TEHNICI DE OPTIMIZAREA A PROCESELOR DIN

INDUSTRIA TURISMULUI

CURS NR 2

1.3. SERVICII TURISTICE DE BAZĂ ŞI COMPLEMENTARE

1.3.1. Servicii turistice de bază

În categoria serviciilor de bază sunt incluse acelea la care, de obicei, turistul nu

poate renunţa (transport, cazare, alimentaţie) toate celelalte fiind considerate
complementare. Ponderea şi conţinutul concret al fiecărui serviciu sunt diferite în funcţie
de motivaţia călătorilor şi formele de turism practicate, de veniturile şi respectiv puterea
de cumpărare a turiştilor, de preferinţele acestora, de specificul şi calitatea organizării
activităţii turistice.

1.3.1.1. Serviciul de transport

Interconexiunea dintre transport şi turism rămâne, probabil, una dintre cele mai
importante relaţii în cadrul sistemului de turism. Un aspect fundamental este că oamenii
călătoresc pe diferite distanţe, prin mijloace diverse şi pentru o varietate de motive, iar
transportul reprezintă elementul cheie al acestor călătorii. Transportul este important
pentru turism, deoarece :
- facilitează circulaţia de turiştilor între locul lor de origine şi destinaţiile lor;
- acţionează ca mijloc de circulaţie într-o destinaţie,permite o dispersie mai mare de
mişcare a vizitatorilor şi are ca rezultat, expunerea maximă a fluxurilor de vizitatori în
zonele imposibil de atins cu alte mijloace.
Transportul pentru scopuri turistice poate fi exprimat printr-o serie de moduri de
operare în reţele vaste, compuse din puncte (sau noduri) şi rute (sau vectori). Transportul
se poate realiza prin aer, apă şi terestru (rutier şi feroviar).
Transportul rutier se situează pe primul loc în derularea traficului turistic atât pe
plan intern cât şi pe plan internaţional. El se realizează cu ajutorul autocarelor,
microbuzelor şi autoturismelor. Autocarele şi microbuzele sunt folosite în cadrul formelor
organizate de turism, pentru transporturile colective şi sunt administrate de organizatorii
de turism.
Transporturile turistice rutiere ocupă o pondere foarte mare din totalul mijloacelor
de transport folosite. Din punctul de vedere al apartenenţei lor, autoturismele folosite pot
fi proprietate personală (în cea mai mare parte), sau proprietatea organizatorilor de
turism, ori a unor întreprinderi specializate de transport, fiind închiriate pentru o anumită
persoană, cu sau fără şofer în sistemul ,,rent a car”.
Din punct de vedere al rapidităţii, comodităţii şi atractivităţii călătoriei (cu
posibilitatea alegerii libere a diferitelor itinerarii la venire şi la plecare) nici un alt mijloc
de transport nu poate să satisfacă într-o măsură mai mare turiştii pe cont propriu şi
semiorganizaţi, ca automobilul.
Alături de avantajul alegerii libere a itinerarului, automobilul permite transportul
unui volum relativ mare de bagaje, orare flexibile, posibilităţi multiple de oprire, costul
cel mai convenabil (în cazul transportării a patru persoane). O statistică a utilizării
serviciilor de rent a car ne arată că 13% din olandezi, 14% din turiştii germani, 16% din
danezi, 20% din spanioli, 20% din portughezi închiriază autoturisme pe durata sejurului
lor estival în străinătate, faţă de numai 7% dintre francezi; la fel se comportă şi italienii.
Desigur, călătoria cu autoturismul nu este scutită de riscuri şi dezavantaje.
Statisticienii germani au calculat că numărul persoanelor rănite în accidente de transport,
de-a lungul unui an, se repartizează după cum urmează: 0,3% în autocare, 94% în
automobile personale, 4,1% în trenuri şi 1,6% în avion.
Turistul automobilist are nevoi specifice. Pentru el este important ca pe şosele şi
autostrăzi să se găsească: staţii de benzină, ateliere service cu depozite de piese auto,
servicii mobile de asistenţă tehnică, hanuri, moteluri, popasuri turistice, magazine cu
mărfuri specifice, birouri de schimb valutar, servicii sanitare, locuri de parcare etc. Se
poate vorbi, aşadar, de formarea unor puncte complexe de concentrare a ofertei turistice
pe căile magistrale de circulaţie.
Transportul feroviar este una dintre cele mai vechi forme de călătorie utilizate in
turism și are multiple avantaje printre care se regăsesc:
- regularitatea şi certitudinea realizării deplasării, ca urmare a independenţei
mijloacelor feroviare comparativ cu utilizarea avionului şi chiar a automobilului care
depinde în mare măsură de condiţiile meteorologice;
- costul relativ mai redus al călătoriei faţă de mijloacele aeriene, asociat cu viteza mare
de deplasare;
- comodităţile oferite prin vagonul de dormit şi vagonul-restaurant;
- mişcarea în interiorul mijloacelor de transport;
- faptul că îmbarcarea şi debarcarea se realizează, în general, în interiorul localităţilor,
iar pentru a ajunge la hotel nu mai este necesar transferul etc.
Transportul naval este una dintre formele de deplasare puţin solicitată, datorită
condiţiilor particulare de realizare, vitezei redusă pe care o înregistrează navele şi
necesitatii continuării călătoriei, de cele mai multe ori, cu alte tipuri de mijloace de
transport. Transportul naval reprezintă circa 2-3% din traficul turistic international şi 1-
2% în circulaţia turistică a ţării noastre, ponderea sa menţinându-se relativ constantă.
Transporturile navale se realizează astăzi mai mult sub forma croazierelor,
transformându-se de fapt dintr-o modalitate de deplasare într-una de agrement.

Aprecierea şi fundamentarea serviciului de transport turistic

În ordinea derulării lor, serviciile de bază încep cu organizarea şi realizarea

transporturilor. Acestea cuprind serviciul de transport propriu-zis, prestaţiile oferite
turistului în timpul călătoriei, iar în cazul deplasării cu mijloace personale, servicii de
întreţinere şi funcţionare a acestora, precum şi o serie de facilităţi menite să stimuleze atât
călătoria, cât și utilizarea unui anumit tip de transport.
Adesea, deplasarea turiştilor necesită folosirea combinată a mai multor mijloace de
transport, în funcţie de distanţa până la locul de destinaţie, de caracteristicile itinerariilor
alese, de starea căilor de comunicaţie, de intensitatea şi sezonalitatea circulaţiei turistice
şi de competitivitatea tarifelor practicate.
Timpul liber de care dispune un turist pentru efectuarea unei călătorii este alcătuit
din două elemente şi anume: timpul cheltuit pentru deplasarea până la destinaţia (t) şi
durata sejurului (S).
Deci, putem scrie:

T =t +S
În funcţie de formele de turism practicate, de distanţele practicate şi viteza de
deplasare, componenta ,,t” poate afecta sensibil bugetul total de timp liber al turistului.
Astfel, dacă timpul de deplasare este mare, atunci sejurul devine minim. De aici
decurg o serie de consecinţe, dintre care acea mai importantă este decizia turistului de a
alege un mijloc de transport sau altul. Fireşte, această decizie va fi mult influenţătă de
fenomenul concurenţei între posesorii diferitelor mijloace de transport, dar şi de
fenomenul complementarităţii, adică al înlocuirii unui mijloc de transport cu altul.
Totuşi, printre parametrii cei mai importanţi care vor cântări greu în balanţa alegerii
între un mijloc de transport sau altul amintim:
- distanţa ce va trebui parcursă;
- factorul timp care nu trebuie să depășească anumite limite acceptabile pentru
turist;
- disponibilitatea şi accesibilitatea mijlocului de transport;
- siguranţa deplasării care trebuie să elimine orice risc de accident;
- confortul voiajului considerat ca unul dintre cei mai importanţi factori de atracţie
pentru turişti;
- gradul de sănătate al turiştilor şi preferinţele dictate de vârstă.
Dacă luăm în considerare acţiunea conjugată a tuturor acestor factori, este aproape
imposibil să determinăm un cadru general al inluenţelor lor, pentru ca, în continuare, să
determinăm gradul optim de utilizare a diferitelor mijloace de transport. Cu toate acestea,
se poate spune că factorul timp rămâne cel mai important. Fiecare călător se află în
momentul plecării în competiţie cu timpul, iar turismul în raport cu transportul urmăreşte
să câştige timp.
Pornind de la relaţia menţionată anterior privind folosirea timpului total afectat
vacanţei de către un turist, se poate deduce următoarea relaţie:

2d 
T =T−

liber +2t+2
t +
2
1 2 3t
v 
 Tliber = timpul liber pentru sejurul propriu-zis (zile, ore);
T = timpul total al vacanţei (zile, ore);
d = distanţa în km între reşedinţa turistului şi locul de
petrecere a vacanţei;
v = viteza medie de deplasare a mijlocului de transport
folosit (km/h);
t1= timpul necesar pentru ajungerea de la domiciliul
turistului până la mijlocul de transport ales;
t2= timpul necesar pentru transferul turistului din
mijlocul de transport utilizat până la unitatea de
cazare;
t3= timpul total al aşteptărilor în cazul schimbărilor pe traseu a
unor mijloace de transport sau a diferenţelor de fus orar
impuse de specificul traseului.

Formula de mai sus ne permite să analizăm intensitatea de preferinţă a diferitelor

mijloace de transport. Desigur, rezultatul obţinut trebuie corelat cu formele de turism
practicate şi facilităţile oferite de organizatori.

1.3.1.2. Serviciul de cazare

Serviciul de cazare reprezintă o sumă de prestaţii oferite turistului pe timpul

sejurului în unităţile de cazare. Scopul principal al Serviciilor de cazare este de a realiza
condiţiile pentru odihna turiştilor. Buna desfăşurare a serviciului de cazare presupune
existenţa unei baze tehnico-materiale de cazare (hoteluri, moteluri, hanuri, case de
odihnă, cabane, popasuri turistice etc.), cu dotări corespunzătoare, care să ofere turiştilor
condiţii optime şi care să îndeplinească şi alte funcţii. Un rol important în furnizarea
corespunzătoare a serviciului de cazare îl au angajaţii, numărul şi nivelul lor de calificare
precum si organizarea muncii în unităţile hoteliere.
Funcţia principală a unităţilor hoteliere este cazarea, indiferent de mărimea, tipul,
categoria de confort, gradul de dotare al acestora, etc. Cazarea presupune existenţa unui
spaţiu şi a echipamentului necesar asigurării condiţiilor de odihnă şi de igienă ale
turistului. Amplasarea spaţiilor de cazare, insonorizarea camerelor în raport cu zonele de
mare circulaţie (scări, lifturi, culoare de trecere) din interiorul unităţii, mişcarea
personalului sunt factori care condiţionează odihna turiştilor în spaţiile de cazare.
Capacitatea de cazare cuprinde totalitatea formelor capabile de găzduire (înnoptare).
Acestea pot fi forme primare compuse din cazare şi posibilitatea de a lua masa în incintă:
hoteluri, moteluri, hanuri, hotel plutitor sau forme secundare de cazare , care asigură doar
cazarea : popasuri, champing-uri, vile, sate de vacanta, camere.

1.3.1.3. Servicii de alimentaţie publică

 Serviciile de alimentaţie publică se înscriu, printre prestaţiile de bază urmărind
satisfacerea nevoii de hrană a turiştilor. Ele pot fi considerate în asociaţie cu capacităţile
de cazare sau independent de acestea. În realizarea efectivă a serviciului de alimentaţie
trebuie să se ţină seama de necesitatea prezenţei lui în toate momentele cheie ale
călătoriei şi sejurului.
Pe plan mondial există o tendinţă în sectorul alimentaţiei de a se încerca fărâmiţarea
şi concentrarea unităţilor prin apariţia lanţurilor de restaurante. Există de asemenea
tendinţe privind revigorarea bucătăriilor tradiţionale (Franța, Italia, Germania) şi
expansiunea SUA pe piața europeană, prin unități fast-food și catering (McDonald s,
Burger King, Grand Metropolitan).
Principalele tendinţe manifestate în sectorul alimentar din România sunte cele de
privatizare, dezvoltare prin creşterea numărului de caffe-baruri si restaurante fărâmiţate.
O altă tendinţă este cea de accentuare a diferenţierile calitative dintre unități: bodega
respectiv restaurant de lux. Mai nou, în sectorul alimentar, îşi fac simţită prezenţa
restaurantele cu specific național, altele decât cel românesc (ex. chinezesc, japonez,
italian, spaniol).
Serviciile de alimentație sunt concentrate în România pe următoarele tipuri :
- restaurantul clasic care oferă sortimente largi de preparate, băuturi, program de
divertisment;
- restaurante specializate cum ar fi cele cu specific pescăresc sau vânătoaresc;
- restaurante cu specific, care oferă o ambianţă și servicii deosebite prin dotări,
profil, ţinuta personalului, şi care se bazează pe obiceiuri gastronomice locale sau
naţionale;
- braseria care asigură preparate reci, minuturi, băuturi (în special bere);
- berăria care este locul de desfacere a berii în diferite sortimente şi a preparatelor
culinare care se potrivesc cu aceasta;
- gradina de vară – preparatele se servesc în aer liber;
- restaurant autoservire;
- pizzeria.

1.3.2. Servicii turistice complementare

Serviciile turistice complementare au o contribuţie importantă la succesul acţiunilor

turistice alături de serviciile de bază. Printre cele mai cunoscute servicii complementare
se regăsesc în principal activităţile de agrement, care au ca obiect stimularea odihnei
active, a distracţiei, a petrecerii plăcute a timpului liber. Unele dintre aceste servicii sunt
cunoscute cu anticipaţie de către turist intrând în costul iniţial; cu cele mai multe însă
turistul ia contact numai la destinaţie, consumul rămânând la latitudinea lui, iar plata
efectuându-se separat pe măsura solicitării lor.
Serviciile de informare intervin pe parcursul desfăşurării călătoriei dar şi în perioada
de pregătire şi angajare a prestaţiei turistice. Aceste servicii îndeplinesc funcţia de
„sfătuitor” al turistului pe lângă informarea propriu-zisă care trebuie să fie rapidă şi de
calitate.
 Serviciile de intermediere se întâlnesc cel mai frecvent la rezervările de locuri
pentru mijloacele de transport, de bilete pentru manifestări cultural-artistice şi cele de
încheiere a unor obiecte pentru practicarea diferitelor jocuri sau sporturi.
Serviciile cu caracter special urmăresc desfăşurarea cât mai agreabilă a sejurului
turiştilor.
Segmentele de turişti cărora li se adresează sunt bine determinate. Spre exemplu,
putem avea servicii de secretariat, traduceri, dactilografiere etc., pentru oameni de
afaceri, programe de vânătoare şi pescuit sportiv; programe şi servicii speciale pentru
copii mici - supraveghere, unităţi de alimentaţie specifice, terenuri de joacă cu dotările
necesare, programe artistice pentru copii etc; asistenţă medicală şi îngrijirea persoanelor
cu dizabilităţi; asistenţa medico-veterinară pentru animalele domestice proprietatea
turiştilor etc. Serviciul de ghid însoţitor sau interpret face parte tot din această categorie.