Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Informatică Medicală (MI) evoluează rapid. Acesta este axat pe informații biomedicale
(date și cunoștințe, stocarea, transmiterea și prelucrarea, utilizarea de rezolvare a problemelor sau
de luare a deciziilor). MI studiază legile și metodele de producție, depozitare, manipulare și
utilizare a cunoștințelor în domeniul științei și practicii medicale, cu scopul de a extinde
orizonturile cunoștințelor și a capacităților, prevenirea și tratamentul bolilor, protecția și
îmbunătățirea sănătății umane. MI dispune de un sistem de cunoștințe despre procesele de
informare în medicină, asistență medicală și discipline conexe, să justifice și să identifice căile și
mijloacele de organizare și utilizarea rațională a resurselor informaționale în scopul protejării
sănătății publice. În prezent, sunt tot mai mult pentru justificarea teoretică a medicinei, a
favorizat dezvoltarea unor metode teoretice formale, care sunt introduse în practica medicală,
dezvoltarea cunoștințelor medicale a nivelurilor moleculare si genetice1.
Informatica medicală reuneşte toate acele domenii la care calculatorul a pus umărul şi le-
a mărit performanţa. În prezent este greu de găsit un domeniu al medicinei care să nu utilizeze
calculatorul, totuşi în analiza următoare vom trece în revistă doar domeniile principale.
Odată cu apariţia omului pe pământ a apărut şi dorinţa lui de a calcula şi a comunica.
Acţiunile noastre zilnice sunt pline de calcule şi atunci înţelegem de ce omenirea a depus un efort
fantastic în dezvoltarea de instrumente de calcul. Cu toate acestea primul calculator performant a
apărut târziu, abia spre sfârşitul secolului trecut, concretizând cu ajutorul electronicii teoria şi
experienţa acumulată anterior.
Abia când, tot mintea omului, a dezvoltat o nouă tehnologie, în care curentul electric era
fundamental, viteza de calcul a maşinii nu a mai putut fi depăşită. Aşa cum maşina de calcul
electrică înlocuise abacul, calculatorul electronic devenea cea mai rapidă maşină de efectuat
calcule. Suplimentar mai oferea avantajul de a fi programat şi deci de a efectua succesiuni de
calcule precum şi de a lua decizii. Aceste noutăţi l-au instalat repede în fruntea instrumentelor
ajutătoare activităţii omului. Calculatorul electronic este maşinăria care a devenit repede
indispensabilă pentru om. În prezent calculatorul a pus stăpânire pe tot ceea ce înseamnă
1
https://rjs.com.ro/articles/2018.2/RJS_2018_2_Art-01.pdf
informaţie, depăşind cu mult capacitatea umană de memorare, prelucrare, căutare, decizie.
Informatica este astăzi un cuvânt pe buzele tuturor, este un cuvânt pe care îl folosim fără să ne
dorim săl înţelegem, căci îl avem în jurul nostru încă de la naştere. Aproape că nu sesizăm când
apare un nou domeniu de activitate denumit printr-o alăturare a cuvântului informatică la ceva ce
omenirea utiliza demult. Alăturarea aceasta de cuvinte poate fi făcută abia atunci când
calculatorul reuşeşte să facă faţă cerinţelor vechiului domeniu.
Informatica dentară se ocupă, printre altele, cu dezvoltarea de modele, dezvoltarea
sistemelor de aplicații pentru stomatologie, introducerea unor astfel de sisteme de aplicare și
investigarea efectelor acestora asupra îngrijirii dentare.
Conform Dental Informatics Online Community, Dental Informatics s-a dezvoltat într-o
disciplină separată în cadrul informaticii medicale, în special în SUA, în ultimii 40 de ani . De
fapt, există un grup de lucru activ „Informatică dentară” în cadrul Asociației Americane de
Informatică Medicală (AMIA). Informatica dentară este predată parțial ca disciplină în
programele de informatică biomedicală, cum ar fi Universitatea din Pittsburgh.
2
https://rjs.com.ro/articles/2015.2/RJS_2015_2_Art-02.pdf
În ansamblu, „Informatica dentară” pare a fi văzută ca făcând parte din informatica
medicală, în special în SUA. O vizibilitate independentă a informaticii dentare în zona de limbă
germană pare să lipsească în acest moment, precum și o traducere adecvată în limba germană.
Tradiţia informaticii medicale româneşti este mai veche şi mai bogată decât cred mulţi dintre
cei implicaţi azi în extraordinara deschidere a tehnicii de calcul spre domeniile ocrotirii sănătăţii.
Primele lucrări cu caracter medical rulate pe calculator în România au avut caracter de cercetare.
Astfel, începând din 1964 la calculatorul MECIPT-1 al Institutului politehnic din Timişoara s-au
realizat simulări de reţele neuronale de un tip original (Dan Farcaş, publicate în străinătate în
1966-67). Această activitate a fost sprijinită de personalităţi precum Eduard Pamfil, şeful şcolii
de neuro-psihiatrie din Timişoara, Grigore C. Moisil, Victor Săhleanu, Edmond Nicolau,
Constantin Bălăceanu-Stolnici etc., care au rămas şi ulterior apropiaţi de acest domeniu. La
acelaşi calculator s-au simulat şi mai multe modele de diviziune celulară (Zeno Simon, Dan
Farcaş, 1967).
La puţin timp după aceasta au apărut mai multe programe de utilitate clinică: asistarea prin
calculator a diagnosticului pentru 311 boli, realizat în 1970 la spitalul Tractorul din Braşov de
Adrian Restian şi P. Iacob, sistemul MODARD pentru boli gastroduodenale, realizat de un
colectiv de la Arad în 1970 şi prezentat public în 1972, diagnosticul automat al unor afecţiuni pe
baza gesticii şi a mersului, realizat în 1972 de Virgil Enătescu la Satu Mare. Aceste lucrări au
fost urmate de multe altele, la fel de interesante3.
3
https://wikicro.icu/wiki/Health_informatics
(CCSS) al Ministerului Sănătăţii, primul organism naţional dedicat informatizării în sectorul
sanitar, rezultat prin reorganizarea direcţiei de statistică a ministerului.
Într-un mod asemănător s-au realizat, în cadrul aceloraşi contracte: prelucrările pe calculator
pentru ancheta fertilităţii populaţiei feminine (1970, 1974, Maria Bilegan), evidenţa unităţilor
sanitare (1972, cu Gheorghe Marchiş), evidenţa donatorilor de sânge (1973, Ileana
Paraschivescu), evidenţa bolnavilor de silicoză, urmată de registre naţionale similare pentru alte
boli cronice (1974, Doina Iancu, Ecaterina Scorţan), evidenţa aparaturii medicale (1977,
Gheorghe Marchiş) etc. În toate aceste lucrări, ca şi în altele care au urmat, s-a folosit un
“program general de tabele statistice”, cu grad înalt de parametrizare, elaborat în 1970 de Dan
Farcaş şi perfecţionat în anii următori de Dan Schwartz din CCSS. În perioada 1970-1976, toate
aceste lucrări s-au rulat pe calculatoarele IBM-360/40 şi apoi Felix 256/512 ale CEPECA.
Din anii 70, informatica medicală din România a beneficiat de secţii proprii la diverse
reuniuni ştiinţifice dedicate informaticii, în primul rând la simpozioanele organizate de ICI, ASE
sau de Centrul de calcul din Cluj. Din acestea din urmă s-au desprins, în 1977, la iniţiativa Dr.
Virgil Enătescu, conferinţele de informatică medicală - MEDINF, primele manifestări ştiinţifice
de anvergură naţională dedicate exclusive domeniului. Cu o periodicitate anuală, conferinţele
MEDINF au avut un caracter itinerant, fiind realizate succesiv la: Satu Mare (1977, 1983, 1992,
1997), Oradea (1978), Călimăneşti (1979), Hunedoara (1980), Baia Mare (1981), Timişoara
(1984, 1993, 2002, 2006, 2012), Cluj-Napoca (1985, 1996), Iaşi (1986, 1994, 2000, 2008), Târgu
Mureş (1987, 2004), Craiova (1988, 2003), Constanţa (1989), Sibiu (1990, 1999, 2007), Braşov
(1991), Bucureşti (1995, 2001, 2014), Arad (1998, 2010), ceea ce a dus, în timp, la o bună
cuprindere a celor interesaţi de pe tot cuprinsul ţării. În perioada 1985-1989, CCSS a organizat în
paralel şi două-trei mese rotunde anual, pe domenii ţintite, de mare interes, ale informaticii
medicale. După 1990 conferinţele MEDINF (denumite din 2006 RO-MEDINF, pentru a le
deosebi pe plan european) au căpătat tot mai mult un caracter internaţional. Un fapt îmbucurător,
după 1990, a fost şi participarea românească, prin tot mai multe lucrări, la marile congrese
internaţionale de profil.
În decembrie 1976, la CCSS s-a instalat un calculator electronic “Felix C-256”, primul aflat
în proprietatea sectorului sanitar. Cu această ocazie s-a renunţat la prelucrările mecanografice,
folosite aici încă din 1948, ca şi la rulările pe calculatoarele CEPECA. Pe lângă preluarea pe noul
sistem a lucrărilor deja menţionate mai sus, în perioada care a urmat, până la sfârşitul anilor
optzeci, calculatorul din CCSS a mai fost utilizat şi pentru numeroase alte lucrări: prognoze,
simulări, evaluări ale eficienţei economice etc, mai ales în sănătate publică, demografie şi
gestiunea resurselor. În aceeaşi perioadă, CCSS a realizat (prin Alexandra Pavel-Dumitriu)
prelucrări de date privind igiena mediului, pentru Institutul de Igienă şi Sănătate Publică (IISP),
calculatorul de la CCSS fiind solicitat şi de alte instituţii din reţeaua sanitară care nu aveau
calculator propriu, dar dispuneau de programatori.
Printr-un ordin al Ministrului Sănătăţii, în noiembrie 1977, CCSS a fost desemnat “centru de
calcul coordonator, cu atribuţii de organizare, îndrumare şi control ale activităţilor de informatică
în domeniul sanitar” la nivel naţional, între atribuţii fiind menţionat faptul că CCSS “avizează
aplicaţiile de informatică în domeniul sanitar, recomandând măsuri şi soluţii în vederea
introducerii şi generalizării în exploatare a acestora, pentru realizarea de sisteme informatice
unitare”. Această atribuţie afost exercitată în special pe parcursul anilor optzeci, graţie în bună
măsură ambasadorului Dr. Ovidiu Popescu, pe atunci director adjunct al CCSS.
În perioada 1985-1989, prin Ordine ale Ministrului Sănătăţii, CCSS a fost nominalizat pe
primul loc în cadrul programului special privind cercetarea asistată de calculator în ramura
ocrotirii sănătăţii, CCSS asigurând şi secretariatul colectivului de coordonare a acestui program.
În plus, pentru a asigura coerenţa viitorului sistem informatic naţional sanitar, în aceşti ani
proiectele de informatizare în sănătate din România, finanţate din bani publici, nu se puteau
realiza decât cu avizul CCSS. În anii optzeci am asistat, în toată ţara, la o extraordinară
proliferare a aplicaţiilor de informatică de sănătate, comunicate în bună parte la conferinţele
MEDINF. O broşură publicată în acest sens de CCSS în 1984, menţiona circa 300 de lucrări, cu
autorii lor şi locul de aplicare. Această evidenţă a fost, timp de câţiva ani, reactualizată şi
difuzată celor interesaţi. În 1988 a apărut monografia Informatica medicală, sub redacţia
Dr.Ovidiu Popescu (CCSS) şi mai având ca autori pe Virgil Enătescu (Satu Mare), Dan Farcaş
(CCSS), Gheorghe Mihalaş (Timişoara), Octavian Petrescu (Iaşi), Stelian Popa (CCSS). În
această monografie, distinsă cu premiul "Gh.Marinescu" al Academiei Române, a fost inclusă
între altele o listă a aplicaţiilor cunoscute de informatică medicală din România. Numărul acestor
aplicaţii, ca şi domeniile
Informatica medicală este o disciplină tânără, termenul apărând în cursul anilor ’60. În
accepţiunea iniţială informatica medicală cuprindea programele de calculator cu aplicabilitate în
domeniul medical. Progresul tehnic rapid a arătat însă că, pentru aceleaşi aplicaţii, atât
programele cât şi suportul fizic se schimbau; ceea ce rămânea la fel era modul în care era
prelucrată informaţia. Astfel, în accepţiunea actuală, centrul definiţiei s-a mutat de la
„calculator” la informaţie. Coiera [1997] chiar atrage atenţia în acest sens: „Informatica medicală
se ocupă de calculatoare tot atât de mult cât se ocupă cardiologia de stetoscoape”4 .
Tradiţia informaticii medicale româneşti este mai veche şi mai bogată decât cred mulţi dintre
cei implicaţi azi în extraordinara deschidere a tehnicii de calcul spre domeniile ocrotirii sănătăţii.
Am avut şansa să fiu martor la creşterea ei încă de la începuturi, deci pot îndrăzni să-i schiţez o
istorie, desigur perfectibilă, croită în principal din evenimente la care am asistat personal5.
Calculatorul MECIPT-1
Printre primele cercetări de natură medicală, rulate pe un calculator, în România, menţionez
simulările funcţionării reţelelor neuronale, pe care le-am realizat personal pe calculatorul
MECIPT-1 al Institutului Politehnic din Timişoara, lucrări publicate în străinătate începând din
1966. Am primit atunci un ajutor important din partea unor personalităţi precum
Eduard Pamfil, şeful şcolii de neuro-psihiatrie din Timişoara, dar şi de la Grigore C. Moisil,
Victor Săhleanu, Edmond Nicolau, Constantin Bălăceanu-Stolnici etc. Pe acelaşi calculator am
simulat modele de evoluţie a celulei, elaborate de Zeno Simon, cu aplicaţii în oncogeneză,
publicate în străinătate începând din 1967.
Felix-C256
În 1976 CCSS a fost dotat cu un calculator electronic românesc Felix-C256, pe care au fost
transferate treptat toate lucrările informatice, dar pe care s-au rulat şi numeroase aplicaţii noi, ca
şi pentru alte unităţi, în special cu profil de cercetare medicală. Din noiembrie 1977, CCSS a fost
desemnat “centru de calcul coordonator, cu atribuţii de organizare, îndrumare şi control ale
activităţilor de informatică în domeniul sanitar”, calitate întărită prin acte normative ulterioare,
până în zilele noastre.
Evidenţă informatizată
Primele prelucrări statistice ale unor date din foi de observaţie s-au realizat la Institutul de
Ftiziologie, de Gheorghe Bungetzianu şi Dan Plopeanu, în baza unui contract de care am
răspuns, încheiat în mai 1971 cu CEPECA. După 1977 la CCSS s-au dezvoltat aplicaţii pilot de
evidenţă informatizată a foilor de observaţie de spital, la început pentru clinica de ortopedie a
Spitalului de Urgenţă Floreasca, iar din 1983 pentru Spitalul Clinic Fundeni. În 1985, la CCSS s-
a constituit un grup de lucru, din reprezentanţi ai dezvoltatorilor, care au convenit asupra
principiilor de realizare a sistemelor informatice de spital, sintetizate într-o broşură difuzată în
1986. În 1988 un colectiv de la ICI, condus de Alexandru Trică a implementat primul sistem
informatic integrat, bazat pe aceste principii, la spitalul din Borşa (jud. Maramureş), condus de
Daniel Barcan.
„Informatica medicală”
Începând din 1984, timp de zece ani, la CCSS a existat o evidenţă, actualizată şi difuzată
periodic, a aplicaţiilor de informatică de sănătate. În monografia Informatica medicală apărută în
1988 (autori Ovidiu Popescu, Virgil Enătescu, Dan Farcaş, Gheorghe Mihalaş, Octavian
Petrescu, Stelian Popa), distinsă în 1991 cu premiul „Gh.Marinescu“ al Academiei Române, a
fost inclusă între altele o listă de 467 aplicaţii de informatică medicală realizate în România.
Repartiţia acestora este edificatoare pentru nivelul atins la acel moment: baze de date, indicatori,
resurse materiale şi umane, statistici, eficienţă, prognoză (120), sănătate publică, epidemiologie,
anchete, noxe (75), registre de bolnavi cronici (16), activităţi profilactice (22), dispensarizare
bolnavi, asistenţă ambulatorie (30), evidenţa pacienţilor din spital (16), laborator, explorări,
investigaţii, imagistică, analiza semnalelor (72), asistarea diagnosticului (35), asistarea
tratamentului (37), monitorizare on-line (5), cercetare medicală (39). Localizarea acestor lucrări,
deşi neuniformă, acoperea aproape toate judeţele din ţară. Din păcate, cele mai multe aplicaţii
erau rezultatul colaborării unor echipe de entuziaşti, lipsite de stabilitate. În plus, nu au existat
mecanisme de valorificare, astfel că practic nici una dintre aceste lucrări nu a fost utilizată şi de
alţii în afara autorilor săi.
UMF Timişoara a fost prima instituţie de învăţământ superior din ţară care a introdus, prin
Gheorghe Mihalaş, disciplina de informatică medicală, încă din anul universitar 1983/1984, la
început sub formă de curs facultativ, exemplu urmat, pe rând, şi de celelalte centre universitare
medicale. Pe lângă aceasta s-au organizat, începând din 1985, şi cursuri de informatică pentru
medici şi asistenţi medicali. Grupul de specialişti închegat în jurul conferinţelor MEDINF a
constituit în 1989 Comisia de informatică medicală a Academiei Române, condusă de Ştefan
Milcu, Valeriu Neştianu şi Ioana Moisil, apoi în 1990 Societatea Română de Informatică
Medicală (preşedinţi: Viorel Moga, apoi Virgil Enătescu, urmat de Gheorghe Mihalaş), iar în
1992 Comisia de informatică a Academiei de Ştiinţe Medicale (preşedinte Dan Farcaş).
Societatea Română de Informatică Medicală a fost admisă în 1993 ca membru al IMIA
(International Medical Informatics Association), iar în 1994 a devenit membru şi al EFMI
(European Federation for Medical Informatics). Între 2006 şi 2008 Gheorghe Mihalaş a fost
preşedintele EFMI. Alte manifestări ştiinţifice de informatică medicală, cu accent pe aspectele
tehnice, a organizat, începând din 1991, şi Societatea Română de Inginerie Clinică şi Medicină
Computerizată, condusă de Constantin Ionescu-Târgovişte şi Simion Prună, iar după 2000 mai
ales trustul de presă IDG. Un fapt îmbucurător după 1990 a fost şi participarea românească, prin
tot mai multe lucrări, la marile congrese internaţionale de profil, ca şi la activităţile de
specialitate ale OMS şi Comisiei Europene. Tezaurul de competenţă şi coerenţă acumulat în toţi
aceşti ani, prin grupul de specialişti în domeniu, se află azi la maturitate, la dispoziţia tuturor
celor interesaţi. Din păcate, mai marii peste destinele informaticii de sănătate de la noi ezită încă
să-l folosească pe deplin6.
6
http://www.medinfo.umft.ro/dim/bioinformatica_files/master-poli/cursuri_pdf/bioinf-1.pdf
Originea informaticii biomedicale s-a datorat necesității din domeniul medicinei pentru gestionarea
și clasificarea informațiilor de la pacienți, cazuri și tratamente care, înainte de calculatoare, se făceau
manual. Acest lucru a permis medicinii să depășească barierele de comunicare și să transmită noi
cunoștințe, învățături și metode.
Aplicarea computerelor a fost adoptată treptat în domeniul medicinei; mai întâi în domeniile
administrative și mai târziu ca instrument de cercetare. Prima inițiativă de a încorpora utilizarea
computerelor în cercetarea medicală a fost începută în 1961 de către Kaiser Permanente, o organizație
medicală non-profit.
De acum înainte, computerul a devenit un instrument indispensabil pentru cercetare și
diseminarea informațiilor în domeniul medical. Acest lucru a avut ca rezultat mari progrese în medicină,
precum și o reducere a erorilor de diagnostic și un acces mai mare la educație, printre altele.
Incorporarea computerelor în domeniul medical a rezolvat problema gestionării informațiilor, care în
acest domeniu este inaccesibilă.
Marile progrese științifice și tehnologice care au fost experimentate în secolele XX și XXI fac
imposibil creierului uman să gestioneze eficient fluxul mare de informații și acolo intervine computerul.
Cantitatea mare de informații care a fost manipulată în diferite domenii ale medicinei a necesitat
implementarea unei noi metodologii, care odată cu apariția și popularizarea computerelor a început să fie
întrezărită.
Una dintre principalele probleme a fost centrată pe gestionarea informațiilor pacienților care au
fost reflectate pe hârtie în istoricul lor clinic, statisticile cazurilor și rezultatele tratamentelor aplicate.
Gestionarea eficientă a tuturor acestor informații a fost o mare ispravă pentru spitale și a necesitat eforturi
mari din partea personalului, împreună cu o probabilitate mai mare de erori.
A existat o problemă de comunicare, care a împiedicat transmiterea și masificarea noilor
cunoștințe. Asistenta și omul de stat Florence Nightingale, pentru a ataca acest obstacol, a propus în 1873
o nouă metodologie pentru gestionarea informațiilor bazate pe note.
Odată cu ușurința accesului la computere, problemele legate de gestionarea informațiilor clinice
ale pacienților, precum și cele de natură administrativă, au început să fie rezolvate progresiv.
La început, aplicarea computerelor a fost destinată departamentelor administrative ale centrelor
de sănătate și au fost utilizate în organizarea informațiilor despre pacienți.
Includerea tehnologiei în domeniul medical a adus, fără îndoială, mari progrese în sănătate, care
aduce beneficii umanității și constituie o speranță de a descoperi tratamente pentru diferite boli.
În prezent, informatica în medicină are diferite aplicații care optimizează îngrijirea pacienților prin
reducerea timpilor de așteptare și permiterea accesului imediat la dosarele lor medicale.
De asemenea, reduce posibilitatea erorilor de diagnostic de îndată ce specialistul în sănătate poate
accesa o bază de date cu informații veridice pe baza cărora se pot orienta.
În ceea ce privește informatica biomedicală, cel mai mare domeniu de aplicare este cel al cercetării, care a
permis mari progrese în cercetarea genomică.
Accesul la computere le-a permis oamenilor de știință să aprofundeze investigarea genelor și a
biologiei celulare și moleculare, ceea ce a permis descoperirea tratamentelor și diagnosticarea bolilor care
anterior nu erau cunoscute.
Informatica biomedicală a promovat, de asemenea, progresul în sectorul educațional pentru
formarea medicilor prin software și internet, precum și comunicarea și colaborarea între profesioniștii din
domeniul sănătății pentru a îmbunătăți calitatea vieții.
• Clinic
• Educațional
• Cercetare
• Administrativ
II.6 Aplicații din domeniul administrativ
Fondul national unic de asigurari sociale este un fond special care se constituie prin
contributia de asigurari de sanatate suportata de asigurati, de persoanele fizice si juridice care
angajeaza personal salariat din subventii de la bugetul de stat, precum si din alte surse - donatii,
sponsorizari, dobanzi etc si alte sume din veniturile proprii ale Ministerului Sanatatii Publice .
Asigurarile sociale de sanatate reprezinta principalul sistem de finantare a ocrotirii si
promovarii sanatatii populatiei, actioneaza ca un sistem unitar si sunt obligatorii.
• Rețete electronice
Prescriptia virtuala sau reteta electronica cum ne-am obisnuit deja sa-i spunem demareaza
de pe 2 Iulie 2012. In paralel, reteta pe hartie va mai circula inca sase luni.
Exista multi medici ce nu detin inca softul pentru emiterea prescriptiilor electronice si
nici nu sunt foarte bine instruiti referitor la ce dotari ar trebui sa aiba in cabinet.
Farmaciile “stau” ceva mai bine – marea lor majoritate au softuri de gestiune pe care
lucreaza zi de zi si acum au nevoie doar de un upgrade pentru a opera cu reteta electronica.
Cerinte minime
Pentru a prescrie retete electronice, medicii au nevoie de un calculator, conexiune la
Internet, o imprimanta laser, softul specific eliberarii prescriptiilor si semnatura digitala.
De cealalta parte, pentru a vinde medicamentele prescrise de catre medici, farmaciile au
nevoie de un calculator, conexiune lnternet, softul specific acceptarii si inrolarii retetelor
electronice si un cititor de coduri de bare cu capabilitati de decodare a codurilor 2D.
Echipamente necesare
In functie de bugetul alocat investitiei va propunem urmatoarele alternative de
echipamente :
Cum arata reteta electronica ?
Va fi scoasa la imprimanta in dublu exemplar, pe o singura foaie A4 folosind o
imprimanta laser. Un exemplar este dat bolnavilor pentru farmacie, cealalta ramane la medic.
ATENTIE : codurile de bare tiparite cu imprimante inkjet sunt foarte greu sau chiar
imposibil de interpretat de cititoare de coduri de bare.
Variantele de rezerva
Medicii care nu au acces la internet vor continua sa scrie retetele pe hartie si vor incarca
ulterior datele in sistemul informatic al CNAS. Acest lucru ar trebui sa se intample pana cel
tarziu in ultima zi a lunii in care s-a facut prescrierea.
Pentru consultul la domiciliu, medicul va printa înainte un numar de retete “în alb”, pe
care se afla înscrise doar datele de identificare ale cabinetului, numele si codul de parafa. Dupa
consultatia propriu-zisa va trece în reteta medicamentele necesare pacientului, obligatoriu cu
litere de tipar. Farmacistul va fi cel care va introduce datele manual în sistem la eliberarea
medicatiei.
Opinie – Doctor Doru Badescu – director CNAS
“Reducerea la jumatate a timpului petrecut la farmacie, cresterea performantei în sistemul
de sanatate, ceea ce va aduce la buget economii de cel putin 10%, sunt avantaje ale prescriptiei
electronice.” “În tarile în care acest sistem a fost introdus, economiile la buget s-au situat între
10% si 20% din valoarea facturilor. Mecanismul retetei electronice ne asigura ca sistemul nu va
mai putea fi folosit decât pentru binele pacientilor, medicilor si farmacistilor. Cei care vor sa faca
medicina de calitate, onest si performant vor fi ajutati de sistemul pe care îl lansam la 2 iulie”8
8
https://www.itgstore.ro/blog/sfaturi/reteta-electronica-sfaturi-si-solutii/
• Istoricul pacienților
Istoricul medical complet pentru o viziune mai clară asupra starii dumneavoastră de
sănătate9.
- servicii medicale
- imunizări
• Alerte, notificări
Notificări SMS, automate, fără taxe ascunse.
9
http://www.des-cnas.ro/wps/portal/cnas/Dosarul-de-sanatate/Istoric-medical
Pacienții sau clienții tăi nu vor mai uita de programare, datorită notificărilor SMS care se
trimit automat pe telefonul mobil. De asemenea, poți trimite notificări de reamintire atunci când
se apropie data de expirare a anumitor servicii, cum ar fi un ITP.
• Medicină legală
Medicina Legală este disciplina medicală care aplică noţiunile ştiinţelor medicale şi
medico-biologice la rezolvarea problemelor ridicate de organele de urmărire penală (poliţie şi
parchet) şi de instanţele de judecată.
Astfel, medicina legală este o disciplină de graniţă între medicină şi drept, rezultatele ei
având totodată o largă aplicabilitate în sociologie, pedagogie, etică.
Noţiuni de medicină legală se găsesc în scrieri din cele mai vechi timpuri. Astfel, în
Biblie apar referiri la omucidere, sinucidere, sarcină, viol, incest, avort. Codul lui Hammurabi
conţine prevederi care reglementează activitatea şi responsabilitatea medicilor.
În Roma antică; rămân legate de numele lui Galen noţiunile de simulare şi discernământ
(bolnavii mintal nu puteau fi sancţionaţi nici penal, nici civil), precum şi metodele macroscopice
pentru stabilirea diagnosticului diferenţial între plămânul respirat şi plămânul nerespirat.
Literatura chineză abordează mai detaliat problemele de medicină legală (Sun-Ti tratează
despre autopsii, moarte subită, traumatism etc.).
De asemenea, noţiuni de medicină legală apar şi în numeroase scrieri din Evul Mediu.
Totuşi, până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, nu se poate vorbi despre medicina
legală ca disciplină independentă, deşi cursuri de medicină legală se ţin în diferite ţări europene
încă din secolul al XVIII-lea (Danemarca, Franţa, Cehia). Aceasta se datorează faptului că până
în secolul al XIX-lea, nici medicina, nici dreptul, nu ajunseseră la un grad suficient de
dezvoltare.
Începând din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în cele mai multe ţări, medicina
legală apare ca o disciplină independentă, cu metode obiective tot mai precis stabilite.
În România, primul profesor de medicină legală este Gheorghe Atanasovici, iar Victor
Babeş efectuează prima autopsie medico-legală.
De numele lui Mina Minovici sunt legate constituirea medicinei legale ca disciplină
separată în cadrul învăţământului medical, organizarea medicinei legale româneşti pe baze
ştiinţifice, constituirea unuia din primele institute medico-legale din lume şi apariţia primului
Tratat de medicină legală în limba română. Contribuţiile sale la dezvoltarea acestei ştiinţe au fost
apreciate pe plan mondial, multe din monografiile sale fiind prezente în marile biblioteci din
lume, iar numele său este şi în prezent citat în lucrări ştiinţifice de specialitate.
La Cluj, fratele său, Nicolae Minovici, este profesor de medicină legală, de numele său
fiind legate lucrări în domeniul osteologiei medico-legale şi al autoexperimentelor în spânzurare.
Cel de-al treilea frate din această ilustră familie, Ştefan Minovici, studiază în special
probleme de toxicologie medico-legală.
Din perioada postbelică, rămân în istoria medicinei legale numele profesorilor Kernbach
(a cărui activitate s-a desfăşurat în mare parte şi interbelic), I. Moraru, Moise Terbancea, I. Quai.
- Suport pentru clienți – utilizarea modulelor de acest gen a crescut eficiența în relațiile
cu beneficiarii cu aproximativ 95%
10
https://softlead.ro/noutati-it-c/care-sunt-aplicatiile-software-potrivite-clinicilor-stomatologice.html
- Sporirea eficienței fluxurilor medicale stomatologice – sarcini de birou (documente
electronice, carduri pacienți, etc), procese de tratament (diagrame, planuri, note, etc), cât și
procese simple (drepturi de acces, înregistrări, șabloane, etc).
Pe lângă problemele amintite mai sus ce necesită o rezolvare rapidă, acestea sunt
principalele funcționalități ale soluțiilor software destinate clinicilor stomatologice:
- Modul de facturare
BizMedica este o soluție software dedicată cabinetelor de specialitate care își desfășoară
activitatea cu practică exclusiv privată sau mixtă (privat și în contract cu CJAS). Aplicația
dispune de compatibilitate cu sisteme precum SIUI, SIPE, RENV, DES, CEAS. Ca și
funcționalități, BizMedica oferă control la o fereastră de programări complet intuitivă, ce poate
însuma toate funcțiile incluse în termenii de programare, confirmare, recepție, înrolare,
sincronizare, consultație și concluzie. Totodată, se oferă acces la istoricul medical al pacienților,
rapoarte ce oferă o perspectivă clară a activității companiei, consultații online, control sporit al
fluxurilor de lucru, etc.