Necesitatea investiției în Educația

timpurie

FIROIU (MALAESCU) DENISA MARIA –CPIPP ANUL I ,2021-2022

Argumente în favoarea educaţiei timpurii

Copilăria timpurie reprezintă cea mai importantă perioadă din viaţa copilului,
întrucât este marcată de momente cruciale pentru succesul său de mai târziu, la
şcoală şi în viaţă. Intervenţia adultului asupra copilului în această perioadă este
fundamentală. Educaţia timpurie vizează intervalul de timp cuprins între naştere -
pentru că din momentul când se naşte copilul începe să se dezvolte şi să înveţe , şi
până la 6/7 ani - vârsta intrării la şcoală. Educaţia timpurie se realizează în atât în
mediul familial, cât şi în cadrul serviciilor specializate, precum creşa sau grădiniţa.

Cercetările din ultimii 30 de ani au evidenţiat corelaţii semnificative între mediu şi

dezvoltarea intelectuală, între învăţarea timpurie şi învăţarea care are loc în alte
etape ale vieţii. Astfel, copiii crescuţi într-un mediu stimulativ au o dezvoltare
intelectuală accelerată în comparaţie cu cei crescuţi într-un mediu restrictiv.

Educaţia timpurie se constituie într-o abordare pedagogică ce acoperă intervalul de

la naştere la 6/7ani, interval în care au loc transformări profunde şi achiziţii
fundamentale în dezvoltarea copilului. Documentele Conferinţei Mondiale de la
Jomtien (1990), care a avut ca obiectiv Educaţia pentru toţi, subliniază că învăţarea
începe de la naştere şi se derulează pe tot parcursul vieţii. De asemenea, conferinţa

1
a adus în prim plan necesitatea corelării domeniilor sănătăţii, al nutriţiei şi igienei,
al protecţiei sociale cu sfera educaţiei, o educaţie bazată pe conceptul de dezvoltare
cognitivă şi emoţională a copilului prin care se urmăreşte valorificarea la
maximum şi în context optim a potenţialului acestuia. Educaţia timpurie devine
astfel prima treaptă de pregătire pentru educaţia formală, pregătind intrarea
copilului în sistemul de învăţământ obligatoriu în jurul vârstei de 6/7 ani.

Efecte ale educaţiei timpurii pe termen lung

1. Copiii care au beneficiat de educaţie timpurie de calitate se simt mai atraşi de

şcoală, manifestă atitudini pozitive faţă de învăţare, obţin rezultate mai bune, sunt
motivaţi şi doresc să finalizeze întregul parcurs şcolar, ceea ce duce la scăderea
absenteismului, creşterea ratei de şcolarizare şi reducerea abandonului şcolar.

2. Educaţia timpurie contribuie la egalizarea şanselor copiilor (copiii în situaţii de

risc, care provin din medii socio-culturale dezavantajate, cei care prezintă
dizabilităţi sau aparţin unor grupuri etnice minoritare), la progresul acestora şi
ulterior la integrarea în societate.

3. Educaţia timpurie contribuie substanţial la realizarea idealului paideic prin

factorii implicaţi:

• calitatea personalului din grădiniţă;

• mediul educaţional organizat pe centre de activitate/ interes;

• numărul de copii din grupă

• calitatea proiectării demersurilor instructiv-educative la nivel macro şi micro

(demers personalizat, care presupune elaborarea de instrumente didactice de
interpretare personală a programei şcolare în funcţie de contextul educaţional).

2
Obiectivul programelor de Dezvoltare Timpurie este acela de a ajuta dezvoltarea
psihică, emoţională şi socială a copiilor şi, pe termen lung, de a promova
supravieţuirea copilului. Focalizarea pe educaţia timpurie şi anii preşcolarităţii este
importantă deoarece aceasta este perioada când copiii se dezvoltă rapid şi, dacă
procesul de dezvoltare este neglijat în acest stadiu, este mult mai dificil şi mai
costisitor să compensezi aceste pierderi mai târziu. Este bine cunoscut şi evident
faptul că alegerile făcute acum şi acţiunile întreprinse de părinţi şi de societate în
copilăria timpurie au o puternică şi mai de durată influenţă asupra progresului
individual al copilului şi asupra progresului naţiunilor în sens larg.

2 Contextul din România privind Dezvoltarea Timpurie.

În prezent nu există o politică coerentă privind Dezvoltarea Timpurie a copilului în

România. Politicile sectoriale şi strategiile se adresează diferitelor aspecte ale
dezvoltării copilului fără a avea o viziune clară şi integrată. Atât priorităţile pe plan
naţional, cât şi cele pe plan internaţional impun cu stringenţă stabilirea unei politici
şi a unui sistem de educaţie timpurie în interiorul cadrului mare al programului de
Dezvoltare Timpurie a Copilului. De asemenea, este important ca sistemul naţional
de educaţie timpurie să se dezvolte în contextul dat de Convenţia pentru Drepturile
Copilului, de Ţintele Mileniului pentru Dezvoltare, care trebuie atinse până în 2015
şi de precondiţiie pentru integrare europeană a României, ca membru cu drepturi
depline. Cu toate că au fost făcute eforturi de către Guvernul României în direcţia
eradicării abandonului, a mortalităţii infantile şi a respectării drepturilor copilului,
o deosebită atenţie trebuie acordată următoarelor aspecte, înainte de formularea şi
dezvoltarea unei stategii convergente pentru Dezvoltarea Timpurie a Copilului.1

1
Socio-medical causes of mortality in under-5 children dying at home and within the first 24 hours of
hospitalisation. Final Report. 2005, Mother and Child Care Institute, Ministry of Health, UNICEF. 2

3
Educaţia timpurie se realizează ca educaţie informală (în familie, în relaţii de
vecinătate şi înrelaţii comunitare, prin mass-media), ca educaţie formală 
 grădiniţe şi alte instituţii deocrotire şi educaţie) şi sub forma educaţiei
nonformale (în
cluburi sportive, cluburi ale copiilor şielevilor, dar şi prin biblioteci, muzee,
activităţi ale unor organizaţii nonguvernamentale ş.a.).E d u c a ţ i a t i m p ur i e
pentru valori reprezintă un tip de educaţie care îşi asumă
m i s i u n e a ş i responsabilitatea de a promova valori în mod explicit şi eficient prin finalităţi
clare
Calitatea îngrijirii şi a protecţiei în această perioadă sunt mijloacele care înlătură
mortalitateainfantilă, boala, întârzierea în creştere,
traumele, proasta alimentaţie, întârzierile de dezvoltare.Acordând copilului
atenţia cuvenită, asigurându-i creşterea şi educaţia, îi putem crea condiţii pentrua-şi
dezvolta o personalitate echilibrată şi armonioasă.Specialiştii consideră că perioada
de timp pentru educaţie timpurie este definită de la concepţie  p â n ă l a v â r s t a d e
8 ani, perioadă în care are loc cea mai rapidă dezvoltare a
creierului.

Educaţia timpurie se realizează ca educaţie informală (în familie, în relaţii de

vecinătate şi în relaţii comunitare, prin mass-media), ca educaţie formală (în
creşe, grădiniţe şi alte instituţii de ocrotire şi educaţie) şi sub forma educaţiei
nonformale (în cluburi sportive, cluburi ale copiilor şi elevilor, dar şi prin
biblioteci, muzee, activităţi ale unor organizaţii nonguvernamentale ş.a.).

Educaţia timpurie pentru valori reprezintă un tip de educaţie care îşi asumă
misiunea şi responsabilitatea de a promova valori în mod explicit şi eficient prin
finalităţi clare.

4
 Scopul strategiei în domeniul educaţiei timpurii a copilului este de a-i
asigura fiecărui copil dreptul la educaţie şi la dezvoltare deplină pentru a-i da
posibilitatea să-şi atingă potenţialul maxim în acord cu standardele europene şi
internaţionale.

Focalizarea pe educaţia timpurie şi anii preşcolarităţii este importantă

deoarece aceasta este perioada când copiii se dezvoltă rapid şi, dacă procesul de
dezvoltare este neglijat în acest stadiu, este mult mai dificil şi mai costisitor să
compensezi aceste pierderi mai târziu. Este binecunoscut şi evident faptul că
alegerile făcute acum şi acţiunile întreprinse de părinţi şi de societate în copilăria
timpurie au o puternică şi mai de durată influenţă asupra progresului individual al
copilului şi asupra progresului naţiunilor, în sens larg.

Calitatea îngrijirii şi a protecţiei în această perioadă sunt mijloacele care

înlătură mortalitatea infantilă, boala, întârzierea în creştere, traumele, proasta
alimentaţie, întârzierile de dezvoltare. Acordând copilului atenţia cuvenită,
asigurându-i creşterea şi educaţia, îi putem crea condiţii pentru a-şi dezvolta o
personalitate echilibrată şi armonioasă.

Beneficiarii primari ai educaţiei timpurii sunt copiii, iar beneficiarii secundari

sunt părinţii, educatorii şi toţi agenţii educaţionali din comunitate, iar prin efecte,
societatea, în general.

Premisele educaţiei timpurii sunt următoarele:

•vârsta timpurie este cea mai importantă perioadă pentru dezvoltarea

personalităţii copilului;
•perioada de la naştere până la intrarea în şcoală cere stimulare;
•pentru dezvoltarea optimă a copilului este necesar parteneriatul educaţional
în familie, între familii, în comunitate, între instituţii care au rol în
5
 creşterea,îngrijirea şi educaţia copilului;
•şi părinţii şi educatorii au nevoie de sprijin în educarea copiilor.
•

Educaţia timpurie presupune:

•un început bun;

•un parteneriat educaţional (copii-familii-grădiniţă-comunitate);
•învăţarea şi dezvoltarea conform ritmului şi nevoilor individuale.

Educaţia timpurie în grădiniţă se referă la:

•învăţarea prin joc;

•participarea copiilor la alegerea activităţilor, jocurilor, jucăriilor;
•organizarea adecvată a mediului ambiant;
•parteneriatul educaţional (grădiniţă-familie-comunitate);
•flexibilitatea strategiilor de predare-învăţare-evaluare.
Educaţia timpurie oferă şanse egale de creştere, dezvoltare, îngrijire, educaţie,
fără discriminare pentru copiii care provin din familii instabile, iară părinţi, cu
sănătate precară, cu deficienţe sau cu posibilităţi materiale financiare scăzute.

Principiile cele mai importante ale educaţiei timpurii sunt:

•Fiecare copil este unic, cu nevoile, trebuinţele, particularităţile sale specifice.

Educaţia trebuie să ţină cont de particularităţile individuale ale fiecărui copil.
•Educaţia timpurie se referă la fiecare copil în parte, şi nu la educaţia
„copiilor".
•Este imperativă respectarea nevoilor copiilor:
a)de bază: îngrijire, cunoaştere, hrană;
b) afective: dragoste, securitate afectivă, întărire pozitivă a acţiunilor;
c)de acţiune: joc liber ales.
6
•Educaţia este continuă, ea începe din primele momente ale vieţii şi durează cât
aceasta.
•în centrul actului educativ trebuie să stea copilul cu cerinţele sale individuale.
•Se impune permanent cunoaşterea, observarea copilului.
•Să existe un echilibru permanent între activităţile cognitive, acţionale şi de
relaţionare socială, afective şi activităţile de dezvoltare psihomotorie şi a
limbajului.
•Dezvoltarea copilului începe din momentul concepţiei, se află în dependenţă
cu mediul şi în strânsă legătură cu mediul înconjurător şi cu sine însuşi.
•Copiii se nasc cu potenţialităţi virtuale de dezvoltare, învăţare, comunicare, pe
care numai stimularea şi orientarea pozitivă le vor transforma în capacităţi.
•învăţarea este fundamentală în dezvoltarea socială, fizică, intelectuală,
emoţională, spirituală etc.
•Cerinţele copilului faţă de educaţie pot fi satisfăcute dacă activitatea educativă
începe cu cunoaşterea lor.
•în educaţia timpurie forma specifică de activitate a copilului este jocul, de
aceea învăţarea depinde la această vârstă de joc.
•Dezvoltarea copilului este dependentă de ocaziile pe care le oferă jocul.
•Jocul care asigură dezvoltarea este jocul liber ales, în concordanţă cu nevoile
şi cerinţele educative ale copilului.
•Oferind copiilor ocazii de joc şi dându-le posibilitatea de a alege liber jocurile
şi jucăriile, se deschide motivaţia intrinsecă pentru activitate şi asumarea deci
ziilor şi responsabilităţilor.
•Amenajarea mediului educaţional prin arii sau domenii de activitate şi joc
constituie o formă optimă de realizare a alegerilor timpurii şi a ocaziilor de
experimentare.
•Ariile de stimulare sunt o expresie de curriculum creativ; o nouă manieră de
7
 organizare a spaţiului educativ în care se petrece jocul şi deci învăţarea. Ele nu
se confundă cu activităţile liber alese, organizate în momentele de „pauză" a
procesului educativ.
•Grădiniţa este mediul ideal de conducere indirectă a dezvoltării personalităţii
copiilor prin oferirea ocaziilor de explorare şi relaţionare prin joc şi, astfel, de
dezvoltare a personalităţii ca parte componentă a educaţiei timpurii.

Bibliografie :

1.Socio-medical causes of mortality in under-5 children dying at home and within the first 24 hours of
hospitalisation. Final Report. 2005, Mother and Child Care Institute, Ministry of Health, UNICEF.

2. Educația timpurie –Liliana Stan – probleme și soluții Ed Polirom

3. Educație timpurie și dezvoltarea copilului -Stan Liliana