CONCEPTUL DESPRE OM, FAMILIE, COMUNITATE

CONCEPTUL DESPRE OM: definitia individului, teoria holistica, omul ca unicat.

Omul este o fiinta unica, avand nevoi biologice, psihologice, sociale si culturale, o fiinta
in continua schimbare si in interactiune cu mediul ei inconjurator, o fiinta responsabila, libera si
capabila de a se adapta . Conceptia individului dupa Virginia Henderson: ,,Individul este o
entitate bio-psiho-sociala formand un TOT indivizibil (notiune privind globalizarea individului).
El are necesitati fundamentale (comune tuturor) cu manifestari specifice pe care si le satisface
singur daca se simte bine. El tinde spre autonomie in satisfacerea necesitatilor sale’’ .
CONCEPTUL DE FAMILIE
1.Definiţia familiei OMS:  "Familia reprezintă o persoană sau un grup de persoane
care trăiesc împreună şi au legături de sânge, prin căsătorie sau adopţiune." 
Modele de definire:
a) Doi sau mai multi indivizi care locuiesc în aceeaşi gospodărie, care pot stabili unele legături
afective comune şi care sunt legaţi prin îndeplinirea unor sarcini sociale în comun (Baranowski şi
Nader, 1985); 
b) Grup special ţinut laolaltă de legături afective semnificative, mai degrabă, decât o entitate
legală, economică, biologică sau genetică (Leavitt, 1982); 
c) Două sau mai multe persoane cuprinse într-un grup în care persoanele:
au legături de sânge, căsătorie, adopţie sau consimţământ mutual;
interacţionează unul cu altul în cadrul unui statut familial al unor poziţii şi roluri desemnate sau
asumate;
creează şi menţin o subcultură comună (Stevenson, 1977); 
d) Un sistem semiînchis de actori care ocupă poziţii interrelatie definite de societatea din al cărui
sistem face parte familia, ca unică pentru sistemul respectiv cu privire la conţinutul rolurilor şi
ideile legăturilor de rudenie (Robgers, 1973); 
e) Un grup de doi sau mai multe persoane legate prin sânge, căsătorie sau adopţie şi care locuiesc
împreună (Biroul de recensământ SUA 1975); 
2.Clasificarea familiilor 
      La baza clasificării stau numărul persoanelor, relaţiile dintre membrii familiei, funcţiile
fiecăruia precum şi relaţiile cu comunitatea. 
I. Familii traditionale:
a.Familia nucleară = soţ, soţie şi urmaşi locuind într-o gospodărie comună.
b.Diada nucleară = soţ şi soţie, singuri, fără copii sau copiii nu locuiesc împreună cu ei.
c.Familia lărgită = perechea + rude 
pe verticală = soţ, soţie, copii + părinţii unuia dintre soţi sau ai ambilor;
pe orizontală = copii + fraţi sau surorile unuia dintre soţi;
lărgită atât pe verticală cât şi pe orizontală 
d.Familia cu un singur părinte (decapitată). 
e.Reţeaua de rudenii - gospodării nucleare sau membrii necăsătoriţi care locuiesc aproape şi au
un schimb permanent de bunuri şi servicii;
f.Familia poligamă (în cult islamic).
II. Familii netraditionale :
Caracteristici:
structură cvasi-familială sau persoane vârstnice neînrudite, împărţind un aranjament comun,
gospodărie comună şi cheltuieli împărţite;
relaţie de familie afiliată în care membrii mai vârstnici neînrudiţi au fost integrate în familii mai
tinere;
afilierea nerezidenţială prin care poate fi menţinută relaţia dintre ruda mai vârstnică şi alţi
membri ai familiei extinse;
familia binucleară;
familia reconstituită sau familia vitregă;
familia consensuală (concubinaj), coabitare heterosexuală cu un mariaj "de facto" dar fără forme
legale;
uniunea homosexuală de pereche sau mai mulţi membrii într-o singură gospodărie.
3.Funcţiile de bază ale familiei :
Funcţii fizice (biologice şi economice):
reproducere;
furnizare de hrană;
îmbrăcăminte şi adăpost, apărare de pericole ;
îngrijirea sănătăţii.
Funcţii afective:
satisfacerea nevoilor afective între soţi, între părinţi şi copii, între membrii diferitelor generaţii;
bucuria traiului împreună, companie plăcută, încurajare;
Funcţii sociale: 
asigurarea grupării sociale ;
întărirea stimei de sine;
sprijinirea creativităţii şi a iniţiativei;
dezvoltarea şi susţinerea personalităţii membrilor ei;
transmiţător al culturii de la o generaţie la alta;
pregătirea membrilor pentru locurile în ierarhia socială;
imprimarea controlului şi a sentimentului de dreptate (reguli, drepturi, obligaţii şi responsabilităţi
caracteristice societăţii umane).
4.Sarcinile de dezvoltare ale individului şi familiei
Familia:
Asigurarea diverselor facilităţi pentru diferite nevoi ale familiei.
Împărţirea responsabilităţii traiului familiei.
Menţinerea unei relaţii maritale vitale.
Menţinerea unei comunicări deschise constructive între generaţii.
Menţinerea contactului şi comunicării cu rudele.
Lărgirea orizontului social al tuturor membrilor familiei.
Menţinerea unor standarde morale şi etice sănătoase.
Fraţii:
Dezvoltarea unei structuri frăţeşti afective.
Socializarea (învăţarea rolului legat de gen).
Angajarea în stabilirea rolului unul faţă de altul.
Furnizarea de informaţii fraţilor mai tineri privind conţinutul sarcinilor la adolescenţă.
Modelarea rolului comportamentelor heterosexuale între cei de vârsta lor.
Acordarea de sprijin şi înţelegere fraţilor adolescenţi.
Fraţii adolescenţi servesc de mediatori în familie şi între fraţii mai mici şi comunitatea mare.
Şcolari (6-12 ani)
Însuşirea deprinderilor fizice pentru activităţi fizice preţuite.
Formarea de deprinderi sănătoase faţă de propriul corp şi dezvoltarea lui.
Dezvoltarea unei personalităţi sociale cu colegii.
Învăţarea de roluri sociale potrivite.
Formarea de deprinderi intelectuale fundamentale (de ex. cititul).
Dezvoltarea conceptelor necesare vieţii de zi cu zi.
Formarea unui control moral interior şi a unui sistem de valori.
Dobândirea independenţei personale faţă de părinţi şi alţi adulţi.
Formarea de atitudini sociale faţă de grupurile şi instituţiile sociale.
Adolescenţii (13-20 ani)
Dobândirea de relaţii noi şi mai mature cu colegii de ambele sexe.
Însuşirea rolului social masculin sau feminin.
Acceptarea propriului corp şi folosirea lui.
Pregătirea pentru căsătorie şi viaţa de familie.
Pregătirea pentru o profesie sau o carieră.
Dobândirea unei identităţi şi însuşirea unei ideologii.
A dori şi a obţine un comportament social responsabil.
Adulţii (30-50 ani)
Obiectiv de a fi responsabili faţă de propria creştere şi dezvoltare, ca şi faţă de proiectele
organizatorice şi de a ajuta generaţiile tinere şi vârstnice, fără a le controla.
Dezvoltarea forţei socio-economice.
Evaluarea relaţiei dintre ocupaţia/cariera persoanei şi sistemul de valori.
Ajutarea persoanelor tinere să se integreze mai bine.
Întărirea/restabilirea intimităţii cu partenerul sau persoanele apropiate.
Formarea de prietenii adânci.
Ajutarea vârstnicilor în ultimii ani ai vieţii.
Asumarea de poziţii responsabile în activităţile profesionale, sociale şi ale comunităţii.
Menţinerea şi îmbunătăţirea căminului.
Folosirea timpului liber în mod creativ şi plăcut.
Acomodarea la schimbări biologice şi/sau personale.
SĂNĂTATEA FAMILIEI
“Sănătatea familiei este abilitatea ei continuă de a menţine o structură a sistemului familiei
care să faciliteze îndeplinirea funcţiilor definite în interacţiune cu sistemele sociale, politice,
economice şi sanitare”. Din perspectiva cadrului de dezvoltare, sănătatea familiei poate fi
definită ca: “Deţinerea capacităţilor şi resurselor pentru a îndeplini normele de dezvoltare a
fiecărei etape din ciclul vieţii familiei”.
O familie sănătoasă poate fi numită şi evaluată după abilitatea sa de a îndeplini autoîngrijirea
esenţială sau capacitatea de îngrijiri independente, să apeleze cât mai puţin la sisteme, organizaţii
sau instituţii care pot prelua din sarcinile familiei. Cu cît o familie îşi poate păstra integritatea
structurală şi funcţională şi este mai puţin dependentă, cu atât este mai sănătoasă.
Pentru studiul familiei şi măsurarea sănătăţii ei, OMS recomandă cel puţin patru indicatori:
demografici
medicali
sociologici
economici.
Funcţiile şi sarcinile familiei legate de sănătate
Asigurarea de hrană, adăpost, îmbrăcăminte adecvată.
Menţinerea unui mediu fizic casnic ce sprijină sănătatea.
Menţinerea unui mediu casnic psiho-social care sprijină sănătatea.
Asigurarea de resurse pentru păstrarea igienei personale.
Asigurarea satisfacerii nevoilor spirituale.
Educaţia pentru sănătate.
Promovarea sănătăţii (alimentaţie, exerciţii fizice).
Luare de decizii legate de sănătate şi boală.
Recunoaşterea tulburărilor de dezvoltare.
Recunoaşterea tulburărilor stării de sănătate.
Solicitarea îngrijirii sănătăţii.
Solicitarea îngrijirii îmbolnăvirii.
Solicitarea îngrijirii danturii.
Primul ajutor.
Urmărirea medicaţiei prescrise şi neprescrise.
Îngrijirea bolii acute sau cronice.
Îngrijirea pentru recuperare.
Implicarea în sănătatea comunităţii (spiritul bun, umanitar).
Programe naţionale.
Indicatorii sănătăţii familiei
Utilizarea conceptului de Sănătate a Familiei porneşte de la faptul că o persoană în dezvoltarea
sa somatică, psihică şi socială este puternic influenţată, şi uneori pentru totdeauna, de mediul
familial. Chiar dacă persoana respectivă nu aplică în mod tradiţional cultura familiei din care îsi
are originea, ea face permanent referinţă, chiar negând, la familia genitorilor săi.
Pentru a putea aprecia sănătatea familiei în toată complexitatea ei ca înfiinţare, evoluţie,
satisfacerea funcţiilor şi dezvoltarea, pot fi puse la dispoziţie diferite metode analizând structura,
relaţiile, funcţiile si diferiţi indicatori:
a) Indicatori demografici- se referă la structura familiei şi evenimente care intervin în aceasta:
Structura familiei: 
număr de persoane care compun familia (mărimea);
vârsta;
nivelul de instruire;
ocupaţia şi tot ce derivă din ea (nivel cultural, material).
Aceste descrieri se fac, în general, în raport cu capul familiei.
Mărimea medie a familiei: este reprezentată de numărul membrilor familiei. Acest indicator este
interesant de studiat diacronic pe parcursul secolelor, deceniilor şi oferă date interesante cu
importanţă chiar asupra unor decizii politice, economice, sociale şi de sănătate. Ca urmare a
scăderii natalităţii în ţările dezvoltate, fenomen înregistrat în ultimii ani şi în România, numărul
copiilor pe familie a scăzut, a crescut numărul familiilor fără copii, al celibatului şi al familiilor
formate dintr-o singură persoană. Ce este important însă că indicatorii structurali şi de mărime
impun noi tendinţe de asistenţă medicală şi socială a familiei. La numărul mare de familii cu
persoane singure sau fără copii, sistemele sociale sunt obligate să preia sarcini care altfel ar fi
fost preluate de membrii tineri ai familiei.
Tipuri de familie. Importanţa acestui indicator în asociere cu cele de mai sus este că determină
consecinţe pe plan medical:
deplasarea centrului de greutate a solicitărilor medicale din domeniul materno- infantil spre
persoanele vârstnice;
restructurarea sistemului de asistenţă medicală cu accent pe serviciile sociale destinate
categoriilor dezavantajate şi la risc;
necesitatea colaborării serviciilor de sănătate, mai acut ca oricând, cu organizaţii şi instituţii care
au preocupări în noile probleme apărute.
Indicatori demografici dinamici: 
divorţialitatea ;
mortalitatea generală şi specifică ;
sporul natural.
Deşi par indicatori din domeniul socialului, modificarea lor duce şi la consecinţe pe plan medical
dar, şi dezvoltarea asistenţei medicale poate influenţa, la rândul ei, aceşti indicatori (ex.
mortalitatea specifică).
b) Indicatori sociali- domeniu de preocupare a profesioniştilor din asistenţă socială şi
sociologie, instituţii cu care domeniul sănătăţii şi mai ales cel de Medicina de Familie, trebuie să
aibă o foarte strânsă colaborare şi acţiuni în parteneriat. Nu rareori problema pentru care este
solicitat medicul de familie este o problemă prioritar socială şi secundar medicală. 
c) Indicatori economici nu constituie în mod direct preocuparea profesioniştilor din sănătate
dar, nu este indiferent nivelul economic faţă de fenomenul sănătate – boală: 
costul bolii pentru familie;
nivelul de dezvoltare economică a ţării;
venitul mediu pe membrii de familie ;

Familia cu - locuinţă periculoasă  - tulburări de comprtament 

copii - cămin nestimulant  - probleme de văz şi limbaj 
şcolari - folosirea incorectă a resurselor  - boli transmisibile 
pentru copii  - probleme şcolare 
- mediu sărăcăcios  - carii dentare 
- maltratarea, neglijarea copiilor  - retardare mintală 
- model de viaţă de utilizare a  - boli maligne 
instituţiilor sociale, copii mulţi  - boli psihice 
apropiaşi de vârstă  - accidente casnice 
- stima de sine redusă  - sub- şi suprapondere
- copil – „ţap ispăşitor” 
- infecţii, accidente, spitalizări 
- părinţi imaturi, dependenţi, 
incapabili pentru responsabilităţi 
- pedeapsa fizică pentru ascultare 
- substanţe toxice neprotejate în 
casă 
- sub- şi supraalimentaţia
Familia cu - origine rasială şi etnică a familiei  - morţi violente şi
adolescenţi - stiluri de viaţă şi comportament traumatisme 
- inabilitatea soluţionării  - alcoolism, folosirea de 
problemelor  droguri 
- factori socio-economici care  - sarcină nedorită 
 contribuie la relaţia cu colegii  - boli cu transmisie sexuală 
- familia preţuieşte agresivitatea şi  - boli psihice
competiţia 
- valorile familiei inflexibile 
- atitudini riscante 
- conflicte între părinţi şi copii 
- presiuni de a împlini speranţele 
familiei
Familia cu - HTA, diabet, obezitate  - boli cardiovasculare 
adulţi de - fumat, sedentarism  - coronaropatii 
vârstă - alimentaţie bogată în colesterol  - AVC
mijlocie - modele ale personalităţii legate  - cancer 
de stres  - accidente 
- predispoziţie genetică, sex, rasă  - omucideri, sinucideri 
- folosirea contraceptivelor orale  - boli mintale 
- specificul zonei geografice  - paradontopatii, edentaţie
- obiceiuri alimentare 
- alcool, scandal 
- poluanţi naturali 
- clasa socială, locuinţă 
- depresie, gingivite
Familia - vârsta, pensionarea  - confuzie mintală 
cu adulţi - interacţiunea medicamentelor  - scăderea acuităţii vizuale
vârstnici - depresia, tulburări metabolice  - tulburări de auz
- boli endocrine şi cronice  - HTA, depresie
- pierderea partenerului  - boli acute infecţioase
- venitul redus  (gripă, pneumonie) 
- alimentaţia necorespunzătoare  - leziuni ca: arsuri, căderi
- sedentarism  - moarte fără demnitate
- mediile, stilurile de viaţă trecute 
- lipsa pregătirii pentru moarte
nivelul de dezvoltare, urbanizare şi industrializare;
familia şi membrii săi contribuabili solidari la sistemul de sănătate.

d) Indicatori medicali:
Prevalenţa factorilor de risc în familie;
Prevalenţa bolilor în familie;
Agregarea bolilor în familie.
FACTORII DE RISC specifici familiei şi problemele de sănătate induse de ei:
ETAPA FACTORII DE RISC PROBLEME DE SĂNĂTATE
Cuplul şi - lipsa de cunştinţe privind - dispareunie
familia planificarea familială  - căsătorie nereuşită 
aşteptând - căsătoria adolescenţilor  - sarcină la vârsta
copiii, - lipsa de cunoştinţe privind  adolescenţei 
părinţi rolurile conjugale şi sexuale şi  - naşteri de copii prematuri 
tineri acomodările  sau cu greutate mică 
 - lipsa îngrijirilor prenatale  - traumatisme la naştere 
- alimentaţia necorespunzătoare  - malformaţii congenitale
- sub- şi supragreutatea  - accidente 
- obiceiuri alimentare nesănătoase  - moartea subită a sugarulu
- fumat, alcool, droguri, cafea 
- primipară sub 16 ani sau peste 
35 de ani 
- antecedente de HTA 
- infecţii în timpul sarcinii ca: 
rubeolă, sifilis, gonoree 
- factori genetici 
- factori economici 
- pericole legate de locuinţă
Influenta familiei asupra starii de sanatate a individului
Mecanisme
Situatii patologice
Mecanisme:
Ereditatea
Riscul mostenirii de catre copii a unor tare genetice manifeste/latente la parintii lor (risc crescut
daca cei 2 parinti au o incarcatura ereditara proprie sau familiala diagnosticate – cunoscute);
Lipsa sfatului genetic in situatii suspecte;
Riscul mostenirii de catre parinti a tarelor genetice de la proprii ascendenti (-→ risc crescut de a
dezvolta aceleasi boli genetice ca si proprii parinti + posibilitatea ca aceste boli sa se manifeste
tardiv, in a 2-a jumatate a vietii).
Dezvoltarea copilului
Exista relatii evidente intre (dis)functionarea familiei si dezvoltarea insuficienta a copilului
(depresie, apatie, perturbari afective, boli infecto-contagioase, suicid) prin:
relatii afective reduse intre soti ;
relatii reduse afective intre:
parinti si copii
bunici – copii
frati naturali/vitregi
conceptii gresite ale parintilor despre valoarea sanatatii si caracteristicile starii de bine/bolii –
suferintei.
Zestrea patologica familiala mostenita de copii: ereditate, obiceiuri dizarmonice de viata,
mostenirea unor profesii sau vocatii:
Varsta parintilor
Stilul de viata familiala:
alimentatia (program, calitate – cantitate)
timpul liber
conditii de igiena
Timpul afectat profesiei/familiei/instruirii si educatiei
Impartirea responsabilitatilor
Tipuri de dependenta: alcoolism, stupefiante, tabagism
Climatul familial
Situatia economica: spatiul locativ (suprafata locuibila, dotari utilitare si de confort, nr. de
persoane); venit mediu pe membru de familie/an; distributia bugetului – subzistenta, servicii
medicale, alocatii pentru instruire, cultura, recreatie -; accesul la informatii
Situatia socio-culturala:
Nivelul de educatie si instruire
Climatul familial (relatii parinti – copii, tipuri de familie: mono-parentala, bi-parentala,
reconstituite, nucleara, extinsa; ocupatiile profesionale ale parintilor; personalitati accentuate in
familie
Membri ai familiei aflati in conflict cu legile sociale
Apartententa religioasa: restrictii alimentare, sociale, medicale, culturale sau de instruire,
ritualuri periculoase etc;
Familia – sursa de boli cronice si contagioase
Drame familiale cu rasunet asupra celorlalti membri ai familiei: vaduvie, divort, singuratate,
celibat, batranete.
Situatii patologice
1.Sociale:
primatul interesului material in realizarea casatoriei si intemeierea familiei;
mediul in care se constituie familia/cuplul conjugal ;
tipuri labile/dezechilibrate caracterial, comportamental si relational (cupluri divergente,
devitalizate, pasive);
pauperitatea;
confort deficitar material in sanul familiei ;
intruziunea unor persoane straine in familie;
diferente etno-culturale si educativ-profesionale (diferenta de acumulare culturala, de educatie
sexuala-proctrativa/contraceptiva, de cultura sanitara sau igiena).
2.Psihologice:
conflicte, stari tensionale, indiferenta;
lipsa de confort psiho-emotional in cadrul familiei;
comunicare deficitara informativa, afectiva, educativa ;
legaturi extra-conjugale;
abandon/divort/despartire-separare (+perceptia evenimentului de catre copil si sotul inocent);
decesul unui membru al familiei ;
nereusita/esecul;
conflicte intre generatii;
atitudinea dominatoare-autocratica a unuia din soti.
Modele imprimate:
alimentatia (sarat, condimentat, fierbinte, hiperproteic/vegetarian, tipuri deviante de
comportament alimentar);
uzul de substante toxice (fumat, alcool, stupefiante);
mostenirea unor profesii cu riscuri particulare: mineri, brutari, agricultori, bibliotecari-anticari,
industria chimica, personal medical etc.
igiena vietii:
ritmul activitate-odihna;
evitarea concediilor de odihna sau medicale ;
neplanificarea activitatilor ;
atitudinea fata de propria sanatate si gradul de adresabilitate/accesibilitate la serviciile medicale .
3. Conditii somato-psihice
boli fizice/psihice ale unui membru al familiei;
deficiente senzoriale si motorii, sau de relatie sau autonomie;
nasterea unui copil cu handicap.
BOLI CU AGREGARE FAMILIALA
Factorii de risc medical sau social pe care o familie ii poate avea:
factorii genetici;
locuinta necorespunzatoare;
alimentatia necorespunzatoare;
obiceiuri necorespunzatoare;
relatii necorespunzatoare;
stresuri familiale.
Factori de risc externi care pot fi intretinuti de familie:
consum excesiv de sare ,glucide,lipide.
fumatul "in familie"
consumul de alcool "in familie"
sedentarismul
agresivitatea
abandonul, etc
PATOLOGIA FAMILIEI
Infertilitatea conjugala;
Contestarea relatiilor de filiatie;
Paternitatea inadecvata si Sindromul de copil maltratat ;
Violenta familiala.
a. Infertilitatea conjugala
Definitie: absenta unei sarcini la un cuplu dupa cel putin 1 an de coabitare sexuala normala (3
raporturi/saptamana), in absenta oricaror metode contraceptive.
Timpul acordat unui cuplu pentru obtinerea unei sarcini este de:
6 luni (50% sanse)
1 an (90% sanse)
2 ani (10% sanse)
Dupa 2 ani de absenta a sarcinii se considera ca acel cuplu este steril.
Clasificare:
-Infertilitatea de cauza feminina
-Infertilitatea de cauza masculina
Infertilitatea de cauza feminina:
I primara – absenta sarcinii in antecedente;
I secundara – exista in antecedente cel putin o sarcina;
I involuntara – act sexual incorect efectuat, spalaturi vaginale ;
I voluntara – prin mijloace contraceptive;
I fiziologica – in timpul menstruatiei, la pubertate, la menopauza, perioadele infertile lunare.
Infertilitatea de cauza masculina: excretorie, secretorie, imunitara.
Anomalii ale spermatogenezei:
infectii congenitale;
epididimite;
orhite: urliana, TBC, gonococica;
varicocel, tumori, iradieri;
medicamente: sulfamide, narcotice;
tabagism;
alcoolism ;
boli carentiale;
expunerea la temperaturi excesive.
La nivelul cailor ejaculatorii: epididimite, absenta congenitala a canalelor deferente.
b. Contestarea relatiilor de filiatie
Codul familiei reglementeaza relatiile de filiatie, adica legatura de descendenta intre copil si
parintii sai. Daca maternitatea rezulta din actul nasterii, paternitatea se bazeaza pe prezumtia
legala stabilita de art. 53 CF care stipuleaza :”copilul nascut in timpul casatoriei are ca tata pe
sotul mamei”. Identic se procedeaza si in cazul divortului, daca se stabileste conceptia copilului
in timpul casniciei si nasterea sa inainte de a doua casatorie a mamei (300 zile de la conceptia
copilului) .
Timpul cuprins intre a 300-a si 180-a zi dinaintea nasterii copilului este timpul legal al
conceptiunii. Daca aceasta perioada este cuprinsa in timpul casatoriei,presupune conceptia
copilului in casatorie, deoarece este durata cea mai lunga/respectiv cea mai scurta a unei sarcini
viabile. Deci, copilul nascut <300 zile de la desfacerea casatoriei sau > 180 zile de la realizarea
ei este socotit conceput in timpul casatoriei.
Filiatia fata de mama: se poate cere stabilirea ei in urmatoarele situatii:
lipsa certificatului de nastere;
furtul/schimbul de copii;
nou-nascuti/sugari/copii abandonati;
pruncucidere.
Filiatia fata de tatal din casatoria legitima se bazeaza pe prezumtia de paternitate conform
principiului “pater is est quem nuptiae demonstrant”.
Daca tagada se invoca in caz de absenta prelungita de la domiciliu, detentie, sterilitate etc, si
contesta prezumtia de paternitate care se bazeaza pe obligatia de fidelitate din partea sotiei, se
considera ca un copil este, juridic, descendentul unui barbat, iar biologic, al altui barbat.
Pot apare conflicte de paternitate intre sotul din prima casatorie si sotul din a doua casatorie (caz
de dubla paternitate) , cand cei doi barbati, ca soti succesivi ai unei aceleiasi femei, cad sub
influenta prezumtiei de paternitate.
Paternitatea din afara casatoriei se stabileste prin recunoasterea voluntara sau testamentara sau
prin actiune in justitie facuta de mama in numele copilului (copilul este reclamant).
In situatiile de concubinaj filiatia se atesta prin recunoastere a copilului de catre prezumtivul
tata sau prin cercetare in justitie, care incearca a exclude un barbat incriminat de la o paternitate
(certitudine) sau de a afirma paternitatea ca fiind posibila (posibilitate, nu certitudine),
c) Paternitatea inadecvata. Sindromul de copil maltratat
In toate familiile, aparitia unui copil reprezinta un factor major de schimbare a modului de viata
de pana atunci. In unele cazuri se pot produce perturbari, stresuri datorate fragilitatii sistemului
familial, care nu este pregatit de a face fata actului natalitatii. Efectele asupra copiilor vor evolua
de la indiferenta catre aparitia abuzurilor si maltratarilor fizice sau psihice.
Dezvoltarea unei paternitati inadecvate poate fi prevazuta daca se analizeaza o serie de amanunte
referitoare la membrii familiei analizate:
referitor la parinti:
experiente traumatizante in propria copilarie;
casatorie timpurie;
crescuti in familii monoparentale;
boli psihice;
imaturitate psiho-afectiva;
alcoolism in familiile de origine.
referitor la copii:
prematuritate;
handicap psiho-somatic;
copil nedorit ;
copil sensibil, iritabil, care plange mult, cu tulburari de somn si alimentatie etc.
Sindromul de copil maltratat (Sindromul Tardieu-Silverman)
Este o afectiune semnalata de numerosi psihiatri si pediatri.In ultimile decenii s-au semnalat o
suma de studii referitoare la acest subiect, depistarea sindromului,prin natura lui, reprezentand
astazi una din cele mai complicate actiuni.Datele statistice din literatura cu referire la frecventa
sindromului se afla cu mult sub nivelul cazurilor existente in realitate, situatie datorata:
frecventei mari a episoadelor de maltratare (devenite “obisnuinta” in familiile sau cazurile
respective);
lacunelor legislative;
lipsei instrumentelor de depistare si raportare;
neglijarii diagnosticului de catre medici, pedagogi, asistenti sociali.
Nu orice pedeapsa corporala intruneste elementele constitutive ale sindromului respectiv.
Acesta implica:
existenta obligatorie a unor leziuni serioase si variate (osoase, cutanate, organice);
conturarea unui asa-zis model de conduita patologica a copilului torturat;
atitudine parentala/tutorala semnificativa.
Agresorii sunt reprezentati de parinti/unul din parinti, o ruda apropiata aflata in anturajul
copilului, baby-sitter, tutore, pedagog.Un triplu aspect: medical, social si juridic se raporteaza la
acesti copii supusi maltratarii.
Aspectul medical este rezumat de tabloul clinic al dr. Tardieu-Silverman
Leziuni somatice:
Stare generala influentata, malnutritie, retard staturo-ponderal, lipsa de igiena;
Leziuni traumatice cutanate: echimoze, urme de lovituri, arsuri, alopecie parcelara;
Fracturi recente/vechi (sechele), consolidate vicios, situate la craniu, membre, oasele fetei ;
Hematoame subdurale;
Contuzii viscerale diverse.
Aceste leziuni somatice diverse au 2 caracteristici: ele sunt de vechime variabila si nici o
explicatie logica nu poate fi gasita pentru producerea acestora, cu exceptia unei agresiuni.
Leziuni psihice, rar izolate dar foarte suspectabile daca ele acompaniaza leziunile somatice:
Apatie, dezinteres,tristete;
Frica fata de adulti, cu accese de panica;
Iritabilitate, cu agitatie si plans;
Retard al achizitiilor psihosomatice .
Aspectul social arata un comportament anormal al copilului maltratat: enurezis, tulburari de
comportament, de alimentatie, de somn In plus, este un copil: adesea nascut prematur, adesea cu
spitalizari repetate si indelungate, cu u statut social propriu: un copil din afara casatoriei
prezente, etc.Parintii insisi au o serie de caracteristici care explica tulburarile de comportament,
pe fondul imaturitatii. Prezinta adesea:
etilism (unul sau ambii);
alienare mintala/dezvoltare mintala limitata;
dezechilibre psihice cu trecere la acte agresive;
un fond pervers sexual sau comportamental ;
psihoze sau alte boli neuro-psihice involutive.
La aceste situatii adaugam pauperizarea, insecuritatea profesionala, familia numeroasa, conditiile
improprii de locuit.Trebuie subliniat ca exemple de copii maltratati se pot intalni si in clasele
sociale inalte, chiar daca maltratarea este, in astfel de situatii, mai dificil de evidentiat.
Aspectul juridic se refera atat la interventia de urgenta in astfel de situatii pentru tratarea
leziunilor si complicatiilor produse de violenta cat si la terapia sociala a cazului. Spitalizarea este
un gest de salvgardare, ea reprezentand adesea punctul de plecare pentru stabilirea
diagnosticului.
d) Violenta familiala . Forme de manifestare:
Violenta fizica -corporala:
cu grad mare de periculozitate, soldate cu decesul victimei sau instalarea unei invaliditati
permanente sau care au pus in pericol iminent integritatea/functionalitate organismului;
de gravitate medie: soldate cu modificarea infatisarii fizice a victimei (hematoame, escoriatii,
arsuri)
de gravitate minora
de atentionare (“alarma”)
sexuala:
viol/tentativa de viol;
abuzarea fizica sexuala a minorilor;
abuzarea fizica sexuala a membrilor familiei aflati in imposibilitate de aparare sau discernamant.
Violenta psiho-afectiva
agresiune psihica acuta:
violente de limbaj, de tonalitate, expresii jignitoare, obscene;
crize de gelozie;
persecutia psihica in relatie cu menajul, educatia copiilor, venituri, activitatea zilnica;
agresiunea psihica cronica: cupluri devitalizate si in conflict permanent;
maltratarea psihica legata de relatiile conjugale (conjugopatie, adulter).
Agresiunea asupra functiilor de relatie cu exteriorul
impiedicarea – sub amentintare – a exercitarii profesiei, accesului la scolarizare, educatie,
cultura, recreere;
impiedicarea la servicii de ajutor in caz de urgenta (servicii medicale, cheltuieli pentru
medicamente, recuperare etc.)
Factorii de risc si mecanismele generatoare ale violentei familiale
Conjugopatii genetice (aparute in momentul incheierii casatoriei)
circumstante ale casatoriei;
relatiile afective ;
intruziunea persoanelor din exterior in familie;
nivelul socio-economic si cultural-educational al familiei constituite;
varsta la casatorie ;
influente negative ale familiei de origine asupra cuplului (mentinerea stricta a distributiei
traditionale a rol-statusurilor: prejudecati, ierarhizare familiala)
locuinta proprie ;
discordante religioase si/sau de cultura, educatie.
Conjugopatii dobandite
alcoolism uni-bi-conjugal;
boli psihice/dezechilibre psiho-emotionale de cauza exogena;
disfunctii in relatiile conjugale (sexuale);
pauperizarea;
somajul/pierderea statutului economic si social;
gestiunea proasta a fondurilor familiei;
neconcordante intre asteptari/idealuri si realitate (lipsa de adaptabilitate la real);
exercitarea deficitara a rol-statusului in familie;
esecul educational/scolar al copiilor ;
boli organice aparute intre timp;
lipsa de comunicare intre membrii familiei (instrainare, gelozie, incordare, relatii glaciale, nivel
scazut de intelegere a starilor celorlalti membri ai familiei).