CELE MAI VALOROASE FORTE IN STIINTA

ROMANEASCA(1878-1918)

ACADEMIA ROMANA
ACADEMIA ROMANA S-A CONSTITUIT INITIAL, IN 1866, DOAR PENTRU A STABILI
ORTOGRAFIA, GRAMATICA SI DICTIONARUL LIMBII ROMANE.AVAND DENUMIREA DE
SOCIETATEA LITERARA ROMANA.
ULTERIOR, ADMIS IN RANDURILE SALE OAMENI DE STIINTA DE PRESTGIU DIN
MEDICINA, ECONOMIE, STIINTE NATURALE ASTFEL ADUCAND UN ROL IMPORTANT IN
DEZVOLTAREA STIINTEI ROMANE (SEC AL 19- INCEP.SEC 20)

NICOLAE PAULESCU
Nicolae Paulescu a desfășurat o remarcabilă activitate de cercetare
științifică în domeniul fiziologiei, privind în special metabolismul
glucidelor, patogeneza diabetului zaharat, rolul pancreasului în
asimiliția nutritivă, coagularea sângelui, mecanismul morții subite ș.a.
În 1906 a elaborat o metodă originală de extirpare a hipofizei la câine
pe cale trans-temporală, care ulterior va fi aplicată în chirurgia
hipofizei la om. Cercetările lui inovatoare în chirurgia hipofizei, au
inspirat, mai târziu, activitatea neurochirurgului american Harvey
Cushing.
În sesiunea din 23 iulie 1921 a Societății de Biologie, Nicolae
Paulescu prezintă în patru comunicări rezultatele cercetărilor sale
privind acțiunea extractului pancreatic în cazurile de diabet
comunicări ce sunt publicate în revista Societății.
Paulescu publică separarea unui principiu activ antidiabetic din pancreas, pe care îl denumește
pancreina, și în numărul din 31 august 1921 al revistei de specialitate Archives Internationales de
Physiologie,revistă cu apariție simultană în Franța și Belgia. În anul 1922, Paulescu obține, de la
Ministerul Industriei și Comerțului din România, brevetul de invenție nr. 6255 intitulat „Pancreina și
procedeul său de fabricare”

ALEXANDRU PROCA
Anii 1933-1939 sunt cei mai importanți pentru cariera lui
Alexandru Proca. Cercetările pe marginea ecuațiilor Maxwell,
teoriei cuantice a fotonului și momentului magnetic al electronului
l-au condus la descoperirea ecuațiilor Proca, care l-au ajutat să
demonstreze teoretic existența mezonilor:
Această particulă a fost descoperită, în mod independent, și de
Hideki Yukawa, motiv pentru care cercetătorii japonezi l-au invitat
pe Alexandru Proca pentru a ține o serie de conferințe asupra
mezonilor.
De asemenea, îl atrage teoria cuantică și periodicitatea luminii,
căreia îi atribuie o structură discontinuă. Consideră că lumina
poate poseda particule elementare - fotoni - fără a înceta să fie
coerentă, interpretare confirmată ulterior în dezvoltarea științei
(Werner Heisenberg).
Alexandru Proca a adus contribuții substanțiale la dezvoltarea fizicii teoretice în secolul XX. Astfel,
elaborează numeroase lucrări în acest domeniu vizând studiul particulelor elementare, mecanica
cuantică, radioactivitatea, fizica relativistă.