CZU 004.

8
https://doi.org/10.52507/2345-1106.2023-1.06

CARTEA ALBĂ – PREVEDERI DESPRE INTELIGENȚA ARTIFICIALĂ

MATEESCU Florina,
doctorand,
Universitatea de Studii Europene din Moldova,
România
e-mail: florina_dede@yahoo.com
https://orcid.org/0009-0006-9951-386X

REZUMAT
Prezentul studiu reliefează o tematică foarte actuală, care suscită interesul tuturor. Ne-am referit în special la
prevederile de la nivelul Uniunii Europene şi am supus atenției regulile cele mai importante în materie. Baza acestei
cercetări sunt normele din cadrul Uniunii Europene. Metodele folosite sunt, în principal, analiza documentelor existente
la nivelul Uniunii Europene ṣi metoda studiului de caz, fiind analizate mai multe situații ce ar putea lua naștere în viitorul
apropiat, pe baza reglementărilor. Concluziile articolului atrag atenția că normele privitoare la situația prezentată trebuie
dezvoltate în concordanță cu realitatea, ce este în continuă dezvoltare şi mișcare. Prezenta lucrare poate fi o lectură
interesantă pentru specialiștii în drept, de la profesori universitari, avocați, magistrați ṣi alte categorii de juriști ṣi până la
studenți, întrucât prezintă o problematică actuală în societatea contemporană. Articolul nu este o lucrare exhaustivă, cât
o prezentare a regulilor ce privesc inteligența artificială şi direcția în care aceasta se îndreaptă.
Cuvinte-cheie: prevederi, roboți, tehnologie, drepturi, siguranță.

CARTEA ALBĂ – PREVEDERI DESPRE INTELIGENȚA ARTIFICIALĂ

MATEESCU Florina,
PhD student,
University of European Studies of Moldova,
Romania
E-mail: florina_dede@yahoo.com
https://orcid.org/0009-0006-9951-386X

SUMMARY
The present study highlights a very current topic, which arouses everyone's interest. We referred in particular to the
provisions at the level of the European Union and brought to attention the most important rules in the matter. The basis
of this research are the rules of the European Union. The methods used are, mainly, the analysis of existing documents at
the level of the European Union and the case study method, being analyzed several situations that could arise in the near
future, based on the regulations. The article's conclusions draw attention to the fact that the privileged norms in the
presented situation must be developed in accordance with reality, which is still development and movement. The present
paper can be an interesting reading for law specialists, from university professors, lawyers, magistrates and other
categories of jurists to students, because it presents a current issue in contemporary society. The article is not an exhaustive
work, but rather a presentation of the rules regarding artificial intelligence and the direction in which it is heading.
Key words: provisions, robots, technology, rights, safety.

Ce este inteligența artificială (IA) şi cum a luat ea
naștere?
Întrebarea stârnește un interes tot mai mare în
contextul unei societăți în continuă dezvoltare, care pare
să tindă la înglobarea majorității activităților într-o lume
tehnică virtuală, în care inteligența tehnologică asigură
mai multă informație, mai multă rapiditate, performanță.
Comisia Europeană, la fel ca şi doctrina, au găsit
răspunsul. În accepțiunea Comisiei, “ IA este un
ansamblu de tehnologii care combină date, algoritmi și
putere de calcul” . Iată că atât specialiștii din domeniul
dreptului, cât ṣi din domeniul roboticii au acum explicația
[1].
IA a luat naștere întâi prin programul “Logic
Theorist”, care efectua raționamente. Cu ajutorul său, s-
au demonstrat mai multe teoreme aparținând lui Isaac
32
Newton. Noutatea programului a constat în faptul că
acesta a reușit să găsească o demonstrație mai scurtă
decât cea din lucrarea “Principia Mathematica” a lui
Newton.
Acestui program, i-a urmat apoi un altul, GPS –
General Problem Solver – care simula raționamentele
umane în rezolvarea unei probleme. Acesta, mai
performant, rezolva subproblemele apărute într-o ordine
similară cu cea folosită de oameni. Practic, GPS a fost
primul program care a transmis inteligenței artificiale o
abordare umană în gândire.
La nivel internațional, preocuparea cercetătorilor din
domeniu s-a intensificat între anii 1970 ṣi 1990,
formându-se astfel bazele teoretice ṣi practice ale
majorității subdomeniilor inteligenței artificiale.
 În această perioadă au fost proiectate ṣi implementate
limbaje de programare, dintre care unele din cele mai
importante sunt:
- LISP – autor, matematicianul american Winston.
Acest program se baza, în principal, pe procesarea
listelor.
- PROLOG – autor, francezul Colleman. Acesta a
dorit o apropiere de programarea logică ṣi o “segregare”
de invenția americană, demonstrând că ṣi în Europa
există preocupări în acest domeniu.
- CLIPS – elaborat de NASA pentru proiectarea
sistemelor expert.
Totodată, “Inteligența artificială” a apărut în
majoritatea mediilor universitare din domeniul
informaticii, ca disciplină de studiu. De asemenea,
robotica începe să fie introdusă şi în mediul industrial [2].
După 1990, “lumea virtuală” s-a extins tot mai mult,
fiind un rezultat al permanentelor preocupări în acest
domeniu. Au apărut așadar produse “inteligente”, lucrări
scrise care tratau acest subiect al inteligenței artificiale,
s-au înființat firme de profil, asociații profesionale.
Desigur, această “explozie” s-a datorat ṣi dezvoltării
tehnologiei informației, a produselor “soft” ṣi “hard”, dar
ṣi apariției internetului.
Pe plan național, au existat preocupări asemenea celor
mondiale, atât în mediul universitar, cât ṣi în institutele
de cercetare din domeniul informatic. Universitatea
Politehnică din București a dat valoare “problematicii
virtuale” printr-o serie de profesori emeriți:
academicianul Mihai Drăgănescu, care a publicat mai
multe lucrări, profesorul Cristian Giumale, care ṣi-a
pregătit ṣi susținut doctoratul în Anglia, în domeniul
inteligenței artificiale, iar la întoarcerea în țară a susținut
cursuri la Universitatea Politehnică ṣi a publicat
materiale specifice domeniului. Academicianul Florin
Gheorghe Filip, președintele secției de “Inteligență
artificială” din Academia Română ṣi cercetătorul Ioan
Georgescu care au publicat un volum despre inteligența
artificială, au adus un prinos științei prin munca de
cercetare depusă. De asemenea, în rândul erudiților din
domeniu este ṣi academicianul Mircea Maliṭa, profesor la
Universitatea din București ṣi care a fost numit titularul
cursurilor “Modele matematice în științe sociale” ṣi
“Logică ṣi inteligență artificială” [3].
Pornind de la aceste aspecte, care denotă importanța
temei de cercetare, vom proceda la analizarea
prevederilor legislative din domeniu, şi anume a Cărții
Albe.
1. Cadru legislativ al Uniunii Europene
Nu ne propunem o enumerare ori o analiză exhaustivă
a normelor existente la nivel european, însă dorim o o
fixare a cadrului legal, pentru a putea observa în ce
măsura o entitate cu inteligență artificială poate exista şi,
eventual, răspunde în fața legii civile.
Vom enumera, așadar, actele normative existente în
prezent la nivelul Uniunii Europene:
- Directiva 2001/95/CE privind siguranța generală
a produselor [4] ;
- Directiva 2006/42/CE privind echipamentele
tehnice [5] ;
- Directiva 2014/53/UE privind echipamentele
radio [6] ;
- Rezoluția Parlamentului European din 16
februarie 2017, conținând recomandări adresate Comisiei
referitoare la normele de drept civil privind robotica [7] ;
- Raportul Comisiei către Parlamentul European,
Consiliu ṣi Comitetul Economic ṣi Social European
privind implicațiile în materie de siguranță și răspundere
ale inteligenței artificiale, ale internetului obiectelor și ale
roboticii, Bruxelles, 19.2.2020 [8] ;
- Cartea Albă: Inteligența artificială - O abordare
europeană axată pe excelență și încredere, Bruxelles,
19.2.2020.
Cartea Albă - prevederi
Cartea Albă conține un capitol dedicat cadrului de
reglementare a IA.
Se precizează că şi inteligența artificială, ca orice altă
nouă tehnologie, prezintă atât oportunități, cât și riscuri.
În rândul populației există unele reticențe: cetățenii se
tem că nu vor avea nicio putere să își apere drepturile și
siguranța, iar întreprinderile sunt preocupate de
insecuritatea juridică. Însă, pe de altă parte, IA poate
contribui la protejarea securității cetățenilor și îi poate
ajuta să se bucure de drepturile lor fundamentale. Totuși
cetățenii sunt îngrijorați de faptul că IA poate avea efecte
nedorite sau chiar poate fi utilizată în scopuri rele. Este
necesar ca aceste preocupări să fie luate în considerare,
deoarece lipsa de încredere este un factor principal care
împiedică adoptarea pe scară mai largă a IA, pe lângă
lipsa investițiilor și a competențelor.
Din aceste considerente, Comisia a prezentat pe 25
aprilie 2018, o „Strategie privind IA”, care abordează
aspectele socio-economice în paralel cu majorarea
investițiilor în cercetare, inovare și capacitățile IA în
întreaga Uniune Europeană. De asemenea, Comisia a
convenit cu statele membre un „Plan coordonat de
aliniere a strategiilor”. Comisia a instituit, de asemenea,
un grup de experți la nivel înalt, care în aprilie 2019 a
publicat Orientări pentru o IA fiabilă.
Tot Comisia a publicat o comunicare în care
apreciază cele șapte cerințe esențiale prevăzute în
orientările grupului de experți la nivel înalt. Le vom
prezenta pe rând:
- implicare și supraveghere umană;
- robustețe tehnică și siguranță;
- respectarea vieții private și guvernanța datelor;
- transparență;
- diversitate, nediscriminare și echitate;
- bunăstare societală și de mediu;
- responsabilitate.
Pe lângă acest set de orientări al grupului de experți
la nivel înalt și în conformitate cu orientările politice ale
președintei, existența unui cadru de reglementare
european clar ar consolida încrederea consumatorilor și a
întreprinderilor în IA și, prin urmare, ar accelera
adoptarea tehnologiei. Un asemenea cadru de
reglementare ar trebui să fie corelat cu alte acțiuni de
promovare a capacității de inovare și a competitivității
europene în acest domeniu. Mai mult, legea trebuie să
asigure obținerea unor rezultate optime din punct de
vedere social, economic și al mediului. Totodată, este
necesară și respectarea legislației, a principiilor și a
valorilor unionale. Importanța acestui aspect este mare
mai ales pentru domeniile în care drepturile cetățenilor
pot fi afectate direct - de exemplu, în cazul aplicațiilor IA
33
pentru asigurarea respectării legii și pentru sistemul
judiciar.
Dezvoltatorii și operatorii IA sunt deja supuși
legislației europene privind drepturile fundamentale -
cum ar fi protecția datelor, viața privată, nediscriminarea,
protecția consumatorilor, precum și normelor referitoare
la siguranța produselor și la răspunderea pentru produse.
Așteptările consumatorilor sunt: același nivel de
siguranță și de respectare a drepturilor lor, indiferent dacă
un produs sau un sistem se bazează sau nu pe inteligența
artificială. Privitor la unele caracteristici specifice ale IA,
acestea pot îngreuna aplicarea și asigurarea respectării
legislației. Din acest motiv, este necesară examinarea
legislației actuale şi a măsurii riscurilor IA, dar şi a
respectării sale efective. Trebuie, de asemenea, apreciat
dacă sunt necesare adaptări ale legislației sau dacă sunt
necesare noi dispoziții legale.
Judecând după evoluția rapidă a tehnologiei, cadrul
de reglementare trebuie să fie adaptabil la schimbare,
adică să lase loc evoluțiilor ulterioare. În acest sens,
statele membre atrag atenția că deocamdată nu există un
cadru european comun. Unele țâri doresc măsuri care să
nu permită abuzuri ale IA asupra oamenilor. De exemplu,
„Comisia pentru etică în materie de date” din Germania
a solicitat adoptarea unui sistem de reglementare care să
meargă de la absența oricărei reglementări pentru
sistemele de IA cele mai inofensive, până la o interdicție
totală pentru sistemele cele mai periculoase. Danemarca
a lansat reguli de etică în materie de date. Malta a
introdus un sistem voluntar de certificare pentru IA [12].
Dacă Uniunea Europeană nu reușește să ofere o
abordare la nivelul său, există un risc ridicat de
fragmentare a pieței interne, ceea ce ar submina
obiectivele de asigurare a încrederii, de securitate juridică
și de adoptare pe piață [12]. De aceea, este de dorit un
cadru legislativ european solid pentru o IA de încredere.
Menirea acestuia va fi protejarea tuturor cetățenilor
europeni și va contribui la crearea unei piețe interne fără
piedici pentru dezvoltarea tehnologiei inteligenței
artificiale.
Având în vedere aspectele prezentate, pe care Cartea
Albă le conține, opinăm că toată problematica dezvoltării
unui cadru legislativ este foarte „delicată”, „fragilă” [9].
Nu mai este o noutate faptul că inteligența artificială
reprezintă o tehnologie care poate deservi multe domenii,
ajutând omenirea în mod considerabil. Problema care se
pune este, cât de mult sau în ce măsură putem utiliza IA
fără să apară lezarea vreunui drept omenesc. De unde şi
până unde putem apela la ajutorul tehnologic şi când
începem să îi cedăm din drepturile noastre?
La această întrebare, deja unele state europene au
încercat să răspundă, prin diverse măsuri. Preponderent,
măsurile sunt unele restrictive şi ușor drastice. Ele sunt
totuși necesare dacă luăm în considerare că domeniul IA
nu este încă unul foarte bine pus la punct, cel puțin din
punct de vedere legislativ.
Pe de altă parte, este bine ca legea să permită
schimbările permanente care au loc în domeniul acesta şi
să ţină pasul cu ele. Este deci nevoie de atenție şi de multă
analiză pentru a se putea construi un cadru legislativ
complex, care să poată fi aplicat fără probleme şi să
concordeze cu realitatea înconjurătoare.
Definirea problemei în termenii Cărții Albe
34
După cum observăm, inteligența artificială poate
aduce beneficii importante. Aceste beneficii pot fi:
sporirea siguranței produselor și a proceselor de
fabricație.
În ceea ce privește prejudiciile, ele pot fi atât
materiale (siguranța și sănătatea persoanelor, inclusiv
pierderea de vieți omenești, daunele materiale), cât și
morale (nerespectarea vieții private, limitarea dreptului la
libertatea de exprimare, nerespectarea demnității umane,
discriminarea şi altele asemenea).
Din nou se face referire în cadrul Cărții la cadrul de
reglementare, care ar trebui să se concentreze asupra
modalităților prin care se pot reduce la minimum riscurile
şi prejudiciile, în special cele mai semnificative.
Principalele riscuri pot apărea odată cu aplicarea
normelor menite să protejeze drepturile fundamentale,
cum ar fi protecția datelor cu caracter personal și a vieții
private, ori nediscriminarea, dar mai pot apărea şi în ceea
ce privește siguranța și răspunderea.
Vom detalia aspectele legate de riscurile pentru
drepturile fundamentale, făcând referire şi la protecția
datelor cu caracter personal și a vieții private, precum şi
a discriminării, tocmai pentru a reliefa importanța
acestora.
Aflăm astfel că utilizarea IA poate afecta valorile care
stau al baza Uniunii Europene, adică poate duce la
încălcări ale drepturilor fundamentale cetățenești, şi
anume: dreptul la libertatea de exprimare, libertatea de
întrunire, demnitatea umană, nediscriminarea pe criterii
de sex, rasă sau origine etnică, religie sau convingeri,
handicap, vârstă sau orientare sexuală, protecția datelor
cu caracter personal și a vieții private sau dreptul la o cale
de atac eficientă și la un proces echitabil, precum și
protecția consumatorilor.
Riscurile în discuție ar putea fi cauzate de deficiențe
în conceperea generală a sistemelor de IA - inclusiv în
ceea ce privește supravegherea umană. De asemenea,
acestea pot afecta şi utilizarea datelor, care produc
eventuale discriminări. Exemplul este cel al unui sistem
antrenat numai sau în principal cu date provenite de la
bărbați, ceea ce duce la rezultate sub nivelul optim în
privința femeilor.
Inteligența artificială este capabilă a executa
numeroase funcții care în trecut aparțineau activității
omenești. Se preconizează așadar că cetățenii și entitățile
juridice vor face din ce în ce mai des obiectul acțiunilor
întreprinse și deciziilor luate de sistemele de IA sau cu
ajutorul acestora. Deja cu ajutorul inteligenței artificiale
pot fi urmărite și analizate obiceiurile zilnice ale
oamenilor. De aceea, există un risc ridicat al încălcării
normelor privind protecția datelor și a altor norme ale
UE, de către autoritățile de stat sau de către alte entități
pentru supravegherea în masă. În aceeași categorie intră
şi angajatorii care, pentru a observa modul în care se
comportă angajații lor, le pot încălca drepturile.
Practic, prin intermediul IA, sunt analizate volume
mari de date și identificate legăturile dintre acestea. Se
reconstituie astfel date despre anumite persoane, creând
noi riscuri în materie de protecție a datelor cu caracter
personal, chiar și atunci când sunt analizate seturi de date
care, în sine, nu includ informații cu caracter personal.
Prin aceeași tehnologie, intermediarii online stabilesc
prioritatea informațiilor destinate utilizatorilor lor și
furnizează un anumit conținut pentru fiecare. Datele
prelucrate, modul în care sunt concepute aplicațiile și
posibilitățile de intervenție umană pot afecta drepturile la
libertatea de exprimare, la protecția datelor cu caracter
personal și la protecția vieții private, precum și libertățile
politice [13].
Un efect foarte benefic al IA este anticiparea recidivei
infracționale. Anumiți algoritmi pot prezenta date bazate
pe gen și rasă, demonstrând o probabilitate diferită de
recidivă pentru femei față de bărbați sau pentru cetățenii
naționali față de cetățenii străini. Același raționament
este folosit şi pentru analiza facială: sunt generate
stereotipuri bazate pe gen și rasă, demonstrând erori
scăzute în ceea ce privește determinarea sexului în cazul
bărbaților cu piele de culoare mai deschisă, dar erori mari
în ceea ce privește determinarea sexului în cazul femeilor
cu piele de culoare mai închisă [13].
Discriminarea este un risc inerent oricărei activități
societale sau economice. Procesul decizional uman este
adesea supus greșelii. Cu toate acestea, discriminarea
poate căpăta proporții atunci când este prezentă în IA,
afectând multe persoane, în lipsa mecanismelor de
control social, care guvernează comportamentul uman.
Desigur că acest lucru se poate întâmpla și atunci când
sistemul de IA „învață” în timpul funcționării şi se
„adaptează” pe parcurs. În astfel de cazuri, în care
rezultatul nu ar fi putut fi împiedicat sau anticipat în faza
de proiectare, riscurile nu vor fi generate de o eroare în
proiectarea inițială a sistemului, ci mai curând de
impactul practic al corelațiilor sau al tiparelor pe care
sistemul le identifică într-un set amplu de date [14].
Multe dintre tehnologiile bazate pe IA au
caracteristici precum: opacitate („efectul de cutie
neagră”), complexitate, imprevizibilitate și
comportament parțial autonom; acestea pot îngreuna
verificarea conformității cu legislația existentă a UE, ce
este menită să protejeze drepturile fundamentale și să
împiedice asigurarea respectării efective a acesteia.
Autoritățile care aplică legea și persoanele afectate ar
putea să nu dispună de mijloacele necesare pentru a
verifica modul în care a fost luată o anumită decizie cu
implicarea IA. Mai mult decât atât, persoanele fizice și
cele juridice se pot confrunta cu dificultăți în ceea ce
privește accesul efectiv la justiție, atunci când astfel de
decizii îi pot afecta negativ [10].
Iată că se pune problema: ce prevalează? care sunt
avantajele şi dezavantajele utilizării inteligenței
artificiale? este omenirea pregătită să facă față unei
asemenea provocări?
Desigur că da, ar fi răspunsul, în ceea ce ne privește.
Atâta timp cât există un echilibru între tehnic şi uman,
iar IA este dezvoltat în așa măsură încât să nu nască
situații prejudiciabile persoanelor, atunci totul este în
armonie. Mai exact, dacă drepturile fundamentale sunt
lăsate să existe şi nu îşi pierd locul în ierarhia valorilor
europene, atunci IA poate ajuta şi îmbunătăți considerabil
viața societății [11] .
Metodele utilizate
Prin studiul propus, dorim identificarea legislației
europene, care să corespundă situațiilor în care este
produs un prejudiciu de către o entitate cu inteligență
artificială, dar şi perspectivele de viitor ale IA.
Metodele folosite sunt, în principal, analiza
documentelor existente la nivelul Uniunii Europene, dar
este folosită ṣi metoda studiului de caz, fiind analizate
mai multe situații ce ar putea lua naștere în viitorul
apropiat.
Prezenta lucrare poate fi o lectură interesantă, întrucât
prezintă o problematică actuală ṣi care nu este îndeajuns
de dezvoltată legislativ, în societatea contemporană.
Rezultatele obținute
Prin intermediul studiului propus, am dorit:
- Să analizăm răspunderea juridică, în ceea ce privește
inteligența artificială, prin prisma prevederilor Cărții
Albe.
- Să descoperim în ce direcție se îndreaptă Uniunea
Europeană din punct de vedere legislativ, în privința IA.
- Identificarea legislației existente la nivelul Uniunii
Europene.
- Analiza normelor Uniunii Europene, în vederea
reliefării temei cercetate.
- Stabilirea unor principii care trebuie să ghideze
dezvoltarea tehnologiilor privitoare la inteligența
artificială.
- Formularea unor puncte de vedere personale în ceea
ce privește analiza subiectului propus.
- Enumerarea trăsăturilor tehnice ale roboților cu
inteligență artificială şi analizarea modului în care
impactează economia, dar şi alte domenii.
- Evaluarea performanțelor IA, pentru a observa în ce
măsură roboții pot răspunde civil.
- Analizarea riscurilor pe care le presupune
independența roboților față de voința şi acțiunea umană.
- Documentarea amănunțită, apelând la o analiză a
Cărții Albe.
Concluzii
Observăm că pentru a putea ajuta economia, precum
şi alte domenii, inteligență artificială necesită crearea
unui set de reguli la nivel european. Specialiștii şi juriștii
trebuie să găsească „formula” potrivită pentru ca IA să
fie o componentă a societății contemporane, dar care să
nu lezeze cetățenii.
De asemenea, drepturile fundamentale ale oamenilor
trebuie să rămână o prioritate a UE, în raport cu noua
tehnologie.
E de dorit ca inteligența artificială să aibă efecte
benefice, să fie utilizată şi concepută în favoarea
oamenilor, pentru a aduce o îmbunătățire a condițiilor de
viață.
De aceea, este necesar ca orice neregulă sau orice risc
de abuz să fie prevenită, respectiv prevenit, prin norme.
Adică, legislația trebuie să încurajeze dezvoltarea IA, dar
trebuie să şi pondereze eventualele prejudicii, care s-ar
putea naște din cauza utilizării inteligenței artificiale.
Exemplul care demonstrează susținerile noastre este
cel al autovehiculelor autonome, care în ultimii ani au
produs mai multe accidente soldate cu râniți şi morți. Iată
că, în astfel de situații, se aplică legislația deja existentă,
însă ideal ar fi ca aceste situații să facă obiectul unor
norme speciale, unor legi anume adoptate pentru o atare
realitate.
Desigur că până când nu vor exista informații tehnice
foarte exacte despre performanțele pe care le poate atinge
o entitate cu inteligență artificială, şi cadrul legal este pus
sub semnul întrebării.
35
 Totuși, în viitorul apropiat, este aproape o
certitudine faptul că vor apărea legi care să normeze
domeniul IA.
Corolarul tuturor celor prezentate este, așadar, ideea
că deși se află la început de drum, știința inteligenței
artificiale are nevoie de mai mult studiu, de mai multă
analiză ṣi de echipe de cercetători specializați în toate
domeniile pe care robotica le va afecta, într-un fel sau
altul.

Referințe bibliografice:
1. Podaru V., Inteligență artificială, București, 2011, p. 5,6.
2. Negruţ D. S., Proiectarea și simularea unei linii automate de ambalare a zahărului, Cluj-Napoca, 2019, p. 23.
3. Mateescu F., Răspunderea Civilă în Cazul Prejudiciilor Comise de Agenții cu Inteligență Artificială, în volumul
Conferintei Promovarea valorilor social-economice în contextul integrării europene, Chișinău, 2020, p. 65-69.
4. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene - Directiva 2001/95/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, din 3
decembrie 2001, privind siguranța generală a produselor [citat 18.02.2023]. Disponibil: https://eur-
lex.europa.eu/legalcontent/RO/ALL/?uri=celex:32001L0095.
5. Directiva 2006/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2006 privind echipamentele tehnice
[citat 08.03.2023]. Disponibil: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:32006L0042.
6. Directiva 2014/53/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 privind armonizarea legislației
statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață a echipamentelor radio [citat 02.03.2023]. Disponibil:
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=celex%3A32014L0053.
7. Rezoluția Parlamentului European din 16 februarie 2017 conținând recomandări adresate Comisiei referitoare la
normele de drept civil privind robotica (2015/2103(INL)) [citat 19.02.2023]. Disponibil: https://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52017IP0051&from=IT.
8. Raport privind implicațiile în materie de siguranță și răspundere ale inteligenței artificiale, ale internetului
obiectelor și ale roboticii [citat 11.03.2023]. Disponibil: https://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/?uri=CELEX:52020DC0064.
9. Puṣcă A., Legal Aspects on the Implementation of Artificial Intelligence, p. 3 [citat 21.02.2023]. Disponibil:
https://eudl.eu/pdf/10.4108/eai.13-7-2018.164174.
10. Cartea Albă – Inteligenṭa artificială – O abordare europeană axată pe excelenṭă ṣi încredere, Bruxelles , 19.2.2020
[citat 19.02.2023]. Disponibil: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A52020DC0065.
11. Dumitru M., Inteligenţa artificială între extazul tehnologiei şi agonia răspunderii civile în Analele Ştiinţifice ale
Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” – Ştiinţe juridice, Tomul LXIV, Nr. II, Iaşi, 2018, p. 14.
12. Freitas P.M., Andrade F., Novais P., Criminal Liability of Autonomous Agents: From the Unthinkable to the
Plausible. In: Casanovas P., Pagallo U., Palmirani M., Sartor G. (eds) AI Approaches to the Complexity of Legal Systems.
Lecture Notes in Computer Science, vol. 8929, Springer, Berlin, Heidelberg, 2014.
13. Hallevy G., The Criminal Liability of Artifical Inteligence Entities – from Science Fiction to Legal Social Control,
Akron Intellectual Property Journal, vol. 4/2010, March 2016.
14. Kingston J.K.C., Artificial Intelligence and Legal Liability,în Research and Development in Intelligent Systems
XXXIII: Incorporating Applications and Innovations in Intelligent Systems XXIV.

36