronică a Pacientului - DATADENT .............................................139
Fisa Electronică a Pacientului - MedINS .....................................................147
Teme pentru acasă..............................................................................................161

Contribuția autorilor
Șef lucr. dr. Mircea Focșa:

• Laboratorul de informatică medicală - MOODLE, Microsoft WINDOWS
• Procesarea textelor: Microsoft WORD
• Baze de date: Microsoft ACCESS
• Prelucrări statistice: EPI INFO
• Prelucrarea semnalelor biologice: BIODAQ
• Fișa Electronică a Pacientului: DATADENT
Șef lucr. dr. Anca Tudor

• Programe de calcul tabelar: Microsoft EXCEL
• Sisteme de Gestiune a Bazelor de Date: FOXPRO
• Programe de simulare în biochimie: GEPASI
As. univ. Cosmin Câtu

• Prelucrări de imagini: IMAGE-J
• Decizia asistată, evaluarea clasificatorului: VISUAL BAYES
As. univ. Călin Muntean

• Documentarea online
• Fișa Electronică a Pacientului: MEDINS
Prep. Leonard Mada

• Prelucrări de imagini: IMAGE-J
Laboratorul de informatică medicală Mircea Focșa
Laboratorul de Informatică medicală
Abilitățile studenților în lucru cu calculatorul s-au îmbunătățit de la an la an, ca

atare si laboratorul de informatică medicală se va concentra mai puțin pe
dezvoltarea capacității de operare a sistemelor de calcul și mai mult pe
diversele forme de gestionare și prelucrare a informației medicale.
Vor fi abordate pe scurt noțiuni elementare privind sistemul de operare
Windows, procesarea de text și calculul tabelar. Gestiunea bazelor de date și
apoi prelucrarea diverselor tipuri de informație medicală (date statistice,
imagini, biosemnale) vor constitui temele de bază ale acestui laborator.
Activitatea în cadrul laboratorului se va desfășura în mod individual, urmărind
indicațiile din protocol, fiecare student având la dispoziție propriul sistem de
calcul.
Alături de prezentul îndrumător de lucrări practice, platforma e-learning
Moodle asigură toate resursele necesare, fiind în același timp un mediu de
comunicare complet și performant.
1. Platforma Moodle
Moodle este o platformă OpenSource de învățământ la distanță, destinat să

sprijine un cadru social construcționist de educație. Câteva date statistice
grăitoare pentru popularitatea de care se bucură această platformă: peste
50000 de comunități, 9 milioane de utilizatori, 200 de țări și 80 de limbi. Poate
fi descărcat gratuit și instalat pe diverse platforme (Windows, Linux, Mac).
Accesul la interfața client se face printr-un browser web, platforma fiind astfel
accesibilă de oriunde din lume, de la orice calculator conectat la internet.
1
Îndreptar de lucrări practice
Lansați browser-ul ul Internet Explorer din meniul start sau direct de pe

desktop și introduceți adresa site site-ului Moodle al Disciplinei de
Informatică medicală (fig. 1).
Fig. 1 Pagina principală a site-ului Moodle – Disciplina de Informatică medicală
Observați secțiunile
țiunile paginii principale:
- în stânga:: adresa disciplinei, formularul pentru deschiderea contului

(autentificare), lista cu numele utilizatorilor online și activitatea recentă
(resurse nou adăugate, teme de casă, evenimente).
- central: o casetăă cu descrierea disciplinei și categoriile de curs. Fiecare
specializare medicală are alocat un curs de informatică medicală în acord cu
specificul ei. Identificați în listăă cursul care vă este adresat! După autentificare,
în dreptul acestui curs veți puteaa vedea o scurtă descriere precum și numele
cadrelor didactice.
- în dreapta: membrii disciplinei, un calendar al evenimentelor viitoare
(examene, termene pentru predarea temelor) precum și o rubrică cu noutăți
din domeniul eHealth (RSS feed)
2
1.1. Contul de utilizator
Accesul la resursele Moodle este permis doar utilizatorilor autentifica

autentificați pe bază
de nume de utilizator și parolă. După ce primiți
aceste informa
informații de la cadrul didactic, introduceți-
le în caseta de logare (autentificare) aflată în
stânga pagin
paginii principale. Odată autentificat
sunteți redirectați către
ătre pagina cursului la care sunte
sunteți înregistrați.
Prima sarcină pe care trebuie să o îndeplini

îndepliniți în afara laboratorului
(„temă pentru acasă”) ”) este personalizarea contului. După autentificare,
accesați
ți profilul personal fie prin clic pe numele vostru (în colțul din
dreapta sus al ecranului) fie din meniul Administrare / Profile (aflat pe
coloana din stânga a cursului
ursului la care sunte
sunteți înregistrat). Accesați tab-ul
„Modifică profilul” pentru a completa informa informațiile cu caracter personal:
• Numele și prenumele – sunt cele primite de la secretariatul UMF,
corectați eventualele erori
• Adresa de email – este una generică generică, necesară inițializării contului -
schimbați-o o cu adresa reală. Dacă nu ave aveți o adresă reală de email o
putețiți crea în cadrul laboratorului urm următor.
• Orașul și țara – modificați ți valorile implicite cu cele reale.
• Descriere: aveți posibilitatea săă formula
formulați o scurtă autodescriere ce va
fi văzută de toți ți utilizatorii autentificați. Acest câmp fiind obligatoriu,
în lipsă de inspirație ție puteți completa doar grupa (dac (dacă îl lăsați
necompletat nu veți ți putea salva noul profil!)
• Fotografia: deși
și nu este obligatoriu
obligatoriu, este mai mult decât indicat sa
încărcați
ți un portret (imaginea trebuie ssă fie decupată pătrat - 1:1).
Acesta va înlocui imaginea implicită (cu care probabil nu vă
identificați).
• Liceul absolvit/profil/anul absolvirii - este de asemenea un câmp
obligatoriu
În final apăsați
ți butonul „Actualizeaz
„Actualizează profil” și veți fi redirectați către
pagina personală actualizată.
Explorați și celelalte facilități

ți
asociate profilului personal,
asupra cărora vețiți reveni pe parcursul semestrului: in
intervenții pe
forum, blog personal și note primite pentru temele depuse.
3
1.2. Activități și resurse
Reveniți în pagina cursului prin apelarea numelui prescurtat din bara de

meniu.
Fig. 2 Pagina principală a cursului la care sunteți înregistrați.
Observați printrentre modulele paginii (fig. 2), în zona centrală,

desfășurătorul
ătorul cursului. Pentru fiecare săptămână sunt prezentate
tema cursului și lucrării
ării de laborator alături de alte resurse informative: note de
curs, protocol de lucrări
ucrări practice, surse externe de documentare. În anumite
săptămâni sunt prevăzute activități ți în afara laboratorului ((Teme pentru acasă).
Cu un clic pe numele temei aveți ți acces la descrierea acesteia precum și la
modulul de încărcare a fișierelor pe care trebuie
rebuie să le realiza
realizați. După expirarea
termenului de predare, prin accesarea temei pute puteți afla nota obținută și
comentariile celui care a evaluat-o.
o. Accesul la resurse și temele pentru acasă se
poate face și prin intermediul panoului Activită
Activități (fig. 2 - A) situat în partea
stânga sus a ferestrei.
Pe parcursul semestrului vețiți putea accesa multe alte module ale platformei
Moodle (unele active, altele pe care le pute
puteți inițializa chiar voi), printre care:
- chat – asemănător programelor de tip mesagerie insta
instant
- blog personal
4
- forum de discuții - unde puteți ți intervenii cu replici la temele lansate sau

puteți
ți lansa chiar voi noi teme legate de informatica medical
medicală sau teme
de interes general.
- glosar de termeni
- sondaj de opinie
- teste online de verificare a cuno
cunoștințelor
- pagini web de tip wiki (unde oricine poate adăuga sau edita informa
informații)
Veți
ți descoperii astfel un întreg univers de comunicare și lucru colaborativ,
accesibil de oriunde vă aflați. ți. Acesta reprezint
reprezintă oarecum trecerea către
sistemele viitorului, care vor integra la nivel de server central toate aplica
aplicațiile
de care avem nevoie, accesul clientului la servicii făcându
făcându-se prin intermediul
unui simplu browser de internet.
2. Mediul de operare Windows
Trecerea de la sistemul de operare MSDOS la Windows a rreprezentat un mare

progres, facilitând accesul publicului larg la utilizarea calculatoarelor personale
(PC). În locul comenzilor „în linie comandă” introduse de la tastatură, dialogul
utilizatorului cu sistemul de calcul se realizează mult mai uușor prin simple clicuri
de mouse, într-o interfațăă grafică prietenoasă. Inedit în momentul lansării
platformei Windows era faptul că toate aplica aplicațiile se deschid în cadrul unei
ferestre (de unde și numele dat sistemului de operare) având o serie de
elemente grafice șii de control comune. Existen
Existența acestor elemente standard în
toate aplicațiile ce ruleazăă sub Windows creează un mediu de lucru confortabil,
care în scurt timp devine foarte familiar utilizatorului.
Windows asimilează calculatorul cu un birou (desktop) pe ccare se află plasate
diverse instrumente de lucru (scurtături către aplicaaplicații și documente).
Documentele cu care se lucrează au fost denumite fi fișiere (files), acestea fiind
organizate într-o o structură arborescentă de cataloage sau dosare (folders).
Interfațaa grafică este completată prin pictograme (icon), butoane, casete de
dialog și meniuri.
Nu vom putea parcurge în detaliu toate caracteristicile sistemului de operare
Windows ci vom aborda elementele de bază absolut necesare pentru buna
desfășurare a lucrărilor
ilor viitoare: elementele caracteristice fiecărei ferestre,
manevrarea ferestrelor, lansarea aplicațiilor
țiilor și lucrul cu fișiere.
5
Vom evita de asemenea referirile la aspecte specifice unei anumite versiuni,

cunoscut fiind faptul că trecerea de la versiunea XP la Vista și apoi la Windows 7
trezește încăă numeroase controverse, fără a însemna însă modificări majore ale
aspectelor de bază mai sus menționate.
2.1. Lucrul cu ferestre
Deschideți fereastra MyComputer executând-un dublu clic pe

pictograma corespunzătoare are de pe desktop sau apelând meniul Start.
Identificați
ți și rețineți principalele elemente ale unei ferestre (fig. 3)
Bara de titlu
Butoane de:
- minimizare
- maximizare
- închidere
Bara de meniu
Bara de unelte
Bara de derulare
Chenarul ferestrei
Bara de stare
Colțul ferestrei
Fig. 3 Principalele elemente ale unei ferestre
Executați asupra ferestrei următoarele

ătoarele manevre:
• Maximizare – această funcție ție per
permite concentrarea atenției către o
singură aplicație
ție prin afișarea ferestrei pe întregul ecran.
• Minimizare – păstrează activă aplica aplicația dar îndepărtează fereastra
acesteia de pe suprafața ța de lucru pentru a facilita accesul la alte
aplicații. Aplicația minimizată
mizată se transformă într într-o bară la baza
ecranului și poate fi accesatăă prin clic pe această bară.
6
• Redimensionare – dacă fereastra unei aplicații nu este maximizată ea

poate fi adusă la dimensiunea dorită trăgând-o de un colț sau de una
dintre margini (plasați mouse-ul în dreptul chenarului unei ferestre în
așa fel încât promptul să devină o dublă săgeată, apoi țineți butonul din
stânga apăsat, trageți de mouse și eliberați butonul când fereastra a
ajuns la dimensiunea dorită).
• Mutare – asemănător cu manevra anterioară, plasând mouse-ul în

dreptul barei de titlu puteți muta fereastra oriunde pe suprafața de
lucru.
• Aranjare a 2 sau mai multe ferestre – permite împărțirea egală a

spațiului de lucru între 2 sau mai multe aplicații. Lansați o nouă
aplicație (de ex. Internet Explorer) și verificați ca cele 2 ferestre să nu fie
maximizate. Plasați mouse-ul pe bara de programe (aflată la baza
ecranului), deschideți un meniu contextual prin clic pe butonul din
dreapta și alegeți opțiunea de aranjare verticală sau orizontală a
ferestrelor („Tile windows vertically / horizontally”)
• Închidere – închiderea ferestrei presupune și părăsirea aplicației. Există

însă și unele aplicații gen Microsoft Word pentru care în interiorul
ferestrei principale a aplicației pot fi deschise mai multe ferestre
secundare, fiecare având propriul buton de închidere. Închiderea
ferestrelor secundare în Word nu determină părăsirea aplicației decât
în cazul ultimului document.
2.2. Explorarea sistemului
Mulți dintre voi ați folosit deja aplicația Internet Explorer pentru a accesa
informații aflate în rețeaua Internet. În mod asemănător, atunci când dorim să
accesăm informații aflate pe calculatorul personal vom folosi un alt program de
tip „explorer” și anume Windows Explorer. Pe lângă accesul la aplicații și
informații, acest program permite o serie de alte operații cum sunt copierea,
mutarea, ștergerea și redenumirea fișierelor și cataloagelor.
7
Lansați aplicația Windows Explorer prin unul din următoarele moduri:

• Clic pe numele aplicației din meniul Start->All Programs->Accesories->
Windows_Explorer
• Apăsațiți simultan butonul Windows și tasta E
• În fereastra MyComputer apelați ți opțiunea Folder din bara de meniu
Deschideți catalogul DIM aflat pe discul C: sau D: în catalogul USERS
Căutați în rețea (My Network Places)) serverul disciplinei ((Infomed - Server) și
consultați
ți resursele publice puse la dispoziție pe acest server.
Cadrul din stânga ferestrei (fig. 4-A)
A) prezintă con
conținutul întregului calculator sub
forma unei structuri arborescente de cataloageoage (Aten
(Atenție, în această zonă pot fi
vizualizate doar cataloage, nu și fișiere!).
Pentru a face vizibil conținutul
ținutul unui catalog, apapăsați pe semnul plus (+) din
dreptul său iar pentru a-i ascunde conținutul,
ținutul, clic pe semnul minus ((-).
Cadrul din partea dreaptă a ferestrei Windows Explorer (fig. 4-B) afișează doar
conținutul
ținutul catalogului curent (selectat în cadrul din stânga și având o
pictogramă ce reprezintă un dosar deschis).
Afișează/ascunde Alegerea modului de vizualizare: pictograme
structura de cataloage mari / pictograme mici / listă / cu detalii
Revenire
la locația
anterioară
Deschiderea
catalogului
părinte
(aflat pe un
nivel imediat
superior)
Cataloage
(folders)
Fișiere (files)
A. Fereastra de Fig. 4 Fereastra aplicației

ției Windows Explorer
navigare prin B. Fereastra de
structura ierarhică
afișare a conținutului
de cataloage
catalogului curent
8
Observați opțiunile
ile puse la dispozi
dispoziție de meniul ferestrei Windows
Explorer:
• Meniul File conţine comenzi referitoare la fişiere ((files) şi cataloage sau
dosare (folders):): crearea de cataloage ((New->Folder) şi scurtături (New-
>Shortcut), redenumiri (Rename
Rename), ştergeri (Delete), informaţii despre
entitatea selectată (Properties
Properties), închiderea ferestrei (Close). Dacă în
listă există un obiect selectat (catalog sau fişier), meniul File include o
serie de alte acţiuni posibile asupra respectivei selecţii: deschidere sau
lansare (Open), partajare (Sharing
Sharing), arhivare (Add To...), expediere la o
destinaţie specificată (Send To...),
...), căutare ((Search), etc.
• Meniul Edit conţine comenzi pentru manevrarea obiectelor (fișiere,
cataloage) în legătură cu locația
ția curent
curentă:
o Undo (Ctrl+Z) - anuleazăază ultima comandă,
o Cut (Ctrl+X) - şterge obiectele selectate din locaţia originală şi le
reţine în clipboard1,
o Copy (Ctrl+C) - copiază obiectele selectate din locaţia originală
în clipboard,
o Paste (Ctrl+V) - plasează obiectele aflate în clipboard în locaţia
curentă,
o Copy To Folder - copiază obiectele selectate într-o locaţie
specificată,
o Move To Folder - mută obiectele selectate într-o locaţie
specificată,
o Select All - selectează toate obiectele din catalogul curent
o Invert Sellection - inversează seleselecţia obiectelor în catalogul
curent.
• Meniul View se referă la modul de vizualizare a datelor în cadrul
ferestrelor
• Meniul Tools cuprinde unelte de mapare2 a resurselor disponibile în
rețea (Map Network Drive)) şi de personalizare a prezentării casetelor şi
zonelor în cadrul ferestrei (Folder
Folder Options
Options)
• Meniul Help accesează
ccesează centrul de ajutor Windows XP (Help and Support
Center).
1
ul reprezintă o porţiune a memoriei ((buffer, în memoria RAM) în care se stochează
clipboard-ul
temporar datele ce urmează să fie copiate/mutate în altă locaţie.
2
maparea reprezintă procesul de creare a unor coresponden
corespondențe între obiecte aflate în locații
diferite, de exemplu vizualizarea unei unități
ți de disc af
aflată pe un server ca și cum ar fi o unitate
locală
9
2.3. Lucrul cu cataloage și fișiere
Una dintre proprietățile

țile esențiale ale oric
oricărui catalog sau fișier o reprezintă
locația sa în cadrul sistemului de calcul. Referirea la aceste obiecte
informaționale
ționale se face adesea prin nume și calea parcursparcursă de la rădăcina
discului până la catalogul în care se află (ex. C:
C:\Users\Dim\exercițiu.txt se referă
la fișierul
șierul „exercițiu” aflat pe discul „C” în catalogul „DIM”, „C:\Users\DIM”
definind calea spre acest fișier).
șier). Pentru a putea reg
regăsi informația procesată,
este important să vă amintiți ți ori de câte ori creați un nou fișier ssă îl salvați,
precizând calea și numele fișierului.
1. Creați în catalogul DIM un catalog cu numele vostru. Deschide Deschideți

catalogul nou creat și adăugați ți un catalog cu numele Specializare și
următoarele 3 fișiere text: cardiologie.txt,, microbiologie.txt, Anestezie Terapie
Intensiva.txt
Sfat: lansați
ți aplicația Windows Explorer, loca
localizați și deschideți catalogul DIM
apoi apelați din meniul File comanda New – Folder respectiv New – Text
Document. Aceleași și comenzi pot fi apelate și din cadrul meniul contextual (clic
dreapta de mouse în fereastra ce afișeazăă con
conținutul catalogului DIM)
2. Redenumiți fișierul Anestezie Terapie Intensiva.txt în ATI.txt (Atenție! La

redenumirea fișierului
șierului țineți cont de faptul ccă afișarea extensiei este opțională,
acesta putând fi setată din opțiunile
țiunile aplicației Windows Explorer). Puteți apela
comanda Rename fie din meniul contextual (clic dreapta pe numele fi fișierului)
fie după selectarea fișierului, din meniul File
File.
3. Selectați fișierele cardiologie.txt și microbiologie.txt (clic pe butonul din

stânga al mouse-ului într-o o zonă liberă din dreptul unuia di dintre fișiere apoi,
ținând butonul apăsat deplasați mouse-ul ul peste cele două fi
fișiere – desenând un
dreptunghi - și eliberați-ll când ajunge în col
colțul diametral opus.).
Testați și alte modalități
ți de selecție a fișierelor (c
(căutați un catalog cu mai mult
de 6 fișiere):
• Ținând tasta Shift apăsată clic pe primul și ultimul fișier din suita pe
care doriți să o selectați;
• Ținând tasta Ctrl apăsată, clic pe primul, al 33-lea și al 6-lea fișier.
10
4. Copiați fișierul cardiologie.txt în catalogul DIM prin succesiunea de comenzi

Copy (în locația inițială, după ce fișierul a fost selectat) Paste (în noua locație).
Observați că fișierul rămâne în locația inițială și este creată o copie a sa în noua
locație.
5. Mutați fișierele cardiologie.txt, microbiologie.txt și ATI.txt în catalogul

Specializare prin succesiunea de comenzi Cut și Paste.
Încercați metoda „drag and drop” pentru copierea sau mutarea fișierelor. După
selectarea fișierului microbiologie.txt în fereastra din dreapta a aplicație
Windows Explorer, plasați mouse-ul deasupra selecției și ținând apăsat butonul
din stânga, trageți de mouse până ajunge deasupra catalogului DIM în fereastra
din stânga, apoi eliberați butonul. Efectul obținut este cel de mutare (obiectul
dispare din locația inițială). Repetați operațiunea „drag and drop”, ținând
apăsată tasta Ctrl pentru a copia fișierului ATI.txt în catalogul DIM.
6. Ștergeți din catalogul DIM toate obiectele create de voi apelând după
selecția acestora comanda Delete, fie din meniul ferestrei fie din meniul
contextual.
7. Recuperați catalogul cu numele vostru apelând în Coșul de reciclare (Recycle

Bin) comanda Restore. Ștergeți din nou catalogul recuperat la pasul anterior, de
această dată ținând apăsată tasta Shift. Observați că obiectul a fost șters
definitiv, nemaiputând fi recuperat din Recycle Bin.
Indicații finale
După terminarea lucrului asigurați-vă ca ați lăsat totul în ordine și urmați

indicațiile cadrului didactic privind oprirea sau păstrarea în funcțiune a
calculatorului.
11
Procesare de text cu Microsof

Microsoft WORD 2003
1. Introducere
Editarea și procesarea textelor ocupăă un loc important în cadrul activită
activităților de
birotică, fiind printre cele mai răspândite aplica
aplicații ale tehnicii de calcul în
majoritatea domeniilor.
Editoarele de text, adesea integrate în sistsistemul de operare (ex. Notepad),
generează text simplu (plain text), cu doar câteva caractere de control (linie
nouă, tab) oferind un minim de facilități
ți cum sunt:
• introducerea și modificarea textului,
• căutare și înlocuire a unor fragmente de text,
• alegerea fontului (tip, stil și dimensiune) pentru întregul text
• salvarea fișierului de tip text
folosind diferite coduri pentru
caractere (ANSI, UTF-8).
Verificați aceste facilități

ți în cadrul aplicației Notepad: introduceți de la
tastatură o propoziție
ție la alegere, stabiliți fontul și explorați celelalte opțiuni
ale meniului. Salvați ți fișierul folosind codificarea UTF UTF-8 (utilă pentru
prezervarea diacriticelor).
Procesoarele de text produc documente în format proprietar, utilizând o paletă

extinsă de caractere de control, specifice aplica
aplicației (tipului de fișier). Pot fi
astfel definite în detaliu o serie de aspecte ca: dimensiunea paginii, aașezarea în
pagină, notele de antet și subsol, stiluri și teme, pot fi incluse tabele, imagini,
simboluri speciale, formule și legăturiături către alte fi
fișiere. O parte a acestor
facilități urmează să le descoperiți
ți în cadrul capitolelor urm
următoare.
Procesorul de text Word face parte din pachetul de aplica
aplicații Microsoft Office,
destinat lucrului în sistemul de operare Windows. Ultima versiune - Word 2007,
aduce numeroase noutăți ți la nivelul interfeței cu utilizatorul, în timp ce
operațiunile de bazăă sunt în mare măsură asemănătoare versiunii anterioare
anterioare.
Explicațiile ce urmeazăă se vor referii exclusiv la versiunea 2003, aceasta fiind
instalată pe stațiile din laboratorul nostru.
12
Microsoft WORD Mircea Focșa
ți cu funcțiile procesorului de text Word puteți încerca diverse

Odată familiarizați
alte soluții,
ții, de exemplu aplicația Writer din pachetul de programe gratuit
OpenOffice (descărcați de la adresa: http://ro.openoffice.org/
http://ro.openoffice.org/)
2. Deschiderea unui document nou
Lansați
ți aplicația Word apelând meniul Start -> Programs. Observați
elementele
ele comune oricărei ferestre de aplica
aplicație din Windows (bara de
titlu, de derulare, de stare, butoanele de mic micșorare, minimizare sau
închidere, etc.).
Odată cu lansarea aplicaţiei este deschis un document nou, bazat pe un format

standard – „Normal Template”. Pentru deschiderea unor documente speciale,
cum ar fi: broşuri,
ri, rapoarte, calendare, etc., apelaţi comanda New din meniul
File. În partea dreaptă a ferestrei aplicaţiei se deschide panoul de activităţi (fig.
1) de unde se apelează tipul de format predefinit dorit.
Panoul de activităţi
Dacă la început, în acest meniu niu sunt disponibile
acţiuni cum ar fi deschiderea unui document sau crearea
unui document nou pornind de la un şablon, vom observa
cu uşurinţă că Panoul de activităţi îşi modifică opţiunile
afişate în funcţie de contextul în care lucrăm, afişând în
fiecaree moment acţiunile cele mai potrivite. Astfel, în loc
să ne pierdem vremea căutând prin meniuri o anumită
facilitate des folosită, o putem găsi rapid în Panoul de
activităţi. Putem activa în orice moment Panoul de
activităţi din meniul Vizualizare (View).
Fig. 1 Panoul de activităţi
3. Introducerea textelor
După deschiderea unui document, în aria sa de lucru apare un marcaj sub
forma unei linii verticale numit „cursor
cursor” sau „punct de inserare”. Caracterele
introduse de la tastatură sunt adăugate în poziţia curentă de inserare, cursorul
de inserare deplasându-sese spre dreapta. Trecerea la o linie nouă este efectuată
13
automat atunci când s-aa ajuns la sfârşitul liniei curente. Linia curentă poate fi
încheiată „manual” sau explicit prin apăsarea tastei „„ENTER ↵”. Această
comandă determină încheierea unui paragraf al textului şi începutul altui
paragraf. Uneori poate fi utilă trecerea forţată la linie nouă fără a determina
apariţia unui nou paragraf. Pentru aceasta se va ţine apăsată tasta ⇑Shift atunci
când se acţionează tasta ENTER.
Textul introdus
trodus este organizat în pagini, trecerea la o nouă pagină făcându
făcându-se
automat. Trecerea manuală sau explicită la o nouă pagină se poate realiza
tastând Ctrl + Enter sau apelând comanda Break din meniul Insert.
Introduceți 2-3 propoziții

ții și verificați cele dou
două modalități de trecere la
rând nou descrise mai sus. Introduceți ți o nou
nouă propoziție la începutul celei de-
a treia pagini.
Schiţarea unui document

Probabil nici unul
ul dintre noi nu este un scriitor profesionist care să poată să
scrie din prima încercare un document. Pentru că orice document pleacă de la
ideile principale, vom începe mai întâi cu acestea. Facilitatea se numeşte
schiţare (Outline) şi permite crearea un unui document pornind de la ideile
principale. De asemenea permite ulterior realizarea rapidă a unui cuprins sau a
unui index, ce se pot actualiza automat după efectuarea de modificări asupra
documentului.
șarea barei de instrumente se poate face din men
Afișarea meniul Vizualizare / Bare de
instrumente / Schiţare (fig.2). Aceasta are o serie de butoane pentru nivelul de
indentare, promovare şi promovare la titlu, retrogradare şi retrogradare la corp
text.
Figura 2: Bara de instrumente pentru schiţare
Comutați ți aplicația pe modul de vizualizare „Schi

„Schiţă” (Outline) din meniu
View. Introduceți ți un titlu cu 2 subtitluri și corp de text dup după modelul
capitolului 4 (4.1, 4.2) din acest protocol, utilizând bara de instrumente pentru
14
4. Inserarea altor obiecte

Microsoft Word 2003 beneficiază din plin de integra
integrarea cu celelalte aplicaţii ale
suitei Microsoft Office permiţând inserarea de obiecte în document. Pe lângă
tabelele native Word mai putem insera şi foi de calcul Excel folosind pur şi
simplu comenzile de Copiere şi Lipire (Copy / Paste), având avantajul ccă putem
recalcula formulele din aceste foi de calcul. Putem insera de asemenea imagini,
clipart-uri,
uri, grafice Excel, elemente din PowerPoint, diagrame Visio, şi în general
obiecte din orice program care suportă tehnologia OLE (Object Linking and
Embedding).
4.1. Inserarea documentelor text

Există mai multe modalități ți de aducere a textului din alte documente în
documentul curent: inserarea întrgului con
conținut al unui fișier text, copierea sau
mutarea în totalitate sau doar a unui fragment din textul unui alt docu
document.
1. Deschideţi un nou document Word. În cadrul meniului Insert apelaţi

comanda File iar în caseta de dialog ce se deschide indicaţi fişierul
\\Server\Laborator\PU\Word.doc aflat în reţeaua locală (My
Network….Infomed...).
2. Selectaţi întreg textul importat şi ştergeţi
ştergeţi-l prin accesarea tastei Delete.
3. Deschideţi fişierul sursă de pe server (c (căutați-l cu Windows Explorer),
selectaţi doar o parte din text, apoi prin succesiunea de comenzi
Copy - Paste aduceţi textul în documentul nou creat.
4.2. Inserarea imaginilor

În mod asemănător cu inserarea fişierelor text, putem introduce în documentul
word diferite tipuri de imagini. Pentru aceasta, din meniul Insert se apelează
comanda Picture, iar din submeniul care apare, tipul de imagimagine dorit (Clip Art,
AutoShapes, Word Art, Chart sau File) – cu indicarea locaţiei şi tipului fişierului
sursă. Imaginile conţinute în alte documente de tip word, excel, html, etc. pot fi
aduse în documentul curent la fel ca o porţiune oarecare de text pri prin
succesiunea de comenzi Copy – Paste (selecta
(selectați întâi obiectul dorit!).
Inseraţi în document două imagini aflate în fişiere de tip jpg pe server

la adresa: \\Server\Laborator\Imagini
Căutaţi cu ajutorul unui browser web o imagine cu tema „medicina” si
inseraţi-o în documentul curent.
15
Dacă avem imagini mari, putem să le reducem dimensiunea (comprimăm)

folosind bara de instrumente pentru imagini (figura 3).
a b c
Figura 3. Bara de instrumente pentru imagini
Pot fi modificate de asemenea culoarea (a),, contrastul (b) sau luminozitatea (c).
4.3. Desenarea tabelelor

Putem crea rapid un tabel selectând butonul de pe bara de instrumente şi
alegând numărul de rânduri şi coloane dorit. Apoi introducem textul în celule şi
le formatăm după dorință.
Nu toate tabelele sunt atât de simple. Avem la dispoziţie însă, fie în meniul
Tabel,, fie folosind meniul contextual (apelabil prin clic dreapta de mouse),
instrumente pentru a crea tabele mai complexe prin îmbinare sau scindare de
celule. Se pot insera rânduri sau coloane suplimentare (Insert Row/Column).
Avem la dispoziţie chiar un creion (a) cu care putem desena liber celulele
tabelului și o radieră (b) pentru ștergerea acestora (fig.4).
a b
Figura 4: Bara de instrumente pentru desenarea de tabele
Realizaţi tabelul următor parcurgând paşii:
1. Table – Insert – Table:

• Number of columns: 3
• Number of rows: 5
2. Selectaţi celulele 2 şi 3 de pe primul rând, apoi contopi
contopiți-le apelând
comanda „Merge Cells” (idem pentru celulele 22-5 din coloana 3)
16
3. Deschideți Bara de instrumente pentru desenarea de tabele apelând

„View – Toolbars – Tables and Borders” apoi apelaţi opţiunea
„Ascending diagonal” pentru a trasa o linie în diagonală.
4. Din lista ascunsă a butonului Shading alegeţi culoarea de

umplere pentru celulele tabelului
Realizaţi un nou tabel cu dimensiunea de 2 rânduri şi 3 coloane în care să

plasaţi două dintre imaginile din document (căutați imagini de lățimi diferite
și lasați o coloană liberă între ele) și etichetele corespunzătoare. Centraţi
imaginile și etichetele în celule şi apoi din meniul Format – Borders... setaţi
chenarul pe opţiunea „None”. Observaţi cum liniile de contur devin mult
mai şterse iar la imprimare nu se vor mai vedea deloc. Opţiunea este
deosebit de utilă pentru aranjarea imaginilor in pagină.
4.4. Inserarea ecuaţiilor matematice

Pentru a insera într-un document simboluri speciale, cum sunt cele utilizate la
redactarea formulelor matematice, în funcţie de complexitatea acestora vom
putea folosi inserarea de simboluri (Insert - Symbol) sau editorul de formule
matematice (Insert – Object – Microsoft Equation 3.0). Editorul de ecuaţie va
deschide o casetă de text şi un meniu adecvat.
17
Introduceţi următoarele formule:

N
∑X
i =1
i
∑(X i − X )2
X = S=
N N −1
5. Formatarea textului
5.1. Formatarea paginii şi a fontului
Una din primele operaţii pee care trebuie să le efectuăm atunci când începem să
redactăm un document este setarea formatului paginii ((File – Page setup). În
caseta de dialog ce se deschide vom putea stabili dimensiunea marginilor
(stânga, dreapta sus şi jos), orientarea paginii (por
(portret sau peisaj), dimensiunea
paginii (ATENŢIE! adesea setarea implicită este „Letter”. Pentru a nu avea
„surprize” la tipărire, selectaţi opţiunea A4
A4, sau după caz, o dimensiune ce
corespunde hârtiei pe care tipăriţi).
Putem modifica tipul font-ului folosit
sit în cadrul unui document, dimensiunea şi
culoarea acestuia, fie din meniul Format – Font fie din bara de unelte pentru
formatare (fig. 5-b). ). Putem evidenţia anumite blocuri de text cu Aldin
(îngroșat), Cursiv (italic) sau combinaţii ale acestora. Este recomandat să
folosim un singur font într-unun document. Dacă folosim mai multe, documentul
arată pestriţ şi încărcat.
Aplicați următoarele
ătoarele formatări pentru pagină:
dimensiune A4, margini - 2 cm (sus, jos, dreapta) și 3 cm (stânga).
Introduceți
ți textul din fraza de mai sus („Putem modifica…”) folosind fontul
Arial cu dimensiunea de 11 și aplicați format
formatările necesare pentru evidențierea
unor porțiuni
țiuni de text (aldin, cursiv, subliniere).
Aplicarea de stiluri
Putem da documentului nostru ru un format profesional folosind stiluri alături de
formatare. Avem la dispoziţie pentru aceasta bara de instrumente de
Formatare (fig. 5-a).
). Opţiunile pentru aplicarea de stiluri şi formatări sunt de
asemenea disponibile şi în Panoul de activită
activități (fig. 1)
a b
Figura 5: Bara de instrumente de formatare
18
Pentru a aplica un anumit stil, selectăm porţiunea de text dorită şi apoi alegem
stilul dorit. Aplicând stiluri pentru titluri, subtitluri şi text vom avea consecvenţă
în rezultatul final. Trebuie să fim atenţi să nu folosim prea multe stiluri, altfel
documentul va arăta urât.
Creaţi un nou stil pentru titlurile folosite în document urmând paşii:

Afişaţi Panoul de activităţi cu opţiunea „„Styles and Formatting” (click pe
butonul )
Plasaţi cursorul pe unul din titluri
Apelaţi butonul „New Style...” ...” şi
setaţi în caseta de dialog ce se
deschide opţiunile conform
imaginii de mai jos. Observaţi sub
caseta de previzualizare definiţia
noului stil pe care l-aţi aţi creat.
Butonul „Format” vă permite
definirea stilului cu mai mare detaliu, ţinâ ţinând cont de o serie de
caracteristici legate de font, paragraf, borduri, limbă, etc.
După închiderea casetei de definire a stilului şi după ce vă asiguraţi că
aveţi cursorul plasat pe un titlu, reveniţi la panoul de activităţi şi apelaţi
butonul „Select All”.”. Din lista de stiluri existente selectaţi
selectaţi-l pe cel pe
care tocmai l-aţiaţi definit. Observaţi cum toate titlurile vor fi acum
formatate conform noului stil.
5.2. Formatarea paragrafelor

Pentru a da textului introdus un aspect profesionist, e bine să folosim ac
aceleaşi
setări pentru toate
paragrafele. Principalele
setări ce trebuie avute în
vedere sunt Alinierea,
Indentarea textului faţă de
marginea din stânga sau din
dreapta şi spaţierea liniilor
de text (la 1 rând / single,
1,5 linii, 2 linii / double).
Este preferabil să folosim
un număr de puncte deasupra sau dedesubtul ffiecărui paragraf în loc să
introducem linii suplimentare pentru spaţiere.
Selectaţi din textul documentului două sau trei paragrafe şi aplicaţi

setările din figura alăturată.
19
6. Definirea unor elemente speciale

6.1. Definirea elementelor de antet şi subsol
Mai ales la documentele mari, crearea unui antet pe fiecare pagină cu titlul
capitolului şi a unui subsol care să afişeze numărul paginii poate fi foarte
folositor. Putem introduce şi alte informaţii care vor fi actualizate automat cum
ar fi ora, data sau numele autorului sau putem insera texte de copyright,
confidenţialitate, etc.
Pentru a afişa bara de instrumente pentru antet şi subsol apelăm din
meniul Vizualizare opţiunea Antet şi Subsol.
6.2. Întocmirea cuprinsului

Se poate crea automat un cuprins al documentului, pe baza titlurilor de
paragraf, capitole şi subcapitole. Un text care a fost marcat cu un anumit nivel
de indentare folosind bara de instrumente de schiţare va fi introdus automat în
cuprins iar numerotarea paginilor în cuprins va fi realizată automat. Pentru a
insera un cuprins, de obicei la începutul documentului, mergem în meniul
Inserare / Referinţă / Index şi tabele – Cuprins.
Putem accesa cuprinsul în orice moment apăsând butonul Salt la cuprins. Dacă
am făcut modificări asupra conţinutului documentului putem actualiza automat
cuprinsul şi numerele corespunzătoare ale paginilor apăsând butonul
Actualizare cuprins de pe bara de schiţare.
În mod asemănător putem crea un index de cuvinte cheie, de obicei la finalul
documentului, pentru a regăsi rapid anumite subiecte în conţinutul
documentului.
Pentru a crea un index mergem în meniul Inserare / Referinţă / Index şi tabele –
Index.
Avem la dispoziţie butonul Marcare intrare cu care afişăm fereastra Marcare
intrare index. Putem acum selecta cuvintele cheie din document care dorim să
apară în index împreună cu paginile unde acestea sunt menţionate.
20
7. Operaţii de căutare şi înlocuire

În Word, puteţi căuta într-un document pentru a localiza anumite informaţii.
Acest lucru este util in cazul documentelor de dimensiuni mari când nu doriţi să
citiţi totul pentru a găsi o anumită frază.
Pentru a căuta într-un document un anumit text, urmaţi aceste etape:
selectaţi Edit/Find.
în caseta de text Find what, tastaţi textul pe care doriţi să-l găsească
programul Word.
din lista derulantă Search, alegeţi dacă doriţi ca Word să caute în întregul
document (All), începând de la punctul de inserare (Down) sau până la
punctul de inserare (Up).
selectaţi Find Next. Word începe căutarea şi pune în evidenţă prima apariţie
a textului specificat.
selectaţi Find Next din nou, pentru a găsi următoarea apariţie a cuvântului
sau a textului specificat.
Pentru a limita căutarea selectaţi Edit/Find şi apoi efectuaţi una sau mai multe
din operaţiile de mai jos:
pentru a găsi doar textul care apare exact cum este scris cu litere mici şi mari
în caseta de text Find What, selectaţi caseta de validare Match Case.
pentru a lua în considerare un text specificat doar dacă este precedat sau
urmat de spaţii sau semne de punctuaţie, selectaţi caseta de validare Find
Whole Words Only.
pentru a efectua o căutare folosind caractere de înlocuire, cum ar fi ?
(pentru un caracter plasat intr-un anumit loc) şi caseta de text Find What,
selectaţi (pentru un caracter si toate caracterele ce ii urmeaza, introduse in
caseta de text Find What), caseta de validare Use Pattern Matching.
pentru a găsi omofonii cuvântului introdus în caseta de text Find What,
selectaţi caseta de validare Sounds Like (pentru limba engleză). Dacă
introduceţi cuvântul „red” şi selectaţi caseta de validare Sounds Like, de
exemplu, Word se va opri şi la cuvântul „read”.
În Word puteţi găsi caractere care nu se tipăresc şi alte caractere speciale, cum
ar fi marcajele de paragraf şi întreruperile de rând. Pentru a găsi caracterele
speciale parcurgeți următoarele etape:
selectaţi Edit/Find.
în caseta de dialog Find, selectaţi Special. Word afişează o listă de caractere
speciale.
selectaţi caracterul pe care doriţi să-l găsiţi.
selectaţi Find Next. Word pune în evidenţă prima apariţie a caracterului
respectiv în document.
21
selectaţi din nou Find Next, pentru a continua căutarea sau Cancel pentru a
vă reîntoarce la caseta cu opţiuni privind căutarea.
Pentru a găsi un text cu un anumit format, parcurgeţi următoarele etape:
selectați Edit/Find.
în caseta de text Find What, introduceţi textul căutat.
selectaţi Format. Word afişează o listă de opţiuni pentru formate din care
selectaţi una din opţiunile:
o Font pentru a găsi un anumit corp de literă sau un anumit atribut pentru
caractere, cum ar fi stilul cursiv (italic).
o Paragraph pentru a găsi un anumit format de paragraf, cum ar fi formatul
cu aliniere centrală sau formatul unui paragraf cu alineat pe primul rând.
o Language pentru a găsi un text scris într-o anumită limbă.
o Style pentru a găsi un text căruia i s-a aplicat un anumit stil.
Pentru a găsi şi înlocui informaţii, parcurgeţi următoarele etape:
selectaţi Edit/Replace.
în caseta de text Find What, introduceţi informaţia căutată, după cum s-a
descris în secţiunea precedentă.
în caseta de text Replace With, introduceţi informaţia cu care se face
înlocuirea.
poziţionând punctul de inserare în caseta de text Replace With, specificaţi
orice atribute pe care doriţi să le aplicaţi textului cu care se face înlocuirea.
În acest scop, utilizaţi metodele descrise în secţiunea precedentă pentru
specificarea atributelor în caseta de dialog Find.
selectaţi una din următoarele opţiuni:
o Find Next pentru a recomanda programului să găsească şi să pună în
evidenţă prima apariţie a informatei din caseta de text Find What. Word
va aştepta ca dumneavoastră să decideţi dacă doriţi sau nu să înlocuiţi
textul pus în evidenţă.
o Replace în cazul în care textul din caseta Find What este deja pus în
evidenţă. Word îl înlocuieşte cu informaţia din caseta de text Replace
With, după care pune în evidenţă următoarea apariţie a informaţiei din
caseta Find What.
o Replace All daca doriţi ca Word să înlocuiască automat toate apariţiile
informaţiei din caseta Find What cu informaţia din caseta Replace With.
Utilizatorii versiunii Word 2007 pot găsi pe site-ul Microsoft la adresa:
http://office.microsoft.com/en-us/word/HA100744321033.aspx
un tutorial interactiv care prezintă echivalențele dintre comenzile Word 2003 și
Word 2007. Acest tutorial poate fi descărcat și de pe Moodle, în secțiunea
corespunzătoare laboratorului curent.
22
Documentare online Călin Muntean
Documentare online, navigarea pe internet
Internet
Termenul Internet, sau şi internet, are mai multe sensuri strâns înrudite, în
funcţie de context:
• Numele propriu Internet (scris cu majusculă) se referă la World Wide Web,
reţeaua mondială unică de computere interconectate prin protocoalele
(regulile) de comunicare Transmission Control Protocol şi Internet Protocol,
numite pe scurt TCP/IP. Precursorul Internetului datează din 1965, când
Defence Advanced Research Projects Agency (en:DARPA) (Agenţia pentru
Proiecte de Cercetare Înaintate de Apărare - a Ministerului Apărării,
Department of Defense sau DoD din SUA) a creat prima reţea de computere
interconectate sub numele ARPAnet. Super-reţeaua din zilele noastre a
rezultat din extinderea reţelei Arpanet.
• Substantivul comun internet (scris cu minusculă) desemnează in marea
majoritate a cazurilor aceeaşi reţea, însă văzută ca un mediu de comunicare
de mase, împreună cu informaţia şi serviciile care sunt oferite utilizatorilor
prin intermediul acestui mediu.
• Tehnic, termenul mai poate desemna şi o reţea ce interconectează 2 sau mai
multe reţele autonome aflate la mare depărtare unele faţă de altele.
Exemple de reţele mari, pentru care folosinţa acestui nume este justificată,
sunt SIPRNet si FidoNet. Cuvântul "Internet" provine din împreunarea
artificială şi parţială a două cuvinte englezeşti: interconnected =
interconectat şi network = reţea.
Există un şir întreg de metode de cuplare fizică a unui calculator sau aparat
inteligent (smart) la Internet:
• printr-un modem şi o linie de telefon şi legătură telefonică fixă, prin
formarea unui anumit număr de telefon,
• linie de telefon dedicată / închiriată unui singur utilizator sau unei singure
firme,
• legătură prin radio la un aşa-numit Hotspot sau Active Point, utilizând
tehnicile WLAN sau Wi-Fi,
• legătură prin radio, de la un telefon mobil sau de la un calculator portabil
(de ex. notebook sau netbook) la antena celulară terestră, utilizând tehnicile
GSM sau UMTS.
23
Aplicaţiile Internetului sunt numeroase: în primul rând afişarea de informaţii

mai mult sau mai puţin statice cu formă de text, imagini şi sunete (aşa-numitele
pagini web), apoi poşta electronică e-mail, transferul de fişiere de date şi
informaţii, chat, video şi video on demand, telefonie şi telefonie cu imagine prin
Internet, televiziune prin Internet, e-commerce, sondări de opinie, mediu
pentru răspândirea ştirilor, mediu pentru toate genurile de grafică şi muzică,
deschiderea unei sesiuni de lucru de la distanţă, grupuri de discuţii pe teme
prestabilite, jocuri interactive prin reţea, operaţii bancare (Internet banking),
transmitere de fişiere şi multe, multe altele. Printre ele, World Wide Web,
prescurtat WWW, deseori numit numai "web", este la loc de vârf, deoarece
este o aplicaţie multimedială şi integrativă, cu o interfaţă de utilizator (Graphic
User Interface, GUI) foarte atrăgătoare din punct de vedere grafic, practică şi
simplu de folosit. WWW a fost inventat de către Tim Berners-Lee în anul 1993.
Pentru folosirea tuturor acestor aplicaţii din web este nevoie în general doar de
un singur program multi-funcţional numit browser (cuvânt englez care se
pronunţă aproximativ 'brau-ză).
Browserul- navigatorul web

Un browser (numit pe româneşte şi "browser Internet", "browser web" sau
navigator web) este o aplicaţie software ce permite utilizatorilor să afişeze text,
grafică, video, muzică şi alte informaţii localizate pe o pagină din World Wide
Web, dar şi să comunice cu ofertantul de informaţii şi chiar şi ei între ei. O altă
definiţie: prin browser se înţelege un program de "navigare" în web. De aceea,
în loc de cuvântul "browser" se poate folosi şi termenul general "navigator" (a
nu se confunda cu browserul obsolet al firmei Netscape numit tot "Navigator").
Clasamentul celor mai folosite browsere (octombrie 2009): Internet Explorer
64.41%, Mozilla Firefox 24.07%, Apple Safari 4.42%, Google Chrome 3.58%,
Opera 2.17%, Netscape Navigator 0.33%, SeaMonkey 0.11%.
Protocoale şi standarde
Browserele web funcţionează pe baza anumitor protocoale, care îl leagă pe
utilizator de paginile web stocate (definite) pe servere web specializate. Cele
mai des folosite protocoale web sunt HTTP, HTTPS şi FTP.
24
Un browser este alcătuit dintr-un set de programe care permite afişarea şi

manevrarea informaţiilor bazate pe text, imagini şi sunet precum şi rularea
unor programe pe care siturile web şi documentele le pot include (applet-uri,
scripturi). Fiecare browser are o casetă de text unde utilizatorul poate
introduce adresa documentului sau a sitului dorit, adresă care este unică pe
lume (univocă), numită (Uniform Resource Locator sau URL). În cazul în care
utilizatorul nu cunoaşte adresa exactă , el poate introduce drept "cheie de
căutare" o porţiune mică de text specific pe care documentul ar trebui să îl
conţină. Browserul transmite acest text unor aplicaţii speciale din web numite
motoare de căutare. Acestea caută în multitudinea de documente sau situri
respectivul text, oferind apoi ca rezultat o listă de adrese care conţin textul
căutat. Utilizatorului nu îi mai rămâne decât sa aleagă - eventual prin mai multe
încercări - locaţia dorită. În realitate această listă de adrese poate fi uneori
extrem de lungă, de ordinul sutelor de mii de linii sau chiar şi mai lungă, caz în
care este nevoie de o strategie de căutare mai exactă.
Pagini Web
O pagină web este o resursă aflată în spaţiul web (WWW) din Internet, de
obicei în format HTML sau XHTML (extensia numelui fişierului fiind de cele mai
multe ori .html sau .htm) şi având hiperlinkuri (hiperlegături) pentru navigarea
simplă (cu un singur clic de maus) de la o pagină sau secţiune de pagină la alta.
Pagina web se numeşte astfel deoarece ea se poate afişa pe un monitor sau
ecran de calculator şi se aseamănă într-o oarecare măsură cu o pagină de ziar.
Lăţimea paginii web este de obicei astfel făcută ca ea să încapă în întregime pe
lăţimea ecranului disponibil. În schimb înălţimea ei poate depăşi cu mult pe cea
a ecranului. În aceste cazuri browserul şi mausul permit de obicei vizionarea
simplă şi rapidă a întregii pagini, şi anume print "tragerea" ei în sus şi în jos,
după dorinţă.
Pentru a furniza nu numai texte dar şi imagini şi sunete, paginile web utilizează
deseori fişiere grafice sau sonore integrate, dar şi hiperlinkuri către alte resurse
neintegrate în pagina respectivă.
De obicei furnizorul de informaţii îşi grupează şi organizează paginile în cadrul
unui sit web, care la cerere, şi pentru a putea fi regăsit, primeşte un
identificator Internet unic numit URL.
25
Găsirea informației pe internet

Ce este un motor de căutare?
Un motor de cautare (search engine) este un server ce trimite un robot (numit
spider/crawler) sa navigheaze singur pe Internet urmand linkurile existente pe
paginile pe care le viziteaza. Toate paginile gasite sunt inregistrate apoi intr-o
baza de date.
Un alt program, de indexare, analizeaza aceste documente şi le indexează după
cuvintele conţinute de fiecare resursa web (pagini, documente pdf, rtf).
In momentul in care un utilizator cauta cu un motor de cautare dupa anumite
cuvinte cheie, motorul da cautare se va uita in aceasta baza de date si in functie
de propriile criterii va crea o lista de rezultate pe care o va afisa in oridinea
relevantei fiecarei resurse web.
Care sunt principalele motoare de cautare?
Principalul motor de cautare este Google (cu o cota de piata de peste 60%). La
mare distanta acesta este urmat de catre Yahoo (20%) si Bing [MSN] (10%). Alte
motoare de cautare importante: Ask Jeeves, AltaVista, AOL, HotBot, Teoma,
LookSmart, Lycos.
Ce este un director web?
O lista de situri web, clasificata pe categorii si subcategorii, mentinuta de
oameni (nu crawlere). Siturile sunt verificate si inscrise manual de catre editori
specializati.
Care sunt principalele directoare web?
Cel mai important director web este DMOZ (cunoscut si sub numele de ODP -
Open Directory Project ). Acesta contine zeci de mii de situri, atent verificate de
catre editori specializati pentru fiecare categorie in parte.
Inscrierea este gratuita si poate dura pana la 6 luni, iar uneori chiar mai mult,
astfel incat rabdarea este necesara.
Prezenta in DMOZ este importanta deoarece o simpla listare aici aduce la
randul ei pana la 300 de listari in alte directoare web ce il folosesc ca sursa
principala (inclusiv Google). Inscrie situl tau in directorul DMOZ aici.
26
Cum se face inscrierea sitului in motoare de cautare si directoare web?

Motoarele de cautare folosesc roboti pentru a indexa pagini web. Acesti roboti
fie descopera
escopera un link catre pagina ta in paginile deja indexate in baza de date,
fie proceseaza lista de asteptare proprie.
Inscrierea unui site web in motoarele de cautare se refera la inscrierea in
aceasta lista in mod direct. Pentru fiecare motor de cautare in parte, situl
trebuie inscris in aceasta lista.
Inscrierea este foarte simpla, nefiind necesara nicio alta informatie decat
adresa web a primei pagini (URL-ul).
ul). Inscrierea in motoarele de cautare poate fi
gratuita (in cele mai multe cazuri), cat si plati
platita. Pentru mai multe informatii
despre inscrierea sitului in motoare de cautare si directoare web click aici.
Elemente ale Paginilor de Rezultate Google
Fig. 1 Principalele elemente ale unei pagini Google
A. Cautare Avansata - Legaturi catre o pagina ce va permite sa restrictionati

cautarea daca este necesar.
B. Preferinte - Legaturi catre o pagini care va permite sa alegeti preferintele de
cautare, inclusiv cate rezultate sa apara pe o pagina, limba interfetei si daca sa
folosim sau nu filtrul nostru SafeSearch
eSearch (Cautare Sigura).
C. Instrumente de limbaj - Unelte pentru setarea limbii preferate pentru
paginile in care urmeaza sa se efectueze cautarea, limbajul interfetei si
traducerea rezultatelor.
27
D. Sfaturi pentru cautare - Legaturi spre informatii care va ajuta sa cautati mai
eficient. Aflati diferentele dintre Google si alte motoare de cautare -- de la
modul in care prelucram o cautare simpla pana la facilitatile speciale care ne fac
deosebiti.
E. Campul de cautare - Pentru a introduce o cautare in Google, scrieti cateva
cuvinte semnificative. Dati Enter sau click pe butonul Cautare si va aparea lista
cu rezultate.
F. Butonul de cautare Google - Dati click pe acest buton pentru a porni o noua
cautare. Puteti deasemenea incepe o cautare apasand tasta 'Enter'.
G. Tabulatoare - Apasa tabulatorul pentru modul de cautare pe care doresti sa
o efectuezi. Alege dintre cautare completa pe internet, numai imagini, in
grupurile de discutii Google (Arhiva de discutii Usenet) sau directorul Google
(internetul organizat pe categorii).
H. Bara de statistici - Aceasta linie descrie cautarea dv. si indica numarul de
rezultate gasite, precum si timpul necesar gasirii lor.
I. Categorii - Daca termenii cautarii apar si in Director, aceste categorii sugerate
va pot ajuta sa gasiti mai multe inforamtii despre subiectul cautarii. Dati click pe
ele pentru a deschide alte legaturi.
J. Titlul paginii - Prima linie este titlul paginii gasite. Uneori, in loc de titlu va fi
un URL, ceea ce inseamna ori ca pagina nu are titlu, ori ca Google nu a catalogat
inca intregul continut al paginii. Totusi, stim ca se potriveste cu ceea ce cautati
fiindca alte pagini pe care le-am indexat contin legaturi spre aceasta pagina.
Daca textul asociat acestor linkuri se potriveste cu cautarea dv., vom arata
paigna la rezultate chiar daca intregul ei text nu a fost catalogat inca.
K. Text sub titlu - Acest text e un citat din pagina gasita, cu textul pe care il
cautati dv. scris ingrosat. Aceste citate va permit sa vedeti contextul in care
apar termenii cautati, inainte sa dati click.
L. Descriere - Cand cautarea apare in Director, descrierea creata de autorul
Open Directory este afisata.
M. Categoria - Daca un site gasit in cadrul cautarii dv. este listat in Director,
categoria in care apare este afisata sub descriere.
N. URL-ul (adresa) rezultatului - Aceasta este adresa web a rezultatului gasit.
28
O. Marime - Acest numar reprezinta marimea textului din pagina gasita. Nu

apare in cazul siteurilor care nu au fost inca indexate.
P. Memorată - Un click pe legatura catalogata va permite sa vedeti ce continea
pagina atunci cand a intrat in indexul nostru. Daca - din orice motiv - legatura
spre site nu va conecteaza la pagina actuala, puteti vedea versiunea veche si
gasi acolo ceeea ce cautati. Termenii cautati vor fi evidentiati in versiunea
catalogata.
Q. Pagini similare - Cand alegeti legatura 'Pagini Similare' pentru un anumit
rezultat, Google cauta pe Internet pagini asemanatoare cu cea gasita.
R. Rezultat indentat - Cand Google gaseste rezultate multiple de la acelasi site,
cele mai relevante sunt afisate primele, iar celelalte mai jos, indentate (cu un
alineat mai la dreapta).
S. Mai multe rezultate - Daca sunt mai mult de doua rezultate de pe acelasi site,
restul de rezultate pot fi accesate facand clic pe link-ul "Mai multe rezultate de
pe...".
Rafinarea cautarii
Sfaturi Generale
Din moment ce Google intoarce pagini ce contin toate cuvintele din cererea
dumneavoastra, restrangerea sau rearanjarea cautarii este la fel de simpla
precum aduagarea mai multor cuvinte in termenii cautarii pe care i-ati adaugat
deja. Prin adaugarea mai multor cuvinte, rezultatele vor contine un subset
specific al paginilor intoarse de catre cererea originala "prea larga".
Excluderea cuvintelor
Puteti exclude un cuvant din cautare prin scrierea semnului minus ("-") imediat
inaintea termenului pe care vreti sa il evitati. (Fiti sigur sa includeti un spatiu
inainte de semnul minus.)
Cautarea frazelor
Cu Google poti cauta fraze prin adaugarea ghilimelelor. Cuvintele incluse intre
ghilimele ("asa") vor aparea impreuna in toate documentele intoarse (doar
daca nu sunt cuvinte de sfarsit, cuvinte comune speciale ce necesita un semn
"+"). Cautarea frazelor folosind ghilimelele sunt folositoare cautarilor de fraze
celebre sau anumite nume.
29
Anumite caractere au rol de conectare a frazelor. Google recunoaste cratimele,

barele, punctele, egalurile si apostroafele ca elemente de conectare a frazelor.
Restrangere domeniu
Unele cuvinte, cand sunt urmate de doua puncte, au o anumita semnificatie
pentru Google. Un asemenea cuvant pentru google este operatorul "site:".
Pentru a cauta un anume domeniu sau sit, folositi sintaxa
"site:domeniuexemplu.com" in caseta de cautare Google.
De exemplu, pentru a cauta informatii de presa pe situl Google, introdu:
press site:www.google.com
Căutare pe Categorii
Directorul Google (care se afla la directory.google.com)te ajuta sa redefinesti
cautarea ta bazata pe o idee particulara. De exemplu, cand cauti
"medicalstudent" care se afla in domeniul stiintei > Categoria Medicină din
directorul Google iti dezvaluie pagini numai despre planeta medicalstudent. Nu
iti da pagini despre medical doctors, medical dictionary, si multi alti termeni.
Cautand o categorie te poate ajuta sa descoperi paginile cele mai bune pentru
tine.
Căutare Avansată
Dese ori, pot adăuga mai multe cuvinte in spațiul gol, care te poate ajuta pana
când găsești ce iți trebuie. Dar Google iți poate oferi o varietate de căutări:
• Restricționează căutarea ta la paginile care ti-au fost date
• exclude paginile dintr-un site particular
• limitați căutarea dvs. numai la pagini intr-o anume limba
• găsește toate paginile care au un link la o pagina data
• găsește pagini care sunt legate de o pagina data
Funcții speciale Google

Căutare imagini (BETA)
• Cautarea imaginilor cu Google este cea mai cuprinzatoare din web, avand
mai mult de 250 de milioane de imagini indexate si disponibile pentru
vizualizare. Pentru a folosi motorul de cautare a imaginilor mergeti in pagina
de cautare avansata sau http://www.google.com/imghp?hl=ro si introduceti
o formula in caseta de cautare imagini apoi faceti clic pe butonul "Cauta". In
30
pagina de rezultate faceti clic pe pictograma pentru a vedea o versiune de

dimensiuni marite a imaginii cat si pagina in care imaginea poate fi gasita.
(Nota: pentru a putea accesa, limba interfetei dumneavoastra trebuie setata
pe English din pagina de preferinte).
• Imaginile identificate de motorul de cautare a imaginilor - Google poate fi
protejat de drepturile de autor. Desi puteti gasi si accesa imagini cu ajutorul
serviciului nostru, nu va putem garanta drepturile de a le folosi in alt scop
decat vizualizarea pe web. De asemeni, daca doriti sa folositi unele imagini
gasite cu ajutorul serviciului nostru, va sfatuim sa contactati administratorul
sitului pentru a optine permisiunea sa.
• ATENTIE: Rezultatele pe care le vedeti cu ajutorul acestei functii pot contine
informatii destinate persoanelor adulte. Google ia in considerare un numar
de factori cand determina daca o imagine este relevanta cautarii
dumneavoastra. Deoarece aceste metode nu sunt functionabile in
intregime, este posibil ca anumite imagini nepotrivite sa fie incluse printre
imaginile pe care le vedeti.
Traducere pagina
• Google sparge bariera limbajelor cu o noua functie de traducere. Folosind
tehnologia de traducere a calculatorului, Google permite acum vorbitorilor
de limba engleza sa acceseze o varietate de pagini in alte limbi.
• Daca rezultatul cautarii contine rezultate in alte limbi decat engleza, va
exista o legatura catre o versiune a paginii respective tradusa in engleza.
• Daca vrei ca si titlurile si sumarul paginilor din rezultatele cautarii sa fie
traduse in engleza, activati optiunea in pagina de preferinte. Cu aceasta
functie activata, Google traduce automat rezultatele cautarii in engleza.
Gaseste fisiere PDF
• Rezulatele cautarii cu Google includ acum si fisiere Adobe Portable
Document Format (PDF). Desi fisierele PDF nu sunt atat de dese cat fisierele
HTML, ele contin frecvent informatii de calitate ce nu sunt disponibile in alta
parte.
• Pentru a indica faptul ca un anumit rezultat este un fisier PDF si nu o pagina
web, [PDF] apare cu text de culoare albastra inaintea titlului. Asta va va
anunta ca programul Acrobat Reader se va lansa pentru a putea vizualiza
fisierul. Faceti clic pe legatura din dreapta textului [PDF] pentru a accesa
documentul PDF. (Daca nu aveti Adobe Acrobat pe calculatorul
31
dumneavoastra, veti fi directionat catre o pagina web de unde il puteti lua

gratuit.)
• Cu fisierele PDF, binecunoscuta legatura "Memorate" este inlocuita cu
"Versiune text". Versiunea text este o copie a documentului PDF cu toate
comenzile de formatare eliminate.
• Daca doriti sa vedeti un anumit de rezultate fara legaturi PDF, trebuie doar
sa scrieti -filetype:pdf in caseta de cautare alaturi de termenii cautati.
Ma simt norocos
• Butonul "Ma simt norocos" te duce automat direct catre prima pagina pe
care Google a intors-o ca rezultat al cautarii tale. Nu vei vedea alte rezultate
deloc. O cautare "Ma simt norocos" inseamna mai putin timp pentru
cautarea paginilor si mai mult timp pentru citirea lor.
Google health, fisa medicala personala pe internet

Google Health (https://www.google.com/accounts/ServiceLogin?service=health) este un
serviciu gratuit lansat in mai 2008, care le permite internautilor sa isi stocheze
si sa isi gestioneze datele medicale pe internet. Persoanele care au acces la
informatii prin intermediul functiei de sharing nu pot modifica aceste date.
În afara importarii de fise/informatii de la diferiti "furnizori" (spitale, policlinici,
medici specialisti sau de familie etc.), utilizatorii îsi pot îmbunatati profilurile cu
detalii precum eventuale alergii si tratamente, pot cauta doctori si pot localiza
alte instrumente on-line pentru ameliorarea sanatatii personale. O alta noutate
propusa de Google Health este posibilitatea realizarii de imprimate de
dimensiunea portofelului care sa furnizeze informatii de baza referitoare la
posesorul lor, cum ar fi alergiile si grupa sangvina.
Despre Google Căutare de cărţi

Căutarea de cărţi funcţionează similar căutării pe Web http://books.google.ro.
Încercaţi o căutare pe Google Căutare de cărţi sau pe Google.ro. Când găsim o
carte al cărei conţinut include o potrivire pentru termenii dvs. de căutare, vom
face trimitere către aceasta din rezultatele dvs. de căutare.
Răsfoiţi cărţi online - În cazul în care cartea nu este protejată prin drepturi de
autor sau avem permisiunea editorului, veţi putea să vedeţi o previzualizare a
cărţii, iar în unele cazuri textul complet. Dacă aceasta aparţine domeniului
public, puteţi să descărcaţi o copie PDF.
32
Dacă găsiţi o carte care vă place, faceţi clic pe link-urile „Achiziţionaţi această
carte” şi „Împrumutaţi această carte” pentru a vedea de unde o puteţi cumpăra
sau împrumuta. De unde vin cărţile? În prezent, realizăm legătura cititorilor cu
cărţile în două moduri: prin Programul de parteneriat şi prin Proiectul
Biblioteca.
Google scholar
http://scholar.google.ro/
Google Academic (scholar) oferă o metodă simplă de a căuta pe scară largă
literatură academică. Dintr-o singură locaţie, puteţi căuta în mai multe
discipline şi surse: articole verificate ştiinţific pentru publicare, teze, cărţi,
rezumate şi articole de la editori academici, societăţi profesionale, din depozite
de articole neverificate ştiinţific pentru publicare, de la universităţi şi de la alte
organizaţii academice. Google Academic vă ajută să identificaţi cele mai
relevante cercetări din lumea cercetării academice.
• Funcţii ale Google Academic
• Căutaţi în surse diverse dintr-o singură locaţie convenabilă
• Găsiţi articole, rezumate şi citate
• Localizaţi articolul complet prin biblioteca dvs. sau pe Web
Aflaţi despre articolele cheie din orice domeniu de cercetare
Cum sunt clasate articolele?
Google Academic urmăreşte să sorteze articolele în modul în care o fac
cercetătorii, evaluând textul integral al fiecărui articol, autorul, publicaţia în
care articolul apare şi cât de des a fost citat acesta în literatura academică. Cele
mai relevante rezultate vor apărea întotdeauna pe prima pagină.
MedicalStudent
medicalstudent.ro este un portal dedicat studentilor preocupati de
cunoasterea extensiva a domeniului in care vor lucra. MedicaStudent.ro
promoveaza o noua metoda educationala in Romania, e-Learning-ul medical,
testata si aplicata cu succes in diverse sisteme de invatamant din Europa,
pornind de la grupul tinta al oricarui astfel de sistem, studentul, catre metoda
pedagogica ideala. Prin meniuri diversificate si proiectele adiacente, portalul
raspunde cerintelor studentilor de la Medicina Generala, Medicina Dentara si
33
Farmacie, fiind totodata un centru de informare si pentru rezidentii ce vor sa

colaboreze cu colegii lor mai tineri.
Portalul ofera posibilitatea implicarii studentilor in proiecte cu durata de
exploatare lunga si foarte lunga: o revista medicala studenteasca on-line, unica
in Romania si proiecte de e-learning medical. Atat revista cat si atlasele sau
domeniile e-learning sunt accesibile pe Internet, gratuit.
medicalstudent.com este o biblioteca medicală cu un conţinut autorizat pentru
studenţii la medicină din întreaga lume. Cuprinde secţiuni de învăţare, căutare
şi comunitate.
Poştă Electronică
E-mail sau poştă electronică - este sistemul care permite transmiterea sau
primirea de mesaje prin Internet. Cuvântul provine din engleză (electronic mail,
poştă electronică). Uneori pentru poşta electronică se mai întrebuinţează în
limba română şi desemnarea simplă mail.
O adresă de e-mail are forma [utilizator]@[domeniu].[TLD], unde [domeniul]
este adresa sit-ului care acordă serviciul de e-mail, iar [TLD] este extensia de
localizare geografică a domeniului (engl. Top Level Domain). O adresă-exemplu
ar fi ionpopescu123@yahoo.com. Semnul tipografic @ înseamnă "la" şi se
citeşte "a rond" (engl. at).
Standardul e-mail-ului a fost definit în RFC 2822, care stabileşte printre altele că
e-mail-urile sunt compuse din două părţi:
• header - antetul, care include informaţii precum destinatar, subiect, etc.
• body - corpul, textul mesajului propriu-zis.
Antetul conţine cel puţin patru câmpuri:
• From (de la) - adresa de e-mail a expeditorului mesajului,
• To (spre) - adresa de e-mail a destinatarului (sau adresele destinatarilor,
dacă sunt mai mulţi),
• Subject (subiectul) - un rezumat al mesajului,
• Date (data) - data şi ora locală a trimiterii mesajului.
Alte câmpuri des folosite sunt:
• Cc - "Carbon Copy" (copie la indigo) - o copie identică a mesajului trebuie
trimisă şi la adresa sau adresele de e-mail din acest câmp,
34
• Bcc - "Blind Carbon Copy" (copie la indigo oarbă) - la fel ca şi Cc, doar că nici
un destinatar nu va afla la cine se mai trimit copii ale mesajului, în afară de
el însuşi.
Cei mai cunoscuți furnizori de e-mail sunt:
• Yahoo! (Yahoo! Mail), domeniile @yahoo.com, @ymail.com
• Microsoft (Hotmail), domeniile @hotmail.com, @msn.com
• Google (Gmail), domeniile @gmail.com, @googlemail.com
Rcampus
http://www.rcampus.com/
RCampus este un mediu colaborativ on-line de eLearning şi management
educaţional. Sistemul permite organizarea si gestionarea cursurilor la distanta,
intr-un mod eficient si de costuri reduse, in comparatie cu sistemul clasic de
invatamant, cu prezenta fizica in sala de curs a studentilor si a profesorului.
Studenţii au acces on-line şi personalizat la informaţiile relevante despre
posibilitati de inscriere, programa cursuri, continut, status derulare curs, teste
preliminare. De asemenea, acestia au acces la instrumente performante
precum forum de discutii, wiki, documente pe care se lucreaza colaborativ,
conferinte web, camere de discutii in timp real.
Wikipedia
http://ro.wikipedia.org/
Wikipedia este o enciclopedie generală în mai multe limbi, având conţinut
deschis tuturor, dezvoltată prin colaborarea voluntară a unui mare număr de
persoane şi administrată de fundaţia non-profit Wikimedia. Ediţia în limba
engleză, cea mai dezvoltată dintre versiuni, a depăşit în anul 2007 pragul de 2
milioane de articole, iar numărul de articole în toate limbile a depăşit 9
milioane. Ediţia în limba română are în prezent aproximativ 138000 de articole.
Proiectul a început în limba engleză la 15 ianuarie 2001. Ulterior noi proiecte au
început să construiască Wikipedia în alte limbi, în prezent existând peste 200 de
proiecte, dintre care circa 100 sunt active.
Prefixul din denumirea Wikipedia se referă la metoda wiki de a edita pagini de
web în colaborare, o metodă simplă şi rapidă care permite participarea unui
mare număr de persoane la redactarea aceluiaşi material. În limba hawaiiană
wiki-wiki înseamnă „iute-iute”.
35
Wikipedia foloseşte software liber, fiind inspirată de ide

ideile lui Richard Stallman,
fondator al Free Software Foundation, probabil primul care a propus existenţa
unei enciclopedii complet libere. Acelaşi nume, Wikipedia, desemnează şi situl
Wikipedia.org unde se pot accesa articolele scrise în cadrul proiectului şi unde
voluntarii participă la dezvoltarea lui.
Journal Citation Reports

Resurse electronice prin proiectul ANELiS
http://www.infocercetare.ro/
Journal Citation Reports este o baza de date disponibila pe platforma Web of
Knowlegde, ce ofera date statisticee cuantificabile care premit evaluarea
impactului revistelor in comunitatea stiintifica. Aceasta baza de date cuprinde
doar revistele cotate ISI. Fiind o baza de date statistica, Journal Citation Reports
nu premite efectuarea de cautari dupa autor sau cuvicuvinte cheie si nu ofera acces
la rezumatele articolelor, ci doar lista completa a revistelor cotate ISI si date
statistice privind dinamica citarilor.
Interfata online Journal Citation Reports (J.C.R.)
Fig. 2 Interfata online Journal Citation Reports
Bazaa de date J.C.R. este disponibila in doua editii Fig. 2 (A): editia pentru Stiinte
Exacte si editia pentru Stiine Sociale si permite vizualizarea revistelor cotate ISI
dupa diferite criterii (B):
• Revistele dintr-un anumit domeniu
• Revistele publicate de o anumita editura
• Revistele publicate pe teritoriul anumitei tari
• O anumita revista,
• Toate revistele ce apartin editiei JCR selectate
36
Baze de date ACCESS Mircea Focșa
Baze de date ACCESS - Crearea şi utilizarea tabelelor
Introducere
Programul Microsoft Access, componentă a pachetului Microsoft Office, este

un Sistem de Gestiune a Bazelor de Date (SGBD) relaţional şi orientat pe
obiecte.
Modelul relaţional presupune organizarea datelor în tablouri bidimensionale,
uşor de înţeles datorită similitudinii cu tabelele folosite în mod curent pentru
stocarea sau prezentarea clasică a datelor, pe suport de hârtie.
Principalele obiecte (entităţi) ale unei baze de date Access sunt:
Tabele (Tables) – reprezintă unitatea de memorare a datelor. Între tabelele
unei baze de date Access se pot stabili relaţii pe baza unor chei (câmpuri
comune).
Formulare (Forms) - permit adăugarea, editarea, vizualizarea, regruparea
datelor din tabele.
Interogări (Queries) – facilitează căutarea informaţiilor din tabele. Permit de
asemenea actualizarea articolelor bazei de date şi efectuarea de calcule.
Rapoarte (Reports) – folosite pentru analiza datelor, prezentarea şi tipărirea
lor.
Macrouri (Macros) – sunt pachete conţinând una sau mai multe instrucţiuni
ce efectuează anumite operaţii. Utilizarea lor poate accelera lucrul cu baza
de date prin automatizarea unor sarcini.
Module (Modules) – sunt colecţii de declaraţii şi proceduri Visual Basic,
memorate împreună şi formând o unitate de program.
Obiectelor bazei de date le pot fi asociate diferite Evenimente (eveniment =
acţiune specifică ce i se întâmplă unui obiect, de exemplu clic de mouse,
deschiderea sau închiderea unui formular, etc.).
37
Crearea unui fişier bază de date în Access (.mdb)

Lansaţi în execuţie programul Acces utilizând meniul Start – (All)Programs -
Microsoft Access, apoi urmaţi paşii 1 şi 2 precizaţi în figura de mai jos.
1. Clic pt. a deschide

panoul din dreapta
2. Clic pt. a deschide

un nou fişier .mdb
Figura 1. Fereastra principală a aplicaţiei.
În caseta de dialog ce apare preciza precizaţi locaţia pe disc (catalogul

Users\Dim
Dim de pe discul C: sau D:) şi numele fişierului baza de date ce
urmează a fi creat, apoi confirmaţi salvarea fişierului (clic pe butonul “Save”).
Crearea obiectelor bazei de date

Fişierul bază de date pe care l-aţi creatt în pasul precedent nu conţine nici un
obiect, el reprezintă doar cadrul general în care vom putea stabili structura
bazei de date prin crearea tabelelor şi a relaţiilor dintre ele, vom crea formulare
şi alte obiecte ale bazei de date.
În fereastra principală
ipală a aplicaţiei, odată cu deschiderea fişierului bază de date
ni se pune la dispoziţie o fereastră pentru gestiunea obiectelor – Fereastra Bază
de date (Database Window). De aici vom putea vizualiza, crea sau şterge
obiectele bazei de date, vom putea actualiza
tualiza structura şi conţinutul acestora.
Construcţia unei baze de date în Access începe prin realizarea tabelelor. Există
trei metode de construcţie a unui tabel:
1) În modul vizualizare proiect (Design view), precizând numele fiecărei
coloane, tipul datelor ce vor fi stocate şi o serie de proprietăţi ale coloanelor
respective.
38
2) Utilizând “Expertul tabelelor”” (wizard) putem alege dintr-o mulţime de

modele de tabel câmpurile potrivite.
3) Prin introducerea directă a datelor într
într-un tabel preformat, asemănător cu
modul de lucru într-o
o foaie de calcul tabelar a programului Excel.
Crearea unui tabel în modul

Design view (“vizualizare
proiect”)
Crearea unui tabel utilizând

“Expertul”
Crearea unui tabel prin

introducerea directă a datelor
Figura 2. Fereastra bază de date
Ne propunem să construim o bază de date pentru evidenţa pacienţilor într într-un

cabinet stomatologic. Întrucât structura unei astfel de baze de date p poate fi
foarte complexă iar lucrarea de faţă are un caracter introductiv, ne vom limita
la a crea doar patru tabele. Vom adăuga apoi două formulare pentru
introducerea şi vizualizarea datelor, o interogare şi un raport, urmând ca la final
să aducem diverse îmbunătăţiri obiectelor create, cu titlu de exerciţiu
facultativ.
Crearea Tabelelor
În cele ce urmează veţi crea următoarele tabele:
Pacienţi – în care vom stoca datele de identificare ale pacienţilor;
Consultaţii – echivalentul registrului de consultaţi
consultaţii;
Element dentar – o listă care ne va ajuta să introducem rapid codul
elementului dentar în câmpul corespunzător din tabelul “consultaţii”;
Diagnostic – conţinând codurile şi descrierea diagnosticelor uzuale; aceste
informaţii sunt stocate într-un fişier Excel ce urmează a fi importat.
39
a) Crearea manuală a tabelelor

În fereastra bază de date (Database Window) verificaţi ca tipul de obiect curent
să fie “Tabele” (Tables), apoi daţi un dublu click în fereastra din dreapta pe
opţiunea “Creare tabel în modul vizualizare
ualizare obiect” (Create table in design
view) pentru a crea tabelul în mod manual. În fereastra de proiectare a
tabelului care se deschide, introduceţi numele câmpurilor (Field Name) şi tipul
datelor (Data Type) aşa cum apar ele în imaginea de mai jos. Pr Proprietăţile
câmpurilor (Field Properties)) le vom seta ulterior.
Figura 3. Fereastra de proiectare a tabelului.
Observaţi că tipul datelor poate fi selectat dintr

dintr-o listă ascunsă în momentul în
care vă plasaţi cu mouse-ul
ul în coloana „Data Type”. Într
Într-o bază de date Access
pot fi setate următoarele tipuri de date:
Text – şiruri de caractere cu lungimea între 1 şi 255
Memo – şiruri de maximum 65536 caractere
Number – numere întregi sau reale
Date/Time - pentru dată calendaristică şi timp
Currency – numere fracţionare în virgulă simplă, cu 15 cifre pentru partea
întreagă şi 4 pentru partea fracţionară.
40
AutoNumber – valori incrementate automat la fiecare înregistrare nouă

Yes / No – valori logice (booleene) memorate pe un octet.
OLE Object – se memorează imagini, ini, grafică şi sunet pe maxim 1 Gb.
Hyperlink – legături cu alte fişiere sau adrese web.
Lookup Wizard – câmp căruia i se poate alege o valoare dintre câteva date,
valorile fiind introduse manual sau având ca sursă un câmp dintrdintr-un tabel.
Înainte de a salva
lva structura tabelului este bine să setăm o cheie primară
(Primary key).). Aceasta reprezintă un câmp care utilizează un şir unic de
caractere sau de numere pentru a identifica fiecare înregistrare din tabel
(constrângerile „Unique” şi „Not Null”). Putem specifica noi care câmp
Not Null
corespunde criteriilor de cheie primară sau putem lăsa programul să creeze
automat o astfel de cheie. Pentru tabelul „Pacienti” câmpul „PacientID”
îndeplineşte aceste cerinţe; în fereastra de editare a tabelului plasaţi cursorul
pe numele
mele acestui câmp şi apelaţi din meniul Edit comanda „Primary Key” sau
acţionaţi butonul corespunzător din bara de unelte.
Acum putem salva structura tabelului atribuindu
atribuindu-i numele „Pacienti”.
Pentru a face acest lucru, activaţi meniul „File” şi selectaţi comanda
„Save”. Fiind prima dată când salvăm acest tabel, va apare pe ecran caseta de
dialog „Salvare ca” (Save As). În mini-caseta
caseta de text „Nume Tabel” (Table Name)
introduceţi numele „Pacienti” şi executaţi clic pe butonul OK.
Va mai trebui să efectuaţi câteva modificări asupra proprietăţilor unor câmpuri
(în secţiunea „Field Properties” din fereastra de proiectare a tabelului) după
cum urmează:
Selectaţi pe rând câmpurile “Nume” şi ”Prenume” şi setaţi proprietatea
“Field Size” la valoarea 20 şi respectiv 30, iar pentru câmpul „Sex” setaţi
valoarea 1.
Pentru câmpul „Sex” mai trebuie să precizaţi regula de validare („Validation
Rule”) şi textul aferent (vezi fig.3) precum
şi proprietăţile din pagina „Lookup” (vezi
imaginea alăturată).
Pentru data naşteriii alegeţi formatul
restrâns (Format – Short Date)
Salvaţi din nou modificările efectuate şi închideţi fereastra de proiectare a
tabelului.
41
Urmând aceeaşi paşi ca la crearea

tabelului “Pacienti”, creaţi un nou
tabel numit “Consultatii” având ca
model structura din imaginea
alăturată:
Figura 4. Structura tabelului „Consultatii”
Proprietăţile câmpurilor vor putea fi cele implicite sau le puteţi

modifica după dorinţă. Nu uitaţi să definiţi câmpul „ConsultatieID”
drept cheie primară, după care salvaţi şi înch
închideţi tabelul creat.
b) Crearea tabelelor prin introducerea directă a datelor

Pentru a crea tabelul „ElemDentar” vom proceda la introducerea directă a
datelor. În fereastra bază de date (Database Window) executaţi un dublu clic
asupra opţiunii “creare tabel prin introducerea de date” (Create table by
entering data). Se va deschide un tabel în care trebuie să introducem pe prima
coloană (completați doar Field1 – rezultă o listă cu toate elementele dentare!
dentare!)
notaţia codificată a elementelor dentare: 11,12....18, 21,22...28, 31,32...38 şi
41,42...48. Observaţi că după introducerea
oducerea primelor două înregistrări (11 şi 12)
la deplasarea cu tasta săgeată în jos pe o nouă înregistrare, aplicaţia
completează automat noua valoare (auto fill).
Salvaţi noul tabel apelând comanda “Save” din meniul “File”. Întrucât
nu am definit o cheie ie primară, suntem avertizaţi şi ni se cere să
decidem dacă lăsăm aplicaţia să o creeze sau nu. Fiind vorba de un tabel de
mici dimensiuni, pe care nu avem de gând să îl interconectăm cu alte tabele, nu
este necesar să setăm o astfel de cheie, aşa că vom răspunde întrebării din
caseta de dialog apăsând butonul “Nu”(No).
”(No).
.
Figura 5. Avertisment privind Cheia Primară
42
c) Crearea tabelelor prin importul datelor

Datele ce vor fi stocate în tabelul “Diagnostic
Diagnostic” sunt organizate într-un fişier
Excel aflat pe server la adresa: \\Server
Server\Laborator\Access\Diagnostic.xls
Pentru crearea tabelului “Diagnostic” vom proceda la importul
acestor date, urmând paşii de mai jos:
A. Activaţi din meniul “File” opţiunea “Preluare date externe” (Get External
Data) şi executaţi un clic de mouse pe comanda “Import”. În caseta de
dialog ce se deschide verificaţi ca tipul de fişiere (Files of Type) să fie
setat Microsoft Excel(*.xls), apoi precizaţi locaţia şi numele fişierului
“Diagnostic.xls”. După ce aţi selectat fişierul ce urmează a ffi importat,
executaţi click pe butonul “Import”.
B. În fereastra asistentului pentru import (wizard) veţi parcurge succesiv
mai multe pagini executând clic pe butonul „Următorul” (Next). Prima
pagină vă prezintă o vizualizare prealabilă a datelor şi vă cere ssă alegeţi
foaia din caietul Excel pe care doriţi să o importaţi. Opţiunea implicită
(Sheet1) este cea corectă aşa încât puteţi avansa la pagina următoare
fără alte modificări.
C. În cea de-aa doua pagină a asistentului pentru import va trebui să bifaţi
caseta “Primul rând conţine titluri de coloană” (First Row Contains
Column Headings).
D. Pe a treia pagină setarea implicită este de a importa datele într
într-un tabel
nou. Păstrăm această setare şi trecem la pagina următoare unde, dacă
dorim, putem atribui alte nume pe pentru câmpurile tabelului. Următorul
dialog ne solicită să optăm pentru o cheie primară. Bifaţi : „Fără cheie
primară” (No primary key).
E. Ultima interogare vă cere să precizaţi numele tabelului ( introduceţi ca
nume de tabel: “Diagnostic”),
), după care puteţi apăsa butonul „Finish”.
Vom folosi tabelele „ElemDentar” şi „Diagnostic” pentru a uşura introducerea
datelor în tabelul „Consultatii”. Pentru aceasta selectaţi tabelul „Consultatii” şi
deschideţi fereastra de proiectare a acestuia acţionând butonul „Design View”
. Selectaţi pe rând câmpurile „Element dentar” şi „Diagnostic” şi setaţi
proprietăţile câmpurilor ca în figurile următoare

următoare:
43
Figura 6,7. Proprietăţile câmpurilor „Element dentar” şi „Diagnostic”.
Interconectarea tabelelor
Observaţi că în tabelul
abelul “Consultatii” am creat un câmp numeric numit
“PacientID”. Acest câmp numit cheie străină corespunde cheii primare din
tabelul “Pacienti”. Pe baza corespondenţei între cheia primară şi cheia străină
este posibilă relaţionarea celor două tabele, „Paci
„Pacienti” şi „Consultatii”. Datorită
interconectării celor două tabele, în momentul introducerii datelor pentru o
nouă consultaţie la un pacient cunoscut, informaţiile despre pacient nu mai
trebuiesc reintroduse, ele fiind deja stocate în tabelul “Pacienti”. SSe evită în
acest fel stocarea unor date duplicat.
Pentru a stabili o relaţie între două sau mai multe tabele, va trebui să
afişaţi fereastra „Relaţii” (Relationships
Relationships). Realizaţi acest lucru fie apelând
comanda “Relationships” din meniul “Tools”, fie buton butonul corespunzător din
bara de unelte. Dacă este prima dată când deschideţi această fereastră, Access
va afişa caseta de dialog „Afişare tabel” (Show Table). Selectaţi pe rând tabelele
„Pacienti” şi „Consultatii” şi acţionaţi butonul „Add”. Veţi avea acum af afişate în
fereastra „Relaţii” lista câmpurilor fiecărui tabel adăugat. Închideţi caseta de
dialog „Show Table”.
Figura
igura 8. Fereastra pentru construirea relaţiilor între tabele
44
ului asupra câmpului „PacientID” din tabelul „Pacienti”,

Plasaţi cursorul mouse-ului
apăsaţi şi menţineţi apăsat butonul din stânga al mouse mouse-ului în timp ce
deplasaţi cursorul spre celălalt tabel. Când cursorul a ajuns deasupra câmpului
„PacientID” din tabelul „Consultatii”, eliberaţi butonul mouse
mouse-ului.
Access va afişa caseta de dialog „Editare
ditare Relaţii” (Edit Relationships), care
rezumă relaţia pe care doriţi să o creaţi. Bifaţi opţiunea „Impunere integritate
referenţială” (Enforce
Enforce Referential Integrity
Integrity), apoi acţionaţi butonul „Creare”
(Create) pentru a interconecta tabelele.
Aţi realizat o relaţie unul la mai mulţi, ceea ce înseamnă ca pentru fiecare
pacient din tabelul „Pacienti” putem avea asociate zero, una sau mai multe
consultaţii. Nu vom putea adăuga însă o nouă înregistrare în tabelul
„Consultatii” decât pentru pacienţii deja intr
introduşi în tabelul „Pacienti”(datorită
setării „Enforce Referential Integrity”). În cazul efectuării unei consultaţii la un
pacient nou, datele acestuia trebuie întâi să fie introduse în tabelul „Pacienti” şi
abia apoi poate fi înregistrată consultaţia.
Salvaţi
vaţi relaţia creată apelând comanda „„Save” din meniul „File” sau
butonul corespunzător din bara de unelte, apoi închideţi fereastra
„Relationships”.
Introducerea datelor în tabele

Încărcarea bazei de date se poate face fie prin deschiderea tabelelor şi
adăugarea
ăugarea înregistrărilor, fie prin folosirea unor formulare construite în
prealabil.
În fereastra bază de date selectaţi tabelul „Pacienti” şi apoi butonul „Open” din
bara de unelte.
Deschiderea unui Ştergerea unui

obiect al BD obiect al BD
Proiectarea unui Crearea unui

obiect al BD nou obiect al BD
Figura 9. Bara de unelte din fereastra bază de date
45
Introduceţi 5-6 înregistrări în foaia de date, completând câmpurile: „Nume”,

„Prenume”, „Sex”, „Data Naşterii” şi „Căsătorit”. Câmpul „PacientID” va primi
automat o valoare numerică ce nu se va mai repeta pe parcursul introducerii de
noi înregistrări. Câmpul „Sex” poate fii completat doar cu valorile „M” sau „F”,
aşa cum am stabilit la proiectarea tabelului. Câmpul „Vârsta” nu trebuie
completat, valoarea acestuia va fi calculată automat în etapele următoare, prin
folosirea unui.
Deplasarea în cadrul foii de date se poate fa
face în mai multe moduri:
Tab – deplasează cursorul de la stânga la dreapta între câmpurile unei
înregistrări;
Tastele săgeţi realizează deplasarea în sus, jos, dreapta, stânga
Page up / Page down derulează foaia de date cu câte un ecran în sus / jos;
Home / End deplasează cursorul la începutul / sfârşitul înregistrării curente.
Clic cu mouse-ul pe câmpul dorit.
Figura 10. Introducerea datelor în foaia de date.
Observaţi că în dreptul fiecărei înregistrări din foaia de date „Pacienti”, pe

prima coloană apare semnul . Executaţi un clic de mouse asupra semnului .
Semnul se schimbă în şi se va deschide foia de date „Consultatii”, unde aveţi
posibilitatea de a completa informaţiile cu privire la consultaţiile pacientului
curent. Un clic de mouse asupra semnului
emnului va închide foia de date
„Consultatii”. Acest comportament este datorat faptului că cele două tabele
menţionate sunt interconectate.
Introduceţi pentru fiecare pacient datele a 22-3 consultaţii. Pentru câmpurile
„Element dentar” şi „Diagnostic” datele
tele pot fi selectate dintr
dintr-o listă ascunsă, în
conformitate cu setările efectuate în cursul proiectării tabelului.
46
Căutarea şi sortarea datelor

Deschideţi tabelul „Pacienti” în modul de editare a datelor (Datasheet View).
Din meniul „Edit” selectaţi opţiunea
unea „Find”. În caseta de dialog ce se deschide
trebuie să faceţi următoarele precizări:
Textul căutat
Unde să caute :
În coloana selectată
Tot tabelul
Potrivire:
Cu orice porţiune din câmp
Tot câmpul
Începutul câmpului
Direcţia de căutare:
în sus
în jos
în toată coloana / în tot tabelul
Potrivire caracter: ţine cont sau nu de
Figura 11. Fereastra de căutare/ înlocuire
majuscule / litere mici
Apelând pagina „Înlocuire” (Replace) putem preciza ca în cazul în care textul

căutat este găsit, să fie înlocuit cu un alt text stabilit de utilizator. Efectuaţi
căutarea unui pacient după numele sau prenumele său.
Pentru a sorta datele dintr-o
o foaie de date, selectaţi coloana după care doriţi să
se facă sortarea (clic de mouse pe numele coloanei) apoi apelaţi din m meniul
„Înregistrări” (Records) comanda „Sortare” (Sort) şi opţiunea dorită – „Sortare
ascendentă” (Sort Ascending) sau „Sortare descendentă” (Sort Descending)
(pentru sortarea datelor în sens crescător respectiv descrescător). Puteţi folosi
de asemenea butoanele oanele corespunzătoare din bara de unelte:
pentru sortarea în ordine crescătoare şi respectiv pentru ordine
descrescătoare.
Sortaţi datele din tabelul „Pacient” după data naşterii, în ordine crescătoare.
47
Baze de date ACCESS - Formulare, Interogări şşi Rapoarte

În acest stadiu al lucrării ar trebui să aveţi creată baza de date cu
cele patru tabele descrise în partea I. În caz contrar, puteţi crea o
nouă BD după modelul uneia existente executând următorii paşi:
1. Creaţi în catalogul C:\Users\Dim un fişierer bază de date Access (.mdb).
2. Apelați din meniul File, opţiunea Get External Data ->Import. În caseta de
dialog ce se deschide indicaţi ca sursă fişierul:
\\Server\Laborator\Access\Tabele.mdb
3. Selectaţi toate cele patru tabele şi confirmaţi importul cu bu
butonul „OK”.
1) Crearea formularelor
Formularele (Forms) permit introducerea, editarea şi afişarea datelor unei
singure înregistrări la un moment dat. În general formularul afişează toate
câmpurile unui tabel sub forma unor casete de text, permiţând în acelaşi timp
personalizarea sa prin inserarea de imagini. În cazul a două tabele relaţionate,
poate fi creat un formular pentru afişarea datelor din ambele tabele, unul fiind
definit ca tabel principal iar al doilea subordonat.
Figura 12. Exemplu de formular
Asemănător
semănător creării tabelelor, pentru crearea formularelor dispunem de două
alternative: utilizând modul „Vizualizare proiect” (Design view) sau modul
„Expert” (wizard). Întrucât Expertul oferă o mai mare eficienţă, în general vom
lucra în acest mod, urmând ca ulterior să efectuăm personalizarea formularului.
48
În fereastra bază de date (Database Window) selectaţi ca tip de obiect

“Formulare”, apoi executaţi un dublu clic în fereastra din dreapta pe opţiunea
“Creare formular utilizând Expertul”. Se va desc deschide fereastra Expertul
formularelor conţinând mai multe pagini de dialog între care puteţi naviga cu
butoanele „ <Back ” şi „ Next> ”.
În continuare va trebui să răspundeţi la următoarele întrebări:
Ce câmpuri includeţi în formular? Selectaţi din lista ascunsă tabelul
„Pacienti” apoi din lista câmpurilor disponibile (Available Fields) transferaţi
în fereastra câmpurilor selectate toate elementele – clic pe butonul „ >> ”
Figura 13. Selecţia câmpurilor incluse în formular
Ce aspect doriţi pentru formular? Puteţi opta între mai multe moduri de
aranjare a câmpurilor unui tabel în cadrul formularului, cel mai des fiind
folosit stilul „Columnar”, cu câmpurile organizate pe una sau mai multe
coloane, o singură înregistrare fiind vizibilă la un moment dat.
Ce stil preferaţi? Păstraţi deocamdată opţiunea implicită (Standard), la
următoarele formulare puteţi încerca şi alte stiluri. Ţineţi însă cont de faptul
că un stil prea încărcat va face mai dificilă observarea şi manevrarea datelor.
Ce titlu alegeţi pentru formular? În caseta text de sub întrebare apare
selectat numele propus de Expert care este identic cu numele tabelului de la
care s-aa pornit. Puteţi fie să păstraţi acest nume, fie să
să-l re-denumiţi după
dorinţă.
49
Confirmaţi răspunsurile date anterior prin clic pe butonul „ Finish ” În fereastra

aplicaţiei se va deschide fereastra formularului creat. Folosind bara de navigare
din subsolul ferestrei vă puteţi deplasa între înregistrările din tabelul pacienţi
sau puteţi adăuga noi înregistrări.
Următoarea înreg. Salt la ultima înreg.
Înreg.
precedentă
Salt la prima înreg.
Înreg. numărul: Inserare înreg. Nr. total de înreg.
Figura
igura 14. Bara de navigare.
Adăugaţi încă 2-33 înregistrări în tabelul „Pacienti” folosind formularul creat.

Deplasaţi-vă
vă la prima şi apoi la ultima înregistrare utilizând bara de navigare.
Ştergeţi ultima înregistrare apelând din meniul „File” comanda „De
„Delete Record”
sau acţionând butonul corespunzător.
Creaţi un nou formular în care să fie afişate câmpurile ambelor
tabele – „Pacienti” şi „Consultatii”. La întrebarea „Cum doriţi să
vizualizaţi datele?” răspundeţi „prin Pacienti” (By Pacienti) astfel ca
în antetul formularului să fie prezentate datele despre pacient iar în fereastra
subordonată – toate consultaţiile pacientului curent. Păstraţi celelalte opţiuni
implicite şi în final numiţi cele două formulare „frmPacienti” şi
„sfrmConsultatii”. La deschiderea
derea formularului observaţi că în acest format sunt
prezente două bare de navigare, una corespunzătoare tabelului „Pacienti” iar
alta pentru „Consultatii”. Deplasaţi-vă
vă printre înregistrările tabelului „Pacienţi”,
apoi introduceţi date pentru 2-3 consultaţii
ţii la unul dintre pacienţi.
Comutaţi pe rând între opţiunile butonului / meniului „Vizualizare” (View). Cu
formularul deschis în modul Proiectare faceţi câteva
modificări privind dispunerea casetelor de text
(metoda „drag and drop”). Selectaţi caseta de text
„Sex” (clic de mouse pe casetă) şi transformaţi
transformaţi-o în
casetă combinată (Combo Box) apelând din meniul
„Format” comanda „Change To” → „Combo ombo Box”.
Înainte de închiderea formularului nu uitaţi să salvaţi modificările.
50
2) Crearea interogărilor
O interogare
re este o cerere de vizualizare a unui
sub-set
set de date din unul sau mai multe tabele.
Ele nu sunt doar moduri de vizualizare a datelor
ci reprezintă obiecte ale bazei de date care
extrag datele din tabele şi le plasează în aşa
aşa-
numitele „seturi dinamice de date”. Un set
dinamic este foarte asemănător cu o foaie de
date, multe din operaţiile ce pot fi efectuate cu
aceasta fiind aplicabile şi în cazul seturilor
dinamice.
Figura 15. Alegerea tipului de interogare
În Access există mai multe tipuri de interogări (fig. 15) , după cum urmează:
Interogare de selecţie (Select
elect Query) – regăseşte date din unul sau mai
multe tabele după criterii stabilite de utilizator. Aplicarea interogării de
selecţie determină afişarea datelor combinate în ordinea precizată la
proiectarea interogării.
Interogare tabel încrucişat (Crosstab
b Query) realizează tabele de sinteză prin
gruparea informaţiilor atât pe orizontală cât şi pe verticală.
Interogare de acţiune (Action Query) – efectuează modificări în datele din
tabele. Pot fi de maii multe tipuri: de creare de noi tabele (Ma
(Make-Table), de
actualizare (Update),
pdate), de adăugare de noi înregistrări sau câmpuri ((Append),
de ştergere (Delete).
Interogare SQL (SQL Specific) – colecţii de comenzi ale limbajului
SQL (Structured Query Language), utilizate pentru managementul bazei de
date.
Interogare de parametrii (Parameters
eters Query) – afişează o casetă de dialog în
care se cer utilizatorului anumite informaţii cum ar fi: criterii de regăsire a
datelor, date ce urmează să fie inserate în anumite câ
câmpuri, etc.
În această lucrare ne vom limita la construcţia unei interogări de selecţie. Ne
propunem să găsim răspunsul la următoarea întrebare: Care sunt pacienţii
diagnosticaţi cu „pulpită” în decursul lunii ianuarie 2004?
51
Pentru început deschideţi tabelul ul „Consultatii” sau formularul „frmPacienti” şi

asiguraţi-vă că cel puţin 2-33 pacienţi corespund criteriilor de mai sus. În cazul în
care nu este îndeplinită această condiţie, efectuaţi modificările necesare.
În fereastra bază de date (Database Window)
selectaţi ca tip de obiect “Interogare” (Query),
apoi executaţi un dublu clic în fereastra din
dreapta pe opţiunea “Create query in Design
View”. Se va deschide fereastra de proiectare a
interogării şi totodată fereastra „Afişează tabel”
(Show Table). Fereastra
eastra de proiectare a
interogării este împărţită în două zone:
lista câmpurilor
grila QBE (Query by exemple).
Grila QBE este o colecţie de celule în care vom
defini interogarea, după cum urmează: numele
câmpului (Field) şi tabelul (Table) căruia îi ap
aparţine, criteriul de sortare a datelor
pentru câmpul respectiv (Sort), dacă un anumit câmp va fi sau nu afişat în
rezultatul interogării (Show), criteriile de selecţie a înregistrărilor (Criteria).
Pentru definirea criteriilor de selecţie în cadrul grilei QBE ne stau la dispoziţie
următoarele tipuri de operatori:
op. matematici: < , ≤, =, ≥, >, <>
op. logici:
o Between val1 And val2
o In listă de valori / interval de valori
o Like model
o Not expresie
o Is Null
op. pentru criterii multiple: ANDAND, OR
În fereastra „Show
how table” executaţi dublu clic pe numele tabelelor din care
urmează să extragem datele: „Pacienţi” şi „Consultaţii”. Observaţi că apar în
fereastra de proiectare a interogării listele cu numele câmpurilor celor două
tabele precum şi relaţia existentă întree ele. Puteţi închide acum fereastra „Show
Table”.
52
Completaţi celulele grilei QBE ca în figura următoare ((Sfat: din lista ascunsă
selectaţi întâi numele tabelului apoi câmpul):
Between 01/01/2010 And 31/01/2010
Figura 16. Exemplu de completare a grilei QBE
Aplicaţi interogarea proiectată

ectată selectând comanda „„Run” din meniul
„Query” sau executând un clic de mouse pe butonul corespunzător
din bara de unelte.
Puteţi reveni la fereastra de proiectare a interogării acţionând butonul

„Design View” din bara de unelte. Efectuaţi unele modi
modificări în interogare, de
exemplu afişaţi în plus elementul dentar pentru care ss-a stabilit diagnosticul.
Nu uitaţi să salvaţi ceea ce aţi lucrat!

Apelaţi meniul „View” opţiunea „SQL View” pentru a observa cealaltă metodă
de interogare (Structured Query Language – Limbaj structurat de interogare).
Observaţi că cel puţin pentru acest nivel, de iniţiere, avantajele oferite de
metoda QBE (Query by exemple) sunt evidente. În cazul unor interogări mult
mai complexe, utilizarea limbajului SQL se poate dovedi ma
mai eficientă.
Proiectaţi o nouă interogare numită „Bilant” care să afişeze pentru

pacienţii consultaţi în decursul ultimelor 12 luni următoarele date:
nume şi prenume, data consultaţiei, diagnosticul stabilit şi suma
încasată. Vom folosi această interogar
interogare în etapa următoare, pentru
a crea un raport financiar. Puteţi crea această interogare fie utilizând Expertul
fie manual, în fereastra de proiectare a interogării, ca o interogare nouă sau
prin modificarea celei realizate anterior.
53
3) Crearea rapoartelor
Rapoartele
poartele reprezintă instrumente de prezentare a datelor dintr
dintr-o bază de date
într-un
un format tipărit. În cadrul unui raport datele pot fi organ
organizate în grupuri,
se pot adăuga sub-totaluri şi totaluri pentru câmpurile corespunzătoare, se pot
aduce o serie de îmbunătăţiri din punct de vedere al aspectului prin inserarea
de linii, imagini grafice şi font-uri speciale.
Informaţiile dintr-un
un raport pot fi împărţite în secţiuni ce intră în macheta
raportului, fiecare având un anumit rol specific. Secţiunile raport
raportului determină
pe de o parte conţinutul acestuia iar pe de altă parte tipărirea informaţiilor într
într-
o anumită ordine în pagină şi în raport.
Fig. 17. Secţiunile unui raport.
Secţiunile unui raport sunt:

Report Header – include în raport o informaţie iniţi iniţială care va apare la
începutul raportului tipărit, cum ar fi de exemplu titlul raportului.
Page Header – include în raport o informaţie care apare la începutul fiecărei
pagini tipărite, cum ar fi de exemplu antetul unui tabel, cuprinzând capetele
coloanelor, r, în situaţia când tabelul se întinde pe mai multe pagini.
Detail – cuprinde elemente care definesc liniile tabelului ce vor alcătui
corpul tabelului, cum ar fi câmpuri din tabele sau formule de calcul. Aceste
linii se vor repeta pentru fiecare înregistra
înregistrare activă din baza de date.
Page Footer – permite includerea în raport a numărului de pagină.
Report Footer – permite includerea în raport a unor informaţii de sinteză la
nivelul raportului cum ar fi totaluri. Informaţia definită în această secţiune
va apare
are pe ultima pagină a raportului înainte de tipărirea secţiunii „Page
Footer”.
54
un raport pot fi:

Sursele informaţiilor dintr-un
un tabel sau o interogare definită pe tabel,
mai multe tabele sau interogări pe acele tabele,
instrucţiuni SQL,
formule definite în proiectul raportului.
Aşa cum deja ne-am am obişnuit la crearea altor obiecte ale bazei de date şi în
cazul creării rapoartelor avem două posibilităţi: metoda manuală sau metoda
Expert. Pentru o mai mare eficienţă vom proiecta raportul cu ajutorul
Expertului
ui urmând ca apoi să facem câteva modificări în fereastra de vizualizare
proiect (Design view).
În fereastra bază de date (Database Window) selectaţi „Rapoarte” (Reports) ca
tip de obiect, apoi executaţi un dublu clic în fereastra din dreapta pe opţiunea
“Create
Create report by using wizard”. Se va deschide fereastra Expertului conţinând
mai multe pagini de dialog între care puteţi naviga cu butoanele „ <Back ” şi „
Next> ”. În continuare va trebui să răspundeţi la următoarele întrebări:
Ce câmpuri includeţi în raport? Selectaţi din lista ascunsă interogarea
„Bilant” apoi din lista câmpurilor disponibile (Available Fields) transferaţi în
fereastra câmpurilor selectate toate elementele – clic pe butonul „ >> ”.
Cum doriţi să fie afişate datele? Întrucât ne interes
interesează lista pacienţilor în
ordinea datei consultaţiei, răspunsul va fi: „by Consultatii”.
Doriţi să adăugaţi un criteriu de grupare a datelor? Din lista cu numele
câmpurilor selectaţi „DataCons” şi executaţi clic pe butonul „ > ”. Implicit
înregistrările vorr fi grupate pe luni calendaristice (DataCons by Month).
Figura 18. Stabilirea criteriilor de grupare a înregistrărilor.
55
Executaţi un clic cu mouse-ulul asupra butonului „ Gruping options... ” situat

în dreapta barei de navigare. În fereastra de dialog ccare se deschide setaţi
intervalul de grupare: „Quarter” (Fig. 18).
Ce opţiuni de sortare şi informaţii de sumar doriţi să setaţi? Alegeţi din lista
ascunsă nr. 1 opţiunea „DataCons” pentru ca înregistrările să fie sortate în
ordinea datei consultaţiei. Acţionaţi
ionaţi butonul „ Summary Options... ” iar în
caseta de dialog ce se deschide bifaţi caseta „Sum” din dreptul câmpului
„Incasat”. Cu aceste setări, raportul va afişa suma încasărilor pe fiecare
trimestru, precum şi suma totală încasată.
Figura 19. Setarea

ea valorilor de sumar ce urmează a fi calculate.
Păstraţi valorile implicite pentru toate celelalte setări iar în final atribuiţi un
nume raportului ce urmează a fi creat (şi în acest caz puteţi păstra valoarea
implicită). La apăsarea butonului „ Finish ” va fi afişată o vizualizare
prealabilă a raportului (Print Preview).
Observaţi că informaţiile din unele câmpuri nu pot fi afişate complet,

textul fiind trunchiat. Este necesar să corectăm acest lucru în mod manual,
comutând raportul pe vederea de proiectare
ectare (Design View). Selectaţi pe rând
casetele de text din cadrul raportului, apoi:
Pentru a re-dimensiona o casetă de text, poziţionaţi indicatorul de mouse
deasupra centrului unei laturi (indicatorul va lua forma de dublă săgeată),
apăsaţi şi menţineţi apăsat butonul din stânga al mouse mouse-ului în timp ce îl
deplasaţi.
Pentru a muta o casetă de text plasaţi indicatorul de mouse deasupra unei
laturi astfel încât acesta va lua aspectul unei mâini . Apăsaţi şi menţineţi
apăsat butonul din stânga al mouse-uluilui în timp ce îl deplasaţi.
După fiecare modificare în proiectul raportului puteţi comuta pe

vizualizarea prealabilă (Print Preview) pentru a verifica efectul modificării.
56
După ce v-aţi asigurat că toate datele din raport sunt vizibile puteţi efectua o
serie de alte ajustări care să dea raportului un aspect cât mai plăcut:
Modificaţi dimensiunea diverselor secţiuni (asemănător cu re-dimensionarea
casetelor de text).
Modificaţi titlul raportului care a fost setat implicit de către Expert.
Desenaţi o linie orizontală sub informaţiile de sumar din secţiunea
„DataCons Footer”. Pentru aceasta selectaţi din bara de unelte butonul
„Line”. Plasaţi cursorul în secţiunea dorită, apăsaţi butonul din stânga al
mouse-ului în dreptul punctului de origine al liniei şi ţinându-l apăsat
deplasaţi-vă spre extremitatea opusă, apoi eliberaţi butonul.
Modificaţi tipul, dimensiunea şi culoarea fontului: selectaţi caseta de text
apoi din meniul „View” opţiunea „Propreties”. În caseta de proprietăţi
alegeţi panoul „Format” care vă oferă posibilitatea de a modifica atributele
menţionate.
Salvaţi raportul şi închideţi-l. Introduceţi cu ajutorul formularului „frmPacienti”
alte 2-3 înregistrări (pacienţi şi consultaţii) apoi deschideţi din nou raportul şi
observaţi modificările care apar.
5) Evenimente
Obiectelor bazei de date le pot fi asociate diferite evenimente, adică acţiuni ale
utilizatorului cum ar fi: apăsarea unei taste, clic de mouse asupra unui buton de
comandă, deschiderea unei ferestre, modificarea conţinutului unei casete de
text, etc. Atunci când are loc un eveniment acesta este recunoscut şi în mod
automat sunt rulate instrucţiunile (codul) scrise pentru acesta.
În structura tabelului „Pacienti” există câmpul „Vârsta” pe care, în momentul
introducerii datelor, am convenit să îl lăsăm ne-completat. Motivul e evident,
vârsta pacienţilor diferă funcţie de data la care consultăm tabelul, astfel că cel
mai potrivit ar fi ca actualizarea acestei valori să se facă ori de câte ori
vizualizăm datele despre pacient. Pentru actualizarea valorilor din câmpul
vârsta vom cere programului să calculeze această valoare ori de câte ori se va
afişa o nouă înregistrare în cadrul formularului „Pacienti”. Deschideţi
formularul „Pacienti” în vederea de proiectare (Design View).
57
Din meniul „View” selectaţi opţiunea „Code” sau acţionaţi butonul
corespunzător din bara de unelte . Se va deschide fereastra de editare a

codului în care va trebui să introduceţi următorul text:
Private Sub Form_Current()
Varsta.Value = DateDiff("yyyy", DataNaste
DataNasterii.Value, Now)
End Sub
Evenimentul „Current” asociat formularului ((Form_Current) va determina

executarea codului pentru calculul vârstei ori de câte ori se modifică
înregistrarea curentă, adică atât la deschiderea formularului cât şi în timpul
navigării între înregistrări. Comanda „DateDiff
DateDiff” va calcula diferenţa în
ani(“yyyy”)
”) între valoare câmpului „DataNasterii” ((DataNasterii.Value) şi data
curentă (Now).
Figura 20. Programarea codului asociat unui eveniment
Salvaţi modificările şi închideţi fereastra tra de editare. Comutaţi vederea

formularului din „Designe View” în „Form View” şi parcurgeţi pe rând toate
înregistrările. Veţi constata ca valoarea câmpului „Vârsta” a fost completată.
Modificaţi data de naştere a unuia dintre pacienţi, treceţi la înregi
înregistrarea
următoare şi apoi reveniţi - vârsta a fost modificată corespunzător. Încercaţi să
asociaţi codul de calculare al vârstei şi pentru alte evenimente, de exemplu
pentru modificarea valorii câmpului „DataNasterii” - DataNasterii_Change().
Efectuaţi aceleaşi
leaşi operaţii şi pentru formularul „frmPacienţi”.
58
SGBD FoxPro Anca Tudor
Sistemul de Gestiune al Bazelor de Date FOXPRO
1. Noţiuni introductive
1.1. Ce reprezintă FoxPro?

FoxPro este un sistem de gestiune a bazelor de date relaţionale dotat cu o
interfaţă performant şi un mediu puternic de programare. El permite aplicarea
operatorilor relaţionali asupra obiectelor unei baze de date relaţionale. Este
creat de firma “Fox Software” care în 1992 a fost achiziţionată de către
Microsoft.
Printre componentele principale ale sistemului FoxPro (începând cu versiunea
2.0) găsim următoarele părţi funcţionale: nucleul FoxPro compus din limbajul
FoxPro şi limbajul SQL (Structure Query Language); un editor de texte cu
ajutorul căruia se scriu programele (cu extensia .prg); o componentă Screen
Builder de creare a machetelor (formelor) de introducere şi editare a datelor (în
machete pot fi introduse texte, se pot defini meniuri verticale - popup, casete
de dialog - box, zone de tip comentariu, butoane, etc., toate memorate într-un
fişier de tip .scx pe baza căruia se generează codul program într-un fişier cu
extensia .spr); un editor de rapoarte Report Writer care permite proiectarea
rapidă şi profesională a rapoartelor de date cu ajutorul unei ferestre de dialog
(fişierele rezultat au extensia .frx, iar la apelarea lor se generează fişierele de tip
.frt); un editor de meniuri Menu Builder ce permite proiectarea sistemelor de
meniuri cu submeniuri în cascadă, meniuri pe verticală - popup menu, etc.; un
manager de proiecte Project Manager care verifică şi coordonează diferite
obiecte ale unei aplicaţii (baze de date, machete, meniuri, rapoarte, etichete,
cereri, biblioteci cu aplicaţii existente, proceduri de tip program).
Limbajul FoxPro este un limbaj procedural ce permite crearea, actualizarea şi
exploatarea bazelor de date, proiectarea machetelor de culegere a datelor de
intrare, proiectarea formatelor generatoare de situaţii finale, crearea
meniurilor, etichetelor şi prezintă o serie de facilităţi în manipularea
informaţiilor din bazele de date.
59
Limbajul SQL este un limbaj neprocedural ce permite crearea, selectarea,

actualizarea bazelor de date. Programele pot fi create cu ajutorul unui editor de
texte, după care sunt compilate şi apoi executate.
1.2. Cum se lansează în execuţie FoxPro?

Se execută dublu clic pe pictograma cu vulpiţa (în cazul în care s-a creat un
shortcut pe desktop către executabilul fox.exe) sau de la butonul Start se caută
cu programul Windows Explorer calea de acces la programul FoxPro. Astfel se
declanşează execuţia programului şi afişarea ecranului.
1.3. Cum pot folosi sistemul FoxPro?

În 2 moduri: cu ajutorul interfeţei meniului sistem sau prin comenzi introduse în
fereastra de comandă sau grupate într-un program sursă. Este preferat primul
mod deoarece este mai simplu şi în concordanţă cu produsele software de
ultima generaţie.
1.3.1. Meniul sistem
Interfaţa meniului FoxPro constă din meniuri,ferestre, dialoguri şi alte facilităţi
care uşurează operarea şi e concepută pentru a putea fi apelată cu ajutorul
mouse-ului sau prin intermediul tastaturii.
Meniul sistem este afişat pe orizontală şi se compune din mai multe submeniuri
afişate pe verticală, fiecare submeniu în parte conţinând mai multe opţiuni.
Meniul dorit poate fi selectat prin apăsarea simultană a tastei funcţionale <F10>
(sau <Alt>) şi litera ce apare mai luminoasă în numele meniului respectiv(fig. 2).
figura 2
60
1.3.2. Fereastra de comandă Command Window

Este cea mai importantă fereastră a sistemului FoxPro. Atunci când se aleg
diferite opţiuni din cadrul meniului sistem în fereastra de comandă sunt
generate comenzile corespunzătoare opţiunilor. De asemenea se pot tasta
propriile comenzi în această fereastră. Acestea vor fi cele două moduri în care
vom realiza şi exploata baze de date în continuare.
Sistemul FoxPro realizează un istoric al comenzilor păstrat în fereastra de
comandă, utilă pentru a evita reintroducerea unor comenzi care pot fi regăsite
in “istoric” şi lansate în execuţie prin apăsarea tastei <Enter>.
1.4. Câteva elemente de limbaj FoxPro

Limbajul FoxPro face uz de următoarele categorii de elemente: comenzi, funcţii
şi variabile de memorie.
1.4.1. Comanda
Comenzile pot acţiona asupra unei baze de date, unui câmp dintr-o baza de
date, unei variabile de memorie, unui meniu, etc.
Forma generală a unei comenzi este: <verb> [<scop>] [<expresie>] [<filtru>]

unde:
<verb> e numele comenzii
<scop> defineşte categoria de elemente asupra căreia acţionează comanda (e
opţională)
<expresie> reprezintă o expresie construită de utilizator (opţională)
<filtru> reprezintă o condiţie în care se va execută comanda (opţională).
Observaţii!
- elementele scrise între paranteze drepte [] sunt opţionale

- comenzile se pot grupa într-o succesiune logică sub forma unui program
arhivat într-un fişier.
- se pot scrie începând cu orice coloană
- se lasă cel puţin un spaţiu între elementele unei comenzi
- pe o linie nu se pot scrie mai mult de o comandă
61
1.4.2. Funcţia
Numele funcţiei este urmat de o listă de parametri încadraţi între paranteze
rotunde () iar funcţia poate returna (ca rezultat): un şir de caractere, o expresie
logică sau una numerică.
1.4.3.Variabila de memorie.
Avem 2 tipuri: variabile de memorie ale sistemului (au numele precedat de
caracterul de subliniere <_nume var>) şi variabile utilizator cu nume atribuite
de utilizator, care pot fi numerice, dată calendaristică, logice, şir de caractere.
2. Crearea structurii tabelelor de date

Sistemul FoxPro permite crearea tabelelor unei baze de date în care se pot
stoca date. Crearea unei tabele se poate face în 2 moduri: prin comanda
CREATE sau cu ajutorul opţiunii NEW din submeniul FILE al meniului principal.
2.1. Comanda CREATE

Această comandă se tastează în fereastra de comandă COMMAND şi are
sintaxa:
CREATE [<nume-fisier>].
Numele fişierului se poate specifica în cadrul comenzii sau în final, la salvarea

structurii fişierului.
După tastarea comenzii apare o fereastră de dialog ca în figura 3 în care am
introdus un exemplu de structură.
Pentru deplasarea în interiorul acestei ferestre se utilizează săgeţile
direcţionale, tastele <Tab>, <Ctrl>+<PgUp> sau <PgDn>. Cu ajutorul acestei
ferestre puteţi introduce numele (Name), tipul (Type) şi lungimea (Width) cu
sau fără zecimale (Dec) a câmpurilor componente ale structurii fişierului
(tabelei) de date.
Tipul câmpului îl putem alege din lista: caracter, numeric, logic, data
calendaristică, memo şi general.
62
- câmpul de tip caracter permite introducerea a maxim 254 de caractere -

litere,cifre, simboluri speciale, spaţii goale
- câmpul de tip numeric admite maxim 20 de caractere - cifre, semnul+ sau -, şi
punctul zecimal
- câmpul logic admite un singur caracter - T sau Y, F sau N
- câmpul de tip dată admite maxim 8 caractere şi implicit ia formatul
mm/dd/yy. Formatul se poate schimba cu comanda SET DATE TO ANSI,
BRITISH, FRENCH, GERMAN, JAPAN, ITALIAN, USA, DMY, MDY sau YMD.
- câmpul de tip memo admite implicit 10 caractere însă sistemul poate stoca
blocuri mari de text pentru fiecare inregistrare. Editarea câmpurilor memo este
posibilă prin tastarea <Ctrl>+<PgUp> sau <PgDn> şi salvarea datelor din
interiorul câmpului memo se face cu <Ctrl>+<W>.
figura 3
După ce structura tabelei a fost introdusă şi executăm click pe opţiunea <<Ok>>

sau tastăm <Ctrl>+<Enter> structura este salvată şi ne apare un mesaj:
Input data records now? (Y/N)
- Dacă se tastează Y în continuare va apărea o fereastra de introducere a

datelor în ordinea stabilită de structura creată. După introducerea unui anumit
număr de înregistrări se pot salva datele prin tastarea simultană <Ctrl>+<W>
sau <Ctrl>+<End>.
63
- Dacă se tastează N va rămâne tabela vidă de date, iar pentru a introduce

înregistrări trebuie să alegem opţiunea APPEND din submeniul RECORD, sau
mai simplu, tastând comanda APPEND în fereastra de comandă.
2.2. Utilizarea ferestrei NEW

O a doua modalitate de a crea structura unei tabele este de a utiliza opţiunea
New din submeniul File (figura 4).
Putem alege din fereastra de dialog opţiunea pe care o dorim, în cazul nostru,
selectăm opţiunea () Database.
În continuare vom proceda ca la paragraful 2.1.
figura 4
Observaţie!
Tabelele sunt stocate în fişiere cu extensia .DBF iar pentru cele cu câmpuri
memo datele din memo se stochează într-un fişier cu extensia .FPT care e creat
automat la salvarea tabelei.
Exerciţiu: Creaţi prin ce metodă doriţi un fişier de date DRUGS.DBF cu structura

din figura 3 şi introduceţi 5 înregistrări.
64
3. Actualizarea structurii şi înregistrării tabelelor de date
3.1. Cum se deschide şi închide o tabelă?

Cu ajutorul comenzii USE care are sintaxa următoare:
USE [<nume fisier> | ?] [IN <zona de lucru>] [AGAIN] [INDEX <lista fisiere index>
| ?] [ORDER <expN> | <fis.index> | TAG <nume cheie>] [OF <fis.cdx>]
[ASCENDING] [DESCENDING] [ALIAS <alias>] [EXCLUSSIVE] [NOUPDATE]
unde:
<nume fișier> este numele tabelei care se va deschide; dacă se specifică ? va
apărea o listă cu nume de tabele din care se alege cea dorită.
IN <zona de lucru> specifică numele zonei de lucru în care dorim să deschidem
tabela
AGAIN permite redeschiderea tabelei specificate, în altă zonă de lucru
INDEX <lista fișiere index> deschide şi fişierele indexate după anumite criterii
ORDER <expN> se referă la fişierele index din lista şi stabileşte fişierul index
principal, după care se face indexarea, altul decât primul din <lista fisiere
index>.
ORDER <fis. index> specifică numele fişierului index principal
ORDER TAG <nume cheie> [OF <fis.cdx>] specifică numele cheii principale
ASCENDING/DESCENDING specifică ordinea crescătoare /descrescătoare a
afişării înregistrărilor tabelei
ALIAS <alias> deschide tabela sub forma unui alias; <alias> are maxim 10
caractere şi începe în mod obligatoriu cu o literă
EXCLUSSIVE e specifică reţelei de calculatoare şi permite folosirea tabelei de
către un unic utilizator
NOUPDATE nu permite modificări în tabelă.
65
O altă modalitate de deschidere a unei tabele este prin alegerea opţiunii OPEN
din submeniul FILE a meniului principal, după care se alege fişierul .dbf dorit,
din lista de fişiere, ca în figura 5.
Figura 5
Comanda simpla USE închide tabela !
Alta comandă de închidere este CLOSE cu sintaxa:
CLOSE ALL [DATABASES] [FORMAT] [INDEX] [PROCEDURE]
CLOSE ALL închide toate tipurile de fişiere din zonele de lucru şi selectează zona
implicită de lucru şi anumite ferestre de lucru deschise
DATABASES închide toate tabelele de date deschise, precum şi fisierele index
asociate lor
FORMAT închide fişierele de tip format din zona de lucru curentă; utilizatorul
poate deschide un alt fişier format pentru aceeaşi tabelă de date
INDEX închide fişierele index deschise în zona de lucru curentă
PROCEDURE închide un fişier de proceduri deschis în zona curentă.
66
3.2. Cum se realizează modificarea structurii logice a unei tabele?

Cu ajutorul comenzii MODIFY STRUCTURE sau cu opţiunea SETUP a
submeniului DATABASE din meniul principal. După ce facem modificările dorite,
cum ar fi, modificări de nume de câmpuri, de tip sau lungime de câmpuri,
adăugarea sau ştergerea unor câmpuri din structură, putem alege opţiunea
<<Ok>> din fereastră, după care ne apare un mesaj, vezi figura 3, pentru care
trebuie să tastăm <Y> dacă dorim ca noua structură să fie valabilă pentru toate
înregistrările tabelei.
3.3. Cum actualizăm înregistrările unui fişier?

Prin adăugarea de noi înregistrări, modificarea şi ştergerea celor existente.
3.3.1. Adăugarea de noi date în tabele.
Se realizează cu ajutorul comenzii APPEND a cărui sintaxa este:
APPEND [BLANK] [FROM <nume fisier> | ?] [FIELDS <lista campuri>] [FOR

<expresie logica>] [TYPE]
unde:
BLANK permite introducerea unei înregistrări vide ce poate fi completată cu date
FROM <nume fișier> facilitează importul de date din tabela <nume fișier>
? determină apariţia ferestrei de dialog Directory din care se alege fişierul sursă
FIELDS <lista câmpuri> reprezintă câmpurile ale căror valori vor fi adăugate în
fişierul nou creat
FOR <expresie logica> ne dă condiţia după care se face importul de date
TYPE defineşte extensia fişierului sursa daca e alta decât .DBF
3.3.2. Modificarea înregistrărilor unei tabele.
Se realizează cu una din comenzile BROWSE, CHANGE sau REPLACE. Comanda
BROWSE e cea mai utilizată pentru afişarea şi editarea înregistrărilor dintr-un
fişier. Forma sub care se foloseşte cel mai des este:
BROWSE [FIELDS <lista campuri>] [FOR <expresie logica>] [FREEZE <camp>]

[NOEDIT | NOMODIFY]
unde:
FREEZE face ca modificarea în câmpul <camp> să nu fie posibilă
NOEDIT|NOMODIFY inhibă orice modificare a înregistrărilor din tabelă (pentru
securitatea datelor!).
67
Comanda REPLACE modifică înregistrările fişierului curent prin înlocuirea

datelor conţinute în câmpurile precizate cu expresia dată. Sintaxa este:
REPLACE <camp1> WITH <expresie1> [ADDITIVE] [ <scop>] [FOR <expresie

logica1>] [WHILE <expresie logica2>] [,<camp2> WITH <expresie2> [ADDITIVE]]
unde:
<scop>, FOR <expresie logica1>, WHILE <expresie logica2> definesc condiţiile de
selecţie ale înregistrărilor ce se actualizează. Se vor actualiza înregistrările care
îndeplinesc condiţia <scop> şi pentru care expresiile logice sunt adevărate.
Absenţa acestor clauze permite actualizarea tuturor înregistrărilor.
<camp1> WITH <expresie1> înlocuieşte datele din <camp1> cu cele din
<expresie1>.
ADDITIVE influenţează înlocuirile numai în câmpurile memo, prin adăugarea la
cele existente.
Comanda REPLACE mai poate fi dată din submeniul RECORD al meniului
principal.
3.3.3. Ştergerea înregistrărilor dintr-un fişier.
Se face logic sau fizic cu ajutorul comenzilor sau cu meniul sistem (opţiunea
DELETE din submeniul RECORD).
Comanda DELETE marchează logic înregistrările care urmează să se şteargă fizic
cu comanda PACK. Înregistrările marcate pentru ştergere pot fi recuperate cu
comanda RECALL. Sintaxele sunt următoarele:
DELETE [<scop>] [FOR <expresie1>] [WHILE <expresie2>]
unde:
<scop> prin clauzele ALL, NEXT, REST, SKIP marchează înregistrările
FOR <expresie1> selectează înregistrările ce satisfac expresia.
WHILE <expresie2> selectează articolele atâta timp cât e satisfacută expresia.
RECALL [<scop>] [FOR <expresie1>] [WHILE <expresie2>]

anulează marcajul de ştergere al înregistrărilor marcate prin DELETE.
PACK [MEMO] [DBF]

unde:
MEMO permite ştergerea fişierului memo (.FPT) ataşat tabelei dar nu şi
înregistrările din tabelă marcate pentru ştergere
68
DBF permite ştergerea înregistrărilor marcate din fişier dar nu acţionează

asupra fişierului memo (.FPT).
Comanda ZAP şterge fizic toate articolele din tabela curentă. Este echivalentă
cu succesiunea comenzilor DELETE ALL urmată de PACK. Articolele şterse cu
ZAP nu pot fi reconstituite.
Exerciţiu:
Adăugaţi 2 înregistrări în fişierul DRUGS.DBF, introduceţi un nou câmp în
structura fişierului, şi anume, DATA_EXP (data expirării); completaţi acest câmp
cu valoarea “11 noiembrie 2005” pentru toate înregistrările tabelei (fie manual
cu comanda BROWSE, fie cu comanda REPLACE ALL DATA_EXP WITH
11/11/2005); în final ștergeți primele 2 înregistrări (comanda GO TOP vă
poziţionează pe prima înregistrare, iar apoi DELETE NEXT 2 marchează primele 2
înregistrări spre ştergere şi PACK va realiza efectiv ştergerea; puteţi înainte de a
le şterge să le demarcaţi cu RECALL).
4. Sortarea şi indexarea tabelelor

Exploatarea unui fişier implică ordonarea datelor conţinute de tabelă după
diferite criterii. Aceasta se realizează cu comenzile SORT şi INDEX. Întrucât
procesul sortării prezintă o serie de dezavantaje (de ex. se creează un nou fişier
pentru care am nevoie de cel puţin 3 ori mai mult spaţiu pe disc decât pentru
tabela iniţială; adăugarea noilor înregistrări va presupune o noua sortare) voi
prezenta doar procesul indexării fişierelor.
Indexarea tabelelor ce compun bazele de date se face prin intermediul
comenzilor INDEX şi REINDEX. După cel puţin un câmp al fişierului se poate face
indexarea care poate fi realizată după un criteriu alfabetic, numeric sau
cronologic. Ca efect, un fişier index este o sortare virtuală a unui fişier de date
în timp ce înregistrările tabelei rămân nesortate (principiul este asemănător cu
indexul unei cărţi care localizează anumite informaţii din interiorul ei).
Sunt 2 modalităţi de indexare a fişierelor: prima utilizează un fişier index
compus pe baza unor chei multiple de indexare şi au extensia .CDX (compound
index file); a doua metodă constă în crearea unui fişier individual cu extensia
.IDX pentru fiecare indexare executată, fişiere index care pot fi de tip compact
sau necompact.
69
Observaţie!
Orice modificare în tabelă va fi urmată de actualizarea corespunzătoare a

fişierelor index active.
Sintaxa comenzii INDEX este următoarea:
INDEX ON <expresie> TO <fisier.IDX > | TAG <nume tag> [OF <fisier.CDX>] [FOR
<expresie logica>] [COMPACT] [ASCENDING | DESCENDING] [UNIQUE]
unde:
<expresie> reprezintă expresia de indexare ce conţine şi denumiri de câmpuri
din tabela selectată. Tipurile de expresii admise sunt caracter, numeric şi dată
calendaristică. Când expresia reprezintă doar numele unui câmp fişierul index
se va construi pe baza valorilor câmpului specificat.
TO <fisier.IDX > permite crearea unui fişier cu extensia .IDX al cărui nume
trebuie specificat.
TAG <nume tag> [OF <fisier.CDX>] permite crearea unui fişier .CDX ce conţine
mai multe intrări (tag) al căror număr e limitat doar de spaţiul disponibil pe disc.
Ele sunt compacte şi structurale implicit. Dacă se adaugă şi opţiunea OF
<fisier.CDX > indexul va fi fişier nestructural, adică indexul va trebui deschis prin
clauza INDEX de la comanda USE, altfel, indexul strucural este deschis automat
ori de câte ori se deschide tabela şi are acelaşi nume cu al tabelei.
FOR <expresie logica> permite ca indexul să acţioneze ca un filtru asupra tabelei
existente. Prin combinarea metodelor de indexare şi filtrare căutarea în tabela
indexata devine mult mai rapidă.
COMPACT creează un fişier .IDX compact, permiţând o viteză mai mare de
indexare.
ASCENDING | DESCENDING indică pentru fişierele .CDX modul în care pot fi
construite
UNIQUE permite în cazul tabelelor cu valori repetate ale cheii să se includă în
fişierul index numai prima apariţie a înregistrării cu valoarea respectivă a cheii,
urmatoarele înregistrări cu aceeaşi valoare a cheii fiind ignorate.
În cazul indexării după mai multe câmpuri se foloseşte operatorul “+” pentru
concatenarea câmpurilor, iar câmpurile trebuiesc să fie de acelaşi tip. Dacă ele
sunt definite în mod diferit, în expresia de indexare trebuiesc convertite la un
tip comun de câmp cu ajutorul unor funcţii de conversie; de exemplu, dacă se
70
doreşte indexarea după câmpurile “denumire medicament”, “numar de bucati”

si “data expirarii” o putem face convertind ultimele 2 câmpuri la tipul caracter,
astfel: INDEX ON (<camp caracter>)+STR(<camp numeric>)+DTOS(<camp data>)
TO <fisier index>; cu funcţiile STR() şi DTOS().
Pentru deschiderea simultană a tabelelor şi fişierelor index aferente se lansează
în execuţie comanda USE cu una din sintaxe:
USE <nume tabela> INDEX <fisier index1> [,<fisier index2>]

USE <nume tabela> TAG <fisier index>
Refacerea fişierului index curent care a devenit inactiv datorită alterării

câmpurilor cheie din tabela corespunzătoare se realizează cu comanda:
REINDEX [COMPACT]
Toate fişierele index de tip .IDX si .CDX nestructurale deschise la un moment dat
în zona de lucru curentă pot fi închise cu comanda:
CLOSE INDEX
5. Regăsirea şi vizualizarea datelor

5.1. Căutarea datelor într-un fişier
Reprezintă accesul la una sau mai multe înregistrări din tabela şi se poate
realiza cu ajutorul meniului sistem sau cu ajutorul comenzilor GO, SKIP, LOCATE
şi CONTINUE pentru orice tabelă (asigură accesul secvenţial la date) şi FIND şi
SEEK pentru tabelele indexate (asigură accesul aleator la date).
Comenzile GOTO, LOCATE, CONTINUE şi SEEK le putem lansa din submeniul
Record, iar accesul la un grup de înregistrări îl putem face cu opţiunea Setup a
submeniului Database, de unde putem alege opţiunea Filter pentru a defini
expresiile de căutare în fişier.
Comanda GO are sintaxa:
GO [RECORD] <expN1> [IN<expN2> | <expC>]

GOTO <expN1>
GO TOP | BOTTOM [IN <expN2> | <expC>]
71
unde:
[RECORD] <expN1> poziţionează pointer-ul pe înregistrarea fizică cu numărul
<expN1>
IN<expN2> | <expC> poziţionează pointer-ul în tabela deschisă într-o altă zonă
de lucru decât cea curentă, cea cu numărul <expN2> sau aliasul <expC>. Dacă
numărul specificat este mai mare decât cel al ultimei înregistrări, se returnează
mesajul “Record is out of range”.
TOP | BOTTOM poziţionează pointer-ul pe prima/ultima înregistrare din
tabelă.
GOTO <expN1> are acelaşi efect ca GO <expN1>.
Comanda SKIP poziţionează pointerul pe o anumită înregistrare faţă de cea
curentă şi are sintaxa:
SKIP [<expN1>] [IN <expN2> | <expC>]
unde:
<expN1> e un număr pozitiv sau negativ, adică poziţionarea se poate face
înainte sau înapoi pe înregistrările din tabelă.
IN <expN2> | <expC> specifică deplasarea pointerului în tabelă din altă zonă de
lucru, specificând numărul zonei de lucru <expN2> sau aliasul <expC>.
Comanda LOCATE permite căutarea secvenţială a înregistrării ce satisface o
anumită condiţie. Sintaxa este:
LOCATE FOR <expL1> [<scop>] [WHILE <expL2>]
unde:
FOR <expL1> reprezintă expresia logică după care se face căutarea; pointer-ul
se poziţionează pe prima înregistrare ce satisface <expL1>
<scop> e opţional şi limitează numărul de înregistrări pentru care se face
căutarea; implicit este ALL, iar opţiunile care le poate cere sunt NEXT, REST şi
RECORD
WHILE <expL2> caută înregistrarea atâta timp cât expresia logică <expL2> e
satisfăcută.
Comanda LOCATE funcţionează împreună cu comanda CONTINUE, pentru a
căuta toate înregistrările care satisfac condiţia data.
În fişierele indexate, pentru a efectua căutări rapide, se utilizează comenzile
SEEK şi FIND, cu sintaxele:
72
SEEK <expresie>
FIND <“sir de caractere”> | & <nume variabila>
unde:
<expresie> poate fi un şir de caractere între “”, un număr sau o variabilă ce pot
indica date din câmpul ce reprezintă cheia de indexare in fişier.
5.2. Vizualizarea înregistrărilor unui fişier de date

Se poate realiza prin comenzile BROWSE, EDIT, LIST, DISPLAY sau a meniului
sistem (submeniul Browse din fereastra Change). Cu sintaxele:
EDIT [FIELDS <lista campuri>] [<scop>] [FOR <expL1>] [WHILE <expL2>]
permite afişarea (ca în mod “append”) a conţinutului câmpurilor specificate în

listă, după un anumit criteriu sau cât timp e satisfacut un criteriu.
LIST [FIELDS <lista campuri>] [<scope>] [FOR <expL1>] [WHILE <expL2>] [TO
PRINTER | TO FILE <nume fisier>]
LIST STRUCTURE [TO PRINTER | TO FILE <nume fisier>]
permite afişarea conţinutului câmpurilor specificate în listă, după un anumit

criteriu sau cât timp e satisfăcută o expresie logică, pe ecran, direct la
imprimantă sau într-un fişier dat.
LIST STRUCTURE afişează câmpurile din structura tabelei.
DISPLAY [FIELDS <lista campuri>] [<scope>] [FOR <expL1>] [WHILE <expL2>]

[TO PRINTER | TO FILE <nume fisier>]
Comenzile LIST si DISPLAY sunt echivalente, doar că există diferenţele

următoare între LIST faţă de DISPLAY: <scop> e implicit ALL, nu se face pauză în
momentul în care ecranul sau fereastra se completează şi nu se afişează
înregistrările marcate pentru ştergere.
Exerciţiu: Să se indexeze fişierul DRUGS.DBF după câmpul unic CODDRUG,
selectaţi prima înregistrare, vizualizaţi-o, apoi pe ultima, afişaţi înregistrările
pentru care numărul de bucăţi este mai mic de 30 (în prealabil vizualizaţi
structura fişierului pentru a introduce corect denumirea câmpului), căutaţi
înregistrările cu numerele de cod 10 şi 20 şi vizualizaţi-le; în final, închideţi şi
tabela şi indexul ataşat.
73
O soluţie posibilă:
USE DRUGS
INDEX ON CODDRUG TO DRUGS.IDX COMPACT
USE DRUGS INDEX DRUGS
LIST FOR NRBUC<=30
SEEK 10
BROWSE
FIND 25
BROWSE
CLOSE ALL
6. Proiectarea şi generarea rapoartelor

Vom învăţa să generăm rapoarte utilizând date dintr-o singură tabelă.
Generatorul de rapoarte creează un fişier de tip raport (cu extensia .FRX) în
regim iterativ, ce va reflecta o situaţie finală (pe ecran, la imprimantă sau într-
un fişier document).
Comanda de creare a raportului are sintaxa următoare:
CREATE REPORT <nume fișier .FRX nou>
Observaţie!
Comanda se dă în timp ce fişierul e deschis, pentru a avea “active” câmpurile
din tabela pentru care dorim să “scriem” situaţia finală.
În urma execuţiei acestei comenzi se deschide o fereastră generatoare de

rapoarte, ca în figura 6, care conţine trei zone distincte: PgHead (cap de pagină
ce conţine un grup de date fixe cât şi variabile; de exemplu, titlul raportului,
data curentă, numărul de pagină, denumirile câmpurilor ce vor fi completate în
zona “Detail”), Detail (informaţiile din câmpurile fişierului cât şi diverse
rezultate ale calculelor efectuate) şi PgFoot (subsolul paginii; conţine date fixe
cât şi variabile definite de utilizator).
Pe lângă cele trei benzi implicite, utilizatorul poate introduce în mod facultativ
încă patru benzi: Title, Group Header, Group Footer , Summary. În aceste zone
se definesc obiecte ca: texte, grafice, câmpuri ale tabelelor, câmpuri calculate,
funcţii, totaluri. Obiectele pot fi selectate (cu tasta <Shift>), deplasate,
şterse(după selecţie, cu tasta <DEL>), redimensionate.
74
Figura 6
Câmpurile se pot depune în banda Detail cu <Ctrl>+<F> sau din meniul Report,
opţiunea Field (vezi figura 7); se deschide o fereastră de dialog în care se
completează numele câmpului, sau o expresie matematică, de tip caracter,
logică sau de tip dată cu numele câmpurilor şi/sau cu variabilele sistem (numele
lor sunt precedate dee “_”). Aceste informaţii se pot introduce printr
printr-un dublu
click pe opţiunea < Expr... > a ferestrei.
Figura 7
75
Submeniul Report ne furnizează opţiuni cu ajutorul cărora putem opera în cele

trei zone de lucru ale raportului (vezi figura 8). De exemplu:
- să alegem lungimea şi lăţimea foii de raport ((Page Layout)
- să creăm variabile ce pot răspunde unor cerinţe anume ((Variables)
- să grupăm mai multe înregistrări după anumite criterii ((Data Grouping)
- să lucrăm în mod text (editare <Ctrl>+T)-- în celălalt mod tasta “space bar”
- permite
ermite selectarea câmpurilor sau a unei porţiuni de text
- să adăugăm o linie de titlu, detaliu sau final de raport ((Add line sau <Ctrl>+ N)
- să ştergem o linie din cele trei zone ale raportului ((Remove line sau <Ctrl>+O)
- să vizualizăm foaia de rezultat (Page
Page preview sau <Ctrl>+I) .
figura 8
Dacă se doreşte modificarea unui raport se lansează comanda:
MODIFY REPORT <nume fisier .FRX existent>
Fişierul raport poate fi integrat în cadrul unei aplicaţii şi rezultatul poate fi

transmis la imprimantă sau într-un
un fişier text cu ajutorul comenzii:
REPORT FORM <nume fisier .FRX> [TO PRINT] [TO FILE <nume document>]
TO PRINT
Exerciţiu: Creaţi un fişier DRUGS.FRX cu formatul din figura 6.

76
Sugestie :
- deschideţi tabela
împreună cu indexul
asociat
USE DRUGS INDEX DRUGS
- creaţi raportul
DRUGS.FRX
CREATE REPORT DRUGS
- introduceţi titlul şi editaţi
capul de tabel în zona
“PgHead”; tot în această zonă, în colţul din stânga sus, introduceţi variabila
sistem _DATE() din listă (tastaţi în prealabil <C
<Ctrl>+F)
- în zona “Details” ştergeţi linii până rămâneţi cu una singura şi începeţi să
introduceţi câmpurile din tabelă (cu <Ctrl>+F)
- introduceţi numărul paginii (variabila _PAGNO) în zona “PgFoot”
- vizualizaţi foaia cu <Ctrl>+I
De reținut:
• Creaţi mai întâi structura unui fişier şi apoi introduceţi datele
• Structura fişierului conţine câmpuri care trebuiesc descrise de la început
• Pentru fiecare câmp stabiliţi cele 3 noţiuni obligatorii: denumirea, tipul şi
dimensiunea
• Introducerea înregistrărilor o faceţiţi prin completarea câmpurilor definite în
structură
• Vizualizarea şi modificarea înregistrărilor o puteţi realiza cu comanda
„browse”
• Modificarea conţinutului unui câmp pentru mai multe înregistrări se poate
face cu o singură comandă „replace”
• Modificarea structurii unui fişier se face cu comanda „modify structure”
• Sortarea înregistrărilor o puteţi realiza cu comanda „index”
„index”.
77
Programul de calcul tabelar EXCEL
1. Introducere
Microsoft Excel este un program de calcul tabelar (spreadsheet) care poate fi
utilizat pentru a organiza, calcula şi analiza date sub formă de tabele, diagrame
(reprezentări grafice) şi rapoarte. Fişierul de lucru uzual pentru Excel este
denumit registru şi are extensia ".xls". Excel face parte din suita de aplicaţii de
birou “Microsoft Office”, putând funcţiona separat sau ca parte integrantă,
cooperând perfect cu celelalte aplicaţii din pachet. Prin marea varietate de
funcţii pe care Excel le pune la dispoziţia utilizatorului, aplicaţia poate fi
înţeleasă ca:
- un calculator de birou foarte puternic şi uşor de utilizat;
- un expert financiar electronic;
- un statistician eficient.
Fiecare registru conţine mai multe foi de lucru (worksheets) care la rândul lor
conţin colecţii de date organizate în tabele(formate din linii şi coloane).
Coloanele unui tabel fac referire la anumite caracteristici (ca şi câmpurile din
structura unui fişier de date) iar liniile tabelului conţin datele concrete descrise
prin caracteristicile definite în cadrul coloanelor (ca şi articolele înregistrărilor
dintr-un fişier de date). Intersecţia dintre o linie şi o coloană se numeşte celulă.
Figura 1
78
Calcul tabelar - EXCEL Anca Tudor
Bara de titlu conţine numele aplicaţiei (Microsoft Excel). Bara de meniuri

conţine principalele grupe de opţiuni puse la dispoziţie de Excel utilizatorului.
Bara de meniuri îndeplineşte aceeaşi funcţionalitate ca în toate aplicaţiile
Windows. Ea conţine opţiuni, care dispun la rândul lor de sub-opţiuni.
Datele pot fi vizualizate pe ecran într-o manieră flexibilă, evidenţiind
informaţiile de interes la un moment dat sau, dimpotrivă, ascunzând detalii
nerelevante pentru o anumită situaţie (hide/unhide). Informaţia poate fi
ordonată sau filtrată după diverse
Criterii şi rezultatele pot fi furnizate în mod tabelar sau grafic, permiţând analize
complexe asupra datelor.
Excel este o aplicaţie care permite atât importul de date din alte programe (de
calcul tabelar, de baze de date, imagini sau chiar informaţii text), precum şi
exportul de informaţie în vederea folosirii acesteia în alte aplicaţii.
Pentru a putea identifica uşor o celulă, indiferent unde este ea localizată în
foaia de lucru, aceasta poartă un nume. În mod implicit, numele celulei este dat
de o combinaţie între numele coloanei şi numărul liniei la intersecţia cărora se
află. Prin convenţie, Excel identifică liniile prin numere, începând cu 1, în ordine
crescătoare. În partea stângă a zonei de lucru există o coloană de culoare
diferită (gri, pentru configuraţia standard a culorilor în Windows), care conţine
etichetele liniilor. Tot prin convenţie, Excel atribuie coloanelor etichete formate
din litere mari ale alfabetului englez, începând cu litera A. A doua bară
orizontală începând din partea de sus a zonei de lucru conţine etichetele
coloanelor. Deoarece alfabetul englez are 26 de caractere, iar numărul
coloanelor admise de Excel este mult mai mare, coloanele următoare coloanei Z
vor fi etichetate prin combinaţii de 2 litere, în ordine: AA, AB, AC,..., BA, BB, ...
Celula va purta o denumire formată din litera (literele) de nume ale coloanei,
urmată de numărul liniei.
2. Prezentarea programului prin exemple practice
Pentru lansarea în execuţie a aplicaţiei Excel apăsaţi butonul Start din Windows,
apoi din grupul Programs selectaţi “Microsoft Excel”.
79
2.1. Introducerea datelor in celule

ătoarele date (indicat e să introduceţi de la
Vă propunem să introduceţi următoarele
tastatura numerică utilizând punctual zecimal şi verificând în prealabil dacă a
fost activată, adică led-ul
ul corespunzător tastei ““Num Lock” să fie luminat):
• În celula B5 scrieţi numărul 521
• În celula D9 scrieţi numărul zecimal 405,22
• În celula A7 introduceţi -0,321
• În celula B11 introduceţi data 11/11/2009
Deasupra fiecărui număr scrieţi respectiv: “număr întreg”, “număr zecimal”,
“număr real”.
Observaţi cum numerele sunt aliniate la dreapta iar denumirile (lite(literele) la
stânga; pentru a introduce un număr care sa nu aibă valoare numerică ci
caracter (de exemplu, număr de telefon) tastaţi înainte de introducere simbolul
apostrof ‘
Puteţi să reduceţi sau să creşteţi numărul de zecimale din bara de formatare.
figura
ra 2
Dacă daţi click dreapta pe o celulă puteţi să

să-i vedeţi formatul şi să-l modificaţi
după cerinţe (figurile 3, 4).
figura 3 figura 4
80
Observaţi că denumirile din celulele

B4 si D8 sunt prea lungi pentru
dimensiunea implicită a coloanelor;
această dimensiune se poate modifica
deplasând cursorul până la linia ce
delimitează coloanele, apăsând butonul
din stânga al mouse-ului şi trăgând în
direcţia dorită (vezi figura alăturată).
În mod asemănător puteţi modifica dimensiunea unei linii.
2.2. Introducerea formulelor in celule

Formulele sunt formate din una sau mai multe adrese de celule, valori şi
operatori matematici. Operatorii matematici sunt:
• adunarea reprezentată prin simbolul +
• scăderea -
• înmulţirea *
• împărţirea /
• ridicarea la putere ^
• rădăcina pătrată reprezentată de sqrt
Fiecare formulă începe cu caracterul = (egal).
În celula C14 scrieți formula din figura 6 şi tastaţi “Enter”; observaţi că în bara
cu formule apare descrisă
formula propriu-zisă, iar
conţinutul celulei C14
devine egal cu rezultatul
calculului în urma aplicării
formulei. Formula o puteţi
scrie fie doar prin tastare,
fie prin tastarea
operatorilor, valorilor şi
prin alegerea cu un click
stânga al conţinutului celulelor din cadrul formulei.
81
2.3. Copierea, mutarea şi ştergerea datelor în Excel

Vă propunem în continuare să copiaţi conţinutul celulelor D8
D8-D9 în A15-A16.
Pentru aceasta realizaţi paşii:
- selectaţi conţinutul celor 2 celule (click stânga în D8 şi trageţi până la D9)
- alegeţi din meniul “Edit” opţiunea “CopyCopy” sau daţi click dreapta pe celulele
selectate şi alegeţi “copy” sau tastaţi “ctrl
“ctrl-c”
- vă deplasaţi cu cursorul în A15 şi depuneţi informaţia prin opţiunea ““Paste”
(meniul “Edit” sau click dreapta) sau cu ajutorul combinaţiei de taste “ctrl
“ctrl-v”
Dacă doriţi multiplicarea în jos a acestor date, după selecţie poziţionaţi cursorul
în dreapta jos a zonei selectate şi “trageţi de celule“ până unde doriţi
multiplicarea (figura 5).
Pentru a muta conţinutul celor două celule, procedaţi ca la copierea lor, doar că
în loc de “copy”” alegeţi din meniu “cut”; şi în loc de “ctrl c” tastaţi “ctrl x”.
Pentru a şterge conţinutul acestor celule, după selecţia lor apăsaţi tasta
“delete”.
Mai exersaţi copieri, mutări şi ştergeri de date de pe foaia de lucru.
Dacă dorim să ştergem conţinutul unei linii sau coloane selectăm întreaga
coloană / linie cu un click pe litera corespunzătoare coloanei sau pe numărul
corespunzător liniei şi alegem opţiunea ““delete” din submeniul “Edit” al
meniului principal.
Dacă dorim să inserăm o linie / mulţime de llinii sau o coloană / mulţime de
coloane selectăm linia / coloana în faţa căreia se doreşte inserarea si se alege
opţiunea “Insert”” din submeniul obţinut prin click
click-dreapta (dacă e vorba despre
mai multe linii / coloane atunci selectăm un număr de linii / ccoloane egal cu
numărul de linii / coloane dorit de inserat (figura 6).
figura 5 figura 6
82
Deasemenea operaţiunea de ştergere a liniilor şi/sau coloanelor se poate

realize tot ca în figura 6, dar alegând opţiunea “Delete” în loc de “Insert”.
În continuare ne propunem să trecem la altă foaie din acelaşi registru Excel
pentru a crea un tabel , a folosi anumite funcţii puse la dispoziţie de programul
Excel şi a crea grafice sugestive pe baza datelor din tabel. Astfel vom avea de
denumit foaia de lucru curentă, de trecut la următoarea foaie (sheet2) în care
să introducem un tabel.
2.3. Redenumirea foii de lucru

Poziţionaţi cursorul mouse-ului pe numele foii curente “Sheet1”, daţi click
dreapta, alegeţi opţiunea “Rename” după care scrieţi numele foii, de exemplu
“date”. Astfel prima foaie de lucru se numeşte “date”. Treceţi la foaia “Sheet2”
printr-un simplu click pe numele ei.
2.4. Crearea unui tabel

Aici introduceţi datele din figura 7; prima coloană care conţine numărul curent
s-o completaţi selectând celulele cu numerele de ordine 1 şi 2 şi trăgând cu
mouse-ul din colţul din dreapta jos până se numerotează toate liniile
completate din tabel.
figura 7
83
2.5. Sortarea datelor

Vă propunem să sortaţi datele din
tabelul creat anterior (să le aranjaţi
după un anumit criteriu). Criteriul
de sortare este variabila “Varsta” în
ordine ascendentă; cu alte cuvinte,
dorim să ordonăm cele 13 linii din
tabel crescător, după vârstă.
Pentru aceasta selectaţi toate
datele celor 13 linii şi din meniul
“Data” alegeţi opţiunea “Sort” –
vezi figura alăturată.
2.6. Căutarea şi înlocuirea datelor

Într-o foaie Excel se poate căuta o anumită valoare cu ajutorul opţiunii “Find”
din meniul “Edit”. Dacă avem o zonă selectată, căutarea se va face doar în acea
zonă.
Dacă o anumită valoare se doreşte înlocuită peste tot unde apare cu aceeaşi
valoare schimbată, se alege opţiunea “Replace All” din fereastra în care am
introdus valoarea iniţială la rubrica “Find”.
Vă propunem să înlocuiţi valoarea 44 din coloana “inaltime hiat” cu valoarea 54
(după înlocuire reveniţi cu funcţia “undo” din bara de instrumente).
2.7. Aplicarea funcţiilor şi crearea graficelor în Excel
2.7.1. Calculul mediei, deviaţiei standard a mediei, medianei, modei prin

aplicare de funcţii statistice
Pentru tabelul creat anterior completaţi următoarele linii: cu media pentru
fiecare variabilă, deviaţia standard, mediana şi moda (figura 11). Veţi insera
următoarele funcţii statistice pentru fiecare în parte:
• Media - funcţia statistică “average”
• Deviaţia standard – funcţia “stdev”
• Mediana – funcţia “median”
• Moda – funcţia “mode”
84
Inserarea unei funcţii se face din submeniul “Edit”, opţiunea “insert function”.
Observaţii!!!
• Aveţi grijă ca funcţiile să se aplice pentru acelaşi set de valori, adică

selectaţi valorile de la linia a 2-a până la linia a 14-a!!!
• Valorile numerice să fie reprezentate cu 2 zecimale!
• Dacă doriţi să calculaţi suma pentru valorile unei variabile aplicaţi
funcţia “Sum” fie din meniul insert function, fie alegând simbolul Σ din
bara de instrumente.
figura 8
85
2.7.2. Grafice de distribuţie a valorilor în Excel

Vă propunem să reprezentaţi grafic valorile vârstei pentru lotul de 13 subiecţi.
Pentru aceasta urmaţi paşii:
• Selectaţi valorile împreună cu capul de tabel, adică celulele F1:F14

• Din bara de instrumente daţi click pe pictograma “Chart Wizard”
• Alegeţi unul din tipurile de grafice care se pretează la reprezentarea
distributiei valorilor numerice: Column, Bar, Line, Cylinder, Cone,
Pyramid
• După ce aţi ales tipul de grafic daţi click pe butonul “Next”
• Introduceţi titlul “Repartitia subiectilor dupa varsta”
• Pentru axa Ox introduceţi eticheta “subiect” (pentru că pe această axă
se reprezintă numărul subiectului din lot)
• Pentru axa Oy introduceţi eticheta “valorile varstei”
• La opțiunea “Legend” debifaţi “Show legend” altfel, ar fi un grafic cu
informaţii redundante; daţi “Next” şi apoi “Finish”
În figura 9 aveţi un exemplu de grafic de tip “Line”.
figura 9
Dacă doriţi o rafinare a reprezentării pe axa OY, daţi click dreapta pe una din
valorile axei OY şi din “Format Axis” alegeţi opţiunea “Scale” după care
schimbaţi valorile de reprezentare.
În continuare puteţi reprezenta şi alte tipuri de grafice, după alte coloane ale
tabelului.
86
2.7.3. Reprezentarea procentuală a datelor; funcţia “COUNTIF”

Ne propunem să reprezentăm grafic procentul subiecţilor feminini şi masculini.
Pentru aceasta e necesar să numărăm câţi bărbaţi şi câte femei avem în lotul de
13 persoane. Lotul fiind mic putem obţine foarte uşor aceste valori, dar dacă
lotul ar fi foarte mare ne-ar fi mult mai dificil să le numărăm fără a aplica
funcţia “COUNTIF”. De aceea vă propunem ca în partea de jos a tabelului sa
întocmiţi următorul tabel:
Număr
Masculin =COUNTIF(E2:E14;"m")
Feminin =COUNTIF(E2:E14;"f")
Observaţi că prin aplicarea funcţiei “COUNTIF” Distribuţia procentuală dupa

sexe
pentru seria de valori corespunzătoare coloanei
“sex” împreună cu criteriul “m”, respectiv “f” după
23,08%
cum numărăm bărbaţii, respectiv femeile din tabel
obţinem 10 subiecţi de sex masculin şi 3 subiecţi de
sex feminin. 76,92%
Pentru a reprezenta distribuţia procentuală după

sex, selectaţi tabelul de mai sus după ce aţi Masculin Feminin
completat valorile şi alegeţi tipul de grafic “pie”.

Observaţii!!!
Observaţi că tipul de grafic e expandat, legenda e situată în partea de jos a

graficului (legenda fiind necesară pentru a ne sugera care sector al graficului
are procentul respectiv), s-au afişat valorile procentuale la “Data Labels”, iar
acestea au formatul “Number” reprezentat cu 2 zecimale (click dreapta pe
procent).
2.7.4. Analiza corelaţiei: funcţia “CORREL” şi reprezentarea grafică sugestivă

Ne propunem să stabilim dacă există o legătură între variabila “perimetru
toracic” şi variabila “distanta xifoid-hiatus”. În acest sens calculăm coeficientul
de corelaţie liniară al lui Pearson, prin aplicarea funcţiei statistice “CORREL”
(figura 10)
87
Figura 10
Observaţii!!!
- La “array1” selectaţi valorile de la B2 la B14 şi la “array2” cele de la C2 la C14.

- Scrieţi valoarea coeficientului de corelaţie cu două zecimale (R=0.49)
- Interpretaţi rezultatul ( corelaţie directă şi medie deoarece valoarea R e
pozitivă şi se apropie de 0.5)
Graficul care reprezintă această corelaţie este de tip “XY(Scatter)” şi poate

arăta ca în figura alăturată. Pentru aceasta am selectat cele 2 coloane din tabel,
am ales opţiunea “Scatter” din lista “Chart Type” , am denumit graficul şi cele
două reprezentări pe axe. După
ce am finalizat graficul, am
schimbat valoarea minimă de
reprezentare ale celor două
variabile (cu un click dreapta pe
numere, pentru perimetrul
toracic valoarea de start am ales-
o 60 şi unitatea de creştere am
stabilit-o 10, iar pentru distanţa
xifoid-hiatus am ales valoarea
minimă 8).
Pentru a reprezenta şi dreapta de regresie, cu un clic dreapta pe un punct din
planul graficului se alege opţiunea “Add trendline”.
Calculaţi coeficientul de corelaţie şi realizaţi graficul cu dreapta de regresie
pentru alte două variabile: “înălţime hiat” şi “perimetru toracic”.
88
2.7.5. Filtrarea datelor

Pentru a compara valorile
perimetrului toracic ale femeilor
cu cele ale bărbaţilor este
necesară extragerea a doua serii
de valori ale perimetrului, una
pentru femei şi cealaltă pentru
bărbaţi. Astfel, selectăm coloana
“Sex”, aplicăm un filtru din
submeniul “Data” alegând
opţiunea “Filter” – “AutoFilter”.
După ce alegem “f” din lista de
selecţie, copiem cele 3 valori ale perimetrului toracic pentru femei si le
depunem într-o o zonă din partea de jos a foii “Sheet2”; analog copiem cele 10
valori pentru bărbaţi.
2.7.6. Testul
estul de semnificaţie parametric TTEST nepereche / pereche
Urmează să aplicăm testul de comparaţie tStudent nepereche pentru a calcula
valoarea probabilităţii p
(care ne spune dacă
diferenţele între cele 2 serii
de valori sunt
întâmplătoare). Pentru
aceasta vă poziţionaţi pe o
celulă vidă din dreptul
noului tabel de valori,
inseraţi funcţia “TTEST” şi
completaţi rubricile ferestrei
TTEST (selectaţi cele 2 serii
de valori ce urmează a fi
comparate – Array1 şi
Array2; la “tails” introduceţi
valoarea 2 – două cozi de
distribuţie şi la “Type”” introduceţi valoarea 3 – test nepereche cu varianţe
inegale).
89
Vă propunem ca în foaia de lucru

“Sheet3” să introduceţi următoarele
două serii de valori din figura 18 care
reprezintă greutăţile unui lot de 11
sugari, înainte si după un tratament
anorexic.
Pentru a stabili dacă valorile au crescut
semnificativ, aplicaţi testul TTEST
pereche (introduceţi la “tails” tot
valoarea 2 şi la “type” valoarea 1).
Comparaţi valoarea p obţinută cu pragul de semnificaţie α=0.05 ţi formulaţi
concluzia.
2.7.7. Testul de concordanţă χ2
După cum vă reamintiţi de la curs, un exemplu de problemă care se rezolvă prin
aplicarea testului de concordanţă χ2 (chi-square) pentru a vedea dacă există
concordanţă între valorile teoretice şi cele experimentale obţinute, a fost
problema distribuirii în mod egal a grupelor sanguine în populaţie. Pentru
soluţionarea acesteia s-a luat în considerare un lot de 80 de persoane cărora li
s-au înregistrat categoria de grupă sanguină aparţinătoare sub forma
următorului tabel:
(Caracteristica)
O(I) A(II) B(III) AB (IV) Total
Grupa sanguină
Valori
22 33 14 11 80
experimentale
Valori teoretice 20 20 20 20 80
Introduceţi acest tabel în programul Excel şi încercaţi să stabiliţi daca există sau
nu diferenţe semnificative între valorile experimentale şi cele teoretice (cele
teoretice sunt egale cu 80/4 = 20 conform ipotezei definite).
Calculaţi valoarea p prin aplicarea funcţiei statistice “CHITEST”, selectând
pentru “Actual_range” valorile din prima linie şi pentru “Expected_range”
valorile din rândul al doilea. Reprezentaţi valoarea p cu 3 zecimale, interpretaţi
rezultatul şi trasați graficul distribuţiei grupelor sanguine din acest tabel
(selectaţi tot tabelul şi urmaţi paşii descrişi anterior pentru a obţine un graphic
ca în figura 11.
90
figura 11
În final salvaţi registrul excel cu ceea ce aţi lucrat în locul indicat de cadrul
didactic (“File” – “Save”…).
De reținut:
• Evidenţa datelor într-o foaie de calcul Excel este sub formă tabelară
• Formulele se scriu într-o celulă începând cu simbolul „=”
• Pentru a reprezenta grafic valorile dintr-un tabel selectaţi în prealabil
acele date
• Inserarea unei funcţii se face într-o celulă vidă
• Pentru sortarea datelor după un anumit criteriu selectaţi mai întâi
datele dorite şi ulterior alegeţi criteriul de sortare
• Distribuţiile procentuale se reprezintă grafic cu tipul „pie”
• Corelaţiile se reprezintă grafic cu tipul „scatter”
91
Programe statistice – Epi Info
1. Aplicația Epi Info

Epi Info, produs de Centrul pentru Controlul
Bolilor din Atlanta, SUA (CDC - Centers for
Disease Control and Prevention), este un pachet de programe gratuit, destinat
analizei statistice a datelor epidemiologice; este dezvoltat atât în varianta
pentru MS-DOS (Epi 6) cât și pentru mediul Windows, kitul de iinstalare putând
fi descărcat de la adresa: http://www.cdc.gov/epiinfo/epiinfo.htm
http://www.cdc.gov/epiinfo/epiinfo.htm.
Deși
și comparativ cu alte pachete de software statistic (SPSS, Statistica, etc.) Epi
Info este mai puțin complex, oferă totuși și un cadru eficient pentru colectarea și
analiza statistică a datelor epidemiologice. Cu ajutorul unor comenzi simple,
apropiate limbajului natural (READ, FREQUENCIES, LIST, TABLES, GRAPH, MAP),
permite specialiștilor
știlor în epidemiologie și ssănătate publică precum și celor din
diverse alte specialități medicale săă creeze rapid formulare (chestionare) pentru
colectarea datelor, să înregistreze datele și apoi să calculeze o serie de
parametri statistici, să compare serii de date, să realizeze grafice și hărți.
Lansați aplicația
ția Epi Info fie din meniul Start fie din fișierul leg
legătură de pe
Desktop. Observaţi în fereastra principală a
aplicaţiei componentele şi programele utilitare
disponibile, apelabile din butoanele afişate în
cadrul ferestrei sau din bara de meniu:
• Make View, Enter Data, Analysis, Epi Map Map, Epi
Report şi NutStat
• StatCalc, Data Compare, Table Table-to-View,
Visualize Data, Epi Lock, Compact şi Word
Processor
În cadrul lucrărilor de laborator vom utiliza
iliza deocamdată următoarele modulele:
• Make View – cadrul necesar definirii structurii bazei de date și realizării
formularelor pentru introducerea datelor.
• Enter Data – destinat colectării datelor - cu ajutorul vederilor
(formularelor) realizate anterior - și managementului bazei de date.
• Analysis – oferă cadrul și instrumentele necesare analizei statistice a
datelor colectate cu ajutorul Epi Info sau în alte aplica
aplicații (DBase, Excel).
92
Programe statistice – Epi Info Mircea Focșa
Epi Info utilizează formatul de date Microsoft Access (fişiere .mdb) pentru a crea
Proiecte (Projects). Aceste Proiecte conţin tabele de date (Data Tables) şi vederi ale
datelor (Views).
Vederile sunt în fapt formulare de introducere a datelor (asemănătoare
formularelor Access), dar în acelaşi timp servesc la definirea structurii bazei de date
(a câmpurilor tabelelor şi a constrângerilor ce acţionează pe aceste câmpuri).
Fiecărui tabel de date îi va corespunde o vedere (formular sau chestionar – numite
astfel prin analogie cu formularele utilizate la realizarea sondajelor
epidemiologice).
În cadrul unei vederi, câmpurile (corespondentul variabilelor cu care lucrăm în
Analysis) pot fi dispuse pe una sau mai multe pagini, operaţie necesară atunci când
numărul lor este prea mare sau când gruparea lor după topic uşurează
introducerea datelor.
2. Colectarea datelor
Achiziţia datelor reprezintă prima etapă atunci când dorim să studiem un
anumit fenomen de sănătate. Prin analogie cu chestionarele utilizate pentru
realizarea anchetelor epidemiologice, aplicaţia Epi Info oferă instrumente
pentru realizarea formularelor ce vor servi la înregistrarea şi validarea datelor.
2.1. Crearea chestionarelor
Lansaţi modulul Make View din meniul aplicației (Programs – Male View). Vom
începe prin a crea o nouă vedere (chestionar) în cadrul unui nou proiect (fişier
.mdb); apelaţi din meniul ferestrei Make/Edit View (fereastra din dreapta
ecranului) comanda File – New şi precizaţi în fereastra de dialog care se
deschide numele fişierului şi catalogul în care dorim să fie salvat
(C:\Users\DIM), apoi numele vederii (de ex. DatePacienti).
Din meniul ferestrei apelaţi

comanda Insert – Field (acelaşi
lucru îl obţineţi cu un clic
dreapta oriunde pe suprafaţa de
lucru). În caseta de dialog care
se deschide, setaţi proprietăţile
câmpului după modelul din
figura alăturată, precizând:
93
− Eticheta (Question….): Numele pacientului

− Numele câmpului (Field Name): Nume
− Tipul câmpului (Type): Text
− Dimensiunea (Size): 50
− Câmp obligatoriu (Required): Da
Adăugaţi câmpurile descrise mai jos:
Dimensiunea / Câmp Interval de
Numele câmpului Tipul câmpului
Formatul obligatoriu valori
Dată
Data naşterii DD-MM-YYYY nu -
calendaristică
Vârsta Numeric ### nu 0-150
Căsătorit CheckBox da -
Înălţime Numeric #.## da -
Greutate Numeric ### da 0-300
IMC Numeric ##.## nu -
Observaţii Multiline - nu
Aranjaţi poziţia câmpurilor în pagină selectându-le (clic pe butonul stânga al

mouse-ului pe suprafaţa de lucru, ţineţi apăsat şi trageţi cursorul pentru a
desena un dreptunghi în jurul câmpurilor pe care doriţi să le selectaţi), apoi
apelând din meniul ferestrei comanda Format – Alignment - Vertical.
IMC (indicele de masă corporală) este un câmp calculat după formula: IMC=
Greutate / (Înălţimea)2
Precizaţi acest lucru apelând comanda View – Check Code şi alegând variabila
Greutate ca declanşator al
evenimentului (după introducerea
valorii în câmpul Greutate se
produce calculul IMC).
Definirea evenimentului se face cu comanda ASSIGN (din fereastra Check).
Folosiţi listele derulante şi butoanele cu operatori pentru a defini formula de
calcul (Expression).
94
2.2. Înregistrarea datelor

Pe baza formularului creat la pasul anterior (prin care am definit structura
tabelului de date) urmează să realizăm tabelul de date propriu-zis, în care vom
înregistra datele colectate.
Apelaţi din meniu comanda File – Enter Data şi confirmaţi în caseta de dialog
care apare opţiunea de creare a tabelei de date cu numele DatePacienţi (acelaşi
cu cel al vederii, deşi puteţi alege şi un alt nume dacă doriţi). Observaţi
modificarea spaţiului de lucru, în panoul din stânga apărând acum meniul
adecvat lucrului cu înregistrările tabelei de date (salvare, ştergere, căutare,
navigare). Formularul este pregătit pentru introducerea primei înregistrări.
Introduceţi cu ajutorul formularului creat 7-8 înregistrări. După fiecare
înregistrare, apelaţi butonul NEW pentru a trece la o nouă înregistrare. În
cadrul formularului, deplasarea de la un câmp la altul se face cu ajutorul tastei
Tab. Observaţi cum după introducerea valorii în câmpul Greutate apare
automat valoare corespunzătoare în câmpul IMC (câmp calculat).
2.3. Utilizarea tabelelor de date (modulul Enter Data)
Navigarea printre înregistrările tabelei de date se poate face

cu ajutorul meniului din stânga jos a ferestrei Enter Data, care
pe lângă informaţiile privind înregistrarea curentă şi numărul
total de înregistrări, permite trecerea la înregistrarea anterioară sau următoare,
precum şi la prima sau ultima înregistrare. Observaţi elementele meniului
Record, deplasându-vă printre înregistrările tabelei de date.
Utilizaţi comanda FIND pentru a căuta printre înregistrări o anumită valoare. În
formularul de căutare deschis selectaţi unul dintre câmpuri şi introduceţi în
caseta care apare valoarea sau expresia după care se va face căutarea,
confirmând prin apăsarea butonului OK. Căutaţi de exemplu persoanele cu
vârsta peste 15 ani (Vârsta >15). Reluarea căutării după un alt criteriu se face
prin apelarea butonului RESET iar ieşirea din fereastra de căutare se face prin
apelarea butonului BACK.
Navigaţi la înregistrarea nr. 5 şi apelaţi comanda Ştergere (Mark record as
Deleted). Observaţi că valorile câmpurilor apar estompate şi nu mai pot fi
editate. În plus, aceste date nu vor mai fi luate în considerare la prelucrările
statistice efectuate în modulul Analysis. Modificarea este însă reversibilă,
putând reveni asupra acţiunii de ştergere prin apelarea comenzii Undelete.
95
3. Analiza statistică a datelor
Lansaţi modulul Analysis din meniul aplicației (Programs – Analyze Data).
Observați că ecranul este împărţit în trei ferestre:

Analysis Output (dreapta sus) afişează rezultatele execuției
comenzilor:
Panoul de comenzi - cuprinde comenzile uzuale grupate pe
categorii:
o Data - comenzile de lucru cu datele
o Variables - comenzile ce operează asupra variabilelor
o Select/If - comenzile de selecție și iterație
o Statistics - comenzile de analiză statistică primară
o ..................
Program Editor afișează comenzile/seturile de comenzi care
au fost executate anterior; de asemenea, se pot introduce noi
comenzi pentru a fi executate.
Rezultatele analizelor efectuate (afişate în fereastra Analysis Output) sunt salvate

automat într-o serie de fişiere cu extensia .htm în catalogul implicit C:\Epi_Info.
Calea către catalogul curent ca şi prefixul numelor de fişiere generate pot fi
modificate prin apelarea comenzii Result Storege (din categoria Output).
3.1. Alegerea sursei datelor

Epi Info vine însoțit de câteva seturi de date demonstrative (CDC, Nutri, Sample,
etc.) în format Epi2000 (implicit), dar programul poate importa date și din alte
surse, cum ar fi: fișiere HTML, text, Excel sau baze de date: Access, FoxPro,
Dbase și Paradox. Iniţierea unei sesiuni de lucru în programul Analysis se face
prin citirea sau importul datelor, utilizând comanda READ.
96
Apelați comanda READ (Import) pentru a prelua datele

din fișierul Sample.mdb. În fereastra de dialog a comenzii
setaţi parametrii ca în figura alăturată, parcurgând paşii:
1. Definiţi un nou proiect cu numele vostru în
C:\Users\DIM, apelând butonul Change Project.
2. Alegeţi ca sursă a datelor (Data Source) fișierul
Sample.mdb.
3. Selectaţi formularul viewOswego
4. Confirmaţi apelând butonul OK.
Observați în fereastra Program Editor sintaxa completă a
comenzii executate, iar în fereastra de rezultate,
confirmarea încărcării setului de date.
3.2. Vederi asupra datelor

După inițierea sesiunii de lucru, în fereastra de afișare a rezultatelor apar
informații privind sursa datelor, numărul de înregistrări și momentul la care a
început analiza. Afişarea înregistrărilor tabelei de date se face prin comanda
List, în mai multe moduri (formate).
Afișați conținutul vederii viewOswego, apelând comanda LIST cu opțiunea Grid.
Observaţi că afişarea datelor se face într-o nouă fereastră, rezultatul nefiind
memorat. Opţiunea Update produce un efect similar opţiunii Grid, permite însă
şi editarea valorilor afişate.
Afișați în format Web câmpurile AGE, SEX, ILL, selectând din lista de variabile
doar pe cele menționate.
3.3. Tipuri de date (variabile)
Alegerea corespunzătoare a tipului de analiză statistică trebuie să ţină cont de

tipul datelor analizate. Consultați informațiile privind structura tabelei Oswego
apelând comanda DISPLAY din grupul Variables al panoului de comenzi.
Observați existența unor variabile de tip Text, Număr, Da/Nu, Dată
calendaristică, precum şi a variabilelor de grupare (Beverages, Desserts,
Food_Items), obținute prin agregarea datelor din alte variabile dihotomice (de
tip Da/Nu).
97
Există şi situaţia inversă, când ne dorim transformarea unei variabile cu prea

multe instanțe într-o variabilă cu număr limitat de valori (clase). De exemplu în
anumite analize este mai elocvent să utilizăm grupa de vârstă ca variabilă
ordinală și nu vârsta (AGE) ca variabilă numerică.
Definiți o nouă variabilă Grvarsta (de tip Text), apelând comanda DEFINE, apoi
executați comanda RECODE pentru a aloca valori corespunzător grupei de
vârstă, după modelul din figura alăturată. Trecerea de la o celulă la alta se face
cu tasta ENTER; în final confirmaţi comanda prin apelarea butonului OK.
Listaţi cele două variabile (AGE şi Grvarsta) pentru a verifica corectitudinea
transformării.
3.4. Analiza parametrilor statistici

Putem începe acum analiza datelor, urmărind distribuția acestora pe baza celor
două categorii de parametrii statistici: cei ai tendinței centrale și respectiv cei
de împrăștiere, în concordanță cu tipul variabilelor analizate.
Apelați comanda FREQUENCY cu opțiunea
All(*)Except pentru a obține tabele de frecvență
pentru toate variabilele setului de date analizat,
excluzând variabilele cu număr mare de valori
(instanţe) pentru care frecvenţa este egală cu 1
(numele de persoană sau câmpurile de tip cheie
primară). Tabelele de frecvenţă oferă informaţii sintetice asupra variabilelor
ordinale şi de tip categorie, fiind însă mai puţin folosite în cazul celor numerice
(unde se obţin multe clase de frecvenţă cu număr redus de valori).
Observați că tabelele de frecvență afișează atât frecvența absolută cât și
frecvența procentuală și frecvenţa procentuală cumulativă, alături de
reprezentarea grafică a fiecărei clase de frecvență.
98
În cazul variabilelor cantitative, o analiză uzuală este aceea prin care calculăm
media aritmetică (principalul indicator al tendinţei centrale), alături de o serie
de alți indicatori de dispersie (deviația standard, interval de valori, valoare
maximă și minimă, etc.).
Utilizați comanda MEANS cu parametrul AGE pentru a calcula vârsta medie a
indivizilor din eșantion. Repetați calculul adăugând ca parametru de stratificare
variabila SEX.
Observaţi în fereastra cu rezultate afişarea tabelelor de frecvenţă urmate de

parametrii calculaţi. În cazul variabilei AGE (vârsta), afişarea tabelului de
frecvenţă nu este de dorit. Putem obţine acest lucru apelând butonul Settings
din fereastra de dialog a comenzii MEANS şi modificând în fereastra SET
opţiunea de afişare a tabelelor pe OFF:
3.5. Teste statistice

Compararea a două sau mai multe seturi de valori se face prin aplicarea testelor
statistice. Selecţia testului potrivit ţine cont atât de tipul datelor comparate cât
şi de alţi parametrii (distribuţia valorilor, omogenitatea seturilor de date).
Comenzile uzuale pentru efectuarea acestor analize sunt: MEANS pentru
variabile numerice, respectiv TABLES pentru variabile ordinale sau de tip
categorie.
Apelaţi comanda MEANS
folosind ca opţiune
tabelarea încrucișată
(cross-tabulate), conform
figurii alăturate. Rezultatul
va fi asemănător cu cel
obținut la stratificare, adică afișarea mediei și a celorlalți parametrii statistici
separat pentru categoriile specificate de variabila de grupare (stratificare).
99
Prin tabelare încrucişată sunt realizate și o serie de teste statistice prin care se
compară valorile medii obținute pe fiecare subcategorie, în exemplul de mai
sus, media vârstei pentru cele două categorii de sex.
Testul ANOVA compară mediile obținute pe două sau mai multe serii de valori
cu distribuţie normală (test parametric) și poate fi aplicat doar dacă seriile sunt
omogene, adică varianțele nu diferă semnificativ statistic (valorile individuale
au acelaşi grad de împrăştiere în jurul mediei în loturile comparate).
Omogenitatea seriilor este evaluată prin Testul BARLET astfel:
• dacă seriile sunt omogene (varianţele nu diferă semnificativ statistic –
respectiv p>0,05), vom lua în considerare rezultatul testului ANOVA
• dacă loturile sunt neomogene, testul ANOVA nu mai poate fi aplicat şi vom
analiza rezultatul testului Mann-Whitney/Wilcoxon (test neparametric).
Atenţie! Indiferent de tipul testului statistic aplicat, pentru a aprecia dacă
diferenţele sunt sau nu semnificative statistic vom interpreta valoarea
coeficientului p (<0,05 - diferenţe semnificative).
Introduceţi comanda MEANS AGE ILL TABLES=(-) în fereastra editorului de
programe şi apelaţi butonul Run This Command. Apreciaţi semnificaţia statistică
a diferenţelor constatate.
În cazul variabilelor calitative sau ordinale, analiza statistică indicată pentru a
compara două loturi de indivizi este compararea proporțiilor. Apelaţi comanda
TABLES cu parametru SEX ca factor de expunere (de risc) și ILL ca rezultat al
expunerii.
Observați tabelul de contingență obținut (tabel 2x2) și interpretați valoarea
coeficientului p rezultată în urma aplicării testului Chi-pătrat (Chi-square).
Atunci când comanda TABLES se aplică asupra a două variabile dihotomice (cu doar
două valori posibile), sunt calculaţi indicatorii de risc (OR, respectiv RR) şi intervalele
de confidenţă aferente. În această situaţie, coeficientul p apreciază semnificaţia
riscului estimat. Când una sau mai multe din cele 4 subgrupe ale tabelului de
contingenţă numără mai puţin de 5 indivizi, testul Chi-pătrat nu mai poate fi aplicat
şi se va interpreta valoarea p rezultată în urma aplicării testului Fisher. Dacă una sau
ambele variabile utilizate în comanda TABLES acceptă mai mult de două valori
posibile, tabelul de frecvenţă obţinut nu mai este de forma 2x2 şi ca atare nu se mai
pot calcula indicatorii riscului; în acest caz este afişat doar rezultatul testului Chi-
pătrat.
100
Căutați posibile asocieri între alte variabile (factori de risc / expunere) şi

apariţia îmbolnăvirii, urmărind existenţa unor diferenţe semnificative statistic
între proporțiile celor ce se îmbolnăvesc funcţie de prezenţa / absenţa
expunerii (de exemplu consumul de dulciuri, băuturi sau alte alimente –
Desserts, Beverages, FoodItems).
3.6. Analiza corelației (regresiei)

Deschideţi vederea (tabela) BabyBloodPressure din baza de date Sample.mdb
apelând comanda READ sau executând comanda:
READ 'C:\Epi_Info\Sample.mdb':viewBabyBloodPressure
în fereastra Program Editor. Pentru a verifica existenţa unui grad de
dependenţă între presiunea arterială sistolică (variabila dependentă) şi
greutatea la naştere (variabila independentă), vom proceda la analiza corelaţie.
Apelaţi comanda Linear Regression, alegând pentru variabila de ieşire

(Outcome Variable) SystolicBlood iar pentru variabila de intrare (Other
Variables) AgeInDays. Pe lângă coeficientul de corelaţie liniară r2, sunt afişaţi şi
coeficienţii dreptei de regresie şi semnificaţia lor statistică (p-value).
Linear Regression
Variable Coefficient Std Erro r F-test P-Value

AgeInDays 6 ,1 53 0,928 4 3, 939 0 0,000016
CONSTANT 6 7,679 3,191 4 49,96 05 0,000000
Correlation Coefficient: r^2= 0,76
Pentru exemplul nostru, ecuaţia dreptei de regresie va fi:

SystolicBlood=67,679+6,153*AgeInDays
iar valoarea coeficientului r2 indică o corelaţie puternică între cele două
variabile - r2 > 0,05 arată existenţa corelaţiei, lucru confirmat şi de panta dreptei
(6,153) care trebuie să fie >1 (dreapta de regresie să fie diferită de prima
bisectoare).
101
Cu ajutorul comenzii Linear Regression putem realiza şi analize multivariate,

verificând dependenţa unei variabile faţă două sau mai multe variabile
independente simultan. Această analiză este utilă mai ales atunci când bănuim
existenţa unor factori de confuzie, adică atunci când variabilele pe care noi le
considerăm independente ar putea avea un anumit grad de asociere (variabilele nu
sunt în realitate independente).
4. Prezentarea grafică a datelor (diagrame)

Reprezentarea grafică aduce informaţii sintetice despre distribuţia de frecvenţă
a datelor precum şi despre diferenţele dintre loturi sau gradul de dependenţă
între variabile. Aplicaţia Epi Info ne pune la dispoziţie numeroase tipuri de
grafice, alegerea unuia sau a altuia trebuind să ţină cont printre altele şi de tipul
datelor reprezentate. De exemplu, pentru datele numerice este adesea utilizată
histograma, care ne poate sugera existenţa unor clase de valori. Reprezentarea
grafică a variabilelor ordinale sau de tip categorie se realizează mai uşor cu
ajutorul graficelor tip PIE, în timp ce pentru a reprezenta gradul de dependenţă
între două variabile cantitative se foloseşte diagrama nor de puncte (Scatter XY).
Apelaţi comanda GRAPH cu parametrii precizaţi în imaginea de mai sus. Nu

uitaţi ca, pe lângă cele două variabile cantitative, să precizaţi şi titlul graficului
precum şi etichetele (Label) celor două axe!
102
Apelaţi din meniul ferestrei Epi Graph opţiunea View-Customization şi

modificaţi diverşi parametrii (Font, culoare, etc.). După fiecare modificare
apăsaţi butonul Apply pentru a vedea efectul transformării. Exportaţi graficul
obţinut într-un fişier de tip jpg în catalogul C:\Users\Dim şi închideţi fereastra
Epi Graph. Graficul creat apare în fereastra cu rezultate, dar nu mai poate fi
editat.
Deschideţi tabela SMOKE din cadrul fişierului Sample.mdb şi realizaţi
următoarele diagrame:
- Repartiţia după vârstă (AGE) a indivizilor din lotul analizat – Bar / Histogram
- Repartiţia lotului după numărul de ţigări (NUMCIGAR) consumate zilnic – PIE.
În fereastra Epi Graph modificaţi pragul de grupare la 3 % şi apoi la 5 % (View-
Customization-Group Percentage). Adăugaţi un titlu graficului creat şi salvaţi-l
într-un fişier BMP (File-Export).
De reținut
Următorul tabel sintetizează principalele analize statistice și domeniul de
aplicare, alături de comenzile Epi Info necesare.
Prelucrări Reprezentare
Descriere Comparare Asociere
statistice Grafică
Variabile MEANS MEANS REGRESS GRAPH
numerice - Parametrii statistici (cross-tabulate) - Bar/
(media, deviaţia - Testul student (2 serii) - Analiza corelaţiei Histogram
standard, etc.) - Testul Anova (n serii) (regresia) - Line
- Scatter XY
Variabile TABLES TABLES TABLES (2x2) GRAPH
nominale - Tabele de frecvenţă - Testul Chi-pătrat - Analiza rsicului - Pie
sau (frecvenţă absolută, (sau Fisher) (OR, RR) - Stacked Bar
ordinale procentuală, cumulată) - Testul Chi-pătrat
103
Sisteme de achiziţie a semnalelor biologice: BioDAQ
Introducere
Dispozitivele BioDAQ reprezintă sisteme de achiziţie a semnalelor biologice prezente
în două versiuni constructive: student şi expert. Aceste aparate pot măsura
următoarele tipuri de semnale:
- sfigmograma manometrică (cu ajutorul unui detector de presiune),
- sfigmograma optică (cu ajutorul unui detector de puls în infraroşu),
- semnale ECG/EMG folosind electrozi standard pentru 1 derivaţie,
- semnale EEG - doar versiunea expert a aparatului,
- semnal provenit de la un alt aparat cu domeniul de măsură + 2048 mV.
BioDAQ – student
Dispozitivele BioDAQ - student sunt proiectate pentru culegerea unor semnale
biologice 'in vivo' în timpul lucrărilor practice ale studenţilor. Aparatul este compus
din module de amplificare pentru diferitele tipuri de semnale, conţine un convertor
analog-digital pe 12 biţi şi un microcontroler care este răspunzător de comunicaţia cu
un calculator pe port serial. Întrucât sistemele de calcul de generație mai nouă nu
furnizează un curent suficient pe portul serial, s-a recurs la utilizarea unui adaptor
serial-USB pentru conectarea dispozitivelor la PC.
BioDAQ - student este un sistem de achiziţie pe 8 canale, selectabile din software,
după cum urmează:
- 1 ieşirea directă a amplificatorului ECG (semnal ECG neprelucrat)
- 2 ieşirea filtrată (opreşte banda pe 50 Hz) a amplificatorului ECG (filtru Notch)
- 3 ieşirea filtrată:
• FOB (filtru opreşte banda) - 50Hz (filtru Notch)
• FTJ (fitru trece jos) - 35 Hz a amplificatorului ECG (standard pentru
înregistratoarele ECG comerciale)
- 4 ieşire RMS (root mean square) din amplificatorul ECG (util pentru înregistrările
EMG, deoarece acesta este un semnal proporţional cu forţa de contracţie
musculară)
104
Achiziția semnalelor biologice - BioDAQ Mircea Focșa
- 5 puls-optic - Fotopletismografie - metodă ce permite detecţia fluxului sanguin la
nivelul extremităţilor prin detecţia schimbării transparenţei ţesuturilor pentru
lumina infraroşie
- 6 presiune manometrică absolută
- 7 puls manometric
- 8 intrare auxiliară
Sistemul respectă în totalitate prevederile clasei III de electroprotecţie, beneficiind de
alimentare de joasă tensiune din acumulatori de 9 V şi fiind izolat galvanic faţă de
calculator cu optocuploare de tip HCPL2630 la nivelul interfeţei seriale (5000 V DC).
Instalarea aparatului:
Pe carcasa aparatului se găsesc 3 sau 4 mufe, în funcţie de model, la care se
conectează electrozii şi traductorii necesari. Pe prima mufă din stânga se conectează
traductorul fotopletismografic, iar pe cea de a doua electrozii ECG/EMG (aparatul
fiind cu mufele înspre noi şi cu faţa argintie metalică în sus).
Aparatul se conectează prin intermediul conectorului RJ RJ-11 , a cablului şi a
conectorului DB25 la adaptorul serial – USB și prin acesta, la unul din porturile USB ale
calculatorului.
Aplicația BioDAQ:
Întregul sistem de achiziţie este comandat de către un software specializat, ce
permite selecţia intrărilor, afişarea semnalului, pr
precum şi filtrarea digitală a acestuia.
Lansaţi aplicația efectuând un dublu clic pe pictograma „BioDAQ” de pe Desktop.
După deschiderea ferestrei programului, este necesar să testăm dacă legătura cu
computerul este corectă, apelând din meniul aplicaţiei comanda:
“File -> Properties -> Comm settings” (fig. 1)
1).
Fig. 1 Verificarea conexiunii dispozitivului la PC

105
Se va deschide o casetă de dialog ce oferă următoarele opţiuni:
- Alegerea portului dorit (COM1 până la COM9) . Dacă pentru portul de comunicaţie
ales vi se afişează un mesaj de eroare, testaţi pe rând comunicaţia pe fiecare dintre
celelalte porturi (de obicei se foloseşte portul 1 sau 2).
- Setarea vitezei de comunicaţie (Baud Rate =57600). Comunicaţia cu calculatorul se
realizează pe interfaţa serială folosind o viteză de 57600 baud, 8 biţi de date, 1 bit de
start, 1 bit de stop, adică 5760 bytes pe secundă (valori de 8 biţi pe secundă ). Mai
exact 1 bit de start + 8 biţi date + 1 bit de stop = 10 biţi, rezultă 57600/10 = 5760
valori pe secundă).
- Setarea pinilor RTS/DTR :
- pentru porturi seriale obişnuite : RTS ON DTR OF
- pentru porturi USB: RTS OFF DTR ON
- Alegerea dispozitivului conectat (DEVICE):
- 2 pentru BioDAQ – student
- 3 pentru BioDAQ – expert
- Testarea portului cu ajutorul butonului ‘TxHEX’
- Redeschiderea portului după eventualele modificări (butonul REOPEN).
Dacă apare mesajul 'COM open error' atunci portul sau nu este instalat sau este
ocupat de către alt program (sau este blocat de o altă instanţă a programului
BioDAQ); în acest caz fie închideţi programul care ocupă portul fie verificaţi existenţa
unui alt port liber. Dacă aţi efectuat setările corect şi aparatul este conectat la portul
ales la apăsarea butonului 'REOPEN' se va aprinde LED- ul verde, iar LED- ul galben va
106
clipi până la primirea primei comenzi. Apăsaţi tasta ‘TxHEX’ care va transmite o
comandă în urma căreia LED- ul galben se stinge, se aprind 11- 2 LED- uri verzi dintre
cele 8 care desemnează canalele selectate, iar în câmpul din dreptul ‘RxHEX’ trebuie
să apară un şir de caractere care reprezintă mesajele recepţionate. Imediat după
confirmarea conexiunii prin aprinderea led
led-urilor apăsați butonul OK pentru a nu
descărca acumulatorul (o cauză frecventă de nefunc
nefuncționare a dispozitivului).
Realizarea unei achiziţii de semnal presupune parcurgerea în continuare a
următorilor trei paşi: configurarea canalelor, iniţierea unei noi măsurători şi achiziţia
propriu-zisă.
Achiziţia semnalului ECG (electrocardiograma)
1. Se conectează cablul ECG la cea de a doua mufă di din stânga, prin apăsarea uşoară a
jack-ului
ului în orificiul prevăzut pentru acesta, până la simţirea unui uşor clic.
2. Se conectează electrozii ECG la cablu prin folosirea clemelor crocodil. Cei doi
electrozi activi se conectează la cele două cleme marcate de o învelitoare roşie, iar
electrodul indiferent (masa) se conectează la cablul subţire, marcat printr-o
învelitoarea neagră la nivelul clemei.
3. Se configurează canalele prin secvenţa de meniu ““File -> Properties -> Channels”
alegând activarea exclusivă a canalelor
elor 1, 2 şi 3 (cele 3 perechi de check
check-box- uri
din stânga listei de canale), confirmând cu OK configurarea.
4. Se maximizează fereastra aplicaţiei, apoi se iniţiază o nouă secvenţă de

măsurători alegând din meniul File comanda „New -> Measuring”.
Pe ecran se deschid trei ferestre în care va apare mai târziu semnalul achiziţionat.
107
5. Se montează electrozii pe „pacient”,, cei doi
electrozi activi la nivelul încheieturii mâinilor iar
electrodul indiferent preferabil la nivelul gleznei
piciorului drept. Pentru
entru a asigura un bun contact
cu electrozii, se foloseşte puţin gel conductor.
Reamintiți-vă
vă cele 3 moduri de culegere a
semnalului EKG (derivații standard) – schischițate în
figura alăturată. Spre deosebire de dispozitivele
comerciale, BioDAQ poate realiza aachiziția
semnaluilui doar dintr-o singură derivație ție la un
moment dat, nefiind dotat cu multiplexor.
6. Se porneşte măsurătoarea apelând din meniu “Measure -> Start”. În cele trei
ferestre (reprezentând același și semnal filtrat diferit) se vor putea observa
semnalele achiziţionate derulându-se se pe ecran. Ţineţi cont ca semnalul este destul
de mic, urmând a fi prelucrat ulterior. În mod normal se pot observa complexe QRS
de circa 3 mm. Dacă obțineți
țineți semnale de foarte micmică amplitudine puteți încerca
achiziția semnalului din derivația a II-aa (mână dreaptă – picior stâng). Dacă toate
undele obținute
ținute sunt negative inversați electrozii activi între ei.
7. În momentul obţinerii unui ecran cu semnale satisfăcătoare, se opreşte achiziţia
apelând comanda „Measure ->> Stop” din meniul programului şi se trece la
prelucrarea acestuia (vezi pagina 5 – Prelucrarea semnalelor
semnalelor).
Achiziţia undei pulsului: Fotopletismografia
Unda pulsului, fiind un semnal neelectric, impune pentru achizi achiziție folosirea unui
traductor fotopletismografic. Acesta transformă varia variațiile de presiune de la nivelul
vaselor patului unghial (ce se manifestă ca varia variații ale transparenței țesutului) în
variații ale intensității
ții curentului generat de senzorul optic.
1. Se conectează traductorul fotopletismografic la prima mufă din stânga, prin
apăsarea uşoară a jack - ului în orificiul prevăzut pentru acesta, până la simţirea
unui uşor clic.
2. Se configurează canalul prin secvenţa de meniu “File -> Properties -> Channels”
alegând activarea canalului 5 (perechea de check-box-uri din stânga listei de
canale), confirmând cu OK configurarea. Atenţie, dacă achiziţia se efectuează în
continuarea altei achiziţii (ex. ECG) verificaţi ca doar canalul 5 să fie bifat, toate
celelalte canale trebuind să fie neselectate
neselectate!
108
3. Se iniţiază o nouă secvenţă de măsurători alegând “File -> New -> Measuring” din
meniu. Pe ecran se deschide o fereastră în care va apare mai târziu semnalul
achiziţionat.
4. Se montează traductorul pe indexul uneia dintre mâini la nivelul patului unghial.
5. Se porneşte măsurătoarea apelând din meniu “Measure -> Start”, pe ecran
observându-se semnalul achiziţionat. Semnalul apare centrat, cu variaţii sincrone
cu pulsul, amplitudinea acestora fiind de cca. 2 cm.
6. În momentul obţinerii unui ecran cu semnal satisfăcător, se opreşte achiziţia
apelând “Measure -> Stop” din meniul programului şi se trece la prelucrarea
semnalului.
Achiziţia semnalului EMG (electromiograma)
1. Se conectează cablul ECG la cea de a doua mufă din stânga.

2. Se îndepărtează cei doi electrozi activi folosiţi la culegerea semnalului ECG,
electrodul pasiv rămânând fixat pe piciorul drept. Se aplică pe faţa internă a
antebraţului, în treimea medie, doi electrozi autoadezivi, pe care se vor fixa
clemele marcate cu învelitoare roşie ale cablului. Este bine ca electrozii să fie
plasaţi în dreptul unui muşchi flexor al mâinii, la distanţă de 2-3 cm unul de altul;
ulterior, după culegerea semnalului, se vor încerca şi alte grupe musculare de la
acest nivel.
3. Se configurează canalele prin secvenţa de meniu “File -> Properties -> Channels”
alegând activarea canalului 4 (perechea de check-box-uri din stânga listei de
canale), confirmând cu OK configurarea. Atenţie, dacă achiziţia se efectuează în
continuarea altei achiziţii (ex. ECG) verificaţi ca doar canalul 4 să fie bifat, toate
celelalte canale trebuind sa fie neselectate!
4. Se iniţiază o noua secvenţă de măsurători alegând “File -> New -> Measuring” din
meniu. Pe ecran se deschide o fereastră în care va apare mai târziu semnalul
achiziţionat.
5. Se porneşte măsurătoarea apelând din meniu “Measure -> Start”. Iniţial se obţine
o linie izoelectrică, corespunzător stării de repaus. La flectarea rapidă a câte unui
deget se obţin succesiuni de unde pozitive şi negative, a căror amplitudine variază
proporţional cu amplitudinea contracţiei izotonice, respectiv cu forţa contracţiei
109
izometrice. Semnalul cel mai amplu se obţine la flectarea degetului corespunzător
muşchiului în dreptul căruia au fost amplasaţi electrozii de culegere.
6. În momentul obţinerii unui ecran cu semnale satisfăcătoare, se opreşte achiziţia
apelând “Measure -> Stop” din meniul programului şi se trece la prelucrarea
semnalelor.
Prelucrarea semnalelor
Programul permite prelucrarea semnalelor obţinute, funcţiile de bază fiind zoom

(mărire), filtrare digitală şi calcularea spectrului prin FFT.
Funcţia Zoom
Această funcţie permite selectarea unei porţiuni de interes din semnal şi mărirea
acestuia la dimensiunea ferestrei. Acest fapt permite observarea detaliilor din
porţiunea de semnal selectată.
Se începe cu stabilirea începutului zonei (colţul stânga sus) prin punerea cursorului în
regiunea dorită. Se apasă butonul stâng al mouse-ului şi se ţine apăsat. Se continuă
selecţia prin mişcarea mouse-ului până la atingerea colţului dreapta jos a porţiunii
dorite, eliberând apoi butonul stâng (asemănător cu selecţia unei porţiuni de text).
Porţiunea selectată apare evidenţiată prin negativarea imaginii. În momentul
eliberării butonului, porţiunea dorită va fi extinsă pe întreaga fereastră. Pentru a
ajunge în situaţia anterioară funcţiei de zoom, se pune cursorul pe fereastra dorită şi
se apasă butonul din dreapta al mouse- ului.
Filtrarea digitală
Funcţia de filtrare digitală se apelează prin meniu, alegând în prima etapă tipul de
filtru (View -> Set Filter) cu variantele trece sus (high pass), trece jos (low pass), trece
bandă (band pass) şi opreşte bandă (band stop). De exemplu, pentru suprimarea
bruiajului dat de reţeaua de alimentare se alege un filtru opreşte bandă, cu limitele 48
– 52 Hz şi 11 elemente (puncte) de filtrare. Acceptarea parametrilor se face prin
butonul EXIT.
110
Filtrarea se aplică automat pe fereastra activă, pentru dezactivarea ei fiind necesară

apăsarea butonului de filtrare (ultimul buton din dreapta ferestrei programului). Se
poate reactiva printr-o nouăă apăsare a acestuia.
Filtrarea se poate aplica individual pe toate ferestrele de semnal, inclusiv pe spectru.
Spectrul de putere
Alegând funcţia spectru (FFT) prin apăsarea butonului corespunzător (penultimul din
şirul de butoane din dreapta ferestrei program)
ogram) se obţine calcularea spectrului de
putere al semnalului achiziţionat.
Funcţia de zoom şi de filtrare sunt active şi în acest caz, observându
observându-se foarte uşor
funcţia de filtrare (dispariţia unui eventual vârf de semnal pe 50 Hz la aplicarea
filtrului opreşte bandă definit mai sus).
Rezoluţia spectrală depinzând de durata epocii de achiziţie, ea scade dacă se
achiziţionează mai multe semnale deodată.
Observaţii Achiziţiile se pot repeta ori de câte ori e nevoie, prin reapelarea funcţiei
Measure -> Start,, iar dacă se doreşte o alta configurare, se reia algoritmul de la
început, inclusiv configurarea canalelor. Ţineţi cont că setările de zoom se păstrează,
deci este nevoie să ieşiţi din funcţia zoom pentru a vedea tot traseul de semnal. În
cazul în care nu reuşiţi, apelaţi “File ->> New -> Measurement”, pentru reiniţializarea
ferestrelor şi reluarea achiziţiei.
În cazul în care programul refuză să mai achiziţioneze semnale, problema se rezolvă
prin ieşire din program şi repornirea acestuia (se poate întâmpl
întâmpla după reconfigurări şi
zoom-uri repetate). De ţinut cont că nu puteţi părăsi programul fără a opri achiziţia,
deci dacă programul nu poate fi oprit, verificaţi dacă achiziţia nu este activă (executaţi
Measure -> Stop) şi reîncercați să-l închideţi.
111
BioDAQ – expert
Aparatul BioDAQ-expert este proiectat pentru culegerea unor semnale biologice de la

cazuri patologice reale din spitale. De aceea, acesta este un aparat de sine stătător
care poate înregistra şi stoca semnalele în memoria internă. Semnalele pot fi ulterior
vizualizate şi prelucrate cu ajutorul programului BioDAQ care rulează pe un calculator
compatibil PC. Aparatul este compus din module de amplificare pentru diferitele
tipuri de semnale, conţine un convertor analog-digital pe 12 biţi şi un microprocesor
pe 16 biţi. Pentru efectuarea setărilor, respectiv verificarea calităţii semnalului
aparatul este dotat cu un ecran LCD alb-negru de 320x240 puncte (1/4 VGA).
Aparatul BioDAQ-expert este alimentat de la un acumulator intern şi este izolat din
punct de vedere galvanic de calculatorul la care se conectează, deci este un aparat cu
masa flotantă din motive de electrosecuritate. Canalele de măsură sunt următoarele
şi pot fi selectate doar în perechi:
- 1 - canal pentru sfigmograma optică,
- 2 - canal pentru sfigmograma manometrică,
- 3-8 - canale dotate cu amplificatoare de semnal biologic.
Canalele dotate cu amplificatoare de semnal biologic dispun de o serie de setări cu
ajutorul cărora se pot optimiza proprietăţile acestora pentru un anumit tip de semnal
(EEG/ECG/EMG):
Profile Nr: 1
Channel: Source Gain Notch LPF
1+2 > ■Int. 1000 ON 35
3+4 OFF 500 ON 35
5+6 OFF 250 ON 35
7+8 OFF 5000 ON 35
Sample Rate: > 1000 Hz
Recorded measures: 2
Free memory: 91 %
Battery state: 25 %
- amplificare reglabilă în 4 trepte (Gain): 500,1000,2000,5000;

- filtru pentru brumul de reţea pe 50Hz (Notch): 40 db la 50 Hz;
- filtru trece jos reglabil în 4 trepte (LPF): OFF, 35Hz ,70Hz ,140Hz;
- ieşire prelucrată RMS (pentru culegerea EMG).
112
Aparatul este dotat cu 3 LED - uri de control: verde, galben şi roşu, precum şi cu patru
butoane de comandă, cu diferite semnificaţii în funcţie de starea aparatului
(măsurare, înregistrare, replay, meniu):
Tabelul 1. Comenzile aparatului BioDAQ expert

Apăsarea butonului /
Led-uri
butoanelor
Starea
albastru
Ecran Efect
galben
verde
aparatului roşu
roşu
alb
alb
1
4
OFF X + X Intrarea în meniu
X Încărcarea următorului profil
X Încărcarea profilului precedent
Deplasare între variabilele
meniu X
meniului
X Schimbarea variabilei selectate
Repaus ON OFF OFF X + X Ieşire din meniu
X Pornire măsurătoare
Pornirea afişării următoarei
X înregistrări stocate în
OFF
memorie(Replay)
X Zoom pe axa „x”
X Zoom pe axa „y”
X Oprire măsurătoare
Achiziţie X Record ON / OFF
ON OFF ON semnale
semnal X Zoom pe axa „x”
Pornirea /Oprirea afişării
X
semnalului
Pornirea afişării următoarei
Replay ON ON OFF semnale X înregistrări stocate în
memorie(Replay)
X Zoom pe axa „x”
Instalarea aparatului
Aparatul BioDAQ-expert este alimentat prin intermediul unui adaptor de reţea de 15V
DC pentru încărcare (15 h) ce se conectează la mufa situată pe faţa laterală stângă a
carcasei. Atenţie! În timpul culegerii biosemnalelor aparatul NU trebuie să fie
conectat la sursa de alimentare; încărcarea acumulatorului intern se va face doar cu
aparatul în stare de repaus.
113
Tot pe faţa laterală stângă a carcasei se află conectorul RJ-11 pentru legătura cu
computerul pe portul serial şi un întrerupător ON/OFF. Când aparatul nu este folosit,
întrerupătorul va fi pus pe poziţia OFF pentru a prevenii descărcarea acumulatorului.
La pornirea aparatului se va aprinde Led - ul galben timp de 5 secunde, apoi Led – ul
verde, aparatul rămânând în stare de repaus până la primirea unei comenzi. Pe faţa
laterală dreaptă a carcasei se află conectorul tubului pentru sfigmograma
manometrică şi în imediata sa vecinătate, mufa pentru traductorul fotopletismografic.
Pe latura posterioară se află 17 mufe grupate (4x3 + 2x2 + 1). Pe prima grupă din
dreapta se conectează electrozii ECG/EMG respectând codurile de culoare
corespunzătoare cablului (roşu, negru, albastru). Pe ultima mufă din stânga se va
conecta cablul de masă.
Realizarea unei achiziţii de semnal se poate face în două moduri:
1. Off line - cu aparatul la patul pacientului, caz în care setările se efectuează din
meniul afişat pe ecranul dispozitivului de achiziţie. Navigarea prin meniu se realizează
apăsând succesiv butonul 3 (primul buton alb, de sus în jos) iar schimbarea setării se
obţine prin apăsarea butonului 4 (al doilea buton alb). Canalele vor avea următoarele
setări:
o canalul 1 + 2 Int., restul OFF - sfigmograma manometrică şi optică,
o canalul 3 + 4 Int., restul OFF – ECG,
o canalul 3 + 4 RMS , restul OFF – EMG.
Paşii ce trebuie parcurşi pentru achiziţia, înregistrarea sau redarea unui semnal sunt
sintetizaţi în tabelul 1, având permanent în vedere starea aparatului şi a ecranului.
2. On line - cu aparatul conectat la PC pe portul serial, caz în care setările şi toate

comenzile se execută din meniul aplicaţiei BioDAQ ce rulează pe computer
(asemănător cu modul de operare al dispozitivului BioDAQ - student). Se vor efectua
următorii paşi:
• Configurarea portului serial selectând din meniul aplicaţiei comanda: “File -
> Properties -> Comm settings”.
• Configurarea canalelor prin comanda “File -> Properties -> Channels”
setările fiind aceleaşi ca şi în meniul aparatului (vezi varianta off line).
114
• Se montează electrozii sau traductorii pe "pacient".

• Se iniţiază o nouă secvenţă de măsurători alegând “File -> New ->
Measuring” din meniu.
• Se porneşte măsurătoarea apelând din meniu “Measure -> Start”.
• În momentul obţinerii unui ecran cu semnale satisfăcătoare, se opreşte
achiziţia apelând “Measure ->> Stop” din meniul programului şi se trece la
prelucrarea acestuia.
În cazul achiziţiei Off Line, dacă s-aa procedat la memorar
memorarea unor semnale (record),
acestea pot fi transferate pe calculator prin parcurgerea următorilor paşi:
• Se conectează aparatul BioDAQ-expert

expert la PC cu ajutorul cablului serial.
• Se lansează aplicaţia BioDAQ efectuând un dublu clic pe icoana „BioDAQ” de
pe Desktop.
• Se trece la configurarea portului serial selectând din meniul aplicaţiei
comanda: “File -> Properties -> Comm settings”.
• Se iniţiază descărcarea secvenţelor de semnal prin comanda “File -> New ->
Download”.
115
• Pe ecran va apărea o casetă de dialog ce informează asupra numărului de
înregistrări memorate în dispozitivul BioDAQ-expert (Recorded measures).
Dacă în acest câmp apare mesajul “Err” aveţi o problemă de comunicaţie.
• Dacă există mai multe înregistrări, în câmpul “Select measure” se va tasta
numărul înregistrării pe care dorim să o descărcăm. La apăsarea butonului
„Get parameters” se vor afişa o serie de parametrii ai semnalului ales pentru
descărcare: frecvenţa de eşantionare, numărul de valori citite, durata
înregistrării, etc.
• În final, apăsarea butonului “Download” va descărca în fereastra aplicaţiei
BioDAQ secvenţa de semnal care se va afişa ca şi la înregistrarea On Line şi
se poate trece la prelucrarea acestuia.
• Înregistrările pot fi salvate pe HDD sub forma de fişiere cu ajutorul “File ->
Save”, respectiv pot fi încărcate de pe HDD cu ajutorul “File -> Open”.
Paşii de mai sus se pot repeta pentru încărcarea următoarei înregistrări.
116
Prelucrări de imagini - ImageJ Cosmin Câtu
Prelucrări de imagini cu ImageJ
Introducere
Imaginile medicale ocupă un loc important în practica medicală curentă. Ca atare, s-
au dezvoltat diverse tehnici cu scopul de a facilita interpretarea imaginilor medicale.
În cadrul acestei ședințe de lucrări
ări practice ve
veți exersa anumite proceduri şi tehnici
utilizate în procesarea de imagini. În acest scop vom folo folosi programul ImageJ, un
program open-source
source ce poate fi folosit liber de către oricine.
ImageJ poate fi descărcat de la adresa http://rsbweb.nih.gov/ij/
http://rsbweb.nih.gov/ij/, fiind dezvoltat sub
egida Institutului Naţional
ional de Sănătate (NIH) din Statele Unite. ImageJ se bazează pe
platforma Java, fiind necesară instalarea acesteia pe calculator, înaintea folosirii
aplicației.
ției. ImageJ a fost inspirat din aplicația “NIH Imagine” dezvoltata pentru
calculatoarele Macintosh la Departamentul de Cercetare Servicii (RSB - Research
Services
es Branch) a Institutului Naţional de Sănătate Mintală (NiMH) , parte a NIH din
Statele Unite.
ImageJ poate afişa, edita, analiza, procesa, salva şi imprima imagini pe 8-biţi, 16-bit şi
32-biţi. Citește
ște multiple formate de imagini intre care ggăsim TIFF, GIF, JPEG, BMP,
DICOM, FITS, alături de formatul necomprimat "raw". Este o aplica aplicație software
multithreaded, permițând
țând efectuarea mai multor operații în paralel, de exemplu în
cazul în care o operație este mare consumatoare de resurse (importul unei imagini de
mari dimensiuni), se pot efectua în continuare şi alte operațiuni în paralel.
Deschiderea aplicației
Deschiderea aplicației sub sistemul de operare Microsoft Windows se va face din
butonul Start → Programs → ImageJ → ImageJ ImageJ. Este de reținut faptul ca ImageJ
funcționează şi sub alte sisteme de operare, cum ar fi de exemplu Linux sau MacOS.
Interfața aplicației prezintăă anumite diferen
diferențe faţă de alte aplicații: ImageJ nu
folosește o fereastra proprie, ci utilizeazăă toata suprafa
suprafața Desktop-ului.
Fig. 1 Fereastra
reastra principală a aplicaţiei ImageJ
117
Procesarea unei imagini

În cadrul procesării de imagini se parcurg următoarele etape:
1. creșterea calităţii imaginii şi eliminarea zgomotului din imagine: permite
procesarea ulterioară, precum şi uşurează vizualizarea şi interpretarea
imaginii;
2. segmentarea imaginii: este procedura prin care imaginea este împărțită în
diverse obiecte componente;
3. analiza şi caracterizarea obiectelor rezultate din etapa de segmentare:
permite cuantificarea şi interpretarea formală a informației conținute în
imagine.
În următoarele secțiuni vom parcurge aceste etape.
Îmbunătățirea calităţii unei imagini

Incărcarea unei imagini
Selectați File → Open… din meniu şi încărcați fișierul enhance-me.gif din locaţia
\\Server\Laborator\Imagini.
Fișierul încărcat conține o imagine neclară, iar în etapele următoare vom încerca să
îmbunătăţim calitatea imaginii, astfel încât trăsăturile persoanei să devină mai clare.
Vom aduce modificări pe o copie de lucru, lăsând imaginea inițială nealterată. Pentru
a crea imaginea de lucru, utilizăm opțiunea Image → Duplicate... din meniu,
redenumind noua imagine enhance-1.gif.
Definirea unei zone de interes pe imagine

Dacă dorim să prelucram doar o porțiune din imagine, putem defini o zona de interes
în jurul ariei care ne interesează. Definirea zonei de interes se realizează cu ajutorul
butonului. După ce apăsam acest buton, vom selecta zona de interes utilizând
mouse-ul. Operațiunile ulterioare de ajustare a parametrilor imaginii se vor reflecta
doar în zona selectată. De reținut faptul că putem utiliza şi alte tipuri de instrumente
pentru selecție , cu forme diferite: dreptunghiulară, cerc, elipsă sau poligonală, astfel
încât putem selecta destul de fidel doar o regiune definită din imagine.
Selecția poate fi modificată ulterior prin accesarea nodurilor care definesc conturul
selecției (punctele galbene de pe linia galbenă), şi prin operațiunea de "drag" asupra
acestor noduri. Remarcați schimbarea cursorului mouse-ului atunci când acesta se
află deasupra unui nod.
118
Fig. 2 Îmbunătăţirea calității

ții unei im
imagini utilizând aplicaţia ImageJ
Reglarea parametrilor de contrast

Selectați Image → Adjust → Brightness/Contrast... din meniu pentru a afișa fereastra-
dialog de reglare a parametrilor.
Măriţi valorile pentru luminozitate -"Brightness
Brightness "(la valoarea 77) şi contrast -
"Contrast" (la valoarea 84) şi observați ți cum imaginea se schimb
schimbă. Menționăm că
aceste ajustări NU sunt permanente – când considera considerați că s-a atins o calitate
satisfăcătoare a imaginii, apăsați butonul onul "Apply" pentru ca ele să devină
permanente. Observați că,, după aceasta salvare, cele trei cursoare (Brightness,
Contrast, şi Gamma) se reîntorc la pozițiile
țiile inițiale.
De asemenea, putem folosi şi butonul Auto, caz în care ImageJ va calcula automat
valorile optime pentru luminozitate şi contrast pe baza histogramei imaginii. Cu
butonul "Reset" revenim la valorile inițiale
țiale ale imaginii neprelucrate, doar în cazul în
care nu am apăsat anterior butonul "Apply".. Facilitatea de anularea a ultimei operaţii
"Undo" se află în meniul Edit. O altă modalitat
modalitate de a îmbunătăţi imaginea este
folosirea opțiunii Image → Adjust → Color balance (opțiune ce a fost folosită în cazul
de fata).
Butoanele Minimum şi Maximum controlează limitele luminozită
luminozității din imaginea
afișata.
119
Filtrarea imaginii
Pentru a îmbunătăţi în continuare imaginea, vom utiliza diverse func
funcții de filtrare.
Realizăm un duplicat al imaginii îmbunătăţ
ătăţite anterior, pentru a putea compara
efectul filtrării.
Din meniul "Process" selectați comanda Filters → Median. Selectați 1 pixel ca şi
parametrul filtrului. Observați
ți cum acest filtru elimina zgomotul din imagine, calitatea
imaginii fiind îmbunătăţită simțitor.
Fig. 3 Filtrarea unei imagini utilizând filtrul Median
În continuare vom proceda la întărirea detaliilor în imaginea filtrată. Prin filtrare se

pot pierde anumite detalii (vom vedea în următoarea secțiune cum anumite filtre
degradează detaliile şi mai puternic), ca atare putem aplica anumite proceduri pentru
a întări detaliile. Selectați din meniu comanda Process → Sharpen.
Fig. 4 Întărirea detaliilor în imaginea filtrata folosind comanda Sharpen
120
Pentru a observa mai bine efectele opera operațiunii, putem mări imaginea, respectiv
vizualiza porțiuni dintr-o imagine. Selectați
ți opțiunea Image → Zoom →In sau apăsați
butonul de zoom şi apăsând butonul stânga sau dreapta pe mouse puteți mări
sau micșora imaginea.
Redimensionați
ți fereastra cu imaginea poziționând central zona selectată cu ajutorul
uneltei şi apoi alăturați ți fereastra cu imagi
imaginea inițiala nealterată, pentru
comparație, ca şi în figurile de mai sus.
Tehnici cromatice
O multitudine de imagini medicale sunt achizi
achiziționate în format alb-negru sau nuanțe
de gri. Ochiul uman este dezvoltat însă mult mai bine pentru vederea cromatic cromatică,
reușind să distingă doar 60-80 nuanțe
țe de gri, dar mii de nuanțe colorate. În continuare
vom aplica o culoare falsă pe imagini alb-negru.
negru.
Fig. 5 Ochiul uman poate distinge cca. 60

60-80 nuanţe de gri
Deschideți fișierul boats.gif folosind comanda File → Open… din meniu. Selectați apoi
comanda Image → Type → RGB color,, pentru a transforma formatul imaginii intr intr-un
format care accepta 3 canale de culori (Ro(Roșu – Verde – Albastru, în engleza RGB).
Remarcați ca imaginea este în continuare alb
alb-negru.
Din comanda Image → Lookup tables vom selecta o colora
colorație falsa pentru aceasta
imagine, de exemplu paleta de culori „Fire”.
Reaminti-vă crearea imaginilor cromatice. În mod uzual, imaginile digitale stochează
informația
ția cromatica pe 3 canale, pentru fiecare dintre cu
culorile roșu (Red), verde
(Green) şi albastru (Blue).
121
Selectați File → Open… din meniu şi încărca încărcați fișierul hela-cells.tif din locaţia
\\Server\Laborator\Imagini folosind opțiunea
țiunea "All Formats" în câmpul "Files of type".
Extensia TIFF indica faptul ca aceasta
sta imagine este de tipul Tagged Image File Format.
Selectați comanda Image → Color → RGB Split. Vor fi generate 3 imagini separate.
Fig. 6 Informația cromatică stocată pe cele 3 canale: roșu, verde si albastru
Analiza şi filtrarea unei imagini

Încărcați imaginea leu.jpg din din locaţia \\Server\Laborator\Imagini (similar cu
situația
ția anterioara, selectați opțiunea All Formats în câmpul Files of type). Extensia
JPG indica formatul fișierului – standardul JPEG (Joint Photographic Experts Group).
Observați dimensiunile imaginii, afișate şi pe linia de stare (L
(Lăţime/Width=287 pixel,
Înălţime/Height=260 pixels) şi numărul de bi biți (8), corespunzător la 28 = 256 nuanțe
de gri.
Prin poziționarea cursorului într-un punct
al imaginii, ImageJ va reda coordonatele
punctului, precum şi culoarea prezenta în
acel punct (coordonatele x şi y, precum şi
culoarea/value).
Histograma unei imagini

Selectați
ți Analyze → Histogram din meniu pentru a
afișa
șa histograma imaginii. Apoi accesați din nou
Image → Adjust → Threshold pentru a selecta un
domeniu de interes pentru valorile de gri.
Realizați
ți un duplicat la imaginea inițială folosind
Image → Dulicate şi redenumiți noua imagine leu-
1.jpg.
122
Utilizați opțiunea Image → Rotate din meniu pentru a roti noua imagine (aveți mai
multe opțiuni disponibile) – imaginea este deschisă într-o nouă fereastră.
Vizualizați histograma acesteia şi comparați-o cu cea a imaginii originale. Ce
observați?
Readuceți imaginea nou creata în starea inițială, rotind-o în sens contrar, şi creați
negativul acesteia, utilizând opțiunea Edit → Invert din meniu. Comparați histograma
negativului cu cea a imaginii originale. Explicați rezultatul obținut. Apoi închideți toate
ferestrele, mai puţin fereastra principală şi cea cu imaginea inițială leu.jpg.
Încercați să explicați ce reprezintă histograma şi cum este creata. Apăsați butonul
„List” de pe histogramă, şi încercați sa explicați valorile numerice afișate. Coroborați
aceste date cu celelalte informaţii afișate pe imaginea de histograma, de exemplu
Min, Max şi Mean.
Filtrarea imaginilor
Încărcați imaginile leu-sp.jpg şi leu-zg.jpg din locaţia \\Server\Laborator\Imagini.
După cum observaţi, calitatea acestor imagini suferă din cauza zgomotului.
Încercați să aplicați filtre care să elimine zgomotul şi să îmbunătăţească calitatea
imaginilor. Încercați filtrul Process → Filters → Median, precum şi filtrul Process →
Filters → Gaussian Blur. Filtrul "Median" are aplicație pe anumite tipuri de zgomot,
dar nu reușește sa elimine toate tipurile de zgomot. Filtrul "Gaussian Blur" poate fi
aplicat pe o varietate de tipuri de zgomot, dar are dezavantajul de a degrada mult mai
puternic detaliul din imagine.
Generați histogramele imaginilor înainte şi după filtrare, apoi comparați cele 2
histograme pentru cele 2 tipuri de zgomot. Încercați sa explicați rezultatele.
Segmentarea imaginii
Procedura de segmentare a unei imagini permite delimitarea automată a unor zone
dintr-o imagine şi împărţirea imaginii pe obiecte. Acest procedeu are o aplicație
practică semnificativă în medicină, fiind utilizat la analiza automată a imaginilor
medicale, de exemplu fiind folosit în citologie şi histopatologie la delimitarea
automată a celulelor şi clasificarea acestor celule.
Vom folosi această tehnică pe o imagine de citologie –un frotiu cervical colorat cu
metoda Papanicolau. Deschideți imaginea Pap_4944.jpg din locaţia
\\Server\Laborator\Imagini şi generați o copie a acestei imagini. Transformăm
imaginea intr-o imagine alb-negru folosind comanda Image → Type →16 bit.
123
În etapa următoare vom defini ini pragul nuan
nuanțelor de gri care delimitează un obiect.
Utilizăm opțiunea Image → Adjust → Threshold pentru a selecta aceste nivele de gri.
Putem folosi opțiunea de căutare
ăutare automat
automată a acestor nivele, sau putem modifica
manual valorile. Daca selecția rezultată nu satisface intru totul delimitarea realreală a
celulelor, putem să aplicam diverse tehnici de îmbunătăţire a calităţii imaginii, precum
Image → Adjust → Window Level sau modificarea contrastului şi aplicarea unui filtru
de tip "Blur". Vom alege aproximativ valo valoarea 130 pentru "Level" şi aproximativ
valoarea de 93 pentru "Window",, iar pentru "Gaussian Blur" selectam mărimea 1.
Valorile "Threshold" aplicate vor fi de 28 şi 140. Observați cum se modifică aria
selectată. Peste selecție,
ție, putem aplica acuma un filtru "Median" cu valoarea de 3
pixeli, pentru a înlătura defectele din masca de selec
selecție.
După selectarea valorilor threshold, proced
procedăm la segmentarea propriu-zisă folosind
comanda Analyze → Analyze Parcles.. La op opțiunea „Size” (mărime) introducem
valoarea: „30-Infinity” iar pentru "Show" select
selectăm „Outlines”. Opţiunea „Size” denota
mărimea (aria) obiectului şi este măsurata în pixeli la pătrat. Aplicăm o valoare
minimă de 30 pixel^2 pentru a exclude micile artefacte.
În urma procedurii de segmentare, suntt identificare obiectele din imagine care
satisfac criteriile selectate anterior, iar programul generează automat un sumar al
acestor obiecte. Aceste măsurători
tori pot fi salvate pe hard
hard-disk în locația C:\\Users\Dim
pentru folosirea ulterioara.
Fig. 7 Segmentarea şi identificarea obiectelor din imagine
Cele două imagini, imaginea inițială şi imaginea rezultat

rezultată din segmentare, pot fi
suprapuse folosind operația aritmetică „Add” din meniul Process → Image Calculator.
124
Operații aritmetice şi logice pe imagini

Încărcați imaginile Ficat_T2.jpg şi Ficat_T2_Contrast.jpg. Prima imagine evidențiază
organele abdominale, iar a doua imagine simulează captarea unei substanțe de
contrast la nivelul unor leziuni hepatice. Câte leziuni ați descoperit în imaginea
Ficat_T2_Contrast.jpg?
Pentru a răspunde la această întrebare, vom încerca sa eliminăm din a doua imagine
toate elementele din prima imagine, astfel încât sa rămână doar elementele care
diferă, adică leziunile care au captat substanța de contrast. Utilizați opțiunea Process
→ Image Calculator din meniu şi selectați pentru imaginea 1 pe cea cu contrast,
imaginea 2 fiind imaginea inițială, iar operația aritmetică va fi „Subtract”. Imaginea
care rezultă va fi afișată într-o fereastră nouă. Câte leziuni sunt afișate? Reușiți să
identificați aceste leziuni şi pe imaginea cu contrast?
Fig. 8 Identificarea leziunilor prin operaţii logice pe imagini
Cunoscând poziția leziunilor identificarea acestora devine mai ușoară. Deși imaginile
din acest exercițiu sunt simulate, aceasta tehnica de substracţie este folosită în mod
curent în medicină,un exemplu fiind Angiografia Digitală de Substracţie (Digital
Substraction Angiography sau DSA).
Încercați să aplicați şi alte operații aritmetice şi/sau logice pe cele două imagini,
precum şi pe alte imagini.
De reținut:
• Etapele procesării de imagini sunt următoarele: creșterea calităţii imaginii şi
eliminarea zgomotului, segmentarea imaginii şi analiza şi caracterizarea obiectelor
• Îmbunătăţirea calităţii unei imagini se poate realiza reglând parametrii de contrast
şi aplicând diverse filtre si/sau tehnici cromatice
• Asupra imaginilor pot fi aplicate operații logice în scopul evidenţierii zonelor de interes
• Procesul de segmentare ne ajută pentru a evidenţia si număra automat obiectele
de interes dintr-o imagine.
125
Evaluarea testelor diagnostice – programul

VISUAL BAYES
Introducere
Visual Bayes este o aplicaţie software gratuită destinată instruirii asistate de
calculator în domeniul metodelor de interpretare şi validare a testelor
diagnostice.
Aplicaţia a fost dezvoltată iniţial în Olanda în cadrul Free University of
Amsterdam, proiectul fiind apoi dezvoltat de University of Limburg din
Maastricht, fiind rodul unei colaborări dintre departamentele de informatică
medicală de la universităţile din
n Maastricht, Freiburg si Gent, în cadrul unui
program Erasmus al Uniunii Europene.
Versiunea curentă, pe care o vom folosi şi noi, este dezvoltată în Visual Basic
6.0 în cadrul University of Freiburg/Breisgau, Germania.
Programul este compus din două părţi:
• prima parte în care noţiunile aflate in centrul atenţiei sunt structurate in
jurul formulei lui Bayes: concepte legate de probabilităţi condiţionate, tabele
2x2, sensibilitatea şi specificitatea unui clasificator, etc.;
• o a doua parte în care conceptelee de mai sus sunt dezvoltate iar cuno
cunoștințele
dobândite anterior sunt testate într-o o manieră interactivă. Comunicarea în
această secţiune este în principal vizuală prin intermediul graficelor şi
diagramelor.
Deschiderea aplicației
Deschiderea aplicației sub sistemul de operare Microsoft Windows se va face
accesând pictograma de pe Desktop
Desktop.
Dacă nu vă amintiți cine a fost Thomas Bayes puteţi accesa butonul şi se
va deschide o fereastră în care puteţi citi o scurtă biografie. Interfața aplicației
este în limba engleză (cu posibilitatea de a comuta şi în limba germană), un
nivel minim de cunoaştere a acesteia fiind necesară. Deşi enunţul exerciţiilor
este intuitiv, cunoaşterea limbii engleze sau germane la un nivel
conversaţional minim este necesară.
126
Există un set de butoane pe care le vom utiliza în exerciţiile ce urmează,

prezentate în Figura 1.
Revenire la meniul
Informaţii despre principal
program Calculator de buzunar
Buton de revenire Buton de înaintare
Fig. 1 Butoane de navigare în aplicaţie
La începutul fiecărui exerciţiu aveţi o parte introductivă, în scopul reamintirii

noţiunilor din cadrul
drul cursului ce vor fi utilizate în exerciţiu.
La finalul exerciţiului, în cazul în care doriţi să îl repetaţi utilizând însă un alt set
de valori, apăsaţi butonul de revenire "Back" la finalul exerciţiului. Pentru a
face calculele necesare puteţiteţi utiliza calculatorul "de buzunar"oferit de sistemul
de operare Windows si accesibil prin butonul .
Avem un total de 10 exerciţii propuse de către dezvoltatorii aplicaţiei, care
acoperă o plajă largă de cunoștințe
ștințe plecând de la calculul pr
probabilităţilor într-o
tabelă 2x2 până la evaluarea testelor din perspectiva minimizării costurilor
asociate. Timpul necesar rezolvării fiecărui exerciţiu, precum şi a lecturii
contextului prezentat, îl aflăm plimbând mouse
mouse-ul deasupra butonului care
pornește exerciţiul (mouse-over).
Exerciţiul 1 – Tabele 2x2

Acest prim exerciţiu ne învaţă cum să utilizăm un tabel de contingenţă de tipul
2x2. Exerciţiul cuprinde o parte introductivă care dă câteva definiţii şi exemple
de probabilităţi, continuând mai departee cu descrierea datelor problemei sub
forma unui tabel de contingenţă.
Finalizarea exerciţiului presupune răspunsul corect la cele 6 întrebări,
parcurgerea acestora făcându-sese cu ajutorul butoanelor de înaintare si
revenire.
127
Exerciţiul 2 – Parametrii testelor

În acest exerciţiu sunt introduşi trei parametrii importanți pentru evaluarea
testelor: sensibilitate, specificitate si prevalenţă. Exerciţiul porneşte cu definiţia
şi formula de calcul a acestora, în continuare urmând un set de 3 întrebări pe
datele aceluiaşi tabel de contingenţă folosit în exerciţiul anterior.
Observaţi în partea stângă a ferestrei în care rulează programul
formulele necesare pentru rezolvarea exercițiilor.
Exerciţiul 3 – Teorema lui Bayes

În acest exerciţiu vom folosi noţiunile învăţate în exerciţiul anterior alături de
formula lui Bayes. Scopul acestui exerciţiu este de a ne reaminti modul în care
se calculează probabilităţile posterioare, fără a utiliza tabelul de contingenţă,
doar pe baza valorilor parametrilor sensibilitate, specificitate si prevalenţă.
Atenţie la explicaţiile oferite in căsuța din stânga ferestrei în care rulează
programul.
Pe măsură ce calculaţi corect rezultatele la exerciţii, notaţile pe o foaie
de hârtie sau într-un fisier text pentru a le utiliza în exerciţiile următoare.
Exerciţiul conţine patru întrebări.
Exerciţiul 4 – Valori predictive

Introducem noţiunea de valoare predictivă pozitivă ca fiind probabilitatea ca o
persoană care are un rezultat pozitiv la test are într-adevăr şi boala pentru care
s-a testat şi noţiunea de valoare predictivă negativă pentru probabilitatea ca o
persoană să nu prezinte boala dacă testul a reieşit negativ. Amintiţi-vă din curs
că nu toate persoanele care au reieşit pozitive la test suferă de boala pentru
care au fost testate şi, în mod similar, nu toate persoanele care au testul
negativ nu suferă într-adevăr de boala pentru care s-a aplicat testul.
Acest exerciţiu nu presupune calculul unor valori, ci ne ajută să înțelegem cum
interacţionează parametrii de mai sus.
128
Exerciţiul 5 – Combinarea testelor

În practică, pentru a confirma rezultatul unui test sunt făcute alte teste. Testele
repetate sau combinate duc în general la o probabilitate mai mare de a pune un
diagnostic corect. Un proces bazat pe combinarea mai multor teste poate fi
reprezentat sub forma unui arbore de decizie.
Exerciţiile de la acest punct ne ajută să înțelegem cum se modifică valorile
pentru specificitate si sensibilitate in cazul testelor combinate.
Exerciţiul 6 – Distribuţii
În exerciţiile de până acum am considerat răspunsul unui test ca fiind pozitiv
sau negativ, însă deseori rezultatul primar obţinut are forma unui număr, o
valoare pentru o variabilă cu un domeniu continuu de valori, pentru care
trebuie stabilită o valoare de prag, o "graniţă" între pozitiv si negativ. Calitatea
deciziei este influenţată de alegerea acesteia, motiv care o face foarte
importantă.
Dacă considerăm un caz ipotetic în care aplicăm un test pentru toţi membrii
unei populaţii, am putea asocia o distribuţie pentru mulţimea valorilor posibile
ale variabilei-test. Aplicarea unui test va fi cu atât mai relevantă, sau acel test va
fi mai considerat mai bun, cu cât distribuţiile variabilei-test pentru cele doua
situaţii (persoane bolnave – persoane sănătoase) se vor suprapune mai puțin.
Cazul ideal îl vom considera când cele două distribuţii sunt disjuncte, în practică
însă va exista întotdeauna o zonă a intervalului de valori în care distribuţiile se
suprapun. Utilizaţi in exerciţiile din această secţiune multiple tipuri de
distribuţii, precum si valori diferite pentru prevalenţă.
Prevalenţa va determina aria relativă (înătimea relativă) a celor două
distribuţii.
Exerciţiul 7 – Eşantioane de valori

Înainte de aplicarea unui nou test, pentru a determina tipul de distribuţii
aferente populaţiei sănătoase şi a celei care prezintă boala, vom extrage un
eşantion reprezentativ pentru care cunoaştem starea lor de sănătate şi îl vom
analiza cu acesta. Observaţi în cadrul exerciţiilor din acest capitol cum alegerea
mărimii intervalului modifică felul în care distribuţia rezultată se apropie de cea
reală.
129
Exerciţiul 8 – Stabilirea pragului de decizie pentru un test

Un pacient va fi supus unui test de diagnostic pentru a identifica mai precis
boala de care este suferind. Stabilirea unui pra prag de decizie care să împartă
valorile obţinute în pozitive (cele care depăşesc valoarea prag) şi negative(cele
care se află sub valoarea prag) va influenţa în mod decisiv performanţele unui
test, precum şi calitatea deciziilor bazate pe acesta.
Ce se întâmplă în practică? Rezultatul pozitiv al unui test ne va conduce la
presupunerea că persoana în cauză este bolnavă şi i se va administra un anumit
tratament. Sa nu uităm însă că în situaţia în care probabilitatea posterioară
p(D+|T+) este mică testul nu este foarte bun. Din acest motiv, trebuie luat în
calcul un alt factor la alegerea unui anumit test, si anume valoarea predictivă
pozitivă.
În exerciţiile aferente acestui punct mutaţi cu ajutorul mouse
mouse-ului linia verticală
care modifică valoarea pragului de decizie. Observaţi cum se modifică în tot
acest timp valorile din tabelul de contingenţă din josul ferestrei, sau valorile
parametrilor.
Cu ajutorul butonului puteţi modifica valorile pentru marimea
eşantionului si pentru prevalenţă.
Exercițiul 9 – Curba ROC (Receiver

Receiver Operating Characteristic
Characteristic)
Curba ROC sintetizează specificitatea şi sensibilitatea unui test într
într-un singur
grafic, care reprezintă potenţialul unui test pentru toate valorile posibile ale
pragului de decizie.
Prin evaluarea ariei de sub
ub curba ROC poate fi evaluată calitatea unui test.
În mod similar cu exerciţiul precedent, mutaţi cu ajutorul mouse mouse-ului linia
verticală care modifică valoarea pragului de decizie. Observaţi cum se modifică
în tot acest timp valorile pentru specificitate şi sensibilitate, sau forma curbelor
ROC obţinute în graficul din partea dreaptă a ferestrei.
Exerciţiul 10 – Costuri asociate

În practică, fiecare test va clasifica greşit un număr de persoane, acestea putând
fi fals negative sau fals pozitive. Pentru sim simplificare, în exemplul de faţă vom
130
considera situaţia în care doar clasificările incorecte vor genera costuri, deciziile
corecte având costuri zero.
În general, vom prefera ca un test să se aplice pentru acea valoare prag
pentru care costurile sunt minime.
e.
Părăsirea aplicaţiei se face apăsând butonul
De reținut:
• Parametrii cu care facem evaluarea unui test diagnostic sunt
sensibilitate, specificitate si prevalenţă
• Nu toate persoanele care au reieşit pozitive la test suferă de boala
pentru care au fost testate şi, în mod similar, nu toate persoanele care
au testul negativ nu suferă într-adevăr
adevăr de boala pentru care ss-a aplicat
testul – reţineţi utilizarea suplimentară a valorilor predictive pozitive şi
negative
• Înainte de aplicarea unui nou test, vom extrage şi analiza un eşantion
reprezentativ de pacienţi pentru care cunoaştem starea lor de sănătate
• Pragul de decizie împarte valorile obţinute de un test în pozitive şi
negative, influenţând în mod decisiv performanţele testului, precum şi
calitateaa deciziilor bazate pe acesta.
• Este de preferat ca un test să se aplice pentru acea valoare prag pentru
care costurile implicate vor fi minime.
131
Programul GEPASI de simulare în biochimie
Prezentare generală a programului
Gepasi versiunea 3.3 este un program de simulare a reacţiilor chimice şi

biochimice. Modelarea cineticii reacţiilor descrie evoluţia unui sistem în timp.
Un caz particular al modelării îl reprezintă găsirea unei stări în care sistemul îşi
opreşte evoluţia în timp. Aceste stări se numesc „stări de echilibru”.
Cineticile biochimice conduc în timp la schimbări de concentraţii, a căror
descriere matematică se realizează cu ajutorul sistemelor de ecuaţii
diferenţiale.
Termenii care compun fiecare reacţie descriu modul în care vitezele de reacţie
depind de concentraţiile metaboliţilor, adică, schimbarea unei concentraţii este
în general dependentă de toate celălalte concentraţii. De aici vedem
importanţa utilizării programului „Gepasi” în obţinerea soluţiilor numerice ale
acestor ecuaţii.
În exemplul simplu de mai jos, fiecare săgeată reprezintă câte o reacţie iar A şi B
sunt metaboliţii reacţiilor. Viteza de reacţie 2 depinde de concentraţiile ambilor
metaboliţi pentru că concentraţia fiecărui metabolit depinde atât de reacţia în
care se produce cât şi de reacţia în care se consumă.
Ecuaţiile ce descriu procesele sunt:

.•
A = ν1- ν2
.•
B = ν2- ν3
unde νi reprezintă viteza reacţiei i, iar metabolitul cu punct deasupra reprezintă
derivata concentraţiei metabolitului în timp.
Programul construieşte ecuaţiile interne şi le rezolvă, utilizatorul doar scrie
ecuaţiile chimice pentru fiecare reacţie.
Programul Gepasi e proiectat să realizeze două tipuri de simulări: simularea în
timp a sistemului biochimic pornind de la un punct de start şi găsirea unei stări
132
Simulare Gepasi Anca Tudor
de echilibru alături de punctul de start. Rezultatul simulării timpului scurs e

reprezentat printr-o mulţime de valori ale concentraţiilor obţinute la diverse
valori ale timpului. Simularea stării de echilibru produce o valoare pentru
fiecare concentraţie de metabolit împreună cu toate proprietăţile secundare ale
stării de echilibru. Proprietăţile sistemului le putem studia efectuând mai multe
simulări, prin schimbarea valorilor parametrilor modelului.
Definirea modelului
Să lucrăm pe un exemplu (figura 1), fişierul HMM, pentru care sunt descrise 2
reacţii biochimice (figura 2) în care sunt implicaţi 4 metaboliţi (figura 3) iar
modelul cinetic al reacţiilor e prezentat în figura 4.
figura 1
figura 2 figura 3
133
figura 4
Este practic să proiectezi o schemă a acestor reacţii mai întâi, utilizând săgeţi şi
numele metaboliţilor. Pentru a defini un model biochimic în Gepasi va trebui să
urmaţi o serie de paşi ca şi cei descrişi mai jos:
- apasă pe butonul „reactions” şi apoi introduceţi fiecare reacţie sau
vizualizaţi ceea ce este scris ca exemplu
- pentru a descrie o reacţie trebuie să utilizaţi notaţii chimice standard
- trebuie selectat tipul cinetic pentru fiecare reacţie, prin tastarea butonului K,
având posibilitatea de a stabili valorile constantelor cinetice şi de a identifica
orice parametri asociaţi reacţiilor. Se pot defini modele cinetice care nu se
găsesc în listă
- în fereastra din figura 4 apar valorile implicite ale concentraţiilor
metaboliţilor
Pagina de sarcini definite de programul Gepasi

În această pagină (figura 5) programul Gepasi este instruit de către utilizator în
legătură cu sarcinile de realizat pe parcursul simulării, cum ar fi: tipuri de
calcule (starea de echilibru şi/sau timpul scurs) şi formatul fişierelor rezultat în
urma simulării (fişierele sunt compuse din mai multe coloane, fiecare dedicată
unui tip de rezultat). Fişierul de tip raport conţine rezultatele simulării
prezentate într-o manieră uşor accesibilă utilizatorului.
134
figura 5
Pagina de explorare a parametrilor de reacţie
În această
stă pagină (figura 6) se instruieşte programul cum să genereze imagini
de parametrii spaţiali, cum ar fi în cazul mai multor simulări când se foloseşte
un interval de valori pentru unul sau mai mulţi parametri.
Pentru a găsi toate tipurile de comportament ale modelului trebuie să realizaţi
mai multe simulări, fiecare dintre ele cu valori uşor diferite ale parametrilor
modelului (numită „vizualizarea parametrilor spaţiali). De exemplu, dor
dorim să
află în ce mod se modifică fluxul unei căi metabolice odată cu modificarea
concentraţiilor enzimelor sale.
figura 6
135
Valorile parametrilor pot urma legi matematice alese de către utilizator din
opţiunile meniului (valori distribuite uniform sau normal – cu o medie şi
deviaţie standard, fie în spaţiul liniar, fie logaritmic).
Pentru setarea parametrilor e bine să se ţină cont de următoarele:
- activaţi scanarea prin apăsarea butonului din dreapta, etichetat ca
„Enabled”
- alegeţi parametrul dorit prin apăsarea butonului „Add”
- stabiliţi metoda de vizualizare, de ex. grilă obişnuită, uniformă sau normală
- daţi valori limite (maximă şi minimă) şi densitate (de diferite valori). Dacă
metoda e normală media şi deviaţia standard vor reprezenta valorile minim
şi maxim.
- primul parametru vizualizat este cel principal de tip „master”, restul vor fi
secundari, de tip „slave” (definiţi prin paşii de mai sus)
- numărul total de simulări va fi afişat într-un câmp ce se află în patrtea
dreaptă a machetei programului.
Pagina timpului scurs

Se poate vizualiza grafic, în funcţie de timp 4 parametri ai simulării sau 4
variabile ale modelului.
figura 7
După definirea modelului şi a sarcinilor simulării putem rula simularea prin

tastarea butonului „Run” (figura 7) de pe diverse pagini („time course”,
„optimisation” sau „fitting pages”).
136
Pagina de ajustare
În această pagină (figura 8) putem face estimări ale parametrilor prin ajustare
pe baza datelor experimentale. Trebuie selectaţi mai întâi parametrii doriţi
pentru ajustare. Parametrii pot fi globali – caz în care li se atribuie valori egale
pentru toate experimente, sau pot fi ajustaţi pe baza datelor experimentale
ceea ce înseamnă că li se vor atribui valori diferite pentru fiecare experiment
(parametrii ajustaţi pe bază experimentală sunt identificaţi prin *).
figura 8
Ajustarea sau regresia este procesul prin care valorile unor parametri sunt
prelucraţi astfel încât modelul să fie capabil să reproducă comportamentul real
al sistemului. În general regulile de ajustare se supun următoarelor:
- obţinerea datelor experimentale
- formularea unui model matematic care să explice experimentul
- construirea unei funcţii care să măsoare distanţa dintre model şi datele
experimentale şi ajustarea parametrilor pentru ca această distanţă să fie
minimă (Gepasi utilizează modelul sumei celor mai mici pătrate ale
distanţelor).
137
Pagina de prezentare grafică a rezultatelor

Se realizează cu ajutorul subrutinei „gnuplot” (figura 9) grafice bi şi
tridimensionale, specificând valorile dorite pe axele de reprezentare.
figura 9
De reținut:
• ce înseamnă un model matematic în biochimie
• cum se construieşte modelul cu ajutorul programului Gepasi
• cum se realizează simularea reacţiilor biochimice din modelul ales
• modul în care se potriveşte modelul teoretic cu datele experimentale
• cum se descrie grafic rezultatul simulării
138
Fișa Electronică - DATADENT Mircea Focșa
Fişa Electronică a Pacientului - DATADENT
INTRODUCERE
Programele de evidenţă electronică a datelor medicale au cunoscut o
răspândire tot mai mare, existând implementări pentru toate nivelele de
asistenţă medicală. Marea diversitate de astfel de programe are însă şi
dezavantaje - lipsa unor standarde legiferate îngreunând schimbul de
informaţii. Acest dezavantaj se face resimţit mai ales la nivelul Sistemelor
informatice de Spital. În cazul asistenţei medicale primare, utilizarea unor
programe de evidenţă a datelor medicale pot creşte mult eficienţa actului
medical, degrevând medicul de o serie de sarcini conexe cum sunt elaborarea
unor situaţii / rapoarte medicale ori financiar - contabile.
Conceptul de evidenţă electronică a datelor medicale (EHR - electronic health
record) îmbracă mai multe forme, definite după cum urmează:
CPR (computer-based patient record) Evidenţa computerizată a datelor
pacientului – asigură înregistrarea tuturor informaţiilor medicale ale unui
pacient pe parcursul întregii sale vieţi. Presupune achiziţia datelor din diverse
surse (medic de familie, medic de medicină dentară, servicii de specialitate)
ceea ce necesită un înalt grad de interoperabilitate a datelor, greu de atins în
momentul actual.
PCR (patient-carried record) Evidenţa la purtător a datelor medicale – model
experimentat în diverse ţări sub forma cardurilor medicale
CMR (computerized medical record) Evidenţa computerizată a datelor
medicale – orice formă de evidenţă electronică a unor date medicale.
EPR (electronic patient record) Fişa electronică a pacientului - Similar CPR dar
centrată pe date medicale aparţinând uneia sau mai multor specialităţi
(medicină generală, dentară, chirurgie, ATI, etc.) şi fără pretenţia de a acoperii
întreaga durată a vieţii pacientului.
EMR (electronic medical record) Fişa electronică medicală – cadrul de
înregistrare a datelor medicale bazat pe o totală interoperabilitate într-o
instituţie medicală (spital, policlinică)
139
Laa baza oricărui program de evidenţă electronică a datelor stă un sistem de

gestiune a bazei de date (SGBD) astfel încât multe din funcţiile unui astfel de
soft sunt cele specifice bazelor de date. Mai trebuie remarcat faptul că datele
înregistrate pot fi grupate în date medicale şi respectiv date conexe activităţii
medicale (administrative şi financiar - contabile), de obicei gestionate în
module distincte ale aplicaţiei.
DatadentXL reprezintă o soluţie software concepută de
firma Axioma Solutions pentru un management complet
al cabinetului de medicină dentară. Programul este
centrat pe o bază de date Microsoft Access XP, oferind astfel un înalt grad de
integrare cu alte produse ale pachetului Microsoft Office: Word, Excel, Outlook.
Produsul acoperă următoarele
oarele arii funcţionale: pacienţi, manopere, preţuri în
lei şi valută, programări pacienţi, şedinţe de tratament, status dentiţie, plăţi
pacienţi, imagini (fotografii, radiografii).
O versiune demonstrativă a programului poate fi descărcată de pe site
site-ul
producătorului la adresa: http://www.datadentxl.ro
INIŢIALIZARE
Lansaţi aplicaţia DatadentXL apelând fişierul scurtătură Dentist.lnk

de pe desktop. În fereastra aplicaţiei Access se va deschide o casetă de dialog
ce vă permite să alegeţi dintr-o listă ascunsă
unsă unul din cabinetele gestionate de
program precum şi medicul curant. Confirmaţi alegerea apelând butonul OK.
Fereastra de navigare rapidă vă permite alegerea modulului de lucru. Vom

folosi această facilitate fie din meniul „Instrumente” fie apelând ttasta F12 ori de
câte ori dorim să deschidem unul din formularele de lucru. După ce observaţi
opţiunile disponibile închideţi fereastra prin acţionarea butonului Renunţare.
Anumite aspecte ale aplicaţiei pot fi personalizate de către utilizator.
140
Alegeţi din meniul „Instrumente” opţiunea „Antet Firma”. Datele

introduse aici vor fi afişate pe toate rapoartele generate în legătură cu
cabinetul curent. Închideţi fereastra apelând butonul OK
Din meniul „Instrumente” apelaţi opţiunea „Schema culori”.

Executaţi un clic pe una din opţiunile listei şi veţi obţine o pre - vizualizare. Dacă
executaţi dublu clic sau acţionaţi butonul Activeaza, opţiunea aleasă devine
activă şi se va aplica pe toate ferestrele aplicaţiei. După alegerea schemei de
culori preferate, închideţi fereastra apelând butonul Inchide .
OPERAŢIUNI UZUALE
Aplicaţia DatadentXL fiind construită în cadrul unui SGBD, include o serie de
funcţii de bază specifice acestuia, cum sunt cele de manipulare a datelor:
inserarea, ştergerea, actualizarea unor înregistrări, căutarea, sortarea şi
afişarea în formate prestabilite a datelor conţinute.
Operaţiunea de căutare
Cel mai adesea căutarea este utilă în cazul în care dorim să accesăm rapid
informaţii despre un anumit pacient sau despre alte înregistrări ale bazei de
date (medicamente, manopere, furnizori, etc.)
Deschideţi registrul cu datele pacienţilor apelând comanda

Definire – Pacienti din meniul aplicaţiei.
Observaţi rubricile formularului Pacient, cuprinzând diverse date de identificare
a pacienţilor (nume, prenume, CNP), date generale despre pacienţi (date de
contact, data naşterii, sex), date administrative (data luării în evidenţă, grupa
de vârstă, medicul curant), fotografia pacientului.
În partea inferioară a ferestrei sunt prezente butoane ce permit diferite acţiuni
cum sunt: adăugarea unui nou pacient, modificarea datelor existente şi
salvarea acestor modificări, ştergerea unui pacient din evidenţă.
În colţul din dreapta jos al formularului se află butoanele de
navigare ce permit parcurgerea secvenţială a înregistrărilor şi
butonul de căutare. Acţionând butonul Cauta se va deschide fereastra
„Căutare: Pacienţi” în care se prezintă o listă de opţiuni după care se poate face
căutarea. Selectaţi din listă „Nume prenume”, introduceţi un text de căutat (de
exemplu „Mihai”) şi acţionaţi butonul Start.
141
Afişarea rezultatelor se poate face respectând diferite criterii de sortare, prin

apelarea controalelor ca în figura de mai jos:
Verificaţi pe rând efectul acestor setări asupra modului de afişare a dat datelor.
Pentru a vizualiza toate datele referitoare la un pacient din lista cu rezultatele
căutării, acţionaţi butonul >> din dreptul numelui respectiv.
Actualizarea datelor
Având deschis formularul „Pacient”, deplasaţi
deplasaţi-vă cu ajutorul butoanelor de
navigare secvenţială << >> la unul dintre pacienţi. Plasaţi cursorul întrîntr-una din
casetele formularului şi modificaţi după dorinţă valoarea conţinută (modificaţi
de exemplu adresa sau datele de contact, adăugaţi CNP sau telefonul
pacientului dacă aceste date lipsesc).
sesc). Încercaţi să vă deplasaţi la un nou pacient.
Apare o casetă de dialog care vă solicită să decideţi dacă salvaţi sau nu
modificările efectuate; apăsând butonul OK vi se confirmă salvarea
modificărilor şi se trece la înregistrarea următoare.
Efectuaţii din nou modificări în datele altui pacient, apoi acţionaţi butonul
Salvează din subsolul ferestrei. Observaţi că trecerea la o altă fişă se face acum
direct, fără alte avertizări.
Adăugarea şi ştergerea pacienţilor
Luarea în evidenţă a unui nou pacient presupune crearea unei noi

înregistrări. În cadrul ferestrei „Pacienţi” acţionaţi butonul Adauga pentru a
obţine o fişă nouă. Completaţi rubricile de identificare a pacientului (obligatoriu
numele şi sexul pacientului) şi pe cele administrative (obligatori
(obligatoriu numele
medicului), apoi deplasaţi-văvă la înregistrarea precedentă. Dacă nu aţi dat
comanda de salvare a modificărilor, sunteţi avertizaţi şi puteţi alege dacă doriţi
sau nu salvarea acestora.
Reveniţi la pacientul nou introdus şi apelaţi butonul Sterge. Vi se va cere din
nou confirmarea, după care înregistrarea este ştearsă. Dacă doriţi să apelaţi o
nouă fişă, programul vă avertizează că fişa curentă este goală şi că trebuie să
completaţi cel puţin numele pacientului.
142
CONSULTAŢIA DE MEDICINĂ DENTARĂ
În partea
rtea a doua a lucrării de laborator ne propunem să simulăm o consultaţie
în cabinetul de medicină dentară sub aspectul înregistrării datelor şi
informaţiilor medicale. Încercaţi, sub formă de exerciţiu, să rezolvaţi
următoarele sarcini ce ţin de evidenţa electronică
lectronică a datelor medicale.
Luarea în evidenţă a pacientului

La primul contact al pacientului cu medicul sau cu asistenta acestuia, se va
întocmi o nouă fişă cu datele de identificare ale pacientului şi câteva date cu
caracter administrativ. Deschideţi registrul de evidenţă al pacienţilor şi
adăugaţi aceste date pentru un pacient imaginar.
Întocmirea Fişei dentare

Apelaţi din meniul „Operaţiuni” comanda „Status dentiţie”. Acţionaţi butonul
Adauga pentru a crea o nouă înregistrare. În caseta „Pacient” ccăutaţi din lista
ascunsă numele noului pacient, apoi selectaţi tipul de dentiţie (de ex.
„Permanentă” dacă este un pacient adult). Dacă doriţi puteţi adăuga o scurtă
descriere pentru statusul dentiţiei sau orice alte observaţii în câmpul de tip
memo – „Observaţii”.
ervaţii”. Nu uitaţi să salvaţi noua înregistrare prin acţionarea
butonului Salvare,, moment în care în caseta „Nr Status” va fi generată automat
o valoare numerică de identificare a înregistrării curente (cheie primară).
Deschiderea fişei dentare a
pacientului se face cu
ajutorul butonului Dento
aflat în partea inferioară a
formularului „Status
Dentiţie”. Apelaţi pe rând
câteva elemente dentare
printr-un clic pe butoanele
aferente şi bifaţi câteva din
opţiunile posibile.
clic pentru a edita

caracteristicile dintelui
143
tice şi terapeutice
Înregistrarea manevrelor diagnostice
Întocmirea fişei dentare a noului pacient reprezintă o manoperă diagnostică ce

va trebui înregistrată în Fişa electronică a pacientului. Din meniul „„Operatiuni”
alegeţi comanda „Sedintaedinta Tratament”. În formularul ce se deschide
(corespondentul
dentul electronic al Registrului de consultaţii) completaţi numele
pacientului (îl puteţi alege dintr-oo listă ascunsă) şi eventual medicul curant,
dacă este altul decât cel care a luat în evidenţă pacientul. În partea dreaptă a
ferestrei se află comenzile pentru adăugarea sau ştergerea manoperelor
efectuate în cursul şedinţei de tratament. Apelând butonul Adauga se va
deschide o nouă fereastră ce permite alegerea unei manopere. Iniţial toate
manoperele înregistrate în baza de date sunt afişate, dar se poate selecta o
anumită categorie pentru a facilita găsirea rapidă a manoperei. Lângă numele
fiecărei manopere este afişat preţul, iar în partea inferioară a ferestrei putem
selecta în mod grafic elementul dentar la care se referă manopera.
Pentru noul pacient selectaţi din categoria „Diagnostice” manopera
„Consultaţie, elaborare plan de tratament”. În fereastra „„Sedinta Tratament”
apare înscrisă noua manevră şi preţul aferent. Adăugaţi alte 22-3 manevre ( de
exemplu „Obturaţie compozit auto”” pe elementul 25) şi observaţi că în colţul
din dreapta jos al ferestrei apare automat suma totală datorată. Presupunând
că pacientul achită pe loc suma respectivă, puteţi bifa caseta „Achitat”. Nu
uitaţi să acţionaţi butonul Salvare pentru a memora modificările efectuate.
Când şedinţa de tratament s-aa încheiat, o puteţi valida bifând caseta
corespunzătoare din partea inferioară a ferestrei, ceea ce presupune
imposibilitatea adăugării sau ştergerii accidentale de manevre.
Programarea consultaţiilor
Presupunem că pacientul pe care tocmai ll-aţi înregistrat are carii dentare
multiple la elementele 12, 26 şi 36, de aceea va trebui programat pentru o nouă
consultaţie. Realizaţi acest lucru apelând comanda „„Operaţiuni -> Programări”.
144
Observaţi opţiunile oferite de acest formular:
Butonul deschide - afişează programările existente dupa dată,

numărul cabinetului şi scaun.
Calendar – permite selectarea datei pentru programare.
Caseta „Cabinet – Scaun” – permite selectarea cabinetului şi a
scaunului din cabinet.
5m-10m-15m-30m-1h reprezintă
rezintă moduri de vizualizare pentru
programările din ziua respectivă.
După selectarea cabinetului, scaunului şi a datei, selectați ora de început pentru
o nouă programare. Apăsaţi butonul Adauga sau dublu clic pe o linie din listă,
corespunzătoare orei de început a programării
programării. Se va deschide formularul
„Adaugă Programare” în care va trebui să completaţi câmpurile: „Medic” şi
„Pacient” iar opţional, în câmpul „Status” puteţi alege între „Planificat” sau
„Urgenţă. După apăsarea butonului Ok aplicaţia va întoarce în forma
Programări, programarea creată.
Ca exerciţiu, încercaţi să stabiliţi o nouă programare pentru pacientul

curent, într-o
o zi când mai există cel puţin alte 4 programări.
Evidenţa plăţilor
Modulul de evidenţă a plăţilor
gestionează informaţii financiar
contabile pe diferite nivele: de
la o vedere de ansamblu asupra
situaţiei plăţilor pe cabinet,
medic sau scaun, pentru o
anumită perioadă de timp şi
până la aspecte de detaliu
privind situaţia plăţilor unui
anumit pacient pe o perioadă dată sau pentru o singură şedinţă de tratament.
145
Introduceţi pentru noul pacient 3-4 şedinţe de tratament, unele

cu menţiunea „achitat”, altele fără. Studiaţi situaţia plăţilor acestui pacient,
apelând din meniul „Operaţiuni” comanda „Plati Pacienti Plaţi Pacient Lei”.
După ce alegeţi din lista ascunsă numele pacientului, trebuie să optaţi pentru o
modalitate de plată (numerar sau prin bancă) apoi apăsaţi butonul Neplatite
pentru a afişa lista şedinţelor de tratament pentru care există plăţi restante.
O plată poate achita una sau mai multe şedinţe de tratament, parţial sau total.
Nu se poate face o plată mai mare decât datoria totală a pacientului. Realizaţi
pe rând plăţi parţiale pentru mai multe şedinţe de tratament folosind modul de
plată automată sau plata manuală:
• în modul plată automată suma se distribuie pe şedinţele neplătite. Pentru o
plată automată bifaţi opţiunea corespunzătoare, apoi clic pe câmpul „Plata
Lei” al şedinţei pentru care se face plata. Câmpul „Total rest plata"
reprezintă datoria totală a pacientului iar câmpul „De aplicat" este restul din
suma de plată care poate fi aplicat pe alte şedinţe neachitate.
• în modul plată manuală se completează manual în listă pentru fiecare

şedinţă de tratament suma pe care doriţi să o aplicaţi pentru fiecare şedinţă,
până la terminarea sumei de aplicat.
Testaţi diverse alte tipuri de vizualizări ale situaţiei plăţilor, după diverse criterii,
fie direct din formularul „Plati Lei” fie apelând la generatorul de rapoarte plăţi.
146
Fișa Electronică - MedINS Călin Muntean
Fisa Electronică a Pacientului - MedINS
Prezentarea generală a programului MedINS
Programul MedINS reprezintă un sistem informatic destinat evidenţei automate

a pacienţilor dintr-un cabinet de medicina familiei, respectând normele
elaborate de Ministerul Sănătăţii. Programul asigură informatizarea completă a
activităţii unui cabinet medical, atât în ceea ce priveşte latura medicală cât şi
cea economică. Medicul este astfel degrevat de partea birocratică, de rutină a
activităţii sale şi se poate concentra asupra actului medical propriu-zis. Evidenţa
pacienţilor este complet rezolvată. Din momentul primei consultaţii pentru
pacient, toate informaţiile privind starea de sănătate a acestuia sunt stocate în
calculator (în baza de date locală), putând fi regăsite oricând, cu un efort
minim.
In continuare este prezentată arhitectura sistemului MedINS fig. 1:
Fig. 1 Schema generală a aplicaţiei
Shortcut-ul aplicației se găsește în meniul Start / All Programs/MedINS.

La fiecare pornire a programului MedINS este necesară autentificarea cu parola
“student”. Confirmaţi alegerea apelând butonul OK.
147
Modulul de cabinet al MedINS este bazat pe evidenţa computerizata a datelor

pacientului CPR (computer-basedbased patient record) şi asigura înregistrarea
tuturor informaţiilor medicale ale unu unui pacient, acest mod de evidenta
presupune achiziţia datelor din diverse surse (medic de familie, medic
specialist,, servicii de specialitate), în format electronic sau pe hârtie şi
introducerea lor in baza de date.
Utilizarea listei pacienților

Lista pacienţilor
ienţilor se găseşte în fereastra principală a aplicaţiei, care va apărea
utilizatorului în momentul lansării aplicaţiei.
Din această fereastră se fac trimiteri în cadrul programului către toate celelalte
module mai importante, cum ar fi:
• Fişa pacientului
• Programarea pacienţilor
• Rapoarte
• Setări.
(*)
Căutare avansată
Fig. 2 Fereastra principala a aplicaţiei
148
Cum se poate găsi un pacient după nume sau adresă?

Pacienţii cuprinşi în listă pot fi găsiţi (pentru selectare, apoi pentru încărcarea
fişei) cu uşurinţă,
rinţă, fiind implementate mai multe criterii pentru căutarea lor.
Lista poate conţine pacienţii în evidenţă la medicul utilizator al acestui program
(toţi sau doar cei înscrişi în ultima lună) sau ieşiţi din evidenţă (toţi sau doar cei
înscrişi în ultima lună).
ună). Pentru găsirea pacientului dorit, utilizatorul poate tasta
în câmpul corespunzător numelui pacientului selectat primele litere din numele
acestuia. Va fi căutat automat în listă pacientul al cărui nume a început a fi
introdus de la tastatură. De cele mai multe ori pacientul este găsit după
introducerea doar a primelor litere. Tot în vederea găsirii unui pacient se poate
derula lista, operaţie care se poate face cu mouse mouse-ul sau cu săgeţile de la
tastatură. După găsirea pacientului dorit există două mod modalităţi de selectare a
lui. Prima este efectuarea unui clic cu mouse
mouse-ul pe poziţia din listă unde apare
numele pacientului (* în Fig. 2), iar a doua este apăsarea tastei <Enter> atunci
cursorul listei este poziţionat corect pe numele pacientului (* în Fig. 2).
Lista pacienţilor este împărţită pe două coloane: prima coloană cuprinde
numele şi prenumele pacienţilor (Nume şi Prenume), iar a doua coloană
cuprinde informaţii despre domiciliul pacienţilor (Adresa). Lista poate fi
ordonată alfabetic crescător sau descrescător după conţinutul uneia dintre cele
două coloane amintite. Presupunând că utilizatorul nu îşi aminteşte cu
exactitate numele pacientului căutat, în cazul în care cunoaşte domiciliul
acestuia, poate ordona lista după a doua coloană (crescător sau descrescător),
procesul de căutare fiind mult uşurat.
Un alt ajutor în căutarea pacienţilor este existenţa comenzii “Căutare avansată”
din fereastra principală, apelată prin apăsarea butonului din partea de jos jos-
dreapta a listei (cautare avansata în Fig. 22).
Fişa pacientului
Fișa nouă
Pentru a crea o fişă nouă pentru un pacient se face
clic pe butonul "Fisa noua" din ecranul principal. Se
deschide o fereastră cu toate rubricile goale, care se
completează, iar la sfârşit se face clic pe butonul
"Gata" din partea superioară a ecranului.
Fig. 2 a. Fișa nouă
149
Cum se ajunge în fişa unui pacient?

În fereastra corespunzătoare fişei pacientului se poate ajunge din fereastra
principală prin efectuarea unui dublu
dublu-clic cu mouse-ul asupra numelui
pacientului din listă, sau, după selectarea acestuia, prin apăsarea butonului
<Fişă pacient>
Fişa unui pacient (Fig. 3) conţine o parte fixă cuprinzând elementele de
identificare ale pacientului (nume, prenume, adresă, diverse numere de
telefon, profesie, loc de muncă,
ă, sex, vârstă), diferite alarme (factori de risc, boli
cronice etc.) şi alte informaţii utile (notiţe despre pacient). Restul informaţiei
este organizată pe cinci categorii:
(a) Antecedente personale şi informaţii privitoare la Casa de Asigurări de
Sănătate.
ate. Aici sunt cuprinse data naşterii, codul numeric personal, categoria
socială din are pacientul face parte (este vorba de informaţii utile pentru CAS),
data creării fişei, date privind anumite examene de laborator, cum ar fi grupa
sanguină şi Rh-ul, alergii,
rgii, antecedente eredo
eredo-colaterale și personale;
(b) Un tabel cuprinzând informaţii referitoare la totalitatea consultaţiilor
efectuate pacientului (simptome, diagnostice, trimiteri la analize sau la
diagnostice);
a b c d e
Fig. 3. Fişa pacientului
150
(c) Un tabel cuprinzând informaţii referitoare la totalitatea tratamentelor

efectuate pacientului (tratamente în dispensar, trimiteri la tratamente);
(d) Un tabel cuprinzând
inzând totalitatea trimiterilor la analize şi investigaţii şi, dacă
există, rezultatele lor împreună cu data efectuării analizei;
(e) Un tabel cuprinzând totalitatea reţetelor prescrise de medic pacientului.
Lista de vaccinări
Pentru a accesa registrul de vaccinări al
pacientului, se face clic pe butonul
"Vaccinări" din "Antecedente/CAS" (a).
În registrul de vaccinări apar vârstele la
care trebuie făcute vaccinările din
planul de vaccinări. Pentru a completa
o vaccinare se face clic pe câmpul
corespunzător acelei vaccinări şi
informaţia este înregistrată. Când este
nevoie, se poate genera o adeverinţă
de vaccinări pentru pacientul respectiv, care poate fi tipărită la imprimant
imprimantă.
Din al patrulea tabel (d), cel cu analizele, este posibilă introducerea rezult
rezultatelor
analizelor/investigaţiilor
investigaţiilor prin intermediul unei ferestre speciale în care sunt
precizate informaţii despre valorile minimă şi maximă admise pentru analiză,
unităţi de măsură, data efectuării analizei.
Fig. 4.. Tabelul tuturor analizelor unui pacie

pacient
(analizele fără rezultat sunt colorate distinct - albastru - faţă de celelalte)
151
Ce utilitate are opţiunea Alarme?

În partea fixă a fişei pacientului (partea
dreaptă a ferestrei) se afişează alarmele
pacientului (predispoziţii către anumite
afecţiuni, alergii, boli cronice, factori de risc)
şi alte informaţii (notiţe, purtător de
ochelari). Acestea sunt afişate sub o formă
grafică sugestivă, fiecare element având
asociat, pentru o mai bună identificare şi
etichete cu comentarii pe care medicul poate să le precizeze în orice moment
dacă este nevoie. Aceasta este doar partea din fişă care afişează alarmele.
Selectarea şi deselectarea lor se face dintr dintr-o fereastră asociată, fereastra
Alarme,, care este disponibilă doar în modul Modificare.
Fereastra are alarmele
mele reprezentate ca elemente grafice (imagini), aceleaşi cu
cele din fişa pacientului, însă pentru ca utilizatorul să poată observa clar
alarmele care sunt şi cele care nu sunt setate, o listă a celor selectate este
afişată în partea dreaptă. În această fereastră,
ereastră, la efectuarea unui clic cu butonul
din dreapta al mouse-ului
ului se pot asocia comentariile amintite mai sus.
Alarma IMC (indicele de masă corporală) se setează singură, dacă este cazul,
atunci când pacientul are completate datele despre masă (greu
(greutate) şi înălţime,
date necesare pentru calcularea IMC. Dacă pacientul nu are completate în fişă
aceste date, medicul poate seta liber această alarmă, însă când datele există,
acest lucru nu mai este permis, generându
generându-se mesaj de eroare.
Cu ajutorul controlului
lului aflat în colţul stânga sus al fişei se pot derula fişele
pacienţilor în ordinea existentă în lista din fereastra principală.
Asupra fişei sunt posibile următoarele operaţii:
• tipărire;
• ieşirea din evidenţă a pacientului;
• ştergerea definitivă a fişei;
• terminarea vizualizării acesteia şi revenirea în fereastra principală.
La crearea unei fişe noi, există un set minimal de date (nume
şi prenume) ce trebuie completate, altfel fişa nu va fi
memorată. Există alt set de date importante pentru un
pacient, caree însă nu sunt obligatorii (codul numeric personal
152
– CNP şi data naşterii). În lipsa codului numeri personal, programul asociază

pacientului un con provizoriu, pentru identificarea acestuia. Se generează
mesaje de avertizare în acest sens:
O altă facilitate
te din fişa pacientului este posibilitatea de încărcare a fişei
pacientului următor programat. Este utilă în cazul consultării pacienţilor fără a
părăsi fereastra fişei pacient.
Fişa pentru gravide

Fişa pentru gravide poate fi accesată din fişa pacientulu
pacientului prin dublu clic asupra
imaginii corespunzătoare alarmei gravidă sau lăuză, însă, evident, doar în cazul
unei paciente. După cum îi spune şi numele, fişa este colecţie de informaţii
despre pacientele gravide sau lăuze, analize, observaţii şi alte date din perioada
sarcinii şi după aceasta. Modul de operare asupra acestei fişe a gravidei este în
legătură cu cel din fişa principală, adică modificările sunt permise doar în modul
<Modificare>.. Dacă, după modificare unor date din această fişă, în fişa
principală se activează comanda <Răzgândire>
<Răzgândire>, aceasta va afecta modificările
din fişa gravidei.
Fig. 5 Fişa pentru gravide
153
Programarea pacienţilor
Accesarea acestei forme se poate face din trei locuri diferite din program: din
Fereastra principală prin comanda <Programare> sau din meniul aceleiaşi
ferestre, sau din Fişa pacientului.
Fereastra se prezintă sub forma unui orar săptămânal împărţit pe ore şi zile.
Programarea unui pacient este o sarcină uşoară pentru utilizator, o programare
făcându-se prin dublu clic cu mouse-ul în celula dorită (corespunzătoare orei şi
zilei programării), după selectarea pacientului din listă.
Utilizatorul poate seta minutul programării din căsuţa din colţul dreapta sus al
ferestrei. Minutele sunt sub forma :00 la :55. Utilizatorul poate alege oricare
din ele. Implicit, minutele sunt setate la :00. Dacă utilizatorul a uitat să
selecteze un pacient, se va genera automat un mesaj de eroare, şi programarea
nu va fi efectuată până acest pas nu este făcut. Pot exista situaţii când există cel
puţin două persoane cu acelaşi nume şi prenume, caz în care programul îi va
deosebi prin codul numeric personal.
O programare se poate efectua într-o celulă goală, sau într-una ce mai conţine
cel puţin o programare. Într-o celulă plină se pot face trei operaţii:
• programarea pacientului, prin dublu clic cu mouse-ul pe cele trei puncte
<…> aflate pe prima poziţie din fiecare celulă ce nu este goală. Dacă în celulă
mai există o programare pentru aceeaşi zi, oră şi minut, se generează mesaj
de avertizare. Dacă totuşi medicul doreşte programarea mai multor pacienţi
la intervale de timp foarte apropiate, el poate ignora mesajul. Nu se permite
efectuarea de programări pentru momente de timp anterioare celui
prezent, generându-se în acest sens mesaj de avertizare;
• anularea unei programări, prin dublu clic cu mouse-ul pe numele pacientului
a cărui programare se doreşte a fi anulată, după selectarea opţiunii
<Anularea unei programări> din colţul stânga jos al ferestrei. Nu se poate
anula o programare a unei consultaţii deja efectuate;
• încărcarea fişei pacientului, prin dublu clic cu mouse-ul pe numele
pacientului a cărui fişă se doreşte a fi încărcată.
În celula în care este înscrisă o programare se afişează un şir de forma: Nume
Prenume Oră: Minut. Pentru consultaţiile care au fost efectuate, şirul de mai
sus este încadrat de paranteze drepte, pentru a fi făcută o distincţie clară între
consultaţiile efectuate şi cele care nu au fost efectuate încă: [Nune Prenume
Oră: Minut]
154
Implicit, la încărcarea ferestrei, este selectată săptămâna curentă, însă

utilizatorul poate vizualiza programările atât din săptămânile trecute cât şi cele
din săptămânile ce vor urma. Coloana cu ziua curentă şi rândul cu ora curentă
sunt colorate distinct, pentru o mai uşoară identificare.
Realizarea unei consultaţii
Fereastra de consultaţii poate fi accesată din fişa pacientului, prin comanda

<Consultaţie> din tabelul Consultaţii. Etapele ce trebuie parcurse la efectuarea
unei consultaţii sunt următoarele:
- aflarea motivului/motivelor prezentării la consultaţie şi a simptomelor
pacientului;
- stabilirea diagnosticului corect;
- efectuarea de proceduri în dispensar (tratamente, diverse analize şi
proceduri, măsurarea tensiunii arteriale);
- trimiteri în diverse scopuri (diagnostic, terapeutic, internare, analize).
La iniţierea unei consultaţii, prima rubrică ce i se oferă utilizatorului spre
completare este motivul prezentării. Acesta poate completa sau nu această
rubrică, putând trece la următoarele două etape: aflarea simptomelor
pacientului şi stabilirea diagnosticului. Fiecare din cele trei etape sunt
prezentate în două forme distincte (la alegere):
- una clasică, în care medicul selectează elemente lexicale dintr-o listă
- reprezentare grafică care are ca suport o imagine reprezentând corpul
uman, acesta având câteva zone sensibile la evenimentele mouse-ului, fiind
posibilă selectarea doar a simptomelor/diagnosticelor corespunzătoare
zonei dorite, căutarea diagnosticului dorit fiind mult uşurată (de exemplu,
pentru selectarea ca diagnostic a unei boli cardiovasculare, se poate efectua
un clic cu mouse-ul pe inimă şi va apărea o listă derulantă cu toate bolile
inimii).
155
Fig. 6.. Stabilirea diagnosticului sub formă grafică
Următoarea etapă logică o constituie procedurile în dispensar

dispensar: acordarea de
tratamente,
ente, efectuarea de analize, deferite măsurători şi teste, eliberarea de
reţete, recomandări şi prescripţii din partea medicului, regimuri de tot felul.
Procedura de prescriere a reţetelor se face în cadrul consultaţiei pacientului.
Medicul poate prescrie reţete pacientului consultat. Acestea cuprind acelea
aceleași
câmpuri ca şi în cazul reţetelor clasice. Se pot recomanda medicamentele
precizând denumirea lor, modul de administrare al acestora precum şi
cantitatea în care medicamentele vor fi administrate.
Funcţia principală a acestui capitol al programului este gestionarea
tratamentului prescris pacientului. Astfel, reţetele prescrise sunt stocate şi
medicul poate consulta oricând tratamentele prescrise pacientului respectiv.
Alegerea medicamentului poate fi făcută
ăcută atât în funcţie de Denumirea Comună
Internaţională, cât şi după denumirea comercială a preparatului respectiv.
Reţeta astfel completată se poate tipări la imprimantă, nemaifiind nevoie de
instrumente de scris şi de formulare pentru completarea inform
informaţiilor cuprinse
în cadrul unei reţete.
156
Ultima etapă (în ordinea aşezării în cadrul ferestrei Consultaţii) o constituie

trimiterile,, care pot fi trimiteri la consultaţii sau trimiteri paraclinice. Trimiterile
la consultaţii pot fi făcute în diferite scopuscopuri: trimiteri cu scop terapeutic,
trimiteri cu scop diagnostic, trimiteri pentru internare sau trimiteri cu scop
diagnostic şi terapeutic. Trimiterile paraclinice pot fi făcute către laboratoarele
de analize sau pentru investigaţii.
Pentru uşurarea muncii medicului, analizele (cele pentru laboratoare şi cele
pentru investigaţii) sunt împărţite în analize decontate de Casa de Asigurări de
Sănătate (CAS) şi analize nedecontate de CAS. De asemenea, o altă facilitate
este gruparea analizelor pe categorii.
ramul de faţă nefiind un sistem expert, nu va furniza automat, pe baza
Programul
simptomelor, un diagnostic şi tratamentul adecvat acestuia, ci, acest lucru
trebuie să fie făcut manual de către medic.
Nici una dintre aceste etape nu este obligatorie pentru validarea consultaţiei,
iar completarea lor poate fi făcută în orice ordine.
Generarea rapoartelor
Din fereastra principală se poate accesa fereastra de rapoarte, prin apăsarea

butonului <Rapoarte>,, putând fi generate şi rapoartele care trebuie trimise
lunar caselor de asigurări sociale.
Înainte ca fereastra să fie afişată se generează un
mesaj de avertizare a utilizatorului referitor la
faptul că pacienţii fără data naşterii completată nu
vor fi incluşi în rapoartele ce consideră vârsta.
Este posibilă generarea următoarelor
rmătoarelor rapoarte:
1. raport privind statistica consultaţiilor efectuate în cabinetul medical luate
pe grupe de vârstă;
2. raport privind statistica tratamentelor acordate de către medic luate pe
grupe de vârstă;
3. raport privind statistica morbidităţii
morbidităţii, în care sunt precizate fiecare dintre
afecţiunile întâlnite, iar din fiecare câte cazuri noi au fost şi câte cazuri
vechi (recidive);
157
4. raport al tuturor pacienţilor

intraţi în evidenţa medicului.
Se poate selecta perioada pe
care se doreşte urmărirea
intrărilor;
ieşiţi din evidenţa medicului.
Şi aici se poate selecta
perioada pe care se doreşte
urmărirea ieşirilor;
pe grupe de vârstă. Sunt
predefinite cele şase grupe de
vârstă, pe lângă care
utilizatorul îşi poate defini o
alta în care poate preciza intervalul dorit;
7. calcularea punctajului acordat lunar medicului de către CAS pe baza
numărului de pacienţi înscrişi;
8. raport complex - acest cest tip de raport este o unealtă extrem de puternică,
permiţându-se vizualizarea
alizarea pacienţilor care îndeplinesc unul sau mai multe
criterii dintre cele enumerate mai jos:
9. vârstă şi sex - grupele
rupele de vârstă sunt cele şase amintite, pe lângă care
utilizatorul poate să-şi
şi definească o alta dorită de el;
10. indicele de masă corporală (IMC) MC) şi tensiunea arterială (TA). Sunt
predefinite câteva grupe de valori normale pentru fiecare, dincolo de care
valorile devin anormale (prea mari sau prea mici). Pot astfel fi urmăriţi
pacienţii cu probleme de genul: obezitate (IMC prea mare), hipotensihipotensiune
arterială (TA prea mică) sau hipertensiune arterială (TA prea mare);
11. afecţiuni sau grupe de afecţiuni. Pot fi selectate toate grupele de afecţiuni
(şi implicit toate afecţiunile posibile), toate afecţiunile dintr dintr-o grupă,
anumite afecţiuni dintr-o grupă, ă, una sau mai multe afecţiuni din grupe
diferite. Pot de asemenea fi urmăriţi bolnavii suferinzi de anumite boli, de
exemplu bolnavii cardiaci;
12. perioada de raportare - aici ici se poate preciza data stabilirii diagnosticului
(de exemplu). Aceasta este inclusă în intervalul de timp pe care utilizatorul
158
îl specifică. Prin intermediul acestui criteriu pot fi găsiţi pacienţii consultaţi

într-o anumită perioadă de timp dorită.
13. raport (implicit este lunar, însă poate fi selectată şi o altă perioadă de
timp) al dinamicii pacienţilor cerut de Casa de Asigurări de Sănătate. Acest
raport este generat în format .dbf acest lucru fiind impus medicilor de
familie de către CAS.
Fiecare din datele şi valorile prestabilite (valorile normale ale indicelui de masă
corporală şi ale tensiunii arteriale) pot fi modificate şi, eventual, salvate pe disc.
Prin intermediul acestui tip de raport pot fi întocmite statistici complicate de
genul: numărul de hipertensivi obezi de sex masculin care au fost consultaţi în
ultimele două luni de zile.
Fig. 7. Selectarea IMC-ului şi a tensiunii arteriale (sistolică şi diastolică)
Grupele de vârstă predefinite sunt:

• 0 – 1 an
• 1 – 4 ani
• 5 – 18 ani
• 19 – 44 ani
• 45 – 59 ani
• 60 de ani şi peste
Rapoartele generate pot fi direcţionate către ecranul monitorului, într-un fişier
pe disc, la imprimantă sau poştă electronică (e-mail), existând setări standard
pe care utilizatorul le poate modifica înaintea generării unui raport către altă
destinaţie decât ecranul monitorului.
159
Statistica pacienților
Fig. 8. Statistica pacienţilor considerându-se categoria socială a fiecăruia
Fereastra Statistica pacienţilor este accesată din bara cu instrumente (toolbar)

a ferestrei principale, şi permite vizualizarea din cadrul programului a
numărului de pacienţi din fiecare din cele trei categorie:
• sex: masculin, feminin, TOTAL;
• categorie socială: copil, elev, student, şomer, angajat, pensionar,
pensionar de boală, coasigurat, contribuabil, neangajat, TOTAL;
• pacienţi în evidenţă/pacienţi ieşiţi din evidenţă.
160
Teme Mircea Focșa
Teme pentru acasă

Tema 1 – Eseu
Realizați în cadrul laboratorului de informatică medicală un eseu pe o temă
medicală la alegerea voastră. După alegerea temei, căutați informații și imagini
pe internet. Salvați informațiile relevante și imaginile într-un document Word
(3-4 pagini), notând la sfârșitul documentului, în secțiunea referințe, adresele
paginilor web (min. 3) de unde ați extras informația.
Indicații pentru formatarea documentului:
• pagina A4, margini de 2 cm (sus, jos, stg., dr.)
• font Times New Roman (TNR) 12 puncte, spațiat la un rând
• Pentru titlu - TNR 20 puncte, Bold
• Sub titlu precizați autorul (TNR - 14 puncte), Facultatea și grupa (TNR 12
puncte, Italic)
• Numerotați paginile în colțul din dreapta jos cu cifre arabe.
Tema 2 – prezentare PPT

Pe același subiect tratat în cadrul eseului, realizați o prezentare PowerPoint ce
va fi susținută în cadrul laboratorului de informatică medicală. După
prezentarea publică efectuați corecturile necesare și încărcați fișierul pe
Moodle pentru a fi evaluat și notat.
Indicații pentru pregătirea prezentării:
• Timpul alocat susținerii publice este de max. 5 min, de aceea limitați
prezentarea la 5-10 diapozitive
• Primul diapozitiv trebuie să conțină titlul lucrării, numele și apartenența
(Facultatea, grupa) autorului.
• Ultimul diapozitiv va conține o încheiere (ex.: concluziile prezentării /
bibliografie / adresa de corespondență a autorului / mulțumiri etc.)
• Fiecare diapozitiv este bine să conțină un titlu (nu este însă obligatoriu)
• Este recomandată folosirea temelor de fundal și a animațiilor
• Folosiți minim 2 imagini.
• Nu abuzați de texte foarte lungi (folosiți formulări sintetice nu fraze!) și
limitați la maxim 10 linii textul de pe fiecare diapozitiv.
161

Carte Laborator 2010 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Carte Laborator 2010 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” Timișoara

Editura Victor Bab

Director general: Prof. univ. dr. Ştefan Iosif Drăgulescu

Editură acreditată de Ministerul Educației și Cercetării prin

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Tipar executat la Lito U.M.F.T.

Informatica medicală s-a înscris deja ca disciplină omniprezentă în programele

Timişoara, 10 martie 2010

Laboratorul de Informatică medicală ............................................................... 1

Procesare de text - Microsoft WORD ............................................................. 12

Documentare online, navigarea pe Internet .............................................. 23

Baze de date ACCESS - Crearea şi utilizarea tabelelor ............................ 37

Baze de date ACCESS - Formulare, Interogări şi Rapoarte .................... 48

Sistemul de Gestiune al Bazelor de Date FOXPRO.................................... 59

Programul de calcul tabelar EXCEL ................................................................ 78

Programe statistice – Epi Info .......................................................................... 92

Sisteme de achiziţie a semnalelor biologice: BioDAQ ...........................104

Prelucrări de imagini cu ImageJ ....................................................................117

Evaluarea testelor diagnostice – programul VISUAL BAYES .............126

Programul GEPASI de simulare în biochimie ...........................................132

Fişa Electronică a Pacientului - DATADENT .............................................139

Fisa Electronică a Pacientului - MedINS .....................................................147

Teme pentru acasă..............................................................................................161

Șef lucr. dr. Mircea Focșa:

Șef lucr. dr. Anca Tudor

As. univ. Cosmin Câtu

As. univ. Călin Muntean

Prep. Leonard Mada

Laboratorul de Informatică medicală

Abilitățile studenților în lucru cu calculatorul s-au îmbunătățit de la an la an, ca

Moodle este o platformă OpenSource de învățământ la distanță, destinat să

Lansați browser-ul ul Internet Explorer din meniul start sau direct de pe

Fig. 1 Pagina principală a site-ului Moodle – Disciplina de Informatică medicală

- în stânga:: adresa disciplinei, formularul pentru deschiderea contului

1.1. Contul de utilizator

Accesul la resursele Moodle este permis doar utilizatorilor autentifica

Prima sarcină pe care trebuie să o îndeplini

Explorați și celelalte facilități

1.2. Activități și resurse

Reveniți în pagina cursului prin apelarea numelui prescurtat din bara de

Fig. 2 Pagina principală a cursului la care sunteți înregistrați.

Observați printrentre modulele paginii (fig. 2), în zona centrală,

- forum de discuții - unde puteți ți intervenii cu replici la temele lansate sau

2. Mediul de operare Windows

Trecerea de la sistemul de operare MSDOS la Windows a rreprezentat un mare

Vom evita de asemenea referirile la aspecte specifice unei anumite versiuni,

2.1. Lucrul cu ferestre

Deschideți fereastra MyComputer executând-un dublu clic pe

Executați asupra ferestrei următoarele

• Redimensionare – dacă fereastra unei aplicații nu este maximizată ea

• Mutare – asemănător cu manevra anterioară, plasând mouse-ul în

• Aranjare a 2 sau mai multe ferestre – permite împărțirea egală a

• Închidere – închiderea ferestrei presupune și părăsirea aplicației. Există

2.2. Explorarea sistemului

Lansați aplicația Windows Explorer prin unul din următoarele moduri:

A. Fereastra de Fig. 4 Fereastra aplicației

2.3. Lucrul cu cataloage și fișiere

Una dintre proprietățile

1. Creați în catalogul DIM un catalog cu numele vostru. Deschide Deschideți

2. Redenumiți fișierul Anestezie Terapie Intensiva.txt în ATI.txt (Atenție! La

3. Selectați fișierele cardiologie.txt și microbiologie.txt (clic pe butonul din

4. Copiați fișierul cardiologie.txt în catalogul DIM prin succesiunea de comenzi

5. Mutați fișierele cardiologie.txt, microbiologie.txt și ATI.txt în catalogul