SISTEME MULTI-AGENT
Vilciu Marius Florin
Mindilica Alexandru Costin
Facultatea de Inginerie Electrică, Electronică și Tehnologia Informației
Universitatea Valahia din Târgoviște
E-mail: valciu.1234@gmail.com
mindilica96@gmail.com
Rezumat
Sistemele multi-agent (SMA) au primit o atenție
remarcabilă din partea savanților din diferite discipline,
inclusiv informatică și inginerie civilă, ca mijloc de
rezolvare a problemelor complexe prin împărțirea lor în
sarcini mai mici. Sarcinile individuale sunt alocate
entităților autonome, cunoscute sub numele de agenți.
Fiecare agent decide asupra unei acțiuni adecvate pentru
a rezolva sarcina folosind mai multe intrări, de ex. istoria
acțiunilor, interacțiunile cu agenții săi vecini și scopul
său. În ciuda aplicabilității lor largi, există încă o serie de
provocări cu care se confruntă SMA, inclusiv
coordonarea între agenți, securitate și alocarea
sarcinilor. Aceasta lucrare cuprinde aspecte cu privire la
definiții, caracteristici, aplicații, dar și modul de
funcționare al acestora.
Cuvinte cheie: Sisteme multi-agent, arhitecturi de
agenți, limbaje de modelare, entitate, agenți
inteligenți, aplicabiliatea modelelor multi-agent.
1. INTRODUCERE
În ultimii ani, Inteligența Artificială Distribuită (DAI)
a primit o atenție extraordinară din partea mediului
academic datorită capacității sale de a aborda
probleme complexe de calcul.[1]
Algoritmii DAI sunt clasificați în trei categorii, pe
baza metodelor fundamentale utilizate pentru
rezolvarea sarcinilor, și anume: IA paralel,
Rezolvarea Problemelor Distribuite (DPS) și
Sistemele multi-agent (MAS). IA paralel implică
dezvoltarea de algoritmi paraleli, limbaje și
arhitecturi pentru creșterea eficienței algoritmilor AI
clasici, utilizând paralelismul sarcinilor. DPS implică
împărțirea unei sarcini în sub-taskuri, fiecare dintre
acestea fiind alocată unui nod dintr-un set de noduri
de cooperare, cunoscute sub numele de entități de
calcul. Entitățile de calcul au partajat cunoștințe sau
resurse, precum și comunicări predefinite cu alte
entități, ceea ce, la rândul lor, le limitează
flexibilitatea. [1]
Sistemele multi-agent (SMA), care sunt principalul
obiectiv al acestei lucrări, constau din entități
autonome cunoscute sub numele de agenți. În mod
similar cu entitățile de calcul din DPS, agenții rezolvă
în colaborare sarcini, dar oferă mai multă flexibilitate
datorită capacității lor inerente de a învăța și de a lua
decizii autonome.
Agenții își folosesc interacțiunile cu agenții vecini
sau cu mediul pentru a învăța noi contexte și acțiuni.
Ulterior, agenții își folosesc cunoștințele pentru a
decide și a efectua o acțiune asupra mediului pentru
a-și rezolva sarcina alocată. Această flexibilitate face
ca SMA să fie adecvat pentru rezolvarea problemelor
dintr-o varietate de discipline, inclusiv informatică,
inginerie civilă și inginerie electrică. Pentru a
dezvolta SMA necesită abordarea unei game variate
de provocări complexe, cum ar fi coordonarea între
agenți, învățare și securitate. [2]
2. AGENȚI
Agentul reprezintă o entitate care este plasată într-un
mediu și detectează diferiți parametri care sunt
utilizați pentru a lua o decizie pe baza obiectivului
entității. Entitatea efectuează acțiunea necesară
asupra mediului pe baza acestei decizii.
Definiția de mai sus cuprinde patru cuvinte cheie care
pot fi elaborate în continuare:
a) Entitate: Entitatea se referă la tipul agentului. Un
agent poate fi un software, de ex. agenți de securitate
daemon, o componentă hardware, de ex. termostat
sau o combinație a ambelor, de ex. un robot.
b) Mediu: Acesta se referă la locul în care se află
agentul. Mediul poate fi o rețea în cazul agenților de
monitorizare a traficului, un software atunci când
agentul monitorizează acțiunile componentelor exemplu, atunci când robotul de fotbal lovește
software etc. Un agent folosește informațiile detectate mingea, poziția mingii se schimbă într-un set
din mediu pentru luarea deciziilor. Mediul are mai continuu de acțiuni, agentul poate efectua acțiuni
multe caracteristici care afectează complexitatea unui nelimitate, de ex. jocul de fotbal. Într-un set discret
sistem bazat pe agenți [1]: de acțiuni se pot efectua un set finit de acțiuni, de ex.
 Accesibilitate: Accesibilitatea se referă la un agent care controlează un termostat într-o cameră.
acuratețea cu care agenții pot detecta datele din
Scopul fiecărui agent este să-și rezolve sarcina
mediu. De exemplu, un agent de firewall de rețea
alocată, pentru a atinge acest scop, agentul detectează
poate captura întregul flux de trafic al unei rețele. În
mai întâi parametrii din mediu. Acesta ar putea
schimb, într-un mediu inaccesibil agentul detectează
folosi și cunoștințele vecinilor săi. Aceste cunoștințe,
date zgomotoase și/sau incomplete. Lumea fizică,
împreună cu istoricul acțiunilor anterioare întreprinse
adică orice eveniment de pe pământ, este un exemplu
și obiectivul sunt furnizate unui motor de inferență
de mediu inaccesibil, deoarece senzorii care captează
care decide asupra acțiunii adecvate care trebuie
datele introduc zgomot inerent care perturbă
efectuate de către agent.(Figura 1)
semnalul observat (și astfel măsurat).
 Determinism: Aceasta se referă la
predictibilitatea rezultatelor unei acțiuni. Într-un
mediu determinist, rezultatele sunt previzibile, de ex.
într-un mediu care poate fi modelat de o mașină cu
stare finită, agentul cunoaște cu precizie următoarea
stare pentru fiecare acțiune. În medii non-
deterministe, rezultatul unei acțiuni nu este complet
previzibil, deoarece poate fi influențat de alți factori,
de ex. într-un joc, rezultatul depinde de acțiunile
tuturor participanților.
 Dinamism: Aceasta se referă la schimbările
care au loc în mediu, care sunt independente de
Figura 1. Agenți și mediul
acțiunile întreprinse de agenți. Un mediu în care
schimbările pot apărea doar ca o consecință a acțiunii 3. ARHITECTURI DE AGENȚI
agenților este considerat static. În toate celelalte
În general, se consideră că există trei arhitecturi
cazuri, un mediu este considerat a fi dinamic. Știm că
principale de agenți care sunt:
procesul de luare a deciziilor agenților se bazează pe
Arhitectură reactivă: Agentul se comportă în
informațiile percepute din mediu. Când mediul se
conformitate cu o buclă de răspuns stimul, care
schimbă, este posibil ca informațiile percepute
reprezintă conexiuni simple între percepția agentului
anterior să nu mai fie corecte. Astfel, într-un mediu
și setul de operații disponibile.
dinamic, agenții trebuie să detecteze o schimbare în
Arhitectura cognitivă: acest tip de arhitecturi se
starea mediului și să actualizeze informațiile
bazează pe presupunerea că agenții ar putea raționa
detectate, în comparație cu mediile statice în care
din cunoștințe descrise cu un formalism simbolic.
informațiile inițiale detectate pot fi utilizate pentru
Diferit de arhitectura reactivă, cunoștințele agenților
luarea deciziilor pe durata de viață a agentului.
cognitivi reprezintă în mod explicit mediul lor și
c) Parametri: Diferitele tipuri de date pe care un ceilalți agenți. Cea mai cunoscută arhitectură
agent le poate capta din mediu sunt denumite cognitivă este modelul BDI (Belief-Desire-Intention).
parametri. De exemplu, parametrii pentru un agent Arhitectură hibridă: este o abordare care combină
robot de fotbal sunt poziția și viteza membrilor cele două tipuri de arhitecturi reactive și cognitive
echipei și a adversarilor, dar și poziția mingii. pentru a construi o arhitectură mai flexibilă.
Problema cheie în această arhitectură este
d) Acțiune: Fiecare agent poate efectua o acțiune
echilibrarea modulului reactiv și cognitiv în
care are ca rezultat unele schimbări în mediu. De
arhitectura hibridă și asigurarea unei bune
coordonări. [1]
4. SISTEME MULTI-AGENT (SMA)
Caracteristicile esențiale ale sistemelor multi agent,
inclusiv eficiența, costul redus, flexibilitatea și
fiabilitatea, îl fac o soluție eficientă pentru rezolvarea
sarcinilor complexe.
Eficiența lor este datorată faptului că o sarcină
complexă este împărțită în mai multe sarcini mai
mici, fiecare dintre acestea fiind atribuită unui agent
distinct. Bineînțeles, costurile generale asociate, de
exemplu, procesarea și consumul de energie, sunt
împărțite mai multor agenți, ceea ce duce adesea la o
soluție cu costuri reduse în comparație cu o abordare
în care întreaga problemă complexă trebuie rezolvată
de o singură entitate puternică.
În proiectarea de sisteme mari şi/sau complexe, un
agent este o abstracţie care facilitează proiectarea
unor componente diferite care colaborează în
rezolvarea diferitelor aspecte ale unei probleme.
Fiecare agent este conceput în paradigma cea mai
potrivită pentru a rezolva partea sa de o problemă. Un
sistem multi-agent este folosit pentru a rezolva o
problemă complexă care nu poate fi rezolvată de
către o entitate unică a sistemului. Agenţii au
capacitatea de a procesa eficient datele locale şi de a
comunica cu alţi agenţi atunci când este necesar, în
cazul în care sarcinile cu care se confruntă sunt
dincolo de domeniul lor de cunoştinţe.
Sisteme multi-agent au fost utilizate într-un spectru
larg de aplicaţii, cum ar fi e-commerce, e-learning,
comunicare, data mining, simulare, robotică, sisteme
de transport şi de grid computing. Au fost iniţiate, de
asemenea, studii teoretice în specificaţile şi
raţonamentelor sistemelor multi-agent, reprezentarea
şi prelucrarea cunoştinţelor, precum şi în ştiinţele
cognitive.
Studiul sistemelor multi-agent a stat la baza cercetării
noastre. Metodologia implementării agenţilor,
proprietăţile definitorii ale acestora, modul de
comunicare şi arhitecturile sistemelor multi-agent
studiate ne-au permis realizarea sistemului multi-
agent prezentat în capitolul al patrulea al lucrării. [2]
Sistemele multi-agent sunt folosite în proiectarea
unor sisteme software interactive care se bazează pe
funcționarea într-un sistem stimul-raspuns. Sistemele
multi-agent modelează un sistem interactiv printr-o
colecție de agenți specializați care produc și
reacționează la stimuli existenți în cadrul sistemului.
Sistemele multi-agent modeleaza un sistem interactiv
prin intermediul unor unități computaționale
specializate numite agenți. Un agent se află la un
moment dat într-o stare, posedă o bază de cunoștințe
și este capabil să inițieze sau să raspundă la acțiuni.
Un sistem multi-agent poate fi privit ca un sistem în
evoluție în care fiecare agent desfășoară o activitate
independentă. În cadrul unui sistem multi-agent,
fiecare agent își desfășoară activitatea, teoretic,
independent de existența celorlalți agenți. Sistemele
multi-agent sunt instrumente foarte folositoare pentru
modelarea sistemelor de informație distribuită cu o
interacțiune sincronă sau asincronă.
Teoria sistemelor multi-agent este o consecință logică
a dorinței de a dezvolta sisteme inteligente. În
prezent, nu există o metodologie care să permită o
metoda de analiza, specificare, proiectare și
implementare a unui sistem multi-agent. Pentru
specificarea completă a unui sistem multi-agent este
necesară definirea cunoștințelor și comportamentului
intern al agenților și modul de interacțiune cu ceilalți
agenți cu care coexistă în cadrul sistemului multi-
agent. În cadrul sistemului multi-agent, intențiile
agentului pot fi definite ca un scop ce trebuie atins în
momentul realizării unui set de acțiuni. „Cunoștința“
(know-how) unui agent este abilitatea sau potențialul
de a executa o acțiune sau un set de acțiuni, și în
același timp de a emana inteligența ca urmare a
rezultatelor obtinuțe.
Caracteristicile sistemelor multi-agent sunt
următoarele:
- fiecare agent posedă informații sau capabilități
incomplete;
- nu există un control global al sistemului;
- datele sunt necentralizate;
- calculul se desfășoară în maniera asincronă.
5. FUNCȚIONAREA UNUI SISTEM
MULTI-AGENT
Toate acțiunile sau sarcinile pe care un agent le poate
îndeplini în cadrul sistemului în care există, sunt
cerute de către un alt agent care coexistă în același
mediu. Funcționalitatea unui agent este definită în
concordanță cu rolul sau în cadrul sistemului.
Fiecare agent memorează intern, în structura sa, un
set de cunoștințe despre sistemul în care 'trăiește'.
Controlul agentului este realizat în strânsă legatură cu
specificația task-urilor pe care trebuie să le ducă la
bun sfârșit și a strategiilor pe care le folosește. Modul
de definire a scopurilor, planurilor, strategiilor este
diferit în funcție de rolul ficărui agent. Agenții
reusesc să conviețuiască în cadrul aceluiași sistem
printr-un mecanism de comunicare care este bazat pe
transmiterea unor mesaje într-o manieră sincronă sau
asincronă.
Acest proces de comunicare dintre agenți se supune
unor reguli precise:
- agenții sunt conectați prin legaturi de comunicație
unidirecționale destinate transmiterii de mesaje
discrete;
- se presupune că nu există întârziere în transmisia-
recepția unui mesaj;
- în momentul recepției unui mesaj, agentul receptor
cunoaște proveniența mesajului (agentul care a emis
mesajul);
- există definită o relație de ordine în ceea ce privește
emisia-recepția mesajelor;
- se presupune că transportul mesajelor este fiabil.
Pe lângă acest schimb de mesaje, trebuie realizată o
ințelegere între agenți pentru satisfacerea
constrângerilor la care sunt supuși datorită
coexistenței în cadrul aceluiași sistem. Acest lucru se
realizează printr-un proces de negociere format din
coordonare și cooperare. Cooperarea se referă la
faptul că soluția unei probleme este rezultatul unei
interacțiuni cooperative la care participă toți agenții.
Coordonarea dintre grupele de agenți permite analiza
task-urilor ce trebuie realizate și asignarea proceselor
grupelor de agenți fără a duplica volumul de muncă.
Sistemul multi-agent poate fi folosit pentru a simula
orice mediu cooperativ, indiferent de complexitate.
Fiecare componentă a sistemelor multi-agent
participă dinamic în beneficiul tuturor:
- agenții individuali nu trebuie să țină o istorie a
informațiilor obținute de la alți agenți;
- datorită procesului continuu de emitere sau de
consumare de informații, informațiile ce circulă în
sistem nu sunt învechite;
- replicarea informației este evitată, menținându-se în
acest mod consistența în cadrul sistemului;
- modelul bazat pe un sistem multi-agent este scalabil
deoarece numărul agenților este sau poate fi într-o
continuă schimbare.
Principalele abilități ale unui sistem multi-agent sunt:
- de a rezolva probleme prea extinse pentru un singur
agent centralizat;
- de a obține soluții pentru probleme distribuite de
ordin esențial, ca de exemplu controlul traficului
aerian cu mai mulți agenți;
- de a mări viteza, încrederea și extensibilitatea ( de a
schimba numărul de procesoare destinate unei
probleme), de a tolera cunosținte nesigure.
Modelul sistemului multi-agent poate fi folosit pentru
a simula orice mediu cooperativ, indiferent de
complexitate.
În acest sens, sistemele multi-agent profită de
participarea dinamică a fiecărei părți componente în
beneficiul tuturor:
- agenții individuali nu trebuie să țină o istorie a
informațiilor obținute de la alți agenți;
- datorită procesului continuu de emitere sau de
consumare de informații, informațiile vehiculate în
sistem nu sunt învechite;
- replicarea informației este evitată, menținându-se în
acest mod consistentă în cadrul sistemului;
- modelul bazat pe multi-agenți este scalabil deoarece
numărul agenților este sau poate fi într-o continuă
schimbare.
Modele multi-agent care implementează sisteme cu o
arhitectură modulară paralelă propagă conceptul de
unități de interacțiune și cooperare.
6. APLICABILIATEA MODELELOR
MULTI-AGENT
Modularitatea și paralelismul sunt mecanisme care
sprijină proiectarea iterativă a interfețelor utilizator, a
aplicațiilor distribuite și pentru manipularea
dialogurilor multithread :
- suport pentru proiectare iterativă: un agent definește
unitatea modularitate. Ca urmare a implementării
acestui concept, este posibil să se modifice
comportarea agentului fără a pune în pericol
integritatea sistemului.
- suport pentru aplicații distribuite: agentul definește
unitatea în cazul procesării. De aceea este posibil ca
agentul să își manifeste comportamentul pe
procesoare diferite decât pe cel pe care a fost creat.
- suport pentru manipularea dialogurilor multithread
un agent poate fi asociat fiecărui fir de execuție
(thread). Deoarece starea este menținută local de
către agent, interacțiunea dintre agent și utilizator
poate fi suspendată până în momentul în care
utilizatorul dorește reluarea activității. În cazurile în
care un fir de execuție (thread) este prea complex
pentru a fi modelat printr-un singur agent, atunci este
posibil ca problema să fie realizată de o colecție de
agenții (cooperare într-un sistem multi-agent).
În plus, pentru a proiecta interfețe utilizator
performante, modelul multi-agent poate fi
implementat foarte ușor prin paradigmele limbajelor
orientate pe obiecte. Acest lucru poate fi realizat prin
asocierea „clasa obiect“ - „agent“, unde operatorii
clasei și atributele clasei modelează setul de acțiuni
(reguli) și starea agentului. Un obiect și un agent sunt
unități de procesare specializate, ambii decizând
propria stare. [3]
7. CERCETAREA LIMBAJELOR DE
MODELARE / PROGRAMARE MAS
În concluzie un sistem multi-agent poate fi privit ca
un sistem în evoluție în care fiecare agent desfașoară
o activitate independentă. Modelul bazat pe agenți
poate fi asemănat cu un model care are la bază
principiile dinamicii populației și de stabilitate. În
cadrul unui sistem multi-agent, fiecare agent iși
desfașoară activitatea, teoretic, independent de
existența celorlalți agenți. În cadrul sistemului multi-
agent, intențiile agentului pot fi definite ca un scop ce
trebuie atins în momentul realizării unui set de
acțiuni. „Cunostința“ (know-how) unui agent este
abilitatea sau potențialul de a executa o acțiune sau
un set de acțiuni, și în același timp de a emana
inteligența ca urmare a rezultatelor obținute.
Bibliografie

Limbajul de programare pentru istemele multiagent

este un subcamp important în cercetarea tehnologiei
acestor sisteme. Cercetătorii și organizațiile au
propus câteva metodologii în dezvoltarea SMA
pentru a ajuta dezvoltatorii să ușureze procesul de
dezvoltare și să rezolve problemele de complexitate
internă.
Cu toate acestea, implementarea cu succes pentru o
astfel de aplicație este încă dificilă, chiar dacă
metodologiile și cadrele SMA sunt disponibile
dezvoltatorilor. Ar putea fi parțial atribuit imaturității
limbajelor și instrumentelor de programare actuale.

8. DEZAVANTAJE:

 Lipsa instrumentului de depanare;

 Tehnicile sunt limitate în timpul mapării
unei construcții de programe la un model abstract sau
la un concept de proiectare;
 Lipsa de competență în tratarea
caracteristicilor specifice diferitelor platforme;
 Paradigma de programare MAS, care este
baza dezvoltării, urmează să fie diseminată către
programatori.

9. CONCLUZIE
[1] M. Wooldridge, An introduction to multiagent systems. John Wiley & Sons, 2009.

[2] T. ShaoPeng, "A Research on Multi Agent Modeling Language," SciVerse ScienceDirect, 2011.

[3] A. V. SĂNDIŢĂ, "mecanica.ucv.ro," 2015. [Online]. Available:

http://mecanica.ucv.ro/ScoalaDoctorala_v/Temp/Rezumate/Sandita_Ro.pdf. [Accessed 21 05
2021].

[4] "Caracterizarea sumara a sistemelor multiagent," [Online]. Available:

https://www.scrigroup.com/diverse/Caracterizarea-sumara-a-sistem25395.php. [Accessed 18
05 2021].

[5] A. Dorri, "Multi-Agent Systems: A survey," IEEE Access, vol. 6, 2018.