Journal 6x9 Inch Romanian

Jurnalul unui nou musulman
Considerații în primele etape ale convertirii la Islam
De Gabriel Keresztes al Romaani
©
Gabriel Keresztes 2020
Nota autorului 9
Introducere13
Partea I – Aspecte personale 17
Capitolul 1: De ce o altă poveste de convertire? 17
Capitolul 2: Cum am devenit musulman 24
Capitolul 3: Musulmani în familie 55
Capitolul 4: Schimbarea dinamicilor culturale 64
Partea II – Considerații 66
Capitolul 5: Căutarea adevărului într-o lume de minciuni66
Capitolul 6: Corect versus greșit 92
Capitolul 7: Emoție versus rațiune 105
Capitolul 8: Eu versus Noi 112
Capitolul 9: Iubirea lui Dumnezeu pentru omenire 115
Capitolul 10: Iubirea din cadrul căsătoriei: Dificultăți pentru noii musulmani 122
Capitolul 11: Dacă Allah te lasă cu Nafs-ul tău poți ajunge să faci orice 128
Capitolul 12: Apropierea graduală de Islam 135
Concluzie170
Î
n Numele lui Allah, Cel Milostiv, Cel
Îndurător
Gabriel Al Romaani Jurnalul unui nou musulman
Nota Autorului
Scrierea unei cărți trebuie să fie una din aspirațiile multor oameni înclinați către
mediul academic și a celor care își doresc să aducă o contribuție omenirii. Fie că
sunt inspirați din experiențe sau doar din ce este în interiorul lor, dorința de a scrie o
carte rămâne, însă, un vis pentru mulți. Îmi aduc aminte că, atunci, când eram foarte
tânăr, mă gândeam că într-o zi voi scrie o carte și, poate, chiar și un film, despre
viața mea. Nu știu sigur ce îmi trecea prin mintea mea fragedă de atunci de m-am
gândit că viața mea va fi plină de astfel de evenimente și că mă voi simți nevoit să
le împărtășesc cu restul lumii, însă, cu siguranță, dacă cineva ar scrie o astfel de
carte, el/ea ar trebui să poată împărtăși evenimentele trecute sau ceva despre care
oamenilor le-ar fi prea frică să vorbească.
Am început această carte în al patrulea an de Islam, la vârsta de 24 de ani. Trebuie

să recunosc că nu a fost o sarcină ușoară și, după prima revizuire, am realizat că nu
sunt un scriitor foarte talentat. Totuși, am decis să continui să scriu. Doar fiindcă o
persoană nu se naște cu anumite competențe, nu înseamnă că aceasta nu își poate
atinge visurile.
M-am oprit din scris timp de 6 luni după ce am citit cărți scrise de alți autori
musulmani convertiți, în special de Dr. Lawrence Brown. Aceștia sunt cu adevărat
scriitori foarte talentați, fiind binecuvântați cu perspicacitate și stil, ma șa Allah1.
Am realizat că nu trebuie să mă simt intimidat și că trebuie să continui deoarece
există o mare nevoie de cărți pe acest subiect.
Mulți oameni acceptă Islamul din pură convingere, dar din cauza unei lipse de
cunoaștere și de experiență, aceștia au tendința de a renunța după câteva impacturi cu
realitatea. Din acest motiv, am decis cu voia lui Dumnezeu, să ajut prin împărtășirea
câtorva dintre problemele mele, sperând că frații și surorile vor citi despre luptele
mele avute în călătoria de convertire și vor simți camaraderie. Poate că aceștia pot
învăța unele lecții din experiențele mele și din cele ale fraților și surorilor cu care am
avut șansa să interacționez și să aud despre luptele lor.
9
Mama mea s-a convertit și ea la Islam, alhamdulillah2, iar aceasta este cu adevărat
o poveste binecuvântată pentru mine de a o spune. Îmi doresc, cu voia lui Allah să
beneficiezi de această carte, să înveți din greșelile mele și ale celor menționați în ea.
Numele lor nu vor fi dezvăluite (nu doar pentru a le acoperi păcatele, ci și pentru a le
înmulți binecuvântările). În mod special, atunci când este subliniată o greșeală sunt
folosite pseudonime, conform exemplului Profetului Mohammed (Pacea fie asupra
sa!). Având atât de multe de spus, am împărțit călătoria mea pe capitole, într-un mod
ce are sens pentru mine.
Cartea mea nu este o operă a literaturii engleze. Scrisul nu este cel mai bun mod de
comunicare al meu, dar având dorința de a ajunge la cât mai mulți oameni, am făcut
cum am putut mai bine, in șa Allah3. Am scris această carte din inima mea pentru
inima ta.
În multe locuri mă vei vedea abătându-mă de la principalul subiect pentru a face

paranteze sau pentru a oferi exemple. Folosesc limba mea nativă de stradă, argou,
araba și engleza. Cu voia lui Allah, această carte își va îndeplini scopul: să te ajute.
Mi-ar plăcea să cred că această carte este clădită într-o mică măsură așa cum este
clădită viața în sine. Viața nu este un drum neted, cu toate aspectele stabilite într-o
anumită ordine. De fapt, singurele lucruri sigure în viață sunt că ne naștem și murim.
Orice altceva, este supus dezbaterii. Așadar această carte are un început și un sfârșit,
cu multe suișuri și coborâșuri între ele.
Am inclus în această biografie unele observații și provocări personale pe care le-am

întâlnit în timpul interacțiunilor cu noii musulmani și cu comunitatea musulmană
per ansamblu.
Poate că unor oameni le place să ascundă lucrurile sub preș și să se prefacă că

nu există probleme, eu nu pot face acest lucru deoarece deja există prea mult praf
sub preș ce ne sufocă. Un factor principal ce m-a încurajat să revizuiesc conținutul
10
acestei cărți și să accelerez publicarea ei sunt experiențele mele ca și profesor și

mai târziu ca și director școlar și consilier în școlile Islamice și comunitățile din
jurul lumii. Atât experiențele mele pozitive, cât și cele negative au fost multe, dar și
emoționale. Unele lucruri au fost cu adevărat neplăcute și dureroase, altele au fost
atât de frumoase și de profund spirituale. În plus, munca mea actuală mi-a dăruit
mai multă introspecție în problemele comunității, precum și competențele de a le
rezolva.
În acest moment, îmi cer iertare pentru că voi aduce în discuție unele subiecte ce
pot ridica controverse sau chiar și dubii. Acestea sunt subiecte cu care apărătorii lor
urăsc să fie confruntați, dar te rog să ai mintea deschisă și să nu mă judeci. Acestea
nu sunt îndreptate către niciun grup sau către o opinie religioasă, ci dimpotrivă
are drept scop ajutorarea celor aflați în agonie și confuzie din cauza ideilor greșit
atribuite Islamului.
Conform exemplului mai marilor învățați musulmani, aș dori să accentuez

importanța rostirii formulei Islamice: „Pacea fie asupra sa” după numele fiecărui
Profet. Îi rog pe cititori să rostească și ei formula „Pacea fie asupra sa” atunci când
este menționat numele unui Profet și îi încurajez să o spună atunci când numele
Profetului Mohammed (Pacea fie asupra sa) este menționat.
În concluzie, voi încheia această introducere prin a le mulțumi profesorilor mei –

într-un mod formal, dar și informal – care sunt prea mulți pentru a fi enumerați.
Aceștia au fost inspirația mea încă de când am acceptat Islamul. Aceștia m-au
învățat cum să fiu în același timp echilibrat și milos, dar și ferm și puternic, cum să
îi iert pe oameni și cum să abordez problemele într-un mod echilibrat. Fie ca Allah
să îi binecuvânteze pe toți!
Aș dori să îi mulțumesc familiei mele pentru sprijinul neîntrerupt în munca și

predicarea mea. Le mulțumesc fraților și surorilor care au crezut în mine, celor din
11
Canada, EAU, Malaezia și din toate locurile din lume în care am călătorit. Toate
discuțiile, lecțiile și întrebările puse de către audiență, precum și toate experiențele
mele din viață m-au făcut să scriu această carte.
Vă rog să mă iertați dacă am uitat pe cineva. În final, toată Lauda I se cuvine lui
Allah, fără de care nu există măreție, forță sau putere.
Explicarea pozelor și a titlurilor:
Fiecare poză pe care am decis să o atașez în această carte are o poveste în spatele
ei, ce m-ar putea face să mai scriu încă o carte. Am decis să folosesc poze ce nu
neapărat se potrivesc cu subiectul textului, ci care sunt menite să ajute cititorul să
se conecteze cu mine printr-o imagine vizuală ce mă reprezintă în diferite etape ale
vieții.
12
Introducere
Într-o lume plină de confuzie și propagandă, cum poate ajunge cineva să cunoască
adevărul? Cine are puterea de a merge împotriva curentului? Cum poate cineva să
se dezvețe de lucrurile învățate, să analizeze lucrurile pe care nu doresc niciodată
să le analizeze?
Cum poate cineva să navigheze prin toată informația existentă pentru a înțelege ce
este corect și ce este greșit? Cum se poate cineva conecta cu natura, cu Universul?
Care este scopul lor în viață? Se mai întreabă oamenii astfel de întrebări? Le mai
pasă oamenilor să afle cum au ajuns în această lume? Știu că a devenit un clișeu să
te întrebi „care este scopul vieții mele?”, dar merită a fi investigat. De ce te afli aici?
Cum ai ajuns aici?
Suntem doar un fir într-o țesătură de procese? Este Teoria Evoluționistă adevărată?
Sau există mai mult decât atât? Însă, ce mă interesează pe mine e să înțeleg: cum își
începe o persoană această călătorie?
Teoria mea este că fiecare călătorie începe din greutăți. Începe din dubii, din
incertitudine. Începe din încercarea de a înțelege ce este în lume, ce este adevărat.
Gândește-te la povestea lui Avraam (Pacea fie asupra sa!) din Coran. El a contemplat
la Stele, Lună și Soare. El le arăta celor de lângă el că aceștia trebuie să considere
creația și să-i observe statutul failibil. Aceștia trebuiau să pună sub semnul întrebării
ideologiile false ce erau împotriva observațiilor naturale. Avraam (Pacea fie asupra
sa!) a fost un monoteist, dar vedem că el și toții Profeții au început dintr-o poziție
de neștiință. Aceștia au avut nevoie de călăuzire și claritate. Profeții au fost suficient
de curioși pentru a se pune în situații din care pot învăța, descoperi și cunoaște
adevărul.
Fiecare om este responsabil pentru acest lucru. Atunci când va veni acel timp, atunci
când vor veni acele gânduri, fie că sunt într-un moment dificil din viață – financiar,
familie, depresie, orice ar fi – ei trebuie să își dea voie să își pună acele întrebări.
Ce trebuie să fac?
13
Care este obiectivul meu în viață?
De ce sunt în acest loc în această viață?
Oare am dreptul la unele alegeri?
Decizi să lași pur și simplu toate aceste sentimente și gânduri interioare? Te apuci
să consumi alcool sau droguri sau orice altceva pentru a le suprima? Sau răspunzi
la întrebări?
Personal, pentru mine răspunsul a fost Islamul. Am trecut prin acele dubii și
dificultăți, fie că a fost divorțul părinților mei, mutatul într-o altă țară, munca cu
normă întreagă de la 14 ani și lupta cu a fi singur în această viață. Am trăit acea
depresie. Am trecut printr-o suferință și durere imensă cu prietenii și oamenii iubiți.
Și, apoi, mi-am găsit adevărul.
Cu toții am trecut prin aceste lupte și cu toții ne-am chinuit, însă, odată ce descoperim
adevărul, cum rămânem în acest adevăr? Când ajungi la vârful învățării Islamului, te
întrebi „acesta a fost totul?” Sau cauți mai mult?
Așa cum spunea un profesor: „găsirea adevărului în mijlocul adevărului.” Putem să
găsim adevărul în mijlocul adevărului?

Spunem „Aș hadu an la ilaha illallah” 2018. În munții din
și gata, nu mai sunt lupte, nu mai este Fujairah, EAU. M-am simțit
durere? Am găsit binecuvântare și sunt întotdeauna liniștit și
luminat? aproape de Allah, atunci
când mă aflam în mijlocul
De fapt, atunci începe o luptă nouă. Allah naturii.
spune: „Oare oamenii cred că vor fi lăsați
[în pace], dacă vor spune „Noi credem!”,
și că ei nu vor fi încercați?” (Coran,
29:2). Odată cu șahada, cu intrarea în
Islam, încep lucrurile să devină serioase.
14
Mulți oameni nu înțeleg că acolo încep problemele. De ce? Este un test. Trebuie să
te facă puternic ca o piatră. Da, blândețea este importantă deoarece înfrumusețează
lucrurile. O piatră poate să pară frumoasă, dar ea este tare. Puterea împreună cu
frumusețea duce la realizări. Puterea fără frumusețe duce la urâțenie.
Islamul este frumos și este despre acțiune. Este despre a fi concentrat. Este despre
supunere. Noi trebuie să fim ființe active. Foarte mulți oameni cred că dacă ajungi
la Islam, devii musulman și gata. Însă nu.
În realitate, va fi o luptă foarte mare de a purifica acest scop, de a verifica dacă atunci
după acceptarea Islamului vei deveni o persoană care va face ceva, care va schimba
lumea. Toți Profeții au arătat acest lucru, nu este o acțiune doar pentru ei. Atunci
când te schimbi, se va simți efectul schimbării și printre cei de lângă tine.
Așadar, te convertești (sau revii) și apoi începi să cunoști musulmani ce au opinii

diferite și înțelegeri diferite și te gândești: O, Doamne! Cum e posibil? Credeam că
acesta este adevărul? Însă Islamul este perfect, musulmanii nu sunt. Curând după
convertire, vei începe să descoperi diferite școli de jurisprudență, ideologii diferite,
lupte interne diferite, începi să vezi scena politică a comunității musulmane și toate
aceste confuzii duc la îndoială. Șeitan începe să îți șoptească, să îți spună că poate
nu ai luat decizia corectă. Este posibil ca 50% dintre noii musulmanii să părăsească
Islamul în primul an. Rata de renunțare este mare!
Cum tratăm noi această problemă? Aceasta este povestea despre cum am abordat eu
aceste lucruri, cum am făcut față dubiilor și confuziilor. Poate că am greșit în unele
privințe și poate că am fost corect în altele. Orice este corect, iar oamenii beneficiază
din acesta este de la Allah și orice este greșit, este greșeala mea și este de la Șeitan.
15
1998. Împreună cu prietenul meu,
Kemal Smajlovic. El este cel cu care
am spus shahadah
16
Partea I – Aspecte Personale
De ce o altă poveste de convertire?
În numele lui Allah, Cel Milostiv, Cel Îndurător. Toată Lauda I se cuvine lui Allah,
Creatorul Cerurilor și al Pământului. Numai la El ne întoarcem pentru iertare și
doar la El ne întoarcem pentru ajutor. Pacea și binecuvântarea fie asupra tuturor
Profeților Săi și asupra Ultimului Mesager, Profetul Mohammed bin Abdullah
și pacea și binecuvântarea fie asupra tuturor companionilor săi drepți și a celor
care îl urmează până în Ziua Judecății. Mărturisesc că nu există altă divinitate ce
merită a fi adorată înafară de Allah și că Mohammed (Pacea fie asupra sa!) este
Robul și Mesagerul Său. Căutăm refugiu la Allah de răul lucrurilor create, răul
diavolului și răul dorințelor proprii. Cel care este călăuzit de Allah nu poate fi
rătăcit și pe cel care este rătăcit, cine îl poate călăuzi?
Al-Buhuti a relatat: Omar, (Allah să fie mulțumit de el!) a spus: „O Allah, arată-mi
adevărul drept adevăr și călăuzește-mă să îl urmez. Arată-mi falsitatea drept falsitate
și călăuzește-mă să o evit.” (Shar al-Muntahá al-Irādāt 3:497)
Relatat de Abu Hurairah (Allah să fie mulțumit de el!): Mesagerul lui Allah (Pacea
fie asupra sa!) a spus: „Cel care merge pe calea cunoașterii, Allah îi va face calea
ușoară, ducându-l către Paradis. Liniște și îndurare va cădea asupra celor care se
adună în una dintre casele lui Allah (moschei), recitând Cartea lui Allah, învățând
și învățându-i pe alții Coranul, Îngerii îi vor înconjura, iar Allah îi va pomeni în
prezența celor aproape de El.” (Sahih Muslim: Cartea 34:6518)
Este imperativ pentru un musulman să aibă intenții sincere în ceea ce face. Așadar,
Îi cer sprijinul lui Allah să mă ajute să îmi păstrez intenția sinceră în timp ce scriu
această carte și îi rog pe cei care o citesc să se roage pentru iertarea mea.
17
C a pitol ul 1
Am decis să scriu această

carte atunci când eram foarte
2003. Cardul meu de nou în Islam, și nu știam
Student de la Universitate, foarte multe, știam doar
cu puțin timp înainte de a că Islamul este Adevărul
mă converti (Al-Haqq). Uitându-mă
înapoi, cred că intenția mea
inițială a fost un rezultat
al frustrării apărute în
urma numeroaselor atacuri
împotriva Islamului. Îmi
aduc aminte că, odată, am invitat un coleg de la universitate la Islam, dar s-a dovedit
faptul că el a fost
cel care mi-a arătat cât de puțin știu eu. Cred că acesta a fost principalul lui motiv
de a se întâlni cu mine, să-mi arate cât sunt de ignorant. Allah știe mai bine. Am
fost foarte ferm asupra credinței, dar am apelat mai mult la intuiție și inimă, decât
la rațiune și intelect. Cât de naiv am fost să cred că nu voi întâmpina probleme. Am
lăsat garda jos.
M-am întâlnit cu Stephen la centrul studenților într-o după-amiază din timpul

vacanței de vară. Avea o traducere în limba engleză a Coranului. Am vorbit despre
perfecțiunea Coranului. Nu a fost impresionat. Mi-a răspuns cu exemplul unei
contradicții din Coran. Pe măsură ce o citeam, simțeam că îmi amorțesc picioarele.
Am știut că am căzut în plasă. Eram încolțit de cuvintele lui. Te opresc și te întreb,
ai fost vreodată pus într-o situație similară?
Am discutat despre Coran timp de o oră. Stephen, deși era un om politicos, a început
să devină din ce în ce mai agresiv. Șocat, nu am știut cum să reacționez. Credeam
că doar îi voi vorbi despre Islam și așa voi face daua. La fel ca și cei cu care am mai
18
vorbit, am crezut că el va fi încântat de Islam și va avea un moment de „uau”. Dar nu

s-a întâmplat așa. El era foarte încrezător. Mi-a dat cel puțin zece exemple cu privire
la contradicțiile din Coran înainte să mă facă pachet și să mă trimită acasă.
Eram obișnuit ca oamenii să nu știe multe despre Islam, și doar să îmi asculte șpilul.
Stephan era un bun creștin practicant. Era direct și bine pregătit. Probabil că și-a
făcut cercetarea pe internet. Mai târziu am ajuns să înțeleg că acesta era un tipar
al majorității oamenilor cu care vorbeam despre Islam. Ei nu ajungeau singuri la
concluziile lor, ci căutau și găseau online aceleași lucruri.
La acel moment, știam foarte puțin despre Coran și stilul său, iar Stephan m-a lăsat
cu dorința de a demonstra perfecțiunea Coranului. Deoarece citisem doar o dată
Coranul și nu îl studiasem în profunzime, m-am blocat și nu am reușit să răspund
așa cum trebuia. Probabil că vă întrebați cum am devenit musulman având în mod
aparent așa puține cunoștințe. Voi ajunge și acolo...
După întâlnire, mi-am sunat un prieten foarte apropiat, căruia îi datorez foarte mult
prin voia lui Allah. Având toate contradicțiile lui Stephen, bine repetate și notate,
m-am întâlnit cu prietenul meu. În doar câteva minute, el mi-a arătat că niciunul
dintre exemplele lui Stephen nu era o contradicție. Dimpotrivă, ideile lui erau luate
din context și înțelesurile lor erau prost construite folosind o traducere greșită a
Coranului în limba engleză. Celelalte argumente ale lui erau, de asemenea, tehnici
înșelătoare, dar celebre de pe un site anti-Islam. Aceasta este o înșelătorie obișnuită
a islamofobilor pe care ei o predau altora pe internet!
M-am simțit foarte ușurat să știu că discuția anterioară nu era bazată pe adevăr. Mă
simțeam prost, naiv și confuz. Întâlnirea plină de boacăne m-a învățat o lecție foarte
importantă: să nu judec lucrurile după prima impresie. Imaginați-vă dacă nu m-aș fi
întâlnit cu profesorul meu. Ce s-ar fi întâmplat cu credința mea după acea întâlnire?
Am învățat de asemenea că trebuie să am o intenție sinceră atunci când invit pe
cineva la Islam. Verifică-ți orgoliul. Nu fi motivat de idea de a-i demonstra cuiva
19
C a pitol ul 1
că greșește (ceea ce mi s-a întâmplat mie în acea situație) și fi complet sigur că

știi despre ce vorbești. Predicarea nu este un lucru ușor. O persoană trebuie să fie
pregătită pentru o călătorie grea dacă se gândește să se implice în chemarea altora la
Islam. Aceasta nu este pentru toată lumea, dar unii dintre noi se simt chemați. Așa a
început călătoria mea.
Îmi aduc aminte că într-o noapte m-am rugat cu o rugă specifică cerându-I lui Allah
să mă facă dintre cei care apără Islamul și îi cheamă pe ceilalți la el. „O Allah: Îmi
dăruiesc viața mea Ție și jur că voi apăra Islamul până la ultimul meu suflu. Dă-mi
curajul și puterea, știința și intenția bună să ajut cauza Ta și să răspândesc Islamul
întregii lumi. Ajută-mă să îi ajut pe alții să vadă lumina și binecuvântează generațiile
de după mine să facă același lucru, Amin.”
Am fost motivat să apăr Islamul cu toată puterea mea. Sper că Allah mi-a răspuns
rugilor mele. Sunt sigur că mulți alții au avut experiențe similare, în care credeau că
sunt educați în mod corect în știința Islamică. Știu din propria experiență că, atunci
când cineva te atacă, îți rămâne o gaură mare în inimă. Este posibil să fi avut acest
sentiment în timp ce citeai de pe un site, o carte sau un articol. Poate că ai întâlnit un
misionar, un ateu sau un sceptic care, aparent, cunoaște Islamul mai bine ca tine și
îți zdruncină credința, atacându-l.
Pe youtube se găsesc multe porcării despre Islam. Chiar și astăzi, oamenii îmi trimit
clipuri video ce atacă Islamul. Crezi că le vezi pe toate, dar apoi încă zece canale
le încarcă cu titluri noi, dar folosind aceleași tactici dezmințătoare vechi. Cei care
mi le trimit sunt confuzi, cerându-mi ajutorul în a le contra-argumenta. Un lucru
important de notat este că aceste mijloace de atac a Islamului au ceva în comun:
distorsionează informația și mint. Aceasta este singura cale prin care pot „câștiga.”
Ne vom ocupa de această combinație letală mai târziu în carte.
Scopul acestei cărți nu este, în esență, despre modul de abordare a atacurilor la
20
adresa Islamului. Această parte reprezintă doar o porțiune mică a cărții. Focusul
real este asupra problemelor practice pe care le întâmpină musulmanii și abordarea
atacurilor este o problemă mare, iar noi ar trebui să îi ajutăm pe noii musulmani.
Fiind eu însumi atunci un nou musulman, am văzut multe probleme. După ce am

experimentat atât de multe probleme, am învățat că acestea nu se termină niciodată.
Încercările de a denigra Islamul nu se vor opri niciodată.
Pentru a-i ajuta pe cât mai mulți musulmani (și potențiali musulmani), am co-creat
un kit de apărare despre cum să răspundem la aceste întrebări islamofobice. Vă rog
să vizitați în special această pagină de internet pentru a înțelege mai bine cum îi
puteți contrazice pe cei care vă vor confrunta cu falsitate și ură: www.icraa.org/how-
to-answer-allegations.
Alhamdulillah, am reușit prin Slava lui Allah să îmi dezvolt o gândire ce mă ajută
să fac față acestor probleme. Este imposibil să contrazici fiecare atac la adresa
2016, în Istanbul, la o
școală de Coran. În acel
moment eram deja un
consultant educațional
ce călătorea prin țările
musulmane
21
C a pitol ul 1
Islamului și îți vei pierde tot timpul încercând. Totuși, prin dezvoltarea unui mod de
gândire eficient, orice argument venit de la acest tip de oameni care urăsc Islamul
poate fi combătut. Fiecare argument împotriva Islamului este o minciună și fiecare
minciună se pierde în fața adevărului. Avem o vorbă în limba română: „Minciuna
are picioare scurte.” Morala este că, în final, mincinosul nu va putea merge mult cu
minciuna sa. Acțiunile sale sau descoperirile tale îl vor expune mai devreme sau
mai târziu.
Această carte cuprinde multe subiecte: intrarea în Islam în mod gradual,

comportamentul vis-a-vis de familia nemusulmană, sexul opus, ascunderea
credinței, adicțiile, alcoolul, și presiunea anturajului, obișnuirea cu un nou stil de
viață, cu oamenii diferiți din comunitate pe care îi vei întâlni și ignoranța generală.
Deși mulți dintre noi întâlnim probleme similare și avem nevoie de ajutor în a le face
față, este imposibil să le cuprind pe toate într-un singur text. Această carte abordează
aceste subiecte într-un sens general, oferindu-le cititorilor introspecție și sprijin în
călătoriile proprii.
Nu susțin că am atins perfecțiunea. Imposibil! Și prin multe dintre aceste etape nu

am trecut tocmai cu brio.
Am încercat cât am putut mai bine să îți povestesc din experiențele mele și ale
cunoscuților mei, crezând că pot ajuta și pe alții. Multe dintre ele relatează greșeli
pe care le-am făcut, piedicile cu care m-am confruntat și lucrurile pe care le-am
învățat de-a lungul timpului. Îmi doresc să ilustrez înțelepciunea din spatele unora
dintre aceste lucruri.
22
23
C a pitol ul 2
Cum am devenit musulman
Numele meu este Gabriel Keresztes Al Romaani. Gabriel înseamnă „omul lui
Dumnezeu”, în timp ce Keresztes înseamnă în limba maghiară „cruciatul”. Am ales
să adaug și Al Romaani fiindcă mă consider a fi român, dar și fiindcă aceasta era
practica veche a musulmanilor, de a adăuga un nume pentru a-și arăta originile și
locurile unde au trăit. Cercetându-mi familia, am aflat că numele de familie vine de
la un Ordin de cavaleri care s-au luptat cu Otomanii. Istoria înregistrează o bătălie
numită Bătălia de la Keresztes ce a avut loc în Nordul Ungariei în 1596. Cine ar fi
crezut că, un om cu predecesori cruciați, va predica Islamul și își va dedica toată
viața sa pe calea aceasta?
Dacă m-ar întreba cineva cine sunt, aș răspunde fără niciun dubiu că sunt un rob al
lui Dumnezeu. Aș răspunde cu un fel de mândrie sănătoasă. Câți dintre noi ne-am
izbit de întrebarea aceasta? Probabil că această întrebare este una dintre cele mai
des întâlnite, începând de la eseurile din școala primară: „Cine sunt eu?”. Tu cum
ai răspunde astăzi?
Unul dintre predicatorii Islamului a răspuns la întrebarea „Cine ești tu?” astfel:
„Sunt un călător care caută adevărul, un om care caută înțelesul

omenirii și un cetățean care caută demnitate, libertate, stabilitate
și bunăstare sub aripa Islamului. Sunt un om liber care este
conștient de scopul existenței sale și care proclamă: Cu adevărat,
rugăciunea mea, sacrificiul meu, viața mea și moartea mea sunt
toate pentru Allah, Domnul lumilor; care nu are niciun partener.
Așa mi se poruncește și eu sunt dintre cei care I se supun Voinței
Sale. Acesta sunt eu. Cine ești tu?”
24
Te-ai întrebat vreodată ce înseamnă să fi robul lui Dumnezeu? Cuvântului Abdullah

care înseamnă „robul/sclavul lui Allah” sau „servitorul lui Allah” i se asociază multe
conotații negative. La auzul cuvântului sclav, o persoană este imediat condiționată
să se gândească la cineva de origine africană, în lanțuri, lucrând din greu și care nu
are nicio alegere decât să facă ceea ce i se spune. Îmi aduc aminte când, în primii
mei ani de Islam, am găsit un articol care practic spunea: „Priviți! Islamul nu vrea
decât sclavi.” Ce gândire îngustă.
Sclav sau servitor în Islam este o venerare. A fi servitorul Celui care te-a creat este
o onoare privilegiată. Suntem onorați să facem parte dintr-un grup, dintr-o echipă,
dintr-o familie. Este cool să spui că ești un sclav al sistemului, al modei sau al iubirii,
dar atunci când spunem un sclav al Creatorului devenim rușinați sau ne întrebăm:
„Ce vrei să spui prin sclav?”
Un sclav în Islam trebuie să fie un servitor binevoitor. Un servitor binevoitor este

cineva care Își recunoaște Creatorul, știind că Acel Creator deține știința a ceea ce
este corect și a ceea ce este greșit. Acest tip de sclav se supune cu bună voință Acelui
Creator și încearcă din greu să rămână pe acea cale pe care Creatorul a revelat-o.
Așadar, este o diferență uriașă între cuvântul sclav și Abdullah. Ce onoare să te
cheme Abdullah.
În același fel, oamenii se simt onorați atunci când „Dr.” apare înaintea numelui lor,
doar pentru că, în această viață, această etichetă este asociată cu succesul. Doctorii
au studiat foarte mult, au pierdut multe nopți de somn, au trecut prin examene grele
și au câștigat o experiență incredibilă, toate ducând la absolvirea lor și la câștigarea
titulaturii de doctor. Bagă de seamă că nu putem spune că această persoană nu și-a
ales calea. Fiecare pas, fiecare oră, fiecare urmă de cerneală – această persoană a
făcut-o cu bună voință.
Doctorul stimat este un câștigător, va avea bani, va avea respect și va avea un nivel
25
C a pitol ul 2
de faimă. Toată lumea se va uita la această persoană și se va gândi: „Uitați-vă la Dr.

cutare și cutare, ce persoană de succes. Uitați-vă la realizările lui, la casa, mașina
lui, etc.” Din punctul de vedere al vieții acesteia, această persoană este cineva de
admirat.
Dar cum este atunci când societatea se uită la un musulman care se numește
Abdullah? Nu cineva numit Abdullah de către părinții lui, ci cineva care se chinuie
să fie un Abdullah. În ceea ce privește ambiția sa, oamenii spun: „Uitați-vă la prostul
ală! Ce are el?” În același fel, un Abdullah nu are o casă mare, nu are o etichetă
respectabilă și cu siguranță, în ochii lor, el nu este la fel precum un doctor. O privire
de aproape arată o diferență semnificativă.
Dacă ar fi să privim la valoarea aparentă, Abdullah a ales să fie un sclav al lui

Dumnezeu. El a făcut acest pas din propria voință. Nu l-a forțat nimeni. El a pierdut
2014, Turcia. Aproape de România, nopți rugându-se la Dumnezeu, căutând călăuzire,
dar nu acolo. Planificând și dorindu-și să fie mai bun. La fel ca doctorul, el s-a
consultând asupra unor proiecte de dus la școală căutând cunoașterea, poate chiar a
dawa călătorit în ținuturi îndepărtate să învețe, să ajute
oamenii și, prin Grația Creatorului, și-a câștigat
titlul și numele: Abdullah. Atunci de ce unul este
privit ca fiind mai neînsemnat decât celălalt?
Succesul în ochii multora (nu a tuturor) este

măsurat de lucruri materiale, de a avea o casă,
bani și așa mai departe. Abdullah are și el succes.
Are succes la un nivel spiritual. El este un
maestru în materia sa – învățând și trăind diin-ul
(calea Islamică de viață). Ca să fiu sincer, trebuie
să recunosc că atât doctorul, cât și Abdullah vor
26
avea același sfârșit. Amândoi vor ajunge la 2 metri sub pământ, cu toate insectele
și viermii mâncându-le corpurile. Ei nu vor putea să își ia casele, banii, diplomele,
biblioteca personală și alte lucruri materiale cu ei. Totuși, dacă doctorul nu este
musulman, va fi o diferență în modul în care cei doi se vor teme sub pământ. Modul
în care se vor pregăti să își întâlnească Creatorul va fi diferit. Cine va fi cel câștigat
la final?
Eu personal, am ales să fiu cineva care caută titulatura de Abdullah. M-am născut în
România în 1983. Era o țară destul de săracă, dar părinții mei s-au chinuit tot timpul
să ne asigure un trai bun. Am crescut într-o familie mixtă de creștini ortodocși,
catolici și unitarieni. Am fost botezat în toate cele trei biserici, dar nu am înțeles cu
adevărat diferența dintre ele decât târziu în viață. În tinerețea mea, mi-am rupt multe
oase și am fost deseori în spital. Fiindcă nu mergeam niciodată la biserică Duminica,
am început să cred că Dumnezeu mă pedepsea pentru asta. Mă simțeam rău pentru
că nu eram mai atent cu El. Așa a început călătoria mea. Am început să Îl iubesc atât
de mult pe Dumnezeu, încât am început să mă duc la biserică, să mă rog și să mă
gândesc des la El.
Obișnuiam să mă duc la biserica catolică împreună cu bunica mea. Mă duceam, de
asemenea, și la biserica Catolică și la cea Ortodoxă din propria voință. În fiecare zi
după școală, pe drum acasă, mă opream într-o biserică și mă rugam, îngenunchind
în fața lui Iisus, Sfântului Iosif și a Mariei. Ce știam despre Islam și musulmani era
doar ce învățam la istorie, la școală: Turcii sunt musulmani, musulmanii sunt păgâni.
Ei se închină la un alt Dumnezeu decât creștinii. Alte informații despre compararea
religiilor vor veni mai târziu, dar în copilăria mea, asta era tot ceea ce învățasem.
Am memorat poezii despre gloria soldaților români care i-au învins pe turcii
musulmani. Ideea este că, nu am fost învățat deloc despre ceea ce este Islamul.
Ceea ce știam eu era departe de adevăr. Pe de altă parte, am fost învățat Biblia de
mic copil. Iubeam poveștile din Biblie, în special cele din Vechiul Testament despre
David și Solomon. Aveam cel puțin două Biblii: una pentru copii și una pentru
adulți. În fiecare zi, iubeam să învăț despre religia mea.
Fiind un copil aventuros, unul dintre cele mai mari hobby-uri era să mă cațăr în
27
C a pitol ul 2
copaci cât de sus puteam ajunge. Iubeam să fiu aproape de cer. Îmi dădea un fel
de sentiment de apropiere de Dumnezeu. Am plătit prețul pentru această pasiune
căzând de multe ori din copaci. Am avut aproximativ 13 fracturi. Rănile nu m-au
oprit niciodată. Am iubit artele marțiale (și încă le iubesc) și fotbalul. Mi-a plăcut și
să explorez adânc pădurile și să mă urc pe munți cu orice ocazie.
Odată, eram într-o pădure cu niște prieteni și am stat multe ore pentru a construi
o casă în copac. Pentru că am întârziat acasă, am fost pedepsit să îngenunchez pe
pragul ușii. Aceasta nu este o pedeapsă obișnuită în Occident, dar în România era o
pedeapsă standard. Dacă ai simțit vreodată disconfortul de a îngenunchea pe ciment,
imaginați-vă cimentul, dar și un prag dur presat în pielea și oasele tale. Ca și cum
ai îngenunchea din greșeală pe o pietricică. Lasă urme adânci și este foarte dureros.
Însă această pedeapsă nu m-a oprit din a fi un copil aventuros.
Iubeam să mă plimb liber. Majoritatea copilăriei noastre, fratele meu și cu mine

am mers pe jos. A fost o aventură mare. Ne-am bătut cu mulți țigani care încercau
să fure de la noi. Țiganii sunt un grup etnic din România, dar și din alte țări. Unii
dintre ei sunt musulmani. Am crescut cu ei și am avut prieteni țigani în viața mea.
Dar m-am și bătut cu mulți!
Fratele meu și cu mine nu eram deloc huligani. Eram doar niște băieți tineri activi
care ne băgam în probleme. Cel mai rău lucru pe care îl făceam era să furăm din
grădinile oamenilor sau furam bomboane sau banane de la piață. Acestea erau
lucruri pe care nu ni le puteam permite. Cât eram mic, au fost câteva experiențe ce
m-au făcut să mă gândesc mai bine la scopul meu. Cea mai importantă a avut loc
când aveam 10 ani și îmi vizitam ca de obicei bunica, în Brașov, Transilvania, care
este în centrul României. Este o regiune montană frumoasă, ce face parte din Lanțul
Muntos Carpați. Zona are mulți copaci, verdeață, râuri și lacuri. Iubeam Brașovul.
Este orașul tatălui meu, atât o destinație turistică, dar și un oraș industrial. Multe
mașini, dar și alte bunuri erau făcute acolo.
28
Bunica mea lucra într-o fabrică, care făcea parte dintr-o plantație, de unde se
extrăgea zahăr. Mă duceam la plimbare în fiecare dimineață și uneori mă duceam
până la fabrică să o salut pe bunica. Trebuia să trec printr-un câmp uriaș de maci. Da,
dacă vă întrebați, obișnuiam să mănânc mac și să mă droghez.
Într-o după-amiază, împreună cu un grup de 5-6 prieteni ne-am dus să înotăm în
râul Timiș. Obișnuiam să sărim în apă și să ne bucurăm de râul rece în timpul zilelor
călduroase de vară. Pe râu era un baraj unde se aduna apa și acolo noi înotam.
Unul dintre prietenii mei, Florin l-a împins pe vecinul meu Daniel, din joacă, în râu.
Daniel spunea că îi este teamă și Florin îl tachina că era laș. Nu erau departe de mal,
dar Daniel nu ajungea cu picioarele la fund. Mulți oameni din jur se uitau și râdeau,
în timp ce el țipa și urla. Dar ei au vrut să îl testeze, să vadă dacă era adevărat faptul
că deși locuia lângă râu, nu știa să înoate.
Apa nu curgea repede, era statică de parcă nici nu curgea, dar se putea vedea pe fața
lui că el se panica. Încet, încet, el se ducea și mai la fund. Înghițea apă. Am văzut că
avea probleme.
Daniel era un băiat costeliv. Era
unul dintre copiii din blocul bunicii 1996, în
mele cu care mă jucam deseori. România, cu
Apartamentul ei mic era la etajul 2 ani înainte
4 și Daniel locuia în clădirea de a pleca în
alăturată. Îl știam de mulți ani Canada
de când începusem să vizitez
Brașovul. Nu era prietenul meu cel
mai bun, dar era un prieten bun.
Am sărit să îl ajut, știind că înghite
apă. Știam cum să înot, dar el era
atât de puternic, subhanAllah. Se
panica și mă luptam cu el. M-a tras
pe mine sub apă și el s-a împins la
29
C a pitol ul 2
suprafață.
Îi puteam vedea fața prin apă, uitându-se
la mine cu disperare să îl salvez, dar și eu
eram sub apă și nu îl puteam salva. Nu
mă puteam salva nici pe mine. Înghițeam
din ce în ce mai multă apă, simțindu-mă
din ce în ce mai greu. Uitându-mă la
suprafață nu puteam vedea foarte bine
soarele care se reflecta în apă. Aproape
Anul 1999 în noul Mustang al fratelui că îi simțeam căldura în timp ce mă
meu, alături de Kemal cel care m-a înecam...
învățat atât de multe despre Islam. Între noi și mal nu era decât un metru.
Îl împingeam din greu pe Daniel ca să
ieșim afară, dar nu reușeam. Mă luptam
și împingeam cu toată forța, dar corpul meu devenea din ce în ce mai slăbit. Mi se
scurgea viața din mine. Iar Daniel se zbătea în timp ce se prindea de corpul meu.
Brusc, am simțit că până aici mi-a fost. Am început să vorbesc cu mine, spunându-
mi: „Asta este. Mor. Mă înec.” Aveam vedenii. Mi-a venit în minte mama și cât de
tristă va fi ea. Am simțit soarele, un val de căldură m-a lovit în față. Un val a trecut
prin mine. Am avut acest val de putere. L-am împins pe Daniel înainte, către mal.
Oamenii care se uitau la noi de pe mal au spus mai târziu că, corpul lui Daniel a fost
împins brusc în față. A ajuns la mal și a reușit să iasă din râu. Nu-mi aduc aminte de
acel moment, decât că tușeam și aveam senzații dureroase și ciudate în corp. M-am
luat la bătaie cu cei care l-au aruncat pe Daniel, dar nu mi-a păsat dacă pot și să
termin bătaia. Am fost în șoc pentru restul zilei și al nopții.
M-am dus acasă și am rămas abătut. Epuizat, dar fiindcă nu reușeam să adorm, am
început să derulez lucrurile în capul meu. Atunci a fost prima dată când am realizat
că puteam să mor. Daniel m-a ținut sub el, sub apă și simțeam cum mă scufund. Nu
30
aveam niciun control. Aceea a fost ziua în care am fost aproape să mor. Știam asta.
Și ar fi fost o moarte atât de grea. Am văzut cum era să fiu jos.
Am văzut filme unde cineva încearcă să salveze pe altcineva care se îneacă și ajunge
el de fapt să se înece. Am fost și eu pe aproape.
În orașul nostru, Satu Mare, există un râu foarte bine cunoscut pentru victimele
sale. Mulți oameni s-au înecat acolo, printre care și mulți care încercau să îi salveze
pe alții. Am fost și eu pe aproape să intru în rândul lor. Însă, am început să simt că
Dumnezeu mă ține în viață pentru ceva. Mă aștepta ceva mare.
Am spus că am început să simt că Dumnezeu mă ține în viață dintr-un anumit motiv,
dar a fost un alt incident care mi-a întipărit în minte această idee. Pasiunea mea
pentru cățărat nu a fost oprită de experiența mea cu moartea. Dorind să îmi fac o
pușcă de jucărie, m-am cățărat într-un copac pentru a rupe niște crengi mai mici.
Acest cățărat a ajuns să mă scoată din joc pentru un anumit timp.
Creanga pe care eu mă aflam la înălțime s-a rupt, iar eu am căzut pe o conductă de
gaz care ieșea din pământ. Am fost străpuns. Așteptând după ajutor, mă aflam de
fapt în negare a problemei mele, întrebându-mă dacă mai pot să mă alătur copiilor
care se jucau fotbal pe stradă. După câteva minute am simțit că o să leșin și cu un
pic de forță, m-am putut duce până la bunica mea, care m-a dus la spital cu mașina
unui vecin.
Aveam hemoragie internă și puteam să mor dacă nu ajungeam la timp. Am avut o

operație lungă și am petrecut aproape 2 luni în spital recuperându-mă. Din nou, am
fost foarte aproape de a muri.
Înainte, aș fi zis că am scăpat din noroc, dar acum că știu mai bine, înțeleg că a fost
destinul meu să scap. Statul în spital a fost o experiență dureroasă, dar care a dus la o
deșteptare spirituală. Îmi aduc aminte la un moment dat că mi-am închis ochii și am
avut o viziune a unui cimitir întunecat plin de oameni morți. Eram în clasa a III-a, îți
poți imagina în ce stare mentală eram și cât de speriat eram. Prin măreția lui Allah,
31
C a pitol ul 2
am trecut peste și în final m-am dus acasă.
Gândind retrospectiv, realizez că mama mea a trecut prin multe atunci când a avut
de-a face cu accidentele mele. A petrecut multe nopți nedormite și a plâns multe
ore uitându-se la mine cum sufeream de durere. Dacă mă gândesc bine, cu voia lui
Dumnezeu, am ajuns să fiu foarte puternic. Dacă nu ar fi fost pentru acele accidente
și pentru experiențele cu moartea, probabil că aș fi văzut viața altfel. Se pare că am
fost antrenat pentru o sarcină viitoare, o sarcină atât de grea încât nicio durere fizică
nu poate egala durerea eșecului sau durerea respingerii. Fiecare ușă din viața mea
ce a fost închisă și fiecare ușă ce a fost deschisă au fost astfel cu un scop. Curând,
o ușă și mai mare avea să se deschidă, o ușă ce avea să îmi schimbe viața pentru
totdeauna.
Venirea în Canada în 1998 a fost cea mai mare schimbare a vieții mele de adolescent.
Părinții mei s-au separat și nu s-au mai împăcat. Atunci când au divorțat, eu am rămas
cu mama și Dumnezeu a avut grijă de noi dându-ne slujbe și alte binecuvântări.
Am început să lucrez cu program întreg de la 14 ani. În timpul adolescenței am
avut multe locuri de muncă ciudate: am spălat vase, am fost bucătar, am lucrat în
construcții, am spălat toalete, am fost mecanic auto și am făcut chiar și cercetare în
boala Parkinson. Am lucrat tot ceea ce am putut.
Fiind încă tânăr și foarte ignorant, am fost foarte implicat în viața lumească. Mi-am
dorit să am bani, mi-am dorit ca oamenii să mă respecte și mi-am dorit ca oamenii
să creadă că sunt „cool”.
În Canada am dat de o altă cultură. Oamenii erau mult mai deschiși la minte, de fapt
prea deschiși. Am învățat repede că oamenii pot practica în mod vizibil stiluri de
viață nesănătoase și chiar păcătoase. Am văzut oameni care erau împreună fără să
fie căsătoriți. Am văzut pentru prima dată homosexuali. Am văzut oameni care, de
fapt urau ceea ce erau și încercau din răsputeri să fie altceva. L-am văzut pe fratele
meu implicându-se în diferite activități ilegale și cu diferite găști. Am fost atras de
32
asta. Mi-am dorit și eu să fac parte din așa ceva, dar era ceva în interiorul meu ce
parcă mă oprea.
Am încercat să învăț din greșelile oamenilor. Am fost un gânditor. Am analizat

fiecare situație și fiecare greșeală pe care am făcut-o și am încercat să învăț din ele.
Acum îmi doresc ca această carte să le fie folositoare celorlalți, ca ei să citească
despre experiențele mele și poate, să învețe din greșelile mele.
Am întâlnit musulmani pentru prima dată atunci când am început liceul la WD

Lowe în Windsor, Ontario. Păreau simpatici, însă eu aveam în continuare dubiile
mele din cauza lucrurilor pe care le învățasem în România. Într-o zi am auzit niște
libanezi vorbind urât despre evrei. Așa că i-am întrebat de ce îi urăsc atât de mult pe
evrei. O fată mi-a răspuns: „În religia mea, dacă omori un evreu, te duci în Rai.” Am
fost șocat. Nu îmi venea să cred. Bineînțeles, acum știu că nimic din Islam nu spune
că, uciderea unui evreu este un bilet către Rai. Este extrem de ignorant să crezi
2000. În Canada, la liceul meu W.D.Lowe. Arabi, Europeni,

Africani, cu toții împreună în aceeași echipă de fotbal. Am
primit premiul pentru cel mai dedicat jucător al anului.
33
C a pitol ul 2
așa ceva. Dacă cineva spune vreodată ceva

de genul acesta, întreabă-l care este dovada.
Următorul verset din Coran este remediul
pentru astfel de mentalități bolnăvicioase:
„(...) cel care ucide un suflet nevinovat

de uciderea altui suflet sau de o altă
stricăciune pe pământ, este ca și când i-ar
2005. Prima mea tabără de ucide pe toți oamenii, iar cel care lasă în
știință ca un musulman nou viață un suflet este ca și cum i-ar lăsa în
viață pe toți oamenii (...)” (Coran 5:32)
Astfel de lucruri ignorante despre evrei au intrat în cultura multor musulmani,

făcându-i să se îndepărteze de înțelegerea corectă a Islamului așa cum a fost
practicat de profetul Mohammed (Pacea fie asupra lui!), companionii săi și primele
generații. Dacă stau bine să mă gândesc, în experiența mea cu nemusulmanii, atunci
când aceștia aud astfel de vorbe de ură la adresa evreilor sau a oamenilor în general,
aceștia imediat se retrag. Bineînțeles că după ce aud astfel de răutăți, ei nu mai
doresc să audă despre Islam.
M-am întrebat cum de nu am fost și eu unul dintre acei oameni care și-au întors
spatele repede. Ce m-a făcut să îmi continui călătoria înspre descoperirea adevărului
despre Islam? Ce m-a făcut să trec peste ignoranța și ura oamenilor și să descopăr
adevărata înțelegere a Islamului – compasiunea față de omenire?
Un aspect foarte important al călătoriei mele au fost oamenii pe care i-am cunoscut.
Unul dintre ei, care a avut un impact uimitor asupra vieții mele, este în continuare
unul dintre cei mai buni prieteni. Îi mulțumesc pentru că mi-a vorbit despre Islam.
Era un băiat bosniac cu păr blond și cu pielea albă. Părea să fie foarte tăcut, dar
34
atunci când ajungeai să îl cunoști vedeai că este foarte comic. Se numește Kemal,
ceea ce în arabă înseamnă adevărat sau perfecție. Era un băiat foarte bun, atât de bun
cât poate să fie un băiat de 15 ani cufundat într-o lume materială plină de dorințe și
corupție. Kemal se îmbrăca sport, fiind foarte influențat de cultura pop.
Era un băiat dur. Venind dintr-o tabăra de refugiați din Slovenia, el a trecut prin
situații grele, însă era foarte politicos. Nu l-am văzut niciodată trist, câteodată
nervos, dar niciodată trist. Mă făcea să plâng de râs. Am fost împreună la liceu și
ceea ce mi-a atras imediat atenția a fost faptul că el era alb, chiar mai alb ca mine!
Pe atunci, să vezi un musulman alb era o raritate.
Am început să realizez că musulmanii nu sunt doar turci sau arabi. Oameni de

peste tot globul pământesc, din fiecare naționalitate sunt musulmani. Începeam să
descopăr că musulmanii sunt oameni buni. În timp ce lucram la o seră de ciuperci,
am cunoscut un alt musulman, un băiat din Yemen. Încet, dar sigur, începeam să
mă înconjor doar de musulmani. Erau prieteni buni și am trăit multe experiențe
împreună ce nu le voi uita niciodată. Nu am simțit niciodată că îmi predicau. Simplu
fapt că eram cu ei mă făcea să am un interes în viețile lor, în limba și cultura lor și
în stilul lor de viață numit Islam.
Pentru cineva implicat în predicare, cea mai bună formă de a predica este practicarea
Islamului. Fii un musulman în fiecare sens al cuvântului, iar oamenii din jur vor fi
captivați. Dacă te vei ruga, ei te vor întreba despre rugăciune, dacă vei ține post, ei te
vor întreba despre post. Nu va trebui niciodată să spargi gheața și să vorbești despre
Islam pentru că asta va veni ca ceva natural. Nimeni nu va rezista să nu întrebe
despre Islam odată ce îl va vedea practicat.
Ceva ce mi-a adus multă durere, dar pe care am ajuns să o apreciez mai târziu, este
afirmația lui Allah Preaînaltul, atunci când i-a spus profetului Mohammed (Pacea fie
asupra sa!) că Mohammed nu va putea călăuzi pe cine dorește el, ci Allah călăuzește
pe cine El dorește:
35
C a pitol ul 2
„Cu adevărat, Tu, [Mohammed], nu călăuzești pe cine-ți place, ci Allah

călăuzește pe cine voiește (…)” (Coran 28:56)
Nicicare dintre noi nu poate călăuzi pe nimeni. Datoria noastră este de a le spune
oamenilor despre Islam, de a le arăta Islamul. Dacă Allah vede ceva în inimile lor ce
merită a fi călăuzit, El nu îi va lăsa niciodată să rătăcească.
Mi-am întrebat frecvent prietenii despre Islam. Aceștia păreau să nu aibă răspunsuri
directe. Ce este comic, este faptul că la început, nu înțelegeam de ce prietenii mei
musulmani trebuiau să se ascundă atunci când mergeau la dansuri la școala noastră
sau în comunitate. Nu știam că este interzis să ai întâlniri sau să atingi fetele. Acesta
era ceva ce abia mai târziu am ajuns să apreciez și să respect la Islam. Deși prietenii
mei musulmani nu practicau toate aspectele din Islam, faptul că ei ascundeau lucruri
de alți musulmani mi-a indicat faptul că aceștia știau că ceea ce făceau era greșit și
că se rușinau.
Ceea ce era contrar vieții cu care eram obișnuit, atunci când oamenii nu aveau nicio
rușine pentru nimic. Era imposibil să evit să văd adevărul. Ceea ce mi-a atins cu
adevărat inima a fost faptul că Kemal obișnuia să se roage oriunde eram. Chiar
dacă mergeam la un dans sau într-un parc de amuzament, el se ruga. Se ruga chiar
și în sala de dans! Angajamentul lui față de Dumnezeu era impresionant. Este foarte
important ca, indiferent de nivelul la care te afli în Islam, indiferent de cât de rău
ești, indiferent dacă îți place să dansezi sau să bei sau să ieși cu fetele sau orice
alt păcat, să continui să îți îndeplinești rugăciunea. Ține întotdeauna ușa deschisă
către Allah căci într-o zi vei avea nevoie să treci prin ea. Dacă nu vei face asta, cu
siguranță vei avea de pierdut.
Îmi aduc aminte de o poveste din tinerețe, despre o gașcă care îl jefuia pe un om.
Gașca obișnuia să îi omoare pe oameni, dacă aceștia nu aveau ce să le dea. Un om
36
nu avea nimic valoros, cu excepția unor

curmale. Hoții trebuiau să accepte chiar și
atât, cu excepția unuia, au început cu toții
să le mănânce. Victima l-a întrebat pe hoț
de ce nu mânca și el ca ceilalți. El a răspuns
că ține post. Victima l-a întrebat cum e
posibil din moment ce tocmai îl jefuise.
Omul a răspuns că el ține întotdeauna
2011, în Dubai, la Clubul pentru ușa deschisă către Allah pentru că știe că
bărbați Bil Rumaitha. Mi-au plăcut va trebui într-o zi să treacă prin ea. Mai
întotdeauna artele marțiale mixte. târziu victima și hoțul care ținea post s-au
Cred că un bărbat adevărat trebuie întâlnit la Kabbah unde hoțul plângea și
să știe cum să se lupte. se căia lui Allah.
Oricând îl întrebam pe prietenul meu Kemal despre stilul lui de viața neobișnuit,
îmi spunea: „Mă voi schimba într-o zi și nu mă voi întoarce niciodată la acest stil de
viață.” Și în final, așa a făcut. Exact așa, iar odată cu schimbarea lui, s-a schimbat
și viața mea.
După ce liceul nostru s-a închis, Kemal și cu mine ne-am mutat într-o altă școală,
Massey. Era o școală plină de copii bogați. Nu ne-am integrat prea bine la început.
Nu am rezistat nici măcar un an la Massey. Chiar înainte de vacanța de vară, ne-am
bătut cu alții pentru ceva fără nicio importanță.
Kemal, Daniel și cu mine obișnuiam să mergem la școală împreună. Daniel era un

băiat neamț alb, scund și slab, care încerca doar să se integreze. Era clasa a 9-a,
primul an de liceu. Dan a apelat la Kemal și la mine pentru ajutor, întrebând dacă
poate să vină cu noi acasă. Era abuzat pe autobuz. Locuia destul de aproape de noi
așa că l-am luat sub aripa noastră. Aveam porecle pentru fiecare și pe el îl strigam
„băiatul neamț”. Pentru noi el părea să fie un băiat neamț în adevăratul sens: păr
37
C a pitol ul 2
blond, ochi albaștrii și piele rozalie.
Dan își cumpărase o pereche de încălțăminte așa cum avea unul dintre copiii
populari. Acest lucru a dus la o rivalitate. Într-o zi, în autobuz, băiatul popular a
început să îl insulte pe Dan și să îl plesnească. Atunci când am aflat, fiind tipul de
om căruia nu i-a plăcut niciodată ca oamenii să fie abuzați, m-am dus la băiatul
popular, certându-l și făcându-l de rușine în fața prietenilor săi. Fratele mai mare
a abuzatorului s-a băgat și m-a întrebat: „Cine te crezi?” I-am spus că nu îmi este
frică de el.
Totul a escaladat repede, de la protejarea unei persoane de abuz la o bătaie personală

între abuzator și mine. Gașca abuzatorului era intimidată de noi deoarece ei știau
că noi veneam dintr-o școală dură. Aceștia erau băieții tipici albi din clasa mijlocie
– băieții de la școala Massey erau un pic mai blânzi. Curând după incidentul din
autobuz, abuzatorul și gașca sa au venit într-o zi la mine și mi-au spus: „Hai în
parc”, ceea ce însemna că voiau să ne batem. Trebuia să spun da.
Întreaga școală a venit în Parcul Curry, cu toții voiau să vadă o bătaie. Au venit cu
sutele și erau prea mulți copii pentru a fi opriți. Chiar și directorul a venit, însă nu
a făcut nimic pentru a opri bătaia, ba chiar avea o cameră de filmat și filma ceea ce
se întâmpla.
Înainte de a începe, eu aveam de-a face cu prietenul tipului care a vrut să se bată cu
mine. Tipul a venit repede la mine și mi-a tras o lovitură din senin. Și așa am început
să ne batem serios. Mi-am pus mâinile pe el și l-am tras în jos, dar prietenul lui mi-a
tras una în lateral. Atunci a intervenit Kemal. Apoi au început să intervină din ce în
ce mai mulți, ajungându-se la o adevărată hăituială.
„Hăituiala din Parcul Curry”, așa cum era numită, trebuie să fi fost cea mai mare
bătaie din istoria școlii. Dar încă cred că a fost pentru o cauză bună. Deși nu eram
38
2000. Împreună cu prietenii mei români, într-un

mall din Canada. Căutam întotdeauna să facem
năzbâtii pentru a le da vieților noastre un sens
încă musulman, aceste momente de căutare a dreptății și de a-i apăra pe cei asupriți
erau importante pentru mine. Am avut întotdeauna grijă de cei tineri și mici. M-am
simțit ca un frate mai mare. A doua zi după bătaie școala a fost închisă, altfel, pe
cât de indignați sunt adolescenții, am fi continuat să ne batem. Era haos, iar adulții
încercau să controleze situația. Gașca fratelui meu a venit la școală, poliția a fost
chemată pentru a face pace...toate acestea începute de la un abuzator, deși se părea
că nu se mai cunoștea motivul inițial.
Profesorii mi-au spus că au fost mândri de mine pentru că au înțeles pentru ce am

luptat. Totuși, directorul m-a chemat pe mine și pe Kemal în biroul lui și ne-a spus
să nu ne mai întoarcem la școală. Nu putea să ne exmatriculeze, deoarece eram către
finalul anului școlar și ne-a spus să nu ne mai înscriem acolo pentru viitorii ani. Am
fost exmatriculați în mod informal. A fost primul și ultimul an la Liceul Vincent
Massey.
Eu m-am dus mai departe la o școală catolică și Kemal la o școală de stat. Am păstrat
legătura și am continuat să ne vedem. Pe măsură ce timpul trecea, Kemal devenea
foarte religios. Barba începea să îi crească și, la început, arăta foarte comic cu o
barbă mică și ascuțită. Îmi aduc aminte că, odată, în timp ce eram cu fratele meu, ne-
am întâlnit cu el pe stradă și fratele meu a început să facă mișto de el spunându-i că
39
C a pitol ul 2
nicio fată nu va dori să se întâlnească

cu el. Am știut că exact asta își dorește
Kemal. I-am respectat decizia.
1991, în România, la spovedanie. Aveam M-am dus împreună cu Kemal în

să nu mă mai spovedesc niciodată și să Toronto pentru ca el să își cumpere o
nu-mi mai spun păcatele altui om. Aveam mașină, iar aceasta a fost o ocazie în
să I le spun doar lui Dumnezeu și să îi care să vorbim despre Islam și despre
mint pe preoți noul său stil de viață. În acea zi am
contemplat la modul în care el făcea sujud (prosternarea), la fel cum a făcut și

Iisus. În acel moment eram ceea ce ai numi un deist. Nu încerc să bagatelizez pe
nimeni și nici nu încerc să par o persoană ignorantă, astfel că pe creștinii care citesc
această carte, îi rog să mă creadă că motivul pentru care am lăsat Creștinismul nu
a fost fiindcă nu îl cunoșteam îndeajuns. L-am lăsat pentru că în final mi-am dat
timp pentru a-l studia și înțelege. De când am lăsat Creștinismul mulți creștini au
polemizat cu mine. Am primit mii de emailuri spunându-mi-se că nu știu ce fac, dar
adevărul este că și atunci știam ce fac și motivul pentru care îl las.
Mă simțeam atât de frustrat în ceea ce privește religia, în special pentru minciunile

pe care Creștinismul mi le-a implementat încă de mic copil. Am fost atent să nu
fiu mințit la fel și cu Islamul. Fiind un deist, am fost sceptic cu toate religiile. Eu
nu căutam un mod nou de viață. Eram mulțumit cu ceea ce aveam. Credeam în
Dumnezeu și eram fericit pentru că nu mai eram creștin.
Acum probabil că te întrebi ce m-a făcut să renunț la Creștinism? În primul rând,

pentru că Iisus (Pacea fie asupra sa!) nu este Dumnezeu. Este un fapt ce poate fi
demonstrat de către Biblie. Este adevărat că un admirator entuziast al Bibliei ar
putea să îmi citeze o mulțime de versete despre Iisus (Pacea fie asupra sa!) care
40
ar insinua că el este Dumnezeu, dar crede-mă, aș putea la fel de bine să le combat

folosind aceeași Biblie. Nu acesta este scopul cărții mele. În al doilea rând, credința
în Creștinism a fost contrară dispoziției mele naturale și sentimentului meu firesc că
Dumnezeu este Unul Singur, fără să mai menționez iraționalitatea și lipsa de dovezi
din Creștinism, în special în ceea ce privește doctrina trinității și divinitatea lui Iisus
(Pacea fie asupra sa!).
Cum să cred în ceva doar pentru că sună frumos și mă emoționează? Asta este ce
mi-a făcut Creștinismul toată viața. Creștinii te fac să simți că îi datorezi ceva lui
Iisus pentru că se presupune că el a murit pentru păcatele tale. Îți induc inima în
eroare de la bun început și nu te lasă să îți folosești intelectul.
Îmi aduc aminte că mi-am întrebat unul dintre profesorii mei „De ce credem că Iisus
(Pacea fie asupra sa!) este Dumnezeu și că Duhul Sfânt este Dumnezeu și că Tatăl
este Dumnezeu, dacă prima poruncă este foarte clară că nu există decât un singur
Dumnezeu?” Mi-a spus că trebuie să credem chiar dacă logic nu face niciun sens.
Acum, creștinul obișnuit va spune în acest moment, că ei cu toții sunt Dumnezeu
și cu toții sunt unul – 3, dar unul. Îți vor da explicația cu „apa în trei etape” sau
alte explicații ilogice. Indiferent de cât bați câmpii, Creștinismul nu crede într-un
Dumnezeu Unic.
O altă problemă pe care am avut-o, a fost idea că Biblia este cuvântul lui Dumnezeu.
Nu este intenția mea să îmi dovedesc disocierea de Creștinism aici. Totuși, aș vrea
să fie cunoscut faptul că, mulți creștini care au venit la mine pentru a mă convinge
că am lăsat adevărul, au plecat cu dubii despre religia lor și unii dintre ei, cu voia
lui Dumnezeu, au ajuns chiar să accepte Islamul, realizând că dovezile pentru Islam
sunt incontestabile. Cred că Biblia este o carte măreață, că sunt multe pilde în ea și
trebuie să recunosc că, într-un fel sau altul, mi-a deschis ochii și mintea către Coran.
Încă cred că Cuvântul lui Dumnezeu există undeva în Biblie așa cum Profetul
Mohammed (Pacea fie asupra sa!) ne-a spus: nici să credem, nici să nu credem
41
C a pitol ul 2
pentru că nu știm ce este adevărat și ce nu este. Este interesant de menționat faptul

că unii învățați musulmani sunt de părere că Cuvântul lui Dumnezeu se află încă în
Biblie, însă a fost pierdut din cauza traducerii din limba originală.
Trebuie să avem în vedere faptul că Biblia nu este ceea ce a predicat Iisus, deoarece
Iisus (Pacea fie asupra sa!) a predicat Evanghelia, nu evangheliile, iar Biblia este
o colecție de cărți de la diferiți autori a cărui validitate este dezbătută și astăzi.
Făcând o paranteză aici, îmi aduc aminte de povestea unuia dintre frații care s-au
convertit la Islam datorită faptului că a citit Biblia. M-am întâlnit într-o zi cu el și
mi-a explicat cum a înțeles el Islamul din Biblie. Era foarte versat în Biblie și a
terminat un studiu critic al textului său, îi știa istoria, greșelile și părțile bune. A
devenit musulman foarte curând după.
Să revenim la partea în care am
renunțat la Creștinism și am devenit
deist. Am aruncat crucile și tot ceea
era idolatrie din casă. Am apelat
doar la Dumnezeu. Trebuie să spun
că era un lucru formidabil. Am
devenit mai conștient, mai curios și
am știut că Dumnezeu avea un scop
pentru mine. 2008, împreună cu fratele Kemal,
după convertirea mea la Islam
Ați văzut vreodată acele filme în care eroul se află într-un punct critic în viața sa și
vocea din interior începe să-i vorbească despre scopul său? El are o presimțire și
crede că ceva minunat i se va întâmpla. Așa m-am simțit și eu.
Totuși, pe măsură ce timpul trecea și eu am devenit prins în viața lumească fără să

îmi dau seama de paguba mare pe care o făceam, am început să mă îndepărtez de
Dumnezeu pentru un timp. Am recunoscut pe deplin că voiam o pauză. Am vrut să
42
mă bucur de viață și așa am făcut. Am continuat să păstrez legătura cu prietenii mei

musulmani. Îmi aduc aminte că mă duceam la moschee și jucam baschet și chiar mă
rugam împreună cu ei. Nu eram musulman, dar mă rugam Tarauih (o rugăciune de
noapte specială) în Ramadan. L-am întrebat pe prietenul meu dacă toate rugăciunile
sunt atât de lungi. A râs și mi-a explicat ce este Tarauih.
„Jur pe timp! Că omul va fi în pierdere.” (Coran 103:1-2)
Către ultimii mei ani din adolescență am început să mă gândesc mai mult la scopul
meu în viață. M-am gândit care este adevărul acestei lumi și ce trebuie să fac pentru
a-mi servi Creatorul? Aceste ruminații au fost declanșate de un vis.
Era o noapte foarte întunecată. Mă aflam într-o casă la o petrecere. Mă simțeam bine
și mă distram. Plimbându-mă prin casă, m-am oprit față în față cu o fată deosebit
de frumoasă. Mi-a zâmbit în timp ce se uita la mine cu ochii ei negri. Nu eram
foarte sigur cine era, chiar dacă o vedeam, nu o puteam recunoaște și totul era foarte
întunecat.
Imediat am simțit o durere rece în stomac și am amețit. Uitându-mă în jos am văzut

că am fost înjunghiat cu un cuțit. Sufletul îmi ieșea din corp. Îl simțeam cum iese.
Am ieșit din casă. Auzind sirene din depărtare am crezut că cineva a chemat salvarea.
Simțeam durerea și brusc nu mai era nimic. M-am simțit învăluit în întuneric.
Uitându-mă la cer, am văzut o lumină puternică și dintr-o dată tot sufletul meu a ieșit
din corp. Îl simțeam cum se duce către lumina care părea că îmi cheamă sufletul. Pe
măsură ce sufletul îmi ieșea din corpul rănit, mă simțeam la fel cum m-am simțit pe
când eram copil și mă accidentam, simțeam că eram aproape de moarte. Simțeam că
îmi zboară sufletul. Dintr-o dată s-a oprit totul. A fost ca o tranziție bruscă și m-am
trezit altundeva.
Era încă întuneric, dar auzeam cum cântă păsările afară. Trebuie să fi fost chiar
43
C a pitol ul 2
înainte de zori și spre surpriza mea eram încă în viață, dar întreg corpul îmi
transpira. Plângeam și nu mă puteam opri. Plângeam ca un copil și nu îmi puteam
controla respirația. Primul lucru care mi-a venit în minte a fost că ceva rău avea să
se întâmple. Acest sentiment era datorat ignoranței mele și a superstițiilor românești.
Adunându-mi puterile, am sărit din pat și m-am dus jos să o verific pe mama. Era
în regulă.
Nu știam cum să-mi interpretez visul. A însemnat ceva? Nu mai avusesem o astfel de
experiență până atunci. În psihologie, un astfel de vis se numește vis lucid. Mintea
mea nu putea recunoaște că era un vis, și chiar după ce a realizat acest lucru, nu
puteam scăpa de senzația de moarte din corpul meu.
Ce a însemnat? Brusc, în timp ce respiram adânc încercând să mă liniștesc, m-a

lovit. Poate că în curând voi muri și Dumnezeu mă cheamă să Îl găsesc. Am trăit prea
ușor în trecut și poate că Dumnezeu încerca să îmi spună ceva. Trebuia să găsesc
adevărul. Dacă Dumnezeu era Unul, așa cum suspectam, dacă El era Perfect, atunci
trebuie să fie pe undeva un mesaj perfect. Nu mă mai puteam păcăli. Trebuia să mă
opresc din a-mi inventa propria religie. Am realizat că trebuie să existe călăuzire de
la Domnul meu. Am știut că trebuie să o caut.
Pe măsură ce timpul trecea, lucrurile nu păreau să fie prea grozave pentru mine.
Totul mă îndepărta de încrederea în mine, de prietenii mei și chiar de prietena mea
care se presupunea că era cea mai apropiată de mine. Era foarte ciudat pentru că
simțeam că ochii mi se deschideau către o lume nouă, o lume pe care nu o mai
văzusem până atunci. Am început să descopăr adevărata valoare a dorințelor lumești
și a tendințelor pe care le adoptau oamenii.
Mă simțeam într-un fel, tras din Matrix și expus la realitate. Mă simțeam dezgustat și
eram îngrozit. Oricui îi spuneam sentimentele și grijile mele se îndepărta de mine și
îmi punea la îndoială sănătatea mentală. Am început să îmi țin gândurile doar pentru
44
mine. Nu a fost o idee prea bună deoarece cu timpul au început să mă consume din
interior și am început să mă simt nefericit.
Într-o noapte, după o ceartă mare cu prietena mea și după ce ea a plecat trântind
ușa, am făcut ceva ce m-a eliberat de toate gândurile negative și de toată presiunea.
Mi-am pus fruntea pe podea, așa cum s-a rugat Iisus (Pacea fie asupra sa!) și așa
cum știam că se roagă și prietenii mei musulmani. Am plâns adânc și l-am rugat pe
Dumnezeu să îmi arate adevărul. Mi-am dorit să știu ce am de făcut. Eram depresiv,
treceam printr-o criză identitară și nu mai știam cine eram.
Am început să Îl iau la întrebări pe Dumnezeu, de ce m-a făcut să trec prin așa ceva.
Scriind aceste lucruri acum că sunt musulman, mă emoționează deoarece îmi aduc
aminte de cum mă simțeam și de greutățile prin care treceam. Îmi imaginez că mulți
oameni trec printr-o astfel de durere. Un singur lucru îmi trece prin minte în acest
moment și aceasta este povestea profetului Iosif (Pacea fie asupra sa!).
Hainele nu mă definesc, însă

respectarea culturii și asigurarea
că aceasta se află în concordanță
cu Islamul, face parte din credința
noastră. Există cultură islamică și
islam cultural. Una este sunnah,
cealaltă este greșită
45
C a pitol ul 2
Iosif (Pacea fie asupra sa!) și toți Profeții au trecut prin atâta suferință în viețile lor
doar pentru ca Dumnezeu să îi pregătească pentru ceva măreț. Odată am văzut un
citat pe un afiș al unei biserici: „Dificultățile din viață nu sunt menite să te înfrângă,
ci să te încline în fața lui Dumnezeu.” În acest moment sunt complet de acord cu
asta. Eram înclinat în stânga și dreapta. Aveam gânduri suicidale. Îmi aduc aminte
că mă gândeam că ar fi fost mai bine dacă nu m-aș fi născut.
Dar știi ceva? Indiferent cât de mult te înclină Dumnezeu și cât de mult îți arată
calea, dacă tu nu vrei să o urmezi, atunci nu o vei urma niciodată. Dumnezeu îți arată
ușa, dar depinde de tine dacă vrei să treci prin ea.
Pentru un timp nu am trecut prin acea ușă. Am crezut că pot face față problemelor;
am crezut că nu am nevoie să văd adevărul deocamdată. Am crezut cu adevărat că
nu am nevoie să aflu care este adevărul! Am vrut să pun asta pe lista de așteptare. Și
așa am făcut. Am început să uit de toate problemele mele. Am început să ies în oraș,
la întâlniri etc. Mi-am recăpătat încrederea în mine.
Am absolvit liceul cu note foarte mari și eram foarte popular. Eram un VIP în
echipa de fotbal, un campion la arte marțiale și eram stabil financiar. M-am mutat în
apartamentul meu și am început să merg la facultate. Aveam o iubită la acel moment
și credeam că sunt îndrăgostit. Lucrurile păreau să meargă în favoarea mea.
Acum că mă uit în spate – cât de comic era totul! Nu aveam nicio idee despre ceea
ce este dragostea. Dar totuși, acesta a fost timpul în care viața a început să mi se
schimbe cu adevărat. Părea că am căzut în toate capcanele de care cu puțin timp în
urmă îmi era silă. Am încercat să fug de călăuzirea lui Dumnezeu și îmi refulam
orice gând cu privire la visul pe care l-am avut. Pentru prima dată, îmi puteam
controla atacurile de anxietate și puteam să dorm și să mă trezesc așa cum trebuie.
Dar nu făceam decât să mă păcălesc pe mine. Nimeni nu poate scăpa de destinul
lui Dumnezeu și în scurt timp am fost iar la ușa lui Dumnezeu implorându-L să
46
mă călăuzească și să îmi arate adevărul. În acel moment erau deja 3 ani de când
cercetam Islamul.
Aveam destul de multe cunoștințe despre această religie. Iubeam conceptul de

Tauhid. Pe scurt, Tauhid-ul m-a condus la Islam. Era perfect. Acum să crezi într-un
singur Dumnezeu nu este de fapt Tauhid. Credința este doar o parte din el. Tauhid
înseamnă să crezi că doar Dumnezeu Singurul merită a fi adorat și că doar El
Singurul este Domnul tău. Totul vine de la El și totul se întoarce la El.
Creștinii vor spune că și ei cred în asta. Dar îi contrazic. Iisus și Duhul Sfânt sunt
două persoane diferite ale aceluiași Dumnezeu. Așadar, conform doctrinei creștine,
El este un singur Dumnezeu, dar trei persoane diferite, o esență, dar trei persoane
diferite. Totuși dacă o persoană ar citi Biblia, prin dreptate divină, există o ierarhie
clară printre cele trei persoane, cu Tatăl fiind în top. Fără să mai spun faptul că un
astfel de concept este politeism, chiar dacă Creștinii ar spune imediat: „Tu chiar nu
înțelegi.”
Doctrina este încălcată de mai multe ori. Singurul aspect foarte important este
momentul în care Iisus este întrebat despre Ceasul Zilei Judecății și el spune că
numai Dumnezeu îl cunoaște. Dacă numai Dumnezeu îl cunoaște și Iisus este
Dumnezeu sau îi împărtășește divinitatea sau El este pe deplin divin, cum poate
Dumnezeu să știe totul și în același timp să nu știe ceva? Doar Dumnezeu cunoaște
Ceasul Zilei Judecății și acest fapt este un semn al Măreției Sale peste toate lucrurile
și este o dovadă clară ce îl infirmă pe cel care a susținut sau susține că el sau ea este
Dumnezeu sau care i-a atribuit o astfel de ticăloșie unei ființe umane. Comparați
cele două versete:
„Despre ziua aceea și despre ceasul acela, nu știe nimeni: nici Îngerii din ceruri,
nici Fiul, ci numai Tatăl.” (Biblie, Matei 24:36)
„Ei te vor întreba [Mohammed] despre Ceas: „Când va veni el?” Spune: „Numai
47
C a pitol ul 2
la Domnul meu este știrea despre el. Numai El îl va descoperi la timpul lui. Va
fi el greu pentru Ceruri și pentru Pământ și nu va veni asupra voastră decât
pe neașteptate.” Te întreabă de parcă tu ai fi interesat [să știi]. Spune: „Numai la
Allah se află știrea despre el.” Dar cei mai mulți oameni nu știu.” (Coran 7:187)
Un concept atât de simplu și o dovadă atât de simplă pe care Allah o face clară pentru
toată lumea și anume că Iisus - sau, de altfel, niciun Profet sau altă ființă umană, fie
că este din familia Profetului (Pacea fie asupra sa!) sau de oriunde altundeva – nu
cunoaște și nici nu va cunoaște când va veni Ceasul. Doar Dumnezeu are această
cunoaștere. Îmi doresc ca orice creștin care citește această carte să ia în considerare
acest lucru și să contempleze asupra lui cu atenție.
În acest sens conceptul de monoteism în Islam este pur. Adorarea este îndreptată
numai către Creatorul Atotputernic. Inimile noastre sunt preocupate doar față de
Dumnezeu și nu există niciun intermediar care să intervină în relația personală pe
care o persoană trebuie să o aibă cu Domnul său. Unii oameni spun: „Noi credem
într-un Singur Dumnezeu”, dar ei se închină banilor, slujbei lor, familiei lor etc.
Pentru un musulman, totul se întoarce la intenție. Da, eu lucrez, dar care este intenția
mea? Mai sunt conștient de Dumnezeu?
Un alt concept foarte important este faptul că Dumnezeu este Perfect și are
caracteristici perfecte (al Asma ua Sifaat). El nu a avut nevoie să se odihnească după
ce a îndeplinit creația, El nu este gelos pe oameni, El nu se căiește, El nu a murit, El
nu s-a născut, El nu are nevoie să se roage și El nu este ignorant cu privire la Ceasul
Zilei Judecății. Toate acestea sunt Atribute Perfecte ale lui Dumnezeu.
Atributele Perfecte ale lui Allah sunt parte din Tauhid și indiferent de cum își
prezintă oamenii religia creată de către ei, niciuna nu are ceea ce are Islamul.
Nicio religie nu are Perfecțiunea lui Dumnezeu așa cum o are Islamul, care, desigur
conform standardelor universale - întemeietorul reflectă ceea ce El a întemeiat.
48
Dacă întemeietorul este Perfect, atunci și ceea ce a întemeiat El este perfect. În

cazul Islamului, Allah este Perfect, deci Tauhid-ul și Islamul sunt perfecte. În alte
ideologii întemeiate de către oameni, sistemul de credințe reflectă întemeietorii, care
au dorințe și părtiniri, sunt slabi, au nevoie de odihnă și sunt imperfecți. Acest lucru
singur este o dovadă suficientă pentru Islam. Cine va lua aminte?
Întorcându-mă la călătoria mea, îmi amintesc de o dimineață însorită din octombrie.

Era o zi perfectă. Nu era prea friguroasă și o briză frumoasă pătrundea în dormitorul
apartamentului meu. M-am trezit și am rămas în pat gândindu-mă. Știam că Islamul
era adevărul. Știam și simțeam. Întregul meu corp tânjea după Islam. Era ceea ce
căutam toată viața mea. Era scopul meu în viață, și știam că l-am găsit.
Îmi amintesc de mersul meu la facultate în ziua aceea. A fost mai lent decât de obicei.
Mi-am luat timp uitându-mă la copacii care își pierdeau frunzele. Am simțit că era
timpul pentru o schimbare. Natura o reflecta și în inima mea răsuna sentimentul.
A trebuit să-mi schimb modul de viață. Când am ajuns la școală, m-am întâlnit cu
Kemal în drum spre unul dintre cursurile mele. I-am spus că am nevoie de ajutorul
lui cu ceva și l-am rugat să vină la mine acasă în noaptea aceea.
Când a venit noaptea, Kemal a ajuns la mine. Am ieșit afară să ne plimbăm și i-am
spus imediat ceea ce vreau să fac. „Vreau să fiu musulman”. Spre surprinderea mea,
Kemal nu s-a șocat. Mi-a spus că a avut o presimțire tot timpul și că s-a rugat pentru
mine să accept Islamul în noaptea din Ramadan în care eu m-am dus la moscheea
în care se ruga el rugăciunea cea lungă. Iar ruga lui fost îndeplinită, deoarece
Allah le răspunde celor care I se roagă. Așa că am spus mărturisirea de credință și
am mărturisit că nu există nicio divinitate demnă de adorare înafară de Allah, iar
Muhammad este Mesagerul Său. Devenisem musulman.
M-am supus lui Dumnezeu, dar Islamul înseamnă mai mult decât credința într-un
singur Dumnezeu. Nu este suficient. Diavolul crede într-un Singur Dumnezeu și nu
49
C a pi tol ul 2
în orice divinitate, ci în Allah. El nu-I asociază parteneri, dar este totuși blestemat
să rămână în Iad. Știam că este o decizie care avea să îmi schimbe viața. Am iubit
disciplina încă din copilărie și știam că Islamul cere disciplină. Știam că nu avea să
fie ușor, dar eram pregătit să lupt. Ne-am rugat împreună în noaptea aceea și apoi
Kemal a plecat. Mă simțeam atât de diferit. Corpul meu se simțea altfel. Mă simțeam
ca și cum m-aș fi născut din nou. Și asta este ceea ce spune Islamul: din momentul în
care tu I te supui lui Allah și recunoști mai întâi în inima ta și apoi cu limba ta că ești
Musulman, păcatele tale sunt iertate și devii pur precum un nou-născut.
În acest moment, trebuie să spun că povestea mea de convertire nu are nimic special.
Am auzit alte povești ce ar putea să o întreacă pe a mea. Se convertesc oameni după
ce au stat în închisoare sau care au fost aproape de moarte și mulți continuă să fie
asupriți de către membrii familiei sau de către alții.
Un nemusulman ar trebui să se întrebe care este motivul pentru care atât de mulți
oameni s-au convertit la Islam de-a lungul secolelor. Și mulți dintre ei nu erau oameni
obișnuiți, ci savanți, intelectuali și chiar clerici din alte religii care au considerat că
Islamul este singura cale adevărată. Din fiecare convertire la Islam este o lecție de
învățat. Dacă nu, impulsul emoțional inițial de la convertire se diminuează după o
perioadă scurtă de timp, ceea ce nu ne mai avantajează. Așadar, să învățăm o lecție
din povestea mea.
De multe ori când mă simt trist trebuie să-mi reamintesc de ce am devenit musulman.
Mă gândesc la emoțiile mele, la motivele mele, la durerea mea și la experiențele
mele. Mă întorc la bazele și fundamentele Islamului meu și mă liniștesc că aceasta
a fost cea mai bună alegere pe care am făcut-o vreodată în viața mea. Și știu că
Dumnezeu m-a călăuzit. Principala lecție pe care am învățat-o din propria poveste
este căutarea sinceră a adevărului. Dacă te smerești, Dumnezeu îți va arăta adevărul.
Dacă I te vei ruga, El te va îndruma. Dacă Îl vei dori, El te va lăsa să-L găsești.
50
Indiferent de ce se întâmplă în viața ta, nu renunța niciodată. Suferința ta este o

binecuvântare. Este posibil ca durerea și suferința pe care o trăiești să fie necesare
unei minți clare care ne face să vedem călăuzirea lui Dumnezeu. În sfârșit, doar
pentru că cineva se naște într-o anumită credință sau cultură și trece prin durerile
vieții, acest lucru nu-l scutește din a-L căuta pe Dumnezeu sau de a-și schimba viața.
Un capitol nou a început în viața mea atunci când am devenit musulman. Întorcându-
mă la copilărie, am crezut dintotdeauna că într-o zi voi face ceva grozav în serviciul
lui Dumnezeu. Am crezut că acesta va fi punctul culminant din viața mea. Însă,
convertirea mea la Islam nu a făcut decât să îmi dovedească contrariul. Islamul
funcționează prin muntele nesfârșit al acestei vieți și vârful lui este doar Viața de
Apoi. Islamul este singurul mod de viață în care ai o satisfacție interioară față de
Domnul tău și o lupta interioară cu tine însuți, care este cel mai sănătos lucru.
Nu-l lăsa niciodată pe Satana să te păcălească făcându-te să crezi că ești în regulă.

Nu te lăsa niciodată păcălit să crezi că ești bine, că ai ajuns la un nivel confortabil și
suficient de înalt. Nu îl vei atinge niciodată în această viață. Continuă să lupți, pentru
că această viață este o luptă.
Te lupți cu dorințele tale interne și cu depravarea Diavolului. Nu vei trăi cu adevărat

decât dacă nu vei renunța niciodată și I te vei ruga Celui care te sprijină în bătăliile
tale, și acesta este Allah Preaînaltul. Aceasta este ceea ce face ca fiecare zi să merite
să fie trăită; aceasta este ce îi face pe musulmani să nu renunțe. Ei Îl iubesc pe Allah,
iubesc să I se supună Lui și știu că ei vor greși, dar ei știu că Allah este Cel Milostiv,
Cel Îndurător, Cel Drept, Atotcuprinzătorul și Cel Iubitor.
Frați și surori, nu credeți prostește că veți fi lăsați în pace dacă veți face mărturisirea
de credință. Vom fi cu toții testați, la fel cum au fost testați și cei de dinaintea noastră,
iar învingătorii vor gusta recompensa ce vine după amărăciunea încercărilor. Islamul
va fi cea mai dulce și cea mai bună viață pe care ați gustat-o vreodată, dacă vei știi
51
să te bucuri de savoarea ei. Dacă vom avea intenții sincere și Îi vom cere ajutorul lui
Allah, atunci vom găsi ajutorul Lui. Voi încheia acest capitol cu un citat al lui Ibn
Al-Qayim din cartea sa, Al-Fauaid:
„Fii sincer în scopul tău și vei găsi sprijinul lui Allah în jurul tău.”
Fie ca Allah să ne accepte pe toți, Amin.
52
Musulmani în familie
Gândindu-mă la profetul Nuh -Noe-

(Pacea fie asupra lui!) a cărui soție și fiu au
fost părăsiți pentru că erau necredincioși,
destinați să se înece, fără ca el să îi poate
proteja și fără ca el să le poată predica -
este o tragedie pe care niciunul dintre
noi nu ne-o putem imagina, cu excepția
celor dintre noi care suntem convertiți și
1983. Împreună cu fratele meu avem rude nemusulmane. Toți convertiții
Mihai. A murit în 2019 din cauza unei cunosc durerea lui Nuh, a lui Mohammed
insuficiențe cardiace, fără a spune și a tuturor celorlalți Profeți (Pacea fie
shahada. asupra lor!) care s-au convertit la credință,
lăsându-și rudele în necredință. Adevărul dureros este că, puțini dintre noi vor gusta
dulceața convertirii iubiților noștri membri ai familiei la Islam. După ce, timp de
mulți ani de zile i-am vorbit fratelui meu despre Islam și simțind adesea că este atât
de aproape, a murit recent necredincios.
Fratele meu a fost sălbatic și activ încă din copilărie. Părinții mei au încercat, și-au
dat toată silința cu el. Dar uită-te la Noe (Pacea fie asupra lui!). Noi întotdeauna
dăm vina pe părinți, dar acest lucru depinde. Cu toții avem probleme diferite în viața
noastră și este o combinație de natură și educare care ne dezvoltă. Allah îndrumă pe
cine dorește El. Fratele meu a avut de-a face cu găști și a vândut droguri. Acesta era
visul american pe care el l-a văzut în mass-media, la televizor, în filme și clipuri. Își
cumpărase o armă, a început să câștige bani în mod ilegal și să-și trăiască viața lui
mult visată.
Văzându-l trăind așa, l-aș fi putut urma și eu cu ușurință, făcând aceleași lucruri.
Dar nu voiam asta, știam că este greșit. De mic copil am fost religios și am vrut să
53
C a pitol ul 3
mă dedic lui Dumnezeu, chiar și atunci când eram creștin. Așadar, chiar înainte să
fiu musulman, m-am uitat la ceea ce făcea fratele meu și „fitra” mea mi-a spus că
ceea ce făcea el nu era în regulă. Am stat departe de mizeriile în care s-a implicat el,
concentrându-mă pe sport.
Fratele meu s-a supărat foarte tare atunci când am devenit musulman. Și-a dorit să
fiu ca el. Ne-am și bătut cu pumnii din cauza convertirii mele. Mulți ani la rând a
dat vina pe tipii care mi-au făcut „daua”, spunând că m-au stricat, că m-au spălat
pe creier.
Am petrecut mult timp încercând să-l conving de Islam. În același an în care am

devenit musulman, m-am dus să lucrez cu el în construcții, în Toronto. Locuind cu
el și petrecând atât de mult timp împreună a fost probabil cea mai dură perioadă
din viața mea. Devenisem recent musulman și mi-am părăsit iubita cu care eram de
trei ani pentru că ea nu voia să se convertească și era împotriva Islamului. Apoi am
început să locuiesc cu fratele meu, iar din cauza faptului că el aducea mereu fete în
casă, îmi era greu. Chiar și înainte de asta, eu nu am fost un afemeiat așa cum erau
mulți tineri din jurul meu care urmau mass-media.
La un moment dat, mă gândeam că ar trebui să fiu mai afemeiat, pentru că îl văzusem

pe fratele meu și de la el mi-am făcut multe dintre ideile mele despre viață. Dar pur
și simplu asta nu era cine eram eu. Nu am putut să fiu așa. Aceasta este o problemă
pentru mulți oameni. Ei vor să fie ceva ce nu este în natura lor să fie. Nu este în
„fitra” noastră să fim afemeiați. Aceasta este o idee pe care o preluăm din mass-
media, iar în cazul nostru din culturile pop și rap.
Însă în acea vară, să trăiesc și să lucrez cu fratele meu fiind un nou musulman,
era o adevărată provocare. Și aveam nevoie de bani. Mă chinuiam în primul an
de facultate. Și acolo era fratele meu care mă ajuta, dar mă și batjocora mereu cu
prietenii lui care le trimiteau pe fete să vină la mine, făcând tot felul de lucruri pentru
54
a mă ispiti.
Încercam să-i fac „daua”, să îi vorbesc despre Islam. Îmi amintesc că, o dată la
serviciu, îi spuneam despre Islam și un tip râdea de această religie. Aproape că
m-am bătut cu el. La început aveam un zel de convertit. A fost o vară atât de grea
pentru mine, așa că am început să merg la slujbe la moscheea din Toronto. Acestea
au fost unele dintre primele mele „khutbe”. Am auzit într-una din khutbe că Ahmed
Deedat a murit. El a fost unul dintre motivele pentru care am devenit mai puternic
în Islam. Acele 3 sau 4 luni în care practicam, mă rugam, învățam, lucram pe teren,
mă rugam la fața locului, a fost o perioadă minunată pentru că simțeam că Allah era
alături de mine și simțeam că acea putere era de partea adevărului.
Fratele meu a rămas în continuare dur cu mine, luând convertirea mea ca pe ceva
personal, ca pe ceva împotriva lui. Odată cu trecerea timpului, ne-am îndepărtat. El
s-a mutat pe coasta de vest (a Canadei) în Alberta și apoi în Columbia. Îl vedeam
poate doar o dată pe an. Mi-am terminat studiile și m-am mutat în Emiratele Arabe
Unite pentru lucru. Apoi l-am văzut poate doar din doi în doi ani. Am păstrat legătura
prin telefon și el a continuat să râdă de mine. Am încercat și tot am încercat și, apoi
la un moment dat aproape că am renunțat, dar Allah mi-a deschis o ușă.
L-am încurajat împreună cu mama să își schimbe viața, însă el nu ne-a ascultat
niciodată. Apoi a fost implicat într-un accident grav de mașină. Pe vremea aceea
intrasem într-o afacere de service-auto. El iubea mașinile, așa că era pregătit pentru
o schimbare mare, să vină să lucreze cu mine, conducând service-ul. Atunci s-a
mutat el în lumea arabă.
Din păcate, prima experiență pe care el a avut-o cu musulmanii în țările musulmane

a fost cu partenerul nostru care ne-a înșelat. Acesta a fost un exemplu prost pentru
el în ceea ce privește Islamul și musulmanii. Era totuși însă bine pentru că s-a
îndepărtat de problemele sale din Canada. Locuia cu mine. Nemaifiind împreună
55
C a pitol ul 3
atât de mult timp, a durat puțin până să ajungem la certuri despre Islam. Încercam
să vorbesc cu el, simțeam că este aproape, dar exemplele musulmanilor bogați din
aceste țări au fost oribile. Venea la mine și îmi spunea „Ce este asta? Uite ce fac. Eu
nu văd ceea ce-mi spui tu.” Era ceva constant. Modul în care ei conduceau mașinile,
manierele lor, faptul că nu își respectau angajamentele, faptul că nu se țineau de
cuvânt. Astfel că, a fost greu pentru mine să-i transmit mesajul Islamului.
Din nou, el încerca să trăiască viața bună în EAU. Dar era foarte furios pe musulmani.
Deși avea vicii similare, el nu vedea nicio contradicție. El nu pretindea că este o
persoană bună, religioasă.
A văzut mulți musulmani
ca fiind ipocriți și pentru că
el nu era musulman, aceștia
nu aveau nicio rușine în
a-i dezvălui o mulțime
de lucruri. A văzut cât de
ipocriți erau atât de mulți Împreună cu tata, mama și fratele meu în 1983,
musulmani. România. Mama s-a convertit la islam în 2005
Atunci când m-am mutat în Malaezia, el a rămas în Emiratele Arabe Unite. Mă

aflam într-o călătorie la Londra, când am primit un telefon că el este în comă. Am
luat avionul către el, m-am rugat pentru el, i-am spus mărturisirea de credință la
ureche. Soția lui însărcinată și cu mine eram acolo atunci când nu au putut să-l
resusciteze.
Fratele meu, fostul traficant de droguri devenit antrenor, începuse să ia steroizi. Se

pare că lua o mulțime de steroizi, iar aceștia îi slăbeau inima. În octombrie 2019, el a
luat un virus asemănător gripei. Sistemul său imunitar avea să nu se mai recupereze
în urma virusului. Doctorul a spus că inima lui funcționa doar la capacitate de 50%.
După ce a murit, m-am întâlnit cu prietenii și colegii lui și am aflat că el a fost
56
curios de religie. El le punea mereu întrebări despre Islam. Am ajuns la milioane

de oameni din întreaga lume cu chemarea mea la Islam, dar nu am putut ajunge la
fratele meu. Nu l-am putut aduce la Islam. Acest lucru m-a motivat să fac și mai
multă „daua”, mai ales în România. M-a motivat să nu pierd timpul și să le aduc
oamenilor adevărul. „Daua” (chemarea la Islam) este o mare responsabilitate pentru
toată lumea. Nu o poți trece cu vederea. Nu poți pur și simplu să nu o faci. Trebuie
să faci daua familiei tale, prietenilor tăi, la oricine poți ajunge. Alhamdulillah, am
reușit să ajung la mama.
Mama nu era prea religioasă în tinerețe, era mai mult un spirit liber. Bunica din
partea tatălui era cea care era religioasă, în timp ce mama mergea doar ocazional la
biserică. La un moment dat, atunci când părinții mei începuseră să aibă probleme,
înainte să ne mutăm în Canada, familia mea a început să meargă împreună la
biserică. Nu am crescut mergând la biserică. Ne petreceam duminicile mergând la
plajă sau la picnicuri. Mergeam singur la biserică. Țineam sărbătorile religioase, dar
eu eram mai religios decât familia mea și chiar le aminteam de idealurile religioase.
Mama mea a reacționat puternic împotriva Islamului și nu fiindcă era ceva nou, dar
la fel ca toată lumea, ea avea informații greșite despre Islam. Ea contrazicea Islamul
cu același tip de atacuri pe care oricine le aducea împotriva Islamului și Profetului
(Pacea fie asupra lui!), bazat pe prostii și Islamofobie.
Vorbise cu prietenii ei despre convertirea mea, și ei îi alimentau furia. Erau plini

de atitudini și informații negative. Am continuat să vorbesc cu ea despre asta și
am fost foarte hotărât în dezbaterea mea. Abordarea mea nu a fost atât de bună,
dar a pus-o pe gânduri. Am pus-o să se uite la videoclipurile șeikh-ului Ahmed
Deedat și i-am arătat și alte materiale, inclusiv Biblia, Coranul și Știința de Maurice
Bucaille în franceză, deoarece ea era profesoară de franceză. Mama este o femeie
inteligentă, având un masterat. A putut vedea argumentele și adevărul. Cu timpul, ea
a devenit mai confortabilă, trecând treptat spre urmarea Adevărului. A încetat să mai
bea alcool și să mănânce carne de porc, apoi a început să țină post. A inițiat aceste
57
C a pitol ul 3
schimbări înainte de a se converti. M-am căsătorit și mama încă nu era musulmană.

Trecuse aproximativ jumătate de an, iar soția mea îi făcea și ea „daua”. Într-o zi, în
timp ce găteam mama a venit la mine acasă. Zâmbea și mi-a spus că avea ceva să îmi
spună, „Aș hadu an la ilaha illallah...”. Abia știa cum să pronunțe, dar o spunea cu un
efort atât de mare. Aproape că am început să plâng. Am întrebat-o: „Ce, ce ai spus?”
„Am crezut dintotdeauna. Am avut întotdeauna acest lucru în inima mea, dar pur și
simplu nu știam ce era. Și acum este clar.” mi-a spus.
A fost cea de-a doua zi cea mai fericită din viața mea, după ziua în care am spus
„șahada” mea. Restul familiei mele s-a comportat groaznic. Atunci când bunica a
aflat, a plesnit-o pe mama. Mama a început să facă „daua” tuturor. Familia noastră,
inclusiv fratele meu, a răspuns cu atât de multă ură, a fost foarte furios, a spus că
suntem spălați pe creier și m-a învinovățit pe mine pentru convertirea ei. A fost mai
rău pentru ea decât pentru mine. Cred că, pentru că eu am fost atât de tânăr, ei au
presupus că este doar o fază a mea, așa că inițial, ei au fost doar supărați pe mine.
Dar pentru ea, fiindcă a spus șahada având aproximativ 50 de ani, a fost ceva imens.
În afara familiei, mama încerca să-și ascundă convertirea deoarece lucra într-o
școală catolică. Și-a ascuns postul în Ramadan. Era totul foarte dificil pentru ea. Dar
a învățat cum să se roage, cum să citească în limba arabă. A fost foarte serioasă în
practicarea religiei, ma șa Allah. Încă muncește din greu pentru a fi o credincioasă
puternică, citind mereu lucruri și vizionând videoclipuri. Am făcut „umrah”
împreună cu ea și cu un grup de noi musulmani. A fost o experiență minunată pentru
noi.
Una dintre dificultățile pentru noi acum este faptul că ea este singură în Canada și nu
vrea să se mute în Malaezia, țara în care mă aflu acum. În afară de a fi musulmană,
ea are o experiență foarte tipică de convertit în Occident. Este o experiență destul
de singuratică. A încercat să se integreze în comunitatea musulmană, mergând la
moschee de mai multe ori. Dar pur și simplu nu și-a găsit locul acolo. Are acel
58
sentiment comun de a fi înstrăinată de ceilalți musulmani. Atunci când o presez să

încerce mai mult, să depună mai mult efort pentru a se integra în comunitate îmi
spune că, pentru ea este diferit. Mai ales pentru că eu eram mai tânăr atunci când
m-am convertit. Încă insist pentru că este ceva ce vreau pentru ea și știu că, în mod
ideal ar trebui să aibă și ea un loc la masă. Dar știu că musulmanii fac propriile
greșeli. Cu toții ar trebui să ne dăm toată silința.
Singurătatea este o problemă serioasă pentru noii musulmani. Își petrec atât de mult
timp singuri și, de obicei, își petrec timpul la lucru și la școală cu nemusulmani.
Astfel că, este inevitabil ca îndoielile să nu se strecoare, acestea fiind principalele
probleme ale noilor
musulmani. Singura soluție 2018, în Dubai, conducând
este mai multă educație. rugăciunea de Eid și
Teoria nu este suficientă. În adresându-mă sutelor de
toate mediile educaționale, musulmani noi
teoria nu este suficientă. Ai
nevoie și de practică. Din
acest motiv sistemele noastre
educaționale sunt atât de
slabe, e nevoie de o educație
activă, bazate pe proiecte. Noii musulmani trebuie să ia acest lucru în serios pentru
ei înșiși, dar, și mai mult, comunitățile trebuie să ofere și educație și sprijin. Educația
Islamică nu ar trebui să fie bazată pe cultură, ci pe cercetare.
Moscheile și școlile trebuie să își schimbe sistemele de educație. Noii musulmanii

sunt sensibili și au nevoie de îndrumare. Ei nu au identitatea atât de solidificată. Este
nevoie de 3-5 ani ca musulman pentru ca această identitate să fie solidificată. Ei nu
au sprijinul familiei, ba mai mult, aceștia au parte de antagonism din partea familiei
lor. Noii musulmani au nevoie de sprijin social. Au nevoie de un înlocuitor pentru
sprijinul familiei, așa cum vedem în modelul Profetului (Pacea fie asupra sa!).
59
C a pitol ul 3
Sprijinul a fost acolo, pregătit să fie implementat. Noii musulmani sunt concediați,
bătuți, uciși, forțați să fugă de familiile lor și așa mai departe. Ei au nevoie de
educație, sprijin, locuri de muncă - comunitățile musulmane trebuie să fie gata să-i
primească pe noii musulmanii.
Mutarea în țările musulmane este, de asemenea, o oportunitate importantă pentru

noii musulmani. Pentru mine a făcut o mare diferență. Am luat o parte din identitate,
o parte din cultură. Fiind în mod constant printre alți credincioși, inevitabil îți
întărește identitatea. Pentru cei care se mută în străinătate, putem explica unele
dintre problemele pe care le-a întâmpinat fratele meu printre musulmani, pentru ca
aceștia să fie pregătiți să le facă față și să nu fie șocați de ele. „Hijrah” este foarte
importantă. Te redefinește și îți oferă o viziune globală, mai completă.
entru vechile obiceiuri ale noilor musulmani - alcool, vicii, droguri, pornografie -
avem nevoie de consiliere adecvată și înțelegere empatică. Avem nevoie de mentori,
de ghizi. Și, desigur, musulmanii noi ar trebui să fie încurajați să dea înapoi. Ei au
ceva de dat înapoi la toate nivelurile. Amintiți-vă că „Sahaba” (companionii) au
fost cu toții convertiți și au răspândit Islamul. Dacă convertiții nu-și găsesc locul în
„ummah” (comunitate), ei vor rămâne pe margine, și nu vor contribui cu darurile
lor. Cu toții vom suferi. Mai rău, ei se pot rătăci pentru că nu fac parte dintr-o
comunitate. „Noi consumăm Islamul, dar nu îl dăm înapoi”. Nouă musulmanilor ne
place ceea ce primim din religie, dar nu contribuim suficient pentru familia noastră
„ummah”.
60
2002, în Canada. În acel moment sufeream de depresie și căutam adevărul.

Eram tot timpul în jurul musulmanilor. Ei au fost frații mei și, și astăzi,
continui să țin legătura cu unii dintre ei, deși au trecut 20 de ani.
61
C a pitol ul 4
Schimbarea dinamicilor culturale
În România, locul și rolurile oamenilor în cadrul familiei sunt destul de clare. Un

lucru pe care l-am observat crescând este faptul că mama, bunica și femeile din
cartierul și societatea noastră, erau mândre să fie ceea ce erau. Mama și bunica
lucrau, dar erau și foarte mândre de sarcinile lor ca și îngrijitoare ale casei. Mama
se chinuia, și deși, poate că era un raport de 80/20 în împărțirea responsabilităților
gospodăriei între ea și tata, ea nu s-a plâns niciodată. Era mândră de toate contribuțiile
sale din cadrul familiei. Mama nu trebuia să lucreze, ar fi putut fi o casnică și ar fi
fost mândră să facă acest lucru, la fel ca multe alte femei.
Tatăl meu prelua în mod regulat conducerea în multe situații familiale. Părinții mei
aveau discuții, dar mama era de acord cu decizia finală a tatălui meu. Nu era necesară
căutarea nodului în papură, fiecare avea rolul său și fiecare înțelegea că, astfel își
serveau familia. L-am văzut pe tata ca fiind un părinte puternic, activ și implicat.
Ocazional, atunci când putea, venea după mine la școală și, uneori, îl însoțeam în
călătoriile lui pentru muncă. Îmi petreceam timpul cu el, dar aveam întotdeauna
timp pentru a face lucrurile împreună ca o familie.
Odată, am avut un incident în timp ce mergeam împreună cu tatăl meu cu bicicleta.

Un tip a fost aproape să ne lovească cu mașina. Tata s-a oprit imediat în fața mașinii și
a început să se certe cu tipul. L-a și scos pe tip din mașină, insistând să-l lămurească
pe acesta că el a fost cel care a greșit și nu a fost atent. Nu l-am considerat pe tata ca
fiind violent sau ca fiind un macho-man, ci ca fiind puternic și responsabil.
Rolurile de gen nu erau o problemă, ci erau natural și bine îndeplinite. Locul

fiecăruia la masă, cine vorbește mai întâi, cine ia de la cine permisiunea și pentru ce.
Nu exista nicio confuzie cu privire la aceste lucruri, nu exista nicio supărare sau
neînțelegere și nicio dorință de a lua rolul celuilalt. Era clar faptul că familia noastră
era o echipă. Asta am observat crescând. Și, în cultura de acolo, încă este astfel.
62
Împreună cu John Fontain în deșertul din Maleha, Sharjah

EAU. Liniștea deșertului este uimitoare. Ne duceam și căutam
stupi de albine sau exploram dunele de nisip.
Cu toate acestea, Occidentul influențează aceste culturi: Serbia, România, Croația,

Rusia etc. Preluând din ce în ce mai mult din cultura occidentală, acestea sunt
influențate de idei precum că femeile să fie mai masculine. De exemplu, mass-media
occidentală este atât de populară peste tot și vedem femei care joacă roluri de luptă
63
C a pitol ul 4
în filme, fiind foarte dure și violente. Astfel de lucruri nu sunt feminine, nu că aș fi

împotriva femeilor care doresc să învețe să se apere, asta este foarte important, dar,
ca rol, nu este atractiv, nu este feminin.
Am o teorie conform căreia incidența homosexualității crește cu cât femeile se

comportă mai masculin și cu atât mai mult bărbații se comportă mai feminin. „Fitra”
noastră se schimbă prin lucrurile pe care le facem în mod fizic. Ea devine condiționată
de activitățile noastre, părțile creierului se activează și se întăresc prin acțiunile
pe care le executăm. De exemplu, femeile fac mai multe activități care sunt mai
masculine, deci trebuie să poarte haine mai masculine. Iar bărbații au depășit deja
ideea de „metrosexual” până la punctul în care s-a normalizat purtarea machiajului
de către aceștia. Oamenii se schimbă, iar responsabilitățile sunt neglijate în timp ce
oamenii se luptă pentru a-și schimba rolurile.
Alhamdulillah, crescând, am putut vedea acest lucru cu toate provocările vieții, dar
i-am și văzut pe tata și mama comportându-se ca pe un bărbat și o femeie adevărată.
Și am văzut același lucru și la bunica și bunicul meu. În orice familie în care vedeți
că dinamica se schimbă, se pot observa că apar probleme. Într-o casă din familia
mea extinsă, femeia era mai puternică decât de obicei, iar acest lucru a dus la mai
Împreună cu Mohammed
Esa în Dubai. Îmi iubesc frații
africani. El a spus shahada
cu mine
64
multe probleme. Se putea observa acest lucru.
Puteam vedea schimbări apărând și în afara familiei mele. Deși credința mea în
Dumnezeu și studierea Bibliei au avut loc în afara bisericii, câteodată participam și
la slujbe. Acolo am început să văd schimbarea culturală a femeilor care se îmbrăcau
cu fuste scurte la biserică. Am văzut chiar și că unii oameni mergeau la biserică
pentru a-și da întâlniri și se înfrumusețau pentru asta!
Deși biserica spune că bărbatul este capul familiei și are toate acestea standarde,
puteai vedea foarte mulți oameni comportându-se nepotrivit la biserică. Cum puteau
ei să tolereze aceste lucruri și să își susțină în același timp ghidul lor moral? Preotul
făcea slujba, iar femeile stăteau în fața lui îmbrăcate foarte sumar. Mai există unele
zone, de exemplu în mediul rural, unde femeile merg îmbrăcate bine la biserică,
chiar în „hijab”. Biserica are o poziție etică în ceea ce privește rolurile de gen, dar se
poate vedea că aceasta se pierde, ca de exemplu numirea recentă a homosexualilor
de către papă ca fiind „copiii lui Dumnezeu”. Acesta este un truc iubit al lui Șeitan,
de a face lucrurile mici ca fiind atractive, clădind deasupra lor pentru a te slăbi pe
deplin. Presiunea constantă este similară, iar încet, aceste lucruri se înrăutățesc și
mai rău. Oamenii nu-i pot rezista presiunii, sunt slăbiți. Totul din jurul nostru ne
influențează, iar dacă nu ne antrenăm împotriva lui, nu vom putea să ne comportăm
bine. Devenim slabi și ne frângem.
Creștinismul nu a putut rezista presiunilor și tentației. Știm că ei își schimbă textele

după capriciile acestor schimbări culturale. Chiar și Islamul devine mai slab.
Rezistăm, dar se poate vedea că se fac presiuni asupra noastră și am întrecut de
multe ori măsura. Cu toate acestea, suntem puternici deoarece textul nostru nu este
corupt.
65
C a pitol ul 5
Partea II – Considerații
Căutarea adevărului într-o lume

de minciuni
Diferențierea dintre adevăr și minciună este, fără îndoială, unul dintre cele mai
provocatoare lucruri din această viață. Provocarea nu este cauzată de faptul că
distingerea dintre adevăr și minciună în lumea reală este dificilă, ci dificultatea apare
la diferențierea dintre adevăr și minciună în mintea noastră. Cum de nu cunoaștem
adevărul din noi?
Mințile noastre sunt supuse condiționării continue în fiecare zi. Ne uităm la televizor
și la clipuri, ascultăm diferite tipuri de discursuri, muzică, reclame, știri și așa mai
departe. Părinții noștri ne învață ceva, școala altceva, iar printre colegii și prietenii
noștri auzim lucruri diferite. Toată lumea susține că știe adevărul; toată lumea crede
că este pe drumul cel bun. Cum pot exista atât de multe diferențe și toate să pretindă
că sunt adevărate?
În orice caz, care este adevărul? Dacă am dori să definim adevărul cum am putea face
acest lucru? Sau este adevărul doar un concept abstract? Putem spune că înțelegem
adevărul? Putem spune vreodată că respectăm adevărul? Cred că, pentru a face acest
lucru, trebuie mai întâi să facem un pas înapoi, mergând într-un loc pe care uneori
îl uităm. Acest loc se află adânc în interiorul fiecăruia dintre noi, într-un loc numit
inimă. Odată ce învățăm cum să ajungem la acel loc din inimile noastre, trebuie să
căutăm ceva acolo. Acel ceva este intenția.
Cum poți găsi vreodată calea cea dreaptă dacă nu vrei să afli adevărul? Poți să-
ți găsești cerealele preferate într-un magazin dacă ocolești rândul cu cereale? În
același fel, mulți oameni susțin că vor să știe adevărul sau, mai mult, că au adevărul,
totuși adevărul se află în fața lor și ei îl resping zi și noapte. Nu se uită cu adevărat
la ceea ce numesc ei „adevăr”. Acest lucru se întâmplă pentru că, dacă nu avem o
intenție sinceră în a găsi un astfel de adevăr, nu îl vom găsi niciodată.
66
Fără intenție, suntem precum

un călător fără hartă, fără nicio
îndrumare. Vom rătăci pe această
planetă timp de decenii și în cele
din urmă vom ajunge în pământul
de unde am venit. Apoi, atunci
când Allah va dori, vom fi înviați 2002. Doi musulmani și doi
din pământ și vom fi întrebați: nemusulmani. Poți să ghicești
Cum ți-ai trăit viața pe Pământ? care sunt care?
Cum ți-ai folosit tinerețea?
Cum ți-ai câștigat averea?
Ce ai făcut cu cunoștințele tale?
Atunci vom vedea care au fost intențiile noastre. Cum putem să ne găsim intențiile
sincere acum, înainte să fie prea târziu? În primul rând, trebuie să recunoaștem că
nu suntem sinceri fiindcă am fost condiționați astfel. Apoi, trebuie să îndepărtăm
ceața din mintea noastră, pentru că, atâta timp cât vom trăi în iluzii, nu vom putea
niciodată să ne afundăm adânc în inimile noastre și vom continua să plutim la
suprafață în superficialitate.
Cum putem îndepărta ceața? Trebuie să realizăm faptul că, în ultimele două secole,
societatea a fost concepută pentru a fi un mecanism de control. Te duci la școală
și ei te învață ce este bine și ce este greșit. Nu îți dai seama că, liderii societății au
conceput acea versiune a ceea ce este corect și a ceea ce este greșit pentru beneficiul
lor. Oamenii și-au conceput propriile adevăruri și ni le-au livrat nouă. Ei forțează
astfel de modele în mintea noastră printr-un proces repetitiv.
În terapie, psihologii folosesc procese repetitive pentru a-l asigura pe pacient că

terapeutul spune adevărul. Ceea ce subiectul aude în mod repetat, în cele din urmă
ajunge să creadă că este adevărat. Corporațiile și mass-media folosesc în mod
67
C a pitol ul 5
deliberat acest proces, plătind psihologilor sume uriașe de bani pentru a afla cum
pot exact să-și promoveze într-un mod efectiv produsele și ideologiile. Să luăm
un exemplu: vreau să te gândești la cuvintele Islam, Islamic, musulman, islamist,
fundamentalist. Închide ochii și fii foarte concentrat. Gândește-te la primul cuvânt
de mai sus „Islam” și apoi spune care este următorul cuvânt care îți vine imediat în
minte? Ia o pauză acum și fă acest experiment.
Observi că de cele mai multe ori asocierea ta automată și instruită este „Terorist” sau
„Jihad” sau ceva asociat cu acestea? Termenii de „Jihadul Islamic” și „terorismul
Islamic” au fost făurite în noi prin intermediul mass-mediei. Asocierea este atât de
puternică, încât unii musulmani au ajuns să se simtă rușinați că sunt musulmani. În
ultimii ani, mai ales după evenimentul din 11 septembrie din SUA, unii musulmanii
și-au schimbat numele, Muhammad în Mo, Ibrahim în Abe. Și câți musulmani își
numesc acum copiii cu nume mai ambigue culturale precum Sofia, Ryan și Adam?
Unii musulmani au încetat să mai meargă la moschee de teamă, alții au lăsat Islamul
pentru că s-au lăsat păcăliți de credința că Islamul este o religie a terorii. Există
incredibil de multe materiale online, dar și tipărite care susțin faptul că Islamul
este o religie a terorii. Craig Winn, care a scris Prophet of Doom; Robert Spencer
care este un best-seller; și mulți alți autori care și-au câștigat succesul doar prin
intermediul atacurilor detestabile asupra Islamului.
Ei spun că baza terorismului este Islamul, dar ignoră agenda politică a unor grupuri,
statutul socio-economic al țărilor de unde provin acești teroriști, precum și impactul
psihologic pe care îl are ocupația Occidentului în țările lor. Toate aceste probleme
sunt trecute cu vederea, iar Islamul este blamat într-o asemenea măsură încât ei îl
insultă pe Allah, pe Profetul Său, și tot ceea ce noi susținem, când de fapt, ei înșiși
sunt teroriști și susțin terorismul prin scrierile lor. Îi acuză pe musulmani de ură,
dar își petrec nopțile și zilele scriind cărți de ură și concep produse media bazate pe
ură, intensificând tensiunea dintre Orient și Occident, făcând bani din ură și totul
se petrece prin intermediul minciunilor, ignoranței și o interpretării lor greșite a
68
Islamului. Până și președintele SUA

repetă declarațiile extremiștilor
musulmani sau a jihadiștilor
Islamici în toate discursurile sale.
În acest moment, aș dori să îți
prezint un alt mecanism psihologic
numit frică. Frica este o tehnică de
controlare a populației în masă,
ținând oamenii sub control. Dacă o
persoană oferă protecție împotriva
De fiecare dată când mă simțeam unei astfel de frici, masele vor
doborât, mă duceam la munții din deșert căuta protecția acestei persoane sau
și mă gândeam la Allah ideologia pe care acea persoană o
propune. În cazul nostru, SUA au lansat o campanie antiteroristă numită Războiul

Împotriva Terorii. Poate ai observat că aceasta a fost mediatizată mai mult decât
orice film de la Hollywood. Acest plan este împins de două decenii.
Oamenii sunt condiționați de frică la fel cum este condiționat un câine să se teamă
de stăpânul său, fiind lipsit de mâncare și bătut atunci când nu este ascultător.
Oamenii au fost condiționați prin intermediul mass-mediei să fie înspăimântați și
sunt protejați atâta timp cât îl ascultă pe conducător sau pe stăpân.
Dar cine este stăpânul până la urmă? Cât de ușor uităm că Allah este Stăpânul și
Protectorul. Dar de cine se teme lumea occidentală? Ei bine, în primul rând se teme de
musulmani și de orice asociat cu Islamul. Evenimentul din 11 septembrie din SUA a
fost doar una dintre modalitățile de comercializare a acestei frici. Sub pretextul unei
combinații între prinderea lui Osama Bin Laden, anihilarea grupării Al Qaeda și
deținerea de arme nucleare de către Sadam Hussein, astfel de evenimente au deschis
calea către Irak. Atunci când Moise (Pacea fie cu el!) l-a vizitat pe Faraon pentru
a-l chema la Dumnezeu, Faraonul, după ce s-a confruntat cu argumente irefutabile
69
C a pitol ul 5
și fiind încolțit, a încercat să-și țină poporul unit mai întâi amenințându-i pe oameni
și, în cele din urmă, spunând că Moise (Pacea fie cu el!) încearcă să-i alunge de pe
pământul lor. Dacă îți poți face oamenii să creadă că ei trebuie să se teamă și trebuie
să se unească împotriva unui dușman comun, aceasta va fi forța cea mai puternic
manipulatoare capabilă de a mișca orice populație, indiferent cât de mare este ea.
În Irak nu s-a găsit nimic, cu excepția unei populații înfometate din cauza embargoului
stabilit de către SUA în timpul operațiunii Furtuna din Deșert și al Războiului din
Golf. Și desigur, pentru a salva aparențele, liderii au trebuit să se lupte în continuare
cu ceva atunci când nu au găsit nimic și, astfel, au creat un război în Irak între
sunniți și șiiții. Nimeni nu mai știe ce se întâmplă și nici nu vor să știe. Tot ceea ce
se cunoaște în Occident, este faptul că țara lor luptă pentru libertatea și siguranța lor,
pentru a-și păstra dreptul la păcat și la neascultarea lui Allah în siguranță. Nimeni
nu știe ce se întâmplă acolo.
Atunci când prea multă atenție este asupra Irakului, se întâmplă ceva intern.
Bombardamente la Londra, o amenințare din partea grupării Al Qaeda, un posibil
atac asupra SUA și așa mai departe. Focalizarea continuă să se schimbe în funcție
de unde este necesară menținerea confuziei populației. Stilul de viață occidental
este conceput și pentru a păstra masele de oameni muncind, fiind atât de distrase
de propriile chestiuni încât nu le mai pasă atât de mult de ceea ce se întâmplă cu
adevărat în lume. Nu le pasă de câți copii și oameni nevinovați mor în lumea întreagă
și nu le pasă de nimic, atâta timp cât ei se află în siguranță. Conduc pe autostrăzi cu
autocolantele lipite pe mașini care spun: „Mândră de a fi soție de soldat”„ Susținem
armata”„ Alătură-te armatei”„ Ne rugăm pentru trupele noastre”„ Dumnezeu să
binecuvânteze America” și așa mai departe.
Cum ne îndepărtăm de toate acestea? Cum ieșim din ceață? Trebuie să ne dezvățăm
de tot ceea ce am învățat. Bine, nu spun uită tot. Trebuie să abolim conceptul
conform căruia ceea ce am învățat este fără nicio îndoială adevărul. Trebuie să ne
70
punem ochelari critici, să ieșim din zona de confort. Nu este ușor, dar o putem face.
Îmi amintesc că îndepărtarea de lucrurile materialiste a fost de mare ajutor în
a-mi deschide ochii. Eram atât de cuprins de preocupările mele materialiste de a
cumpăra haine, de a avea o mașină frumoasă și de a mă distra, încât eram ignorant
la problemele care aveau loc în întreaga lume. Atâta timp cât puteam ieși în oraș
în weekend și puteam câștiga bani în timpul săptămânii, cheltuindu-i din nou în
weekend și atâta timp cât nimeni nu mă deranja, nu-mi păsa absolut deloc de ceea ce
se întâmpla. Îmi făceam treaba mea. Totuși, asta s-a schimbat odată ce m-am trezit,
am mirosit trandafirii însă am început să tușesc datorită poluării lor.
Suntem păcăliți zi și noapte și credem minciuni. Trebuie să realizăm faptul că ni s-a

dat un creier pentru a-l folosi. Deci, cum putem să îl folosim? Investigați ceea ce vă
spun profesorii, nu doar le acceptați ca fiind adevărate. Am ajuns să dezbat ore bune
evoluția cu profesorul meu în biroul lui, punând la îndoială această materie. Mi-am
dat seama că el ne preda doar punctele forte ale evoluției, învățându-ne doar ceea
ce își dorea el. Știam că ne spală pe creier. Bineînțeles, cineva poate spune: „Bine,
atunci lasă-mă să pun la îndoială și Islamul”. Chiar te rog, nu trebuie să ajungem la
contradicții și ipocrizie, așa că, hai să ne uităm la astfel de afirmații.
Creierul și intelectul uman sunt ceva ce nu pot fi egalate niciodată de niciun computer
sau de nicio altă ființă, așa cum, în mod continuu, afirmă știința. Am fost înzestrați
cu capacitate de rațiune și curiozitate, ceea ce a ajutat omenirea să se dezvolte. O
astfel de capacitate i-a făcut pe unii oameni să ajungă la niveluri înalte de aroganță
și rasism, susținând că unele grupuri de oameni sunt superioare în gândire. Alții
rămân umili, dându-și seama că indiferent de câtă cunoașterea au, în comparație cu
Cel care a creat totul, înțelepciunea lor este minusculă. Cu toate acestea, trebuie să
căutăm cât mai mult cunoașterea.
Coranul este o Carte călăuzitoare care cere gândire și meditare, interogare și

înțelegere. În orice caz, toate versetele din Coran care cer exerciții în dobândirea
71
C a pitol ul 5
cunoștințelor se bazează pe faptul că Dumnezeu le cere oamenilor să își folosească

facultățile mentale în ceea ce privește lucrurile din jurul lor. El ne îndeamnă să
explorăm lucruri care pot fi experimentate prin simțuri, lucruri care pot fi testate
sau asupra cărora se poate medita, lucruri care sunt atât de clare încât orice le-ar
contrazice - de îndată ce contradicția este evidențiată, aceasta cade moartă precum
o muscă care este lovită.
Coranul le cere oamenilor să se uite în jurul lor și să se gândească la afirmațiile pe

care oamenii le fac despre Allah, să se uite la religiile pe care aceștia le-au inventat
și la zeii pe care i-au creat. Dumnezeu îi cheamă pe oameni să reflecteze la propriile
lor corpuri și la propria lor creație, la corpurile cerești, la natură. Fiecare apel la
investigare este cuplat cu o dovadă sau un argument rațional, care nu are nicio
legătură cu vreo dogmă sau doctrină religioasă, ci cu raționalul și semnele care se
află în jurul tuturor în lume, nu doar unele alese.
Creștinii vor pretinde că Iisus (Pacea fie cu el!) este Dumnezeu și că Biblia este
adevărată pentru că Iisus a săvârșit minuni. Întrebându-i dacă aceștia au fost prezenți
pentru a le vedea sau dacă le pot demonstra,
ei își dau seama că astfel de semne sunt doar
povești care nu pot fi astăzi dovedite și trebuie
crezute pur și simplu. Cu toate acestea, Coranul
nu recurge la același tip de dovezi, deoarece
aceste dovezi, fie că au fost adevărate sau nu în
timpul lui Iisus (Pacea fie cu el!) nu pot fi trăite
de nimeni astăzi. 2007. O poză cu mine și soția
mea într-un ziar, după ce am
Coranul direcționează oamenii către semnele făcut plângere la autorități
din jurul lor, spre semnele din creație, făcând deoarece am primit injurii
afirmații care nu pot fi niciodată cunoscute fiindcă eram musulmani.
de nimeni altul decât de Creator și provocând
72
omenirea să gândească și să pună 2003, la ceremonia de absolvire a

întrebări într-o așa manieră în care liceului. În inima mea se ducea o
ar fi privită drept erezie de către alte luptă, chiar dacă nu se vedea pe
religii. Odată ce omul a epuizat toate fața mea
întrebările și și-a asumat provocările
Coranului, stabilind că este fără îndoială
Cuvântul lui Dumnezeu, capacitatea
minții este pusă în repaus sau supunere
(adică Islamul).
Să facem o distincție clară între a

chestiona și a pune întrebări, aceasta din
urmă fiind o căutare de cunoaștere, în
timp ce prima este o atitudine arogantă.
O persoană care își dorește să cunoască
adevărul pune întrebări cu intenția de a
învăța, în timp ce o persoană care este arogantă pune totul la îndoială cu intenția
de a-și arăta superioritatea. Atunci când Allah le-a spus Îngerilor că El îl va crea pe
Adam (Pacea fie cu el!), aceștia i-au pus o întrebare, astfel încât să înțeleagă mai
bine; nu l-au chestionat pe Dumnezeu, dar Satana a chestionat planul și abilitatea
Lui, spunând că el (Iblis) este mai bun decât Adam și că este o greșeală în a i se cere
să facă sujud.
Am întâlnit atât de mulți oameni care susțin că sunt musulmani, dar atunci când
citesc anumite versete din Coran sau anumite relatări ale Profetului (Pacea fie
cu el!), ei le chestionează, spunând: „Nu cred că este corect”. Acest lucru este o
contradicție deoarece ei recunosc și acceptă înțelepciunea divină, dar o chestionează
atunci când o consacră. Un exemplu aici este suficient:
„Iar Dacă Noi le-am fi poruncit: „Omorâți-vă pe voi înșivă! [cei nevinovați să-i
omoare pe cei vinovați] ” sau „Plecați din casele voastre!”, nu ar fi făcut-o decât
73
C a pitol ul 5
puțini dintre ei. Dar dacă ei ar fi făcut ceea ce au fost instruiți, ar fi fost mai
bine pentru ei și ar fi fost mai statornică [credința lor]. Și atunci Noi le-am fi
dat din partea Noastră răsplată mare. Și i-am fi călăuzit Noi pe un drum drept.
Cei care se supun lui Allah și Trimisului vor fi împreună cu cei pe care Allah
i-a binecuvântat cu harul Său, ca și Profeții, adevărații evlavioși, martirii și cei
pioși. Și ce buni companioni sunt aceștia. Acesta este harul lui Allah, iar Allah
este de ajuns ca ‘Alim [Atoateștiutor].” (Coran 4:66-70)
Cele de mai sus reprezintă o afirmație irațională pentru un om. „De ce mi-ar cere
Dumnezeu să-mi sacrific viața sau să-mi părăsesc casa?” Este o întrebare firească
care ar veni în mintea oricui însă totuși trebuie să facem o clarificare. Dacă Dumnezeu
spune ceva, de îndată ce știi că acel ceva este de la Dumnezeu, chestionarea lui este
o contradicție a credinței tale și un semn de iraționalitate. Vreau să îți atrag atenția
asupra versetului care, prin folosirea lui „dacă” condiționează. Acest lucru arată
faptul că Dumnezeu știe că noi vom considera un astfel de lucru ca fiind irațional,
dar El vrea să ne arate că, dacă ar fi să îl spună, un credincios adevărat s-ar supune și
nu l-ar chestiona, deoarece vine de la Cunoscătorul tuturor lucrurilor.
Așadar, cum te poți disocia de gândirea defectuoasă, de răul societății și de spălarea

neîncetată a creierului? Recunoaște că acesta este un test. Nu ceda în fața presiunilor
societății. Îndepărtează-te de atașamentul față de lucrurile materialiste. Dacă îți dai
seama că banii sunt doar o hârtie și că hainele sunt doar un material, nu îți va mai
păsa atât de mult. Nu spun să nu ai bani sau haine, ci spun să nu îți lași inima să se
atașeze de aceste lucruri.
Moartea este un memento bun aici. Toate aceste obiecte materiale nu ne vor folosi
cu nimic atunci când murim, nu ne vom mai aminti de ele sau de sentimentele bune
pe care am fost condiționați să le avem atunci când le-am dobândit. Așadar, de ce să
fii atașat de ele? Oferă ceva ce îți place cu adevărat. Fă-o ca pe un experiment. Alege
ceva care îți place cu adevărat și apoi dă acel lucru. Poți?
74
Știu că a fost greu și pentru mine și încă este, dar mă lupt în fiecare zi. Atâta timp cât
continui să te lupți, mai devreme sau mai târziu vei câștiga. Și dacă nu câștigi, cel
puțin atunci când mori, mori încercând. Intenția este totul.
Un alt lucru de lăsat este limba ta. Ai mintea deschisă tot timpul, nu vorbi și nu te
implica în problemele pe care nu le cunoști. Este o problemă a ego-ului ca impulsul
tău să fie să răspunzi imediat atunci când nu ar trebui. Atunci când vorbești cu unii
oameni de pe stradă sau de pe internet îți dai seama că lumea nu știe prea multe
despre Islam.
Odată, vorbeam cu niște studenți la unul dintre evenimentele noastre de predicare

de la Universitatea din Windsor. Obișnuiam să punem în centrul studențesc un stand
unde ofeream informații despre Islam în fiecare miercuri. Acolo am descoperit că
unii oameni nici măcar nu știu ce este Islamul, dar, știau că Osama Bin Laden era
un terorist și că musulmanii erau responsabili pentru atacurile din 11 septembrie din
SUA. Ei cunoșteau doar lucrurile la care au fost condiționați, nu au căutat informații
pentru ei înșiși.
Altă dată am mers să-mi ridic roba pentru absolvire și am început să vorbesc cu
persoana de acolo despre toca pătrată, pălăria tradițională pentru absolvire. Mi-a
spus că este un obicei american. I-am spus că nu este un lucru american, ci unul
Islamic. Pătratul reprezintă Coranul. Semnificația sa este că, deși ai onoarea de a
absolvi, Coranul este în continuare deasupra capului. Această tradiție „americană” a
fost luată din Spania atunci când aceasta era condusă de Islam. Desigur că persoana
care distribuise mii dintre aceste „Corane” era surprins să audă acest lucru! Am fost
la fel de surprins și eu când am auzit pentru prima dată acest fapt. Cât de multe alte
contribuții au adus musulmanii în lume și au rămas necunoscute? Putem enumera
doar unele dintre cele mai populare - matematică, numerele arabe, algebra, hărțile
de navigație, almanahul medical și așa mai departe. Câte dintre ele continuă să fie
75
C a pitol ul 5
Împreună cu Julien Drolon

în Malaiezia, lucrând la
documentarul Freedom
și la Conferința Noua
Lume Musulmană. Am
primit premiul pentru
Recunoașterea Contribuției
Academice, pentru munca
mea cu musulmanii noi.
ascunse?Și acum, tot ceea ce știu oamenii despre Islam sunt Osama Bin Laden
și Sadam Hussein. Nu generalizez aici, deoarece sunt unii dintre occidentali, un
procent foarte mic, care au făcut unele cercetări și au unele informații despre Islam.
Dar chiar și puținul pe care știu, îl iau din surse nesigure, crezând deseori în mod
eronat că sursele nemusulmane sunt mai obiective.
Voi menționa aici faptul că ceea ce a păstrat această credință și acest mod de viață,
atât de pure și necorupte este faptul că musulmanii, în întreaga lor istorie, au luptat
împotriva surselor slabe, împotriva minciunilor și distorsiunilor. Veridicitatea și
integritatea academică sunt de primă importanță atunci când este studiat Islamul.
Conceptul de ijazah și tauatur în Islam este imperativ. Acestea protejează nu doar
fiabilitatea, veridicitatea și legătura cu sursa primară, dar și calitatea profesorului și
credibilitatea sa.
Haideți să fim practici aici, nu te duci la un pescar și îi ceri să-ți deseneze planurile
76
pentru un zgârie-nori și cu siguranță nu îl pui pe un pizzer să-ți facă proiectul de

construcție. Deci, atunci când vine vorba de a afla care este adevărul despre o anumită
problemă Islamică, de ce ați întreba pescarul și pizzerul în locul musulmanului?
Din nou, întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem este: Ne dorim cu adevărat să
cunoaștem adevărul?
Ignoranța poate cauza distrugeri uriașe. Am predicat un pic pe YouTube și pe

Instagram și am văzut atât de multă ignoranță, atât de mulți oameni care susțin că
știu ce este Islamul și care încearcă să ne arate că, de fapt, noi suntem cei care nu
știm. Ei spun că noi, musulmanii, suntem păcăliți de oamenii noștri și că urmăm o
religie rea. Unii spun și că este un cult.
Am fost foarte surprins de ipocrizia la un nivel atât de înalt a unor învățați, scriitori,
misionari contemporani și oameni de rând. Dacă îți dorești vreodată să găsești
adevărul, amintește-ți că adevărul este o chestiune independentă. Nu depinde de ceea
ce vrei tu să auzi sau de ceea
ce își doresc oamenii să spună.
Adevărul este de sine stătător,
indiferent dacă îți place sau
nu. Oamenii întotdeauna cred
că adevărul este ceva ce le
place lor. De cele mai multe
ori va fi ceva ce ție nu îți place,
poate chiar îl vei disprețui. De
ce? Pentru că ești îndoctrinat
cu minciuni spuse pentru a te
face să te simți confortabil în În Zanzibar, împreună cu frații mei
această viață, fiind prezentat musulmani micuți. Am fost binecuvântat să
cu un materialism ispititor călătoresc în Africa
și cu o acceptare a păcatelor
77
C a pitol ul 5
excesive. Ne supărăm atunci când adevărul este prezentat. Suntem atât de obișnuiți
să auzim o narațiune complet diferită. Cum putem acum să ne schimbăm drastic
mentalitatea? Cum putem admite că am greșit?
Nu pot să mă gândesc decât la momentul în care profetul Mohammed (Pacea fie asupra
sa!) a început să-și predice mesajul, făcându-mi propria legătură între vremurile
noastre și ale lui. După puțin contemplat, mi-am dat seama că ne confruntăm cu
aceeași opoziție și cu același tip de mentalitate cu care s-a confruntat el. Îl pot
vedea pe profetul Mohammed (Pacea fie asupra sa!) mergând pe la ușile oamenilor,
vorbind cu ei pe stradă, adresându-se lor în public, invitându-i la Dumnezeu, iar
aceștia îl batjocoreau, râdeau de el, îl ridiculizau și îl abuzau. Afirmațiile pe care el
le făcea erau provocatoare și ciudate pentru acel timp. Chiar și astăzi, cu un sfert din
populația globului fiind musulmană, aceste afirmații sunt încă ciudate pentru mulți
oameni. Din păcate, adevărul este și mai ciudat pentru unii musulmani!
Imaginează-ți că vine cineva și bate la ușa ta și îți spune că el este Mesagerul lui
Dumnezeu. Îți spune că trebuie să-ți schimbi stilul de viață cu care ai fost obișnuit de
ani de zile, altfel, vei fi aspru pedepsit. Adevărul este că, indiferent de cât de ciudat li
s-a părut la Sahaba și indiferent de cât de ciudat ar părea astăzi, o persoană rațională
nu poate respinge pur și simplu o idee atât de măreață. Ceva atât de important ca
aceasta, nu poate fi respins doar pentru că este ciudat și nesemnificativ.
Adevărul este acolo cu noi și, din când în când, noi trebuie să facem ajustări în viața
noastră pentru a putea accepta adevărul. Abilitatea noastră de a accepta adevărul se
extinde, în esență, și putem înțelege din ce în ce mai mult pe măsură ce evoluăm
personal. Musulmanii care se grăbesc să îi respingă pe alți musulmani deoarece sunt
„prea religioși” sau îi etichetează într-un mod și mai rău, ar trebui să facă o pauză
pentru a se gândi la propria lor evoluție. De exemplu, mulți musulmani cred că ei
vor deveni mai serioși atunci când vor fi mai în vârstă sau, mai ales, atunci când se
vor căsători. Îți va completa soțul/soția credința ta? Sau 50% din acesta va continua
78
să lipsească?
Acum nu pot defini o serie de pași pe care ar trebui să-i urmezi, deoarece acești pași
ar putea funcționa pentru mine, dar nu și pentru alții. Chiar și în psihiatrie, nu poți
crea un plan terapeutic general pentru mai multe persoane. Cu alte cuvinte, nu poți
merge doar după ce spune cartea. Oamenii sunt diferiți, vremurile sunt diferite, iar
circumstanțele sunt diferite. Ceea ce încerc eu să fac este să îți creez o stare mentală,
și de acolo trebuie tu să descoperi în tine ce fel de schimbări trebuie să faci în viața
ta, cum să te dezveți de minciunile care ți-au fost forțate. Crede: Islamul este pentru
toată lumea, pentru toate timpurile. Fiecare își găsește drumul la vremea sa, dar
ghidul pentru toți oamenii este în Islam.
Așadar, care este adevărul? Există mai mult de un adevăr? Există mai multe
adevăruri? În funcție de persoana cu care vorbești, vei primi răspunsuri diferite. Un
ateu îți va spune adevărul în funcție de ceea ce crede el. Adevărul lui poate părea
2017, în Abu Dhabi, conducând o

expediție de dawa despre Știință și
Coran
79
C a pitol ul 5
absurd și subiectiv pentru alți atei. Dar chiar și atunci când un ateu se va confrunta
cu un deist, cel mai probabil va susține că deistul se află într-un fel de amăgire,
crezând într-un zeu. Aș dori să spun că până și ateii, indiferent de școala de gândire
la care subscriu și indiferent de mentalitatea pe care o au, ei urmează o religie. Este
tot o formă de religie organizată. Nu este o religie care îndeamnă la rugăciune sau
post, dar ei tot aderă la un set de valori, au învățați, lideri și predicatori. Ateii cred
că au dreptate și că religiile sunt doar o grămadă de minciuni inventate cu scopul
de a face oamenii să se simtă bine. Vă vor da o întreagă explicație despre felul în
care religiile au provocat atât de multă suferință, război și așa mai departe. Când în
realitate, ei înșiși formează o religie.
Îmi amintesc de o discuție pe care am avut-o cu un ateu cu privire la Univers, din

timpul Săptămânii despre Islam, din cadrul Universității din Windsor. Îmi spunea că
ei știu atât de multe despre Univers, Galaxii și așa mai departe. Așa că, i-am pus o
întrebare foarte simplă. L-am întrebat dacă cineva a văzut vreodată celelalte Galaxii
sau imensitatea Universului. Bineînțeles, el a răspuns „Nu”. Atunci i-am spus că are
o credință oarbă pentru că el crede în ceva ce nu a văzut.
O altă întrebare care m-a făcut să mă gândesc puțin, a fost pusă de către Echipa de
Răspuns Rațional (Rational Response Squad), un grup de atei care au o emisiune
radio și o pagină de internet. Ei își petrec timpul predicându-și convingerile și
motivele pentru care credința în Dumnezeu este neștiințifică și irațională. Întrebarea
era, dacă deiștii cred că Dumnezeu este etern, de ce nu și Universul, eliminând
astfel nevoia pentru Dumnezeu. Ei bine, adevărul este că acești oameni folosesc
știința pentru a-și demonstra așa-zisul adevăr, dar nu știu prea multe despre știință.
Este convenit în lumea științifică faptul că Universul a avut un început. Nu am găsit
o diferență de opinie în acest sens, astfel încât întrebarea nu este validă. Universul
arată că are un punct de plecare, un punct numit Big Bang și desigur, asta aduce
dovezi în plus pentru un Autor, o Cauză, un Stimul Primar, indiferent de cum vor
ei să îl numească. Așadar, trebuie să fim atenți atunci când avem de-a face cu ateii
80
pentru că ei vorbesc bine, dar nu au toate dovezile din știință.
Unii aduc acest argument în baza moralității și credinței în Dumnezeu sau ateism:
„Mulți oameni au fost uciși de dragul lui Dumnezeu”. Dar constatăm faptul că,
deși s-au purtat multe războaie sub pretextul de a fi pentru Dumnezeu, de multe ori
acestea au fost duse pentru un câștig lumesc și, putem vedea că au fost uciși mult
mai mulți oameni din cauza ateismului și din cauza războaielor purtate pentru a
câștiga pământ, bani și putere, și nu pentru Dumnezeu. Iar atunci când un ateu îmi
spune: „Știu ce este bine și ce este rău, eu sunt o persoană bună, respect legile”, eu
îi spun că tot ce știi tu despre bine și rău, tot ce știe omenirea despre bine și rău, a
fost luat din religie.
Unii dintre părinții fondatori ai Statelor Unite ale Americii au fost deiști. Ei
obișnuiau să citească Biblia și Coranul. Masonii au trebuit să citească Coranul și
Biblia. Constituția conține valori morale din Biblie. Deci, ateii ar trebui, cel puțin,
să recunoască faptul că religia a adus mai mult bine decât rău.
În cazul creștinilor, majoritatea cred că dacă tu nu-l accepți pe Iisus (Pacea fie cu
el!), vei merge în Iad. Conform interpretării lor a Bibliei, Iisus a spus: „Eu sunt
Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Ioan 14: 6) Un
creștin pocăit îți va spune că, indiferent cât de bun ești, sau ce faci, dacă nu crezi că
sângele lui Iisus a fost vărsat pentru păcatele tale, te duci la „căldurică”.
Îmi aduc aminte că, odată, un frate mi-a pus o întrebare și, trebuie să recunosc că
întrebarea lui a fost foarte puternică și emoționantă. A avut legătură cu faptul că
un creștin, indiferent de cât de rău a fost și indiferent de ce fel de viață a dus, îl va
avea întotdeauna pe Iisus să aibă grijă de el. Dacă nimeni nu i-a ajutat niciodată pe
creștini sau nu a făcut nimic pentru ei în viață - fie că sunt criminali, dependenți,
abandonați – ei știu că cel puțin Iisus i-a iubit și a murit pentru păcatele lor. Trebuie
să recunosc că este o invocare emoțională foarte puternică și manipulatoare. M-a
făcut să realizez puterea emoției, puterea care mișcă oamenii de la credință la
necredință, puterea care îi poate face pe oameni să fie orbi în fața adevărului și să
81
C a pitol ul 5
fie păcăliți de o poveste.
A trebuit să mă gândesc ceva timp la acest argument. Apoi mi-am revenit. Mi-am
depășit emoțiile, spunând că indiferent de cât de bună este o poveste și cât de mult
ne păcălim să ne găsim scuze pentru defectele noastre (ceea ce este foarte natural),
nu înseamnă că astfel de afirmații sunt adevărul suprem.
Gândește-te la asta. Vă pot spune o poveste uimitoare și, fără îndoială, povestea
răstignirii este o poveste foarte emoționantă. O poveste despre sacrificiu absolut,
însă acest lucru nu face o astfel de poveste adevărată. De asemenea, nu justifică
alegerile proaste și manipularea emoțiilor pe care milioane de oameni le-au făcut din
2019, împreună cu frații mei musulmani

români și Steve (german), în Constanța,
România, în fața moscheii Carol
82
întreaga lume, în special în Africa și în alte locuri sărace unde oamenii au nevoie de
o emoție sau o speranță falsă în viețile lor pline de durere. Atunci când foamea este
lăsată deoparte, iar emoțiile se risipesc, rămânem cu realitatea problemei. Adevărul
s-ar putea să nu fie ceea ce vrem noi să fie și s-ar putea să fim nevoiți să facem un
sacrificiu imens, precum, se pretinde, că a făcut Iisus (Pacea fie cu el!). S-ar putea
să fim nevoiți să ducem o viață în care să ne îndepărtăm de păcatele noastre, în care
luptăm împotriva problemelor și defectelor noastre; o viață în care încercăm să trăim
cât mai curat. Imaginează-ți o viață în care nu îl punem pe Dumnezeu pe ultimul loc,
așteptând să ne iubească și chiar să moară pentru noi, ci pe primul. O viață în care să
ne asumăm responsabilitatea pentru păcatele și acțiunile noastre și în care încetăm
să căutăm un țap ispășitor care ne dă un sentiment fals de liniște și apartenență, când,
în realitate, suntem departe de adevăr.
Acestea fiind spuse, în vederea argumentului rațional, permite-mi să aduc unele

întăriri spirituale. Dumnezeu a avut grijă de noi din momentul în care ne-a creat,
însă El nu ne-a creat pentru ca El să moară pentru noi. Dumnezeu ne-a creat pentru
ca noi să trăim și să murim pentru El. Noi trebuie să fim precum Iisus, Moise,
Mohammed (Pacea fie asupra lor!). Dacă ne străduim din greu și urmăm îndrumările
pe care ni le-a trimis Dumnezeu, am fi într-o situație mult mai bună, nefiind necesar
să căutăm scuze pentru defectele noastre. Cu toate acestea, este adevărat că vom
cădea de multe ori în viață. Vom cădea atât de jos și atât de departe de lumină, dar
Dumnezeu va fi mereu acolo să ne ierte și să ne ajute dacă noi ne dorim asta.
Iona (Pacea fie asupra lui!) a căzut în neascultare și a fost înghițit de pește. În cel mai
întunecat moment, în locul cel mai de jos (un simbolism important pentru cele mai
întunecate vremuri și păcate ale noastre, atunci când suntem departe de Dumnezeu),
el s-a rugat disperat la Dumnezeu: „Nu există altă divinitate în afară de Tine!
Slavă Ție! Eu am fost dintre cei nelegiuiți!” (Coran 21:87) Dumnezeu l-a iertat
pentru că El este Cel Milostiv, Cel Îndurător.
83
C a pitol ul 5
Dacă îmi permiteți, după ce am enumerat argumentele raționale, aș vrea să aduc

în discuție și un aspect emoțional. Dumnezeu este atât de Milostiv încât nu are
nevoie de nimeni care să moară pentru El. El ne poate ierta deodată și tot ceea ce
trebuie să facem este să Îi cerem. Cere așa cum a cerut Iona, cere așa cum a cerut
Iisus, cere așa cum au cerut toți Profeții (Pacea fie asupra tuturor!). Cere-I iertare
pentru că El ne-a spus: „Şi dacă te vor întreba robii Mei despre Mine [spune-le,
O, Mohammed]: „Cu adevărat Eu sunt aproape”. (Coran 2: 186) Să Îl chemăm
doar pe El singurul, din orice loc întunecat, în orice situație din viața noastră, din
orice păcat sau din orice problemă în care ne aflăm, să-L chemăm pe El și El ne
va răspunde. Fără îndoială, El va răspunde, mai devreme sau mai târziu, atunci
când va considera că noi suntem pregătiți, că ne-am supus Lui și nu mai avem
speranță în nimeni altcineva în afară de El, cu siguranță El va răspunde. Îndurarea
lui Dumnezeu cuprinde totul, suntem dispuși să Îi cerem doar Lui?
Creștinii au folosit povestea lui Iisus (Pacea fie cu el!) și relatările Evangheliei
pentru a-și răspândi mesajul în toată lumea. Au folosit tactici care merg împotriva
principiilor pe care le predică, pentru că în multe cazuri contează doar câștigarea
convertiților.
Am avut șansa să călătoresc în Tanzania, Africa pentru un proiect. Acolo am realizat

câți oameni au părăsit Islamul pentru Creștinism, fiind păcăliți de poveștile de
dragoste și de speranțele false. Ei au abandonat Unicitatea lui Dumnezeu pentru
politeism și nici măcar nu știu ce au făcut, crezând că pur și simplu au trecut la o
versiune diferită. Misionarii le bagă în cap informații false și îi învăța că Creștinismul
este iubire, în timp ce Islamul este ură. Ei îi învață că Iisus (Pacea fie cu el!) a murit
pentru ei, că ei trebuie să-l iubească și că răstignirea este adevărul și că ei trebuie să
creadă în aceasta pentru fi salvați.
A fost unul dintre cele mai triste momente din viața mea, atunci când am văzut
copii numiți Mohammed, purtând cruci la gât, schimbându-și numele în Jackson
sau altceva asemănător, renunțând la rugăciune, încetând să se mai purifice,
84
abandonându-și dragostea pentru Dumnezeu, totul pentru dans, cântec și interacțiuni

necorespunzătoare cu sexul opus. Exact asta făceau bisericile pentru a-i atrage pe
tineri. Ei le spun copiilor „Iisus a murit pentru păcatele tale, distrează-te, nu-i asculta
pe „teroriști”. Amintește-ți că acești „teroriști” i-au încurajat să aibă o viață curată, să
respecte femeile și să se purifice. Continuă, du o viață murdară și Iisus va avea grijă
de tine, sângele lui a fost vărsat pentru tine, ei insista. A fost oare așa?
Ca un fost creștin, am constatat că mulți creștini urmează ceva pentru care nu au nicio
dovadă. Chiar dacă, în cadrul religiei lor, există lucruri contradictorii cu credințele
lor, ei continuă să urmeze aceste lucruri orbește. Iată un exemplu simplu și logic:
B este ceea ce credem noi și A este de unde vine credința noastră. Dacă A, sursa
credinței este greșită, atunci prin concluzie, B, credința va fi greșită.
Creștinii spun că Biblia este cuvântul lui Dumnezeu. Noi spunem că nu este. În
primul rând, nu este Dumnezeu cel care vorbește. În al doilea rând, nu este perfectă.
Dacă poți dovedi acest lucru, ei ar putea să-și schimbe părerea spunând că Biblia este
cuvântul inspirat a lui Dumnezeu. Dacă le arăți că și cuvântul inspirat al lui Dumnezeu
are unele greșeli majore, ei vor spune că ne-a fost dat prin oameni imperfecți; astfel
2009 a fost primul meu an de predare

în EAU, învățându-i pe copiii beduini.
Am învățat eu arabă înainte ca ei să
învețe engleză
85
C a pitol ul 5
că există unele greșeli sau contradicții.
Este foarte clar din istorie că autorii Bibliei de astăzi au fost oameni și, despre cei
mai mulți dintre ei, învățații încă nu s-au pus de acord dacă sunt cu adevărat autorii
scripturilor. În ceea ce privește Biblia fiind Cuvântul lui Dumnezeu, ne confruntăm
cu multe provocări, inclusiv adăugiri la text făcute în mod deliberat pentru a se
potrivi anumitor doctrine, cum ar fi Crezul Niceean. Dacă nu știți nimic despre
crearea Bibliei, vă sugerez să remediați acest lucru.
Este imperativ ca fiecare musulman care trăiește într-o țară creștină, care lucrează
alături de creștini și care trăiește în cultura lor, să știe despre Creștinism. Te va ajuta
atunci când predici și îi inviți pe oameni la adevăr. Crede-mă, dacă nu știi ceea ce
vorbești și cu cine ai de-a face, ei te vor încurca și te vor invita la calea lor. Dacă nu
îi inviți tu la Islam, ei te vor chema la politeism, la ascultarea dorințelor tale. Ei vor
folosi tehnici care te pot atrage emoțional. Cunoaște-ți Biblia!
În afară de cei cinci stâlpi ai Islamului, există Șase Credințe Majore pe care
musulmanii trebuie să le respecte. Una dintre acestea este Credința în „Cărțile lui
Dumnezeu”. Trebuie să recunoaștem că Dumnezeu a revelat Scripturi sfinte multor
Mesageri, inclusiv Coranul, Tora, Evanghelia, Psalmii și Pergamentele (date lui
Avraam). Aceste Scripturi, în forma lor originală, au fost revelate divin, dar numai
Coranul a rămas același ca atunci când i-a fost revelat profetului Mohammed, (Pacea
fie asupra lui!). Musulmanilor le spun, studiați Biblia pentru a știi de ce nu o urmați.
În continuare, vă voi arăta câteva exemple în care Dumnezeu îi inspiră pe oameni

cu evenimente diferite ale aceleiași povești. De ce fac asta? Pentru a demonstra
că Dumnezeu nu poate și nu va scrie contradicții sau greșeli. Acele greșeli pot fi
atribuite numai oamenilor. Trebuie să înțelegi că doctrina și credința creștină, per
ansamblu, sunt mai complicate. Se pare că doctrina și explicația Creștinismului
au evoluat și încă evoluează pentru a acomoda orice imperfecțiune, defect sau
86
contradicție. Știința apologeticii a apărut din Creștinism.

Nu există ideea de contradicție clară pentru un creștin. Ei cred că o persoană pur și
simplu nu înțelege ceea ce a vrut Dumnezeu să spună. Poți să îți imaginezi faptul că
Dumnezeu nu poate să se facă clar? Sunt multe alte exemple, precum relatări diferite
ale narațiunilor lui Iisus (Pacea fie cu el!), precum și evenimente, zile, ore, numere,
erori științifice, și așa mai departe. Următoarele exemple nu au scopul de a începe
vreo dezbatere sau de a ataca Biblia cu privire la greșelile ei, ci sunt menite doar a
oferi o privire asupra unor astfel de erori:
2 Împărați 24: 8 spune: „Ioiachin avea optsprezece ani când a ajuns împărat şi a
domnit trei luni la Ierusalim. Mama sa se chema Nehuşta, fata lui Elnatan, din
Ierusalim.”
2 Cronici 36:9 spune: „Ioiachin avea opt ani când a ajuns împărat şi a domnit trei
luni şi zece zile la Ierusalim.”
Dacă ar fi să spun că Dumnezeu nu cunoștea vârsta lui Ioiachin, aș avea necazuri

mari pentru că l-aș fi blasfemiat pe Dumnezeu. Dacă ar fi să verificăm unele traduceri
ale Bibliei, am vedea că în unele s-a corectat greșeala, în timp ce în altele nu. Dacă
ar fi să fim logici, am avea două concluzii aici. Fie Dumnezeul creștin nu cunoaște
totul, fie oamenii care l-au scris, susținând că scrierile sunt de la Dumnezeu, au făcut
greșeli în Biblie, atât în Noul cât și în Vechiul Testament.
Desigur că există o contradicție clară în aceste versete, dar un creștin distrat nu

va accepta asta niciodată. Unii apologiști, precum Gleason Archer, vor spune că
există o problemă de copiere, iar copistul a făcut o greșeală. Unii învățați chiar au
schimbat această poziție și au lăsat-o, încercând să consolideze cele două versuri
printr-o imaginație uimitoare. Dar chestiunea de fapt este că, dacă Dumnezeu este
Perfect, nu ar face greșeli. El știe vârsta și știe timpul. Așadar, fie îi atribuim greșeli
lui Dumnezeu, fie spunem că Biblia nu este cuvântul lui Dumnezeu.
87
C a pitol ul 5
Biblia este cuvântul omului, așa cum recunosc unii, dar ei spun „Dumnezeu a inspirat
aceasta.” Din nou, asta ne lasă cu problema în care Dumnezeu îi inspiră greșit pe
oameni. Aș putea să vă mai dau multe alte exemple, dar acesta nu este scopul cărții.
Voi include totuși un exemplu cu privire la Iisus (Pacea fie cu el!).
Lui Iisus i s-a cerut un semn și el a răspuns: „ Un neam viclean şi preacurvar cere un
semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul prorocului Iona. Căci, după cum Iona
a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele chitului, tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile
şi trei nopţi în inima pământului. (Matei 12: 39-41)
Înainte de a analiza acest lucru, mulți oameni par să ignore alternativa sau răspunsul
diferit pe care Iisus îl dă în Marcu 8:11-13. Niciun semn, spune el. Niciun semn? De
ce nu? Nu a auzit Marcu revelația sau poate a uitat cineva ceva? Revenind la Matei,
problema cu care am rămas este că Iisus nu a fost în inima pământului timp de trei
zile și trei nopți. Indiferent de cum au încercat oamenii să răspundă la acest lucru,
nu au reușit niciodată să aducă un răspuns clar. În unele cazuri, ei spun că Iisus
nu s-a referit la timp, dar el specifică „trei zile și trei nopți”. A greșit el? A mințit?
Unii oameni au ajuns să spună că Iisus a fost răstignit într-o miercuri. Există un
consens mare asupra faptului că Iisus a fost răstignit în Vinerea Mare. Cu excepția
cazului în care oamenii vor să recunoască că au greșit timp de 2000 de ani, atunci ne
confruntăm cu o problemă în ceea ce privește timpul.
Dacă Iisus era Dumnezeu, așa cum cred creștinii, s-a înșelat el atunci? A făcut el
o greșeală? Iisus a fost răstignit Vineri (1 zi) și a fost dat jos înainte de Sabat, care
este Vineri înainte de apusul soarelui. Conform tradiției evreiești, la apusul soarelui
este Sabat (Sâmbătă seara - 1 noapte). Apoi următoarea dimineață ar fi Sâmbătă
dimineața (1 zi) și noaptea următoare ar fi Duminică noaptea (1 noapte). A doua zi
dimineață ar fi Duminică dimineața (1 zi). Deci, indiferent de cum ne gândim, dacă
am face niște calcule matematice simple, vom vedea că Iisus a fost în pământ 3 zile
și 2 nopți. Alți apologeți au spus că 3 zile și 3 nopți este doar o figură de stil pe care
88
încearcă să o justifice folosind Vechiul Testament.
Există neconcordanțe în evanghelii cu privire la timpul învierii. Toate evangheliile,

cu excepția lui Ioan (care este cea ciudată), consemnează sosirea femeilor dimineața
devreme, dar Ioan o consemnează într-un timp în care era încă întuneric. Acest lucru
ne-ar lăsa cu o mare problemă: răsăritul anunță o zi nouă. Așadar, dacă era încă
întuneric și Iisus nu mai era acolo, înseamnă că Iisus a înviat puțin mai înainte și nu
în așa-numita a treia zi.
La o examinare atentă, Evanghelia după Ioan ne spune 2 zile și 2 nopți. Acum chiar
că ne întindem cu așa-numitele figuri de stil. Iisus a fost îngropat spre sfârșitul zilei
de Vineri, chiar înainte de Sabat. El a fost răstignit cu doar câteva ore înainte. Timpul
obișnuit pentru ca o persoană să moară pe cruce era puțin mai lung decât timpul
în care a murit Iisus. De aceea soldații îi rupeau picioarele celui de pe cruce. Nu
trebuiau să-i facă asta lui Iisus pentru că el era deja mort. Atât de repede? Chiar și
Pilat a fost surprins să audă că a murit atât de repede (Marcu 15:44). Asta înseamnă
că l-au înjunghiat pentru a fi siguri. Deci toate acestea s-au întâmplat chiar înainte
de apusul soarelui. L-au dat jos de pe cruce, l-au pus în mormânt și totul s-a petrecut
în câteva ore. Pentru a face o astfel de sarcină, în special acum 2000 de ani, ar fi fost
nevoie ceva timp.
Deci, cât a stat Iisus în mormânt Vineri? Câteva ore maxim, iar noi împingem
calculul foarte mult. Ar trebui considerat aceasta o zi? Bine, să spunem o zi. Ce zici
de Duminică? Amintiți-vă că Ioan spune că era încă întuneric, în timp ce ceilalți
scriitori ai evangheliilor spun că a fost foarte devreme dimineața. Deci cât a stat în
mormânt din ziua de duminică, astfel încât să fie considerată o zi? Un minut? Zece
minute? O oră? Nu putea să fi trecut o oră, pentru că dacă îi oferim lui Ioan prezumția
de nevinovăție și am spune că el s-ar fi putut înșela și nu a văzut aceeași lumină ca
ceilalți scriitori ai evangheliei, dar atunci când oamenii au venit la mormânt, Iisus
era deja ieșit din mormânt. Dar, desigur, Ioan nu s-ar fi putut înșela întrucât el era
89
C a pitol ul 5
inspirat divin. Din acest motiv Evanghelia după Ioan nu este în aceeași concordanță
cu celelalte trei evanghelii. Sau este invers?
Oricât am încerca să tragem de adevăr, o persoană nu poate accepta ușor această

problemă. Și, desigur, pentru a complica și mai mult lucrurile, niciun martor ocular
dintre scriitorii evangheliei nu a fost acolo. Cu toate acestea, găsim un pasaj uimitor
care ne asigură că, atunci când Iisus a fost înjunghiat, a curs sânge și apă din el. De
ce au trebuit să pună mărturia acelei persoane acolo? Nici măcar nu-i știm numele,
astfel încât aceasta nu poate valora nimic când este luată ca dovadă. Evanghelia
spune: „Faptul acesta este adeverit de cel ce l-a văzut; mărturia lui este adevărată
şi el știe că spune adevărul, pentru ca şi voi să credeți.” (Ioan 19:35) Așadar, ar
trebui să ne bazăm credința pe declarația acestei persoane a cărei identitate nu o
cunoaștem?
Nu se poate să nu ne întrebăm aici, câte alte lucruri din Evanghelii se bazează

pe acest mod neobișnuit de evaluare a ceea ce s-a întâmplat și a ceea ce nu s-a
întâmplat? Coranul a fost contestat în ultima vreme de mulți orientaliști care - apăruți
din confuzia defectelor, greșelilor și metodologiilor religiilor proprii cu cinism și cu
pierderea credinței – încearcă să dovedească neadevărul Coranului folosind tehnici
care nu sunt sincere. În același timp, ei au proiectat asupra Coranului teoriile și
greșelile descoperite în Biblie. Urmând exemplul Creștinismului, este de neînțeles
pentru ei că autorul Coranului este Singura și Perfectă existență, Dumnezeul
Atotputernic.
Înapoi la subiectul principal. Care este adevărul? Putem găsi o explicație a

adevărului? Există mai multe adevăruri? Am întâlnit unii oameni care susțin că toată
lumea deține adevărul și că toate căile duc la Dumnezeu. Einstein a spus odată,
„toate religiile sunt ramuri ale aceluiași copac”. Acesta este un concept conectat la
dorința de a accepta pluralismul religios, însemnând că multe religii pot fi adevărul,
că nu există doar o singură religie, ci că fiecare îl poate accepta pe celălalt. Putem
90
vedea cum este o astfel de idee, că toate sunt adevărate, este defectuoasă. Nu are
niciun sens.
Dacă oamenii cred că există multe adevăruri și toate sunt bune, și toate duc pe
aceeași cale, atunci, așa cum a spus un învățat, de ce să nu urmăm Șariah Islamică?
Dacă credem că totul este la fel? Adevărul este că noi nu credem asta. Este doar o
mușamalizare pentru ceea ce spun oamenii: „Voi cu ale voastre, eu cu ale mele. Nu
te baga în ceea ce fac eu, și eu nu mă voi băga în ceea ce faci tu... Dar cu adevărat
ceea ce faci este greșit și nu este adevărul.”
De ce nu urmează creștinii hinduismul, iar musulmanii Creștinismul și așa mai

departe? Pentru că știm că nu toate reprezintă adevărul și nu duc toate la aceeași
cale. Trebuie menționat aici faptul că există multe religii care spun în textele lor
sacre că singura cale către Dumnezeu este urmarea lor. Așa cum l-am citat mai
devreme pe Iisus spunând că el este adevărul. Dar, de fapt multor oameni nu le pasă
de Adevăr atâta timp cât îi lași să facă ce vor și ei te vor lăsa să faci ceea ce vrei tu.
Atâta timp cât ei se simt bine, este totul în regulă.
Există un singur adevăr și o singură cale care duce la Dumnezeu.
91
C a pitol ul 6
Corect versus greșit
Ce înseamnă să fii bun? Ce înseamnă să fii rău? Ce este corect și ce este greșit? Sunt
aceste contrarii perfecte? Există un anumit standard prin care măsurăm și calculăm
etaloanele? Există un anumit standard pe care îl putem adopta sau avem un comitet
desemnat care să determine astfel de lucruri? Există o putere legislativă care să
dicteze ce este corect și ce este greșit, ce ar trebui să facem și ce nu ar trebui să
facem? Cum știm, intuitiv, să facem lucrurile în mod corect în viața noastră de zi
cu zi, fără să ne gândim de două ori la asta? Acțiunile rele au consecințe ce pot fi
observate imediat? Suntem conduși de instincte cu privire la ceea ce este corect și ce
este greșit? Dacă da, de ce sunt atât de mulți oameni criminali? De ce atât de mulți
oameni comit infracțiuni, având ca singură explicație: „Nu știam că este greșit. În
acel moment nu mi s-a părut greșit ceea ce făceam.”
Să ne gândim din nou, deschizându-ne mintea, îndepărtându-ne de ceea ce ne-a

învățat societatea, ieșind din tipare, pentru a analiza foarte bine problemele cu privire
la ce este corect și ce este greșit. Să începem mai întâi cu definițiile fundamentale.
Corect - Revenind la definiția din dicționare a ceea ce este corect, am găsit împreună
cu editorul meu dovezile a ceea ce încercam să evidențiez, în primul rând, cu această
definiție. Încă de când am început să scriu această carte, acum aproape un deceniu,
definiția „corectului” s-a schimbat și, acum, este considerat a fi corect doar ceea ce
„majoritatea” oamenilor consideră a fi „acceptabil”.
Să analizăm câteva probleme. În primul rând, te-ai întrebat vreodată dacă binele sau
răul este supus schimbării? Dacă ceva este corect astăzi, ar putea fi greșit mâine?
Mulți oameni, care susțin că omenirea evoluează și că valorile culturale se schimbă
cu timpul, ar spune că nu este o problemă. Te întreb din nou foarte sincer: crezi că,
dacă uciderea unui om ar fi greșită astăzi, mâine ar putea fi corectă? Vorbesc despre
uciderea unui om nevinovat. Poți merge pe stradă și omorî pe cineva doar pentru
92
că așa ai vrut tu și, apoi să scapi nepedepsit? Chiar dacă acum ceva timp, ai fi fost
omorât pentru așa ceva, acum s-ar putea să primești altă sentință. Unele state din
America încă aplică pedeapsa cu moartea și, de asemenea unele țări în care există
rămășițe a Shariei Islamice.
Dacă, acum câteva decenii, homosexualitatea era considerată ceva greșit și

oamenii o considerau a fi ceva ciudat, dezgustător și inuman, cum de astăzi, în
unele societăți, ea este pe deplin acceptabilă? Dacă desconsideri homosexualitatea
sau chiar îndrăznești să vorbești împotriva ei, ceva ce era normal acum zece sau
cincisprezece ani, vei fi catalogat drept un homofob? Este potrivit aici să menționez
această mișcare uriașă și imorală care face atât de mult rău Ummei musulmane. Ca
un convertit care vine în Islam și se așteaptă să găsească cele mai înalte niveluri
de moralitate, am găsit moschei de homosexuali și centre Islamice care acceptă
comunitatea LGBTQ. Ei denaturează Coranul și Sunnah pentru a-și urma dorințele,
își proclamă în mod deschis păcatele și luptă pentru dreptul lor de a le comite.
Imamii cunoscuți în mass-media își împart platformele media cu ei, luptând pentru
drepturile lor în Occident (susținând că homosexualitatea este haram). Ei îi induc
în eroare pe tineri și pe ei înșiși cu scopul de a primi ajutoare guvernamentale, dar
și din teama reacțiilor adverse din partea așa numitelor grupuri care luptă pentru
drepturile omului.
Pentru mine, astfel de oameni sunt lași și nu ar trebui să folosească niciodată

înțelepciunea Islamului pentru a-și justifica frica lor de a lupta împotriva nedreptății
față de Dumnezeu. Țările musulmane sunt afectate de mișcări LGBTQ subterane.
Bătălia juridică nu este departe de a se întâmpla în țările musulmane și am putea
ajunge să prindem o vreme în care vor avea loc parade ale mândriei (LGBTQ). Am
trăit în țări musulmane timp de peste un deceniu și am lucrat cu tinerii. Am văzut
rezultatele agendei LGBTQ asupra propriilor frați și surori. Ummah musulmană
este speriată să vorbească și să lupte intelectual împotriva acestei mișcări. Pentru
că este o mișcare atât de agresivă, ea câștigă foarte mult teren prin propagandă și
93
C a pitol ul 6
prin folosirea așa-ziselor încălcări ale drepturilor omului, drept acoperire. Această
mișcare nu este altceva decât o abatere sexuală și o parte din principiile etice și
morale care continuă să se schimbe în lumea noastră pentru că acestea nu sunt în
concordanță cu revelația divină.
Societățile occidentale se laudă întotdeauna cu modul cu care ele se luptă pentru
2010, în Keral, India, adresându-mă unor zeci

de mii de oameni despre importanța dawa
adevăr și pentru dreptate, însă, dacă aceste două etichete se schimbă în mod continuu,
atunci cu adevărat, ele mint.
Nu de mult timp m-am confruntat cu acest crez occidental. Eram ținut la granița
americană împreună cu prietenul meu timp de aproape cinci ore. Am fost trași
deoparte pentru că eu aveam barbă și prietenul meu era negru. Se părea că ne
potriveam profilului de musulman terorist. Plictisit din cale-afară, am început să
94
citesc declarația misiunii lor, ce atârna cu mândrie pe perete. Scria că misiunea lor
era lupta pentru libertate și adevăr și că ei sunt ghidați de cele mai înalte standarde
morale și etice. Ridicol! În primul rând, cu toții din acel birou sufereau de probleme
acute în ceea ce privește atitudinea lor. Nicio persoană nu părea a fi ghidată de
etică. Ne-au tratat ca pe niște animale. Părea că vorbeau cu niște vite. Au fost foarte
nepoliticoși.
O declarație adevărată de misiune ar fi spus: „Noi suntem ghidați de dorințele

noastre și spunem că ceva este greșit sau corect în funcție de ceea ce ne place nouă
și în funcție de ceea ce ne avantajează cel mai mult și, ori de câte ori avem chef să
facem o schimbare, o vom face. Nu deveniți prea confortabili pentru că s-ar putea
să ne răzgândim în curând.”
Să privim înapoi în timp, uitându-ne mai atent la problema în cauză. Pe tot parcursul
istoriei, omenirea nu a avut la ce să adere. Nu exista în niciun sistem universal,
ceva care să spună ce este greșit și așa avea să fie pentru totdeauna. Oamenii nu
aveau un astfel de sistem pentru că pe măsură ce cultura și vremurile se schimbă
și dispoziția umană se schimbă, iar definiția umanității se schimbă. Desigur, există
câteva elemente esențiale care, la suprafață, par să nu se schimbe, dar dacă ar fi să
le analizăm adânc, constatăm că până și ele se pot schimba. Infracțiunile sunt de
diferite tipuri: abuz, viol, crimă și așa mai departe.
Abuzul nu a fost sancționat dintotdeauna. Nu scriu istorie aici, dar se raportează

ca în secolele anterioare, abuzul era deseori întâlnit deoarece legile nu erau la fel
de dure precum sunt astăzi. Sau erau? La cursul de „Psihologia familiei” pe care
l-am avut cu dr. Scott (profesor la Universitatea Windsor), am aflat că în secolul al
XVIII-lea în Anglia, a fost adoptată o lege care spunea că bărbații nu aveau voie
să violeze fetele mai mici de zece ani. Violul fetelor de peste zece ani era cumva
acceptabil. Era ceva obișnuit ca bărbații să-și înșele soțiile, dar dacă o soție l-ar fi
înșelat pe soțul ei, ea ar fi fost aspru pedepsită. Dacă femeile aveau o gândire liberă,
95
C a pitol ul 6
erau împotriva Bibliei și puteau fi condamnate pentru vrăjitorie și arse de vii. Cu

toții ar trebui să știm despre procesele vrăjitoarelor din Salem (SUA). Negrii nu erau
considerați oameni, femeile nu aveau drept de vot sau dreptul de a deține proprietăți
- acestea sunt inegalități recente ce, pentru mult timp, erau considerate a fi normale
și, apoi au fost, în cele din urmă schimbate în cadrul culturii.
Galileo și Copernic s-au confruntat cu probleme pentru teoriile lor care au contrazis
scripturile biblice. Pe atunci, orice persoană care contrazicea Biserica, putea fi ucisă,
în timp ce, astăzi, se consideră a fi doar libertate de exprimare, și aproape oricine
poate spune orice îi place. Acum doar o sută de ani femeile obișnuiau să se îmbrace
foarte modest, oarecum similar cu hainele Islamice pe care surorile noastre continuă
să le poarte cu respect. În biserică, femeile își acopereau capul și nu ridicau vocea.
Astăzi constatăm că oamenii sunt foarte critici cu privire la acoperirea capetelor
de către femeile musulmane. Este ipocrit faptul că unele femei creștine le arată cu
degetul pe surorile musulmane și spun că ele sunt oprimate pentru că nu se îmbracă
cu haine sumare, când duminica, aceleași femei merg la biserică și se închină și
sărută o imagine sau o statuie a Fecioarei Maria care este acoperită la fel ca surorile
noastre musulmane. Nu ți se pare asta foarte ciudat și ipocrit?
Astăzi, unele femei se duc îmbrăcate la biserică cu haine atât de scurte încât nu
le mai poți numi haine. Credincioșii cântă împreună, iar în unele secte dansează
de parcă s-ar afla la o discotecă. A făcut Iisus (Pacea fie cu el!) așa ceva? A făcut
vreunul dintre apostolii lui așa? Dacă ei nu au făcut așa, atunci trebuie să fie un
motiv și, din nou, a venit schimbarea și s-au făcut inovații. Oamenii își urmează
dorințele și se închină așa cum doresc.
Îmi amintesc o zicală: „Dumnezeu trebuie să fie adorat așa cum vrea El să fie adorat,
nu așa cum vrei tu.” Cum rămâne cu versetul 5 din 1 Corinteni 11, Biblia: „Dimpotrivă
orice femeie care se roagă sau proorocește cu capul dezvelit îşi necinsteşte capul
ei, pentru că este ca una care ar fi rasă.” Amuzant, unii au încercat să spună că nu
96
asta înseamnă și că Pavel îl

contrazice ulterior. Din nou,
nu există nicio dovadă pentru
asta, cu excepția dorințelor
oamenilor de a schimba
lucrurile pentru comoditatea
lor, dorința de a inova.
2019, în Malaiezia, împreună cu surorile mele
mici, dragii mei elevi de la AHIS. Am lucrat ca și Femeile au fost supuse
director de școală timp de mulți ani discriminării și degradării
timp de secole. În secolul 21,
în multe privințe, ele se află în cea mai joasă poziție pe care au avut-o vreodată și
nici nu își dau seama. Aproape fiecare stradă principală din America are un club de
striptease. Aproape fiecare reclamă de orice fel are femei care își arată corpurile
pentru a vinde produse. Cu ceva timp în urmă, o femeie era apreciată pentru modestia
și inteligența sa, pentru valorile familiei ei. Unele încă sunt astfel, dar majoritatea
sunt apreciate pentru mărimea bustului și disponibilitatea de a-și arăta corpurile.
Este regretabil, dar acesta este adevărul.
Mai mult, ei susțin că femeile sunt eliberate. De la începutul mișcării pentru

drepturile femeilor, femeile s-au împărțit în două extreme, o tabără - feministele și
o tabără - instrumentele sexului. Feministele au continuat cu tangențele lor de a urî
bărbații, devenind lesbiene și așa mai departe, pentru că au descoperit că încă, după
atâta efort, nu au câștigat respectul pe care îl căutau. Deci, acum sunt doar pro-femei
care urăsc tot ceea ce are legătură cu bărbații. Este o formă de discriminare, ceva ce
ele înșele au luptat împotrivă.
Instrumentele sexuale sunt femeile care sunt corupte de videoclipurile muzicale, de

vedete, cele care nu au propria lor personalitate și imită tot ce văd că este „glamoros”
și de dorit. Ele sunt cele pentru care frumusețea înseamnă machiaj, unghii și păr
97
C a pitol ul 6
fals, și cele care se simt bine atunci când un grup de bărbați întorc capul după ce
le-au văzut pe stradă. Sunt, de asemenea, aceleași femei care sunt violate, folosite,
abuzate, înșelate și aceleași femei care sunt instrumente de marketing. Ele sunt
rătăcite. Dar, din nou, ideea mea este că lucrurile erau destul de diferite cu ceva
timp în urmă.
În Canada, deși nu era o țară musulmană, femeia era centrul familiei. Ea era cea care
le asigura bunăstarea copiilor și care le oferea o educație sănătoasă. Astăzi, multe
femei nici nu vor să aibă copii. Se estimează că fiecare familie are aproximativ 1,5
copii. Acest număr nu este suficient pentru a-i înlocui pe părinți, deci populația
se află în scădere. Recensămintele recente arată faptul că doar 1 din 5 gospodării
americane au mai multe generații, însemnând faptul că bunicii sunt prezenți.
Majoritatea persoanelor în vârstă trăiesc singure sau chiar în azile, deși căminul
unde trăiesc mai multe generații ar trebui să fie cea mai sănătoasă alegere pentru
toată familia, fără a include familiile extrem de disfuncționale și abuzive.
Dr. Miller (profesor la Universitatea Windsor) a împărtășit rezultatele studiilor care

arătau faptul că tendința cuplurilor este de a-și dori bani, slujbe de vis, distracție și
așa mai departe. Oamenii nu sunt foarte preocupați de familii. Dar, aceiași oameni
îi arată cu degetul în dezgust pe musulmani pentru că aceștia au aceleași valori
constante de-a lungul secolelor.
Legea Șaria și regulile din Islam sunt derivate din Coran și Sunnah. Desigur, pentru
că Islamul este un mod practic de viață, ia în considerare schimbarea timpului, a
culturii, a locului și așa mai departe. Dar atunci când analizăm aspectele judiciare
și legislative ale Islamului, vedem că, atunci când sunt implementate, ele formează
un sistem perfect. Legile create de om au eșuat și trebuie să fie în mod continuu
actualizate. Un avocat bun se poate strecura și poate găsi „găuri” în sistem și poate
elibera un criminal. Acest lucru nu se întâmplă în Șaria.
98
Cei bogații și influenți pot plăti cauțiune și pot ieși din închisoare, în timp ce
oamenii săraci nu pot. Chiar și o persoană acuzată de crimă poate plăti cauțiune
și poate ieși din închisoare pentru ceva timp. În Șaria, bogat sau sărac, rege sau
cerșetor, sentința ar fi la fel. Desigur, ambele sisteme sunt supuse modului în care
acestea sunt implementate. Chiar și în Șaria un criminal poate scăpa, dar acest lucru
se întâmplă numai atunci când judecătorul sau legiuitorul este corupt. Dar atunci
când analizăm sistemele, vedem
că Șaria este mult superioară
legilor create de om. De fapt,
ea nu discriminează, dar legile
create de om îi permit celui care
își permite cel mai scump avocat
să aibă cele mai mari șanse de a
scăpa, în timp ce un sărac nu va
avea niciodată o astfel de șansă.
Așadar, există egalitate? Nu,
sub nicio formă.
Desigur că într-o societate există La un seminar despre educație și

schimbări. Cineva ar putea business, Dubai 2011
spune că trebuie să evoluăm, că
oamenii din trecut se aflau în circumstanțe diferite și aveau nevoie de legi diferite.
Într-un fel, sunt de acord, dar numai în anumite cazuri. Poate că legile pentru trafic,
dar când ne uităm la moralitate, ar trebui acestea să se schimbe? Dacă schimbarea
este pozitivă și aduce un bine, o persoană ar spune că ar trebui să se schimbe. Dar
să analizăm câteva probleme.
Aceste probleme s-au întâmplat întotdeauna așa? Cred că, din nou, se revine la
conceptul universal a ceea ce este bine și a ceea ce este greșit. Crima era greșită
înainte și încă este și astăzi greșită, însă, este supusă modului ușor în care poți
99
C a pitol ul 6
scăpa de ea și cât de ușor poți păcăli

sistemul, dar în teorie, este greșită.
Ar exista un acord unanim că este
ceva rău. Furtul a fost greșit și este
greșit și acum. Violul nu era foarte
greșit înainte, dar acum este greșit.
Folosirea pedepselor corporale în
familie era permisă înainte și chiar
încurajată, dar astăzi poți face Împreună cu fiul meu la
închisoare pentru asta. Adulterul era rugăciunea de Eid. 2017, Ajman
considerat greșit și, deși astăzi, este
considerat a fi foarte acceptabil, legile împotriva acestuia variază de la stat la stat.
A face sex înainte de căsătorie era ceva degradant, dar astăzi este ceva ce tinerii
noștri consideră a fi mișto și dacă nu ai aceeași mentalitate ești considerat ciudat.
Întrebarea este, oare aceste probleme vor avea același statut peste zece sau douăzeci
de ani? Sau se vor schimba din nou?
Dacă nu am avea această natură schimbătoare, atunci am fi mulțumiți cu ceea ce

avem, dar, desigur, atunci marile corporații nu ar putea să ne vândă lucruri de care
nu avem nevoie. Am observa problemele din sistemele noastre pentru că schimbarea
ar fi ceva ciudat și am vorbi noi împotriva ei. Dar astăzi, când ceva este legiferat,
noi suntem atât de ocupați cu cumpăratul lucrurilor de care nu avem nevoie, încât nu
ne mai pasă că oamenii aflați la conducere se joacă cu principiile noastre morale și
etice. Nu ne mai pasă că copiii noștri vor avea principii etice diferite de ale noastre,
iar atunci când vom fi bătrâni, din cauza problemei incompatibilității dintre noi și
ei în ceea ce privește etica și morala, va exista un decalaj prea mare între noi și ei.
Ceea ce considerăm noi a fi respectabil, ei vor considera a fi nesemnificativ. Ceea ce
ei vor considera a fi mișto, noi vom considera a fi dezgustător.
100
Așadar, de ce acuzăm Islamul, când Islamul și-a păstrat regulile și reglementările

timp de 14 secole fără schimbare? Desigur, vorbim aici despre valorile de bază,
nu despre lucrurile care ar trebui să se schimbe sau despre problemele care au
flexibilitate în Islam, cum ar fi ceea ce noi numim Fiqh sau jurisprudență. Femeile
trebuiau să se acopere acum 14 secole; și încă trebuie să se acopere și astăzi. Femeile
nu aveau voie să-și folosească corpurile ca instrumente pe atunci. La fel este și
acum. Consumul alcoolului era interzis atunci și, la fel este și acum. Codul penal,
tranzacțiile din afaceri, dreptul familiei toate sunt încă la fel. Dobânda este interzisă,
așa cum era și atunci. Adulterul și desfrânarea erau și sunt interzise. Islamul nu se va
schimba atunci când vine vorba de valorile de bază. Nimeni nu le va putea schimba
vreodată, pentru că Dumnezeu a făcut promisiunea de a le proteja.
Acum te întreb: ce este superior? Ceva care se schimbă mereu, ceva ce îi duce
pe oameni în confuzie și provoacă suferință, ceva imperfect, sau ceva care își are
originile în revelația divină și care a fost perfect pentru ultimele 14 secole? Cine
știe ce este mai bine pentru creația Lui: Creatorul sau creația? Într-adevăr, Creatorul
știe cel mai bine, atunci de ce suntem stânjeniți atunci când El ne îndrumă? De ce
devenim rezervați atunci când putem vedea clar perfecțiunea?
Vă prezint o chestiune care îmi vine mereu în minte. Mulți creștini au curajul să
acuze Islamul de sclavie, de conduită barbară și așa mai departe. Aduc versete
din Coran, citate din context pentru a arăta că Coranul vorbește despre uciderea
necredincioșilor. Și sunt sigur că ai văzut cum citează ei într-un mod greșit Surah
Tawbah.
„Iar când se vor încheia lunile cele sfinte , atunci omorâți-i pe idolatri (care au
încălcat tratatele lor) oriunde îi aflați! Prindeți-i, împresurați-i și întindeți-le
lor orice cursă. Însă dacă ei se căiesc, împlinesc Rugăciunea [As-Salat] și achită
Dania [Az-Zakat], atunci dați-le lor drumul, căci Allah este Ghafur [Iertător],
Rahim [Îndurător].” (Coran 9:5)
101
C a pitol ul 6
Ceea ce mi se pare interesant este faptul că, atunci când mă atacă, eu trebuie doar să
le arăt că ei sunt înafara contextului: „care au încălcat tratatele lor” este elementul
crucial aici, acesta este un incident specific, nu ceva valabil pentru totdeauna! Da,
Islamul are un concept de jihad, le spun eu, dar nu acceptă uciderea oamenilor
nevinovați sau terorizarea maselor. Aceste lucruri sunt împotriva Islamului. Ei
insistă: „De ce sunteți teroriști?” Nu suntem teroriști, suntem doar oameni care ne
ținem strâns de credință, și dacă trebuie, vom lupta pentru ea și pentru dreptate.
Vedeți cum se modifică impresia? Dintr-o dată lumina devine mai strălucitoare.
Musulmanii sunt oameni care se țin strâns de credința lor, care se vor lupta pentru
ea și se vor lupta pentru dreptate. Deci, jucându-se cu cuvintele, oamenii ne fac
să părem răi. Ne descriu într-un mod negativ, atașează semnificații peiorative
etichetelor - fundamentalist, islamist etc. - dar dacă analizezi cu adevărat care este
problema, descoperi că o poți reformula în cuvinte amabile și o poți face să arate
bine.
Ei spun: „Voi sunteți atât de intoleranți încât nu acceptați pentru voi altă religie/
modernizare.” Eu spun: „Nu suntem intoleranți, avem adevărul și nu vom accepta
niciodată altceva decât adevărul. De asemenea, nu ne dorim pentru altcineva decât
adevărul. Așadar, noi nu suntem intoleranți, dar știm cu certitudine că orice altceva
este o minciună creată de om și ne ținem de adevărul care a venit de la Domnul
nostru și Domnul tău.” Problema aici este că oamenii nu cred cu adevărat în religia
lor. Dacă ar fi așa, ei nu ar accepta niciodată să fie călcați în picioare. Din acest
motiv musulmanii luptă până astăzi pe fiecare front pentru a menține Islamul în
viață și ei nu vor renunța niciodată pentru că știu că au adevărul.
Pentru a răspunde atacului asupra Jihadului, în special unor creștini care atacă Islamul
și spun că musulmanii sunt violenți, le ofer o provocare. Dați-mi un verset din Coran
sau un hadith unde scrie că Dumnezeu le-a poruncit musulmanilor să-i omoare pe
cei nevinovați. Aceștia nu vor putea găsi niciunul, dar pot găsi însă interdicția de
102
a-i ucide pe cei nevinovați. Apoi le dau un verset din Biblie, care vorbește despre
faptul că Dumnezeu i-a spus lui Moise (Pacea fie asupra sa!) să-i răzbune pe copiii
lui Israel și să-i atace pe midianiți. Aceștia fac astfel, dar soldații cruță copiii și
femeile. Moise întreabă: „Aţi lăsat cu viaţă pe toate femeile? Iată, ele sunt acelea
care, după cuvântul lui Balaam, au târât pe copiii lui Israel să păcătuiască împotriva
Domnului, în fapta lui Peor, şi atunci a izbucnit urgia în adunarea Domnului. Acum
dar omorâţi pe orice prunc de parte bărbătească şi omorâţi pe orice femeie care a
cunoscut pe un bărbat culcându-se cu el, dar lăsaţi cu viaţă pentru voi toţi pruncii
de parte femeiască şi pe toate fetele care n-au cunoscut împreunarea cu un bărbat.”.
(Biblie, Numeri 31:15-18).
Aș putea continua cu versete înfiorătoare din Biblie, dar apologeții spun: „O, acesta
este Vechiul Testament. Iisus a venit și a adus dragoste și milă. Noi nu urmăm
Vechiul Testament.” Sunt de acord cu asta, dar spun și faptul că ei nu urmează nici
Noul Testament. Vor încerca să te facă să crezi că Iisus a dus blestemul legii pe cruce
și că acum ei sunt liberi. Nu sunt liberi, sunt sclavi ai dorințelor proprii și au lăsat
chiar și puținele îndrumări ce le-au mai rămas în scripturile lor.
Dacă Dumnezeu a fost atât de crud înainte, ce te face să crezi că El și-a schimbat
căile? Nu doar asta, ci dat fiind faptul că, creștinii cred că Iisus a fost parte a lui
Dumnezeu pentru eternitate, atunci bineînțeles că Iisus creștinul este responsabil
pentru cruzimea din Vechiul Testament pentru că el face parte din Dumnezeu. Doar
dacă ei sunt dispuși să accepte că el nu este parte a Dumnezeului etern, că el este
mai blând și mai pașnic.
Sfatul meu pentru orice musulman nou este să realizezi că te vei confrunta cu multe
atacuri asupra Islamului. Mulți oameni îți vor recita doar ceea ce au auzit pe ici pe
colo. Să știi cum să îți aperi credința. Să știi că acești oameni își urmează dorințele și
te acuză doar că respecți legea și revelația pe care ei înșiși ar trebui, în primul rând,
să le urmeze. În orice caz, toate mulțumirile sunt pentru Allah, deși ei și-au schimbat
103
C a pitol ul 6
Scripturile, încă există puncte în Scripturile lor care arată că sunt doar răzvrătiți
împotriva legii lui Dumnezeu și își urmează doar dorințele zadarnice. Propriile lor
scripturi nu acceptă ceea ce cred ei. Bagă de seamă atunci când ei se joacă cu cuvinte
și înțelege ceea ce este bine și ceea ce este greșit. Nu le confunda pe cele două.
Aș dori ca fiecare cititor să ia în considerare acest lucru cu atenție. Ce cadru vom

urma pentru a judeca ce este bine și ce este greșit? Vom urma ce ne spune o societate
aflată în continuă schimbare? Vom urma condiționarea la care suntem supuși de ani
de zile? Vom folosi asta drept cadru pentru a judeca Islamul sau pentru a judeca ceea
ce Allah a revelat sau felul în care s-a purtat profetul Mohammed (Pacea fie asupra
sa!)? Întrebați-vă. Folosim principii morale aflate în continuă schimbare pentru a le
judeca? Sau folosim cadrul pe care Allah și Mesagerul Său ni l-a lăsat în Coranul
perfect și Sunnah? Nu ar trebui să folosim perfecțiunea pentru a judeca tot? Nu este
Allah Creatorul tuturor lucrurilor? Deci, de ce ezităm, simțindu-ne timizi și confuzi,
atunci când ni se recită versetele lui Allah sau atunci când ni se spun haditurile
profetului Mohammed (Pacea fie asupra sa!)? Când nemusulmanii ne atacă și ne
insultă, de ce ne lăsăm înfrânți și nu avem niciun răspuns? Dacă vrem schimbarea,
trebuie să ne schimbăm pe noi înșine.
„Cu adevărat Allah nu schimbă starea unor oameni până ce ei nu schimbă ceea
ce se află în sufletele lor. ” (Coran 13:11)
104
Emoție versus rațiune
Una dintre cele mai contestate probleme cu care se confruntă societatea noastră
occidentală pluralistă este conceptul culturii celei mai bune. Care este adevărul?
Care cultură este mai bună? Este cultura occidentală mai bună decât omoloaga sa
estică? În cadrul culturii, religia este un factor social care a adus multe întrebări
cu privire la care religie este cea corectă. Care religie se află în concordanță cu
practicile acceptabile ale societății în general și, dacă este perfect aliniată, este acea
religie invalidată sau descalificată din a fi potențialul adevăr? În această secțiune,
vom arunca o privire asupra problemei criteriilor pe care un căutător de adevăr ar
trebui să le aibă în vedere atunci când analizează practicile culturale și credința. De
asemenea, vom lua în considerare modul în care putem analiza informațiile dintr-un
punct de vedere foarte critic, lăsând deoparte emoțiile. În contextul acestei secțiuni,
ne vom concentra asupra Islamului și asupra obstacolelor cu care se confruntă unii
oameni atunci când studiază această religie.
Fără îndoială, emoțiile sunt unele dintre cele mai puternice mijloace de manipulare
și, dacă cineva poate stăpâni arta de a-i emoționa pe oameni, poate provoca multe
daune. De la începutul studierii științifice ale religiei, au existat multe lucrări
obiective, care au contribuit foarte mult la facilitarea studiilor. Pe de altă parte,
a existat o mai mare majoritate de lucrări ce conțin părtiniri, agende personale și
în unele momente (colonialism) ideologic și agende politice. În încercarea de a
răspunde la unele dintre întrebările de mai sus, un căutător al adevărului va da peste
o vastă compilație de argumente împotriva Islamului și culturii musulmane.
Chiar dacă mulți învățații occidentali nu au făcut distincția dintre Islam și culturile
musulmane, fără să ne oprim asupra problemei, în acest moment vom afirma
doar că cele două sunt precum merele și gogoșile. Printre argumentele care pot
să fie găsite împotriva Islamului, un căutător sincer al adevărului va vedea că
105
C a pitol ul 7
majoritatea argumentelor sunt în mod

predominant apeluri emoționale care,
analizate dintr-un punct de vedere
rațional, pot fi anulate imediat.
Să luăm un exemplu: am văzut și am

auzit de mulți oameni care refuză
să analizeze mai bine Islamul din
cauza poligamiei. Analizată printr-o
abordare rațională, ar trebui o persoană
Fără să mint, nu m-am simțit niciodată să renunțe la o religie din cauza unei
mai confortabil decât atunci când practici contrare emoțiilor sale sau
purtam hainele tradiționale arabe. educației sale culturale? Răspunsul ar
Împreună cu Hassan Salum în Fujairah. trebui să fie un NU răsunător. Învățații
occidentali se vor uita la Islam și vor
aduce argumente precum că această religie contrazice valorile occidentale și ceea
ce societatea i-a condiționat pe oameni să creadă. „Cum este posibil ca o religie să
permită mai multe căsătorii? De ce femeile au roluri diferite față de bărbați? Oh,
asta este oribil; Eu nu pot accepta așa ceva. Nici nu mă voi mai uita mai departe la
această chestiune.” Am auzit aceste afirmații repetate deseori. Emoțiile sunt plasate
înainte de gândirea rațională.
Abordarea unui căutător sincer al adevărului ar trebui să fie mult mai cuprinzătoare.
Ar trebui să includă cercetări antropologice în ceea ce privește practicile culturale
acceptate de către oameni în momente de timp diferite. Întrebarea mea aici către o
persoană care s-ar angaja într-o astfel de gândire emoțională ar fi: Cum ai dovedit
că religia este greșită? Cum invalidează poligamia o religie? Singurul lucru pe care
l-ai dovedit este că, în cercetarea ta, tu ești subiectiv emoțiilor tale, ceea ce face ca
munca ta să nu fie academică.
106
Cum poate cineva să înțeleagă realitatea faptelor și să cunoască adevărul? Este ușor
de spus și greu de făcut. Trebuie să lăsăm deoparte orice părtinire conștientă și
inconștientă, pe care căutătorul de adevăr le-a dobândit de-a lungul timpului. Va
fi necesar un efort considerabil pentru a recunoaște părtinirile inconștiente, dar să
știți că toată lumea le are. O persoană trebuie să folosească surse de cunoaștere
de încredere și să nu se oprească atunci când are blocaje emoționale. Trebuie să
folosească rațiunea mai mult decât orice altceva. Trebuie să se uite la ambele părți
ale argumentului și să continue să-și monitorizeze emoțiile și prejudecățile care pot
apărea din diverse constatări. Trebuie să-și acorde timp și să nu fie superficial în
cercetările sale, ci să meargă mult mai în profunzime decât au mers majoritatea
orientaliștilor. Cel mai important, trebuie să fie sincer.
O altă problemă uriașă cu care se confruntă lumea, care ne trage toate emoțiile,
este mișcarea LGBTQ. Încet, a condiționat băieții să fie mai feminini, mulți chiar
dorindu-și să fie femei. Și vice versa. Islamul a fost construit pe spatele bărbaților
adevărați (rajal) și al femeilor adevărate. Acum, femeile spun că ele vor să fie parte
din toate, dar Allah a făcut ca sexele să funcționeze ca o echipă, soțul și soția, fratele
și sora, bărbatul și femeia, fiecare are propria lor responsabilitate. Din păcate,
diferențele au fost făcute neclare din cauza propagandei.
Este foarte clar ceea ce se întâmplă și influențează mult mai mult decât în generațiile
anterioare. Ne afectează copiii. Afectează Islamul. În climatul actual, oamenii se
uită la Islam și îl văd ca pe o religie fanatică. Dar, în cele din urmă, ceea ce se
întâmplă este faptul că standardele occidentale ale bărbaților slăbesc. Sistemul
educațional, conceput mai bine pentru fete decât pentru băieți, contribuie la acest
lucru. Sedentarismul și restricțiile fizice sunt contraintuitive băieților energici. Știi
că generațiile anterioare obișnuiau să își antreneze fizic băieții? Ei erau mult mai
activi, călăreau cai și se luptau cu săbiile. Erau războinici. Dar asta nu înseamnă să
fii misogin. Ei erau puternici și încrezători în forțele lor.
Astăzi bărbații sunt slabi și ticăloși misogini. Sunt răi cu femeile, nu au respect, nu
107
C a pitol ul 7
Urcând pe Stairway to Heaven împreună

cu frații mei Sorin și Suleiman. Până la
urmă o capră ne-a arătat drumul. Ne-a
luat 14 ore să terminăm acel traseu.
își asumă responsabilitățile - este o pandemie devastatoare. Ce să facă femeile? Dacă

bărbații nu sunt buni, ele apelează una la cealaltă pentru sprijin și devin lesbiene.
Apoi avem problema bărbaților puternici care sunt etichetați cu „masculinitate
toxică” pentru a justifica reacțiile femeilor, cum ar fi lesbianismul. Ca profesor,
director, călător în jurul lumii, ocupându-mă de tineret și management în practica
mea de consiliere, am observat atât de multe dintre aceste tulburări în problemele
dintre sexe.
Importanța masculinității și a feminității este înrădăcinată în fitrah. Femeile devin

mai puțin feminine, vorbesc precum bărbații, merg ca bărbații, se îmbracă precum
bărbații, mai ales în Occident. Dar, în general, femeile nu mai sunt de mult timp
feminine. Există halal și haram în ceea ce privește îmbrăcămintea, dar există și alte
probleme. De exemplu, o mulțime de femei practică artele marțiale și acest lucru
108
este important pentru autoapărare, dar ele nu ar trebui să devină niciodată precum
bărbații. În zilele noastre vezi din ce în ce mai multe femei masculine, iar societatea
pare că încurajează un astfel de comportament.
Fitrah noastră arată faptul că noi suntem făcuți într-un anumit fel. Cum putem corupe
fitrah? Din moment ce am trecut linia și insistăm să rămânem pe cealaltă parte, am
deviat. Dar cum ajunge o femeie să îi fie rușine că este femeie? Locul ei este la fel
de unic și potrivit precum al unui bărbat. La fel ca atunci când mama fecioarei Maria
(Pacea fie asupra sa!) a văzut că are o fetiță:
„Dar când a născut, a spus: „Doamne, am născut o copilă.” Dar Allah știa bine
ceea ce născuse ea și un băiat nu este precum o copilă. „Eu i-am pus numele
Maria și caut refugiu la Tine pentru ea și pentru descendenții ei, împotriva lui
Șeitan cel izgonit!” (Coran 3:36)
Bărbații și femeile se completează reciproc. Printre sahaba, femeile precum

Soumaya erau soții care au muncit la fel de mult și de important precum bărbații,
așteptându-i pe ei, oferindu-le hrană, tandrețe și făcând orice era necesar. În cele
din urmă, oamenii nu caută egalitatea sau echitatea, ci lumina reflectoarelor. Toată
lumea vrea să fie în față. Mass-media i-a păcălit, făcându-i să creadă că asta este
viața, a fii sub lumina reflectoarelor. Rezultatele cercetărilor efectuate pe generația Z
arată faptul că 1 din 10 au spus că dobândirea faimei era foarte importantă. Din nou,
Șeitan are un alt câștig aici, distrugând modestia și stimulând ego-ul.
Din cauza acestor abateri în ceea ce privește responsabilitățile de gen, unitatea

familială este slabă. Imamii și erudiții devin, de asemenea, slabi, urmând tendința și
fiind mai „toleranți” (unii chiar căutând faima!) pentru a fi acceptați într-o societate
mai incluzivă, mai occidentală. Ei estompează legile Islamului, făcându-l mai mult o
religie, spre deosebire de adevărul și modul de viață pe care Allah le-a dat oamenilor
pentru a trăi. Așa că, acum el devine doar o altă religie defăimată printre alte religii
109
C a pitol ul 7
corupte.
Acesta este unul dintre domeniile în care îmi doresc să fac parte din soluția de
remediere a acestor probleme pentru ummah. Am intrat în domeniul educației
pentru a servi ummah. Elevii au o mulțime de nevoi și una dintre cele mai mari este
lipsa de modele de urmat. Au nevoie de oameni pe care să îi respecte. Am încercat
să ascundem unele aspecte din istoria Islamului. Din cauza amenințărilor cu jihadul,
extremismul și terorismul, noi ne-am îngropat eroii: Salahuddin, Hamza ibn Abdul-
Muttalib, bin Khalid al-Ualid, Omar bin Khattab. Ei știau să lupte, participau la
războaie. Erau puternici fizic, psihologic și spiritual.
Acest lucru nu trebuie confundat cu chemarea bărbaților pentru ca aceștia să fie

duri ca pietrele. Allah spune că inimile lui Beni-Israel au devenit ca niște pietre.
Primii bărbați musulmani au fost sensibili și au avut un comportament altruist, și-au
arătat emoțiile. Știm dintr-un hadith că Profetul (Pacea fie asupra lui!) a fost văzut
plângând. Bărbații și-au folosit emoțiile cu putere, nu într-un mod slab. Acum, ne
este rușine de imaginea emblematică a tuturor eroilor puternici care au fost puternici
în credință.
Astăzi, căutăm modele în rândul nemusulmanilor: capitaliști corupți, figuri

extravagante din sport, vedete păcătoase și așa mai departe. Acest lucru duce la
confuzie și rușine în rândul tinerilor noștri. În activitatea mea de consultanță și
consiliere, nu lucrez cu femei, ci mă concentrez pe bărbați și băieți pentru că eu
sunt bărbat. Am creat „The Muslim Alpha Men Course (Cursul musulmanului alfa)”
deoarece femeile se plângeau că bărbații nu sunt bărbați adevărați. Mai întâi, ne
uităm la criterii, definind cât de adevărați erau bărbații în timpul Profetului (Pacea
fie asupra sa!). Îmi doresc să-i repar pe acești bărbați moderni, astfel încât să poată fi
bărbați, întorcându-se acasă pentru a le face pe plac soțiile lor și așa mai departe. Al
doilea curs al meu este „How to Marry A Muslim Alpha Man (Cum să te căsătorești
cu un musulman Alfa)”, astfel încât femeile să poată învăța ce își doresc cu adevărat
110
bărbații de la ele și să fie astfel. De asemenea, le învață pe femei ce trebuie să

caute înainte de a se căsători, astfel încât bărbații să nu profite de ele și să nu se
căsătorească cu bărbați inutili.
Dacă fitrah nu este curată, nu poți practica diinul Islamului. Fitrah este baza
Islamului. Dacă hard drive-ul nu este curat și puternic, nu poți instala software-ul
pe el. Fitrah a fost infectată de către mass-media, publicitate, mișcarea LGBTQ,
feministe și așa mai departe.
În cele din urmă, adevărul stă singur și nu are nevoie de emoții, retorică convingătoare
sau propagandă pentru a-l face mai puternic. Adevărul nu are nevoie de îndulcire și
distorsiune. Este ceea ce este. Ești capabil să accepți adevărul? Nu toată lumea este
în toate timpurile și în toate locurile, dar la un moment dat în viața noastră, fiecare
dintre noi trebuie să căutăm adevărul.
111
C a pitol ul 8
Eu versus Noi
“Serviciul în favoarea altora este chiria pe care tu o plătești pentru locul

tău pe pământ.”
Malcolm X
„Vreau să fac acest lucru în felul meu și nu voi accepta nicio altă cale. M-am săturat
ca toți ceilalți să îmi spună ce să fac. Știu mai bine cum să mă descurc în această
situație și, de acum înainte, voi face asta de unul singur.” Eu, eu, eu, eu și iarăși eu.
Recunoașteți acest tip de afirmație auzit în mod frecvent? Adu-ți aminte, când a fost
ultima dată când ai folosit următoarele fraze: Eu am nevoie. Eu vreau. Eu simt că.
Eu cred că știu.
Egoismul este ceva ce a afectat omenirea de la început timpului. A dus la destrămarea

familiilor, dizolvarea căsătoriilor, la neglijarea și abandonarea celor vulnerabili. I-a
adus națiunii musulmane pagube de la Est la Vest și de la Nord la Sud. Aceste două
litere sunt o afirmație profundă și grea: „Eu” și au provocat mai multe daune decât
bombele atomice din Japonia. Cum? Pentru că acest cuvânt este numele ego-ului și
cauza războaielor și a altor atrocități din lume.
Mesajul iubitului nostru profet Mohammed (Pacea fie asupra lui!) a început cu
cuvântul „Eu” precum în „Eu sunt Mesagerul lui Dumnezeu”. Dar chiar și acesta nu
a fost o singularitate absolută. Nefiind singur, el a fost ultimul dintr-un șir de Profeți,
trimiși de Creatorul nostru pentru a îndruma omenirea din întuneric spre lumină.
Cu toate acestea, declarația „Eu” s-a transformat în curând într-una dintre cele mai
puternice declarații colective pe care omenirea a primit-o direct de la Dumnezeul
Atotputernic: „Să se facă din voi o comunitate care să cheme la tot ceea ce este bun,
să poruncească ceea ce este drept și să interzică ceea ce este nedrept! Aceștia sunt
cei care izbândesc.” (Coran 3:104)
112
Colectivul a fost principalul ingredient al succesului națiunii musulmane. „Noi” și

nu „Eu” este ceea ce iubitul nostru Profet (Pacea fie asupra lui!) ne-a învățat lucrând
împreună cu companionii săi, cu triburile arabe și cu propria sa familie. Profetul
Mohammed (Pacea fie asupra lui!) nu a luat niciodată singur o decizie, decât dacă a
fost inspirată de către Domnul său.
Câteva lecții importante pe care le putem învăța din versetul de mai sus sunt că, în
primul rând, Allah a decretat că noi ar trebui să fim un colectiv. Oamenii nu ar trebui
să lucreze singuri și nu ar trebui să adopte o viață individualistă, egoistă și rea. În al
doilea rând, rezultatul de a fi împreună este că poruncim binele și interzicem răul.
Dacă punem egoismul deoparte, gândindu-ne la frații și surorile noastre, dacă luăm
în considerare bunăstarea lor, precum și a noastră, rezultatul final va fi un succes.
Au trecut peste 14 secole de când au ajuns la noi învățăturile Profetului nostru iubit
și orice musulman care se uită la comunitatea din jurul său și chiar la el însuși va
vedea că sentimentele predominante sunt cele de natură egoistă. Națiunea noastră
a început să piardă din moment ce musulmanii au renunțat la dragoste și la grija
pentru bunăstarea colectivă și au avut grijă doar de ei înșiși. Încet, această boală
„Eu” s-a răspândit în tot imperiul musulman și a divizat o națiune legată de Însuși
Dumnezeu.
Conducătorii musulmani din Spania, afectați de boala „Eu”, și-au vândut proprii
frați. Liderii și-au vândut națiunile puterilor occidentale invadatoare și coloniale,
obținând un gust temeinic al egoismului din această viață. Împărțiți și cuceriți- a
fost deviza coloniștilor de la bun început. Au spart „Noi” în mulți „Eu”, iar noi
continuăm să vedem și astăzi efectele unei astfel de diviziuni. Este totul pierdut?
Mai putem face ceva? Ai auzit vreodată afirmația: „Nu este niciodată prea târziu”?
Este o afirmație falsă.
Un musulman știe că va exista un moment în care va fi prea târziu și acolo nu va

fi niciun colectiv care să-l ajute. Aceasta va fi Ziua Judecății. Islamul încurajează
113
C a pitol ul 8
unirea, unitatea și grija pentru celălalt. Profetul (Pacea fie asupra lui!) a spus:
„Credincioșii sunt precum unui zid de cărămizi”. (Sahih al-Bukhari 481) Cu toții
contribuie, având grijă unul de celălalt, formând împreună o structură de nemișcat.
Un perete nu este format dintr-o singură cărămidă și o cărămidă nu va putea niciodată
susține de una singură un acoperiș. Și zidul nu este nimic fără cimentul care ține
cărămizile strânse între ele. Lasă ca acel ciment să fie cimentul frăției: iubirea de
dragul lui Allah. Să începem imediat să facem ceva pentru frații și surorile noastre,
pentru familia noastră și vecinii noștri, pentru societatea noastră și pentru cei care
au nevoie. Să limităm „Eu” și să scoatem la iveală „Noi”. Îl rugăm pe Dumnezeul
Atotputernic să pună în inimile noastre dragoste sinceră unul pentru celălalt, pentru
că fără aceasta „Noi” va fi „Eu”.
De la dreapta: tatăl meu, fratele meu Mihai, fratele meu Alex și eu. 2017, în
Abu Dhabi. Mihai a murit acum 2 ani la vârsta de 39 de ani. Nu l-am putut
convinge să accepte Islamul. Allah călăuzește pe cine vrea El.
114
Iubirea lui Dumnezeu pentru omenire
Una dintre cele mai importante emoții care au stat la baza omenirii încă de la începutul
timpului este iubirea. Iubirea a fost forța războaielor și a păcii. Iubirea a fost emoția
care a dus la construirea societății și, în multe cazuri, a dus la destrămarea acesteia.
Dacă ar fi să verificăm în dicționar definiția iubirii, vom găsi o mulțime de definiții
sub umbrela iubirii. Iubirea poate fi senzuală. Iubirea poate fi îndreptată către un
obiect sau către un anumit comportament. Iubirea poate provoca fericire și, în
același timp, poate fi cauza geloziei și a depresiei. Majoritatea creștinilor vor spune
că Dumnezeu este iubire, așa cum este scris în Ioan. Vom examina îndeaproape
această afirmație din perspectiva Coranului și ale celor mai mari Nume ale lui
Dumnezeu: Al-Rahman (Cel Milostiv) și Al-Rahim (Cel Îndurător).
Dacă dragostea este supusă unor slăbiciuni precum gelozia și atașamentele lumești,
am putea să-I atribuim lui Dumnezeu asemenea slăbiciuni? Conform credinței
Islamice, astfel de lucruri sunt de neconceput. Dumnezeu nu este iubire, deoarece
iubirea este uneori un sentiment de slăbiciune și de neputință în fața altei persoane sau
a unui obiect. Iubirea poate fi un sentiment incontrolabil și, într-adevăr, Dumnezeu
stăpânește peste tot. Cu toate acestea, Dumnezeu își iubește, fără îndoială, creația.
Faptul că Dumnezeu a ales cuvintele perfecte pentru a descrie dragostea Lui pentru
creația sa face parte din natura miraculoasă a Coranului. Cuvântul iubire se regăsește
în Coran de peste douăzeci de ori sub diferite forme, cum ar fi „hubb”, „Muhabbah”
și „Uudda”.
„Și am pogorât asupra ta dragostea Mea [și să fi iubit și de ceilalți], pentru ca

tu să fii crescut sub ochii Mei. ” (Coran 20:39)
„El este Al-Ghafur [Cel Iertător] [și] Al-Uadud [Cel Plin de Dragoste].” (Coran
85:14)
115
C a pitol ul 9
Iubirea pe care Dumnezeu o are pentru poporul Său este un sentiment și nu esența
Sa. Dumnezeu are Atributele Cele Mai Perfecte, așa cum sunt descrise în Coran,
sub forma celor 99 de Nume ale Sale. Unul dintre acestea este „Cel Iubitor”. Numai
acest cuvânt, dacă este analizat profund, ne oferă una dintre cele mai uimitoare
perspective asupra iubirii lui Dumnezeu. Două Nume, care întruchipează un tip
special de iubire, pe care Dumnezeu o are pentru creațiile Sale, sunt menționate în
114 locuri din Coran. Aceste Nume sunt Al-Rahman și Al-Rahim. Lăsând deoparte
traducerea lor printr-un singur cuvânt în limba română, vom medita profund asupra
semnificației acestor cuvinte și Atribute și peste înțelepciunea menționării unor
astfel de cuvinte în Coran.
„[Iată] o Carte binecuvântată pe care Noi ți-am trimis-o [o, Mohammed], pentru
ca ei să ia aminte la versetele ei și pentru ca cei care au pricepere să chibzuiască!”
(Coran 38:29)
Așa cum am discutat în prima parte a acestei secțiuni, Dumnezeu Preaînaltul iubește,
dar El nu este iubire. El posedă atributul iubirii, dar în cea mai perfectă dintre forme,
fără a avea aspectele geloziei, dorinței și slăbiciunii. Dumnezeu este Cel Perfect și
Iubește în modul cel mai Perfect.
Aceste două Atribute, Ar-Rahman (Cel Milostiv) și Ar-Rahim (Cel Îndurător),
întruchipează o iubire specială pentru creație. Natura fascinantă și miraculoasă
a limbii arabe (așa cum ar susține orice musulman) este faptul că multe cuvinte
profunde nu pot fi traduse în altă limbă prin folosirea unui singur cuvânt. Această
iubire a lui Dumnezeu pentru creația Sa nu poate fi descrisă doar prin folosirea
cuvântului „iubire”.
Într-o zi, mă gândeam la afirmația: „O imagine valorează cât o mie cuvinte,” și am
realizat că în limba arabă este invers. Un cuvânt valorează cât o mie de imagini sau
o mie de descrieri.
Începeți prin a privi la cuvântul Ar-Rahman. Poate fi tradus drept Cel Milostiv,
Binefăcătorul Iubitorul, Cel Amabil și Cel Dăruitor, Cel Infinit de Bun. Cuvântul
rahman provine din rădăcina cuvântului rahm. Următoarele conotații arabe se
găsesc în limba arabă: dragoste, a avea tandrețe, blândețe, a avea milă, îndurare, a
116
arăta favoare și bunătate. Cuvântul rahman, în cuvintele învățaților precum ibn Al

Qaim, are semnificația iubirii abundente și atotcuprinzătoare pe care Dumnezeu o
varsă asupra creației Sale fără niciun efort.
Într-o relație de dragoste muritoare, există doi oameni. Soția își iubește soțul și el
o iubește pe ea, părintele își iubește copilul și copilul părintele. Dar Dumnezeu ne
iubește fără să ceară nimic în schimb, înafară de a-L adora. Există oameni în această
lume care nici măcar nu recunosc existența lui Dumnezeu, îl înjură pe Dumnezeu
și îl urăsc pe Dumnezeu și, totuși Dumnezeu își varsă iubirea Sa abundentă zi și
noapte. Zi și noapte astfel de oameni respiră, au mâncare, au confortul familiei lor
și sunt mult mai norocoși decât alții și, totuși ei nu recunosc iubirea pe care au
primit-o.
Există o modalitate mai bună de a arăta și exprima iubirea decât cea prin acțiune?
Întrebarea pe care trebuie să ne-o adresăm este dacă Îl iubim pe Dumnezeu?
Să discutăm în cele din urmă despre iubirea lui Dumnezeu pentru creația Lui. Am
vorbit despre semnificația profundă a unuia dintre Numele lui Dumnezeu, Ar-
Rahman, și despre incontestabila dovadă că Dumnezeu își iubește toată creația Sa.
Vom continua să vorbim despre un alt Nume a lui Allah, care reprezintă o iubire
specifică pe care numai cei privilegiați o vor experimenta. Numele este Ar Rahim.
Ar Rahim este un tip special de milă și dragoste care le este dată celor care îl iubesc
pe Dumnezeu. Aceștia sunt cei care au acceptat îndrumarea Lui și au ales să meargă
pe calea cea bună. Aceștia sunt credincioșii care îl iubesc pe Dumnezeu din toată
inima și sufletul lor. Ochii lor sunt, deseori, plini de lacrimi la menționarea lui
Dumnezeu și a cuvintelor Sale.
Dumnezeu își iubește creația Sa. Ne iubește fără nicio îndoială. Cum este altfel
posibil? El ne-a creat. Dacă ar fi să faci o mașină sau un computer sau să scrii o carte
și o publici, nu ai iubi-o? Nu ți-ar păsa de ea? Ți-ar păsa.
Atunci cum rămâne cu noi? O relație de iubire este o relație în două sensuri. Oare
Îl iubim noi pe El? Îl iubești pe Dumnezeu? Fă o pauză, uită-te în inima ta. Ei
bine, Îl iubești? Iubirea nu înseamnă doar cuvinte. Cum pot spune oamenii că ei îl
117
C a pitol ul 9
iubesc pe Dumnezeu, dar în același timp nu-L ascultă? Cum pot spune oamenii că
îl iubesc pe Dumnezeu, dar în același timp nu caută adevărul a ceea ce vrea El să
facem? Cum putem spune că Îl iubim pe Dumnezeu și în același timp să facem în
mod constant rău? Fiecare persoană ar trebui să-și analizeze binecuvântările și, apoi
să se gândească la ceea ce a făcut drept partea sa în această relație de dragoste cu
Cel Darnic. Cred că este timpul să recunoaștem că avem lipsuri în ceea ce privește
partea noastră. Credincioșii sunt cei care Îl iubesc cu adevărat pe Dumnezeu și El îi
iubește mai mult:
„Dar printre oameni sunt unii care Îi fac semeni lui Allah, iubindu-i așa cum
Îl iubesc pe Allah. Dar cei care cred
sunt mai stăruitori în iubirea pentru
Allah.” (Coran 2:165)
Credincioșii sunt cei care își împlinesc

partea lor la această relație de
iubire. Dumnezeu îi iubește datorită
devotamentului lor, a iubirii lor pentru Împreună cu Ayman Roshan. Am
El și pentru ascultarea lor. fost binecuvântați să învățăm cu
Dumnezeu îi iubește pe cei care fac același sheikh chiar de la început
fapte bune:
„Dăruiţi pe calea lui Allah și nu vă aruncaţi cu propriile voastre mâini pradă
pieirii! Şi faceţi bine, căci Allah îi iubeşte pe binefăcători!” (Coran 2:195)
„Care cheltuiesc [pentru Allah] atât atunci când au parte de belșug, cât și
atunci când sunt la necaz, care-și stăpânesc mânia și care iartă oamenilor, căci
Allah îi iubește pe cei care împlinesc fapte bune.” (Coran 3:134)
„Aceasta [Coranul] este deslușire pentru oameni, călăuzire și îndemn pentru

cei cu frică de Allah.” (Coran 3:138)
118
„Și pentru încălcarea legământului lor, Noi

i-am blestemat și le-am împietrit inimile. Ei
răstălmăcesc cuvintele și au uitat o parte
din ceea ce li s-a reamintit . Tu nu vei înceta
să descoperi înșelătoria lor, cu excepția unui
mic număr dintre ei. Dar iartă-i și trece-le cu
vederea [fărădelegile]. Cu adevărat, Allah îi
iubește pe cei care fac bine.” (Coran 5:13)
2015 la moscheea Mohammed Fatih,
în Turcia. Părul lung este o sunnah, „Nu este un păcat pentru cei care cred și
barba este wajib. împlinesc fapte bune, dacă au gustat [în
trecut], dacă apoi au fost cu frică [de Allah], au crezut și au săvârșit fapte bune,
apoi au fost cu frică și au crezut, apoi au fost cu frică și au făcut și mai bine, căci
Allah îi iubește pe cei care fac bine.” (Coran 5:93)
Dumnezeu îi iubește pe cei care se căiesc:

„Te întreabă despre menstruaţie. Spune: „Acesta este un rău, așadar stați
departe de soțiile voastre în timpul menstruației. Și nu vă apropiați de ele până
când nu vor fi pure. Iar atunci când se vor fi purificat , atunci mergeți la ele aşa
cum v-a poruncit Allah. Cu adevărat Allah îi iubeşte pe cei care se căiesc şi îi
iubeşte pe cei care se purifică. ” (Coran 2:222)
Și El iubește pe cei care se tem de Dumnezeu:

„Dimpotrivă, cei care-și țin făgăduința și au frică de Allah, [aceia trebuie să știe
că] Allah îi iubește pe cei care se tem de El.” (Coran 3:76)
„Cu excepția acelor politeiști cu care ați încheiat legământ și care nu v-au lipsit
pe voi de nimic și nu au sprijinit pe nimeni [în lupta] împotriva voastră! Țineți
legământul încheiat de voi până la termenul asupra căruia v-ați învoit cu ei. Cu
adevărat, Allah îi iubește pe cei drepți [care au frică].” (Coran 9:4)
119
C a pitol ul 9
„Cum să aibă idolatrii un legământ cu Allah și cu Trimisul Său, cu excepția

celor cu care voi ați făcut legământ la Moscheea cea Sfântă ? Câtă vreme ei
sunt drepți cu voi , fiți drepți cu ei. Cu adevărat, Allah îi iubește pe cei care sunt
cu frică!” (Coran 9:7)
De ce există o distincție în această iubire? Cum poate Dumnezeu să-i iubească

mai mult pe unii decât pe alții? Răspunsul este că Dumnezeu îi iubește pe toți, dar
există o distincție în nivelurile de iubire pentru a face o distincție între bine și rău.
Dacă toată lumea ar avea dreptul la același tip de iubire, cine s-ar mai deranja să
se străduiască să devină mai bun? Cine s-ar mai deranja să muncească din greu să
facă fapte bune, să fie ascultător, devotat și să caute adevărul? Trebuie să existe o
distincție între ceea ce este bine și ceea ce este greșit și numai cei care sunt dispuși
să îl găsească pe Dumnezeu și să abandoneze răul, vor primi dragostea Sa specială.
Cine nu și-ar dori acest lucru?
Nu aș putea niciodată să îi fac dreptate acestui subiect și îi cer iertare lui Allah pentru
acest lucru. Toată lumea ar trebui să experimenteze iubirea lui Dumnezeu la un nivel
personal. Dacă nu experimentezi acest lucru, atunci poate ți-ai dori să faci din asta
un scop personal. Dumnezeu te iubește și te-a iubit dintotdeauna, chiar de dinainte
să te naști. Acestea fiind spuse, să știți că toți oamenii sunt susceptibili a fi pedepsiți
pentru neascultarea lor față de Dumnezeu. Da, Dumnezeu ne va pedepsi chiar dacă
El ne iubește. Dumnezeu îi va pedepsi cu o pedeapsă eternă pe cei care Îl resping
pentru că au făcut o batjocură din iubirea și binecuvântările pe care Dumnezeu ni
le-a dat, semnele pe care ni le-a arătat și șansele pe care ni le-a oferit.
Voi încheia cu acest hadith frumos care, de multe ori, m-a emoționat până la
lacrimi. „Relația dintre Mine, djini și oameni este una incredibilă. Eu creez, dar
ei îi venerează pe alții. Eu le ofer mijloacele de trai, dar ei le mulțumesc altora.
Binecuvântările mele coboară asupra slujitorilor mei, dar relele lor se înalță la Mine.
120
Le văd afecțiunea, deși sunt Autosuficient, însă ei Mi-o arată făcând păcate, deși ei
sunt cei mai săraci. Oamenii care Mă cheamă sunt cei cu care Eu stau. Cine vrea
să Mă aibă în compania sa ar trebui să Mă cheme. Oamenii care Mă ascultă în
continuare sunt cei pe care Eu îi iubesc. Cât despre pe cei care comit păcate, nu îi
voi face niciodată să dispere după mila Mea. Dacă ei se căiesc, Eu îi voi iubi. Dacă
cineva dintre ei se căiește, Eu îl voi primi de departe. Pe cel care se îndepărtează de
Mine, mă voi apropia de el spunând „Unde mergi? Ai alt Dumnezeu? Cel care face
o faptă bună va primi o răsplată de zece ori mai mare și cel care face o faptă rea,
va fi pedepsit doar pentru această singură faptă rea, sau Îl voi ierta. Prin Putere și
Maiestate, dacă Îmi cere iertare, Eu îl voi ierta.” (Ibn Al Qaim, Madarij Al Salekin)
Nu uita un singur lucru: doar iubirea singură este precum ai zbura cu o singură aripă.
Relația noastră cu Creatorul nostru este un echilibru între iubire, frică și speranță.
Le ai tu pe toate trei?
121
C a pitol ul 1 0
Iubirea din cadrul căsătoriei: Dificultăți

pentru noii musulmani
În numele lui Allah, Cel Milostiv, Cel

Îndurător. Toată Lauda I se cuvine
Creatorului nostru, care ne-a făcut din
țărână și a creat pentru noi, din noi, soții,
astfel încât să ne bucurăm, între noi de
îndurare și iubire.
Islamul este una dintre puținele credințe

2016, la Conferința pentru care încă se ține ferm și respectă cu sfințenie
Musulmani Noi din Dubai conceptul de familie și căsătorie. Relațiile
dintre soț și soție se bazează pe acceptarea legăturii divine pe care Allah o pune
asupra unui cuplu atunci când aceștia se căsătoresc, precum și pe responsabilitățile
și îndatoririle pe care fiecare și le va asuma. Căsătoria este unul dintre cele mai
incitante și uluitoare evenimente din viața noastră. Cu toate acestea, cu fiecare an,
tinerilor musulmani le este din ce în ce mai greu să se căsătorească. Dacă ești un
musulman canadian sau american cu vârsta între 18-25 de ani, știi că este adevărat.
Toate poveștile sunt similare.
„Mamă, vreau să mă căsătoresc, îmi place acea soră.”
„Nu fiul meu, nu poți. Trebuie să devii medic, să ai o slujbă bună, să cumperi o
mașină, o casă fără dobândă, să strângi 200.000 de dolari pentru o nuntă uriașă care
va ține cinci zile și, abia atunci putem vorbi de căsătorie.”
„Dar mamă, mi-e greu! Îmi este foarte dificil să merg la facultate, să văd fete
dezbrăcate, să nu am niciun contact cu nicio soră. Nu mă simt bine. Încerc să-mi
122
cobor privirea așa cum spune Coranul, dar nu este ușor ... Sunt poze cu fete chiar și
pe pământ! Dacă îmi ridic privirea mai sus, spre cer, voi vedea panouri cu fete care
nu sunt îmbrăcate. Oriunde mă duc sunt fete care nu sunt îmbrăcate corespunzător.
Ce ar trebui să fac? Mă duc să învăț la bibliotecă, merg la cursuri, trec pe lângă orice
magazin, merg la mall, oriunde mă duc, găsesc această fitnah (încercare). În curând
voi fi lovit de o mașină, dacă nu mă voi uita pe unde merg. Nu pot tot timpul să-mi
cobor privirea!”
„Să ai sabr (răbdare)!”
Îți sună familiar? Mulți dintre frații și surorile noastre musulmane se confruntă
cu aceleași probleme în fiecare zi. Deci, de ce nu rezolvăm această problemă?
Răspunsul este simplu: nu urmăm sfatul iubitului nostru Profet (Pacea fie asupra
lui!) care le-a spus tinerilor să se căsătorească dacă au mijloacele necesare.
Ha! Atunci când ei au mijloacele necesare (bani etc.), părinții lor vor spune că nu au
suficient, folosind în continuare acest hadith ca dovadă împotriva căsătoriei. Dar ce
înseamnă „suficient”? Potrivit unor părinți, înseamnă a fi un doctor și a avea o casă
de un milion de dolari. Potrivit Profetului (Pacea fie asupra sa!) suficient doar cât
să poți trăi o viață decentă. Deci, de ce avem tendința de a ridica standardul? De ce
facem din ce în ce mai greu pentru fiii noștri și fiicele noastre să se căsătorească? Noi
am căzut în capcanele ideologiei occidentale. Aceștia așteaptă prea mult pentru a se
căsători sau, în majoritatea cazurilor, nici măcar nu se mai căsătoresc, au întâlniri și
relații ilicite, ceea ce profanează uniunea căsătoriei.
Întâlnirile sunt haram în Islam. Mai adăugați la asta și faptul că majoritatea părinților
noștri fac „haram” pentru noi să ne căsătorim înainte de 30 de ani. Ce ne mai rămâne?
Iată un exemplu de cum ne infantilizăm copiii adulți:
„Șeikh, șeikh, trebuie să mă ajuți. Fiica mea a fugit cu un băiat. Nu știu ce să fac. Ya
Allah! Unde am greșit? Nu mi-am dorit decât ca ea să ajungă doctor. La urma urmei,
ea încă este fetița mea. Are doar 31 de ani. Te rog ajută-mă șeikh. Se întâlnesc și fac
123
C a pitol ul 1 0
haram. Am nevoie de ajutor. Ajută-mă!”
Trebuie să înțelegem că sfatul profetului Mohammed (Pacea fie asupra sa!) nu

este în zadar: „O, voi tinerilor, căsătoriți-vă, deoarece căsătoria ajută la păstrarea
castității.” (Sahih al-Bukhari 5066). Înțelepciunea sa a fost mai profundă decât ne
putem imagina. Amintiți-vă, el a fost inspirat de către Allah.
Dragi frați și surori, stați cu părinții și vorbiți cu ei cu seriozitate despre intențiile

voastre de căsătorie. Trebuie să le arătați că sunteți suficient de maturi. Fraților,
renunțați la jocurile video pe care le jucați cu orele și căutați-vă un loc de muncă,
astfel încât să arătați că sunteți maturi. Nu așteptați să primiți o alocație pentru tot
restul vieții. Fiți independenți. Arătați-le că puteți face față căsătoriei și rugați-vă la
Allah să vă ajute. Fiți persistenți, această muncă de necondiționare a părinților voștri
va dura probabil mai mult de o discuție! In șa Allah totul se va rezolva. Nu uitați să
vă gândiți mereu la scopul vostru.
Dar cum rămâne cu musulmanii noi sau cu cei convertiți? Aceștia nu au familii
musulmane și nu au pe cineva care să le garanteze că ei au un caracter bun. Și nu
au pe nimeni de partea lor care să le asigure că potențialul partener este o persoană
bună. Ei ce fac?
În cazul meu, găsirea unei soții după convertirea la Islam a fost un proces foarte
dificil. În majoritatea comunităților musulmane culturale, căsătoria nu reprezintă
doar uniunea dintre un bărbat și o femeie, ci uniunea a două familii. A veni dintr-o
familie nemusulmană nu este ceva de dorit pentru multe familii musulmane.
Alhamdulillah, mama mea s-a convertit la Islam la aproximativ doi ani după mine,
ceea ce este o raritate pentru majoritatea convertiților.
Atunci când eram încă un musulman relativ nou, îmi amintesc că m-am dus la unul
dintre medicii din comunitatea noastră pentru a mă ajuta să cer în căsătorie o soră.
124
A fost o situație complicată. Sora îi ceruse unui prieten de-al meu să mă încurajeze
să fac astfel fiindcă mă plăcea și își dorea să se căsătorească cu mine. I-am spus
medicului din comunitatea noastră ce simțeam și el a fost pregătit să mă ajute. El
era un lider foarte respectat în comunitate și a fost onorat să mă reprezinte în fața
părinților fetei.
Fiind un bărbat adevărat, fără să fiu un laș și mă ascund, am stabilit o întâlnire și

l-am vizitat pe tată cu dragul meu prieten doctor. După ce mi-am exprimat dorința
de a mă căsători cu fiica sa, am primit un răspuns șocant. Tatăl mi-a spus că așa ceva
nu este posibil și că ar trebui să renunțăm imediat la idee.
Nu am mai văzut-o pe fată la școală a doua zi și nici următoarea zi. Am înțeles că

tatăl ei a luat-o de la școală pentru un timp din cauza propunerii mele. Nu i-am făcut
nimic rău. Nu am stat singur cu ea și nici nu m-am apropiat de ea fără ca părinții ei
să știe. Am urmat toate regulile din carte, dar am primit un răspuns foarte grosolan.
Abia mai târziu am înțeles de ce tatăl ei a reacționat așa dur. A fost din cauza faptului
că nu eram din aceeași cultură și, pe deasupra, eram și convertit. Pentru a doua oară
în viața mea, am înțeles ce înseamnă discriminarea și rasismul. Da, ca un om alb.
Prima dată când am experimentat bigotismul a fost din cauza etniei mele. Este
potrivită aici o paranteză pentru a discuta, pe scurt, despre rasismul din comunitățile
noastre musulmane. Este un fapt că în Islam nu este permis rasismul. Cel mai bun
om este cel care este cel mai apropiat de Dumnezeu în dreptate și evlavie. Iubitul
nostru profet Mohammed (Pacea fie asupra sa!) a fost înconjurat de oameni de etnii
și rase diferite. I-a tratat pe toții în mod egal, numindu-i pe toți frați și surori. Acestea
fiind spuse, comunitățile noastre musulmane din Occident suferă de rasism, precum
și cele din țările musulmane. De ce?
„Însă ei și-au divizat religia, despărțindu-se în secte; fiecare sectă bucurându-se de

ceea ce avea ea .” (Coran 23:53)
125
C a pitol ul 1 1
Acest verset se referă la scindările din credință și religie, dar putem vedea astfel de
simptome și în propriile noastre comunități musulmane. Convertiții negri nu sunt
tratați la fel cum sunt tratați cei albi și, de multe ori, nici unii dintre ei nu sunt
considerați musulmani „Adevărați”. Islamul cultural pe care mulți îl țin îi depășește,
eradicând bunele maniere pe care Islamul le încurajează. Acest lucru îi face pe noii
musulmani să se simtă străini în comunitățile lor musulmane locale și, în multe
cazuri, ei ajung să își dorească să-și construiască propriile lor moschei și centre
Islamice, astfel încât să-și satisfacă nevoia de apartenență și să se poată simți în
siguranță. Personal, nu sunt de acord cu această abordare, întrucât comunitatea
ajunge să fie astfel și mai divizată, iar problema nu este rezolvată.
.
Mulți convertiți care își încep propriile organizații tind să devieze de la Islam din
cauza lipsei lor de cunoștințe și a lipsei lor de înțelegere a culturii care este Islamică
și care ar trebui respectată. Să facem distincția dintre Islamul cultural și cultura
Islamică. Aceasta din urmă reprezintă o cultură care se bazează sau se dezvoltă din
Islam, din revelație, cum ar fi cultura de a purta haine modeste pentru ambele sexe.
Prima este o cultură care se numește Islam, dar care, de obicei este amestecată cu
practici pre-Islamice sau practici și obiceiuri care, de multe ori, se află în contradicție
cu Islamul sau care îl fac mai dificil. De exemplu, ruksati, un obicei din culturile din
Asia de Sud, făcut la un an de la nikah, pune soțul și soția în fitnah deoarece ei nu
pot să își consume căsătoria în noaptea căsătoriei lor, ceea ce era, în general, practica
iubitului nostru Profet (Pacea fie asupra sa!).
Revenind la problema căsătoriei, mulți convertiți au dificultăți în a se căsători. Unii

ajung să comită adulter sau să părăsească Islamul cu totul datorită respingerii și
discriminării cu care se confruntă. Și, în același timp, unii musulmani cred că noii
musulmani sunt Îngeri și o binecuvântare (sunt o binecuvântare de la Allah pentru
că au fost călăuziți). Partenerii potențiali și uali închid ochii fără a-i verifica și ajung
astfel într-o căsătorie complet incompatibilă unde divorțul este inevitabil.
126
Am văzut ambele extreme în viața mea și cred că soluția pentru aceste probleme
este urmarea Sunnei, punerea culturii în locul ei, dar, în același timp, asigurarea că
viitorul cuplu este compatibil.
1996, în România, împreună cu frații mei de la o altă mamă,

Marcel și Marius. Încă păstrez legătura cu ei
127
C a pitol ul 1 1
Dacă Allah te lasă cu Nafs-ul tău

poți ajunge să faci orice
V-ați întrebat vreodată cum au fost Stalin, Lenin și Hitler atunci când au fost
copii mici? Cu ce fel de jucării se jucau? Ce fel de jocuri le plăceau? Au crezut ei
vreodată că vor fi responsabili pentru moartea a milioane de oameni nevinovați? Ce
i-a determinat să facă acele atrocități? Există un singur răspuns: nafs-ul (sufletul,
dorința).
Ibn Al Qaim a spus: „Dacă dușmanul tău te prinde, nu spune că Șeitan te-a înfrânt,
spune mai degrabă că Al-Uali (Protectorul) te-a părăsit.” Dacă Allah ne lasă să fim
duși de propriile dorințe și nu suntem călăuziți sau protejați, atunci ajungem precum
Hitler sau Stalin. Am putea face orice rău dacă ne urmăm dorința și suntem lipsiți
de frică și iubire pentru Allah și am putea să încercăm să îl justificăm prin diferite
mijloace, ca de exemplu multe dintre justificările pe care le auzim astăzi despre
ocuparea Palestinei și masacrele care au loc în Orientul Mijlociu. Astfel de oameni
2017. Un grup de frați din

Uganda spunând shahadah în
prezența mea
128
cred cu tărie că sunt justificați să omoare milioane de oameni și, în același timp, se
folosesc de psihologia inversă, acuzând victimele că ele sunt cele responsabile de
terorism și de alți termeni de acest fel care au semnificații ce nu se aplică.
Toate acestea sunt consecințe a urmării propriilor dorințe. Allah Preaînaltul jură pe
nafs (suflet) spunând: „Și pe suflet și pe Cel care l-a plăsmuit . Și i-a insuflat lui ceea
ce este rău și ceea ce este bun!” (Coran 91:7-8) Ori de câte ori Allah jură pe ceva,
acel obiect capătă un statut înalt. Așadar, sufletul este ceva foarte important. Dar
dacă urmăm versetele, vedem că Allah a creat acest suflet cu o componentă a răului
și cu una a binelui. Este corect, Allah ne-a creat astfel. De ce? Cum ar cunoaște
cineva gustul dulcelui fără a cunoaște gustul acrului? Cum ar ști cineva binele fără
să știe răul?
„Fiecare fiu al lui Adam păcătuiește, iar cei mai buni dintre păcătoși sunt cei care se
căiesc.” (Tirmidhi, Volumul 4, Cartea 11: 2499)
Cum am putea crește în bunătate dacă nu am cunoaște conceptul opusului ei și cum

am știi cum să stăm departe de el? Cum am putea crește spiritual dacă nu am săvârșit
o parte din acest rău și l-am reparat întorcându-ne la Creatorul nostru? Cum ne-am
putea cunoaște Creatorul dacă, de fiecare dată atunci când comitem o greșeală, nu
ne întoarcem în mod constant la El pentru a ne reînnoi relația cu El? Dar este oare
asta suficient? Doar păcătuim și ne căim și păcătuim din nou și apoi iar ne căim? Ei
bine, nu, nu este atât de simplu. Această viață este o luptă constantă de a sta departe
de păcate și de a ne împinge pentru a ne apropia de plăcerea Creatorului nostru. Cum
facem asta? Răspunsul se află în versetul nouă al aceluiași capitol.
„Izbândește cel care se curățește. ” (Coran 91:9)
Pentru a prelua controlul asupra dorințelor tale și pentru a nu le lăsa să te învingă,

trebuie să te afli într-o stare constantă de purificare a sufletului tău. O persoană
129
C a pitol ul 1 1
trebuie să fie într-o conștientizare constantă a Creatorului său. Trebuie să ai dragoste,

teamă, și speranță pentru Creator. Trebuie să te străduiești să faci fapte bune și să
ceri iertare pentru greșelile tale. Unii prieteni creștini ar spune imediat: „Ha, faptele
tale sunt doar niște cârpe murdare, nu te vor ajuta. Iisus a murit pentru mine și atât.”
Unii creștini cred asta, alții nu.
La această afirmație răspunsul nostru este: „Continuă să te gândești astfel, deoarece

cel care nu se străduiește nu este precum o persoană care lucrează din greu. Tu îți
dai frâu liber în a-L neasculta pe Dumnezeu în timp ce noi ne luptăm să-I ascultăm
poruncile, fără a folosi un țap ispășitor astfel încât să ne simțim în siguranță. Noi
trăim într-o stare constantă de îngrijorare, în timp ce tu te relaxezi (dacă asta este
ce vrei de la viață). Noi vom muri lucrând, în timp ce tu vei continua să inventezi
scuze, precum că Iisus îți va lua povara păcatelor tale. Ar trebui să știi că, în Ziua
Judecății, Iisus (Pacea fie cu el!), la fel ca noi toți, va sta în fața lui Dumnezeu și va
avea propriile sale greșeli cântărite.
„Și pierdut este cel care strică [care este nesupus]!” (Coran 91:10)
Sufletul nostru ne poate duce

în două direcții: una este rea
și cealaltă este bună. Contrar
conceptului de păcat originar (te
naști cu o pată care te va duce în
focul Iadului dacă nu-l accepți
pe Iisus ca fiind salvatorul tău),
credința Islamică spune că noi
ne naștem liberi de păcat, fiind 2003, echipa de fotbal All Star. Am iubit să
responsabili pentru propriile joc fotbal și am primit o bursă pe care am
noastre păcate. Unele păcate sunt refuzat-o. Îmi doream să devin doctor
doar greșeli mici, iar altele sunt
130
mai mari. Nu totul este doar alb și negru. Faptele bune șterg faptele rele, iar Mila lui
Dumnezeu poate ierta toate păcatele. Chiar și cel mai rău dintre criminali ar putea
avea remușcări pentru unele dintre faptele lui, toate acestea fiind luate în considerare
de către Dumnezeu într-o răsplată finală.
Ești gata pentru asta?
Mila lui Dumnezeu poate ierta toate păcatele numai dacă NU ASOCIEZI PE
NIMENI CU DUMNEZEU ȘI ÎI ADORI DOAR PE EL SINGUR.
Te rogi doar Lui, și numai Lui Îi ceri iertare, încercând să te căiești (lucru care,
desigur, duce la îmbunătățirea societății, spre deosebire de a crede că ești un păcătos
și te simți confortabil cu acest lucru pentru că, oricum, cineva a murit pentru păcatele
tale). Islamul este un sistem social de justiție, care dintr-o perspectivă spirituală are
la bază schimbarea și îmbunătățirea oamenilor, ceea ce va duce la îmbunătățirea
societății, în care toată lumea este responsabilă pentru propriile lor greșeli.
În cele din urmă, ne vom uita la povestea unui companion al Profetului (Pacea fie
asupra lui!) și la două exemple din Coran a unor cazuri în care, chiar și unii dintre
cei mai buni oameni au căzut pradă dorințelor proprii sau s-au temut că acestea i-ar
îndepărta de Allah, Protectorul.
În primul rând, avem povestea lui Hatib ibn Abi Balta’ah, un muhajir și companion
care a asistat la Bătălia de la Badr și care a fost sfătuitorul Profetului (Pacea fie
asupra sa!). Atunci când Profetul (Pacea fie asupra sa!) le-a dezvăluit companionilor
un secret și a spus că va cuceri Mekkah, Hatib le-a trimis o scrisoare Mekkanilor
pentru a le spune acest lucru. Profetul (Pacea fie asupra sa!) a primit revelație despre
acest lucru și scrisoarea a fost interceptată și adusă înapoi. Aceasta era trădare și un
păcat mare. Omar era pregătit să-l omoare pe Hatib, dar Profetul (Pacea fie asupra
sa!), cu firea sa calmă și cu înțelepciune, l-a întrebat pe Hatib de ce a făcut asta.
Hatib a spus că se temea că, în cazul în care cucerirea nu ar fi avut succes, nu ar fi
131
C a pitol ul 1 1
fost nimeni care să-i protejeze familia din Mekkah și a vrut, de asemenea, să facă
aceasta drept favoare pentru Quraiș. Profetul (Pacea fie asupra sa!) a spus: „El a
spus adevărul”. Lecțiile pe care le putem învăța din aceasta sunt: mai întâi mila,
înțelepciunea și iertarea Profetului (Pacea fie asupra lui!). În al doilea rând, păcatul
lui Hatib relevă faptul că oricine poate cădea în slăbiciunea sufletului său, chiar și un
companion care a avut un statut atât de înalt. Dacă a căzut pradă sufletului său, cum
rămâne cu noi? Ar trebui noi să fim atât de liniștiți cu privire la starea noastră actuală
și să nu fim interesați să ne păzim mai bine împotriva păcatelor?
Profetul Șuayb (Pacea fie asupra lui!), când a fost confruntat de cei eminenți din
societatea sa (de obicei aceștia sunt tipii care le fac probleme celor care caută
adevărul și Profeților), a spus ceva interesant. A spus că el nu va accepta religia
poporului său decât dacă Allah voiește astfel.
„Dar au spus căpeteniile arogante din poporul lui: „Te vom alunga, o Șuayb, pe tine
și pe cei care cred împreună cu tine afară din cetatea noastră, dacă nu vă întoarceți
la religia noastră.” Însă el le-a răspuns: „Chiar dacă nu voim să o facem? Am
născoci minciuni împotriva lui Allah, dacă ne-am întoarce la religia voastră
după ce Allah ne-a mântuit de ea. Și noi nu trebuie să ne întoarcem la ea decât
dacă voiește Allah, Domnul nostru [să ne ducă în rătăcire]! Însă Domnul nostru
cuprinde toate lucrurile cu știința Sa. Noi în Allah ne încredem! Doamne,
judecă între noi și între poporul nostru întru dreptate, căci Tu ești Cel mai bun
dintre judecători.” (Coran 7:88-89)
Ce a vrut să spună Șuayb cu această afirmație? El spune că, dacă Allah vrea, oricât
de mult crede o persoană că deține controlul, ar putea fi rătăcit. El nu se va întoarce
niciodată la religia păgână a poporului său, decât dacă Allah îl părăsește și va cădea
pradă sufletului său, ajungând printre cei rău călăuziți.
Acesta este un Profet al lui Allah care spune acest lucru ca o persoană infailibilă.
Atunci cum rămâne cu cei dintre noi care suntem bieți slujitori și sclavi slabi ai lui
132
Dumnezeu? Ce fel de aroganță avem să credem că ne aflăm pe calea cea dreaptă

din cauza unui efort mic din partea noastră? Totul se petrece cu voia și protecția lui
Allah.
Al doilea exemplu este cel al lui Avraam (Pacea fie asupra lui!) în Surah Al-An’am.
Atunci când a confruntat idolii, el a spus că nu se teme de ei și că nu poate păți
niciun rău, decât dacă vrea Allah. Un alt Profet al lui Dumnezeu depinzând numai
de Allah a fost profetul Iusuf (Pacea fie asupra lui!). El a fost chemat să comită
adulter cu o femeie foarte puternică și frumoasă. El și-a recunoscut slăbiciunea în
fața Domnului său spunând că dacă Allah îl lasă pradă slăbiciunilor sale, el ar putea
fi ispitit și ar putea merge către ceea ce este chemat. El îi cere lui Allah să-l protejeze
și confirmă faptul că sufletul lui are tendința de a se înclina către invitația acelei
frumoase femei. Ce ai face dacă ai fi într-o astfel de situație?
Profeții lui Allah și-au recunoscut slăbiciunile și i-au cerut lui Allah să îi protejeze.
Crezi că tu ești mai puternic decât ei pentru a fi lăsat singur la dispoziția ta? Crezi
că poți face față lucrurilor fără să-ți mărturisești slăbiciunea în fața lui Allah și fără
să Îi ceri ajutor?
Suntem creaturi slabe. Singura diferență dintre noi și animale este intelectul
nostru, rațiunea și libertatea de alegere. Trebuie să ne recunoaștem sărăcia în fața
Creatorului nostru și să recunoaștem că avem nevoie de El. Trebuie să ne supunem
voința noastră voinței Lui și să-i urmăm ordinele astfel încât să fim îndrumați corect
și să reușim în această Viață cât și în Viața de Apoi. Dacă nu facem astfel, noi nu
Îl venerăm pe Allah, ci pe noi înșine. Îndrumarea noastră ar fi dorințele noastre și
astfel lumea noastră ar fi coruptă de idei diferite care vin din dorințe perverse. Nu am
avea niciodată pace și dragoste adevărate, ci doar am rătăci fără îndrumare, căutând
o cale care nu este acolo, în timp ce calea Singurului și Adevăratului Dumnezeu este
întotdeauna aproape de noi atunci când alegem Islamul.
133
C a pitol ul 1 1
La Școala Al Rahba, lucrând mai mult cu profesori nemusulmani.

Am ocazia să fac multă dawa, dar mulți dintre ei erau acolo pentru
planurile lor. Țările musulmane angajează profesori nemusulmani în
masă.
134
Apropierea graduală de Islam

Îmi aduc aminte de prima zi când am devenit musulman. Emoția, sentimentul de a
urma adevărul! Mă simțeam ca un copil nou-născut. Mă simțeam pur. Nu le-am spus
imediat tuturor pentru că, trebuie să recunosc, știam ce părere aveau prietenii mei
despre Islam și acest lucru mi-a oferit un motiv bun să păstrez acest lucru pentru
mine. Le-am spus, în schimb, prietenilor mei musulmani apropiați, care au fost
extrem de bucuroși și, bineînțeles, i-am spus mamei mele, pentru că ea era cea mai
apropiată de mine.
I-am spus: „Mamă, cele două credințe sunt foarte asemănătoare. Credem în Iisus
(Pacea fie asupra lui!), dar nu credem că el este Dumnezeu.” Îmi amintesc că o
duceam să vadă o casă, într-un oraș din apropiere. Nu a spus multe, dar m-a ascultat.
I-am spus despre toți Profeții
și despre viziunea Islamului
asupra lor, asupra vieții și asupra
scripturilor. În acel moment știam
destul de multe despre Islam.
Cel mai important lucru pe care
i l-am spus a fost despre Unitatea
și Unicitatea lui Dumnezeu. Ea
a fost de acord cu mine asupra
multor lucruri, dar nu părea foarte
fericită.
Waqar and I. We
Dezvăluirea către mama mea co-founded ICRAA.
m-a întărit. Atunci am simțit cu ORG with hundreds
adevărat că a început totul: viața of articles against
mea de musulman. Este posibil orientalism
ca Dumnezeu să mă fi instruit un
pic mai înainte de a face acest pas,
135
C a pitol ul 1 2
deoarece mi-am schimbat de câteva ori modul de viață. Cea mai mare schimbare prin
care am trecut a fost când am venit în Canada. Această mutare a necesitat o ajustare
majoră. Deci, schimbările mari nu erau o noutate pentru mine. Un alt avantaj pe care
l-am avut, a fost faptul că, de mic, am iubit celelalte culturi și naționalități. Eram
de partea africanilor întotdeauna în filme, întrebându-mă, mai ales, de ce ei mor
primii. Îmi plăcea să ascult cântece în limbi diferite, deși nu le înțelegeam sensul.
Aveam mulți prieteni, din diferite părți ale lumii și nu mă deranja accentul, culorile
sau manierismele lor diferite. Îmi plăcea mâncarea lor și le iubeam modurile lor de
viață.
Așadar, acum mă confruntam cu un stil de viață nou pentru mine. Cel care crede
că Islamul este ceva ce îl practici doar Vinerea (similară cu Duminica pentru atât
de mulți creștini), sau un lucru pe care îl faci într-o parte a zilei, apoi îl lași și
pleci și îți faci lucrurile tale lumești, se înșală. În multe traduceri ale Coranului
și în literatura Islamică „diin” se traduce prin religie, dar asta este doar pentru
ca oamenii să înțeleagă imediat la ce se face referire. În Coran, Allah le vorbește
necredincioșilor din Mekkah despre asta, spunând că ei au diin-ul lor. Un ateu are
un diin. Un creștin are un diin. Diin este viața pe care o ai. Ceea ce faci, nu doar în
biserică sau moschee, ci și în afara lor.
Dacă analizăm Islamul, vedem că, din momentul în care ne trezim și până când
ne culcăm, chiar și modul în care dormim, fiecare moment și acțiune fac parte din
Islam. Modul în care ne comportăm cu prietenii și cu familia, modul în care lucrăm,
modul în care învățăm, modul în care ne îmbrăcăm și vorbim, toate acestea sunt
părți ale Islamului și, cu intenția corectă, toate acțiunile vieții noastre zilnice sunt
acte adevărate de adorare. Adorarea în Islam nu se rezumă doar la prosternarea în
fața lui Dumnezeu, ci adorarea Lui prin ascultarea Lui în viața noastră de zi cu zi.
Acesta este Islamul.
În națiunile creștine, legea Bibliei a fost înlocuită cu legea umană pentru că oamenii
136
nu s-au simțit confortabil să o urmeze. Nu se potrivea cu rațiunea, nu se conforma

corectitudinii. Urmându-și dorințele, oamenii au conceput un sistem de legi care se
schimbă în funcție de ceea ce vor ei. Astăzi ceva este permis, mâine nu. Totul depinde
de cum mă simt eu mâine. Un alt mod prin care se schimbă este prin încercare și
2019, împreună cu Eddie de la The Deen Show

și John Fontain în Marea Britanie. Îl cunosc pe
Eddie din 2007
eroare. „Oh! Aceste legi nu au funcționat! Ok, să le schimbăm.”
Am început treptat să fac schimbări în noul meu mod de viață. Nu le-am putut face
mai repede. Ceea ce vă voi spune acum este modul în care mi-am schimbat viața și
modul în care m-am apropiat de acest mare Jihad, marea luptă. Este o luptă, pentru
că nu este ușor să fi obișnuit cu un anumit stil de viață și apoi să renunți la el, să-l
schimbi. Dar Dumnezeu le ușurează celor care sunt sinceri.
Primul lucru pe care l-am făcut a fost să nu-i spun tatălui meu despre convertirea
mea. Am ținut ascuns acest lucru de el vreo nouă luni. El a aflat mai târziu și se
pare că a fost în regulă cu asta. Sfatul meu aici este că, dacă crezi că părinții tăi nu
vor accepta ușor sau dacă sunt foarte religioși în religia lor, să nu le spui imediat.
Pregătește-ți drumul pentru dezvăluire.
Îți poți ține convertirea ascunsă pentru o perioadă de timp, făcându-ți familia să
137
C a pitol ul 1 2
înțeleagă că tu doar citești despre Islam. În felul acesta le poți vedea reacția. Spune-
le că Islamul este foarte cool și că mulți oameni nu-l înțeleg. Vezi ce reacție au.
Încurajează-i să citească o broșură măcar sau să se uite la un videoclip care explică
Islamul, în felul acesta, atunci când le vei spune, vor avea cel puțin habar despre
asta.
Nu este ușor să-ți ascunzi credința. Dar dacă trebuie să o faci, fă-o. Mulți dintre
primii convertiți la Islam și-au ascuns credința de familiile lor opresive din Mekka.
Însă cum îți poți ascunde credința? Ei bine, credința este evident în inima ta, astfel
încât, atâta timp cât, nu o spui cu voce tare pentru ca ei să te audă, ești ok. Singura
chestie este, că ei ar putea observa o schimbare. Dacă se întâmplă astfel și te întreabă
despre asta, spune-le că tu doar cauți o schimbare în viață, că îți dorești să devii o
persoană mai bună. Spune-le că îți pare rău dacă îi vei supăra vreodată și că încerci
să devii o persoană mai bună. În cele din urmă aceste schimbări sunt întotdeauna
pozitive.
Unii dintre noii musulmani pe care îi cunosc îmi spun că părinții lor nu știu despre
credința lor, dar îi întreabă ce s-a întâmplat cu ei. Părinții observă că ei devin mai
Împreună cu frații mei musulmani români. Comunitatea din

România crește rapid, iar eu le fac dawa
138
politicoși și mai buni. Desigur, știm că acest lucru se datorează credinței deoarece
Islamul ne spune să fim politicoși și buni. Rezultatele credinței nu pot fi ținute
ascunse prea mult timp. Oamenii vor observa vibrațiile pozitive.
În ceea ce privește aspectele fizice ale credinței, nu mi-am lăsat barba să crească
imediat sau să port haine care ar arăta că sunt musulman. Dacă studiem viața
Profetului (Pacea fie asupra lui!) și modul în care a apărut credința, vedem că a durat
23 de ani până când a fost revelat Coranul. În primii ani, s-au definit clar practicile și
problemele. Musulmanii se rugau de două ori pe zi. Postul era prescris, iar alcoolul
nu era încă interzis. Versetele Coranului ce erau revelate aveau ca subiect credința
în Dumnezeu, Ziua Judecății, Raiul și Iadul și alte probleme spirituale. Credința era
cultivată în inimile companionilor. Lucrurile erau făcute treptat, cu pași incrementali
făcuți în fiecare zi.
Când ne gândim la asta, Dumnezeu fiind Creatorul nostru știe cel mai bine cum
suntem și cum ne putem schimba. Dacă ești musulman doar de câteva săptămâni, și
cineva te întreabă de ce nu te rogi cele cinci rugăciuni zilnice sau de ce nu postești,
spune-i că, dacă ne uităm la viața Profetului (Pacea fie asupra lui!) se va vedea că
tu urmezi calea sunnei de a face lucrurile treptat. Eu nu am putut să fac cele cinci
rugăciuni zilnice din prima zi. Pe unele dintre ele le făceam împreună către sfârșitul
nopții. Nimeni nu m-a presat, nimeni nu mi-a cerut să fac mai mult decât puteam, iar
acest lucru m-a ajutat foarte mult. Însă, vedem că astăzi uităm de astfel de principii,
care au fundamente în Coran și Sunnah.
Unii oameni se așteaptă ca noii musulmani să intre imediat în religie și să facă totul
pe lista actelor de adorare. Acest lucru nu este corect și este împotriva conceptului
de a face lucrurile treptat. Am văzut la moschee oameni care țipau la un musulman
nou pentru că a pus traducerea Coranului pe jos. Trebuie să fac aici o paranteză
pentru a specifica că, felul în care îi tratăm astăzi pe oamenii care nu vin regulat la
moschee, nu este conform modului în care Profetul Mohammed (Pacea fie asupra
lui!) i-a tratat. Nu pot generaliza, desigur, deoarece am fost tratat mai bine de către
139
C a pitol ul 1 2
musulmani, decât de oricine altcineva. Totuși, există acele momente și experiențe

negative pe care ni le amintim cel mai bine și, în cazul nostru, este motivul pentru
care mulți noi musulmani nu se întorc să se implice în general, în comunitate.
Chiar și unii musulmani născuți nu pot suporta ignoranța și ipocrizia din moschei,
alegând în schimb să fie „ne-moscheizați”, găsind comunități alternative online sau
la distanțe mai mari.
Vina este de ambele părți. Uneori, noii musulmanii sunt prea duri și nu-i iartă pe
oameni, având tendința de a-și aminti doar experiențele negative, ignorând oceanul
de bunătate și dragoste pe care l-au primit de la comunitate. Pe de altă parte,
comunitatea uneori, în efortul lor de a fi musulmani buni devin prea stricți și nu au
înțelepciune, crezând că îi pot trata pe noii musulmanii așa cum își tratează proprii
conaționali.
Este suficient aici exemplul beduinului care a venit la moscheea Profetului (Pacea
fie asupra lui!) și a început să urineze în mijlocul ei. Companionii erau cât pe ce
să sară pe el, dar Profetul (Pacea fie asupra lui!) le-a spus să se oprească. De fapt,
le-a spus să îl lase să termine! Apoi Profetul (Pacea fie asupra lui!) le-a poruncit să
aducă puțină apă și să curețe. L-a luat pe beduin deoparte, și i-a spus că o moschee
este un loc de rugăciune și nu o toaletă. Beduinul a fost atât de impresionat de
comportamentul lui Mohammed (Pacea fie cu el!), încât s-a rugat lui Dumnezeu să
aibă milă numai de el și de Profet și de nimeni altceva. (Parafrazat din Sahih Muslim
285)
Această poveste este un exemplu de bunătate, răbdare și înțelepciune care nu ar

trebui uitat niciodată. Dacă asta ar fi fost singura lecție pe care am primit-o în
ceea ce privește tratarea musulmanilor noi, ar fi fost suficient. Credem că suntem
mai buni decât mulți dintre acești noi musulmani și de multe ori, nu ne folosim
înțelepciunea pentru a-i învăța. Le dăm prea multe informații și prea multe directive,
făcându-i să se simtă copleșiți și să lase Islamul. Dacă puneți o încărcătură mare pe
140
un măgar, măgarul acela se va prăbuși. Dacă puneți o încărcătură mică, măgarul

acela va fi rapid și va putea ajunge la destinație. Se va putea întoarce pentru a lua o
altă încărcătură, o va livra din nou și, în cele din urmă, totul va fi așa cum ar trebui
să fie.
Un profesor mi-a spus odată o bună analogie din tehnicile de inginerie. El a întrebat:
dacă ai două țevi și vrei să schimbi fluxul de apă, ce combinație ai alege: ca țevile să
fie unite cu un manșon curbat ce schimbă în mod gradual sau ca ele să fie unite cu
un manșon ce schimbă în mod brusc? El a explicat că manșonul curbat ce schimbă în
mod gradual este ideal pentru schimbarea fluxului de apă, deoarece există o tensiune
mai mică pe îmbinarea dintre cele două țevi. În schimbarea bruscă a manșonului,
țevile se vor prăbuși după ceva timp, deoarece există o presiune internă prea mare.
Profesorul meu a spus că la fel este și cu diin-ul. Dacă nu o iei ușor, te vei rupe
repede.
Chiar am înțeles ce voia el să spună pentru că, în timpul primului meu an de

facultate, îmi amintesc că încercam foarte mult să studiez, stăteam aproape 10 ore
Împreună cu Ismail Bullock și McCarthy discutând

probleme ale musulmanilor noi. Cu toții suntem convertiți
141
C a pitol ul 1 2
pe zi în bibliotecă sau mai mult, deși

lucram în trei locuri pe timpul verii,
studiam noaptea și dormeam în jur de
4 ore. Drept rezultat, înspre al doilea
an de facultate, am clacat. Eram atât de
obosit încât nu mai puteam învăța la fel
de mult. Îmi pierdusem motivația. Nu
mai aveam acea dorință internă care să
mă facă să studiez și să muncesc. Mi-a
luat aproximativ 10 ani să îmi recapăt
motivația pe deplin. Am fost doborât
de lipsa echilibrului și de a nu face
lucrurile treptat.
2019, împreună cu AbdulWahab
Saleem primindu-și noua sa carte Privind în urmă, îți pot spune că nu
merită să te epuizezi. Nu este posibil
să duci atât de mult pentru că te vei prăbuși. Deci ia lucrurile ușor, stabilește-ți
obiective. „Fii realist, nu idealist”, așa cum ar spune profesorul meu. Un lucru foarte
important este să ai oameni în jurul tău care te înțeleg, oameni care sunt gata să te
ajute. Îmi aduc aminte că am citit faptul că Profetul Mohammed (Pacea fie asupra
lui!) obișnuia să-i trimită pe noii musulmani să trăiască cu companionii și obișnuiau
să-i mute din casă în casă. Ei aveau sistemul Ansar (ajutoare care i-au sprijinit pe
imigranții din Mekka în timpul Profetului), despre care pot spune că funcționează
uimitor.
Am avut în jurul meu niște frați buni pe care nu-i voi uita niciodată. Frații mei erau
uimitori. Făceam totul împreună. Erau gata să mă ajute și să aibă grijă de mine.
Participam împreună la cercurile de studiu, dar ne și distram. Jucam fotbal, ne uitam
la filme, găteam împreună, râdeam și, știi ce, m-am simțit ca acasă. Nu am simțit
că viața mea s-a schimbat atât de mult. Doar făceam ajustări minore. Schimbam
142
activitățile discutabile și haram cu activități halal.

O schimbare mare pe care trebuia să o fac era viața mea amoroasă. Eram într-o
relație cu o fată de aproximativ doi ani. Nu i-am spus atunci când am devenit
musulman, doar am continuat să ne întâlnim. Mai ieșeam la întâlniri, dar mai rar , nu
mai rezistam. Începusem să urăsc să ies la întâlniri. Am urât acest lucru o perioadă
bună. După ceva timp, s-a aflat că m-am convertit. A fost furioasă. Mi-a spus că
trebuia să o întreb înainte și să mă consult cu ea. I-am spus că este decizia mea și că
știu ceea ce fac.
Iubita mea era caldeeană și am aflat atunci că caldeenilor nu le plac musulmanii.
Mi-a spus că Mohammed (Pacea fie asupra lui!) adora porcul, că era vrăjitor și alte
lucruri incredibile pe care noi musulmanii le auzim frecvent, chiar și astăzi. Am
aflat că verișoara ei îi spunea toate aceste lucruri. Evident, lucrurile au devenit foarte
dificile între noi.
Am decis că mai trebuie să fac o schimbare. Am vrut să devin din ce în ce mai bun.
Îmi era foarte rușine pentru că mergeam la moschee și după aceea, prietena mea mă
lua cu mașina și ieșeam împreună. În acel timp, am ținut primul meu Ramadan și a
trebuit să-mi rup postul din cauza ei. La un moment dat, am început să-i povestesc
despre Islam. Am început să îi predic și să o chem la Islam. Asta nu a funcționat.
Lucrurile se înrăutățeau între noi și povara de a face ceva împotriva Islamului era
enormă pentru mine.
Am rugat-o să se căsătorească cu mine, explicându-i că relațiile premaritale nu sunt

permise. Ea știa acest lucru foarte bine pentru că și în credința ei creștină este la fel,
dar nu-i păsa de acest lucru. A spus că nu vrea să-și crească copiii ca musulmani. A
spus că tatăl ei și familia ei nu ar accepta niciodată ca ea să se căsătorească cu un
musulman. Începeam să mă îndoiesc de dragostea și angajamentul ei față de mine.
Am decis să o testez într-o zi. Am întrebat-o dacă mă iubește atât de mult încât să
renunțe la ieșirile în oraș, la alcool și la petreceri. Am rugat-o să aleagă între mine și
acestea. Nu a putut să o facă.
143
C a pitol ul 1 2
A spus că este nedrept față de ea să o rog aceste lucruri. Relația începea să mă

streseze foarte mult. În fiecare zi, ea mi se plângea de Islam și despre ceea ce
făcusem. Am început să mă distanțez emoțional de ea. Eu studiam mult și nici acest
lucru nu îi era pe plac. Nu era fericită că trebuia să lucrez, nu era încântată de nimic.
Nu eram fericit. Într-o noapte, am decis că trebuie să luăm o pauză. I-am spus că este
mai bine pentru noi să ne despărțim pentru ceva timp, pentru a ne reevalua situația.
A plâns și a venit la mine să îmi spună să nu o fac. În cele din urmă, după lacrimi și
râsete, am fost de acord că ne vom lua o pauză, iar ea se va decide dacă vrea sau nu
să se schimbe. Aveam de gând să o aștept.
După doar câteva zile, fratele meu a venit la mine să-mi spună că iubita mea le
spune oamenilor că eu sunt nebun. Spunea că eu sunt musulman și că voiam să mă
căsătoresc cu ea. Atunci am decis că s-a terminat cu adevărat. M-a sunat de câteva
ori, dar am fost foarte concis și ferm. Făcusem tot ce puteam și eram pregătit să
merg mai departe.
Pentru a reveni la rolul fraților mei musulmani în această situație, îmi amintesc că
l-am rugat pe Kemal să îmi dea niște sfaturi cu privire la situația cu iubita mea.
Nu avea niciun sfat, nu mi-a spus nimic. Nu m-a privit de sus și nici nu mi-a spus
că trebuie să mă opresc. Desigur, a simțit-o în inima sa, dar chiar și așa, nu a vrut
să mă supere. El a înțeles că nu era ușor să rup direct legătura. Mi-a spus că, dacă
este menit să fie, va fi. Dacă este menit să continue, Dumnezeu ne va arată cum
este situația și, că ceea se întâmplă, se întâmplă dintr-un motiv anume. Am înțeles
perfect ce voia să spună și, în cele din urmă, am văzut ceea ce trebuie să fac.
Ceilalți frați ai mei, Ahmad, Asad, Harrith, Sofian și Hamza au fost alături de mine
tot timpul. În noaptea în care m-am despărțit de prietena mea, ei au venit și chiar
au rămas peste noapte cu mine. M-au ajutat cu adevărat să trec peste asta. Nu a fost
pe atât de greu pe cât am crezut că va fi, dar faptul că mi-am ținut mintea ocupată
14 4
m-a ajutat foarte mult. Nu îi voi uita niciodată pe frați, fie ca Allah să-i răsplătească
pentru răbdarea lor și pentru bunătatea față de mine.
Mă emoționez profund atunci când mă gândesc la vremurile pe care le-am petrecut

împreună. Îi iubesc foarte mult de dragul lui Allah. Fiecare dintre ei se află acum în
locuri diferite din lume, dar păstrăm în continuare legătura. Este foarte important ca
noii musulmani să se înconjoare cu oameni care îi ajută, care le reamintesc de Allah
și de conduita dreaptă a Islamului, dar care, totuși, nu îi forțează și nici nu îi privesc
de sus dacă nu sunt perfecți. Înconjoară-te de oameni care te sprijină, nu de oameni
care te fac să te simți inferior.
Numesc această parte a convertirii mele la Islam „renunțarea la fete”. Este o

provocare foarte mare pentru mulți dintre convertiții noi să își regleze modul în care
formează relații. Dacă aceasta este o problemă pentru tine, fii răbdător, dar ferm.
Continuă să faci acei pași extrem de importanți către o abordare treptată. Amintește-
ți că te îndepărtezi de la haram la halal. În ceea ce privește alte lucruri, nu am avut
probleme. Am renunțat la carnea de porc imediat. Cred că a fost cel mai ușor lucru.
Unii dintre frații care au avut grijă de mine atunci când m-am convertit
la Islam. Printre ei se află un convertit chinez și unul canadian. 2004
145
C a pitol ul 1 2
Până la urmă se găsește bacon halal

peste tot. În ceea ce privește alcoolul,
nu eram un băutor oricum, deci și asta
a fost destul de ușor. Dar unii oameni
țin mult la băutură.
Un frate mi-a spus că îi lipsește cu

adevărat să bea o bere și să stea la o
piscină. I-am spus că și mie mi-e dor
de asta, dar să urmezi adevărul are un
gust mai bun. Alți frați convertiți, pe
2005. La doi ani după convertirea care i-am cunoscut sau încă îi cunosc,
la Islam. Nu puteam încă să îmi nu au renunțat imediat la băut sau
cresc barba. A trebuit să lucrez din încă continuă să bea. Unii au venit la
greu pentru ea. moschee băuți, unii merg în continuare
în baruri și se întâlnesc fete, iar alții
încă mai au relații sexuale ilicite și chiar vorbesc despre acest lucru. Îmi spun că ei
știu că este greșit, dar că, încă nu sunt pregătiți să renunțe. Așadar ce înseamnă să
îți schimbi viața?
După cum am spus mai devreme, abordarea treptată este cheia, dar cel mai important
lucru este intenția. Dacă vrei cu adevărat să-ți schimbi viața și ești sincer în această
privință, să știi că ceea ce faci este greșit și cu voia lui Dumnezeu, te vei schimba.
Dacă iubești ceea ce faci și nu crezi că este greșit, deși ai devenit musulman, nu vei
merge prea departe. Ar trebui să știm, cel puțin că, ceea ce facem este greșit și să
avem intenția de a ne schimba treptat.
A existat un frate pe care îl voi numi Z. Z a fost atât de entuziasmat când a devenit
musulman. Făcea cele cinci rugăciuni zilnice și era dornic să învețe. El nu a urmat
abordarea treptată și nici nu l-am încurajat să facă astfel, întrucât nici eu nu eram
146
încă foarte învățat în Islam. După câteva luni, fratele era pe punctul de a claca. A
renunțat la muzică, la băut, la fete și la multe alte lucruri, toate deodată. Deodată, nu
îl mai găseai niciunde. S-a izolat și era deprimat.
Z începea să devină și mai confuz și se pierdea treptat. Dar inima lui era pură și
intențiile lui erau pure. Dumnezeu a făcut lucrurile ușoare pentru Z și el și-a revenit.
Și-a dat seama că abordarea lui era greșită. A făcut un pas înapoi și a început din
nou. Astăzi Z progresează la fel ca noi. Dar alți frați nu au fost atât de norocoși,
poate pentru că lor le lipsea intenția sau sinceritatea.
Un frate pe care îl voi numi X, a intrat și a ieșit din Islam de cel puțin două ori.
A fost unul dintre cei mai dificili oameni de care a trebuit să mă ocup, mai ales
datorită faptului că familia lui nu îl prea acceptau ca musulman. Ei erau creștini
foarte credincioși și ar fi fost în stare să facă orice pentru a-l vedea că lasă Islamul.
Așa că el l-a lăsat de câteva ori și s-a întors de câteva ori. În cele din urmă, a lăsat
Islamul definitiv. Am învățat o lecție valoroasă de la X. Relația ta cu Dumnezeu este
cel mai important lucru. Familia este și ea importantă, dar atunci când cei doi se află
în conflict, trebuie să-L alegi pe Dumnezeu, pentru că, fără Dumnezeu nu mai ai
nimic. El este Cel care ți-a dat totul și El este Cel care va fi mereu lângă tine.
Dacă îți dorești ca familia ta să te accepte pe tine ca musulman sau poate chiar
să se convertească, atunci trebuie să-L alegi pe Dumnezeu. În Islam, singura dată
când îi este permis unui musulman să se îndepărteze de familia lui, este atunci când
aceasta încearcă să-l întoarcă sau să-l îndepărteze de Dumnezeu. În Ziua Judecății,
vei sta singur în fața lui Dumnezeu, iar familia ta nu te va proteja. Să te îndepărtezi
de familia ta nu înseamnă că ești rău cu ei și că rupi legătura cu ei. Aceasta este o
concepție greșită des întâlnită în rândul musulmanilor. Este posibil să fie necesar
să te muți și să te așezi într-un mediu în care te poți dezvolta. A stabili limite și a te
pune pe tine pe primul loc nu înseamnă că te îndepărtezi de familia ta.
147
C a pitol ul 1 2
Un musulman nou este foarte fragil. Cunoștințele lui nu sunt mature și credința lui
nu este puternică. Să fi expus la ura împotriva Islamului și la calomnie este extrem
de provocator. Îmi amintesc de un alt frate, Y. Familia lui a calomniat Islamul, a
urât Islamul, l-a afectat emoțional pe Y. A fost la fel și pentru fratele X. Prietenii
și familia i-au făcut pe X și pe Y „trădători”. Eu însumi am fost numit trădător și
oamenii din comunitatea mea m-au amenințat că mă vor ucide pe mine, pe mama
mea, pe soția mea și pe copiii mei. Îți poți imagina să ai de-a face cu așa ceva în
fiecare zi?
Trebuie să fim atenți cu familia. Trebuie să fim într-un echilibru în care suntem
drăguți cu ei, îi respectăm, dar în care ne îndepărtăm de vorbirea lor ignorantă. Cum
facem asta? Cum putem îndeplini drepturile familie? Cum îi invităm la Islam, de
exemplu? Ar trebui sa mergi la adunările de familie și să fii lângă ei atunci când au
nevoie. Dar când faci acest lucru, să ai grijă să nu faci ceva interzis și asigură-te că
intenția ta este de a fi un exemplu și de a le îndeplini drepturile. Acesta este un mod
de a-i invita la Islam. Cine știe, poate că, dacă văd că îți pasă de ei, că ești o persoană
bună și, dacă văd efectele Islamului asupra ta, s-ar putea să caute Islamul.
A trăi Islamul necesită o schimbare, dar această schimbare trebuie să vină treptat,
altfel nu se va întâmpla niciodată pe deplin. Fie că este vorba de rugăciune, post,
renunțare la întâlniri, alcool și așa mai departe, încearcă să le faci treptat și asigură-
te că îți stabilești niște obiective în viața ta. Vei vedea că tranziția va fi lină și că vei
ajunge la destinație, care este cel mai bun lucru pe care îl poți face, apropiindu-te
mai mult de Dumnezeu. Este posibil ca dintre cei care citesc această carte să nu fie
de acord cu mine, dar nu aceasta este ideea mea. Abordarea graduală este o sunnah
a lui Allah.
Nu este părerea mea personală, ci este experiența mea. Pentru cei care nu au
experimentat aceste lucruri, Alhumdulillah. Dar pentru cei care au trecut prin așa
ceva, știu despre ce vorbesc. Continuăm să ne luptăm și să ne chinuim. Îmi doresc
148
să îți las aici câteva sfaturi generale despre unele chestii. Acestea sunt unele din
lucrurile cu care am avut de-a face și poate că, prin voia lui Allah, poți beneficia de
ele.
Asigură-te că, primul lucru pe care îl înveți în Islam este Tauhid. Învăța despre
Unicitatea lui Allah și despre Desăvârșirea Lui. Învață despre Numele și Atributele
sale frumoase. Cum am putea să urmăm și să iubim pe cineva, dacă nu îl cunoaștem?
Cum am putea face eforturi și renunța la tot de dragul cuiva pe care nu-l cunoaștem?
Cunoaște-L pe Allah și Îl vei iubi pe Allah.
Iubește-L pe Allah și viața ta va fi plină de sens. Vei ști de ce te trezești dimineața

pentru rugăciune, veți ști de ce te rogi, vei ști pentru ce te lupți. Vei putea vedea
binecuvântările lui Allah, vei realiza că viața ta este de fapt plină de ele. Uneori
nu observăm binecuvântările pe care le primim pentru că nu cunoaștem sursa
binecuvântărilor. Luăm de bune binecuvântările. În Islam, spre deosebire de alte
religii, suntem încurajați să ne cunoaștem Creatorul. Noi nu ne mulțumim în a crede
într-un mister, așa cum fac ceilalți. Nu ne mulțumim a crede în concepte iraționale.
„Singurii ce se tem de Allah sunt cei dăruiți cu știință dintre robii Săi”. (Coran
35:28)
Frica este la fel de importantă precum

iubirea. Trebuie să zbori cu două aripi. Nu
trebuie să te bazezi prea mult pe iubire,
dar nici să te temi atât de mult încât să
nu poți trăi. Frica îl va aduce pe un
slujitor mai aproape de Allah, astfel încât
să recunoască că are nevoie de Allah.
Aceasta este o teamă care îl împiedică pe Împreună cu fratele meu drag
un slujitor din a nu-l neasculta pe Allah Shadi Yassin. Am învățat foarte
și îl va încuraja să reușească în viață multe de la el. Fie ca Allah să îl
urmând mijloacele permise. binecuvânteze
149
C a pitol ul 1 2
Înțelege ce este Islamul. Să știi că Islamul

este relația ta personală cu Allah, dar și
responsabilitatea ta față de Allah și față de
societate. Tu ai drepturile tale, iar societatea
are drepturile sale. Nu poți încălca drepturile
Cea dea doua Umrah, în societății. Islamul este un echilibru între individ
2008. Am luat-o și pe mama și colectiv. Individul nu poate încălca drepturile
cu mine colectivului și invers. Cunoaște-ți îndatoririle
și stabilește-ți obiective pentru a le îndeplini în
mod treptat. Asigură-te că înțelegi ceea ce faci și de ce, dar să știi că, atunci când
vine vorba de drepturile lui Allah, nu totul are o explicație.
Dacă ne rugăm patru rakat și nu trei pentru dhohor, nu trebuie să avem o explicație
științifică sau un motiv. Aceasta este voința și înțelepciunea lui Allah. El i-a spus
Mesagerului Său (Pacea fie asupra sa!) să se roage astfel și noi urmăm acest lucru.
Trebuie să ne concentrăm pe cunoștințele utile și pe acele lucruri care ne avantajează.
Atunci când Allah hotărăște ca ceva să fie făcut, nu trebuie să ne lăsăm prinși de
aspectele fizice ale acestuia, ci mai degrabă, ce ar trebui să facă sens este faptul că
Allah este adevărul. Allah ne-a spus să facem acest lucru, deci dacă îl facem, urmăm
adevărul.
Multe națiuni s-au rătăcit pentru că erau preocupate de chestiuni inutile. Fiii lui
Israel l-au tot întrebat pe Moise (Pacea fie asupra lui!) toate detaliile despre vaca
pe care trebuiau să o sacrifice. Ce tip? Ce culoare? Și așa mai departe. Făceau acest
lucru doar din aroganță. Ei știau că Moise este Mesagerul lui Dumnezeu, s-au lăsat
prinși încercând să găsească o justificare pentru tot. Din moment ce este dovedit
rațional că Allah este adevărul, că Islamul este adevărul, consecința acestui lucru ar
trebui să fie că, indiferent de ce spune Allah, noi trebuie să urmăm. Nu ar trebui să
ne preocupăm de lucruri banale.
150
Atunci când Avraam (Pacea fie asupra lui!) a fost testat și i s-a spus să-și sacrifice
propriul fiu, el nu a pus la îndoială decretul lui Allah. Chiar dacă știa că, acțiunea
fizică ce i-a fost cerută nu avea niciun sens, Allah știa mai bine și nu a pus întrebări
și nu a cerut detalii despre asta.
Astăzi, atunci când cineva este întrebat de ce facem anumite lucruri în adorarea
noastră, încercăm să le justificam într-un fel sau altul prin intermediul științei sau cu
alte mijloace filozofice. Nu diminuez importanța intelectului, au existat multe studii
științifice realizate pe anumite aspecte din Sunnah Profetului (Pacea fie asupra lui!)
și Coran. O resursă excelentă este The First and Final Commandment (Prima și
ultima poruncă) de Dr. Laurence B. Brown. Dar, înainte de a cerceta în profunzime
toate acestea, trebuie să spunem că, facem ceea ce facem pentru că, este o poruncă
de la Dumnezeu pe care încercăm să o îndeplinim cât putem mai bine. Îmi amintesc
de un profesor care ne-a povestit despre una din încercările sale de a predica.
Profesorul mergea în fiecare zi la școală cu un prieten și împreună dezbăteau

problema hijab-ului. Șeikul încerca să-i explice celuilalt de ce hijab-ul este bun,
fiindcă protejează femeile și că este un semn al modestiei. În cele din urmă, persoana
a fost de acord cu faptul că hijab-ul este un lucru pozitiv, dar nu a devenit niciodată
musulman. Nu i s-a spus niciodată despre Allah, despre faptul că Allah a poruncit
hijab-ul și că Allah este Perfect și că Știe totul. Nu i s-a vorbit de Tauhid.
O altă problemă este faptul că nu trebuie să ne grăbim să facem fapte fizice în

timp ce uităm de inimile noastre. Mulți noi musulmani pe care i-am întâlnit au fost
dornici să învețe cum să se roage, cum să spună diferite duaa-uri (rugi) și așa mai
departe, dar ei nu știu ce spun. Din nou, nu diminuez importanța faptelor fizice,
dar în paralel cu acestea, trebuie să ne ținem inima sub control. Faptele fizice ale
rugăciunii și ale abluțiunii, printre altele, sunt numai câteva mijloace de a ajunge la
Allah. Vom pierde dacă inimile noastre nu merg în aceeași direcție.
151
C a pitol ul 1 2
Trebuie să ne conectăm inimile la Allah. Trebuie să înțelegem și să implorăm din

inimile noastre. Trebuie să știm că Islamul este modul de viață pentru întreaga
omenire. Trebuie să-ți găsești legătura personală cu diin-ul. Mulți musulmani noi
încep să facă salah (rugăciunea), dar neglijează duaa-ul. Poate pentru că cuvintele
rugăciunii sunt fixe, dar duaa-ul poate, și ar trebui să vină din inimă, nu ar trebui
să fie prescrisă. Mai târziu, ei spun că nu simt o legătură cu Dumnezeu. Spun că
„înainte mă simțeam mai aproape de Dumnezeu”. Acest lucru se datorează faptului
că ei nu I se roagă Lui Allah sincer, din toată inima lor, așa cum au făcut înainte
să facă salat, în timp ce încă îl căutau pe Dumnezeu. Musulmanul nou crede că
rugăciunea înseamnă doar mișcările corpului de sus în jos.
Profetul Mohammed (Pacea fie asupra sa!) ne-a spus să ne rugăm așa cum s-a rugat
el. Dar uneori uităm faptul că, inima Profetului în timpul rugăciunii era atașată doar
de Allah. El plângea în timpul rugăciunii și legătura sa spirituală cu Allah era la
maxim în sujud.
Abu Hurairah a spus: Mesagerul lui Allah (Pacea fie asupra sa!) a spus: „Slujitorul
este cel mai aproape de Domnul său în timpul prosternării, deci sporește-ți duaa-
urile în ele. ” (Sahih Muslim 482)
Urmăm noi această Sunnah? Sau ne pasă doar de cât de sus ne ridicăm mâinile sau
cât de aproape ne ținem picioarele unul de celălalt în rugăciune? Eu nu diminuez
importanța acestor acte. Spun doar că, dacă inimile noastre nu sunt implicate în
ceea ce facem, pierdem imaginea de ansamblu. Trebuie să avem inimile implicate.
Trebuie să ne folosim de duaa.
Duaa este ruga, o rugăminte sinceră. Fă-o în orice limbă pe care tu o vorbești. Unii
învățați sunt de acord că poți folosi orice limbă atunci când te rogi și Îi vorbești lui
Allah. Singurul lucru care trebuie să fie în arabă, este Coranul. Trebuie să înțelegem
ceea ce spunem, pentru a găsi sensul mai profund al rugăciunii, mai ales la începutul
152
Islamului, atunci când avem nevoie disperată de o legătură spirituală. În același

timp, trebuie să înțelegem înțelepciunea limbii arabe pentru Coran și nevoia de a
învăța această limbă, care deține miracolul Coranului. Poate părea că este o sarcină
dificilă, dar de fapt, mulți se plâng că este dificil să înveți o limbă nouă, dar sunt
capabili să învețe alte lucruri noi, cum ar fi cântece, replici din filme, jocuri video,
coduri și alte informații dificile. Vom ajunge să experimentăm miracolul pentru noi
din moment ce începem să înțelegem Cuvântul lui Dumnezeu, iar pentru cei ale
căror inimi sunt deschise, Cuvântul lui Dumnezeu nu doar că va ajunge la ei, ci va
avea un impact miraculos.
Pentru cine a fost scris Coranul? Pentru cei care stau în moschee. Pentru cei care
memorează Coranul. Pentru cei care au fost binecuvântați de Allah cu înțelegerea
cuvântului Său. Pentru cei care, atunci când se lovesc de greutățile vieții, caută
refugiu în colțul moscheii, a casei lor, sub un copac sau în camera lor înainte de
a merge la somn, plângând până când ochii lor se aprind în timp ce inimile lor
Predând la Școala Al Manar, Dubai

2012
153
C a pitol ul 1 2
rezonează dragostea, frica și speranța față de Creatorul lor. Pentru cei care I se
supun și Îl înțeleg, găsind alinare în faptul că, Coranul nu doar că le oferă răspunsul
la problemele și rugăciunile lor, ci li se adresează și au impresia că acest Coran a fost
scris special pentru ei. Inimile lor Îl venerează pe Allah, inimile lor sunt îndrăgostite
de Allah, ochii lor nu vor renunța niciodată la Coran și limba lor nu va renunța
niciodată să rostească Coranul. Coranul a fost scris pentru toți cei care îl caută.
Nu bagateliza faptul că Allah a permis dezvoltarea a aproape 7.000 de limbi și, prin
binecuvântarea Sa, Coranul a fost tradus în multe dintre aceste limbi. Există probabil
mai multe traduceri în limba ta maternă. Găsește traducerea pe care o înțelegi cel
mai bine, citește Coranul și meditează asupra semnificațiilor sale. Nu bagateliza
faptul că citești traducerea sensurilor din limba arabă. Încearcă să-i înțelegi sensul
și să îl pui în practică. Islamul este pentru fiecare națiune, pentru fiecare limbă,
și pentru fiecare rasă. „Cel mai cinstit dintre voi la Allah este cel mai evlavios
dintre voi.” (Coran 49:13) Ar trebui să nu uităm niciodată acest lucru.
Simte Islamul, dragostea lui Allah, din tot sufletul. Cheamă-L pe Domnul tău tot
timpul. Mulți musulmani cred că singurele rugăciuni pe care le avem sunt cele cinci
rugăciuni zilnice. 8-10 minute pe covorașul de rugăciune și am terminat. Nu! Noi
ne rugăm lui Allah tot timpul, în tot ceea ce facem. Ne rugăm lui Allah înainte de
a mânca, atunci când suntem în primejdie, când avem o stare de sănătate bună,
când mergem într-o călătorie, când ne simțim singuri, ori de câte ori ne gândim
la El, ceea ce ar trebui să se petreacă des. El este mai aproape de noi decât este
vena jugulară. De ce să nu-L cauți? De ce să nu I te rogi? Cât de des faci cele două
rakat de recunoștință? Trebuie să trăim Islamul în mod corespunzător. Trebuie să
înțelegem Islamul și apoi vom gusta dulceața credinței. Avem nevoie să înțelegem
atât componentele fizice ale Islamului, cât și cele spirituale, pentru a fi în echilibru.
Trebui să înțelegem Islamul ca un mod de viață. Este un mod de viață perfect și
complet. Este un mod de viață cuprinzător.
154
„În această zi, am desăvârșit religia voastră și am împlinit harul Meu asupra
voastră și am încuviințat Islamul ca religie pentru voi.” (Coran 5:3)
Ce înseamnă „desăvârșit?” Allah ne-a spus în Coran și în Sunnah tot ceea ce trebuie
să știm despre modul nostru de viață. Unele lucruri sunt detaliate, iar altele sunt
prezentate doar general, permițând explicarea lor mai mult din exemplul Profetului
(Pacea fie asupra lui!) și al oamenilor aflați într-o poziție de autoritate, precum
învățații care se tem de Allah. Allah spune în Coran:
„O, voi cei care credeți! Fiți cu supunere față de Allah și ascultați-l pe Trimisul
Său și pe cei cu autoritate dintre voi. ” (Coran 4:59)
Allah, din înțelepciunea și Mila Sa, ne-a oferit instrucțiuni specifice și temeinice.
Nimic nu este trecut cu vederea. Dacă vom urma aceste instrucțiuni, vom avea succes
în această Viață cât și în Viața de Apoi. Dar trebuie și să identificăm care este scopul
nostru în viață. Allah spune: „Eu nu i-am creat pe djinni și oameni decât pentru
ca ei să Mă adore.” (Coran 51:56) Ce înseamnă asta cu adevărat? Înseamnă să stăm
doar în moschee sau în case și să ne rugăm toată ziua? Este acesta scopul nostru în
viață? Sau înseamnă că timpul pe care îl petrecem în rugăciune este suficient, și
ne-am îndeplinit îndatoririle noastre de adorare? O privire superficială ne-ar da o
astfel de înțelegere, dar dacă am privi mai profund Coranul și exemplul profetului
Mohammed (Pacea fie asupra sa!), am vedea că în Islam, tot ceea ce facem este
asociat cu o intenție corectă și dacă
este acceptat, acesta poate fi o formă
de adorare.
Adorarea nu este doar rugăciune.

Adorarea poate fi modul în care În 2008 împreună cu Sheik Neelain
ne comportăm cu colegii noștri de Mohammed, fostul bodyguard al lui
muncă, cu soțul/soția, copiii noștri, Mohammed Ali
cu familia noastră în general. Poate fi
155
C a pitol ul 1 2
modul în care facem afaceri, modul în care vorbim sau în care îi ajutăm pe ceilalți.
Caritatea, un zâmbet, o mână de ajutor sunt toate acte de adorare. A fi intim cu soțul/
soția face parte din Islam și câștigi o răsplată.
Este relatat de la Abu Dharr că unii dintre companionii Profetului (Pacea fie asupra
sa!) i-au spus Profetului: „O Mesager al lui Allah, oamenii bogați vor primi mai
multă recompensă. Se roagă ca și noi, postesc ca și noi, dar dau de pomană din
bogăția lor mare.” El a spus: „Nu v-a dat Allah lucruri pe care le puteți da drept
caritate? Fiecare Tasbihah (a spune „Subhaan Allah -Slavă lui Allah”) este un act de
caritate. Fiecare Takbirah (care spune „Allahu akbar - Allah este Cel mai Mare”) este
un act de caritate. Fiecare Tahmidah (a
spune „alhamdulillah - laudă lui Allah)”
este un act de caritate. Fiecare Tahlilah (a
spune „La ilaaha illa Allah -nu există alt
Dumnezeu înafară de Allah”) este un act
de caritate. A prescrie ceea ce este bine
este un act de caritate. A interzice ceea
ce este rău este un act de caritate. A avea Unul dintre cele mai uimitoare
relații sexuale (cu soția) este un act de sentimente este să fii îmbrățișat de
caritate.” Ei au spus: „O Mesager al lui fiica ta
Allah, dacă unul dintre noi își satisface
dorința, există răsplată în aceasta?” El a spus: „Nu vedeți că, dacă un om își satisface
dorința într-un mod haraam, el va avea povara păcatului? Deci, dacă o face într-un
mod halal, el va avea o recompensă pentru asta.” (Sahih Muslim 1674)
Acesta este Islamul. Veți găsi binecuvântări peste tot din moment ce veți ajunge să
vă cunoașteți Domnul. Acesta este felul de viață care ne permite să fim mereu în
contact cu Cel care ne-a creat. Noi nu Îl venerăm pe Dumnezeu doar în moschee sau
pe covorașul de rugăciune, sau doar o zi pe săptămână, sau doar de cinci ori pe zi.
Noi Îl adorăm pe Dumnezeu în toate timpurile. Acesta este Islamul. Învață-l și îți va
156
plăcea. Va da sens vieții tale.

Am crezut în Dumnezeu înainte de Islam, dar nu m-am supus Lui și nu L-am
adorat tot timpul. Nu știu vreun nemusulman care să-L adore pe Dumnezeu ca un
musulman practicant. Dacă oamenii Îl adoră pe Dumnezeu, o fac când au chef și
timp. Mai există un alt mod de viață precum Islamul? Cu siguranță că Nu!
Ai grijă să nu porți cu tine rămășițe din viața ta anterioară Islamului. Fii atent la
practicile ignorante din trecut. Psihologic vorbind, o persoană care, toată viața, a
fost condiționat să facă ceva, îi va fi greu să îl lase. Trebuie să ne asigurăm că
ne gândim rațional la viața noastră și că înțelegem ce urmărim. De exemplu, de
multe ori în viața mea islamică am văzut rămășițe din viața mea de creștin. În unele
cazuri, înțelegerea Islamului era încețoșată de educația mea creștină timpurie. Există
o contradicție uriașă între raționament și imaginație, așa cum spune Șeik Ibn Al
Qaim în „Gems, Al-Fauaid: A Collection of Wise Sayings” (Bijuterii, Al Fawaid: O
colecție de cugetări înțelepte). Islamul subliniază deținerea de cunoștințe întemeiate,
cunoștințe care sunt sigure, în timp ce celelalte ideologii accentuează importanța
imaginației și acceptarea oarbă. Fii atent la acest lucru, căci sufletul este slab și îți
poate influența mintea.
Învață de la început până la sfârșit. Nu îți permite să lenevești. Învață de la oameni

care practică ceea ce predică. Cunoașterea poate fi Raiul sau Iadul tău. Ai grijă și nu
lăsa acest lucru să te facă mândru, căci va fi Iadul tău. Fii cât poți de bun în tot ceea
ce faci. Un musulman se străduiește să aibă „ihsan” în toate lucrurile, adică să facă
tot ce este posibil în toate lucrurile.
Mohammed (Pacea fie asupra sa!) a spus: „[Ihsan înseamnă] să Îl adori pe Dumnezeu
ca și cum L-ai vedea și dacă nu Îl poți vedea, atunci să știi că El te vede.” (Al-
Bukhari și Al-Muslim).
Allah este întotdeauna conștient de ceea ce faci tu, așa că fă toate lucrurile în cel
mai bun mod posibil. Fii cel mai bun student, cel mai bun lucrător, cel mai bun soț,
cea mai bună soție, cel mai bun copil și cel mai bun la toate. Să știi că nu există
157
C a pitol ul 1 2
altă divinitate demnă de adorare înafară de Allah. Cunoaște aceste lucruri și trăiește
conform lor. Învață-le și vei descoperi că trebuie să le predici în mod natural.
Atunci când am devenit musulman, nu eram foarte versat în cunoaștere. Am început

să-i urmez pe oameni dobândind ceea ce eu numesc „cunoștințe drive-by”. Am
văzut mulți musulmani noi căzând în aceeași capcană. Auzi pe cineva spunând
ceva în afara moscheii sau într-o prelegere pe YouTube și imediat crezi. Acesta
este împotriva învățăturilor profetului Mohammed (Pacea fie asupra sa!). Este
împotriva a tot ceea ce reprezintă Islamul, constituirea veridicității. Dacă ne uităm
doar la știința hadith-ului și la veridicitatea în ceea ce spune, vom vedea că Islamul
te îndrumă să înveți de la oameni raționali, învățați, oameni care sunt drepți și care
urmează practici adecvate, nu de la oricine spune ceva. Acest lucru s-a întâmplat cu
oamenii de dinaintea noastră, precum creștinii și evreii.
Împreună cu co-fondatorul Dawa Dojo, Kirill Korbout. Dawa Dojo este o școală
independentă unde băieții devin bărbați. Combinăm dawa cu artele marțiale într-
un curriculum unic. Ne găsiți pe instagram la @dawadojo
158
Creștinii au monopolizat religia lui Pavel din Tars. Evreii au devenit naționaliști.
Islamul este singura religie în care ți se cere să întrebi despre surse, să pui întrebări
despre veridicitate într-o asemenea măsură încât nicio altă credință nu are acest
lucru. Așadar, învăță-ți cunoștințele așa cum le-au învățat cei învățați, care la rândul
lor le-au învățat de la alții, care l-a rândul lor le-au învățat de la Profeți, care le-au
învățat de la Allah. Acesta este un „isnad” - un lanț de cunoaștere. Nu te lăsa surprins
de superficialitate. Superficialitatea în cunoaștere înseamnă acceptarea învățăturilor
fără ca acestea să fi chestionate sau puse la îndoială. Acest lucru se întâmplă adesea
atunci când ne urmăm ego-ul, dorindu-ne doar să arătăm ca un musulman bun, dar
din nou, Allah îți cunoaște intențiile și îți vede toate faptele.
„[Iată] o Carte binecuvântată pe care Noi ți-am trimis-o [o, Mohammed],

pentru ca ei să ia aminte la versetele ei și pentru ca cei care au pricepere să
chibzuiască!” (Coran 38:29)
Mergi înainte cu dragoste și cu dorință de cunoaștere și acest lucru te va salva și îți

va da încredere prin dragostea lui Dumnezeu. Odată ce ai dobândit unele cunoștințe,
asigură-te că le aplici. Nu te speria să acționezi. Invită-i pe oameni la Islam. Începe
cu familia, dar începe încet. Folosește înțelepciunea profetului Mohammed (Pacea
fie asupra sa!), care a făcut același lucru. Fă-o treptat dar nu încerca să schimbi
Islamul. Spune întotdeauna adevărul cu înțelepciune și urmează Sunnah. Atunci
când profetul Mohammed (Pacea fie asupra sa!) le-a predicat celor din tribul Quraiș,
el avea deja statornicit caracterul printre ei. Asigură-te că ți-ai statornicit caracterul
în familia ta. Asigură-te că ei îți văd acțiunile și că Islamul te-a schimbat în bine.
Dacă inima lor este deja deschisă către tine, atunci asta le va deschide urechile către
tine. Invită-i cu înțelepciune și cu vorbe frumoase. Spune-le despre Allah și despre
Atributele Sale. Nu te certa cu ei chiar dacă ei se ceartă cu tine (ca un memento
pentru mine, eu încă mai trebuie să lucrez la acest lucru).
„Cheamă la calea Domnului tău cu înțelepciune și bună îndemnare și discută cu ei
159
C a pitol ul 1 2
cum e mai frumos. Cu adevărat, Domnul tău este mai bine știutor al acelora care
s-au abătut de la calea Sa și El este mai bine știutor al celor care sunt bine călăuziți.”
(Coran 16:125)
Nu fii prea strict cu familia ta. Amintește-ți că ei nu știu ce este permis și ce nu este,
așa că spune-le mai întâi despre Allah, astfel încât să-L poată cunoaște și iubi. Odată
ce vor face acest lucru, vor putea înțelege concepte precum halal și haram, fiqh și
așa mai departe. Cel mai important lucru este să îți aduci aminte că, la un moment
dat, ai fost în locul lor și, numai prin Mila lui Allah, ai fost călăuzit și acum ești
musulman. Ai răbdare cu ei.
Alătură-te unui grup de predicatori. Dacă nu există niciunul în zona ta, creează-
ți propriul grup. Fă cărți de vizită cu mesaje diferite despre Islam. Investește în
broșuri de calitate pe care să le oferi oamenilor. Nu fi insistent, dar asigură-te că
profiți de orice ocazie. Pune-ți intenția de a face daua sau de a predica, și vei vedea
că vin oportunitățile. Fă orice poți, orice lucru la care ești bun prin care să le spui
oamenilor despre Islam. Să nu-ți fie rușine de diin-ul tău. Întreabă-te, dacă nu ești
activ în daua, este pentru că, încă îți este rușine de Islam? Islamul este cel mai nobil
și cel mai minunat lucru care ți s-a întâmplat vreodată. Oamenii vor vedea acest
lucru și te vor întreba despre asta.
Vei fi testat în fiecare zi, în fiecare noapte. Vei avea o perioadă grea, dar îți va fi
mai ușor dacă îți vei ține sufletul aproape de Allah. Nu ceda la toate testele pe care
le primești. Fii puternic în fața încercărilor și a necazurilor. Ai grijă la încercarea
cu sexul opus. În special frații trebuie să fie conștienți că aceste încercări nu sunt
ușoare.
Fraților, încercați să vă căsătoriți, dacă puteți. Nu așteptați să aveți o casă mare

și o mașină. Nu asta înseamnă cu adevărat „mijloacele”. Fiți capabili să susțineți
financiar o familie și căsătoriți-vă. Vă va salva de multă suferință. Luptați-vă pentru
160
a vă coborî privirea. Practicați asta chiar și atunci când sunteți căsătoriți, să nu

lăsați garda jos. Fiți atenți la dorințele corpurilor voastre. Cu toții ne confruntăm
cu acestea. Țineți post, căci postul este o frânghie de salvare împotriva dorințelor
voastre. Așa cum a spus imam Al Ghazali: „Sufletul este precum vitele. Dacă vrei
să îl controlezi, crește-i volumul de muncă și diminuează-i hrana.” Amintiți-vă că
frumusețea este doar temporară. Frumusețea va dispărea, dar neascultarea lui Allah
poate avea consecințe veșnice.
Dacă vedeți o persoană frumoasă, atrăgătoare, amintiți-vă că oamenii din Paradis

sunt de mii de ori mai frumoși. Vreți să lăsați ceea ce este mai bun pentru ceea ce
este mai rău? Mulțumirea și satisfacția imediată sunt o dorință care subjugă oamenii
în a fi sclavii propriilor dorințe.
Îmi amintesc cât de greu a fost pentru mine. Fetele erau o parte importantă în viața
mea. Cea mai mare parte a vieții mele zilnice se învârtea în jurul sexului opus. Ce
mi-a oferit acest lucru? Doar dureri de inimă și suferință. Uallahi (Jur pe Dumnezeu)
nu merită. Cel mai bun model din lume; cea mai frumoasă fată va deveni o bătrână
ridată. Apoi ce mai rămâne? Te vei duce după alta și alta? Nu vei fi niciodată
mulțumit, cu excepția urmării poruncilor lui Allah.
Unii oameni spun „Nu mai suport. Trebuie să comit niște păcate și apoi îmi voi cere
iertare și mă voi întoarce la Allah.” Desigur, ușa lui Allah pentru căință este deschisă
și este un lucru adevărat că, dacă ești sincer, Allah te va ierta. Dar ceea ce nu e sigur
este dacă, mâine vei mai fi în viață. Poate că nici nu vei apuca dimineața. Poți să
garantezi acest lucru? Nu poți.
Islamul este modul natural de viață. Ești privilegiat să fii musulman. Nu lua acest
lucru de bun pentru că nu ai garanția că vei muri musulman. Nu știi dacă, pe patul
de moarte, vei fi printre cei necredincioși sau credincioși. Mulți convertiți au murit
necredincioși. Mulți s-au rugat, I s-au supus lui Allah și, pentru că nu au avut răbdare
161
C ap itolul 12
și nu au fost sinceri, au lăsat Islamul. Este ceva înfricoșător, dar am văzut astfel de
situații. Am văzut efectele acestui lucru și am văzut negativitatea acestuia. Am văzut
oameni care au ținut post în Ramadan, au plâns pentru Allah, au citit Coranul și au
ajuns să bea, să săvârșească adulter și să se închine altora decât lui Dumnezeu. Ține
strâns de Islam și nu îl lăsa.
„O, voi cei care credeți! Fiți cu frică de Allah, așa cum se cuvine să fie frica de
El și nu muriți decât ca musulmani!” (Coran 3:102)
Îmi amintesc cum a fost când am aflat prima dată despre jurisprudență și despre
diferitele școli de gândire, nu prea am înțeles ce înseamnă. Când am aflat mai multe
și i-am auzit pe musulmani spunând despre alți musulmani că aceștia deviază sau
că sunt necredincioși și inovatori, când i-am auzit pe musulmani contrazicându-
se cu alți musulmani, am fost șocat. Am lăsat o credință plină de diferențe și de
lucruri confuze și apoi am găsit aceleași probleme în Islam! Însă, asta a fost doar
înțelegerea mea superficială la prima examinare.
Nu te lăsa dus în eroare de diferențe. Privirea mai profundă în chestiunea diferențelor

dintre musulmani mi-a permis să realizez că nu există nicio problemă în cadrul
Islamului. Islamul este perfect. Problema este la oameni și la modul în care ei
practica Islamul.
Ființele umane sunt menite să fie ghidate de revelație, adică cea mai mare provocare,
acum, în ummah este dezbaterea dintre ceea ce vine în primul rând: mintea de a
înțelege revelația sau mintea care îți spune ce este corect și ce nu este. Mintea judecă
sau evaluează modul în care este revelația, își face propria interpretare a revelației în
baza condiționării și a caracterului individului. Sau trebuie să fim cu adevărat literali
atunci când vine vorba de interpretare? Revelația călăuzește omenirea, chiar dacă
omenirea nu este de acord sau nu înțelege. De exemplu, Profetul (Pacea fie asupra
lui!) ne-a spus că națiunea care este condusă de o femeie este menită să eșueze
162
(Al Bukhari). Desigur, aici există o mare problemă pentru că multe femei nu vor
accepta acest hadith și vor spune: „Cum îndrăznești! Acest lucru este sexist, misogin
și discriminatoriu. De ce mai este asta o problemă?”
Este o problemă, deoarece, în secolul 21, suntem condiționați să credem că femeile

pot face lucrurile la fel ca bărbații și invers. Personal, cred că acest hadith este
literal. Nu văd nicio dovadă circumstanțială în Coran și în Sunnah, pentru ca o
femeie să fie lider. Nu vedem ca Profetul (Pacea fie asupra lui!) să-i fi atribuit unei
femei titlul de khalifa sau de judecător. Știu că învățații au venit mai târziu cu idei
diferite. Ideologia este modelată de mediul înconjurător. Deci, nu exemplul în sine
s-a schimbat, ci gândirea s-a schimbat, modul în care musulmanii gândesc și modul
în care interpretează Coranul a evoluat pentru că, cineva spune că ceva nu este
corect și altcineva spune bine, hai să o rezolvăm.
Acum unii vor spune că „Nu, acest hadith nu înseamnă că se referă la acest lucru.
Înseamnă că, doar în anumite privințe femeile nu pot fi lideri, nu este literal, ci
adresează doar un incident anume. Profetul spunea că acei oameni au simțit ... nu că
toți oamenii simt...” Așadar, învățații au început să scrie cărți cu interpretări diferite,
dar personal, cred că acesta este unul dintre motivele interpretărilor: oamenii nu
respectă Coranul și Sunnah literalmente - acolo unde este literal.
De exemplu, dacă spun că Denish a luptat foarte curajos, el este un leu. Nu voi crede
că el este un leu. Dar cred, în funcție de context și de structura propoziției, că el s-a
luptat într-un mod curajos. Dar dacă spun: „Fii atent, vine un leu! ” Acum știi că
vine un leu. Este mai indicativ dacă ne-am afla într-un safari ... este literal. Acesta
este unul dintre argumentele majore din rândul comunității și a interpretărilor.
De aceea Allah Preaînaltul începe cu Surah Al-Baqarah și cu povestea Îngerilor.

Atunci când Allah le-a spus că va pune succesori pe Pământ, Îngerii s-au întrebat de
ce, temându-se că cineva va vărsa sânge și va face ravagii, „când noi îți aducem
163
C a pitol ul 1 2
slavă Ție și pe tine Te adorăm cu sfințenie?” „Eu știu ceea ce voi nu știți.” El a
răspuns.” (Coran 2:30)
Nu L-au mai întrebat mai departe. Îngerii au vrut să știe de ce El face acest lucru
deoarece erau deja experimentați cu djinnii (altă creație a lui Allah). Ei știau că
oamenii se vor lupta, vărsând sânge. Nu cred că este o coincidență faptul că Allah
începe Coranul, după Al-Fatihah, cu acea poveste. Este pentru a ne învăța modul
în care ar trebui să abordăm revelația. Cum vom pune la îndoială fiecare hadith,
precum cel despre femeile lideri? Luați în considerare condiționarea noastră, mai
ales dacă nu suntem crescuți cu sistemul Coranului și a haditului. Condiționarea
a creat limite pentru mintea ta și pentru modul în care chestionați lucrurile. Din
acest motiv, mulți oameni lasă Islamul, pentru că nu pot avea răbdare să învețe și să
reînvețe suficient astfel încât să creadă diverse lucruri din Sunnah.
Un predicator celebru a venit recent cu o teorie precum că Ya’juj și Ma’juj ar putea

proveni din ceva asemănător zombilor. A spus că, pentru el, un om educat, nu are
sens să existe un grup de oameni care să trăiască separat de restul lumii, într-un loc
necunoscut pe pământ pentru 4000 de ani, incapabili să comunice cu noi. Asta face
parte din cercetarea lui pentru lucrarea sa de doctorat de la Universitatea Yale. Cum
împaci mintea rațională cu revelația?
Acest șeik provenea dintr-o școală de gândire foarte literală, datorită locului de unde
provine, Medina. Mediul de acolo era înclinat mai mult înspre Uahabi, dar apoi,
când s-a mutat la Yale, în Occident, a întâlnit orientaliști care i-au provocat noțiunile.
Deoarece acei oameni sunt mai articulați în retorica lor, mai avansați în abilitățile
lor de argumentare și bineînțeles sunt nemusulmani, acest lucru l-a determinat să se
schimbe. Din cauza noului său mediu, a fost recondiționat.
Musulmanii noi trebuie să înțeleagă importanța mediului lor și cum acesta modelează
modul în care ei gândesc. Ce cale ar trebui să urmezi? După mine, este calea literală.
164
Ia lucrurile așa cum sunt, cu excepția cazului în care există ceva care să-ți indice, în
mod clar, că este nevoie de o interpretare.
Ar trebui înțelese sau cunoscute de către oameni toate nivelurile lucrurilor din
Coran și hadith? Da, interpretări și controverse vor exista și vor veni oricum. Aceste
lucruri devin un discurs normal. Nu este ceva despre care numai savanții vorbesc.
Odată ce problemele obscure devin parte a dezbaterii publice, sfatul meu pentru
noul musulman, este să fii întotdeauna atent la modul în care funcționează mintea
oamenilor atunci când vine vorba de revelație. Ei ar trebui să învețe să pună întrebări,
nu să pună la îndoială. Există o diferență între a pune întrebări și a chestiona.
Musulmanii sunt departe de Islam. Islamul este ceea ce ar trebui să fim cu toții și noi
suntem totuși încă departe de el. Exemplul profetului Mohammed (Pacea fie asupra
lui!) este exemplul pe care ar trebui să-l urmăm, indiferent de cât de mulți musulmani
sunt nepăsători. Unii merg atât de departe încât au atitudinea de „Oameni aleși”,
asemănătoare cu alte religii. Ei cred că, doar fiindcă sunt musulmani cu numele, au
un bilet direct către Paradis.
Trebuie să ai o înțelegere adecvată a Islamului, că într-un context și timp adecvat,

el este ușor, dar oamenii îl fac greu. Islamul nu a venit pentru a-i face pe oameni să
sufere. Islamul nu a venit pentru a face comunitățile să se urască reciproc și pentru
să se divizeze în secte. Islamul nu a venit pentru a ne încurca. Islamul a venit pentru
a ne elibera. Profetul Mohammed (Pacea fie asupra lui!) a fost trimis ca îndurare
pentru omenire. Stai departe de diviziunile sectare și nu-i urma pe cei care se uită
mereu la ceilalți și îi umilesc, în loc să se uite la ei înșiși. Pe Allah, dacă ar fi să ne
schimbăm pe noi înșine mai întâi și să ne uităm la greșelile noastre, am face mai
bine.
„Cu adevărat, Tu [Mohammed] nu ești răspunzător cu nimic pentru cei care

și-au fărâmițat religia lor în secte. Soarta lor depinde numai de Allah. Și apoi
165
C a pitol ul 1 2
El le va vesti ceea ce au făcut.” (Coran 6:159)
Încearcă să înțelegi ce înseamnă diferența de opinie și să știi că există o acceptare

a diferențelor de opinie. Nu urma lucruri care nu au nicio bază sau dovadă. Și
amintește-ți că tu nu ești calificat să dai verdicte în ceea ce îi privește pe oameni.
Dacă vrei să faci acest lucru, te încurajez atunci să mergi mai departe și să devii
un învățat. Avem nevoie de ei. Avem nevoie de învățați care să ne ajute. Ummah
noastră are mare nevoie de învățați care cunosc timpurile de astăzi, care știu cum să
aplice Șaria și să o folosească pentru a-i ajuta pe musulmanii din comunitățile unde
ei sunt o minoritate.
Noi nu trăim într-un stat Șaria. Nu avem niciunde în lume un Stat Islamic. Nu avem
niciunde în lume un Khalifah. Trebuie să înțelegem timpurile în care trăim. Trebuie
să înțelegem cultura și situațiile cu care ne confruntăm. Islamul este un mod de
viață perfect, un mod care ne instruiește să impunem binele și să interzicem răul, o
Șaria care se uită la beneficiul comunității per ansamblu. Islamul se află sub atacul
ipocriților și a oamenilor ignoranți. Avem nevoie de învățați care să apere diin-ul.
Avem nevoie de profesori care să ne învețe copiii. Avem nevoie de profesori care să
fie exemple pentru copiii noștri și care să-i învețe valorile islamului. Copiii noștri
aspiră la necredință și deseori consideră că valorile occidentale sunt superioare. Ar
trebui să fac aici o paranteză și să spun că avem mare nevoie de învățători/profesori.
După mulți ani în care am predat și am lucrat ca și director în școli islamice, mi-am
dat seama că națiunea noastră are multe probleme pentru că noi nu avem profesori
buni care să inspire, să predea, să predice și să transforme ummah noastră. Profetul
(Pacea fie asupra lui!) a fost un învățător, dar toți acești părinți vor ca copiii lor să
fie medici sau ingineri. Într-adevăr, avem nevoie și de astfel de profesii, dar există
o dorință obsesivă de a avea cariere concentrate pe titluri și avere. Avem nevoie
de medici și ingineri buni, dar chiar avem nevoie și de profesori buni. Trebuie să
restabilim superioritatea islamului în termeni de morală, valori, cunoaștere și sisteme.
Copiii noștri sunt învățați să evalueze Islamul în funcție de valorile occidentale spre
166
deosebire de invers. Rezultatul este un dezastru.
Avem nevoie de musulmani pentru a construi mijloace media, astfel încât să le

oferim oamenilor imaginea corectă a Islamului, pentru că sunt sigur că toată lumea
este de acord că musulmanii nu sunt reprezentați corect în mass-media. Trebuie să
ne deschidem mințile, să gândim pentru colectiv și nu pentru individ. Unde sunt
scriitorii noștri, unde sunt liderii noștri, unde sunt artiștii noștri? Unde este ummah
echilibrată?
„Astfel Noi am făcut din voi o comunitate moderată [dreaptă], pentru ca voi
să fiţi martori în legătură cu oamenii şi pentru ca Profetul să fie martor în
legătură cu voi.” (Coran 2:143)
Le suntem străini oamenilor, am uitat cum să acționăm. Ne este frică să vorbim cu

vecinii noștri - musulmani sau nu - și vecinii noștri sunt speriați să vorbească cu noi.
Trebuie să fim acea națiune echilibrată, națiunea iubitului nostru profet Mohammed
(Pacea fie asupra lui!). Așadar, subliniez din nou ce este important aici: nu te lăsa
dus de diferențe. Amintește-ți că există diferențe care sunt acceptabile și fiecare are
calea proprie.
Islamul nu a venit pentru a-i constrânge pe musulmani. Cu toate acestea, fii atent și
nu te lăsa prins de diferențe, pentru că te poate trage în ceva ce te poate îndepărta de
Islam. Amintește-ți că scopul tău este Allah și că trebuie să faci tot posibilul pentru
a urma calea cea bună, ascultându-L pe El și pe Mesagerul Său (Pacea fie asupra
lui!). Ține-ți mintea deschisă, dar nu urma doar opiniile oricărei persoane sau orice
învățătură care zboară pe lângă tine. Musulmanii neînvățați sunt periculoși. Ai grijă
să verifici de două ori ceea ce ți-au spus ceilalți. Fii ferm și învață. Petrece-ți timpul
singur cu Allah, Creatorul tău. Cere-I lui Allah să te ajute. Atât de mulți oameni cred
că doar cunoașterea îi va ajuta. Intenția și duaa-ul sincer sunt cheia pentru a urma
calea cea bună. Cere-I lui Allah să-ți arate care este calea cea bună.
167
C a pitol ul 12
De ce crezi că ne rugăm, cerându-I lui Allah: „Arată-ne calea dreaptă” din Surah Al
Fatihah în fiecare rugăciune? Este o rugă. Acest lucru arată faptul că musulmanul
nu este niciodată prea încrezător, considerând că urmează calea dreaptă în orice
moment. El sau ea caută întotdeauna îndrumarea Călăuzitorului, în fiecare rugăciune!
Ține minte că jurisprudența, adorarea fizică, postul, legile și orice altceva sunt doar
mijloacele către Allah. Tu nu țintești către o religie sau un Profet, nu urmezi legi și
jurisprudență, tu țintești spre Allah. Nu te lăsa prins de mijloace; amintește-ți care
este destinația finală.
Pentru a fi musulman, nu trebuie să fii arab sau din tribul Quraiș sau din oricare altă
națiune specifică așa cum cer evreii. Nu trebuie să te naști într-o familie musulmană
sau într-o țară musulmană. Nu trebuie să fii de o anumită culoare, așa cum spun
anumite persoane. Poți să fii canadian, chinez, columbian, sau orice altă nație. Noi
suntem de culori diferite, de națiuni diferite, dar ne rugăm la același Creator, în
același mod, înspre aceeași direcție, în semn de unitate. Acesta este Islamul. Aceasta
este calea tuturor Profeților de-a lungul istoriei.
„O, voi oameni! Noi v-am creat pe voi dintr-un bărbat și o femeie și v-am făcut
pe voi popoare și triburi, pentru ca să vă cunoașteți. Cel mai cinstit dintre voi
la Allah este cel mai evlavios dintre voi. Allah este ‘Alim [Atoateștiutor] [și]
Khabir [Bineștiutor].” (Coran 49:13)
Islamul este universal și transcende totul. Nu a murit nimeni pentru tine. Tu ești
responsabil pentru greșelile tale. Nu ești singurul om sau grup privilegiat care să-L
cunoască pe Dumnezeu, fiecare om are aceeași șansă ca și tine. Tu îl urmezi doar pe
Dumnezeu, fără asociați, fără a încerca să inovezi sau a scoate lucruri din credință,
așa cum au făcut alte grupuri pentru a-și urma propriile dorințe. Islamul a venit să
ridice statutul omului și să îl salveze de legăturile de țară și de legăturile de rudenie.
Nu există nicio țară reală pentru musulmani decât cea în care se stabilește Legea
168
lui Dumnezeu, unde relațiile umane sunt legate de relația cu Dumnezeu. Nu există
nicio naționalitate pentru un musulman decât crezul său, ceea ce îl face membru
al comunității islamice în Lăcașul Islamului. Cele mai apropiate persoane pentru
un musulman sunt cele care provin din aceași credință într-un singur Dumnezeu..
Această religie este o declarație universală de eliberare umană pe pământ din robia
față de alți oameni sau față de dorințele umane. Există ceva mai bun decât Islamul
2020, în Kuala Lumpur, Malaiezia. Lucrând la o serie de videoclipuri

pentru a-i ajuta pe bărbați să devină bărbați adevărați. Societatea
Bărbaților Musulmani Alfa a devenit un succes imens.
169
Concluzie
Este, fără îndoială, o sarcină grea și un efort mare să ai o altă poziție decât o are
familia, prietenii și pe cei dragi, să-ți înfrunți tot trecutul tău și să declari că nu există
niciun Dumnezeu demn de adorare în afară de Allah. Mulți au făcut acest lucru, alții
o vor face și unii vor lăsa această ocazie să treacă pe lângă ei poate din timiditate,
slăbiciune, din teama de a ieși din zona lor de confort, sau fiindcă cred că nu merită
să lupte pentru o astfel de mărturisire. Unii vor gândi că pur și simplu nu merită să
nu-și asculte părinții și să nu mai petreacă Vineri noaptea cu prietenii lor, care ar
râde instantaneu dacă le-ar spune că sunt musulmani. Poate că Islamul nu este pentru
toată lumea și, în realitate, Allah îi îndrumă numai pe cei care merită cu adevărat.
Aceștia sunt „străinii”. Cei a căror societate îi privește într-un mod ciudat atunci
când merg modești pe stradă și care nu cad pradă bolilor societății care au devenit
normalități. Oamenii îi privesc ciudat,
șoptind cuvinte detestabile care, în
realitate, nu au niciun sens.
Străinii sunt adoratorii Celui Milostiv,

sunt cei care merg și perindă prin
lume cu smerenie. Atunci când
ignoranții li se adresează, străinii
caută pacea. Aceștia sunt cei care au
acceptat modul de viață numit Islam.
Ei au rezistat în fața încercărilor și
a necazurilor știind că ele sunt de la
Allah. Ei sunt cei care, deși au fost
Împreună cu fiica mea iubită Maryam, întâmpinați cu răceală de către familie
care este cea mai deșteaptă fată pe și prieteni, deși au fost abandonați de
care am întâlnit-o vreodată, Ma sha cei care trebuiau să-i ajute, au zâmbit
Allah și nu au rupt legăturile de rudenie și
170
nici nu au abandonat moscheea. Ei sunt cei care, au fost abuzați în moschee, văzând
unele comportamente de la musulmani ce nu le așteptau nici de la cei mai răi dintre
necredincioși. În ciuda acestui fapt, ei și-au dat seama că Islamul este adevărul,
au continuat să vină la moschee și chiar i-au educat pe cei din jurul lor în ceea ce
privește manierele adecvate. Ei sunt cei care au devenit musulmani pentru căsătorie
sau din cauza unei persoane de sex opus și, cu Voia lui Dumnezeu, credința a intrat
în inimile lor, știind că Dumnezeu călăuzește în moduri misterioase. Atunci când,
persoana pentru care au devenit musulmani i-au părăsit, mințindu-i și bătându-și joc
de ei, ei nu au părăsit Islamul, ci au devenit din ce în ce mai puternici, realizând că
Islamul este adevărul și că musulmanii nu sunt întotdeauna ceea ce ar trebui să fie.
Ei s-au luptat să facă această schimbare și să devină dintre cei care practică Islamul
așa cum trebuie el practicat. Ei sunt cei care s-au confruntat cu tot felul de teste și
nu s-au aplecat decât înspre Dumnezeu, dragostea lor devenind din ce în ce mai
puternică pentru că, la început și la final, ei nu căutau nimic în afară de Dumnezeu
și au realizat că singura cale către El este prin supunerea față de El.
Să ai pur și simplu credință, fă bine și câștigă dragostea lui Dumnezeu! Îmi amintesc
că la fiecare rămas bun profesorul meu îmi dădea sfaturi și mă învăța să-i sfătuiesc
pe cei care pleacă. Este doar de cuviință astfel să îți las un sfat, ceea ce cred eu că
rezumă Islamul. Și ce mod mai bun de a ne lua rămas bun unul de la fiecare, dragul
meu cititor, decât să îți dau un sfat din Coran:
„Cu adevărat, celor care cred și săvârșesc fapte bune Cel Milostiv le va arăta
iubire. ” (Coran 19:96)
171
Pentru a intra în legătură cu mine, poți să mă trimiți un e-mail la
alromaani@gmail.com sau să mă contactezi prin Instagram @galromaani
Cu smerenie te rog să faci duaa pentru mine și familia mea și pentru ca

Allah să îmi ierte păcatele și să accepte această lucrare de dragul Lui.
172

Journal 6x9 Inch Romanian

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Journal 6x9 Inch Romanian

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Jurnalul unui nou musulman

Considerații în primele etape ale convertirii la Islam

De Gabriel Keresztes al Romaani

Partea I – Aspecte personale 17

Capitolul 1: De ce o altă poveste de convertire? 17

Capitolul 2: Cum am devenit musulman 24

Capitolul 3: Musulmani în familie 55

Capitolul 4: Schimbarea dinamicilor culturale 64

Capitolul 5: Căutarea adevărului într-o lume de minciuni66

Capitolul 6: Corect versus greșit  92

Capitolul 7: Emoție versus rațiune 105

Capitolul 8: Eu versus Noi 112

Capitolul 9: Iubirea lui Dumnezeu pentru omenire 115

Capitolul 12: Apropierea graduală de Islam 135

Am început această carte în al patrulea an de Islam, la vârsta de 24 de ani. Trebuie

În multe locuri mă vei vedea abătându-mă de la principalul subiect pentru a face

Am inclus în această biografie unele observații și provocări personale pe care le-am

Poate că unor oameni le place să ascundă lucrurile sub preș și să se prefacă că

acestei cărți și să accelerez publicarea ei sunt experiențele mele ca și profesor și

Conform exemplului mai marilor învățați musulmani, aș dori să accentuez

În concluzie, voi încheia această introducere prin a le mulțumi profesorilor mei –

Aș dori să îi mulțumesc familiei mele pentru sprijinul neîntrerupt în munca și

Explicarea pozelor și a titlurilor:

Așa cum spunea un profesor: „găsirea adevărului în mijlocul adevărului.” Putem să

găsim adevărul în mijlocul adevărului?

Așadar, te convertești (sau revii) și apoi începi să cunoști musulmani ce au opinii

Partea I – Aspecte Personale

De ce o altă poveste de convertire?

Am decis să scriu această

M-am întâlnit cu Stephen la centrul studenților într-o după-amiază din timpul

vorbit, am crezut că el va fi încântat de Islam și va avea un moment de „uau”. Dar nu

că greșește (ceea ce mi s-a întâmplat mie în acea situație) și fi complet sigur că

Scopul acestei cărți nu este, în esență, despre modul de abordare a atacurilor la

Fiind eu însumi atunci un nou musulman, am văzut multe probleme. După ce am

Această carte cuprinde multe subiecte: intrarea în Islam în mod gradual,

Nu susțin că am atins perfecțiunea. Imposibil! Și prin multe dintre aceste etape nu

Cum am devenit musulman

„Sunt un călător care caută adevărul, un om care caută înțelesul

Te-ai întrebat vreodată ce înseamnă să fi robul lui Dumnezeu? Cuvântului Abdullah

Un sclav în Islam trebuie să fie un servitor binevoitor. Un servitor binevoitor este

de faimă. Toată lumea se va uita la această persoană și se va gândi: „Uitați-vă la Dr.

Dacă ar fi să privim la valoarea aparentă, Abdullah a ales să fie un sclav al lui

Succesul în ochii multora (nu a tuturor) este

Iubeam să mă plimb liber. Majoritatea copilăriei noastre, fratele meu și cu mine

Aveam hemoragie internă și puteam să mor dacă nu ajungeam la timp. Am avut o

am trecut peste și în final m-am dus acasă.

Am încercat să învăț din greșelile oamenilor. Am fost un gânditor. Am analizat

Am întâlnit musulmani pentru prima dată atunci când am început liceul la WD

2000. În Canada, la liceul meu W.D.Lowe. Arabi, Europeni,

așa ceva. Dacă cineva spune vreodată ceva

„(...) cel care ucide un suflet nevinovat

viață pe toți oamenii (...)” (Coran 5:32)

Astfel de lucruri ignorante despre evrei au intrat în cultura multor musulmani,

Am început să realizez că musulmanii nu sunt doar turci sau arabi. Oameni de

„Cu adevărat, Tu, [Mohammed], nu călăuzești pe cine-ți place, ci Allah

nu avea nimic valoros, cu excepția unor

Kemal, Daniel și cu mine obișnuiam să mergem la școală împreună. Daniel era un

blond, ochi albaștrii și piele rozalie.

Totul a escaladat repede, de la protejarea unei persoane de abuz la o bătaie personală

2000. Împreună cu prietenii mei români, într-un

Profesorii mi-au spus că au fost mândri de mine pentru că au înțeles pentru ce am

nicio fată nu va dori să se întâlnească

1991, în România, la spovedanie. Aveam M-am dus împreună cu Kemal în

contemplat la modul în care el făcea sujud (prosternarea), la fel cum a făcut și

Partea I – Aspecte personale 17

Capitolul 4: Schimbarea dinamicilor culturale 64

Capitolul 5: Căutarea adevărului într-o lume de minciuni66

Capitolul 6: Corect versus greșit 92

Capitolul 7: Emoție versus rațiune 105