Sunteți pe pagina 1din 11
 
CAPITOLUL 2
POLUAREA AERULUI
Aerul normal are următoarea compoziţie aproximativă (în volume): 78%azot, 21% oxigen şi 1% alte gaze. În compozia aerului perfect uscat, componentele şi concentriileacestora sunt următoarele:
Component% volumeComponent% volume
N
2
78,0880H
2
5.10
-5
O
2
20,9490Xe8.10
-6
Ar0,9300O
3
1.10
-6
CO
2
0,0300Rd6.10
-8
Ne0,0018CH
4
22.10
-6
He0,0005N
2
O5.10
-6
Kr0,0001NO
2
2.10
-6
NH
3
16.10
-6
Aerul este un element indispensabil viii, omul având nevoie de14-15 m
3
aer/24 ore.Prin respirie, componentele principale ale aerului îşi modificoncentraţia astfel:
ComponentConcentraţia în aer, %
InspiratExpiratAzot78-79%78-79%Oxigen20-21%16-17%Dioxid de carbon0,03-0,04%3-4%Aerul real conţine azot, oxigen, dioxid de carbon, ozon, alte gaze, vaporide apă, pulberi, bacterii etc.Aerul reprezintă componenta de bază a atmosferei, înveliş gazos ce înconjoară Pământul până la altitudinea medie de 3.000 km. În funcţie de
variaţia temperaturii cu altitudinea
(fig.1), atmosferacuprinde: troposfera: 0-11 km; stratosfera: 11-45 km; mezosfera: 45-80 km;termosfera: 80-400 km; exosfera: 400-3000 km. În funcţie de
variaţia compoziţiei aerului cu altitudinea
, atmosfera aredouă straturi:
homosfera
(compoziţie relativ constantă până la 100 km);1
 
heterosfera
(compoziţia variază puternic cu altitudinea la peste100 km); În funcţie de
încărcarea electrică
a componentelor aerului, atmosferacuprinde:
-
ionosfera:
80-300 km - particule încărcate electric sau ioni,formate datorită acţiunii radiaţiei solare asupra moleculelor şi atomilor din aer; prezintă o conductibilitate termică deosebită;
-
magnetosfera:
peste 500 km; particulele încărcate electric sedeplasează după liniile câmpului magnetic terestru.
2.1 Poluanţii aerului
Poluantii aerului pot fi substanţe solide, lichide sau gazoase, naturale2Fig.1. Evoluţia temperaturii atmosferei Pământului în funcţiede altitudine şi nivelul de pătrundere a radiaţiei solare.
RadiatieUV,
λ
<1000 RadiatieUV,2000<
 
<3000 RadiatievizibilasiIR,
 
3000 ALTITUDINE,km 
mesopauzămesosferăstratopauzăstratosferătropopauzătroposferă
termosferă
TEMPERATURA
,
500
 
1000
 
Var. temp. cualtitudinea
 
sau artificiale care pot fi aeropurtate.Clasificarea poluanţilor aerului se poate face după următoarele criterii:
1.
starea de agregare;
2.
provenienţă;
3.
acţiunea specifică asupra organismului.
1.
După
starea de agregare
(tabelul 1.1)
 –
există poluanţi solizi, lichizi şigazoşi, iar în amestec cu aerul devin suspensii, aerosoli, nori.Tabelul 1.1. Starea de agregare a poluanţilor aerului.Stare de agregarepoluanţiDiametru mediu,
µ
mPoluant + aer Solizi> 100,1-10< 0,1praf = suspensiinor = aerosolifum = aerosoliLichizi-nor = aerosoliGazoşi-no
Poluanţii soliz
(praf, pulberi) provin din eroziunea rocilor naturale,industrie, şi mai rar din alte activităţi umane. După natură pot fi:
-
anorganici -
oxizi metalici (de Zn, Pb, Mn, Fe, Cu), minerale (SiO
2
,azbest, silicaţi), ciment, sodă, coloranţi anorganici, sticlă etc.;
-
organici -
de origine animală (lână, păr, fulgi, puf), vegetală (bumbac,faină, in), sintetică (pesticide, coloranţi organici) etc.
Suspensiile
(particule cu diametrul peste 10
µ
m =
 praf 
), secaracterizează prin:
-
stabilitate mică: difuzie redusă în aer; se depun destul de repede (semai numesc şi pulberi sedimentabile);
-
nu pătrund în alveolele pulmonare: nu sunt periculoase pentru om;
-
diminuează luminozitatea: influenţează negativ fotosinteza plantelor;obturează ostiolele (împiedică schimbul de gaze cu atmosfera);
-
modifică pH-ul solului (de ex. pulberea de ciment).
Pulberile 0,1-1
 µ 
m
– au stabilitate mai mare; se depun în timp mai îndelungat, la distanţe mari: 2-10 km (cenuşă, negru de fum). Având putere dedifuzie mare, ajung în alveolele pulmonare, fiind toxice pentru organisme. Celemai periculoase sunt cele cu dimensiunile cuprinse în intervalul 0,2-2
µ
m (sesepară foarte greu din aer).
Pulberile < 0,1
 µ 
m -
se depun foarte greu şi difuzează foarte uşor în aer.Depunerea se face ca urmare a ciocnirii şi aglomerării lor.Alte proprietăţi fizice importante ale particulelor:
-
suprafaţă specifică mare (1 cm
3
cuarţ, măcinat la diametrul de 1
µ
m,are suprafaţa specifică de 6 m
2
);
-
pot exploda (Zn, S, faină, dextrină), sau autoaprinde (cărbune, Al);3

Răsplătiți-vă curiozitatea

Tot ce doriți să citiți.
Oricând. Oriunde. Orice dispozitiv.
Fără obligații. Anulați oricând.
576648e32a3d8b82ca71961b7a986505