IULIU DEAC

DIC IONAR
ENCICLOPEDIC AL
MATEMATICIENILOR
 La apari ia acestui volum au contribuit:

Responsabili de carte
Redactare computerizat
Lectura ultimei versiuni
Coperta
Sponsori principali

Adelina Georgescu
Anca-Veronica Ion
Antonio Nuic
C t lin-Liviu Bichir
Anca-Veronica Ion (Introducere)
C t lin-Liviu Bichir (pag. 1-147)
Viorel Stancu (148-209)
Marius-Florin Danca (210-287)
Rodica Curtu (288-355)
Lumini a Berechet
Costache Bichir
Elena Ilie
Anca-Veronica Ion
Filofteia Nuic
Marin-Nicolae Popescu
Mircea Bolo teanu
B.R.D. Pite ti
S.C. Rocamboles Plus S.R.L. - Pite ti

2
 CUVÂNT ÎNAINTE

Agita ia vie ii cotidiene moderne las pu in timp ac iunilor f r profit material

imediat i transform fiin ele umane în robo i în stare permanent de func ionare.
Omul zilelor noastre tr ie te sub tirania actualului superficial i a timpului care curge
prea repede. Eliminând reflec ia, medita ia i privirea retrospectiv , omul modern se
îndep rteaz de cultur i pune între el i ceea ce a fost înaintea lui un zid gros. Prin
aceast ac iune contra naturii, el se autoizoleaz în timp i spa iu, se însingureaz în
îngâmfare, autosuficien , kitsch i zgomot.
Totu i, spre lauda umanit ii, exist un num r (este drept, redus) de indivizi
care nu se las în ela i de valori de consum rapid i care fixeaz jaloane pentru gr bita
lume dezorientat . Dintre ace tia face parte Iuliu Deac, autorul prezentului Dic ionar
(vol. I i II), regretatul profesor de matematic din Câmpia Turzii, care a inclus în
aceast monumental oper rodul muncii sale de peste patruzeci de ani.
Odiseea lucr rii este incredibil de lung i trist : mai mult de un deceniu i
jum tate autorul s-a confruntat cu numeroase promisiuni, justific ri i pân la urm
refuzuri sau renun ri. La sfâr itul vol. II vom reproduce unele dintre acestea. În plus,
chiar din Dic ionar, cititorul va vedea i str dania autorului de a fi în ton cu vremea,
desigur în limite decente (e.g. men ioneaz apartenen a la partidul comunist, la
curentul materialist), în speran a c doar, doar opera vie ii sale va fi publicat .
Cu pu in înainte de Revolu ia din 1989, la rug mintea marelui nostru
profesor, academicianul Caius Iacob, pe atunci pre edintele Sec iei de tiin e
Matematice a Academiei Române, am acceptat s ajut m la bunul mers al acestei
Sec ii ca secretar tiin ific (neremunerat). Prin aceasta, activitatea noastr tiin ific
avea de suferit dar admira ia profund pentru profesor, ca i în elegerea situa iei
dramatice prin care trecea Academia, ne-au determinat s ne implic m destul de mult.
Starea Academiei, cu cei apte func ionari (remunera i) ai s i, era dezolant . Din
Sec ie, în afar de profesor, mai f ceau parte academicienii Nicolae Teodorescu,
Constantin Drâmb i Romulus Cristescu iar activitatea acestei Sec ii privea în
principal câteva aprob ri de publica ii i manifest ri tiin ifice. În necuno tin de
cauz , mul i autori î i puneau speran a în ajutorul Sec iei, ajutor care, din lips de
fonduri, venea foarte rar i pentru foarte pu ini. În acest context defavorabil a ap rut în
1989 oferta de publicare în Editura Academiei a Dic ionarului domnului Iuliu Deac,
ofert care venea dup unele refuzuri i sugestii de reducere a volumului. Manuscrisul
era înso it de acceptul unui colectiv de profesori de la diferite facult i de matematic
din ar , fusese corectat, redactilografiat i acum se prezenta redus la mai mult de
jum tate din volumul ini ial. Hot rârea de publicare se lua în edin a Sec iei i apoi se
trimitea spre avizare conducerii Academiei. În fond, hot rârea Sec iei era decisiv .

3
Cum din ra iuni de s n tate academicienii Teodorescu i Drâmb în general nu
participau la edin ele Sec iei, p rerea domniilor lor era solicitat telefonic i, cu mici
excep ii, era favorabil . A a se face c majoritatea hot rârilor era luat de pre edinte i
de acad. Cristescu. Cum acesta din urm avea un deosebit respect pentru pre edintele
Caius Iacob, se întâmpla rar ca o sugestie a prof. Caius Iacob s nu fie luat în
considera ie. Pe de alt parte, prof. Caius Iacob ne acorda un credit aproape nelimitat,
astfel c , f r s vreau, aveam un rol destul de mare în hot rârile Sec iei. Întâmplarea
a f cut ca tocmai în cazul Dic ionarului domnului Deac acest rol s nu existe. Totul
p rea o simpl formalitate: referatele speciali tilor, a a cum am amintit, erau
elogioase, iar prof. Caius Iacob avea o dragoste i admira ie tiut fa de ardeleni.
Deci, pre edintele Caius Iacob a f cut cunoscut acordul domniei sale, academicienii
Teodorescu i Drâmb au aprobat i domniile lor, în schimb acad. R. Cristescu a
r sfoit pu in manuscrisul i a solicitat permisiunea de a-l vedea mai în detaliu. Dup
pu in timp l-a înapoiat cu rezolu ia de nepublicabil, în special din lipsa unei inute
tiin ifice, apoi deoarece aloc , de exemplu, lui Gauss mult prea pu in spa iu în
compara ie cu acela pentru un ilustru necunoscut profesor de liceu i c exist
omisiuni privind matematicienii români i str ini contemporani. Astfel, s-a convenit
ca noi s prelu m munca de refacere a Dic ionarului.
Între timp a venit Revolu ia, care i pe noi ne-a scos din ritmul obi nuit, ne-
am pierdut destul timp citind câte 15-16 ziare pe zi. Apoi, împreun cu prof. Caius
Iacob, am f cut tot felul de proiecte pentru reorganizarea cercet rii matematice
române ti. Astfel, mai întâi, ne-am gândit la transformarea Institutului de Matematic
în Institutul de Matematic Pur i Aplicat dar n-am avut sus inere din partea
colegilor. Atunci, timp de un an, ne-am luptat pentru înfiin area unui institut de
matematic aplicat în cadrul Academiei. Concomitent, prof. Caius Iacob viza fie
directoratul Institutului de Matematic (la care, îns , s-au opus cercet torii de acolo),
fie directoratul unui mare institut de mecanic (la care s-au opus academicienii
ingineri). În aceast situa ie, prof. Caius Iacob m-a ajutat în cadrul Sec iei dar m-a
l sat s m lupt singur cu conducerea Academiei pe care n-o considera veritabil i
deci demn ca domnia sa s intervin acolo. Reu ita, dup un an, a cre rii Institutului
de Matematic Aplicat (IMA) (nume dat de acad. Radu Voinea i care mul umea pe
toat lumea) s-a datorat unei conjuncturi de care vom vorbi alt dat . În orice caz, am
primit sprijin din partea pre edintelui de atunci al Academiei (acad. Mihai
Dr g nescu). Mai departe, la guvern, Petre Roman a aprobat imediat. Prof. Caius
Iacob n-a vrut s se implice prea mult nici în consolidarea nou creatului IMA,
acceptând, la insisten ele mele, doar un rol decorativ (de director onorific).
Am sperat ca, în calitatea mea de director al IMA i de pre edinte al ROMAI
(Societatea Român de Matematic Aplicat i Industrial ), s pot duce la bun sfâr it
opera de revizuire i publicare a Dic ionarului domnului Deac. Speran a legat atât de
IMA cât i de ROMAI nu s-a realizat: în 1995 mi s-a luat direc ia IMA iar ROMAI a
fost la un pas de desfiin are. Între timp, în august 1994, nonagenarul prof. Deac a

4
murit f r a- i fi v zut publicat Dic ionarul. Ne revenea, deci, o grea îndatorire de
îndeplinit, în condi iile în care în 1997 am p r sit IMA i (oficial) cercetarea în care
lucrasem 32 de ani. Am devenit profesor la Universitatea din Pite ti unde, din fericire,
într-un climat de excep ie, ne-am realizat multe proiecte tiin ifice, unele vechi de
peste trei decenii. Iat c , tot la Univ. din Pite ti, îi este dat i Dic ionarului domnului
Deac s apar .
Aceast lucrare este de o factur aparte, de esen înalt cultural , oper a unui
om de o rar noble e sufleteasc i de o aleas spiritualitate. Laud Domnului c , dup
atâta chin, a fost posibil , în sfâr it, publicarea Dic ionarului.
De i autorul mi-a încredin at manuscrisul cu recomandarea de a-l modifica
oricum voi considera de cuviin , numai s apar , am p strat aproape intact forma lui
cu excep ia unor mici corec ii, sc p ri de dactilografiere, ajust ri ortografice i a unor
minime abrevieri. Chiar i a a, aceast u oar revizuire mi-a luat ase luni de munc
intens . Toate modific rile le-am f cut cu mare grij pentru a nu altera mesajul
autorului i frumoasele sale exprim ri ardelene ti (e.g. "din aceea epoc " în loc de
"din acea epoc ", "entuziasmat" în loc de "entuziast", "relativ la" folosit indiferent de
gen i num r; "s-a ocupat de… i cu…" în loc de "s-a ocupat de… i de…" ). Am dat
manuscrisul astfel revizuit mai multor persoane spre citire i, eventual, pentru noi mici
corec ii. Am l sat denumirile ramurilor matematice a a cum le-a folosit prof. Deac
(e.g. ecua ii diferen iale în loc de ecua ii diferen iale ordinare sau ecua ii diferen iale
cu derivate par iale în loc de ecua ii cu derivate par iale). Aceasta arat termenii
folosi i i cum era perceput matematica acum o jum tate de secol. Tot pentru a nu
altera aceast imagine n-am suplimentat medalioanele cu informa ii recente. (e.g.
privind moartea matematicienilor cita i) i, cu o singur excep ie, n-am introdus
medalioane noi. Este interesant de remarcat cum anumite lucr ri i idei matematice de
mare interes azi, acum câteva decenii trecuser neobservate. Evident, Dic ionarul s-a
oprit cu informa iile cam acum dou zeci de ani, astfel c majoritatea matematicienilor
români i str ini activi în zilele noastre nu apar în Dic ionar sau apar cu un medalion
dispropor ionat de mic. În plus, trebuie s inem seama de lipsa izvoarelor
bibliografice de care s-a lovit prof. Deac cu toat str dania sa. De aceea volumele III
i IV vor privi pe matematicienii mai vechi din Republica Moldova i respectiv pe
matematicienii români contemporani de pretutindeni. Medalioanele celor care deja
apar în Dic ionarul domnului Deac dar înc sunt matematicieni activi, vor fi
completate corespunz tor în vol. IV. De asemenea în vol. I este inclus un medalion al
unui matematician român, mort de tân r, iar în vol. II vom da câteva extrase din
coresponden a i operele nepublicate ale domnului Deac. Primul vol. va con ine
literele A-J iar al doilea, literele K-Z, cu extrasele din coresponden a i lucr rile
men ionate ale autorului. Vol. III va reflecta specificul basarabean iar vol. IV va fi
centrat pe activitatea i opera (numai a) matematicienilor români a a cum se vede ea
ast zi. Dic ionarul domnului Deac, i.e. primele dou volume din cele patru, neteze te
calea celorlalte dou i constituie o surs bogat de informa ie tiin ific de o

5
cuprindere nemaiîntâlnit în literatura român de istoria matematicii. In vol. IV vor fi
trecute mai pu ine date generale. Cum în ultimele decenii mobilitatea matematicieni-
lor a crescut considerabil, astfel c participarea lor la un congres nu mai constituie un
eveniment cu totul remarcabil ca în trecut, la activitatea tiin ific vor fi men ionate
foarte pe scurt aceste particip ri, în afar de cazurile când s-au prezentat conferin e
invitate. De asemenea, se va schimba raportul dintre ponderea acordat activit ii
didactice i celei tiin ifice, cu accent pe prima. Aceasta reflect noua concep ie
asupra matematicianului ca specialist care i-a terminat doctoratul i a adus contribu ii
originale la dezvoltarea matematicii.
Pentru culoarea istoric i documentar am men inut neuniformitatea în
denumirile marilor ora e, tr dând surse de informare diferite, în special franceze i
germane (e.g. Padua i Padova, Lipsca i Leipzig, Bâle i Basel, Petersburg i
Petrograd sau Sankt Petersburg, Köln i Cologne). Uneori, în locul denumirilor
fran uze ti sau nem e ti ale localit ilor am men ionat denumirile lor din limba român
sau din limba respectiv (e.g. în loc de Krakkau am pus Cracovia (Kraków), în loc de
Regensburg am pus Ratisbonne). Pe de alt parte, datorit lungimii mari a timpului
scurs de la începerea Dic ionarului (1934) i pân la prezenta edi ie (2001), chiar i
denumirile române ti ale diferitelor ora e str ine s-au modificat (e.g. Beijing în loc de
Pekin), dar le-am men ionat pe cele din manuscrisul domnului Deac. De asemenea
n-am modificat denumiri conjuncturale, legate de schimb ri politice (e.g. Leningrad,
U.R.S.S., R.D.G., R.S.F.S.R., R.P.R.). De i nu mai corespund, unele raport ri în timp
fa de sec. XX, singurul în care a tr it i lucrat profesorul Deac, au fost p strate ca în
manuscrisul s u. Alte neuniformit i (e.g. doctor în matematic i doctor în
matematici) au disp rut în urma abrevierii no iunilor, cu toate c , prin aceasta, am
“rezolvat” o disput care nu este încheiat nici azi i am pierdut informa ia privind
punctul de vedere al diferitelor coli na ionale de matematic adoptat de dic ionarele i
alte surse bibliografice folosite de domnul Deac.
Am folosit urm toarele abrevieri: acad. (academie, academician), adm.
(administra ie, administrativ), asist. (asistent), asoc. (asocia ie), a. t. (activitatea
tiin ific ), conf. (conferen iar), doc. (docent), dr. (doctor), ed. (edi ie, editur ), E.D.P.
(Editura Didactic i Pedagogic ), e.g. (exempli gratia, de exemplu), e.n. (era noastr ),
fac. (facultate), G.M. (Gazeta Matematic ), i.e. (id est, adic ), î.e.n. (înaintea erei
noastre), ind. (industrie, industrial), ing. (inginer), inst. (institut), lab. (laborator), lic.
(liceu), mat. (matematic ), m. sau > (mort), n. (n scut), n.e. (nota editorilor), op.pr.
(opere principale), prep. (preparator), prof. (profesor), reg. (regiune), R.M.T. (Revista
Matematic din Timi oara), sec. (secol), soc. (societate), S.S.M. (Societatea de tiin e
Matematice), c. ( coal ), t. ( tiin , tiin ific), univ. (universitate, universitar), vol.
(volum). Când claritatea textului o cerea, am renun at, local, la abrevieri. De
asemenea, în loc de sec. al II-lea am scris II etc. Punctua ia este, în majoritatea
cazurilor, cea a autorului. O problem deosebit ne-au creat-o titlurile lucr rilor
matematicienilor, redate în limbile greac , latin , arab , chinez , indian , englez ,

6
german , francez , italian , spaniol , portughez , polon , maghiar , rus , olandez ,
suedez etc. Am reprodus traducerea dat de domnul Deac titlurilor lucr rilor, numai
atunci când ea exista. Am intervenit în cazul limbilor englez , german , francez ,
italian , latin i rus . Deorece am folosit dic ionare noi, s-ar putea ca unele cuvinte
din englez , francez , german i italian , corectate de noi s fi avut o alt form în
limba veche corespunz toare. De aceea rog cititorul s fie îng duitor i avizat asupra
acestor modific ri ale noastre. În cea mai mare parte am verificat i adoptat denumirea
diferitelor localit i mai pu in cunoscute dup forma lor din Petit Larousse atunci când
le-am g sit sau le-am l sat neschimbate când ele nu erau trecute acolo. Prin aceasta,
lu m asupra noastr toate eventualele erori cu men iunea c ele n-ar fi ap rut dac
prof. Deac ar mai fi fost în via . Va fi sarcina editorului ca, la o nou apari ie a
Dic ionarului pentru aceste denumiri s se confrunte manuscrisul cu marile dic ionare
enciclopedice existente în principalele biblioteci ale României. Cu aceea i ocazie vor
fi corectate accentele din limbi mai pu in uzitate. De accea vom fi recunosc tori de
ajutorul cititorilor no tri în efectuarea acestor corecturi i semnalarea oric ror altor
neajunsuri.
Dic ionarul domnului Deac se adreseaz în primul rând profesorilor de liceu
i universitari, studen ilor în matematic , fizic , mecanic , inginerie i nu numai. Într-
adev r, prof. Deac a creat o atmosfer de autentic istorie a culturii pe leitmotivul
matematicii, în strâns leg tur cu filosofia i tiin ele exacte, cu via a social i
economic . Prin aceasta, matematica prezentat de prof. Deac este o tiin vie i util .
A a era matematica pân pe la începutul secolului trecut i a a s-a reflectat ea în
înv mântul nostru superior pân în anii ′50-′60. O astfel de matematic este larg
accesibil , de unde i interesul Dic ionarului pentru profesori, studen i, ingineri i
chiar i elevi. Abia în ultimele 3-4 decenii matematica se retrage în sine i exceleaz
prin tehnic în detrimentul ideilor. Desigur, matematica aplicat continu linia
tradi ional dar va mai trece mult timp pân când ea va fi apreciat cum se cuvine i în
ara noastr . Abia începuse s se creeze cât de cât o încredere în matematica aplicat ,
c pr bu irea industriei ne-a dat cu mult în urm . Pe de alt parte, descoperirile
recente din matematic sunt foarte greu de decelat i de extras din sutele de reviste
tiin ifice din lume. În plus, matematica s-a diversificat enorm, astfel c au ap rut
enciclopedii matematice la care au colaborat zeci de matematicieni, dar dup câ iva
ani i ele se dovedesc a fi deja dep ite. Aceasta ne-a determinat s alc tuim vol. IV
cu informa ii direct de la matematicienii în i i, singurii care- i pot prezenta adecvat
rezultatele.
Las descrierea Dic ionarului domnului Deac s fie f cut de acesta în
“Introducere”. Aici mai adaug c opera domniei sale este de o mare importan pentru
cultura i istoria României: ea con ine men iuni asupra multor dasc li de matematic
vesti i din toate col urile rii, de la Timi oara la Tighina, de la Boto ani la Craiova. În
plus, ea eviden iaz toate leg turile matematicienilor str ini cu cei autohtoni, influen a
pe care primii au exercitat-o asupra ultimilor i, în câteva cazuri, i invers. Dac

7
Euclid, Euler, Gauss, Lagrange, Cauchy i al i titani ai matematicii i, în general, ai
gândirii tiin ifice, sunt prezen i în orice dic ionar i enciclopedie de matematic ,
ace ti dasc li, care au contribuit esen ial la crearea i dezvoltarea colii române ti de
matematic , la ridicarea României i care nu vor mai fi, poate, men iona i niciodat ,
meritau locul pe care dreapta cump nire a profesorului Deac li l-a h r zit. Consider m
ca o mare calitate a Dic ionarului men ionarea atât a acestor f uritori ai bazei
matematice române ti cât i a unor matematicieni în sensul actual al cuvântului,
deoarece, spre deosebire de existen a a numeroase dic ionare consacrate
matematicienilor str ini, despre matematicienii români, chiar când ei au fost
comparabili cu cei din str in tate, s-a scris foarte pu in. coala româneasc de
matematic nu s-a format din nimic, pe loc gol i din senin. Dic ionarul domnului
Deac ne duce la izvoarele ei curate i robuste, ne ajut s nu ne uit m r d cinile i ne
arat pildele de urmat în viitor. El ne d argumente în sus inerea ideii de na iune cu
mari calit i intelectuale, cu mari contribu ii la cultura universal .

Adelina Georgescu
Mai, 2001

8
 Privire general asupra dic ionarului

Mul i cititori vor pune, desigur, întrebarea fireasc : ce m-a determinat s

întocmesc o astfel de lucrare?
R spunsul se concretizeaz în cele ce urmeaz :
Mi-a pl cut înc din coal matematica, i ca elev i ca student - esen a
hot râtoare - i cu aceast pl cere am prev zut speran a de a contribui la crearea
unui dic ionar, nu numai ca înv tur de carte, ci i ca cercet tor tiin ific i
deschiz tor de orizonturi.
Imaginea pentru crea ia matematic mi s-a format înc pe b ncile colii, în sala
de cursuri, în banc cu colegii, în biblioteci, în fa a c r ilor consultate.
Bibliotecile, pentru mine, au constituit un sanctuar, unde am g sit izvorul
informativ necesar pentru unele realiz ri de lucr ri.
În aceast atmosfer pl cut i cald a cercet rii documentare din literatura
matematic român i str in mi-am creat perspectiva de viitor.
Fo tii mei profesori eminen i: Th. Anghelu , N. Abramescu, Gh. Bratu, P.
Sergescu, A. Angelescu, Gh. Demetrescu, dar mai ales lec iile m estrite cu atâta
fine e ale lui D. Pompeiu, constituie una din bucuriile culminante ale vie ii mele,
încununarea unei munci de o via întreag , care m-a condus la un crez, acela c
istoria matematicii trebuie i merit s fie binecunoscut de c tre cititori, c ci
valoarea unor fapte i oameni de tiin ai trecutului prezint o deosebit
însemn tate pentru progresul tiin ei i tehnicii actuale.
Simpatia i interesul pentru literatura matematic a crescut zi de zi, sub
îndrumarea profesorilor de atunci, a c ror amintire este vie i ast zi în sufletul meu.
Dragostea i interesul pentru matematic nu m-au p r sit niciodat . Incontinuu
mi-am p strat pasiunea de mai înainte asupra lecturii matematice, în special asupra
istoriei matematicii. Pe aceast cale am devenit un autodidact.
Cerin a de autodidact mi-a ap rut în momentul când mi-am cumulat multe
cuno tin e în memorie (minte) i am sim it nevoia sistematiz rii lor, care mi-a
r mas c l uz pân ast zi.
Men ionez c pasiunea pentru cercetarea matematic s-a manifestat de prin
anii 1934/1935. Din momentul acesta mi-am dat seama de importan a istoriei
matematicii. Cuno tin ele câ tigate i cercet rile f cute în cursul anilor, ca
autodidact, î i au oglindirea prin reproducerea lor în lucrarea:

9
 “DIC IONAR ENCICLOPEDIC AL MATEMATICIENILOR”
pe care vi-l prezint anexat i a altor lucr ri în con inut de manuscris.
Ast zi, când tiin a trebuie considerat ca factor primordial în constituirea
societ ii române libere, am sesizat c trebuie s se in seam de o dezvoltare a
colii matematice, reprezentat prin lucr ri noi i de valoare.
Dezvoltarea activit ii cercet rii tiin ifice - recte a matematicii - are rol foarte
important mai ales în zilele actuale i trebuie s constituie unul din factorii
fundamentali ai progresului cultural-na ional în România.
În elaborarea acestei lucr ri, am fost condus de pricipiile de baz care trebuie
s guverneze necesit ile i concep iile celor mai mari idealuri ale tiin ei i
progresului, în folosirea transform rii i dezvolt rii colii pe baza celor mai noi
principii, noi considera ii, s aib la baz gândirea i exprimarea celor mai
frumoase sentimente i idealuri ale tineretului i societ ii din România.
În aceste condi iuni, gândurile mele s-au îndreptat c tre istoria matematicii pe
care o consider ca un domeniu cultural, în generalitatea ei. Marele matematician
Gh. i eica, într-o conferin a ar tat: “Cultura înseamn munc , energie
sufleteasc , înseamn orientare, armonizare, unire i optimism”.
Consider, deci, c istoria matematicii este o parte component a culturii,
întrucât are un rol hot râtor în formarea personalit ii umane, deoarece matematica
ac ioneaz din ce în ce mai mult i mai profund în toate activit ile umane,
p trunde victorios în toate domeniile de cunoa tere, este legat de via .
Pentru aceasta e bine s se cunoasc istoria ei, sub orice form . Una din aceste
forme este i lucrarea al turat .
La crearea acestei lucr ri am inut seam , c un profesor de matematic nu se
poate considera ca un bun profesor dac nu cunoa te i nu e familiarizat - cel pu in
în parte - cu istoria matematicii. Înseamn c nu posed baza culturii matematice,
c poate fi bine preg tit profesional, dar numai la timpul prezent, f r contextul
istoric al no iunilor. No iunile matematice se prind mai u or legate de istorie decât,
dac se predau sec, ceea ce e valabil în general.
Am în eles c un rol important trebuie s îmi revin i mie de a continua
cercet rile i a transmite cititorilor concep iile fundamentale din domeniul istoriei
matematicii.
Din analiza materialului cercetat, am ajuns la concluzia c matematica este i
art i tiin i tehnic i atunci pentru ce s nu-i acord m importan i din punct
de vedere istoric?
Ca mijloc de educare, m-au captivat m re ele figuri intelectuale i portretele
unor matematicieni sub raportul personalit ii i al activit ii lor, to i dedica i i
devota i în întregime cercet rilor absorbante, pasionante ale matematicii, care au
adus o contribu ie esen ial la progresul civiliza iei i vie ii materiale i spirituale,
al vie ii umane, în general. Pentru aceasta e bine s îi cunoa tem cât de sumar i s
ne ocup m de ei.

10
 Ideea de pornire i de inspira ie proprie în constituirea acestei lucr ri a fost
observa ia c despre matematicieni se g sesc men iuni fragmentate i dispersate în
diferite lucr ri, legate de obiective izolate din istoria matematicii i în unele lucr ri
chiar de specialitate, dar nu se g sesc biografiile matematicienilor, cu excep ia
unora, pu ini la num r, grupate i descrise într-un concept de ansamblu, fapt ce m-a
determinat s concep o lucrare de acest gen, care nu exist în literatura matematic
de la noi, cu gândul de a contribui astfel la dezvoltarea unei culturi matematice
generale din punct de vedere istoric, accesibil oricui.
Biografiile i activitatea tot atât de diverse ale matematicienilor m-au atras prin
diversitatea mare de direc ii de cercet ri matematice i a pasiunii cu care au abordat
problemele.
Dic ionarul Enciclopedic al Matematicienilor con ine un num r de 2297 (la
care coordonatorii au mai ad ugat unul, n.e.) matematicieni români i str ini, din
toate epocile, din antichitate i pân azi.
Pentru realizarea acestei lucr ri, am consultat un num r de 671 c r i române ti
i str ine (franceze, germane, italiene, sovietice, engleze), parte prin traduceri
fragmentate privind 430 autori diferi i i alte diverse bibliografii, diferite numere
din 19 titluri de reviste de specialitate, 27 titluri de dic ionare, lexicoane i
enciclopedii, fie direct, fie prin coresponden e (vezi cap. Bibliografie).
Propriile mele str duin e i eforturi de atâ ia ani sunt concretizate în aceast
lucrare.
În mod firesc se pune întrebarea: cum am reu it s concentrez un material atât
de vast într-o lucrare relativ voluminoas ?
La aceast întrebare încerc s r spund. Am început cu consultarea diverselor
opere, c r i, lexicoane, reviste, memorii etc. i extragerea elementelor
informa ionale pe note separate pentru fiecare matematician aparte. Extragerea
acestor date a durat mul i ani, din 1934/1935 i pân în prezent, în m sura în care
timpul mi-a permis s consult isvoarele indicate mai sus asumându-mi sarcin
permanent , în continuare. A urmat trierea acestor note i asocierea lor pe grupe
dup alfabet i matematicieni, date biografice, activitate, opere, caracteriz ri etc.
Formarea listei matematicienilor dup grupajul notelor din cadrul aceleia i litere i
dup asta, întocmirea unei liste noi în ordinea succesiv (alfabetic ) a
matematicienilor în cadrul aceleia i litere. Prelucrarea materialului informativ în
vederea redact rii textelor pentru fiecare matematician în parte, care a durat din
anul 1965 pân azi. Aceasta a constat în eliminarea datelor informative duble,
conexarea datelor similare, redactarea textelor etc. Identificarea matematicienilor,
pentru care am ob inut date informative, fie dup numele lor adev rat, fie dup
numele latinizat sau dup pseudonime. De exemplu, am ob inut informa ii pe
numele Abraham Bar Hiia i în acela i timp pe numele Savasorda, de i este unul i
acela i matematician. Tot astfel, Stevin Simon, care este porecla lui Crous Marius,
sau Tartaglia=Nicolo Fontana. În total a trebuit s identific peste 200 de nume de

11
matematicieni, ceea ce în literatura român nu este semnalat în nici un concept. În
executarea acestor opera iuni am întâmpinat mari greut i i f r s descurajez, am
învins prin r bdare, ra iune, logic , voin i rezisten .
În calitate de cercet tor, trebuia s asigur i satisfacerea a patru strategii i
tactici ale cercet rii:
a) nivelul i actualitatea tiin ific ;
b) profunzimea în detaliu;
c) extinderea i corelarea (sprijinirea unui domeniu de cercetare pe o alt tem de
cercetare);
d) metodologia (folosirea domeniilor).
Îndeplinirea acestor cerin e a constituit, în redactarea lucr rii, piedici i
baricade greu de învins.
1) Redactarea necesita observa ii calitative i cantitative în constituirea
întregului text din elemente componente reduse la un spa iu restrâns, ceea
ce a reclamat aplicarea unei metode dialectice ( la câte un matematician
aveam câte 10-30 de fi e informative).
2) Modul în care am redactat textele a reclamat o serie de observa ii, care
ulterior trebuiau coordonate i corectate.
3) În anii parcur i cu redactarea lucr rii, concomitent am continuat
cercet rile, sco ând în eviden material nou, matematicieni noi care s-au
intercalat la locurile respective, sau am completat textele matematicienilor
deja forma i.
4) Inadverten ele (nepotrivirile de nume) au creat un mare obstacol, deoarece
unii autori de c r i au citat în lucr rile lor numele adev rat al
matematicienilor, iar al i autori numele latinizat sau pseudonimul. De
exemplu, în unele lucr ri, am g sit numele de An Nairizi, iar la al i autori
numele de Anaricius (latinizat), Chiriac N. = Cercel Zarzulis, Moltovski =
Morduhai, Clavius Christophorus = Schlössel, Leonardo Pisano =
Fibonacci etc. Acest fapt a creat o perspectiv de dezorientare a c rei
punere la punct a reclamat r bdare îndelungat i mult aten ie pentru
eliminarea erorilor de dublare.
Urm rind acest fenomen i analizând cauzele, am sesizat c toate aceste
pseudonime i latiniz ri de nume s-au produs pentru ca adev ra ii
matematicieni, ca autori, s fie pu i la ad post de inchizi ie i de
persecu iile religioase sau politice.
Identificarea numelui adev rat al matematicienilor din aceast
categorie a reclamat multe i noi cercet ri. De exemplu, în “Istoria
Mecanicii” de tefan B lan, Editura Albatros, la Indexul de nume, g sim:
Saint Venant, Adhemar Barré de, cu trimitere la pagina 110, unde a trecut
Barré de Saint Venant, iar în Istoria Matematicii de H. Wieleitner din 1964

12
 a trecut Saint Venant Barré. Întrebarea este: la ce liter e încadrabil, la S,
V, A, sau B? Am g sit multe cazuri asemenea care m-au pus pe gânduri.
5) În unele din c r ile consultate am g sit numai numele de “Birkhoff” f r
indicarea prenumelui. Informa iile culese mi-au eviden iat: Georg David
Birkhoff (1884-1944), i Garett David Birkhoff (n. 1911) ambii
matematicieni din SUA. Se pune întrebarea: informa iile culese pe acest
nume, importante în fond, de la care din ace ti matematicieni au provenit,
la care urmeaz a fi atribuite? În aceste cazuri a fost nevoie de consultarea
unei literaturi de multe pagini.
De asemenea, în unele lucr ri am g sit scris ‘Carrette’ i în alte lucr ri
‘Garette’ cu litera ini ial G i numai cu un r. Iat un indice de
dezorientare istoric .
În general, citez cazul matematicienilor cu ini ialele V sau W. Am g sit
acela i matematician scris “Valson” i în alte c r i “Walson”, depinde dac
tratatul consultat e francez sau german! Întrebarea: pentru ce se scrie denaturat
i care nume este adev rat? La fel este cazul cu numele Witelo (1230-1280) i
Vitelo, sau cu P. L. Vantzel i P. L. Wantzel (1814-1848) etc.
Într-o lucrare am g sit textul: ‘Schwartz a demonstrat c atunci când
derivata a doua generalizat a unei func ii este nul , func ia este liniar ’.
Informa iile arat c exist Schwarz (f r t) Herman Amandus i Schwarz
Laurent. Întrebarea este, a c rui Schwarz este crea ia textului de mai sus, dac
lipsesc alte date indicative i cum este corect scris: Schwartz sau numai
Schwarz.
În G.M. Nr. 3 i 4/1985, în cazul V. Vâlcovici, se arat c activitatea sa
prive te mi carea fluidelor compresibile pe suprafe ele lui Bernoulli. Cine nu
cunoa te cazul, se poate întreba pe drept cuvânt, despre care Bernoulli din
aceast mare familie de matematicieni poate fi vorba? Nu e suficient s
cunoasc problema numai autorul c r ii sau al articolului repectiv, ci trebuie s
identifice cazul i cititorul! Este similar cazul matemarticienilor cu numele
“Bertrand” scris f r prenume, de i exist : Bertrand de la Coste (sec. XVII),
Bertrand Joseph Louis François (1822-1900), Bertrand François Barrème,
Bertrand Lomis (1731-1812), Bertrand Louis Castel (1688-1757), Bertrand
Russel- Arthur William, conte (1872-1969). Întrebarea este: cum se poate
construi o lucrare impecabil i precis în asemenea condi iuni de lacune create
de unii autori cu atâta neaten ie?
Am remarcat aceea i constatare i în cazul familiei Cassini, în cadrul c reia
exist patru matematicieni.
Într-o carte de fizic am semnalat a a-numita lege a lui Ohm, cunoscut de
altfel. C rui Ohm îi apar ine, când exist Ohm Georges Simion (1787-1854) i
Ohm Martin (1792-1872)?

13
 În multe c r i de literatur matematic sau reviste de specialitate, am g sit
numele de Hamilton, f r indicarea prenumelui. Eu am identificat: Hamilton
Hugues (1729-1809), Hamilton Robert (1743-1829), Hamilton Sir William
Rowan (1788-1856) i altul cu acela i nume (1805-1865). Textele respective
g site în c r i sau reviste atribuite lui Hamilton (f r prenume) nu le-am putut
identifica de a se putea atribui unuia sau altuia. Chiar dac s-ar scrie, de
exemplu, numele complet de Hamilton Sir W. Rowan, nu se poate ti c ruia
dintre cei doi Hamilton cu acela i nume, se atribuie, dac nu se indic i anii
vie ii.
Într-un articol am g sit textul c Ricci “a analizat cercet rile lui
Schnirelman referitor la problema lui Goldbach”. C utând s înscriu acest text
în Dic ionarul meu în sarcina matematicianului Ricci, am g sit c exist : Ricci
Curbastro Gregorio (1853-1925), Ricci Mateo (1552-1610), Ricci Michel
Angelo (1619-1682). Întrebarea, la care Ricci se adapteaz rezultatul analizei
cercet rilor lui Schnirelman, dac nu se indic nici prenumele, nici anul la care
se refer aceste cercet ri?
Într-o carte am g sit indicat lucrarea: Eine Axiomatisierung der
Mengenlehre, de Neumann, f r indicarea prenumelui. C rui Neumann se
poate atribui aceast lucrare când eu am depistat Neumann Fr. Ernst (1798-
1895), Neumann John von (1903-1957), de origine maghiar i a activat în
SUA, Neumann Karl Gottfried (1832-1925)?
În revista “Natura”, Nr. 6/1933 se vorbe te de un matematician cu numele
Urbain de la care am sesizat un mic text. În dic ionarul al turat este inserat:
Urbain Georges (1872-1938), Urbain Davisi (1630-1700), Urbain Le Verrier.
La care Urbain se refer textul sesizat?
În general, în literatura matematic consultat se vorbe te mult despre
matematicianul grec Zenon, f r s se indice la care Zenon se refer textul
citat în lucrarea consultat deoarece exist : Zenon din Elea (Eleatul, 490-430
î.e.n.), Zenon din Sidon (sec. III-II î.e.n.), Zenon cel Tân r (sec. IV î.e.n.).
Men ion m c Zenon din Elea prezint dispersiuni referitor la datele în care a
tr it dup unii autori (490-430 î.e.n.), iar dup al ii (495-435 î.e.n.). Cazul nu
este unic. De exemplu, anul na terii lui Al Battani l-am g sit în diferite lucr ri
sub numerele 850, 858, 877.
În cazul lui Heron, în documentele consultate, în general l-am g sit numai
sub numele de Heron i mai rar cu completarea ‘din Alexandria’, ‘cel b trân’,
sau ‘cel tân r’, care au tr it în diferite perioade.
Cât prive te pe Socrate, într-o lucrare apare c a fost strâns legat de sofi ti,
în alte lucr ri, c era cu totul în contra sofi tilor i a fost atacat la Atena, de
c tre Aristophan.
Pe Tales din Milet, în Istoria Matematicilor de t. Andonie îl g sim scris
“Tales”, în timp ce în Istoria Mecanicii de t. B lan este scris “Thales”.

14
 Dup cercet rile mele ar fi existat un “Theodoras” în Grecia antic , pe
timpul lui Socrate i un alt “Theodoras Meliteniotes” în sec. XIV. Am g sit
expuneri legate de activitatea lui Theodoras , f r nici o indica ie sau element
care s fixeze c rui Theodoras îi apar ine fraza respectiv .
Aceea i situa ie o g sim relativ la Teon sau Theon din Alexandria (sec. IV
e.n) i Teon din Smirna (sec. II e.n.), precum i cu Platon din Tivoli i Platon
din Alexandria.
La matematicienii arabi, în unele lucr ri sunt nota i: Al-Battani, Al-Biruni,
Al Ka i, iar în altele: All-Batani, All-Biruni, All-Ka i, adic în unele cazuri cu
simplu “l” i în alte cazuri cu “l” dublu. De asemenea, în unele lucr ri am g sit
“All Batami” i în alte lucr ri “Al Batani”, adic cu “m” sau cu “n”. Tot astfel
este cazul cu “Ommar Khayyam” i “Omar Khayyam”, cu dublu sau simplu
“m”. Pentru acest matematician am g sit pentru anul na terii: 1038, 1048,
1040, i pentru anul mor ii, anii 1123, 1124, 1125. În unele c r i am g sit c
Ommar a construit un observator astronomic la Rey, iar în alte c r i la Merv.
Similar este cazul cu ‘Muhamed’ sau ‘Muhammed’.
Este surprinz tor i faptul c în unele lucr ri g sim matematicienii:
Kantor, Kantorovici, Kolmogorov, Kotelnikov, Koppernich etc., scri i cu litera
“K”, iar în alt lucr ri, cu “C”.
Exist doi Nicole François, unul (1683-1758), altul (1726-1793), ambii
francezi. În unele c r i consultate am g sit numai numele de “Nicole”, în altele
numele întreg,dar fragmentele informative sesizate, din cauza neindic rii anilor
vie ii, nu a fost posibil a se atribui celuia c ruia îi apar ine.
În cele mai multe c r i am g sit scris numele matematicienilor f r
indicarea prenumelui, ca: Haimovici, König, Hardy, Humbert, Segre, Sturm,
Lebesgue, Lemoine, Gregory, Günter, Cantor, Dupui, Carnot etc. etc. de i
exist :
- König Denes (n.1883), König Iulius (n. 1849), König Gabriel (n. 1858),
- Haimovici Adolf (n.1912), Haimovici Mendel (1906-1973),
- Hardy Claude (+ 1678), Hardy Godefroy Harold (1877- 1973),
- Heraclit din Pont (sec. IV î.e.n.), Heraclit din Efes (530-470 î.e.n),
- Sturm Jacques Ch. Fr. (1803-1855), Sturm Johann Kristof (1835-1912),
- Lebesgue H. Leon (1875-1941), Lebesgue Victor A. (1731-1875),
- Lemoine D’Essois F. M. J. (1751-1816), Lemoine Emil M. R. (1840-
1912),
- Lorentz Hendrick Antoon (1853-1928), Lorentz Jean Fr. (1738-1807),
- Luca Ferdinand (1793-1869), Luca Valerio (1552-1618),
- Gregory Duncan F. (1813-1884), Gregory James (1638-1675),
- Günter Edmund (1581-1626), Günter Nic. Maximovici (1871-1941),
Günter H. Grassmann (1809-1877).
- Dupui Henri Sebastian (1746-1815), Dupui Louis (1709-1795),

15
 - Cantor Moritz (1829-1920), Cantor Georg (1845-1918),
- Carnot Lazare (1753-1823), Carnot Nicolas Leonard Sadi (1796-1832).
Acestea sunt numai câteva exemple.
Este interesant de asemenea faptul c unii matematicieni apar la diferi i autori
sub diferite nume, astfel: Albinus Flacus (735-804), matematician englez, se
g se te i sub numele latinizat: Alcuin.
Abraham Bar Hiia, (1070-1136) matematician evreu se g se te i foarte des cu
numele Savasorda.
Matematicianul portughez Stockler Francisco de Borja (1759-1829) este
cunoscut sub numele Garçao.
Aproape în toate lucr rile consultate am g sit numele de Stevin sau Stevinus
Simon, care reprezint pseudonimul lui Crous Marie (1548-1620), matematician
flamand.
Fontana Nicolo (1499-1557), matematician italian, în toate lucr rile apare sub
numele de Tartaglia.
În c r ile de istoria matematicii g sim numele de Rhaeticus (1514-1576) al
c rui nume adev rat este Georg Joachim.
Fenomenele de mai sus nu se sesizeaz , de obiceiu, citind izolat câte o carte,
dar când confrun i ideile i informa iile culese din mai multe c r i, u or te izbe ti
de aceste fapte.
Nu vreau s scap din vedere faptul c , în ultimul timp, am sesizat faptul c
matematicianul chinez, din secolul al XII-lea: in Tzin Sao, figureaz în diferite
lucr ri, sub diferite nume, ca: Cin Cei-Sao, icu Ciang Sudan Su, Jin Zhang Suan
Shu, in Juan, Quin Jiu Shao, dup cum transcrierea numelui s-a f cut din chinez ,
în limba coreean , japonez sau alte limbi orientale. Identificarea am f cut-o în
baza confrunt rii activit ii, a lucr rilor i a anilor.
Presupun c cele amintite mai sus i altele multe înc se datoresc în bun parte
faptului c autorii respectivi s-au ghidat dup lucr rile scrise în diferite limbi,
fiecare autor scriind numele matematicienilor dup sistemul lingvistic propriu al
lor. Pentru mine personal reconstituirea acestor situa ii a constituit o cercetare
îndelungat , mig loas i cu mare r spundere precum i o exigen obositoare în
lucr ri, i va r mâne o problem deschis i pentru al i cercet tori.
Cu toat aten ia cu care am lucrat s-ar putea s se descopere unele erori, ceea ce
le v d inerente. Eventuale inexactit i sau lipsuri (sau complet ri) ce se vor
descoperi de c tre cititori, sper s -mi fie aduse la cuno tin pentru a putea
cunoa te i propriile mele erori i atunci abia voi putea aprecia gradul de eficien
al muncii i str duin elor mele1.

1
Iuliu Deac, Câmpia Turzii, Str. Laminari tilor 33, Cod 3400.
16
 In revista “Magazin”, Nr. 52 din 19 XII. 1984, am g sit urm torul citat:
“Erorile stau la baza multor descoperiri. Dar pân acum nu s-a descoperit nici un
remediu împotriva erorii.”
Consider c aceast lucrare este important pentru literatura tiin ific român .
A dori s m crede i c a fost o mare for moral punându-m singur, din
proprie ini iativ , în postura de cercet tor i simultan de constructor unei asemenea
lucr ri, motiv pentru care îmi însu esc personal mul umirea sufleteasc .
Au fost necesare mult voin , str duin i mai ales ini iativ pentru ducerea
ei la bun sfâr it. F r aceast însu ire se pr bu ea toat munc mea. Înv mântul
de a-mi însu i principiile propriei mele experien e a fost sugerat i inspirat din
experien a marilor matematicieni savan i. Ei au fost savan ii de model i eu am
c utat s le imit modelul lor.
Închei acest capitol f r a avea preten ia c am epuizat tot materialul.
Nu pot aprecia dac r spunsul dat este suficient de clar i dac satisface
întrebarea pus ini ial. Dac îns vom lua în considerare caracteristicile lucr rii,
acestea vor spune mai mult.
Caracteristicile lucr rii: “Dic ionar Enciclopedic al matematicienilor”
determin structura acestei lucr ri, i anume:
- Con inutul tiin ific al lucr rii armonizeaz principiul disciplinei
matematice din punct de vedere istoric.
- Se poate afirma c : “Dic ionarul Enciclopedic al matematicienilor” este o
lucrare unic în felul ei, în ara noastr , dup cum rezult din aprecierile
tov. Prof. Conferen iar Dr. A. Turcu i conferen iar Dr. Toth Alexandru de
la Universitatea din Cluj, întrucât eviden iaz celebrit i de matematicieni,
dintre care unii uimitor de fecunzi prin descoperirile lor esen iale, iar al ii
dedica i i devota i în întregime fundament rii diferitelor ramuri ale
matematicii. Ace tia i înc mul i al ii au adus contribu ii esen iale în
programul tiin ific al vie ii materiale i umane al întregii omeniri.
- O alt caracteristic important const în faptul interesant, cum
matematicienii s-au folosit unul de domeniul de activitate al celuilalt, cum
au luat unii de la al ii, cum au succedat ramurile matematicii de la
predecesorii antici la înainta i i de acolo la perfec ionatori.
- Pentru fiecare ramur a matematicii, Dic ionarul pune la dispozi ia
cititorilor posibilitatea de a putea reconstitui progresul ramurii respective,
de la embrion pân în zilele noastre, prin nominalizarea matematicienilor
i a epocilor respective i prin descoperirile lor.
- Dic ionarul eviden iaz , prin traducerile lucr rilor, trecerea - de exemplu -
de la limba arab la limba latin i de aici în limbile europene, care, la
rândul lor, au contribuit la prelucrarea tiin ei matematice de la un popor la
altul.

17
- În aceast lucrare este ilustrat munca i str duin a, capacitatea intelectual
a celor peste 2200 de matematicieni, ca oameni de tiin , îngr m dite de
la primele no iuni create de înv a ii antici cu 3000 de ani înaintea erei
noastre, de la elementele înscrise în papirusul Rhind, cel mai vechi
document cu con inut de matematic , sau papirusul Moscova, pân în
zilele noastre.
Dic ionarul mai cuprinde i parte din activitatea agrimensorilor romani,
egipteni i babilonieni.
- Lucrarea mai eviden iaz întreaga evolu ie a culturii universale
matematice. Ea ilustreaz importan a matematicii în civiliza ia uman .
- Dic ionarul mai eviden iaz trecerea de la matematica exprimat în versuri
sau texte prozaice ale vechilor popoare la matematica simbolic de ast zi.
Astfel a trecut f clia crea iilor matematice de la un matematician la altul,
de la un popor la altul, din trecutul antic i pân azi.
- Dic ionarul î i are originalitatea sa i obiectul bine determinat. Are un
con inut universal, motiv pentru care tov. conferen iar Toth Alexandru,
fostul meu elev, l-a caracterizat ca având un caracter mondial. Este un
volum substan ial, caracteristic unei enciclopedii. Arat evenimentele
matematice memorabile, cuno tin ele matematice i aplica iile tiin ifice.
Construc ia lucr rii. Matematicienii sunt insera i în ordinea alfabetic de la
A la Z i în cadrul aceleia i litere în ordinea succesiunii alfabetice a
numelui lor, apoi fiecare portret descriptiv cuprinde, dup posibilit i, în
diferite extensiuni: numele matematicienilor, inclusiv pseudonimul sau
numele latinizat, date biografice, studii, activit i profesionale principale i
extraprofesionale, precum i operele principale, calit ile tiin ifice i
aportul acestor calit i în dezvoltarea culturii generale tiin ifice,
caracterizarea vie ii i a activit ii unor matematicieni. Scoate în relief
realiz rile tiin ei contemporane în toate domeniile de cercetare.
Din con inutul lucr rii se desprind
- Concep iile tiin ifice moderne. Reprezint , în ansamblu, conexiunea
textelor generale i particulare ale fenomenelor matematice, adic întreaga
evolu ie a activit ii tiin ifico-matematice a matematicienilor respectivi.
- Eviden iaz concep iile, ideile i activit ile matematicienilor antici,
medievali, ale Rena terii i cele actuale, adic , conceptele epocei clasice,
moderne i contemporane. Eviden iaz un context larg de no iuni
matematice, înl n uirea acestor concepte i idei.
- Cercetarea asupra structurii tiin ifice a lucr rii scoate în eviden c , pân
când gândirea omului evolueaz în cursul istoriei, tiin a matematic a
evoluat printr-o serie de faze bine cunoscute, a a cum trece i gândirea
individului uman din copil rie pân la maturitate.

18
- Lucrarea eviden iaz ceea ce au gândit matematicienii epocelor trecute i
prezente, ce au creat, ce au tip rit i cum au f cut cunoscut( ) lumii
temeinicia culturii matematice.
- Lupta dintre matematicienii cu vederi materialiste i cei care alunecau pe
linia concep iilor idealiste, lupt care poate fi urm rit de-a lungul istoriei
milenare a matematicii pân în zilele noastre.
Noi tr im revolu ii tiin ifice de o amploare cu totul deosebit (revolu ia
produs de automatizare, de descoperirea i aplicarea practic a energiei
atomice i nucleare, de trecere de la o tematic clasic la cea
contemporan , toate aceste cer ca matematicienii de ast zi, plecând de la
cuno tin ele matematice fundamentale s le completeze i s le amplifice
cu noi descoperiri).
Din acest punct de vedere, matematica a ajuns disciplina de baz ,
indispensabil omenirii. Acest factor a inspirat în mine i mai mult
pasiunea pentru cercetare, pentru munc .
- Matematica ca factor de contribu ie i dezvoltare a altor tiin e, ca: fizica,
chimia, medicina, biologia etc.
- Contribu ia matematicienilor români la dezvoltarea i continuarea
cercet rilor i descoperirilor matematicienilor str ini.
- Scoaterea în relief a fenomenelor i posibilit ilor care au f cut cunoscute
realiz rile tiin elor române prin lucr rile lor pân la forurile tiin ifice
interna ionale. Exemplu: D. Pompeiu, A. Angelescu, Gr. Moisil, Caius
Iacob, N. Teodorescu etc.
- Se scoate în relief în ce domeniu a activat fiecare matematician, ce a creat
i cum a f cut cunoscut lumii, temeinicia culturii sale tiin ifice.
- Se scoate în relief prestigiul matematicienilor i etapele revolu iei
tiin ifice realizate de ei, prin descoperirea continu de noi fenomene,
teoreme noi, i noi metode de calcul.
- Portretele matematicienilor inserate în aceast lucrare personific istoria
matematicii.
- Accentuez c , analizând fundamentele din activitatea matematicienilor, se
desprinde ideea c matematicienii de pe plan mondial i de pe plan
autohton, prin gândirea lor teoretic i prin crea ia lor aplicativ au f cut ca
matematica s aib ast zi pe trepte mereu noi i superioare aplica ii
multiple în cele mai variate domenii ale tiin elor exacte i tiin elor
tehnice.
- Din cercetarea materialului consultat, am sesizat i urm toarele probleme,
pe care le consider ca rezultat pozitiv i de sintez al str duin elor mele
personale în analiza acestor elemente componente ale textelor, pentru
fiecare matematician.

19
 Am descoperit c fiecare matematician urm re te un scop pe care-l
manifest sub diferite aspecte i forme, dar este greu de g sit mai mul i
matematicieni, care s le însu easc concomitent pe toate, astfel: unii
matematicieni manifest o voin ferm , care le-a adus biruin a activit ii
lor, al ii s-au l sat domina i de fenomenul curiozit ii (cum au fost
cuadraturi tii), al ii au aprofundat anumite lucr ri prin ac iuni noi (Galilei,
Kepler i al ii), prin descoperiri de noi fenomene, care au infirmat cele
existente sau le-au confirmat, al ii prin inteligen a lor înn scut au
descoperit sau au elaborat noi sisteme matematice (cum e geometria
neeuclidian a lui Bolyai, Lobacevski i al ii), al ii au adâncit fenomenele
deja existente, urm rind realitatea existen ei lor, al ii au contribuit la
eliminarea erorilor în calcule (cercet torii num rului π ), al ii prin
observa ii logice au îmbun t it calitatea descoperirilor (calitatea ecua iilor
diferen iale), al ii au introdus simboluri matematice, al ii au reluat teoriile
matematicienilor antici, le-au analizat i dezvoltat.
- Din cercetarea materialului de la matematician la matematician, am
constatat c legile, teoremele, ipotezele, axiomele i alte fenomene, nu se
reproduc global la fiecare matematician, ci în mod izolat, dup caracterul
lor, uneori de loc, conceput în cadrul unor teme. Bazele gândirii realist
tiin ifice difer de la matematician la matematician, datorit
ra ionamentelor teoretice asupra sectorului pe care i l-a planificat de a-l
realiza. A a îmi explic progresarea studiului matematic în tiin ele naturii.

Scopul acestui dic ionar: - este de a dezvolta cititorilor dragostea i

respectul pentru cultura matematic universal , f cându-l cunoscut de la
matematician la matematician, ce s-a produs în tot cursul secolelor mai de
valoare în domeniul matematicii, din starea ei empiric i pân în starea ei
de dezvoltare actual i contemporan .
- De a face cunoscut cititorilor dezvoltarea principiilor unei culturi
matematice generale, în decursul secolelor.
- De a cunoa te istoria luptei duse de matematicienii timpului în vederea
impunerii concep iilor tiin ifice i a noilor descoperiri, care au dus pân la
crearea obiectelor cosmice i a mecanismelor de calcul din zilele noastre.
- De a fi cunoscut publicului cititor lupta dus de matematicieni cu
elementele domina iilor i regimurilor politice i religioase, în reliefarea
adev rurilor tiin ifice, în înl turarea concep iilor vechi antice, pentru a
scoate în eviden i a ridica prestigiul dominant al tiin ei socialiste i
pentru înl turarea activit ii intelectuale a matematicienilor care în
cercet rile lor au alunecat spre formalism, idealism sau misticism (cit m
cazul Galilei, Giordano Bruno, Kopernic i al ii, care fiind consecven i

20
 ideilor tiin ifice au suportat cu demnitate i cinste consecin ele
asupritorilor).
- De a eviden ia polemicile i contrazicerile unor demonstra ii sau
descoperiri matematice. Cazul Leibniz-Newton asupra priorit ii calculului
fluxiunilor i al ii.
- Ca, prin cercet rile i redactarea textelor, s caut s ridic gradul i nivelul
tiin ific al matematicienilor la nivelul tiin ei matematice contemporane.
- De a contribui ca mijloc de ridicare a nivelului general de cunoa tere i
civiliza ie al cititorilor, la l rgirea orizontului de cuno tin e tiin ifice, la
r spândirea tiin ei i a culturii în rândurile largi ale cititorilor.
- Am inut seama, în redactarea acestui Dic ionar, de faptul c popularizarea
cuno tin elor matematice, este o ac iune de interes na ional în ara noastr ,
de a releva importan a matematicii în via a societ ii, am inut seam de
întreaga evolu ie universal a culturii matematice, care ilustreaz
importan a matematicienilor ilu tri în civiliza ia uman .
- De a furniza cititorilor o serie de informa ii dup care se pot urm ri
dezvoltarea matematicii paralel cu desf urarea evenimentelor istorice i
sociale, precum i contribu ia adus de matematicieni în progresul istoriei
civiliza iei omenirii.
În concluzie, acest dic ionar matematic despre care am vorbit poate fi privit
ca o lucrare de cultur matematic general i accesibil oricui.
Îmi place s cred c Dic ionarul matematicienilor prezentat mai sus, care
este rezultatul cercet torilor i efort de lucru de peste 40 de ani, constituie,
dup p rerea mea, baza unei crea ii tiin ifice, va contribui i va favoriza
dispozi iile spirituale ale cititorilor. Consider, de asemenea, c vin în
sprijinul cititorilor cu aceast lucrare, cu atât mai mult cu cât în literatura
noastr de specialitate nu exist pân în prezent o lucrare de acest fel. Este
de la sine în eles c acest Dic ionar nu poate cuprinde to i matematicienii
români i str ini.
Orice cititor poate parcurge cu folos acest Dic ionar de larg cultur
matematic . Dar cei care îl pot utiliza cu cel mai mare folos sunt profesorii
de matematic . Ei vor g si în el surse i date istorice, prin care se
ilustreaz tradi ionala dezvoltare a istoriei matematicii, pe parcursul
secolelor.

În final, ca autor, sunt sincer recunosc tor tuturor acelora care m-au
ajutat, sub orice form , la elaborarea acestei lucr ri, în special tov. Caius
Iacob, academician, pre edintele Sec iei matematice a Academiei Române,
pentru sprijinul acordat, intervenind pe lâng S.S.M. – Filiala Cluj-Napoca,
cu propunerea de a forma un colectiv în vederea verific rii manuscrisului.

21
 Mul umesc de asemenea tov. Acad. Nicolae Teodorescu, pentru
sprijinul acordat cu ocazia manifest rii activit ii mele în cadrul S.S.M.
Filiala Câmpia-Turzii.
Mul umesc colectivului format din 11 profesori universitari de la
Universitatea din Cluj, i în special tov. prof. universitar conferen iar Dr.
Aurel Turcu, care cu mult bun voin , în elegere i aten ie a urm rit
mersul acestei verific ri i a sesizat importan a tiin ific a lucr rii.
Colectivul compus din profesori universitari de diferite specialit i
Dr. Aurel Turcu, conferen iar mecanic ,
Dr. Columban Iosif, conferen iar analiz ,
Dr. arin Marian, conferen iar la geometrie,
Dr. Baläsz Martin, conferen iar la analiz matematic ,
Dr. Rus A. Ioan, prof. ecua ii diferen iale,
Dr. Pop Vasile, lector astronomie i matematici generale,
Dr. Goldner Gavril , lector analiz matematic ,
Dr. Duca I. Dorel, lector la analiz ,
Dr. Bot Nicolae, lector istoria matematicii i logic matematic ,
Dr. Micula Gheorghe, lector la ecua ii diferen iale,
Dr. Covaci Rodica, lector algebr ,
f când fiecare diferite observa ii constructive i pre ioase de fond i
am nunt, corectând erorile g site, de care am inut seam la definitivarea
textului fiec rui matematician aparte, inclus în Dic ionar.
To i tovar ii profesori au c zut de acord c aceast lucrare este extrem
de valoroas , bine documentat i extrem de pre ioas , atât pentru
speciali ti din domeniul matematicii i mecanicii sau astronomiei, precum
i pentru publicul interesat în problemele de cultur general , relevând c
lucrarea este un unicat în literatura enciclopedic , avizând-o pentru
publicarea ei.
Sunt recunosc tor tov. prof. Petru Pog ngeanu, conferen iar din Cluj-
Napoca, care a fost primul care a sesizat importan a acestei lucr ri i a
f cut o expunere asupra ei cu ocazia unor simpozioane matematice
organizate la Turda i Câmpia Turzii. Tot Domnia-Sa a fost acela care,
condus de un spirit uman, mi-a f cut o invita ie s sus in un referat public
asupra acestei lucr ri în cadrul prelegerilor interdisciplinare, la sediul
“Casa Tehnicii” din Cluj-Napoca, cu titlul: “Gândirea concret operatorie i
con inut obiectual la personalit i de matematici române ti i mondiale”,
care s-a i realizat la 25 septembrie 1984. Tot D-sa a fost acela care a
solicitat tovar ului acad. Dr. Caius Iacob i acad. Dr. N. Teodorescu,
sprijinul în vederea traducerii în via a acestei lucr ri.
Mul umesc tov. Dr. ing. Constantin Tudosie de la Institutul Politehnic
din Cluj-Napoca pentru sprijinul acordat, pentru indica iile primite i

22
pentru aprecierea con inutului acestei lucr ri, întocmind o not , cu titlul:
“Gânduri pentru un Dic ionar” (8 iunie 1989).
Mul umesc tov. profesor, conferen iar Dr. Dan Brânzei de la
Universitatea din Ia i, autorul unor lucr ri importante de Geometrie, care
mi-a dat unele indica ii de urmat referitor la redactarea i publicarea acestei
lucr ri.
Mul umesc tov. conferen iar Dr. Aurel Turcu, Dr. ing. Constantin
Tudosie de la Institutul Politehnic din Cluj, tov. conferen iar Marian
arin , Dorel I. Duca, lector, conferen iar Dan Brânzei de la Universitatea
din Ia i, prof. Mihai Miculi din Oradea, prof. Alexandru Suciu, inspector
colar, pentru îndemnul i încurajarea acordat cu mult bun voin i
aten ie, recitind manuscrisul dactilografiat i corectând erorile respective
sesizate.
Mul umesc tov. ing. Vladimir Repciuc de la Combinatul Metalurgic
din Câmpia Turzii, pentru sprijinul acordat prin traducerile f cute relativ la
unii matematicieni ru i i sovietici, din dic ionarele în limba rus , care au
fost consultate.
Mul umesc de asemena inginerului I. Schweid din Celeabinsk
(U.R.S.S.), actualmente decedat, precum i profesorului de matematic
Efim Nazarovski din Vini a (U.R.S.S.), pentru pre ioasele informa ii
trimise în limba român , dup publica iile în limba rus , relativ la
matematicienii sovietici.
De asemenea mul umesc ing. arhitect Johann Zumpe i so iei sale
(românc ), pentru informa iile trimise la solicitare, dup indica iile date de
subsemnatul, relativ la unii matematicieni germani, în limba român .
Tot la fel mul umesc tov. prof. V. Cre u din Blaj, pentru informa iile
referitor la unii profesori din Blaj, dup anuarele colilor din Blaj i despre
unii profesori ardeleni.
Tuturor acelora care m-au încurajat, pentru pre ioasele observa ii
f cute asupra manuscrisului, pentru ideile acordate, pentru recomand rile
f cute lucr rii, pentru rezultatul discu iunilor purtate cu diferite persoane,
care mi-au indicat surse bibliografice sau mi-au împrumutat c r i în limbi
str ine (ca Gh. B ghin , fost director la Banca Na ional - sec ia Agricol ,
Bucure ti etc.), tuturor le mul umesc cu mult considera ie, atât pentru
bun voin a lor, cât mai ales pentru aten ie, fa de aceast lucrare.
Îmi fac o datorie de onoare, ca s evoc ajutorul neprecupe it primit de
la aceea care mi-a fost tovar de via timp de 54 ani, Ana Maria Deac
(n. Cr ciun), decedat la 27 decembrie 1982, care folosindu-se de
cuno tin ele sale de limba german (a urmat gimnaziul german la Media ),
mi-a fost de un real folos în traducerea unor documente scrise în limba
german .

23
 Pot afirma c închegarea acestei lucr ri se atribuie – în parte i ei, dar
soarta a f cut ca ea s nu se bucure de rezultatul muncii comune.
Ca încheiere, citez un proverb rusesc: “Cu vremea, cu r bdare i
st ruin frunza de dud se face m tas ”. Condus de aceast idee, am muncit
cu râvn i r bdare la realizarea acestei lucr ri, pân la stadiul actual.
De asemenea, Albert Einstein citeaz : “Doar o via tr it pentru al ii,
este o via care merit a fi tr it ”. Prin analogie, îmi permit s zic i eu:
“O lucrare întocmit pentru al ii este o lucrare care merit s tr iasc ”. Eu
am tr it pentru realizarea acestei lucr ri destinate contemporanilor i
pentru al ii care vor tr i în urma mea.

AUTORUL
Octombrie,1989

24

A
ABACO, Paulus (vezi, Dagomari Paul)
ABASON, Ernst (1897-1942), mate-
matician i ing. constructor român. N. la
Bucure ti, unde i-a f cut toate studiile,
inclusiv cele univ. Licen iat în mat.
(1920), ing. constructor (1921), dr. în
mat. (1926), teza de doctorat de dome-
niul ecua iilor integrale, urmând exem-
plul lui Traian Lalescu, al c rui elev a
fost. Asist. univ. i conf. la c. Politeh-
nic din Bucure ti (1923-1931), subdi-
rector al acestei coli (1928-1940). A f -
cut parte din Direc ia General a Apelor
din M.L.P. Membru al Soc. G. M.
(1922), prof. definitiv la Catedra de Ge-
ometrie Descriptiv pe lâng c. Poli-
tehnic din Bucure ti. A fost înl turat
din înv mânt pe considerente politico-
rasiale (1940). A. t.: cercet ri în dome-
niul ecua iilor integrale, elemente de
analiz mat. aplicat în electricitate i
electromecanic , în domeniul seriilor de
puteri periodice, analiz armonic a fun-
c iilor periodice. A scris o serie de ma-
nuale pentru înv mântul secundar i
tratate pentru înv mântul superior, a
publicat memorii i articole în diferite
reviste de specialitate. Op.pr.: - Curs de
matematici generale, (1925, 1926,
1931). – Geometrie descriptiv pentru
elevii colii Politehnice. – Elemente de
mecanic , (1933) etc.
25
ABBÉ, Ernst (1840-1905), matemati-
cian i fizician. La Eisenach a urmat c.
Real , a continuat la Jena i Göttingen,
unde i-a luat doctoratul în mat. Elevul
lui Snell. Prof. de mat. la Frankfurt, apoi
docent la Univ. din Jena. La insisten a
consilierului Seebeck, curatorul Univ.,
Ministerul i-a acordat o subven ie pentru
cercet ri. În urma rezultatelor de cerce-
t ri efectuate, a devenit creatorul opticii
teoretice, al opticii practice i tehnice,
devenind întemeietorul fabricilor cu re-
nume mondial “Karl Zeiss Werke”, din
Jena, la a c ror activitate a avut o mare
contribu ie. În 1875, a devenit succesorul
lui Zeiss. Întreaga activitate a acestui
ora a fost legat de numele lui. Lui i se
atribuie construc ia primelor microsco-
ape, bazate pe teoria difrac iei, construc-
ia primelor instrumente de m sur tori
optice, fotometrul spectral pentru raze
infraro ii cu înregistr ri complet auto-
mate, microscopul electric, telescopul
astronomic universal etc. În total, 185 ti-
puri de aparate.
ABBT, Thomas (1738-1766), matema-
tician, filosof i teolog german. N. la
Ulm i m. la Bückenburg, unde a func i-
onat în calitate de consilier consistorial.
A studiat la Halle mat., filosofia i teolo-
gia. Prof. la Univ. din Frankfurt (1760),
apoi prof. la Univ. din Rinteln (1761). A
fost condus de ideile i lucr rile lui
Leibniz. Operele lui ordonate au fost ti-
p rite în ase volume la Berlin (1768-
1781), iar edi iile urm toare în 1790 i
1884.
ABDALLA MUHAMED, ibn ISA al
M h ni (> 874 sau 884), geometru i
astronom din Mahan (Kirman)-Ionia. A
activat în Bagdad, unde a scris comenta-
rii la c r ile I, V, X, XIII din Elementele
lui Euclid. A studiat probleme arhime-
diene privitoare la sec ionarea sferei,
stabilind ecua ia care-i poart numele.
ABEL, Niels (Nicolas) Heinrik (1802-
1829), celebru matematician norvegian.
N. la Findöe, aproape de Christian. La
vârsta de 16 ani, prof. s u Helmböe i-a
descoperit talentul extraordinar pentru
mat., cunoscând deja lucr rile lui New-
ton, Euler, Lagrange, Gauss. Ca student
la Univ. din Christiania, a atacat pro-
blema rezolv rii ecua iilor algebrice,
domeniu în care a adus contribu ii deo-
sebit de importante. În 1824, a publicat
rezultatele cercet rilor cu privire la im-
posibilitatea rezolv rii ecua iei algebrice
de grad V, cu ajutorul radicalilor. În
1825, a plecat în Germania, Fran a i
Italia pentru perfec ionare în studii, în
care timp a f cut multe descoperiri geni-
ale i a cunoscut pe M. Crelle. A. t.: Lui
Abel i se atribuie cunoscuta teorem de
adi ionare care-i poart numele i pe care
Legendre a relevat-o ca o extraordinar
descoperire i care prive te generalizarea
integralei lui Euler – este un “monumen-
tum sere perrenius”. Teorema generali-
zat prive te o clas de integrale de
forma f ( x, y ) dx , unde f ( x, y) este o
func ie ra ional , iar y o func ie alge-
bric . Abel a ar tat c între limitele unor
astfel de integrale exist o rela ie de felul
celei trigonometrice de forma:
sin( x + y ) = sin x ⋅ cos y + sin y ⋅ cos x
pe care Jacobi le-a numit integrale
abeliene. Abel i-a concentrat aten ia
26
asupra func iilor eliptice – privind dubla
periodicitate a acestor func ii. A desco-
perit diferite tipuri de ecua ii rezolvabile
prin radicali, numite ecua ii abeliene. Cu
ocazia apari iei scandalului cu seriile di-
vergente, în 1826, Abel a afirmat c : "se-
riile divergente sunt, în totalitatatea lor, o
inven ie a diavolului" , ca urmare a fap-
tului c descoperirea acestor serii a pro-
dus confuzii i haos. Abel s-a mai ocupat
de func iile transcendente, de seriile bi-
nomiale (1826), de generalizarea bino-
mului lui Newton, de func iile de m -
rime complexe, de func iile hipereliptice.
Op.: Lucr rile lui Abel exprim desco-
peririle semnalate în domeniile men io-
nate, sunt frumoase i fecunde, ca:
Mémoire sur les équations algébriques
où on démontre l’impossibilité de la
résolution de l’équation générale du
cinquième degré (1824). - Recherches
sur les fonctions elliptiques (1827) etc.
Lucr rile lui au fost publicate de c tre
Helmböe, la Christian, 1839; în limba
francez , de c tre Sylow (1881) în dou
volume. Biografia i activitatea lui Abel
a fost descris de N.A. Bjerknes, în
limba norvegian (1885), iar în limba
român în revista "V. Adamachi"
Nr.2/1930. Cu ocazia inaugur rii la Oslo
a monumentului marelui matematician,
s-au publicat lucr rile lui în trei volume.
Dup M.Poisson, Abel a fost un geniu
matematic, un om cu o cultur sufle-
teasc , modest, un caracter de copil, un
mare gânditor, care a tiut s cultive ti-
in a. Hermite spunea c în urma lui Abel
a r mas o mo tenire care "d de lucru
genera iilor viitoare nu mai pu in de 500
de ani".
ABRAHAM-BAR CHIIA (Hiia,
Hiyya, 1070-1136), matematician evreu,
n. la Barcelona, cunoscut sub numele de
Savasorda ( eful pazei). Unul dintre ge-
ometrii cei mai renumi i ai timpului, a
colaborat cu Platon din Tivoli la difuza-
rea în Occident a unor opere de ale lui
Ptolemeu, Theodosiu i Al-Battani. A
scris în limba ebraic lucr ri de mat., as-
tronomie i calendaristic . Op.: - Hibbur
hamesia ve - ha - ti boret (1116)
con ine no iuni de aritmetic
geometrie practic , no iuni fundamentale
de asem nare, de arii (formula lui
Heron), aria elipsei, descompunerea
poligoanelor în triunghiuri, volume,
defini ii aritmetice, a dat valori
aproximative pentru π (pi). A fost
tradus în limba latin de c tre Platon
din Tivoli (Liber embadorum - Cartea
despre m sur tori), (1146). Aceast
carte, tradus în limba latin , con ine
prima expunere în Europa a rezolv rii
problemelor de aritmetic i de
geometrie prin metode algebrice. A
folosit ca model lui Leonardo Fibonacci,
pentru lucrarea sa Practica geometria,
(1220). Abraham a mai scris: Bazele
ra iunii, inteligen ei i Turnul credin ei.
ABRAHAM, ibn Ezra (vezi: Ibn Ezra).
ABRAMESCU, Nicolae, (1884-1946),
geometru i analist român. N. la
Târgovi te, unde a terminat studiile
medii, iar studiile superioare la
Bucure ti. Membru al Soc. Mat. (1907),
prof. la lic. din Ploie ti (1904), apoi la
Boto ani, Vaslui i Gala i. Conf. la Univ.
din Cluj (1920), dr. în mat. (1921), prof.
titular la Catedra de Geometrie (1932).
Abramescu a f cut parte din pleiada de
prof. entuziasma i, care cu abnega ie i
ardoare au pus bazele înv mântului
academic românesc la Univ. Daciei
Superioare. Membru al S.S.M., precum
i al unor institu ii din str in tate:
Société Mathématique de France,
Deutsche Mathematiker Vereinigung,
Circolo Matematico di Palermo. A. t.:
Contribu ii în domeniul algebrei (ecua ii
algebrice), al geometriei (geometria
i afin ), al analizei matematice (serii i
polinoame de variabil complex ) i al
mecanicii. În cercetarea tiin ific , a
abordat teme privitoare la func iile
analitice univalente, probleme de
geometrie analitic i diferen ial în
planul euclidian sau afin, legate de
diferite curbe remarcabile, precum i
chestiuni de geometrie cinematic a
mediilor deformabile i are contribu ii
originale cu privire la mi carea general
a solidelor. Pe plan didactic, a desf urat
o activitate prodigioas . Este autorul
unor manuale de liceu, cu o larg
circula ie în înv mânt. În biblioteca
Fac., se p streaz cursurile de geometrie
analitic , geometrie descriptiv ,
geometrie pur infinitezimal ,
complemente de geometrie neeuclidian ,
geometrie vectorial , mecanic ra ional .
Cursurile sale erau metodice, clare i
pline de via . A fost o figur
proeminent a didacticii mat. din ara
noastr , în perioada interbelic . Un
distins dasc l, pedagog pasionat i
entuziasmat. A marcat o epoc în istoria
c. române ti. Op.pr.: - Introducere
elementar în studiul analitic al
geometriilor neeuclidiene i no iuni
elementare de geometrie vectorial .-
27
Geometrie analitic , (1927). - Lec iuni
de geometrie pur infinitezimal , (1930),
- dup A.Chatelet, Lagrange, G. Monge,
O. Bonett, reprezentan ii colii franceze.
A publicat o serie de memorii i articole
în revistele de specialitate str ine i
române ti.
ABREN, Jean, Manuel de (1754-
1815), geometru portughez, fost elev al
lui Anastasio d’Acunha. M. în insulele
Azore. Ini ial a îmbr i at cariera
militar , dar fiind persecutat pentru
opiniile sale religioase, sub regimul
Mariei I., a fost condamnat la închisoare
temporar . Dup eliberare, a p r sit
serviciul militar i s-a consacrat mat. A
petrecut un timp în Fran a, unde a luat
parte la traducerea lucr rii: Principes
mathématiques de l’Acunha, scriind i o
noti biografic , Bordeaux, (1806),
reimprimat la Paris, (1816). Op.pr.: -
Supplément de la traduction de la
Géométrie d’Euclide, de Peyrard,
(1804), - La Géométrie de Legendre,
urmat de o expunere asupra adev ratei
teorii a paralelelor, (1808).
ABU, Ali - al HASAN (vezi: Ibn al
Haisam).
ABU DJAFAR, al Hazin (Abu Ja ’far
al Khazin) (> 961-971), geometru i
algebrist arab din Herasan (Khorasan),
autorul comentariilor c r ii a X-a a lui
Euclid i al altor opere de mat. i
astronomie. A dat o rezolvare problemei
lui Arhimede privind sec iunea unei
sfere printr-un plan, astfel încât volumele
celor dou segmente formate s fie într-
un raport dat, pe care Abu Djafar a
28
rezolvat-o cu ajutorul sec iunilor conice.
A rezolvat o ecua ie cubic propus de
Al-Maham.
ABU DJAFAR MUHAMMED, ibn
Muhammed ibn al-Hasan Nassireddin
at-Tu i (1201-1274), matematician i
astronom persan vestit din Azerbajdjan,
n. la Tu a din Horasan, un important
centru cultural. A func ionat la Maraga i
Tebriz, a vizitat Bagdadul, iar la etatea
de 50 ani s-a g sit la Kuhistan. A murit
în timpul unei c l torii spre Bagdad.
A. t.: La Maraga, a construit un
observator astronomic (1259), unde Abu
Djafar s-a g sit în fruntea unor înv a i
adu i din Damasc, Mosul, Kazvin,
Tbilisi etc. Acest observator a fost cel
mai vestit din Evul-Mediu, iar colectivul
de aici a întocmit vestitele tabele: Elhan-
Nassireddin, în cinstea hanului. A scris
un tratat de astronomie în care a criticat
sistemul lui Ptolemeu i a expus calculul
anilor dup sistemul chinezesc. A
considerat trigonometria ca o ramur
aparte a mat., a utilizat func iile
trigonometrice, a demonstrat teorema
sinusurilor i a tangetelor, a sistematizat
no iunile fundamentale ale
trigonometriei liniare i sferice. A tratat
problema rezolv rii triunghiurilor.
Lucr rile lui de trigonometrie au stat la
baza trigonometriei lui Regiomontanus
i au avut o influen hot râtoare asupra
dezvolt rii trigonometriei în Europa. A
contribuit la dezvoltarea bazelor
geometriei studiind patrulaterul lui
Sachieri i al lui Khayyam. A studiat
rapoartele compuse. S-a ocupat de
istoricul teoriei paralelelor, analizând în
mod critic fiecare teorie despre paralele,
formulând o teorie proprie asupra
acestora. Este considerat preistoricul
geometriei neeuclidiene. S-a ocupat de
teoria gravita iei i este unul din
descoperitorii teoriei diferen iale. Op.
mat.: este unul din autorii multor tratate
originale, traduceri i comentarii, care s-
au tradus i în limbile europene: - Sakl-
ul-Kita-Nassir = Tratat de
trigonometrie, - Kitab-a -Sakl al-Rita =
Tratat despre patrulatere, - Ar-risala as
af ia an assak fi-l-hutut al mutavaziiia
= Tratat care înl tur îndoiala în
privin a paralelelor, (1251) - Culegere
de aritmetic cu ajutorul unei tabele,
(1265).
ABU KAMIL SUDJA, ibn Aslam ibn
Muhammed al Ha ib al Nisri (850-930),
mare algebrist egiptean, n. la Cairo,
calculator egiptean. A. t.: S-a ocupat cu
rezolvarea în numere întregi a ecua iilor
nedeterminate, rezolvând sistemul:
x + y + z = 100, 5 x + ( y / 20) + z = 100
sau sistemul:
x + y = 10, (10 / x ) + (10 / y ) = 6(1 / 4) pe
care a reprodus-o Leonardo Pisano, sub
o alt rezolvare. De asemenea, a rezolvat
x + y + z + u + v = 100
sistemul y z u
2 x + + + + v = 100
2 3 4
sind un num r de 1276 solu ii în numere
întregi. A dat regula de rezolvare a
ecua iei x 2 + q = px . A mai rezolvat i
unele sisteme care corespund vizibil unei
probleme de geometrie i care conduc la
calcule anevoioase cu radicali. A prezen-
tat o serie de reguli pentru transform rile
algebrice, a studiat identit ile algebrice,
a operat cu mare abilitate cu ira ionalele
p tratice, a aplicat algebra la rezolvarea
problemelor de geometrie. Op.pr.: -
Kitab taraif fi-l hisab =Cartea rarit ilor
din aritmetic care a fost tradus în
limbile ebraic , spaniol i latin . Lucr -
rile lui au constituit baza lucr rilor lui
Leonardo Pisano. Un traduc tor în limba
ebraic a fost Moduhai Finzi din
Mantua.
ABU-L-ABBAS, al-Fadl ibn Hatim an
Nairizi (> 922), matematician i
astronom arab din Nairizi, aproape de
Siraz. A activat la Bagdad pe lâng cali-
ful Mu’Tadid. Numele european Anari-
cius. A comentat lucr rile lui Ptolemeu
i teoria paralelelor a lui Euclid, asupra
c rora a f cut importante interpret ri,
bazate pe teoria filosofului grec Simpli-
cius i a dedus o serie de teoreme ale lui
Aganis, comentarii care au fost dezvol-
tate mai departe. A stabilit teorema gene-
ral a sinusurilor i a tangentelor. A scris
lucr ri despre astrolabul sferic i a
determinat direc ia în care se afl
Mekka.
ABUL HASAN, Ali ibn- Ahmed al
Nasari (> 1030), matematician arab n. la
Nasa, în apropiere de A habad. Este
, g - cunoscut dup lucrarea Al ’mukni, fi-l
hisab al Hind = Lucruri suficiente
despre calculul indian. Despre el a scris
H. Suter, istoric german, în: Über das
Rechenbuch des Ali ben Ahmed al
Nasari, (1906).
ABU-L HASAN, Tabit ibn Korra
(Quarra) ibn Marvan ab-Sabi al Harrani
(n. 826-830, > 901), matematician i
astronom arab, n. în ora ul Harran din
29
Mesopotamia, centru religios al sabe-
enilor (triburi din sud-vestul Arabiei, pe
teritoriul actualului stat Yemen). La
Bagdad, a condus coala de traduc tori.
A. t.: a g sit formula de formare a
numerelor prietene sau amice, care a fost
preluat de Fermat i publicat f r
demonstra ie de Descartes (1638). A
acordat o aten ie deosebit teoriei
rapoartelor compuse i s-a ocupat de
rezolvarea ecua iilor de gradul III prin
metode geometrice. A exprimat teorema
sinusurilor pentru triunghiul dreptun-
ghic. Are lucr ri relativ la sec iunile co-
nice, a tratat cuadratura segmentului de
parabol , a calculat volumul mai multor
corpuri de revolu ie, a dat ecua ia relativ
la poligonul cu apte laturi:
y3 + y2 − 2y −1 = 0 ,
a studiat fenomenul de precesie. Op.pr.:
- Kit b el Karstun = Cartea despre
balan a roman , care a ajuns pân la noi
în manuscris, sub titlul: Liber Karastonis
în sec. XII. A transcris i comentat
Elementele lui Euclid, Apoloniu,
Arhimede, Ptolemeu.
ABU-L WEFA (Vafa), Muhammed
ibn Muhammed al Buzdjani, din
Kuristan (Quistan), (940-998), mate-
matician i astronom arab, n. la
Harasan i m. la Bagdad. A. t.: are me-
rite deosebite în domeniul geometriei i
trigonometriei, a stabilit o serie de for-
mule trigonometrice. A stabilit o nou
metod pentru alc tuirea tabelelor sinu-
surilor unghiurilor din 10′ în 10′, a sta-
bilit o metod de m surare a obiectelor
inaccesibile, probleme de arpentaj, de
arhitectur , de tehnic , de construc ii a
poligoanelor, a studiat opera iunile de
30
extragere a r d cinii de ordinul 3, 4, 5,
a descoperit a a-zisele varia ii în mi ca-
rea Lunii, a formulat regulile de adu-
nare a frac iilor prin aducere la numitor
comun, a formulat regulile de aproxi-
mare a frac iilor i regulile de descom-
punere a frac iilor ordinare în frac ii
sexagesimale, a tratat mai multe pro-
bleme de construc ii cu rigla. Op.pr.: A
tradus i comentat operele matematici-
enilor greci din domeniul geometriei i
trigonometriei, - Kitab fi ma iahtaj
ilaihi minilm alhasab = Cartea prac-
tic cea mai important de aritmetic
(970), - Kitab ab Kamil = Cartea per-
fect etc.
ABU MUHAMMED HAMID, ibn al-
Hidr. al Hodjandi (> în jurul anului
1000), matematician arab din Hadjand,
ast zi Lelinabad. Cunoscut din
încercarea de a rezolva ecua ia
x 3 + y 3 = z 3 , în numere întregi.
ABU NASR. MANSUR, ibn Ali ibn
Irak (> în jurul anului 1020),
matematician irakian. Este unul din
traduc torii Sfericei lui Menelau. A dat
i o demonstra ie pentru rezolvarea
triunghiului plan.
ABU ZAHARIA MUHAMMED, ibn
Abdalla al Hasar (a tr it pe la sfâr itul
sec. XII), matematician arab, a stabilit
formula de aproximare:
3
r 1 r r
a2 + r = a + − r+
2a 2 2a a
ACKERMANN, Wilhelm (n.1896),
matematician german, fost elev al lui
Hilbert, cunoscut prin lucr rile lui
relativ la necontradic ia aritmeticii: -
Zur Widerspruchsfreiheit der Zahlen-
theorie, 1940, - Konstruktiver Aufban
eines Abschnits der zweiten Cantor-
schen Zahlenklasse, 1951, - an explanation of the method of
Widersprucksfreier Aufban einer
typenfreien Logik, 1952.
ACZÉL, János, matematician ma-
ghiar, contemporan, prof. univ. la
Debreczen, cunoscut prin lucr rile lui
din domeniul ecua iilor func ionale. În
lucr rile lui, citeaz pe prof. român
Solomon Marcus. Ecua iile func ionale
tip Aczél au fost generalizate de c tre
C.E.Gheorghiu, în articolul: Despre un
sistem de ecua ii func ionale, care
generalizeaz ecua iile func ionale ale
lui J. Aczél, în "Bul. Inst. Politehnic
din Timi oara" V.V.1960. Op.: - On
cyclic equations, în "A Magy. Tud.
Akad. Mat. kutató", t.V.1960, - Az
1957 évi Schweitzer Miklos
matematikai emlék verseny, în
"Mat.Lapok" Nr.9/1958, pag.294, -
Nomograme - Gewebe und
Quasigruppen, în "Mathematica", Cluj,
vol.II/1960,
ADAMS, John F. Cauch (1819-1892),
matematician i astronom englez.
Cunoscut pentru întocmirea formulelor
de integrare aproximativ a ecua iilor
diferen iale, care-i poart numele.
Metoda lui nu a ap rut în culegerile
operelor sale, ci constituie o parte dintr-
o carte publicat separat, cu urm torul
titlu: "An attempt to test the theories of
31
cappilary action by comparing theo-
retical and measured forms of drops of
fluid by Francis Basford B.D. late
professor of applied mathematics to the
advanced class of Royal Artillery
officers, WoolWich, and formerly Flow
of St. John's College, Cambridge, With
integration employed in constructing
the tables which give the theoretical
forms of such drops by J.G.Adams
M.A.F.S. Fellow of Pembrocke College
and Lowndean professor of Astronomy
and Geometry in the University of
Cambridge" (Cambridge at the Uni-
versity Press 1883). Despre formulele
de integrare numeric ale lui Adams, a
publicat D.V.Ionescu o expunere ampl
în "Studii i cercet ri matematice",
Cluj, V.XI.1960, pag. 101-116. Adams
a publicat lucr ri despre triunghi i
propriet ile sale, Wintertur, (1846). De
asemenea, a calculat constanta lui Euler
cu 263 zecimale f r a descoperi vreo
perioad .
ADELARD (Athelard) din Bath
(1090-1160), matematician englez,
mare înv at, traduc tor i gânditor din
Evul Mediu, c lug r benedictin.
Numele lui adev rat este: Radulph
(Raul) din Laom. N. la Bath, lâng
Bristol i m. în Sicilia. Anii de
maturitate i-a petrecut în Anglia. A
c l torit în Sicilia (1108-1109), în
Cilicia (1114), în rile asiatice, Grecia,
Egipt (1115), a f cut m sur tori
astronomice la Jerusalim (1115), a
vizitat Damascul, Bagdadul, de unde a
adus multe manuscrise de mat. A
studiat la Tours (Fran a) între anii
1105-1107. În 1120, s-a travestit în
student mohamedan i astfel a putut
urma cursurile univ. la Cordoba
(Spania), unde i-a procurat o copie
dup Elementele lui Euclid în limba
arab , pe care a tradus-o în limba
latin , în 15 c r i (1130). Traducerile
lui Adelard au servit ca model tuturor
celorlalte traduceri pân în veacul al
XVI-lea, când s-a descoperit textul
grecesc al Elementelor. Op.: Regulae
abaci, în care apreciaz aritmetica
pozi ional , -Traducerea tabelelor
astronomice ale lui Al-Horezmi (1126),
-Algoritmi di numero indorum (1120), -
De codem et diverso (filosofie), -
Mappae clovicula, tratat celebru de
alchimie, c utat în Europa pentru
re etele de preparare a culorilor, -
Questiones naturales (1116), tratat de
biologie, hidrologie, meteorologie,
astronomie; a scris o carte despre
meritele lui Gerbert, -Versuri latine
despre Elementele lui Euclid, -Despre
tabelele Liber ysagogarum ale lui Al-
Horezmi.
ADHEMAR, Alphonse-Joseph (1797-
1862), matematician francez. N. i m.
la Paris. A publicat mai multe lucr ri
din domeniul mat.: - Cours de mathé-
matiques, -Perspective linéaire, Paris
(1838) -în care înclina mai mult spre
axiometrie oblic , înr d cinat în
Fran a înc de pe timpul lui Desargues
i care i-a g sit un vast câmp de
aplica ie în cristalografie. El a avut
prima idee de a construi la Paris un
drum de fier de centur .
32
ADRIANUS, von Roomen
(Romanus) (1561-1615), matematician
flamand (belgian). N. la Louvain i m.
la Mainz. Contemporan cu Viète,
elevul lui Clavius. Prof. de mat. i
medicin cu renume la Louvain, apoi la
Würtzburg i medic al episcopului, mai
târziu matematicianul cur ii regale a
Poloniei. A. t.: Folosindu-se de
rezultatele lui Al-Ka i, Adrianus, în
1590, a utilizat metoda poligoanelor
regulate cu 2 30 laturi i a calculat
valoarea lui (pi) cu 15 zecimale
exacte. A fost un calculator rapid,
stabilind regulile practice dup care se
ghida în calcule. A propus rezolvarea
unei ecua ii de gradul 45, a c rei solu ie
general a fost g sit de Viète, ar tând
c ecua ia are 23 r d cini, celelalte
corespunzând valorilor negative care
nu erau considerate ca solu ii. Romanus
a criticat cuadratura cercului lui
Scalinger din Leyda i cuadratura lui
Oronce Fineus (1494-1555).
Cuadratura lui A. Romanus a fost
comb tut de c tre Antonio Cataldi
(1548-1626). El a introdus semnul "R"
= Radius. Op.: - Ideae Mathematicae
Pars Prima, seu Methodus
Polygonarum, Anvers (1583), -
Archimedis Circuli Dimensionum
Exposito et Analysis, Würtzburg
(1597), -Apologia pro Arhimede, ad
clarissimus Josephum Scalingerum
exercitationes cychlicae Orontius
Fineaus et Raymorum ursum (1597), -
Mathesis Polemica, Frankfurt (1605), -
Canon Triangulorum Sphaericorum,
Mainz (1609).
AEPINUS, François Ulrich Teodor
(1724-1802), matematician i fizician,
n. la Rostock i m. la Petersburg, unde
a func ionat ca prof. de mat. i fizic .
Ca matematician, s-a ocupat cu
stabilirea regulii semnelor în problema
rezolv rii ecua iilor. Ca fizician, a avut
ini iativa intui iei fenomenelor
magnetice înc înainte de savantul
danez Öersted i a construit primul
electrofor i condensator electric. Op.:
- Tentamen theoriae Electrostatis et
magnetismi, Petersburg (1759), -On the
distribution of heat at the surface of the
Earth (1762).
AGANIS, (sec. V-VI), geometru
roman, contemporan cu Simplicius. S-a
ocupat cu teoria paralelelor, în care
partea central o ocup defini ia
dreptelor paralele, ca fiind drepte
situate în acela i plan i care, oricât s-ar
prelungi în ambele direc ii, r mân
echidistante. Prin distan a între drepte,
Aganis a în eles drumul cel mai scurt
care le une te, defini ie echivalent cu
postulatul al V-lea al lui Euclid.
AGNESI, Maria Gaetana (1718-
1799), matematician italian . N. la
Milano. La etatea de 9 ani, cuno tea
bine limbile latin , greac , apoi a
studiat limbile orientale, progresând
atât de repede încât i s-a atribuit
supranumele de "Poliglotte ambulante".
A studiat geometria, analiza i filosofia.
La 32 ani, a ajuns prima matematician
prof. univ. elogiat la Bologna. A
studiat sec iunile conice, a studiat curba
y 2 (2a − x) = a 3 , numit "bucla lui
Agnesi", pe care o g sim ast zi i sub
33
formele: x 2 y = 4 a 2 ( 2a − y ) , sau
x 2 y = a 2 (a − y ) . Studiul matematicii
i-a schimbat caracterul, i-a luat gustul
de via , motiv pentru care a intrat în
ordinul c lug ri elor, numit: "Ordre des
Soeurs Bleues". Op.: -Propositiones
philosophies, Milano (1738), -
Institutioni analitiche (1748). Aceasta a
constituit o baz pentru lucr rile lui
Euler, tradus în limba englez de
Colson, prof. la Univ. din Cambridge i
în limba francez de c tre Autelmy, cu
o not de Bossut. Via a Mariei Agnesi
a fost descris de c tre Paulo Frisi
(1799) i de c tre Bianca Milesi-Mojon
(1836).
AGRIPPA, CAMILLE (sec.VI),
matematician, filosof i arhitect italian.
N. la Milano, s-a instalat la Roma în
timpul pontificatului lui Grigore al
VIII-lea , unde a fost îns rcinat cu
întocmirea planului i posibilit ii de a
transporta o piramid în pia a Sf. Petru.
Op.: -Trattado di transportar la guglia
in su la piazza di Sant-Pietro, Roma
(1583), -Nuove invenzioni sopra il
modo di navigare, Roma (1593), -
Trattado di scienzia d' arme, Roma
(1584). Toate aceste lucr ri au un
con inut bogat de material matematic i
sunt considerate ca rarit i.
AGRONOMOFF, N. (+1930),
matematician sovietic, prof. la Inst. de
Mat. al Univ. din Vladivostoc, mare
geometru, s-a ocupat de studiul
triunghiurilor orthologice. Colaborator
la revista "Bollettino Matematico" i la
G. M.

AGUCCHIA, Lactance (sec.XIII),
matematician italian. De la el a r mas
lucrarea: Il computista pagato per
trovare in un subito il conto falto de
qualunque pagamento, Lodi (1671).
AHIEZER, Naum Ilici (n.1901),
matematician sovietic, prof. la Univ.
din Harkov, membru corespondent al
Acad. de t. din R.S.S.Ucraina (1934).
Continuatorul cercet rilor lui P. L.
Cebâ ev i S. N. Bernstein privind
teoria unicit ii polinoamelor de cea
mai bun aproxima ie în spa ii Banach
oarecare. Op.: - Lec ii de teoria
aproxima iilor, Leningrad, 1947,
pentru care a ob inut premiul
"Cebâ ev".
AHLFORS, Lars Valerian (1907-
1973), mare matematician american de
origine finlandez. Prof. la Univ.
Harvard. Cunoscut prin lucr rile de
ansamblu întreprinse relativ la
suprafe ele topologic distincte i mat. El a scris Papyrusul Rhind, care
clasificarea lor. A creat o metod
pentru func iile meromorfe cu
mul imea singularit ilor esen iale de
capacitate logaritmic . A studiat
transform rile cvasiconforme înso ite
de unele propriet i metrice. A stabilit
metode pentru transform rile
interioare. În 1935 a stabilit teoria
discurilor pentru acoperirile regulat
exhaustive, care erau definite metrico-
topologic. În 1936 a luat parte la
Congresul Matematicienilor inut la
Oslo, unde, în raportul s u, a cuprins i
noua defini ie topologic a lui Stoilow,
relativ la variet ile riemanniene,
34
enun ând pentru prima oar aceast
defini ie. Autor al unor metode
analitice i geometrice de inspira ie
borelian . Op.: Contributions to the
theory of Riemann surfaces (1953), în
care a analizat dezvoltarea studiului
suprafe ei riemanniene în decurs de un
veac i a accentuat etapa datorat lui
Stoilow, - Riemann surfaces, Princeton
University Press (1960), în care se arat
cum trebuie caracterizat topologic o
suprafa riemannian , - An
introduction to the Theory of Analytic
Functions of one complex variable
(1953). Teorema lui Ahlfors a
constituit obiectul cercet rilor lui
Stoilow, cuprinse în memoriul: Sur une
classe de surfaces de Riemann
régulièrement exhausibles et sur le
théorème des disques de M. Ahlfors, în
C.R.Acad.Sc.Paris, t.207/1938.
AHMES (în jurul anului 1660 î.e.n.),
matematician egiptean, autorul celor
mai vechi documente cu con inut de
con ine 85 probleme i este cel mai
important document din antichitate. Se
crede c a fost scris între anii 1880-
1788 î.e.n., fiind copia unuia mai vechi,
datând din perioada 1842-1800 î.e.n.
Acest papyrus a fost g sit de c tre
colec ionarul englez Rhind în 1858,
este lung de 20 m i lat de 30 cm i se
p streaz la Londra. Acest document
poart titlul: "Instruc iuni pentru a
cunoa te toate lucrurile secrete", în
care problemele sunt grupate în trei
c r i: probleme de aritmetic , de arii i
volume, diferite probleme cu caracter
economic-aplicativ. Din acest
document rezult c , calculul
aproximativ al ariei cercului a constituit
o preocupare de aproximativ 4000 de
ani. Papyrusul mai con ine probleme în
leg tur cu calculul piramidelor, ecua ii
de gradul I cu o necunoscut ,
întrebuin area simbolului 1 N pentru
frac ii. A fost descris în limba rus de
c tre V. V. Bobânin, în limba german
a fost tradus i adnotat de c tre
Eisenlohr (1877) i de c tre A. B.
Chance (1929) în limba englez , idem
de c tre T. E. Teet (1923) i H. P.
Haning, Ohio (1929).
AIGUILLON, F. d' (1566-1617),
matematician din Anvers. Obiectul
preocup rii sale îl constituie proiec ia
stereografic , considerat de el ca un
caz particular al perspectivei i care î i
are originea înc din antichitate. În
lucr rile sale a fost puternic influen at
de teoria perspectivei formulate de del
Monte. Op.: - Opticorum, libri VI,
Anvers (1613).
AIRY, George Bidell (1801-1892),
matematician i astronom englez, n. la
Alnwick i m. la Londra. Prof. de mat.
i fizic la Univ. din Cambridge pân
în 1836, când a trecut ca director la
Observatorul Royal Greenwich. Între
1871-1873 a func ionat ca pre edinte al
Royal Society. A determinat densitatea
interioar a P mântului în baza
observa iilor f cute la minele din
Harton. Op.pr.: - Algebraical and
numerical theory of errors of
observations (1875), - On the
undulatory theory of optics, 1877, -
Catalogue of 2156 stars (1889) etc.
35
AJIMA, Chrokrugen, matematician
japonez din familia samurai. A
contribuit la îmbun t irea lucr rilor
înainta ilor s i, în special în ce prive te
calculul integral. A rezolvat problema
înscrierii a trei cercuri tangente într-un
triunghi, a înscrierii a n cercuri într-o
coroan , în interiorul unui cerc mare.
Cuno tea trigonometria occidental .
ALACI, Valeriu (1884-1955),
matematician român, analist, n. la
Cacica (Bucovina). Cursul primar i
gimnaziul l-a urmat la Vaslui, locul de
ba tin al p rin ilor. Cursul superior de
lic. la Bârlad. Licen iat în mat. la Univ.
din Bucure ti (1909). Între 1909 i
1912 prof. de mat. la o c. medie
particular , apoi la Lic. "D. Cantemir"
din Bucure ti, Lic. Militar din
M n stirea Dealu i Lic. "Mircea cel
B trân" din Constan a. În timpul
r zboiului a func ionat ca prof. la o
coloan de refugia i, la euleni-Ia i.
Dr. în mat. (1921). Prof. de analiz
matematic la c. Politehnic din
Timi oara (1922). Prof. la c. de Geniu
de la Bucure ti i la c. de Ofi eri de
Artilerie din Timi oara. Membru în
"Soc. Mat." (1913) i R. M. T., fiind un
animator al acestei reviste. A. t.:
l-au preocupat seriile trigonometrice,
func iile p tratice, fiind autorul
trigonometriei p tratice (1941),
solu iile particulare ale unor ecua ii cu
derivate par iale i coeficien i variabili,
de ordinul al treilea i al patrulea. A
studiat ecua iile integrale, ecua iile
func ionale. A dat ecua ia unei figuri cu
patru foi din patru semicercuri egale. A
studiat solu ia general a ecua iei
diofantiene: xy = az ( x + y ) + b , unde
a, b ∈ Z .
Op.pr.: - Trigonometria p tratic
(1939) etc. - A scris articole relativ la
activitatea lui N. Botea (1938), Gh.
Bratu (1941), Ion Ionescu (1947), N.
Abramescu (1947) i a publicat peste
110 memorii din domeniul matematicii.
AL-ABASS, ibn Said al DJANHARI
(sec. IX), matematician i astronom
cazah, n. în ora ul Faraba (R.S.S.
Kazah ), contemporan cu Al-Horezmi.
De la el avem primul studiu cunoscut
nou referitor la teoria paralelelor. În
lucrarea: Perfec ionarea c r ii
Elementelor, a demonstrat i comentat
al V-lea postulat al lui Euclid, care a
servit ca baz , în 1800, geometrului
francez A. M. Legendre de a relua
demonstrarea acestui postulat.
AL-BATTANI, (Albetagni) Abu
Abdallah Muhamed ibn Djabir ibn
Sinan al-Battani (858-929),
matematician arab i cel mai mare
astronom al secolului s u, n. în ora ul
Battan (Mesopotamia), nu departe de
Bagdad, provenit din sabeeni astrolatri.
Unii istorici musulmani îi atribuie o
origine princiar . Între anii 878-898 a
lucrat la Observatorul Astronomic din
Baka, apoi s-a mutat la Damasc (Siria)
i în fine la Antiohia. A. t.: Al-Battani
a fost cel mai vestit matematician care
s-a ocupat de trigonometrie, a
îmbun t it i rectificat calculele
astronomice ale lui Hiparc (879),
utilizând în acest scop func iile
trigonometrice. A calculat cu o precizie
36
unghiul de înclinare al eclipticii pe
ecuator. A întocmit un catalog de stele
fixe i a demonstrat c pozi ia
excentric a P mântului în interiorul
orbitei Soarelui nu coincide cu pozi ia
indicat de Ptolemeu. A introdus în
trigonometrie sinusurile arcelor,
p r sind astfel metoda jum t irii
coardelor, care se întrebuin a pân
atunci. Op.pr.: -Comentarii asupra
Almagestei lui Ptolemeu, pierdut , dar
despre care vorbe te scriitorul arab
Abul Feda (1273-1331), - Un tratat de
astronomie i geografie, - Un tratat
asupra avantajelor astrologiei,
nepublicat pân în prezent. Lucr rile
lui Al-Battani au servit ca baz pentru
trigonometria lui J. Regiomontanus.
Începând cu sec. XII, operele lui erau
traduse în Fran a, Italia, Germania. Cea
mai veche traducere apar ine lui Plate
Tiburtinus, care a circulat în Europa în
copii pân în 1537, când a ap rut prima
edi ie tip rit la Nürnberg. În 1645 a
ap rut la Bologna o nou edi ie f cut
de Johannes Müller, care a fost
cercetat de Halley la sfâr itul sec.
XVIII, apoi de Laland i Delambre.
Operele g site ulterior în bibliotecile
din Madrid i ale Vaticanului au fost
traduse în limba latin între anii 1880-
1907. Lucr rile lui Al-Battani au mai
fost redate de c tre C. A. Nallino
(1899-1907), în trei volume. Al-Battani
avea o cultur vast , era bine
familiarizat cu tiin a i filosofia
elenistic . Halley îl nume te "Vir
admirandi a cununis, ac in
administrandis observationibus" =
"B rbat cu o p trundere de admirat i
cel mai exersat în conducerea
observa iilor". Astronomul francez
Bailly îl nume te "Cel mai mare
astronom dup Ptolemeu". Laland îl
num r printre "cei mai vesti i astro-
nomi". Bryant îl consider "cel mai fai-
mos dintre astronomii arabi". Le Bon
scria c "Lucr rile acestui savant sunt
numeroase i remarcabile". Bouillet ob-
serv c scrierile sale "sunt interesante
prin exactitatea lor". Operele tiin ifice
ale lui Al-Battani au fost mult apreciate
atât în rile de cultur arab cât i în
rile Occidentului european. (Dup
Victor Nadolschi).
ALBERT, de Saint-Germain (1839-
1914), matematician francez, dr. în
mat. (1872), prof. de mecanic
astronomie la "École des Hautes
Études". Prof. la Fac. de t. din Caen
(1888-1908), al c rei decan a fost în
repetate rânduri. A f cut parte din
Comisia interna ional a de ma ini, no iuni de rezisten a
înv mântului matematic. Op.pr.: -
Recueil d' exercices sur la mécanique
rationnelle (1877, 1889), având lucr ri
din mecanic , analiz i geometrie, care
s-au distins prin elegan a lor deosebit .
ALBERT din SAXONIA (Albert din
Helmstadt, Albertus Parvus,
Albertillus) (1316-1325, 1390),
matematician austriac, primul rector al
Univ. din Viena. Biografia lui a r mas
incert . A. t.: cunoscut prin
paradoxurile ce-i poart numele. A
revizuit unele teze ale fizicii
peripatetice i a studiat c derea liber a
corpurilor. A ajuns la concluzia c este
posibil s se construiasc cu rigla i cu
compasul un p trat de arie egal cu a
unui cerc dat. Autor a numeroase
scrieri tiin ifice i filosofice. Op.pr.: -
Tractatus de proportionibus, - Der
Tractatus de quadratura circuli, -
Descrie un istoric al cuadraturii,
începând de la Antifon i Bryson i o
vie polemic la adresa acelora care nu-i
aprob p rerile. Lucr rile lui Albertus
au fost comentate în limba german de
H. Suter (1884).
ALBERTI, Leone Battista (1404-
1472), matematician i mecanician
italian. Este unul care s-a ocupat de
scrieri remarcabile din mecanica
aplicat . Op.pr.: - Reaedificatoria libri
decem, Floren a (1485), care este o
i lucrare de arhitectur , analoag
tratatului lui Vitruviu, în care sunt
expuse i bazele concep iei autorului
asupra mecanicii, îndeosebi cu privire
la greut i, mecanisme, unele elemente
materialelor, probleme hidrotehnice
etc., - Tratate sui pondi, leve et tirari
etc.
ALBETRAGI (vezi:Alpetragius).
AL-BIR NI, El Ustad Ab Reihan
Muhammed ibn Ahmed Zein ed -
Diuel-Bir ni (973-1048), celebru
înv at uzbec (Persia): matematician,
filosof, istoric, mare enciclopedist,
str lucit reprezentant al culturii arabe.
N. în localitatea Biruni, din apropierea
vestitului ora Horezmi, centru politic,
comercial i cultural arab. Fost elev al
lui Abu Nasr. Mansur ibn Ali Irak. A
tr it într-o epoc de înflorire a culturii
i tiin ei arabe. Deosebit de dotat din
37
copil rie, a urmat colile musulmane
din Horesmi. Studiile superioare i le-a
întrerupt din cauza conflictelor
clericilor, fiind nevoit s plece în
Persia, în ora ul Giurgian, apoi în
ora ul Rey i Djurdjan. Împreun cu
dasc lul s u a lucrat la Acad. din Kiat,
înfiin at de ahul Al-Mamun II, iar
dup ce sultanul Mahud a cucerit
Horezmul (1017), a fost nevoit s se
mute la Gazna (India), unde a studiat
limba sanscrit i filosofia. Al-Bir ni a
ar tat mare interes num rului π. El era
convins, f r a putea dovedi, de
imposibilitatea cuadraturii cercului,
sus inând c raportul dintre lungimea
cercului i diametrul lui este un num r
ira ional. De i a fost idealist în filosofia
sa, el a format teza materialist , care
lovea în teologia dominant
Islamului. Op.pr.: -Al Bir ni a scris
numeroase lucr ri de mat., tiin
c l torii: - Despre India (1031), care
con ine date istorice despre
descoperirile tiin ifice ale indienilor în
mat. i astronomie, tradus în limba
englez de c tre Sachau (1887).
Savantul rus Rozen, scria în 1888, c :
"India" lui Al-Bir ni "este un
monument care nu se mai g se te în
întreaga literatur antic i medieval
din Orient i Occident". Aceast oper
este atât de apreciat , încât filologul
indian S. C. Ciatterji îl nume te pe Al-
Bir ni, în 1955: "Cel mai ilustru
ideolog din câ i au existat vreodat ", -
Cartea despre coarde (1036), în care
sunt colec ionate diferite demonstra ii
ale teoremelor fundamentale din
geometrie i trigonometrie, - Canon al-
Masudi seu Tractatus geografico -
astronomicus (1030), - Fi ra ihat al-
Hind, tratat de algebr în care trateaz
regula de trei, extragerea r d cinii
p trate i cubice, rezolv ri de ecua ii, -
Monumentele genera iilor trecute, un
tratat de filosofie, în care a dezvoltat
teoria lui Aristarh din Samos relativ la
sistemul lumii. Lucr rile lui au fost
traduse aproape în toate limbile
europene. Despre el a scris H. Suter,
istoric german, 1910. Al-Bir ni a fost
un enciclopedist. A scris peste 100 de
lucr ri. El c uta întotdeauna o
explica ie tiin ific realist a
fenomenelor. Concep ia social este
progresist , condamn nedrept ile
comise de emirii absoluti ti. Un
precursor al savan ilor din epoca
Rena terii.
a
ALCUIN (Ahl-win, Albinus Flacus),
i (735-804), matematician i c lug r
englez din ordinul "prieten al
templului", originar din York. Dup
sfatul lui Carol cel Mare a înfiin at o
serie de coli elementare, iar la
m n stirea Tours, o coal palatin de
un nivel mai înalt. A pus bazele
generale ale înv mântului din Europa
Apusean . A contribuit la popularizarea
aritmeticii prin compunerea de
probleme sub form de ghicitori i
glume. Op.pr.: -Propositiones ad
ecuendos juvenes, care s-a bucurat de
mare faim în Europa. Operele lui
Alcuin au fost editate de c tre F.
Migne, Paris, 1851.
ALEAUME, Jacques (> 1627),
matematician francez. Cunoscut prin
publicarea unui tratat de perspectiv :
38
Perspective spéculative et pratique =
Perspectiv teoretic i practic , Paris.
ALEMBERT, Jean Le Rond d'
(1717-1783), ilustru matematician
francez, filosof i scriitor, mare
enciclopedist, una din figurile cele mai
str lucitoare prin talent matematic,
cultur i elocven . N. i m. la Paris.
Membru al Acad. de t. din Paris
(1741), secretar perpetuu al acestei
Acad. (1772), membru al Acad. din
Petersburg (1764) i al altor Acad.
A. t.: D' Alembert este cunoscut mai
ales prin colaborarea la Enciclopedia
Francez , 1751-1752, Paris, în 23
volume, împreun cu Diderot,
enciclopedie care con ine idei
progresiste, fiind unul din factorii
preg titori ai Revolu iei. În algebr , în
1746, a enun at celebra teorem : în C/
un polinom admite cel pu in o r d cin
i a demonstrat c o ecua ie poate avea
atâtea r d cini cât este gradul ei, i nu
mai multe. În 1750 a adus o contribu ie
esen ial în no iunea general a Biografia lui D' Alembert a fost scris
numerelor ira ionale. A dat o nou
fundamentare calculului diferen ial i
integral. S-a ocupat de rezolvarea
sistemelor de ecua ii diferen iale i a
dat pentru prima oar demonstra ia
existen ei factorului integrant, a redus
rezolvarea ecua iei diferen iale liniare
neomogene de ordinul n cu coeficien i
constan i la rezolvarea a n ecua ii
diferen iale simultane. De asemenea a
avut o contribu ie important în
trigonometria sferic , în teoria
probabilit ilor, iar în 1768 a creat
teoria seriilor divergente, completat i
dezvoltat ulterior de al i
39
matematicieni. A creat edificiul
monumental al mecanicii clasice prin
studiul ecua iilor diferen iale ale
dinamicii. Este creatorul
hidrodinamicii. A creat edificiul
mecanicii cere ti dup concep ia
newtonian . A fost un filosof idealist,
criticând filosofia cartezian i
societatea feudal , ca izvor al reparti iei
nedrepte a bog iilor între oameni.
Sceptic în religie i în metafizic , îns
tolerant. A încercat s elaboreze pe
baza materialismului tiin ific
principiile clasific rii tiin elor i de a
ajuta tiin ele naturii s sistematizeze i
s generalizeze materialul pe care-l
acumuleaz . Op.pr.: -Traité de
dynamique (1743), -Sur la courbe que
forme une corde tendue, mise en
vibration (1749), -Recherches sur
différents points importants du système
du Monde, Paris (1784), -Sur les
principes métaphysiques du calcul
infinitésimal (1768), -Sur les principes
de la Mécanique, Paris (1769) etc.
de J. Bertrand (1889).
ALEXANDER, Bernat (n.1850),
matematician i filosof maghiar, n. la
Budapesta, unde i-a f cut studiile pe
care le-a completat în str in tate,
specializându-se în mat., tiin ele
naturale i filosofie. Ini ial a fost prof.
secundar la Budapesta, iar în 1878 a
devenit prof. univ. de matematici la
Budapesta. Membru corespondent al
Acad. (1892), membru al Soc. de
Filosofie, apoi prof. la Acad.
Dramatic . A fost adept al filosofiei lui
Kant. L-au preocupat estetica i
pedagogia. Op.pr.: Lucr rile din cele
trei domenii au ap rut în periodicele:
"Neuen Reich", "Neue Freie Press",
"Neues Poster Journal". A tradus
operele lui Kant, Descartes i al ii.
ALEXANDER, W. J. (n.1888),
matematician american, unul care a
contribuit la dezvoltarea colii de
topologie în America, împreun cu
Lepschetz, Weblen, Morse, Whitney,
van Kampen, Tucke i al ii. În 1915 a
demonstrat egalitatea numerelor Betti
pentru complexele care reprezint
descompuneri diferite ale aceluia i
poliedru. Mai târziu s-a ob inut un
rezultat analog pentru grupurile Betti.
Teorema lui Alexander este cunoscut
sub denumirea de invariant a felul acesta a stabilit o leg tur între
grupurilor lui Betti. Metoda lui
Alexander este asem n toare cu
metoda lui Brouwer i se bazeaz i pe
aproximarea "complexelor curbilinii"
prin "complexe rectilinii". În 1922,
Alexander a demonstrat o nou
teorem , extrem de important ,
cunoscut sub denumirea de "legea de
dualitate a lui Alexander". O expunere
elegant a metodei i unele rezultate ale
lui Alexander sunt date de P. S.
Alexandrov i V. A. Efremovici.
ALEXANDRE, Jean (sec.XVII),
matematician, n. la Berna. În timpul
vie ii nu a fost cunoscut sau apreciat,
decât dup moartea sa, când s-a
publicat lucrarea: Synopsis algebraica,
Londra (1693), care a fost tradus în
limba englez i republicat de mai
multe ori cu o adnotare de c tre
Humphrey Ditton.
40
ALEXANDROV, Alexandr Danilo-
vici (n. 1912), geometru sovietic. A
studiat la Leningrad, dr. în t. fizico-
mat. Prof. la Univ. din Leningrad i
rector al acelei institu ii. Laureat al
premiului Stalin (1942), membru
corespondent al Acad. (1946), membru
activ (1952), pre edintele Soc. de Mat.
din Moscova, membru al Partidului
Comunist al U.R.S.S. (1951). A. t.: s-a
ocupat cu dialectica tiin ei mat.,
sco ând în eviden unele leg turi
dintre mat. i tezele clasicilor marxism-
leninismului. Ca geometru a ar tat c ,
în ceea ce prive te geometria lor
intrinsec , intr în clasa variet ilor
bidimensionale cu curbur m ginit . În
metodele directe i metodele analitice,
construind teorema fundamental a
geometriei intrinseci a variet ilor
metrice bidimensionale. A dat o
defini ie topologic unui triunghi
oarecare. S-a ocupat de studiul
poligoanelor convexe i propriet ile
lor; de ecua iile diferen iale cu derivate
par iale din teoria suprafe elor; a
stabilit propriet ile diferen iale globale
pentru spa ii riemanniene. Op.pr.: Are
lucr ri importante din domeniul
geometriei, topologiei, teoria
mul imilor, algebr i istoria
matematicii: -Bazele geometriei
intrinseci a suprafe elor (1948), -
Teoria curbelor pe baza aproxim rii
prin linii frânte (1947), - Dialectica
leninist a matematicii (1953), -
Geometria i topologia în Uniunea
Sovietic (1956), -Bazele geometriei
diferen iale (1959), -Matematica,
con inutul, metodele i importan a ei,
tradus în limba român (1960).
ALEXANDROV, Ivan Ivanovici
(1856-1919), matematician i pedagog
rus. N. în ora ul Vladimir. A urmat
Fac. de Fizic -Mat. a Univ. din Peters-
burg, unde a audiat lec iile lui P. L.
Cebâ ev, A. N. Korkin, E. I. Zolotarev,
D. I. Mendeleev, care au exercitat o
puternic influen asupra form rii lui.
Îi pl ceau literatura, pictura, muzica i
ahul. Prof. de mat. la gimnaziul din
Tambov (1878). Prof. la Univ.
Popular i la cursurile serale ale
diferitelor institu ii (1906): pedagog,
scriitor în domeniul mat. (1880),
realizând peste 30 de lucr ri tip rite; a
cercetat rezolvarea ecua iilor
nedeterminate în numere întregi de
gradul întâi. Op.pr.: -Probleme de
construc ii geometrice (1881), în cinci
edi ii, tradus în limbile german ,
francez i român , în 1951, -Metode
de rezolvare a problemelor de
aritmetic (1887), -Ce este geometria
neeuclidian , în limba român (1943), -
Bazele matematicii (1908), -Bazele
aritmeticii, -Predarea intuitiv
geometriei, -Despre cauzele dezvolt rii
matematicii etc.
ALEXANDROV, Pavel Sergheievici
(n.1896), reprezentantul colii de
topologie din Moscova. N. în ora ul
Bogorodsk. Tat l s u, Serghei
Alexandrovici (1858-1920), a fost
medic. În anii de coal a fost puternic
influen at de prof. s u Alexander
Romanovici Eighes, care l-a determinat
s devin matematician. A urmat sec ia
de mat. a Univ. din Moscova,
participând la seminariile lui D. F.
Egorov i a f cut parte din grupul de
elevi ai lui N. Luzin. Membru al Acad.
de t a U.R.S.S. A. t.: A demonstrat c
orice mul ime borelian nenum rabil
con ine o mul ime perfect nevid , care
i-a asigurat un loc trainic în matematic
(1916). Începând cu anul 1920 s-a
ocupat de topologie, care a r mas
principalul s u domeniu de activitate.
A elaborat teoria spa iilor discrete
(1927). În 1923 a început o serie de
c l torii în str in tate, cunoscând pe
matematicienii D. Hilbert, F. Klein,
Brouwer i al ii, ridicând prestigiul
matematicii sovietice în str in tate. A
fost un pedagog des vâr it i bun
organizator. În 1935 a condus prima
conferin interna ional de topologie
din Moscova. S-a ocupat de variet ile
lui Cantor (1956). A luat parte la
Congresul Matematicienilor Germani
(Dresda, 1958) i la Simpozionul de
Topologie (Praga, 1962). A dat o nou
demonstra ie teoremei lui Peano, în
leg tur cu teoria general a curbelor
integrale, definite de ecua iile
diferen iale ordinare. Op.pr.: –
a Propriet i omologice de situa ie ale
complexelor i ale mul imilor închise
(1942), distins cu premiul Stalin Cl. I,
-Priviri asupra no iunilor fundamentale
ale topologiei, -Diverse studii despre
Lobacevski etc.
ALEXE, Marin (vezi Marin Alexe).
ALF R BI, Ab - Nasr. -
Muhammed al F r bi (cca. 870-951),
matematician i filosof arab, om de
tiin multilateral. N. lâng Faraba
41
dintr-o familie turc aristocrat , m. la
Damasc. A activat la Bagdad, Alleppo
i Damasc. A avut ca discipol pe
Avicenna i ca rival pe Averroes. A
fost un mare filosof idealist al timpului,
dar a avut i unele idei materialiste.
Pentru concep iile lui despre ve nicia
lumii, a intrat în conflict cu teologia
musulman . A fost unul dintre primii
popularizatori ai filosofiei antice
grece ti în Orient, unde a r spândit
doctrina lui Aristotel. A propus
clasificarea tiin elor în cinci ramuri:
lingvistica i filosofia, logica, tiin ele
mat. i astronomia, fizica i metafizica,
tiin ele politice, juridice i teologice.
În comentariile sale la traducerea
operelor a analizat no iunile
fundamentale ale geometriei i AL-HEDJADI, ibn-Mutar (sec.VIII-
aritmeticii. S-a ocupat cu logica i
metafizica. S-a ocupat cu probleme
privind mi carea, timpul, for ele,
centrul de greutate etc. A comentat
lucr rile lui Aristotel, Ptolemeu i
Euclid. Lucr rile lui au fost traduse în
limba german (1892) i se
caracterizeaz prin rolul stimulator,
având o mare influen asupra
lucr rilor lui Ommar Khayyam.
ALGER, Paul (1919-1986), n. la
Bucure ti, dasc l pasionat i membru
devotat al SSM. Fiind orfan, i-a
petrecut copil ria în a ez mântul de
ocrotire i educa ie de le castelul
Turnu-Ro u. A terminat c. Normal
de Înv tori "Andrei aguna" i
paralel i Lic. teoretic "Gh. Laz r" din
Sibiu, apoi a continuat studiile la Fac.
de Filosofie i Litere din Cluj. În
timpul r zboiului a luat parte la
42
eliberarea Ardealului, Ungariei i
Cehoslovaciei. Reîntors s-a înscris la
Fac. de Mat.-Mecanic din Bucure ti.
Pân la 1 sept. 1964 este prof. de mat.
i director al c. gen. Nr. 163 i al Lic.
Nr. 27 din Bucure ti. În 1964 particip
ca prof. delegat la O.I. de mat. pentru
elevi la Moscova. Mul i ani a fost
secretar al Filialei SSM Bucure ti, în
care calitate a urm rit s imprime G.
M. o atmosfer de munc colectiv
corect . A participat la numeroase
simpozioane i ac iuni ale Soc. de Mat.
A fost un model rar de prof. i de om.
Altruist cu responsabilitate personal i
patriotic . Un exemplu minunat de
modestie i d ruire.
IX), matematician arab, cunoscut prin
traducerile din limba greac în cea
arab a Elementelor lui Euclid i a
Almagestului lui Ptolemeu.
ALHAZEN, ibn al-Haisam al
Haitham, Abu Ali al-Hasan (vezi: Ibn
al-Hasan).
AL-HORESMI, Ab Abdallah
Muhamed ibn - M s al - Horezmi al
Kwarismi al Madjusi (780-850),
eminent matematician, astronom,
geograf, unul dintre cei mai de seam
oameni de tiin uzbeci (arabi). N. la
Horezmi, regiunea R.S.S. Uzbec , din
Asia Central . Primul clasic al rilor
Islamului, primul savant al colii din
Bagdad, deschiz tor de noi c i în mat.
Despre via a lui se cunosc prea pu ine
lucruri. A. t.: Activitatea sa i-a
desf urat-o în timpul lui Al-Mamun
(813-833). A fost conduc torul
matematicienilor i astronomilor cu
care a colaborat la "Cl direa
În elepciunii" a lui Al-Mamun, unde
era instalat un Observator vestit i o
bibliotec mare. De numele lui sunt
lega i doi termeni din matematic :
algoritm i algebr . Mare constructor
de instrumente optice i autor de tabele
astronomice. Op.pr.: -De la el s-au
p strat cinci opere: de aritmetic ,
algebr , astronomie, geografie i lucrare n-a fost imprimat . Lec iile lui
calendar, care au avut o influen
considerabil asupra dezvolt rii
ulterioare a mat.: -Manual de
aritmetic (con ine algoritmul ce-i
poart numele). Acest tratat a fost
tradus în limba latin de c tre Adelard
de Bath. Manuscrisul se p streaz în
biblioteca din Cambridge. Dup aceast
traducere au cunoscut europenii metoda
hindus de numera ie cu zece cifre. –
Kitab al djebr' wal - mucabala (Tratat
de algebr ), în care s-a ocupat de
rezolvarea grafic a ecua iilor de gradul
II, - Geometria, cuprinde reguli pentru
m surarea figurilor i aplica iile alge-
brei în geometrie, -Tratat de astrono-
mie i geografie, -Imaginea P mântului
etc. Dup lucr rile lui AL-Horesmi
exist traduceri f cute de Robert
Chester, Segovia (1145), de Gherardo
din Cremona, Toledo (1187).
ALI IBN AHMED, ABOUL KASIM
ALMODJTABI (în jurul anului 970),
celebru matematician arab din
Antiochis. A tr it la Curtea lui Adhad-
Eddaulah. A scris un comentariu asupra
Elementelor lui Euclid i mai multe
lucr ri de algebr , în care descrie
43
metoda calculului pe degete, f r abac,
metod curioas , care a fost comentat
i tratat în Europa de c tre Gerbert.
ALI IBN AHMED, AL'IMRANI (A
tr it în jurul anului 955), matematician
arab din Mossul. Cunoscut prin
comentariul scris la Algebra lui Abou-
Kamil i prin lucrarea numit Schedja,
un tratat de astronomie, precum i
diverse lucr ri de astrologie. Nici o
i biblioteca bogat au atras mul i elevi.
AL-KALASADI, Abu-l Hasan-Ali
ibn Muhammed (1420-1486),
matematician mauritan (arab). A activat
la Granada înainte de pr bu irea
ultimului emirat mauritan (1492) i a
murit exilat în Tunisia. S-a ocupat de
aritmetica numerilor întregi; opera ii cu
frac ii; extragerea r d cinii; rezolvarea
ecua iilor. El reprezenta frac iile
ordinare prin sume i produse de frac ii
cu num r tor unitatea. A f cut primele
încerc ri de a introduce simbolismul
algebric, ceea ce prezint interes din
punct de vedere istoric. Pe la 1460 la el
întâlnim semnul egalit ii (=). Op.pr.: -
Kasf - al makdjub min ' ilm al-gubar =
Ridicarea v lului de pe tiin a gubar.
AL-KARADJI, Abu Bakr
Muhammed ibn- al Hasan (> cca.
1019-1024), matematician eminent,
reprezentantul colii din Bagdad ( ara
Islamului-Arabia), cunoscut i sub
numele de Al-Karhi. A activat la
Bagdad. A. t.: A preluat multe
elemente din teoria numerelor din
Aritmetica lui Diofant. La el g sim
reprezentarea frac iilor ordinare în felul
lui Al-Kalasadi, regula falsei pozi ii;
descompunerea frac iilor ordinare;
aducerea frac iilor la numitor comun. A
analizat sistematic ecua iile trinome. S-
a ocupat cu cantit ile ira ionale de
forma:
8 + 18 , 3 54 − 3 2 = 3 16 ,
3 54 + 3 2 = 3 128 , a c ror rezolvare
este bazat pe teoria propor iilor lui
Euclid i pe cercet rile lui Diofant. S-a
ocupat de rezolvarea ecua iilor de
gradul III i IV i de rezolvarea în
numere întregi a sistemelor de ecua ii
liniare nedeterminate. Cuno tea
extragerea r d cinii p trate i cubice
din polinoame algebrice. S-a ocupat i
de progresiile aritmetice. Din punct de
vedere metodic, expunerile au merite
deosebite. Op.pr.: -Cartea suficient
despre tiin a aritmeticii (1000) con ine
70 capitole, -Al-Fahri (1010) este un
tratat de algebr .
AL-KARKI (Al-Kahri) (vezi:Al-
Karadji).
AL- KASI (Ghiias ad - Din Djem id
ibn Masud, numit i Ghiasedin),
eminent matematician i astronom
uzbec, figur ilustr din Evul-Mediu.
N. în ora ul Kasan (Irak). În 1420, la
invita ia lui Ulug-Beck s-a mutat la
Samarkand în calitate de director al
Observatorului Astronomic, unde a stat
pân la moarte (1429-1436). Data
na terii nu se cunoa te. A. t.: Descrie
opera iile în sistemul pozi ional
sexagesimal. A descris procedeul de
transformare a frac iilor zecimale în
44
sexagesimale i invers. A dat exemple
de extragere a r d cinii din numere
întregi i sexagesimale. A formulat
coeficien ii binomiali pân la indicele
9. A tratat problema p s rilor. A
stabilit regula de aducere la acela i
indice radicalii. A g sit regula pentru
aflarea sumei puterilor a patra ale
numerelor din irul natural. Pentru
rezolvarea ecua iilor de gradul III, a
propus o metod de itera ie original ,
care constituie una dintre cele mai
importante rezultate ale tiin ei arabe.
S-a ocupat de m surarea cercului i
determinarea valorii lui π (pi) cu 17
zecimale exacte în sistemul zecimal. A
încercat rezolvarea problemei
trisec iunii unghiului bazându-se pe
rezolvarea ecua iei:
sin 3 x = 3 sin x − 4 sin 2 x
printr-un procedeu de itera ie rapid . În
astronomie a descoperit o metod de
calculare a distan ei corpurilor cere ti i
a inventat un instrument ingenios
pentru studierea pozi iei planetelor.
Op.pr.: - Miftah - al hisab = Cheia
aritmeticii. O edi ie litografiat a
acestei c r i s-a publicat la Teheran
(1889) sub titlul: "Cheia artei
socotitului", -Înv tur despre
circumferin (1424), - Risala al -
Vatar va-l dkeib = Tratat despre
coard i sinus, - Zidj Hakani (Tabele
trigonometrice) etc.
AL - KENDI, Abu Jusuf ibn Eshac
(> 872), matematician arab. A scris
circa 200 de lucr ri din domeniul mat.,
filosofiei i astronomiei, din care au
r mas prea pu ine. A considerat mat. o
baz a tuturor tiin elor.

AL - KHWARISMI, Abu Djafar
Muhammed ibn M sa (> 872), cel
mai ilustru matematician arab, cunoscut
astronom din Bagdad, unul dintre
apropia ii califului Al-Mamur.
Împreun cu fra ii s i Hasan i Ahmed,
fiul lui M sa ibn Sakir, s-au ocupat de
mat., astronomie, mecanic i muzic .
Au construit un Observator propriu, au
colectat manuscrise i au efectuat
traduceri în limba arab din cea greac .
A c l torit în Afganistan i India i, cu
ocazia c l toriei în Grecia, a adus la
Bagdad pe Tabit ibn Korra. A scris o
algebr dup aceea a lui Brahmagupta,
în care a descris sistemul de numera ie
indian. Lucr rile acestor fra i au fost
colectate i traduse în limba latin de
c tre Gherardo din Cremona, sub titlul:
Cartea de geometrie a celor trei fra i,
în care se ocup de trisec iunea
unghiului, de determinarea mediilor
propor ionale cu ajutorul unor mijloace
mecanice, lucrare tradus în limba
latin de c tre R. de Bruges. A compus
i dou tabele astronomice, numite:
Sind-Hind = Sistem indian.
ALLEN, Thomas (1542-1632),
matematician englez, n. la Utoxeter, în
regiunea Staffordshire. A studiat la
Trinity College din Oxford. Câtva timp
a fost re inut la Curtea contelui
Northumberland, protectorul
matematicienilor de atunci. Allen a
f cut mai multe c l torii în Orient, a
cules manuscrise din antichitate, de
mat., astronomie, filosofie, formând o
vestit bibliotec allenian , dup
numele s u. Mul i autori îl citeaz din
45
acest punct de vedere. Op.pr.: -
Ptolemaei Pelusiensis de astrorum
judiciis, aut set vulgo vocant,
Quadripartitate constructionis, liber
secundus, cum expositione Thomae
Alleyn, Angli saxoniensis, - Claudiu
Ptolemaei de astrorum judiciis liber
tertius, cum expositione Th. Alleyn.
ALPETRAGIUS (Al-Bitragi)
(sec.XII), matematician i astronom din
Sevilla. A activat la Bagdad. A înlocuit
sistemul astronomic complicat al lui
Ptolemeu, cu un sistem mai simplu
format din cercuri concentrice. S-a
ocupat de diferite probleme de
mecanic , dar mai ales de interpretarea
impetusului, aplicând teza mic or rii
treptate a impetusului la mi carea
corpurilor cere ti. A dezvoltat doctrina
care con ine ideea de impetus. Op.pr.:
-Teoria planetelor dovedit prin
argumente fizice, tradus în 1217 de
Michael Scotus i reeditat sub titlul:
De motibus Coelorum = Despre
mi carea cerurilor, care a constituit un
prim atac împotriva concep iei lui
Ptolemeu.
ALSTEDT, Alstidius Johann
Heinrich (1588-1638), matematician
german, enciclopedist, care a scos
prima enciclopedie mat. în limba
german . A studiat la Univ. din
Herborn, Marburg, Heidelberg i Basel.
A func ionat ca prof. de filosofie la
Herborn timp de 21 de ani. În 1629 a
fost invitat de c tre principele Gavril
(Gábor) Bethlen, ca prof. la "Collegium
Bethlenianum" din Alba-Iulia, colegiu
întemeiat de acest principe. Numitul a
venit la Alba-Iulia cu elevii s i J. H.
Bisterfeld i J. A. Komenski (Comeni-
us). Alstedt a publicat 61 de lucr ri. În
domeniul mat. s-a ocupat cu mat.
general , aritmetica, geometria,
geografia, optica, muzica,
arhitectonica, în 532 pagini, tip rit la
Nassau i utilizat i în Transilvania.
Lec iile lui au fost redactate de elevul
s u Porcsalmi András, în 600 pagini i
se g sesce în Biblioteca Acad. din Cluj.
Porcsalmi a devenit prof. la Colegiul
Reformat din Cluj. De lucr rile lui
Alstedt s-a ocupat prof. V. Marian din
Cluj.
AL - ZUFI, matematician i astronom
arab din Evul-Mediu. A întocmit un
catalog stelar în care a înscris unele
date interesante referitoare la pozi ia i
la m rimea corpurilor cere ti.
AMFILOHIE, Hotiniul,
matematician, episcop la Hotin pe la
1767. În 1772 se g se te la Roma ca
student bursier , studiind mat., unde i-
a preg tit materialul matematic pe care
l-a publicat în ar . Reîntors din Italia a
devenit prof. la Hu i. În 1784 a preg tit
un manuscris despre aritmetic , care nu
s-a p strat . Op.pr.: -Elementi
aritmetice ar tate fire ti, Ia i (1795),
dup Elementi aritmetici a lui
Alexandru Conti, având ca model
cartea Almanacco perpetuo a lui Rutilo
Benincasa i edi ia lui Beltrano. Este
prima carte de aritmetic cu no iuni noi
de geometrie. Cartea a avut o lung
circula ie pân c tre mijlocul sec. XIX.
- Prima geografie, Ia i (1795), în limba
român dup o traducere italian a
46
c r ii lui Buffier i o Gramatic
teologiceasc , în 1795. C r ile lui
Amfilohie sunt deosebit de interesante
pentru faptul c prezint legile
mecanicii clasice formulate de Newton.
AMMONIUS, din Alexandria (sec.V
e.n.), matematician, fost elev al lui
Proclus, care mai târziu i-a criticat
dasc lul. A scris mai multe comentarii,
între care cel referitor la Aristotel, în
care a emis o ipotez referitor la
num rul combin rilor a n elemente
luate câte dou . A încercat s deduc
incompara-bilitatea suprafe elor
m rginite de linii curbe i drept din
incomparabilitatea unghiurilor
mixtilinii i rectilinii.
AMORASO, Luigi (1886-1965),
matematician italian, cunoscut prin
lucr rile: -Ricerche intorno alle
equazioni integrali di prima specie
(1909), -Sulla resolubilità della
equazione integrale di prima specie
(1910). Matematicianul român Miron
Nicolescu a publicat un memoriu:
Remarques sur un théorème de
moyenne de Luigi Amoraso, în Bull.
Acad. al Belgiei, T.XVIII/1932,
Bruxelles.
AMPÈRE, André Marie (1775-1836),
savant matematician, fizician, renumit
botanist i filosof francez. N. la Lyon i
m. la Marseille. A fost un autodidact,
studiind mat., fizica, chimia, tiin ele
naturale, muzica, filosofia i sociologia.
La 12 ani cuno tea calculul diferen ial
i integral, la 13 ani a prezentat Acad.
din Lyon un tratat despre sec iunile
conice i un memoriu asupra rectific rii
unui arc oarecare de cerc mai mic decât
o jum tate de cumferin . Pân la 20 de
ani a citit cele 20 volume ale Marei
Enciclopedii, întocmite de D' Alembert
i Diderot. Cuno tea mecanica analitic
a lui Lagrange, precum i limba latin ,
greac i italian . Prof. de mat. la Lic.
de Stat din Bourg (1802), apoi la Lic.
din Lyon (1803), prof. la Catedra de
Analiz la c. Politehnic din Paris,
membru consultativ în Comitetul
Artelor i Meseriilor (1806), inspector
general de Univ. (1808), prof. la
Catedra de Fizic Experimental la
Collège de France i de astronomie la
Univ. din Paris (1809). Membru al
Acad. de t. (1814). A. t.: S-a ocupat
de problema cuadraturii cercului, de
echivalen a volumelor a dou poliedre;
de rectificarea apoximativ a arcelor de
cerc; a adus îmbun t iri în teoria
func iilor analitice (1806); a demonstrat
leg tura dintre celebra formul de
interpolare a lui Lagrange, E. Waring,
Gauss; s-a ocupat de teoria suprafe elor
de und (1828); a dat o nou
demonstra ie teoremei lui Taylor; a
stabilit ecua ia l n i orului; a studiat
ecua iile diferen iale de ordinul I i II.
Pentru Ampère, matematica a constituit
fundamentul tiin elor. În domeniul
fizicii a studiat principiul telegrafului
electric; a descoperit una din legile de
baz ale electrodinamicii; legea
interac iunii curen ilor electrici; a
formulat principiul lucrului mecanic.
Toate acestea au constituit puncte de
pornire pentru Maxwell, Ohm, Joule i
al ii. De la el au mai r mas studii
importante în leg tur cu refrac ia
47
luminii; teoria undelor luminoase;
teoria cinetic a gazelor i numeroase
probleme de cinematic . A fost numit
"Newtonul electricit ii". Este unul
dintre creatorii teoriei atomice. Adept
al magnetismului animal i partizan al
transformismului. În filosofie, adept al
concep iei materialiste asupra lumii.
Op.pr.: - Cours de calcul différentiel et
intégral, pe care
l-a predat la c. Politehnic , -
Considera ii asupra teoriei matematice
a jocurilor, Lyon (1802), - Précis
élémentaire d' arithmétique, - Théorie
des phénomènes électrodynamiques, -
Essai sur la philosophie des sciences,
Paris (1848), - Méditation (1805) etc.
Via a i operele lui Ampère au fost
descrise de c tre Valson (1886) i de
c tre Barhelemm St. Hilaire (1869).
Casa p rin ilor de la Polegmieux s-a
transformat într-un muzeu "Maison
Ampère", în 1934.
ANANIA, din Sirak (Schiracunensis,
Sirakati) (n. 645), celebru
matematician, supranumit calculatorul,
astronom, istoric, geograf, mare
gânditor, de origine armean. De tân r a
avut o puternic pasiune pentru teoria
numerelor i arta de a calcula. Era
numit "Vardapet" (dasc lul). A vizitat
o mare parte din imperiul grec i a
studiat la Trebisonde. A luat parte la
lupta în contra cotropitorilor bizantini.
A. t.: Anania a scris o serie de opere de
aritmetic i culegeri de probleme de
aritmetic , care cuprind probleme din
evenimentele istorice ale poporului
armean; ecua ii liniare cu o singur
necunoscut ; opera ii cu frac ii. El
considera arta numerelor ca mam a
întregii în elepciuni. A tratat despre
forma sferic a P mântului; despre
eclipsele de Soare i de Lun ; despre
calendar i cadranul solar; despre
numerele poligonale. Acad. I. A.
Orbeli, în 1918, a tradus în limba rus
24 probleme, descrise de Anania,
folosind un text din 1896, restabilit
dup vechile manuscrise de c tre
c lug rul savant Galust din Ecimiazin.
Op.pr.: - Întreb ri i r spunsuri, -
Cosmografia i m sur toarea anilor i
fazele Lunii, - Calendar, din care se
g se te o copie la m n stirea St.Lazare,
- Despre cânt riri i greut i, -Tomar
(studiu de cronologie). Lucr rile lui
Anania arat nivelul superior de
preocupare relativ la teoria numerelor,
reprezint teze materialiste i ANAXIMANDRU, din Milet (610-
dialectice. A fost apreciat de Grigore
Magistrul (sec.XI).
ANARICIUS (vezi: Abu l'Abbas).
ANAXAGORA, din Glazomene (499-
428 î.e.n.), matematician grec, unul
dintre ultimii filozofi ai colii ioniene.
Materialist, înv torul i prietenul lui
Pericle, contemporan cu Zenon. La
etatea de 20 ani s-a stabilit la Atena,
anul când acest ora a fost cucerit de
per i. Aici a studiat filosofia,
remarcându-se ca o mare capacitate,
îns autorit ile i-au creat un proces
politic, pentru concep iile sale
ra ionaliste, impietate i ateism, fiind
considerat neîncrez tor în Zei. A murit
în închisoare, în etate de 72 ani. Pentru
felul lui de a vedea fenomenele cere ti
a fost considerat ca precursor al lui
48
Laplace i Newton. În jurul anului 437
î.e.n., pe când era în închisoare, a scris
o lucrare despre cuadratura cercului,
care îns nu s-a p strat. A mai scris o
lucrare despre filosofia natural , de
mare importan în istoria antichit ii.
A comb tut filosofia lui Empedocle.
Credea în divizibilitatea infinit a
materiei i indestructibilitatea acesteia.
A stabilit cauzele eclipselor. A negat
existen a vidului. Fragmente din
lucr rile lui Anaxagora au fost culese
de E. Schaubach, Leipzig (1827) i de
c tre Schora, Bonn (1829). Hegel a
manifestat o atitudine ostil fa de
filosofia lui Anaxagora (idei concepute
de filosofia german fa de
materialism).
546 î.e.n.), matematician, astronom i
filosof din coala ionian , reprezentant
al colii materialiste spontane din Milet
(Grecia), fiul lui Praxiades,
continuatorul remacabil al lui Tales.
Epoca de înflorire a fost pe la 570 î.e.n.
A. t.: Anaximandru a studiat principiile
lumii i a descris vestitele sale doctrine
despre originea lumii, teoria infinitului.
A conceput primele idei despre
infinitatea lumii în filosofia antic
materialist , în opozi ie cu conceptele
religioase i mitologice asupra lumii.
Dup Anaximandru, nem rginitul,
numit "apeiron", se întinde dincolo de
ceea ce numim noi Univers i care
formeaz lumi nenum rate, în spa iu i
în timp, f r calit i care ve nic se
schimb , delimiteaz contrariile i le
absoarbe din nou. Apeironul con ine
infinitul i indefinitul, nelimitatul i
indeterminatul. Consider infinitul ca o
for vivant , ca principiu al
fenomenelor naturale. Sus ine curbura
suprafe ei P mântului împotriva teoriei
lui Tales. A instalat în Sparta
instrumente astronomice, a construit un
glob stelar i a întocmit o hart a
P mântului i o prim hart pentru
navigatori. A evaluat distan ele de la
P mânt la Soare, la Lun i la stele. A
construit prima hart geografic a
Greciei folosind pentru prima oar
proiec ia ortogonal . A calculat pentru
prima oar oblicitatea eclipticei. A
descoperit gnomonul. Baza tuturor
descoperirilor lui o constituiau rela iile
i calculele matematice.
ANDERSON, Alexandre (n.1592),
matematician francez, n. la Aberdeen.
A profesat mat. la Paris. De la el a
r mas lucrarea: Supplementum
Apollinii redivivi (1612) (Dup
Montucla).
ANDERSON, Robert (sec. XVIII),
geometru englez, fabricant de stofe la
Londra. Cunoscut prin rezolvarea
problemei privind determinarea
unghiurilor β, γ ale unui triunghi în
func ie de α cunoscut i de logaritmii
laturilor b i c, rezolvare executat
pentru prima oar prin introducerea
unghiului auxiliar ϕ . Demonstra ia
prezint un caracter geometric
complicat. Op.pr.: -Propositions
stéréometriques, aplicables à divers
objets, mais spécialement destinées au
jougeage (1668), - Ad angularium
sectionum analyticen theoremata, Paris
(1615), -Vindiciae Archimedis, sive
49
Elenchus cyclometriae novae a
Philippo Lansbergio nuper editae,
Paris (1616), - Exercitationum
mathematicarum deces prima, Paris
(1619).
ANDONIE, George tefan (n. 1911),
matematician, ing. N. în com. Corod
(Tecuci), unde a urmat c. primar .
Studiile secundare la Lic. "August
Treboniu Laurian" din Boto ani i Lic.
"Vasile Alecsandri" din Gala i. Studiile
superioare le-a f cut la c. Politehnic
din Bucure ti, devenind ing. (1925).
Ini ial a lucrat în industria petrolier la
Moreni, apoi ca director tehnic în
cadrul salinelor statului, director
general al minelor în cadrul unor
activit i de îndrumare i cercetare,
valorificându- i bogata experien .
Prof. la c. Politehnic din Bucure ti,
Catedra de Foraj i Exploatare a
Petrolului (1946). A participat la mai
multe congrese interna ionale de istorie
a tiin ei, prezentând comunic ri de
r sunet privitoare la trecutul tiin elor
mat. Membru în Comitetul de Istorie i
Filosofie a tiin ei al Acad. R.S.R.,
precum i în Comitetul Interna ional de
Istorie a Mat. (Toronto, New-York). De
prin anul 1935 a început s acumuleze
date i informa ii cu privire la tradi ia
noastr tiin ific , mai ales date
biografice despre matematicienii
români din trecut, începând cu primii
no tri dr. în mat. i cu cei care au pus
bazele înv mântului mat. românesc.
Op.pr.: -Istoria matematicii în
România (1965-1967) în trei vol., -
Istoria matematicilor aplicate clasice
din România. Mecanic i astronomie,
Ed. Acad. (1971). La cap tul vie ii sale
de 87 de ani, a l sat o lucrare: De rolul
femeilor în matematica mondial . În
total are 90 de lucr ri.
ANDOYER, Henri Marie (1862-
1924), matematician francez, n. la
Paris. Prof. de astronomie la Sorbona,
având ca elevi pe Gh. Bratu (1908), N.
Coculescu i pe C. I. Nicolau. Ultimul
i-a sus inut teza de doctorat în fa a
Comisiei din care a f cut parte i
Andoyer (1912). To i ace ti
matematicieni români au fost
influen a i de lucr rile lui Andoyer.
Andoyer s-a ocupat în special cu
mecanica cereasc . Membru al Acad.
Franceze (1919). Op.pr.: -Tratat de
astronomie, -Théorie des formes, Paris
(1898) i Istoria matematicilor
franceze.
ANDREIAN - CAZACU, Cabiria
(vezi: Cazacu Cabiria)
ANDREIAN, Ioan T. (n.1890),
matematician român, tat l Cabiriei
Andreian - Cazacu, prof. la Univ. din
Ia i de teoria func iilor. A scris dou
articole asupra ecua iilor numerice.
Op.pr.: -Nouvelles recherches sur
l'
équation numérique
ax 3 + ax 2 + bx + c = 0 .
ANDRIESCU, Ioan (1895-1966),
prof. de mat. în înv mântul mediu. N.
la Hu i, a studiat la Vaslui, Ia i.
Licen iat în mat. (1919). Prof. la Lic.
"Roman Vod ", la Gimnaziul
"Alexandru cel Bun", la Lic. "Na ional"
i la Lic. "Costache Negruzzi" din Ia i,
50
pân în anul 1960. În perioada 1916-
1918 a luat parte activ în r zboi, apoi
a func ionat ca inspector de specialitate
în cadrul Inspectoratului din Ia i (1942-
1947), pre edinte în Comisia de
Atestare a Cadrelor Didactice din
Regiunea Ia i. Distins cu ordinul
Muncii (1957). A avut idei
democratice. A c l torit în U.R.S.S.,
Anglia, Fran a i Egipt. Experien ele i
cuno tin ele câ tigate în aceste c l torii
le-a pus în slujba înv mântului
românesc. A fost un profesor serios,
exigent fa de elevi, con tiincios,
onest, delicat în executarea profesiunii
i bun pedagog.
ANDRIEVICI, SAMPIL (sec.XIX),
matematician traduc tor, preot,
cuno tea mai multe limbi. A tradus din
limba german în limba român dup
compunerea german a lui Francisc
Mocknic din Viena (1850). Este un
manual scris pentru înv tori, o
metodic a calculului mintal bazat pe
intui ie. Potrivit reformei de înv mânt
primar în Austria, predarea mat. a
devenit obligatorie în colile române ti
din Bucovina. Traducerea a îndeplinit
aceast lips . Al doilea manual tradus
în limba român este tot o aritmetic
pentru a doua i a treia clas a colilor
na ionale din Bucovina, tot a lui F.
Mocknic din Viena (1850).
ANDRONESCU, erban (> 1799),
matematician, cunoscut pentru
însemn rile scrise despre
trigonometrie, importante din punct de
vedere al istoriei trigonometriei.
Însemn rile cuprind regulile principale
ale artei topometriei ilustrate prin figuri
geometrice. Textul este simplificat prin
date concrete culese de pe teren.
ANDRONOV, Alexandr Alexandro-
vici (1900-1952), matematician
sovietic, primul membru activ al
Seminarului V. V. Stephanov din
Moscova. Cunoscut prin studiile f cute
relativ la teoria oscila iilor neliniare cu
ajutorul metodelor teoriei calitative a
ecua iilor diferen iale. Elevii s i au
continuat dezvoltarea problemelor
matematice ale autooscila iilor
diverselor sisteme fizice, probleme care
fac parte din teoria calitativ a
ecua iilor diferen iale i în particular
din teoria ciclurilor limit .
ANGELESCU, Aurel (1886-1938),
matematician român, algebrist. N. la
Ploie ti. Licen iat în mat. la Paris, dr. în
mat. la Sorbona (1916). Prof. agregat la
teoria func iilor al Univ. din Cluj
(1919). Prof. de algebr i teoria
numerelor la Univ. din Bucure ti
(1930). Membru al Soc. G. M. (1919),
în care calitate a avut o activitate
remarcabil . La Cluj a pus mult râvn
pentru crearea colii matematice
române i organizarea înv mântului
superior, contribuind la apari ia revistei
"Mathematica" din Cluj. A. t.: A f cut
cercet ri în leg tur cu func iile
generatoare ale claselor de polinoame;
ale ecua iilor diferen iale liniare; asupra
seriilor trigonometrice; asupra teoriei
generale a ecua iilor algebrice. S-a
ocupat de clasele de polinoame ale lui
Legendre, Hermite, Apell, Laguerre
etc. Op.pr.: - Lec iuni de calcul
diferen ial (1927). Memoriile i alte
51
articole publicate sunt aproximativ de
60. În lucr rile sale se resimte influen a
lui Paul Apell i Ch. Hermite. Lucr rile
lui au fost citate de c tre J. Kampe, P.
Humbert, Richardsohn etc.
ANGELESCU, Elie (1830-1882),
matematician român, ing., n. la Br ila.
Studiile secundare le-a f cut în ar , iar
cele superioare la c. Central de Arte
i Manufactur din Paris (1864) unde
ob ine diploma de ing. Prof. de mat. la
gimnaziul "Matei Basarab" din
Bucure ti, prof. de geometrie i
trigonometrie la anul preparator (1867)
i prof. de calcul diferen ial i integral
la c. de Poduri i osele, pân în anul
1869, apoi prof. de topografie i
mecanic general , pân în 1873. Prof.
de mecanic ra ional la Univ. din
Bucure ti (1876-1882). Membru al
primei asocia ii de ingineri i arhitec i.
Op.pr.: -Curs de algebr elementar
(1869), -Curs de aritmetic ra ional
(1868, 1872, 1878), -Elemente de
geometrie de A. M Legendre, traducere
(1865, 1868, 1873, 1874), -Mecanic
general i teoretic , -Mecanica
agricol , -Mecanica fluidelor.
ANGELI, Etienne (Stefan) (sec.
XVII), matematician italian, elevul
celebrului prof. Cavalieri. Prof. de mat.
la Univ. din Padua, sus in tor al
sistemului lui Copernic, fapt ce l-a
angajat într-o polemic cu Riciolli. A
studiat spiralele de ordin superior a
c ror ecua ie se scrie ast zi: ρ k = a k ϕ ,
ca exemplu de cuadraturi înainte de
descoperirea calculului integral.
Op.pr.: -Problema geometrica (1658),
-Miscellaneum hyperbolicum et
parabolicum (1659), -De infinitorum
spiralium spatiorum mensura (1660), -
De superficie angulae et de quartis
liliorum parabolicum et cycloidalium
(1661) etc. Lucr rile lui Angeli sunt
citate de c tre Montucla în Histoire de
Mathématique.
ANGHELU , Theodor (1882-
1964), eminent matematician român,
om de tiin emerit, unul dintre marii
dasc li ai colii matematice române ti.
Om cu o deosebit cultur i înalt
inut spiritual , om de caracter,
pedagog des vâr it, un suflet bun. Fiu
de ran din regiunea Bârlad, unde a
urmat clasele secundare, iar studiile
superioare la Bucure ti i Paris. Prof. la
Catedra de Algebr a Univ. din
Bucure ti (1919). Dr. în mat. (1921).
Prof. la Univ. din Cluj (din 1923) i la
Inst. Politehnic din Cluj (1955).
Membru al mai multor soc. t. din ar
i str in tate. Decorat cu "Ordinul
Muncii cl. II" (1953) i "om de tiin
emerit" (1963). A predat mecanica
ra ional la Univ. din Cluj, ocupându-
se cu mi c rile tautocrone. A. t.:
Contribu ii în domeniul teoriei
func iilor, al ecua iilor integrale, al
ecua iilor func ionale (dând ecua ia
func ional ce caracterizeaz
polinoamele i care-i poart numele) i
al ecua iilor algebrice (referitoare la
modulele r d cinilor). Contribu ii în
teoria seriilor trigonometrice. Op.pr.: -
Este autorul a peste 90 lucr ri originale
de mare valoare: -Curs de algebr
superioar , vol.I-II (1940), -Curs de
mecanic ra ional (1926), -Aplica ii
de mecanic (1927), -Curs de teoria
52
func iilor de o variabil complex
(1940), -Func ii analitice (1945).
Lucr rile lui Anghelu au fost
publicate sub titlul: "Opera
matematic ", Ed. Acad., 1970, de c tre
prof. D. V. Ionescu.
ANICIKOV (Anitchkok), Dimitri
Sergievici (1740-1788), matematician
i filosof rus. Prof. de mat. la Univ. din
Moscova (din 1771). Cunoscut prin
lucr rile sale originale: -Kurs tchistoi
Mathematiki, în patru volume (1765-
1787) i cuprinde: aritmetica,
geometria, trigonometria teoretic i
practic , algebra. Alte diverse lucr ri în
limba rus i latin , între care i o
aritmetic , care s-a situat pe linia
lucr rilor lui Wolf.
ANITCHKOK, D.S. (vezi: Anicikov).
AN-NAIRIZI (Anaricius) (vezi Abu-
l-Abbas) .
ANTÉLMI, Pierre Thomas (1730-
1783), matematician francez, n. în
regiunea Provence. Prof. la c. Militar
Superioar i director al Observatorului
din Paris. A tradus lucr rile lui Maria
Agnesi, Lessing i Messiada lui
Klopstock (1769). Alte lucr ri au fost
publicate în Colec ia Acad. de t.
ANTEMIN (Anthemios din Tralles)
(> 534), matematician din Bizan , a
tr it în Lybia, eful c. de ing. din
timpul lui Justinian. El a folosit mat. în
scopuri practice. A fost un constructor
i tehnician capabil. A r mas un
fragment din opera sa relativ la
oglinzile incendiare, cuno tea focarul i
directoarea parabolei i construc ia
elipsei cu ajutorul unui fir fixat în
focare. Este unul dintre constructorii
Catedralei Sf. Sofia din Constantinopol
pe care turcii au transformat-o în
moschee, unde p streaz Coranul.
Celebritatea sa se atribuie cimentului
pe care l-a folosit în aceast
construc ie. Op.pr.: -Despre ma ini
extraordinare, par ial p strat . Pentru
lucr rile lui de mecanic a fost
supranumit "Arhimede din Tralles".
ANTHONISZOON, Adriaen (1527-
1607), renumit matematician olandez,
originar din Metz. S-a lansat în
problema cuadraturii cercului, f r a
avea cuno tin e teoretice satisf c toare.
Cu aceast ocazie a calculat valoarea
lui π (pi) cu o aproxima ie de ase
zecimale exacte, cu mai pu ine cifre
zecimale decât a maestrului Rudolph
15
von Ceulen, cuprins între: 3 < ambasador al Rusiei în Anglia i
106
16 17
3 < 3 = 3,1415929 , cifr
113 120
cunoscut de chinezi în sec. V. Metoda
folosit a fost un fel de dezvoltare în
serie. Me ius, fiul, scrie c tat l s u a
g sit aceast valoare folosind metoda
lui Arhimede. Lucr rile lui
Anthoniszoon, în domeniul mat., au
fost publicate de fiul s u sub titlul:
Arithmeticae et Geometriae practica
(1611). (Vezi i Me ius Adrian).
ANTIFON, sofistul (470-411 î.e.n.),
matematician i mare orator atenian,
care niciodat nu ascunsese
convingerile sale antidemocratice, se
53
bucura de mare influen printre
oligarhii atenieni. A. t.: pe la anul 430
î.e.n., de i sofist, a încercat primul s
realizeze cuadratura cercului, înscriind
în cerc poligoane i dublând mereu,
pân la nesfâr it, num rul laturilor.
Vederile lui în aceast privin erau
aproape de cele ale lui Pitagora.
Metoda lui a fost criticat de Aristotel,
afirmând c Antifon nu-i geometru i
de aceea nici nu-i demn de a fi
comb tut de geometri. S-a constatat c
ra ionamentele lui sunt euristice,
premizele lui sunt false, silogismele
sunt rele. Antifon a definit mecanica:
"prin mecanic .. noi învingem acolo
unde suntem învin i de natur ".
ANTIOH, Cantemir (1709-1744),
înv at i scriitor, matematician i
politician rus. Fiul lui Dimitrie
Cantemir, n. la Constantinopol, unde
tat l s u a fost ostatic. A tr it în Rusia,
Anglia i Fran a, func ionând ca
Fran a. Avea o cultur aleas , cuno tea
limbile greac , turc , latin , italian ,
rus , francez i englez . Matematica a
studiat-o la Petersburg cu Daniel
Bernoulli. Prin anul 1731, fiind la
Londra, a studiat pe Descartes, Pascal,
Newton, Leibniz i Maupertuis. A inut
strânse rela ii cu D. Bernoulli i Euler.
A tradus în ruse te o carte, relativ la
Newton i a scris o algebr în limba
rus , r mas în manuscris. A tradus în
ruse te cartea lui Fontenelle: Entretiens
à une marquise sur la pluralité des
mondes = Convorbiri cu o marchiz
asupra pluralit ii lumilor. A mai
publicat satire, epigrame, fabule etc.

APÁCZAI, Csere (Tsere) János
(1625-1659), matematician, remarcabil
savant, umanist i filosof. N. la Apátza,
în Transilvania. A studiat la Cluj, Alba-
Iulia i la Utrecht. A înv at limbile
orientale, teologia i filosofia. Prof. de
mat. la Colegiul din Weissenbourg
(1653). Partizan al filosofiei lui
Descartes. Pentru ideile lui aparte de
ale savan ilor din epoca sa, a fost
condamnat la moarte, dar a fost salvat
de un protector al s u. A devenit prof.
la Colegiul din Cluj, unde a predat
fizica i elemente de mecanic , apoi la
Colegiul din Alba-Iulia. Op.pr.: -
Disertatio continenus introductionem
ad philosophicam sacrum, Utrecht
(1650). -Encyclopedie hongroise,
Utrecht (1653), -Aritmetica, în limba
maghiar (1655), -Philosophia
naturalis, manuscris.
APIANUS, Petrus Bienevitz (1495-
1552), matematician i astronom
german, n. la Leysnick de Misnie.
Cavaler al Imperiului German. Prof. de
astronomie la Ingolstadt. A. t.: s-a
ocupat de extragerea r d cinii bazat pe
descompunerea binomului pentru
indicii pân la puterea a 8-a; a tratat
triunghiul aritmetic; a descris un
instrument destinat determin rii
func iilor sinus i sinus-versus pentru
unghiurile din primul cadran; a
întocmit prima tabel trigonometric de
sinusuri. Op.pr.: -Eyn Newe und
wolyegründte Underweisung aller
Kauffmans Rechnung, Ingolstadt
(1527), -Instrumentbuch (1533), -
Cosmografie, Landstadt (1524), -
54
Astronomicum Caesareum (1540). A
editat lucrarea lui Iordanus Nemorarius
Theoricae a lui Peuerbach (1534), apoi
Optica lui Witelo (1535) etc.
APIANUS, Philippe (1531-1589),
matematician german, fiul lui Apianus
Petrus. N. la Ingolstadt. A studiat la
Strasbourg (1549) i la Paris. În 1557 i
1564 a vizitat Italia. Pentru o lucrare a
sa a primit de la ducele Albert o
gratifica ie de 2500 duca i. În 1568 a
trecut la religia lutheran , motiv pentru
care a fost nevoit s p r seasc ora ul
Ingolstadt, stabilindu-se la Viena, apoi
ca prof. la Tübingen, unde a i murit.
Ajungând în posesia manuscriselor
tat lui s u, le-a publicat. Op.pr.: -De
cylindri utilitate, Tübingen (1588), -De
usu Trientis instrumenti astronomici
novi (1586).
APOLLONIU, din Pergam (262-200
î.e.n.), geometru i astronom vestit din
Grecia antic , reprezentant al colii din
Alexandria. A studiat la Alexandria
având ca dasc l pe Euclid. El este al
treilea matematician, al turi de Euclid
i Arhimede i ultimul din perioada
elenistic . A studiat geometria sub
impulsul impus de practica i tehnica
construc iilor din epoca sclavagist . A
cunoscut pe Eudemos din Perga i a
tr it un timp în Pamfilia. A. t.:
Apolloniu a studiat conicele, a definit
conul circular drept i a ar tat c
sec iunile lui cu un plan formeaz trei
specii diferite de curbe, pe care le-a
numit: elips , hiperbol i parabol .
Studiul conicelor a r mas sub forma lor
normal mai bine de 1500 de ani, pân
în epoca Rena terii, când s-a reluat
studiul lor. El a introdus o serie de
termeni noi în leg tur cu propriet ile
conicelor, ca: diametre, diametre
conjugate, axe, asimptote, focare. A
studiat num rul punctelor de intersec ie
ale sec iunilor conice cu un cerc i
cazurile de tangen a sec iunilor;
evoluta conicelor; construc ia
normalelor; sec iunile congruente; a
stabilit demonstra iile cunoscutelor
teoreme referitor la conice. Apolloniu a
fost învinuit c i-ar fi însu it lucr rile
nepublicate ale lui Arhimede. A f cut o
clasificare a locurilor geometrice, a
tratat omotetia i inversiunea. A
încercat construc ia unui segment de
lungime dat . A calculat valoarea
aproximativ a lui π (pi) cu patru
zecimale exacte; a studiat
ira ionalit ile neordonate; oglinzile
incendiare i cuadratura cercului,
folosindu-se de diferite curbe. În
astronomie a introdus teoria mi c rii
uniforme circulare a corpurilor cere ti
în jurul P mântului, considerat imobil.
A introdus no iunile de "excentric" i
"epiciclu" pentru a explica mersul
planetelor. Op.pr.: - Despre locurile
plane, pierdut , pe care a încercat s o
reconstituie Fermat, apoi van Schooten
(1656), - Despre sec ionarea într-un
raport dat, în dou c r i, p strate în
traducere arab , -Despre tangente, -
Okitokion (Na teri rapide), -Despre
oglinzile incendiare, con ine aplica ii
matematice în optic . Alte c r i se
cunosc numai din comentariile unor
matematicieni. Despre c r ile pierdute
ale lui Apolloniu poveste te mult
55
Pappus i Marino Ghetaldi din
Dubrovnic (1566-1626).
APPELL, Paul-Émile (1855-1930),
matematician i mecanician francez,
prof. de mare prestigiu la Sorbona
(Paris). N. la Strasbourg. Membru al
Acad. de t. din Paris (1892),
pre edinte de onoare al Acad. de t. din
Paris, rector al Univ. i membru de
onoare al Acad. Române. D. Ralet
(1851-1916) a fost coleg cu P. Appell,
iar Gh. i eica, D. Pompeiu au fost
elevi ai lui Appell. Între P. Appell i
matematicienii români a existat o
colaborare puternic . Activitatea sa
matematic a fost consacrat analizei
matematice (metod de calcul
aproximativ pentru integrale duble,
serii de polinoame care-i poart numele
etc.). În mecanic a dat ecua iile care-i
poart numele, pentru studiul
sistemelor neolonome. A studiat petele
solare i principiul minimei
constrângeri al lui Gauss. Op.pr.: -
Traité de Mécanique Rationnelle, 5 vol.
(1893-1903), -Éléments d' Analyse
Mathématique, -Théorie des fonctions
algébriques et de leurs intégrales, Paris
(1929) etc.
APULEIUS, Lucius din Madaur
(vezi:Aquleius din Madaur).
AQUELIUS, din Madaur (cca.180-
135 î.e.n.), matematician grec, originar
dintr-o colonie roman din Africa de
Nord, contemporan cu Salvianus
Iulianus. A studiat la Atena. Autorul
unor serii de lucr ri de mat. A tradus în
limba latin Aritmetica lui Nicomah.
Lui i se atribuie i o aritmetic practic
pentru negustori. Este cunoscut ca
autor al romanului satiric: M garul de
aur.
ARAM , Oleg (n.1925), cercet tor la
Inst. de Calcul din Cluj-Napoca. N. la
Tighina. c. primar i lic. le-a f cut la
Cluj, iar studiile univ. la Bucure ti.
Asist. la Fac. de Mat.-Mecanic a Univ.
din Cluj. Pentru unele lucr ri a ob inut
premiul Gh. i eica. Fost elev al lui
Gh. Moisiu. A. t.: Este preocupat de
teoria algebric a mecanismelor, de
teoria ecua iilor diferen iale. A studiat
polinoamele lui Segre, N. Bernstein. A
atacat unele probleme studiate anterior
de c tre Runge-Kutta, N. Biernachi, S.
A. Ceaplâghin, Vallée Poussin, W. A.
Markov etc. În lucr rile lui este
influen at de descoperirile prof. D. V.
Ionescu, Tib. Popovici i de realiz rile
Elenei Moldovan.
ARÁNYI, Béla (n.1844), matematician
maghiar, n. la Budapesta. Prof. la
Szeged (1869), apoi la Kecskemét i
Budapesta, iar de la 1889 la Vácz. Prof.
i bun pedagog timp de 45 ani. A scris
c r i de mat. pentru liceu, care au
ap rut în mai multe edi ii, i diferite
articole din tiin ele naturale.
ARCHIBALD, R.C. (n.1875),
matematician american, cunoscut prin
lucr rile: -Studiul curbei lui
Tschirnhauss (1900), în "Acta
Eruditorum", - Outline of the history of
mathematics, Ohio (1949), - mathématiques, Paris (1874), compus
Goldbach' s theorem, în "Scripta math."
V.III/1935.
56
ARCY, Paul d' (1725-1779),
matematician i ing., a elaborat unele
probleme de artilerie i a enun at
principiul conserv rii momentului
cantit ii de mi care pentru un sistem
(1747), pe care l-a numit "legea
conserv rii ac iunii", opus legii
minimei ac iuni formulat de
Maupertuis.
ARENSTEIN, Iosif (1816-1892),
matematician austriac, de origine
maghiar . N. la Budapesta i m. la
Stupach (Austria de jos). Prof. de
algebr i geodezie la o c. tehnic
(1846), prof. de mat. la o c. real din
Viena. Membru corespondent al Acad.
de t. din Viena (1847). Pentru
lucr rile de mat. a fost premiat de
Acad. Majoritatea lucr rilor sale au fost
destinate pentru c. secundare, c.
agronomice i tehnice, ap rute în limba
german . Op.pr.: -Beobachtungen über
die Eisverhätnisse der Donau, Wien
(1848-1850), -Maschinenlehre für
Oberreal Schule, 1854.
ARGAND, Jean Robert (1768-1822),
geometru francez. A abordat teoria
numerelor complexe i reprezentarea
numeric a acestora, punând bazele
geometrice de teoria numerelor
complexe. În teoria numerelor
complexe a descoperit diagrama ce-i
poart numele. Op.pr.: - Essai sur une
manière de représenter les Quantités
imaginaires dans les constructions
de autor în 1806, r mas necunoscut
mult timp.

ARGHIR (Argyros) Isaac (sec. XIII-
XIV), matematician, astronom, teolog
i c lug r bizantin. Fost elev al lui
Gregoras, unul dintre numero ii
traduc tori bizantini ai operelor
astronomice persane. A scris
comentarii la Elementele lui Euclid i a
lui Ptolemei; o geodezie dup Heron
din Alexandria; note la aritmetica lui
Planudes; un tratat despre extragerea
r d cinilor p trate i un tabel pentru
r d cinile numerelor de la 1 - 102,
exprimate în frac ii zecimale. A scris
lucr ri astronomice inspirat din izvoare
persane.
ARGHIRIADE, Emanoil (n.1903),
algebrist român, n. la Bucure ti, unde
i-a f cut studiile. Licen iat în mat.
(1926), iar în 1927 i-a dat examenul
de capacitate la Ia i, fiind numit prof. la
c. Normal "Vasile Lupu" Ia i. Dr. în
mat. (1941). Conf. la c. Politehnic
din Timi oara (1943), prof. de analiz
la Fac. Electrotehnic (1946). Prof. la
Inst. Pedagogic de 5 ani (1948-1962),
apoi ef de catedr la cursul de mat.
superioare la Inst. Politehnic din
Timi oara. În domeniul algebrei
Arghiriade s-a ocupat de teoria
grupurilor i geometria diferen ial ,
fiind unul dintre ini iatorii colii
diferen iale române ti din Timi oara.
Op.pr.: - Algebr pentru cl. VII (1947),
- Curs de geometrie analitic ,
Timi oara (1951) etc.
ARGOLI, André (1570-1650),
matematician i astrolog italian. N. la
Tagliacozzo i m. la Padua. Atrac ia
57
spre astrologie i-a atras persecu ia
bisericii, fiind obligat s se retrag la
Vene ia, unde Senatul, care-i cuno tea
meritele, l-a numit prof. de mat. la
Padua. Op.pr.: - De diebus criticis
(1652), -Ephémerides (1620), -
Tabulae primi mobilis, Roma (1610), -
Pandosium sphericum, Padua (1652).
ARHIMEDE (Arhymede) din
Syracuza (287-212 î.e.n.), mare
geometru grec, reprezentantul
mecanicii antice grece ti, ing. militar,
mare savant al antichit ii i al tuturor
timpurilor, numit de Pliniu "Zeu al
matematicilor", iar Felix Klein l-a
comparat cu Newton i Gauss. A tr it
pe vremea luptelor punice, când
întreaga regiune a Siciliei i a
Cartaginei era în mare fierbere. Neam
cu Heron al II-lea, tiranul Syracuzei.
Via a lui este legat de Syracuza, unde
s-a n scut, a tr it, i-a desf urat
activitatea i unde a murit ca erou. Fiul
lui Fidias (Phedias), de la care a primit
primele no iuni de aritmetic i
astronomie. A studiat la Alexandria
unde a ascultat lec iile lui Euclid i
Coonon din Samos. Geniul s u
extraordinar l-a pus în slujba patriei. A
fost ucis de un soldat din armata lui
Marcellus, care a ocupat Syracuza. A
fost un matematician materialist. A
separat aritmetica practic de geometria
teoretic . A aplicat mat. la tiin ele
naturii i la tehnic . L-a preocupat
calculul aritmetic. A elaborat un sistem
original de numera ie. A f cut prima
încercare de a reprezenta dimensiunile
Universului în m rimi numerice. A
stabilit o serie de teoreme aritmetice. A
descoperit seriile aritmetice i infinite,
a determinat ariile i volumele
corpurilor m rginite de suprafe e curbe,
elaborând germenii calculului
infinitezimal, descoperit mai târziu de
Kepler, Cavalieri, Fermat, Leibniz,
Newton etc. A descoperit spirala care-i
poart numele. A preconizat i unele
axiome i a l rgit postulatele lui Euclid.
În mecanic a pus bazele la dou
ramuri: statica i hidrostatica. De
numele lui se leag inventarea
scripetelui compus, urubul f r sfâr it,
sisteme de pârghii, oglinzile concave.
A introdus no iunea de greutate
specific . În astronomie, Arhimede
consider Soarele ca un astru fix, iar
P mântul învârtindu-se în jurul lui pe
un cerc. A construit un planetarium ce
reproduce fazele Lunii, mi carea
P mântului i a planetelor, eclipsele. În
domeniul filosofiei, Arhimede fiind
materialist, nu a reu it s reziste
colilor de filosofie idealiste. În
lucr rile sale a utilizat o metod
euristic . El reprezint marile tradi ii
ale rigurozit ii matematicii grece ti.
Op.pr.: - Despre echilibrul planelor, -
Despre sec iunea conului
dreptunghiular, - Despre metoda
mecanic de a rezolva problemele de
geometrie, -Despre sfer i cilindru, -
Despre spirale, - Despre conoizi i
sferoizi, -Despre corpurile plutitoare, -
M surarea cercului, - Num rul
gr un elor de nisip, - Despre
construirea sferei cere ti .a.m.d.
ARHITAS (Archytas) din Tarent
(cca. 430-365 î.e.n.), matematician,
astronom i filosof din coala lui
58
Pitagora. Fost prof. al lui Eudoxus din
Cnidos i al lui Platon. Un rigid
observator al preceptelor lui Pitagora i
în acela i timp inspiratorul lui Hora iu.
A ocupat diferite func ii de stat i bun
general al timpului s u. A tr it sub
influen a atomismului lui Democrit.
A. t.: a adus contribu ii importante la
dezvoltarea aritmeticii. Cuno tea media
aritmetic i armonic , a demonstrat
ira ionalitatea lui 2 , este primul care
a aplicat geometria în mecanic i
aritmetica în muzic . În problema
dubl rii cubului a utilizat intersec ia a
trei suprafe e. A inventat mezograful cu
care a încercat rezolvarea dubl rii
cubului. A descoperit curba care-i
poart numele. A pierit într-un
naufragiu lâng insulele Ponille.
Op.pr.: - De Principes, - Du Raison et
du sentiment, - De la lois et de la
justice. Lucr rile lui au fost publicate
de Orelli, Leipzig, 1821. Despre via a
i operele lui a scris Navarra,
Copenhaga, 1820.
ARIMA, RAIDO (Jasushima), (1714-
1783), matematician japonez. Cunoscut
prin lucr rile privind unele dezvolt ri
ale frac iilor continue în serii pe care
le-a integrat termen cu termen.
Cuno tea i un fel de metod a
coordonatelor.
ARISTARH, din Samos (310-230
î.e.n.), matematician i astronom
remarcabil, grec. Nu se tie nimic
despre via a lui. Se tie numai c a fost
elevul lui Euclid i a tr it în Alexandria
elenistic . Contemporan cu Arhimede.
El a enun at urm toarele ipoteze: c
Soarele este mobil, P mântul se
învârte te în jurul axei sale i în jurul
Soarelui, considerat ca centru al
sistemului, c stelele au fixitatea lor
absolut , fiind a ezate pe sfera ce are
ca centru Soarele. El a fost primul care
a formulat sistemul heliocentric, pentru
aceast opinie fiind acuzat c perturb
lini tea lui Dumnezeu. A m surat
pentru prima dat distan a P mânt-
Lun . Ideile lui Aristarh au fost
dezvoltate mai târziu de c tre
matematicianul indian Aryabhata
(n.476), de Al-Bir ni (973-1048 e.n) i
de astronomul polonez Copernic.
Lucr rile lui Aristarh au fost editate în
limba latin de G. Valla, în 1498, în
limba francez de Fortia d' Urban, 1823,
în limba german de Nokk, 1854, i
Commandino, în 1572.
ARISTOTEL, numit Stagiritul (384-
322 î.e.n.), mare filosof, fizician,
astronom, naturalist, matematician
grec, fiind supranumit "Principele
filosofiei". Caracterul universal al
preocup rilor sale a fost subliniat de
c tre Marx, Engels. A dat o deosebit
str lucire perioadei eleniste. A
dezvoltat i ini iat numeroase ramuri
ale tiin ei. Tat l s u, Nicomah, a fost
medicul regelui Macedoniei. Ini ial a
înv at medicina i tiin ele naturale.
La Atena a studiat i câ tigat experien
fiind discipolul lui Heraclides, la
Academia lui Platon. A fost un element
superior i adânc gânditor. Discipol
credincios al lui Platon i rivalul lui
Isocrate. În anul 348 î.e.n. a p r sit
Atena i s-a refugiat la Hermias în
Mysia, apoi în Mytilene din Lesbos. La
59
Stagira a întemeiat o coal numit
"Nympheum", dup modelul atenian. A
fost educatorul fiului regelui Filip la
Pella. Dup 12 ani s-a reîntors la Atena
ca prof. la gimnaziul numit "Lykeion".
Aici a început perioada cea mai
valoroas i fecund din via a sa. Aici
i-a trasat liniile mari ale concep iei
sale despre lume. A tr it în perioada
crizei de descompunere a statului
sclavagist. Aristotel n-a fost un
matematician propriu-zis, el a iubit
mat., s-a interesat de ea, în care i-a
transpus reflexele sale filosofice. În
lucr rile lui de filosofie se g sesc multe
fenomene mat. analizate, definite sau
chiar create de el, având o influen
puternic asupra dezvolt rii mat. În
demonstra iile sale a aplicat metoda
reducerii prin absurd. La el g sim
principiile fundamentale ale tiin ei
mat.: esen a axiomelor, postulatelor,
defini iilor, ipotezelor i a
demonstra iilor. A acordat o mare
aten ie no iunii de infinit matematic. L-
a preocupat problema spa iului i a
timpului. Concep iile matematice ale
lui Aristotel au fost p strate pân la
Bolzano i Cantor. Sunt cunoscute i
problemele de mecanic concepute de
Aristotel. Sistemul filosofic al lui
Aristotel este contradictoriu: al turi de
puternicele elemente materialiste,
manifesta alunec ri spre idealism. El
trece în fa a istoriei drept creatorul
logicii ca tiin . Cel mai important
psiholog al antichit ii. Cultura
aristotelic a fost împrumutat de arabi,
prin traducerile siriene, de unde a trecut
în Evul-Mediu cre tin. Lucr rile lui
scrise sub form de dialoguri
totalizeaz peste 2000 de pagini. O
clasificare a lucr rilor lui Aristotel a
fost f cut de c tre Andronic din
Rhodos, Adraste d' Aphrodisias, M.
Bühle. O parte din lucr rile lui
Aristotel a fost ref cut de c tre
Andronic i Apellicon. Operele lui au
fost editate de c tre Tauschnitz în 16
vol. în 1832. Themistius (317-388) a
fost un comentator al lui Aristotel. De
asemenea i Walter din Burley, sau
Jean Buridan (1300-1360) i Adratos
(360-317 î.e.n.).
ARIXTOXEN (sec. IV î.e.n.),
matematician grec. Dup Vitruviu, de
numele lui se leag trei descoperiri
mat.: incomensurabilitatea diagonalei i
laturii unui p trat, a triunghiului
pitagoreic cu laturile 3, 4, 5 unit i i
determinarea greut ii unei coroane.
Cuno tea rapoartele armonice. De la el
a r mas o lucrare privind descrierea
instrumentelor cadastrale i a
indica iunilor pentru folosirea lor.
ARSHENEVSKY, Basil
Kondratevitsch (1758-1808),
matematician rus, n. la Kiev. Prof. de
mat. la Moscova. Op.pr.: O natchaloe
sviazi, i vsaimno posobii
matematicheskikh Nauk = Principiile
tiin elor matematice, raporturile între
ele i utilitatea lor (1794), -Raporturile
care exist între matematic i fizic
(1802).
ARTAVAZDOS, Neculae, numit
Rabdas din Smirna (sec. XIV). De la
el au r mas dou lucr ri sub form de
scrisori: Scurt i foarte clar expunere
60
a tiin ei calculului, întocmit în
Bizan ul lui Constantin, de Rabdas
Niculae Artavazdos din Smirna,
specialist în aritmetic i geometrie, la
rug mintea prea cinstitului raportor
juridic, avocat Gheorg Hacik, foarte
u oar pentru doritorii de a studia
(1341). Aceasta este cea mai veche
descriere a calculului i num r torii pe
degete, în limba greac , de i grecii
foloseau aceast numerotare înc pe
vremea lui Aristofan. A fost renumit în
întreg Imperiul Bizantin prin tabelele
de calcul (adunare, sc dere, înmul ire
în numera ia alfabetic , apropiate de
tabelele lui Anania Sirakiti), întocmite
de el, scrise în limba greac , pe care P.
Tannery le-a tradus în limba francez .
În a doua scrisoare, adresat prietenului
s u Theodor din Clazomene expune
opera iile cu frac ii, regula de trei, o
serie de probleme rezolvabile prin
ecua ii liniare de una sau dou
necunoscute. Sunt importante calculele
calendaristice. Un manuscris de
geometrie se afl la Paris, nestudiat de
nimeni. Lui îi apar ine publicarea
operei lui Planudes, despre aritmetica
indian , cu complet ri personale.
Despre Artavazdos a scris P. Tannery,
în "Mémoires scientifiques", Paris,
1920.
ARTIN, Emil (1898-1962), distins
matematician german, prieten cu Dan
Barbilian. Este cunoscut prin
rezolvarea problemei lui Frobenius.
Legea lui Artin a reciprocit ii a
revolu ionat teoria corpurilor de clase,
teorie a c rei esen nu este l murit
complet nici pân ast zi. A realizat una
din complet rile cele mai importante
ale teoremei densit ilor. A dat o
dezvoltare uria algebrei moderne,
dezvoltând no iunea de grup de
operatori, inele, module pe un inel. S-a
ocupat de sistemele hipercomplexe. A
introdus no iunea de adjunc ie critic .
Este important teoria sa asupra
structurii. A creat o elegant teorie a
împletiturilor (joc de grup) ca aplica ie
a teoriei grupurilor. A dat o metod de
reducere a oric rei împletituri la o
form normal . Op.pr.: - Beweis des
allgemeinen Reziprozitätsgezetzes =
Demonstra ia legii generale a trigonometrie plan
reciprocit ii, Hamburg (1927), -
Teoria împletiturilor (1947), - mi carea P mântului în jurul axei sale
Galoische Theorie, Leipzig (1958) etc.
ARZELÀ, Cesare (1847-1912),
matematician italian, prof. la Univ. din
Bologna, cunoscut pentru cercet rile
asupra ecua iilor diferen iale i asupra
calculului func ional. Lui i se datore te
stabilirea condi iilor necesare i Dintre comentatorii operei men ion m:
suficiente, care s asigure continuitatea
func iei limit ori de câte ori termenii
irului sunt continui. Lucr rile lui au
fost studiate de c tre Lilly - Jeanne
Nicolescu, extinzând teorema lui
Arzelà la clasa func iilor hiperbolice
continue i de c tre E. V. Dobrescu.
ARYA – BHATA I. (Aryabar)
(sec.V). Celebru matematician hindus,
unul dintre cei mai mari gânditori,
astronom. N. în anul 476 e.n. în
Pataliputra (ora ul florilor). Nu se
cunoa te nimic despre via a sa. A. t.: a
dat reguli de rezolvare a unor probleme
de aritmetic , geometrie i nimic. Din lucr rile r mase de la el
61
trigonometrie. Este primul
matematician care a scris no iuni de
algebr . A rezolvat ecua ii liniare de
forma ax + b = c , a dat solu ia general
a unei ecua ii de gradul II, solu ii în
numere întregi ale ecua iilor
nedeterminate de gradul I, cuno tea
sistemul zecimal de numera ie. De la el
începe, la indieni, însumarea seriilor
aritmetice. A calculat valoarea lui π
(pi) cu trei zecimale exacte. A folosit
anumite simboluri pentru puteri i a
creat anumite identit i simple. A dat
importan problemelor de
i sferic . A
dezvoltat teoria lui Aristarh relativ la
i a Soarelui. S-a ocupat de arii i
volume i m surarea în l imilor. Cu el
începe matematica clasic indian .
Op.pr.: -Aryabhattijam, în versuri,
tratat de matematic i astronomie
(494), -Galapada = Sferele, -
Kalakryapada = Armonia cereasc .
Leon Rodet, Paramadisvara (sec.XII),
Nilakanta (sec.XV-XVI). Operele lui
Arya-Bhata au fost publicate de c tre
W. E. Clark: The Aryabhatiy of
Aryabhata, An ancient Indian Work on
mathematics and astronomy, Chicago
(1930). Originalitatea operei lui a
de teptat interesul urma ilor s i, care
au îmbog it matematica cu noi
cuceriri.
ARYA – Batha al II-lea (sec. X),
matematician indian, n. în apropierea
ora ului Pataliputra, marele centru al
rii. Despre via a lui nu se tie aproape
rezult c el cuno tea opera iunile de
înmul ire, împ r ire cu rest, extragerea
r d cinii p trate i cubice. În Europa
aceste reguli au p truns abia în sec.
XII. La el se g sesc ecua ii liniare de
forma ax + b = c , a expus problema
“curierilor”, care a constituit o
preocupare în întreaga literatur
mondial a algebrei. A dat primele
forme de ecua ii de gradul II sub forma
complet : tx 2 + px = pq . Cuno tea
diferite propriet i ale progresiilor
aritmetice. G sim urm toarele reguli:
a+0=a, 0+a=a, a − a = 0,
a ⋅0 = 0, 0⋅a = 0.
ASACHI, Dimitrie (1820 – 1868),
matematician i topograf român. Fiul
lui Gh. Asachi. A studiat ingineria la
München i Berlin. Prof. de arhitectur
i desen la Acad. din Ia i, de topologie
la c. Militar din Ia i, în calitate de
ofi er de Stat Major. Op.pr.: Über die
Umkehrung der Reihen = Asupra
inversiunii seriilor, prima lucrare
original cu caracter superior, elaborat
de un român în perioada 1821 – 1860.
Tratat de topografie sau elemente de
inginerie, în limba român , Ia i. A
publicat diferite articole cu caracter
matematic în revistele str ine.
Activitatea lui a fost evocat de c tre
Ilie Popa: Un ie an uitat: D. Asachi.
ASACHI, Gheorghe (1788 – 1869),
figur reprezentativ a culturii
române ti, iluminist de cultur
enciclopedic , scriitor, matematician,
arhitect, ing. i ziarist. N. la Her a lâng
Ia i. Instruc ia colar o începe la
Lemberg, urmând cursurile de filosofie
62
(1802 – 1804). Dr. în filosofie (1805).
Continu studiile la Viena, apoi la
Roma (1808 – 1812), fiind ales
membru al Soc. Literare din Roma. În
1812 se reîntoarce la Ia i ca ing.
cadastral. În 1813 înfiin eaz la Ia i c.
de Inginerie i Hot rnicie, fiind
supranumit “inginerul Gheorghie ”,
unde a predat limba român i mat. cu
aplica ii în geodezie, mecanic i
arhitectur , dup manualele lui E.
Bézout. Manuscrisele lui Asachi,
copiate de elevii s i, au circulat în
întreaga Moldov . Tot în 1818, la Sf.
Sava din Bucure ti deschide o c. de
Inginerie Hotarnic , unde a predat
aritmetica, algebra, trigonometria,
geometria, arhitectura, geografia,
filosofia, ingineria câmpului, ajutat de
Eufrosin Poteca. La st ruin a lui s-au
organizat coli la Gala i, Foc ani, Hu i,
Bârlad, Boto ani i Roman. Între 1822
– 1827 este agent diplomat la Viena,
apoi director al c. din Moldova (1828).
În 1829 este numit în Comisia ce urma
s elaboreze Regulamentul Organic. În
1835 a creat Acad. Mih ilean la Ia i,
sub domnia lui Mihail Sturdza, cea
dintâi institu ie româneasc de
înv mânt superior din Moldova, care
în 1856 s-a transformat în Univ. Ca
savant i publicist, ca înfl c rat
partizan al tiin ei i culturii în
Moldova a editat “Albina româneasc ”
i alte reviste i ziare. Este fondatorul
Bibliotecii Universitare din Ia i. Este
autorul mai multor manuale de
aritmetic , algebr , geometrie,
trigonometrie i cosmografie. Operele
lui Gh. Asachi au fost publicate de V. I.
Atanasiu, Ia i, 1890 i Ioan Negrea,
1882.
ASTRIAB, Mateevici Alexandre (n.
1879), matematician i pedagog rus,
om de tiin emerit, unul dintre
veteranii c. din Ucraina, socotit între
savan ii cei mai buni dup revolu ia din
octombrie. A urmat Fac. de Fizic –
Mat. din Kiev (1904), prof. la
gimnaziul din Glukovskoe, de unde s-a
lansat în pozi iuni superioare,
eviden iindu-se în special în perioada
de reform a înv mântului de dup
revolu ie. A fost unul din creatorii
Uniunii Tov r e ti Pedagogice, care a
jucat un rol important în dezvoltarea
metodic a mat. în U.R.S.S. Lucr rile
lui A. M. Astriab, de tip progresist, au
influen at considerabil activitatea lui K.
D. U inski, a matematicianului
metodist V. P. Seremetevsky, P. S.
Gurev, V. V. Lati ev, A. I. Goldenberg
i al ii.
ATELGARD, din Bath (vezi: Adelard
din Bath)
ATHELARD, S. V. J. C. Barré (vezi:
Barré de Saint Venant)
ATIYAH, M. F., matematician englez
contemporan. Cunoscut pentru lucr rile
lui de topologie algebric i analiz . La
Congresul Interna ional de Matematic ,
inut la Moscova în 1966, a prezentat
lucrarea: Aspecte globale ale teoriei
operatorilor diferen iali eliptici. A
primit medalia Fieldes pentru lucr rile
cu privire la K-teorii i pentru aplicarea
63
acestora în studiul operatorilor
diferen iali de tip eliptic pe variet i.
AT – TUSI (vezi: Abu Djafar)
AUBRY (Aubery), (sec. XIX),
matematician din Dijon, cunoscut prin
descoperirea curbei Kappa (1895), a
c rei descriere a publicat-o în “Journ.
Math. Spéciales”. În realitate aceast
curb a fost descoperit de Huygens
într-o comunicare f cut lui Slüsse
(1662), lui Aubry îi apar ine numai
denumirea. Activitatea lui se leag de
teoria numerelor. Încercând s
demonstreze teorema lui Goldbach, a
avut r bdarea s încerce toate numerele
pare de la 1000 la 2000, convingându-
se c între aceste limite, orice num r
par este suma a dou numere prime. S-
a ocupat de p tratele magice. În 1935 a
luat parte la primul Congres
Interna ional de Recrea ii Matematice.
Manuscrisele sunt depuse la biblioteca
regal .
AUDIERNE, Jacques (1710 – 1785),
geometru francez. N. la Beauchamps,
pe valea Mont Morency. La început s-a
dedicat literaturii dramatice,
compunând câteva piese de teatru, dar
f r succes. Pe urm s-a dedicat
tiin ei. A studiat la Paris mat.,
devenind prof. de mat., publicând
pentru necesit ile elevilor s i, diferite
lucr ri, ca: - Les Éléments d’Euclide
démonstrés d’une manière nouvelle et
facile, Paris (1746), - Traité complet de
trigonometrie (1756), - Éléments de
géométrie (1765).
AURIA, Joseph (sec. XVI),
matematician i traduc tor italian. N. la
Neapole. Cunoscut prin lucr rile sale: -
De imitatio sive de Optima studiorum
Ratione liber unicus nunc primum a
Josepho Auria in lucem editus.
Ejusdem de vitae humane Fragilitate
oratio, Napoles, 1599. Autolyci de
Sphaera quae monetur liber, et
Theodosie tripolitae de Habitationibus
liber, Omnia - scholiis antiquis et
figuris illustrata, et nunc primum in
lucem edita, traduit par d’Auria, avec
des notes de Maurolici, Roma (1587)
etc.
AUTOLYCOS, din Pitana (sec. IV.
î.e.n.), matematician grec, n. la Pitana
(Asia). A f cut o c l torie cu Arcesilas
în Sardes, unde a întâlnit mul i
matematicieni. A elaborat geometria
suprafe ei sferice, înc înainte de
Euclid. La el se g se te una din primele
defini ii ale vitezei i afirma ia c în
mi carea uniform , raportul timpurilor
este egal cu raportul spa iilor. În
lucr rile lui apare pentru prima dat
denumirea de “catet ”, (Kathetos =
perpendicular ). Aceast denumire a
fost utilizat i de c tre Euclid (sec. III
î.e.n.). Op.pr.: -Le traité de la Sphère
en mouvement, -De lévers et couchers
des astres. A scris despre Sferica lui
Teodosiu din Bitinia, care era un
îndreptar pentru geometria suprafe ei
sferice. Erorile din propozi iile lui
Autolycos au fost corectate de c tre
Pappus. Lucr rile au fost traduse la
Strasbourg, în 1572 i 1578, în limba
latin .
64
AUZOULT, Adrien (1620 – 1691),
matematician i astronom francez din
Rouen. Discipolul lui Desargues.
Membru al Acad. de t. din Paris
(1666). Cunoscut prin descoperirea
unor propriet i ale cicloidei. A
inventat micrometrul, care a servit la
m surarea diametrelor aparente ale
corpurilor cere ti. De la el au r mas
mai multe note asupra lunetelor, în
“Mémoires de l’Academie des
Sciences”. Unele din lucr rile lui au
fost citate de Lalande în “Biographie
astronomique”. Op.pr.: -Traité de
micromètre (1667).
AVANZINI, Joseph (1753 – 1827),
matematician italian din Gaino
(Vene ia), m. la Padua. A studiat mat.
i teologia. Prof. de mat. la Padua i
membru în Comisia de Examinare a
Candida ilor Navigatori. Membru al
Soc. Italiene de t. (1813). Op.pr.: -
Sulla vera legge dell’urto dei fluidi
contro ostacoli mobili, et sopra la
teoria dell’ariete idraulice (1809), -
L’uomo Valente per aria, per aqua et
per terra, Vene ia (1784), - Opusculi
intorno alla teoria dell’ariete idraulico,
Padua (1815), este cea mai apreciat
lucrare a sa.
AVERANI, Nicolas (> 1727),
matematician italian, frate cu Averani
Benoit (mare literat italian) i cu
Averani Joseph (fizician i
juristconsult). Data na terii nu se
cunoa te. La început a studiat dreptul i
a profesat avocatura la Pisa, îns
simpatia pentru mat. l-a canalizat spre
aceast ramur a tiin ei. Op.pr.: - Pet.
Gassendi opera omnia, Floren a
(1727), - Mensibus Aegyptiorum, cu o AYLESBURY, Thomas (1576 –
not de cardinalul Noris din Floren a, 1687), matematician englez, n. la
publicat post mortem, în 1737, care Londra, conte de Nottingham, a fost
este o diserta ie. secretarul lui Charles, apoi amiral al
Angliei. A încurajat tiin a. Cu ocazia
AVERROES (vezi: Ibn Ru d) r zboaielor civile a sus inut cauzele
regelui, ceea ce a f cut ca în 1642 s - i
AVICENNA (vezi: Ibn Sina) piard drepturile i puterea de care
dispunea. În 1649 s-a stabilit la Anvers
AZZARKAL (apr. 1013 – 1090), i la Aréda unde a i murit. Lucr rile
matematician i astronom arab din lui
Vest, cunoscut sub numele de Aboul s-au pierdut (Biografia Britanica).
Kahin – Ibn – Abderrahman, sau sub
numele de Abu – Ishak – Ibrahim ibn
Jahia an – Nakkas i de asemenea sub
numele de Zarkali, sau Arsahelius
(latinizat) i sub numele de Alfonso. A
tr it la Toledo, unde i-a f cut studiile.
Avea mari aplica ii pentru tiin ele mat.
i astronomice, devenind astronomul
regelui Al – Mamon. A imaginat o
ipotez pentru a explica mi carea
apogeului Soarelui. A inventat un
instrument numit dup numele lui:
“Zarcollicum”, utilizat la observa iile
astronomice din acel timp. A construit
un clepsidru de o dimensiune
extraordinar , o planisfer i un
astrolab pe principii noi. Dup moartea
regelui din Toledo s-a retras la curtea
regelui din Sevilla, unde a stat pân la
moarte. Op.pr.: - Un manuscris arab,
care se p streaz la biblioteca Escurial
i care con ine 10 probleme
astronomice i explica ii pentru
întrebuin area instrumentelor create de
el, - Tabele astronomice, traduse în
limba latin i retip rite de nenum rate
ori, începând din 1483.

65

B
BABBAGE, Charles (1792 – 1871),
matematician i filosof englez, n. la
Teignmoath i m. la Londra. A studiat
la Cambridge la Trinity College. Prof.
de mat. la Edinburg (1829), apoi
membru al Soc. Regale din Londra.
Ini iatorul înfiin rii “Asocia iei
Britanice” pentru progresul tiin ei,
pentru ap rarea intereselor tiin ei i
popularizarea ei. A. t.: a propus
tratarea mai general a ecua iilor
func ionale reduse la diferen e finite. A
încurajat studiul seismologiei, al
mareelor, al metrologiei,
magnetismului etc. A fost considerat
pionierul dispozitivelor de calcul în
Anglia. A proiectat primul robot de
tichtacktoie (1864). Op.pr.: - De
l’application de l’analyse à la
recherche de théorèmes sur les lieux
géométriques, Edinburg (1822). -
Détermination du terme général de
quelques nouvelles classes de séries
infinies, - Erreurs des tables de
logarithmes, Londra (1889), tradus în
limba maghiar de Nagy Károly, -
Passage the Life of a Philosopher
(1864) etc.
BABINET, Jacques (1794 – 1872),
matematician i fizician francez, n. la
Lusignau i m. la Paris. Membru al
Acad. de t. (1840). În 1814 a p r sit
cariera militar i a trecut ca prof. de
mat. la Fontenay le Comte, apoi prof.
de tiin e naturale la Poitiers, în fine la
Paris la Collège St. Louis, unde s-a îm-
prietenit cu Arago i Fresnel,
dedicându-se studiului meteorologiei i
mineralogiei. A inventat diferite apa-
rate între care un polariscop, ce-i poart
numele. Op.pr.: - Traité élémentaire
de la géométrie descriptive, Paris
(1850), - Études et lectures sur les
sciences d’observation (1855 – 1865),
în 8 vol.
BABINGTON, Jean (sec. XVII), ma-
tematician englez. De la el a r mas un
tratat: -Traité de Géométrie, cu tabele
i figuri. -Des Feux d’Artifice, Londra
(1635), apreciat i ast zi.
BACALOGLU, Emanoil (1830 –
al 1891), mare geometru i fizician ro-
mân, academician, deschiz tor de dru-
muri în tiin a româneasc , s-a luptat
pentru preg tirea a numeroase cadre de
matematicieni, chimi ti i fizicieni,
care s duc mai departe f clia tiin ei
române ti. N. la Bucure ti. La Leipzig
(1856) a ascultat cursurile de filosofie,
de geometrie analitic , de analiz al
prof. Moritz Wilhelm Drobisch i A. F.
Möbius i cursurile de geografie i mi-
neralogie ale prof. C. Fr. Naumann. La
Paris i-a trecut bacalaureatul în 1857.
Aici a studiat cursurile prof. Chasles,
Cauchy, Biot, Bertrand, Hermite,
Poncelet, Dupin, Bequerel, Duhamel i
al ii. În 1859, prof. de chimie la c.
Na ional de Medicin i Farmacie din
Bucure ti i de algebr i trigonometrie
la Colegiul Sf. Sava. Membru al Soc.
de t. Prof. de fizic la c. Superioar
de t. (1863). Începând cu 1865 a luat
66
parte activ în conducerea Atheneului.
Primul pre edinte al Soc. de t. din Bu-
cure ti (1890). A. t.: i-a desf urat
activitatea în epoca dezvolt rii capita-
lismului românesc. Vrednic lupt tor al
Revolu iei din 1848. În 1859 a studiat
curbele sincrone, care au format cerce-
t rile lui P. O. Bonnet, la care
Bacaloglu a adus o mare contribu ie,
stabilind în mod geometric sincroanele
unei anumite familii de lemniscate.
Op.pr.: -Bacaloglu are 20 lucr ri de
mat., 22 de fizic , 5 de chimie i nume-
roase lucr ri de popularizare a tiin ei. -
Curbura suprafe elor, Paris (1859), în
care este descris curbura care-i poart
numele. - Linii i suprafe e reciproce
(1861). - Trisec iunea unghiului (1868)
etc. Lista lucr rilor tiin ifice i
biografia lui Bacaloglu sunt întocmite
de dr. C. I. Istrati (1896). Activitatea lui
Bacaloglu se g se te în “Poggendorfs
biografisches Handwörterbuch”, vol.
III, 1898. În lec iile sale a insistat
asupra interpret rii materialiste a
fenomenelor tiin ifice. Avea o pozi ie
opus idealismului reac ionar.
BACH, Lothaire (1661 – 1727),
matematician francez, n. la Trèves.
Prof. de mat. la Cologne. Dr. în
medicin la Leyda (1688), apoi prof. de
astronomie la Cassel. Op.pr.: - Traxis
Astronomix utriusque et Geographix
exercitia per usum globi terrestris et
coelestis, -Cyclus lunaris eclipticus
perpetuus, -Saturnilabium etc.
BACHET, De Meziriac Claude
Gaspard (1581 – 1587, 1638 – 1648),
matematician i scriitor poliglot. Are
67
scrieri în limba francez , latin i
italian . Membru al Acad. Franceze
(1634). A. t.: s-a ocupat de teoria
frac iilor continue. Cuno tea metoda
însum rii p tratelor i cuburilor
numerelor prime, întregi i pozitive. A
ridicat teoria ecua iilor nedeterminate
în sfera de interes a matematicienilor.
Este autorul primei c r i de mat.
distractiv (1612), în care se ocup de
p tratele magice, pe care le-a
descoperit în c r ile lui Cornelius
Agrippa. Op.pr.: - Probleme
distractive i încânt toare care se fac
cu numere, Lyon (1612), -A tradus i
reconstituit scrierile lui Diofant, în
limba latin .
BACKER, Thomas (1625 – 1690),
mare geometru i preot englez. N. la
Ilton, în Sommersethire. Vicar de
Briskops – Nymmet, în Devonshire.
Op.pr.: - The Geometrical Weg, or the
gate of Equations unlocked, or a New
Discovery of the construction of the
Equations, Londra (1684), (Cheia
geometriei sau Clavis Geometrica),
care este o lucrare vestit .
BACHLUND, Albert Victor (1845 –
1922), matematician suedez, n. la
Wasby. Prof. univ. la Lund (1868),
titular de mat. i fizic (1878). A. t.: s-
a ocupat cu studiul transform rilor din
teoria ecua iilor cu derivate par iale,
care-i poart numele, care au fost
studiate la noi de c tre M. Haimovici i
Radu Ro ca. Op.pr.: - Ur theorien för
de solida Kropparnes rörelse, Lund
(1897). -Axiomatica geometriei
proiective i transformarea lui
Bachlund (1938), tradus în limba
român , în “Bul. Soc. tiin e”, vol. II, -
Elektrodynamics (1899).
BACHMANN, P. (1837 – 1920),
matematician german, unul dintre cei
mai buni cunosc tori ai teoriei
numerelor. Op.pr.: -Nieder
Zahlentheorie, Leipzig (1902). -Das
Fermat Probleme, Berlin (1919).
B DESCU, Radu (n. 1904),
matematician (analist) român, care a
utilizat analiza matematic în serviciul
produc iei spre a îmbun t i anumite
procese tehnologice. N. la Roman. Lic.
l-a f cut la “Matei Basarab” din
Bucure ti, absolvindu-l în 1922. A
plecat în Germania, la Charlottenburg
pentru a studia ingineria, dar
îmboln vindu-se a urmat mat. la Univ.
din Cluj. Licen iat în 1926, numit ca
asist. la Lab. de Mecanic i Geometrie
la Univ. din Cluj. Prof. de mat. la c.
Normal din Pite ti (1927). A continuat
studiile la Geneva (Helve ia), la Paris,
iar în 1929 i-a luat doctoratul la
Geneva. Docent la Geneva (1930),
unde a predat un curs de lec ii
introductive de analiz func ional .
Prof. la Catedra de Matematici
Generale i Mecanic la Acad. de Înalte
Studii Agronomice din Cluj (1935).
Prof. agregat la Catedra de Mecanic a
Univ. din Cluj (1938). Prof. de mat. la
Fac. de Agronomie Bucure ti (1941).
În 1948 la Inst. Industriei Alimentare
ca prof. de mecanic i rezisten a
materialelor, apoi ef de catedr la Inst.
de Mine din Bucure ti, iar în 1957 la
Inst. de Transporturi i în 1958 ca prof.
ef de catedr la Inst. Politehnic din
68
Bucure ti. Membru al Soc. de t. din
Fran a, membru al Uniunii Matematice
din Bologna, al Soc. de t. din
Bucure ti. În 1932 a participat la
Congresul Interna ional al
Matematicienilor la Zürich, în 1936 la
Oslo, în 1937 la Congresul
Interbalcanic al Matematicienilor.
A. t.: B descu a studiat ecua iile
integrale, ecua iile func ionale, func iile
de o variabil complex , ecua iile cu
derivate par iale i probleme de
mecanic , ecua iile integrale de tipul
Browne, Abel, Picard, Fredholm etc.
aducând contribu ii însemnate. Op.pr.:
-Introducere în studiul ecua iilor
func ionale, alternativa lui Fredholm,
Ed. Tehnic Bucure ti (1959). Diferite
cursuri litografiate între 1927 – 1953. A
descris biografia i activitatea fostului
s u prof. Gh. Bratu (1944).
BAEDA, Venerabilis (673 – 735),
aritmetician irlandez, c lug r înv at,
cu preocup ri multilaterale.
Contemporan cu Anania din Sirak. Cel
mai înv at om din timpul s u în
Europa. Ca istoric, a l sat urme în
domeniul mat. A. t.: lui îi apar ine o
descriere complet a num r torii pe
degete, a scris despre calculul timpului,
cuvinte frumoase despre rezolvarea
problemelor, dezlegând dificult ile
mat. în rezolvarea problemelor de mat.
A studiat leg turile dintre maree i
mi c rile Lunii, vânturile, solsti iile,
echinoc iile etc. Op.pr.: - Liber de
loquela per gestum digitorum, Basel
(1529). -De temporum ratione etc.
BAGWELL, Guillaume (sec. XVII),
matematician i astronom englez.
Cunoscut ca f când parte din Comisia
de Constatare i Apreciere a Validit ii
Descoperirii Calculelor i Metodelor de
M surare a Longitudinii Terestre,
efectuate de Bond. Op.pr.: -The
Mystery of Astronomy mode plain,
Londra (1655), - Sphinx Thebanus (O
descriere aritmetic a globului).
BAIDAFF, I. G. Bernardo
(contemporan), matematician
argentinian, dr. în mat., prof. la Univ.
din Buenos Aires. Din 1924 membru al
Soc. G.M. al c rei corespondent activ a
fost. Director al revistei “Buletino
Matemático” din Buenos Aires, în care
a publicat diverse articole, memorii,
note, informa ii bibliografice i diverse
probleme din domeniul mat., în limba
spaniol . A tradus în limba spaniol
diferite articole publicate în G.M. din
anii 1933 – 1934. A dat o metod de
rezolvare a unui sistem de ecua ii
nedeterminate. A publicat lucr ri
referitoare la înf ur toare, la
goniometria oblic , la procedeul de
calcul al r d cinii p trate, la egalit ile
multiple, la triunghiuri de prima spe ,
la dreptunghiuri remarcabile ale
cercului celor 9 puncte, la construc ii
geometrice elementare, a generalizat
teorema lui Tummers etc.
BAIRE, René (1874 – 1932),
matematician francez, prof. la Univ.
din Dijon. Cunoscut prin lucr rile sale
remarcabile referitoare la teoria
func iilor de o variabil real . A f cut
studii aprofundate descoperind func iile
69
ce-i poart numele i care au stat la
baza teoriei func iilor de o variabil
real . L-a preocupat, în special,
descrierea descriptiv a func iilor,
f când i o clasificare a func iilor
analitice. A introdus clasa func iilor
semicontinue. În 1899 a ob inut o
caracterizare a func iilor de clasa întâi.
Op.pr.: -Théorie des Nombres
irrationnelles, -Cinq lettres sur la
théorie des ensembles (1905). Lucr rile
lui Baire au influen at cercet rile lui
Aurel Angelescu i Florin Vasilescu.
BAKER, Humphrey (sec. XVI),
matematician englez. A tr it la Londra
în timpul reginei Elisabeta. Op.pr.: -
The Well Spring of Sciences, Londra
(1562), care e un tratat de aritmetic
popular . -Rules and Documents
(Reguli i documente), tradus în limba
francez , în 1587. (Dup Penny
Ciclopedia).
BALAJTHY, Máte (n. 1732),
matematician maghiar, n. la Jászapáti.
Ini ial a studiat teologia, apoi mat. i
astronomia la Viena, fiind elevul lui
Hell. În 1761 a devenit prof. de mat. la
Eger, apoi director al Observatorului
din acest ora . La sfâr itul vie ii sale a
devenit canonic la Kuntszent – Miklos.
Op.pr.: -Institutiones arithmeticae
(1765).
BALAM, Richard (sec. XVII),
matematician englez, discipolul lui
Oughtred, apoi prieten. Cunoscut dup
Op.pr.: -Clavis Mathematica – Traité
d’Algèbre, Londra (1653).
BALBUS (sec. I e.n.), matematician i
ing. roman de drumuri, celebru pe
timpul împ ratului Traian. Cunoscut
dup lucr rile cartografice pentru
crearea unei mari h r i a lumii romane,
întocmite în colaborare cu renumitul
general i constructor Marcus
Vipsanius Agripa din timpul
împ ratului. Lucr rile lui Balbus,
împreun cu ale altor înv a i, sunt
cunoscute dup un manuscris, care a
c p tat denumirea de “Codex
arcerian” i care provine din sec. VI –
VII. Balbus în lucr rile sale a folosit
izvoare alexandriene.
BALDI, D’Urbin Bernardino (1553 –
1617), matematician, savant i literat
italian. Prieten cu Guido Ubaldo del
Monte i cu Tasse, având ca prof. pe
vestitul Jean Antoine Turano, de la care
a înv at limba greac i latin . Ini ial
s-a ocupat de pictur , dar fiind criticate
lucr rile lui, a abandonat pictura i s-a
dedicat mat. La Padua a studiat
medicina (1573). Epidemia ap rut în
Lombardia în 1575 l-a silit s
p r seasc Univ. i s-a întors în ara sa.
La 20 de ani a început s traduc pe
Herodot i l-a tip rit în 1589 i retip rit
în 1601 la Vene ia. La 26 de ani a
devenit prof. de mat. la curtea prin ului
Ferrand Gonzague din Mantua. La
Milano s-a împrietenit cu Charles
Barromée. În 1586 devine stare ul
m n stirii din Guastalla, unde a studiat
limba ebraic i chaldeian . La Roma
apare sub numele de Aldorandini,
ocupând func ia de cardinal, sub titlul
de Cardinal Gonzague. La Roma a
înv at i limba arab . Din cauza firii
70
înc p ânate i brutale a intrat în
conflict cu autorit ile, fapt ce l-a silit
s se întoarc la Urbin, de unde a fost
trimis ambasador la Vene ia. A fost un
talent universal, l sând 48 de lucr ri
din diferite domenii, care formeaz 20
de volume mari. Ca filosof i
comentator, Baldi este plasat între
primii savan i ai timpului s u. Op.pr.: -
Paradoxes mathématiques, -Cronica de
matematici (1707) - La vie de
Commandinus, de Heren et de Vitruve,
- Sur la mécanique d’Aristote (1621). A
mai compus un dic ionar geografic, un
dic ionar arab, o gramatic persan , un
vocabular turc, un dic ionar unguresc.
Manuscrisele sale se afl în biblioteca
D’Albani.
BALDINI, Bernardin (1515 – 1600),
matematician, filosof i medic italian.
N. la Borgo d’Intra i m. la Milano,
unde a func ionat ca prof. de mat.
Op.pr.: - Di Multitudine rerum, de
Unitate ejus quod este, - Di materia
omnium disciplinarum, Milano (1558),
-L’art poetique de l’Aristote, Milano
(1576), -Les huit livres de la Physique
d’Aristote, Milano (1600) etc.
BALIANI, Giambattista (1582 –
1666), matematician din Genova. A
purtat coresponden cu Castelli. La
recomandarea lui Galilei a ajuns
membru al Acad. dei Lincei. Este
cunoscut prin -Tratatul despre
mi carea solidelor pe plane înclinate
(1627), în care a stabilit c , în mi care
natural , corpurile î i m resc viteza în
raport cu 1, 3, 5, 7 etc., la infinit.
BALTZER, Richard (1818 – 1887),
matematician german. N. la Dresda i
m. la Griess, unde a func ionat ca prof.
univ. de mat., începând din 1869.
Op.pr.: -Theorie und Andwerdung der
Determinanten, Leipzig (1857), -
Elemente der Mathematik, Leipzig
(1867 i 1872), - Analytische
Geometrie (1882) etc.
BANACH, Stefan (1892 – 1945),
matematician polonez. Prof. de mat. la
Univ. din Lwow, apoi decanul Fac. de
Mat. i Fizic . În anii ocupa iei hitle-
riste a fost arestat de c tre Gestapou,
fiind folosit pentru prelucrarea vaccinu-
lui antitifoidic, care i-a cauzat moartea.
A. t.: este unul din creatorii analizei
func ionale contemporane la care a
adus contribu ii fnudamentale. De nu-
mele lui se leag “spa iile Banach”.
Este creatorul algebrelor complexe. A
creat o teorem fundamental relativ la
no iunea de func ional liniar . În
spa iul Banach a studiat formulele lui
Lagrange, metoda lui Fourier pentru o
serie de ecua ii. Spa- iul Banach a ser-
vit pentru g sirea solu iunilor generali-
zate ale câtorva ecua ii liniare i
quasiliniare în spa ii Banach. Împreun
cu Hugo Steinhaus, a întemeiat, în
1929, revista “Studia mahematica”.
Op.pr.: -Théorie des operateurs
linéaires (1931), în limba polonez ,
tradus în limba francez în 1933 i în
limba ucrainean în 1948. În aceast
lucrare, Banach a definit no iunea
general de spa iu normat i a marcat
un moment important, prin aceast
lucrare, în istoria analizei func ionale.
Cu studiul spa iilor Banach s-au ocupat
71
matematicienii români: Valeriu Alaci,
Al. Ghica, N. Dinculeanu, care a
ob inut premiul “Stoilow” (1965), apoi
Gh. C lug reanu, O. Onicescu i al ii.
Al. Ghica a litografiat un curs despre
spa iile Banach, predat la Univ. din
Bucure ti în 1949.
BANCIU, Ioan (1881 – 1940), prof. de
mat. al lui Dan Barbilian, care i-a
îndrumat primii pa i spre frumuse ile
mat., l-a încurajat i i-a urm rit
activitatea de corespondent la G.M. (I.
Banciu în G.M.XLVI – 1940/41,
necrolog de Dan Barbilian, pag. 57 –
58).
BANU Musa, Muhammed al Hasan
Ahmed Banu – Musa ibd Sakir (sec.
IX), matematician arab. S-a ocupat i
cu astronomia, mecanica i muzica.
Unul din apropia ii califului al-Mamun
din Bagdad, unde a desf urat o
activitate intens . A. t.: ei au fost doi
fra i, Ahmed i Hasan. Au abordat
trisec iunea unghiului, au determinat
mediile propor ionale cu ajutorul unor
mijloace mecanice, cuno teau
construc ia unei elipse cu ajutorul unei
sfori fixate în focare. Ei au cheltuit cea
mai mare parte din avere ca s adune
manuscrise grece ti pe care le-au tradus
în limba arab . Op.pr.: -Verba
filiorum, tradus de Gerardo Cremona.
-M sura sferei, -Despre m sura
figurilor plane i sferice etc.
BARBALAT, I. (n. 1907),
matematician român. N. la Bârlad,
unde a urmat c. primar i lic., pe care
l-a absolvit în 1925. Licen iat în mat. la
Paris (1930). Prof. la Lic. din Bârlad
(1937 – 1940), apoi la Lic. particular
evreesc (1940 – 1944) din Bucure ti.
Asist. la Catedra de Analiz
Matematic de la Politehnica din
Bucure ti (1947), apoi conf. la Inst. de
Construc ii (1948), prof. la Catedra de
Matematici Superioare (1963). În 1963
a participat la a treia conferin a
vibra iei neliniare, la Berlin, în R.D.G.
A. t.: se refer la teoria calitativ a
ecua iilor diferen iale, studiind ecua iile
lui Van der Pol i B. P. Demidovici. A
dat o caracterizare func iilor monotone.
A studiat criteriul lui H. Wittmayer,
utilizându-l pentru rezolvarea de n
ecua ii cu n necunoscute i cu
coeficien i reali (1960). A demonstrat
c orice ir construit cu ajutorul
metodei Gauss – Seidel, aplicat
sistemului de ecua ii sau sistemului
derivat, este convergent. A studiat
spa iile topologice sub aspect mai
general (1965). A aplicat teoremele lui
Zorn i Kneser în teoria mul imilor
ordonate. A f cut observa ii asupra
teoremei lui Malkin, cu privire la
existen a func iei lui Liapunov. Op.pr.:
-Curs de analiz , calcul diferen ial i
integral, litografiat, Inst. de
Construc ii, Bucure ti, 1963.
Majoritatea lucr rilor sunt elaborate în
colaborare cu Drago Vaida, Aristide
Halanay, I. Filotti etc.
BARBAVARA, Louis (> 1638),
matematician italian, originea lui deriv
dintr-o familie nobil din Milano. Prof.
de mat. apoi cancelar. Op.pr.: - Tabule
sinuum, tangentium positionum genera-
72
lium numericae, în manuscris. (Din:
Mazzurchelli, Scrittori d’Italia).
BARBILIAN, Dan (1895 – 1961),
unul dintre cei mai renumi i
matematicieni români, dar i un poet
renumit. Cunoscut sub pseudonimul
Ion Barbu. N. la Câmpulung-Muscel.
colile primare le-a f cut la
Câmpulung, D miene ti (Roman) i
Stâlpeni, iar Lic. la Pite ti, Câmpulung
i Bucure ti, pe care l-a terminat în
1914. Înscris la Fac. de Mat., a avut ca
prof. pe Gh. i eica, D. Pompeiu, D.
Emmanuel, Tr. Lalescu i A.
Davidoglu. Între 1916 – 1918 a
participat la primul r zboi mondial.
Licen iat în mat. (1920). A f cut studii
la Göttingen, Tübingen i Berlin (1921
– 1924), a c l torit prin Niedersachsen-
land, unde a întâlnit pe Gauss,
Riemann, Dirichlet, D. Hilbert, Felix
Klein, Minkowski i al ii. Prof. de mat.
la Giurgiu, la lic. “Spiru Haret” i
“Cantemir” din Bucure ti (1925 –
1929). Asist. pe lâng prof. Gh. i eica
(1926 – 1932). Dr. în mat. (1929). Prof.
de mat. elementare i geometrie
descriptiv (1932), prof. la Catedra de
Algebr i Teoria Numerelor la Univ.
din Bucure ti (1941). A. t.: dup 1933,
Barbilian s-a manifestat ca un
geometru, reprezentant al programului
de la Erlangen al lui Felix Klein i
astfel a trecut la fondarea axiomatic a
geometriei algebrice i a mecanicii
clasice. Lucr rile lui Barbilian din acest
domeniu l-au f cut cunoscut i apreciat
i peste hotare. Membru al asoc.
“Deutsche Mathematische Vereining-
ung” (Uniunea matematic german ).
S-a ocupat de teoriile algebrei moderne
(1946 – 1951), de teoria algebric a
numerelor (1951 – 1957), de teoria
determinismului, de ine prioritatea
mondial în precizarea unei clase largi
de func ii “distan ”. A participat la
Congresele Interna ionale de
Matematic la Hamburg (1936),
Göttingen i Viena (1938), Oslo
(1936), Praga (1934). A avut ca elevi
pe M. Benado, Aristide Halanay, L.
Solomon, Al. Solian, N. Radu i al ii,
iar ca prieteni pe matematicienii: W.
Blaschke, H. Grell, H. Hasse, F. Artin
i al ii. Op.pr.: -Curs de matematici
generale, (1937 – 1940), -Teoria lui
Galois a ecua iilor, în axiomatizarea
lui Steinitz, -Axiomatizarea mecanicii
clasice, (1943), -Curs de algebr
axiomatic , (1944, 1947, 1950), -
Teoria aritmetic a idealelor în inelele
necomutative, Ed. Acad. (1956), -
Grupuri cu operatori (teoremele de
descompunere ale algebrei), Ed. Acad.
(1960) etc.
BARBOVSKI, Teodosie (sec. XVI),
c lug r care a predat lui tefan, fiul
domitorului Petru chiopul, în
Moldova, socotelile de cronologie a
anilor trecu i de la facerea lumii i alte
capitole, întrebuin ând opera iile de
aritmetic , adunarea i sc derea.
BARBU, Ion (vezi: Barbilian Dan).
BARET, J. (> 1814), matematician
francez, prof. de mat. la “École
Centrale” din Nantes. Op.pr.: -
Mémoire sur les deux trigonométries, -
Resolutions des problèmes de
73
l’astronomie nautique, (1792), -
Mémoire sur le calcul des longitudes
de mer, imprimat de c tre Soc. Acad.
din Nantes.
BARI, Nina Karlovna (n. 1901),
matematician sovietic , prof. la Univ.
“Lomonosov” din Moscova. Lucr rile
ei principale se refer la teoria
func iilor de variabil real . A f cut o
serie de cercet ri referitoare la irurile
trigonometrice. Op.pr.: - Despre cea
mai bun aproximare cu ajutorul
polinoamelor trigonometrice de dou
func ii conjugate (1954).
BARLAAM, (> 1350), c lug r
calabrez. Numele adev rat: Bernardo
din Seminara. A tr it mult timp la
Constantinopol. A scris “Logistica” în
ase c r i, în limba greac , în care a
tratat numeroase probleme de
aritmetic . El era bine familiarizat cu
metoda heronian de aproximare a
r d cinilor p trate.
BARLOW, Peter (1776 – 1862),
matematician englez, n. la Norwich i
m. la Woldwick, unde a fost prof. de
mat. la Acad. Militar . Unul dintre cei
mai mari savan i din Anglia din timpul
s u. Membru al Acad. de t. din St.
Petersburg i din Bruxelles, al Soc. de
t. din S.U.A., al Soc. Regale din
Londra (1828) i membru corespondent
al Soc. de t. din Fran a. Decorat cu
medalia Copley, cea mai mare
distinc ie regal din acel timp în
Anglia. A. t.: cunoscut pentru
remarcabilele sale lucr ri din domeniul
mat., mecanicii i fizicii. S-a ocupat cu
teoria magnetismului. A inventat
telescopul acromatic. A publicat o serie
de lucr ri experimentale asupra
construc iilor diferitelor instrumente i
aparate fizice. O mare parte din
activitatea sa a consacrat-o corect rii
cataloagelor lui South i Herschel. Ca
mecanic s-a specializat în lucr rile de
construc ii de c i ferate. Op.pr.: -
Traité élémentaire de la théorie des
nombres (1814), - Nouvelles tables
mathématiques (1814), - An Essay on
magnetic attractions and on the laws of
the terrestrical electrico-magnetism,
Londra (1820), - On the machinery and
manufactures of Great Britain, Londra
(1837).
BARMANN, G. F. (1717 – 1769),
matematician german, prof. la
Wittenberg. Cunoscut prin lucrarea: -
Demonstratio theorematis algebraici
(Demonstra ia unei teoreme din
algebr ) (1745), în care se ocup de
suma puterilor r d cinilor ecua iilor.
BARON, de Laguna (vezi: Garçao St.
Fr).
BAROZZI, Jacob, denumit Vignola
(1507 – 1573), matematician italian.
Cunoscut în istoria mat. dup lucrarea:
-Le due regole della prospettiva pratica
(Cele dou reguli ale perspectivei
practice), Roma (1530), care a fost
reeditat de mai multe ori. Lucrarea a
fost comentat de c tre Ignatio Danti i
tradus în limbile francez , englez ,
german i rus . Prima regul a lui
Barozzi a fost reprezentarea prin
proiec ie orizontal i vertical , iar a
doua prin construirea punctelor de
74
scar , care astfel a c p tat o utilizare
mai larg i a c rei corectitudine a fost
demonstrat de Danti.
BARRÉ, De Saint Venant (1797 –
1886), matematician francez. N. la
Fortoiseau, lâng Melun i m. la
Villeporcher – Saint Quien. Membru al
Acad. de t. din Fran a (1868). A. t.:
este cunoscut prin lucr rile sale din
domeniul mecanicii ra ionale, a
numerelor complexe (1845/53), a
calculului vectorial, c ruia i-a dat o
mare importan , a rezisten ei
materialelor. A introdus termenul de
binormal i a dat formule simple
pentru elementele sferei osculatoare,
precum i pentru unghiul dintre razele
cercului de curbur i sfera osculatoare.
A demonstrat analitic c orice curb cu
raport constant între curbur i torsiune
este o elicoid . A aplicat teoria
elasticit ii la curbele în spa iu. A
demonstrat c orice plan care trece
printr-un punct P al unei curbe
intersecteaz suprafa a desf urabil a
tangentelor dup o curb având un vârf
în P. A stabilit principiul fundamental
din rezisten a materialelor, care-i poart
numele.
BARRÈME, Bertrand François
(1640 – 1703), celebru matematician
francez. N. la Lyon i m. la Paris.
Despre activitatea lui se cunosc prea
pu ine date. Op.pr.: -L’arithmétique ou
le livre facile pour apprendre
l’arithmétique même - Aritmetica sau
cartea u oar pentru a înv a singur
matematica, Paris (1677), reeditat de
mai multe ori. -La Géométrie servant à
l’arpentage (1673), -Le Cahier curieux
de Barrème arithméticien. (Hutton,
Mathematical Dictionary).
BARROW, Isaac (1630 – 1677), mare
geometru, filolog, teolog i fizician
englez. N. la Londra. Nepot de episcop
i fiu de regalist. A studiat la Essex i
Cambridge, unde în anul 1652 a primit
titlul de “magister artium”. Prof. de
filosofie la Londra (1662), de limba
greac i geometrie la Cambridge
(1663). Prelat la Walles i mai târziu
mare al al Cur ii. A avut ca elev pe
Newton. În 1669 a predat catedra lui
Newton, în semn de admira ie pentru
talentul elevului s u. A c l torit prin
Fran a, Germania, Turcia, Olanda i
Asia Mic . La Trinity College a
înfiin at o bibliotec ce exist i ast zi.
A. t.: Barrow a fost precursorul lui
Newton i al lui G. W. Leibniz în
elaborarea bazelor calculului
infinitezimal. El a fost primul
inventator al calculului cu infini ii mici.
S-a ocupat de a a-numita problem
invers a tangentelor. Este primul care
a introdus no iunea de coeficient
unghiular. A demonstrat c , în fond,
curbele geometrice sunt curbe
cinematice. S-a ocupat i de problema
lui Alhazen, de dezvoltarea func iilor în
serii infinite, de problema rezolv rii
ecua iilor de gradul III pe cale grafic .
Un excelent traduc tor al geometriilor
antice. Op.pr.: -Lectiones opticae et
geometricae, …, (1669), în care a
rezolvat geometric problema teoretic a
form rii imaginilor în lunet etc.
75
BARTENSTEIN, Laurent Adam
(1711 – 1796), matematician german.
N. la Heldburg. A studiat la Cobourg
(1726 – 1732). Prof. de mat. la Jena
pân în 1735. Prof. univ. de elocven
(1759), apoi prof. de mat. la Univ. din
Cobourg. Op.pr.: - Anweizung zur
Griechische sprache = Metoda
simplificat pentru a înv a limba
greac (1757), - Discussio
recentissimoe machinae quadrature
circuli (1772).
BARTHOLOMAEUS, Piticus (n.
1561), autorul celor mai bune tabele
trigonometrice din timpul s u, sub
titlul: Thesaurus mathematicus,
Frankfurt, (1561 – 1613). Ele au
reprezentat o mare importan , fiind
întocmite cu mare exactitate i în epoca
în care interesul pentru astronomia
naviga iei, calculul geografic etc. au dat
impuls trigonometriei, a c rei aplica ie
practic se cerea. A mai tip rit o
trigonometrie în anul 1595, în care
apare denumirea propriu-zis de
“trigonometrie” (m surarea
unghiurilor).
BARTOLINUS, Erasmus (1625 –
1698), matematician danez. În anul
1669 a descoperit dubla refrac ie a
luminii în cristalele spatului de Islanda.
Op.pr.: -Francisci van Schooten
Principia Matheseos universae
(Principiile matematicii universale ale
lui Fr. Van Schooten), Leyda (1651), -
De aequationum constructione et
limitatibus, care repezint editarea
lucr rilor lui Beaune sub acest titlu.
BASAKKA, Bayar sau Giuseppe
Bayardi (sec. XIX), matematician i
ing., dup unii istorici de origine
francez, dup al ii italian. În 1831 se
afla la Ia i pentru ridicarea uli elor
(dup N. A. Bogdan: ora ul Ia i) i care
a func ionat ca prof. de mat. la un
pension particular francez din Ia i,
condus de Teodor Burada.
BATTAMI (vezi: Al – Battami).
BAUER, Lentzen Egbert Jan (n.
1882), matematician olandez. A ob inut
primele rezultate în domeniul
topologiei. În lucr rile lui se reflect
pozi iile idealismului subiectiv. A
analizat demonstra ia matematic a
construc iei obiectelor geometrice.
BAXTER, Thomas (sec. XVIII),
matematician englez, l-a preocupat
problema cuadraturii cercului, lucrare
publicat sub titlul: -The circle
squared, Londra (1732).
BAYARDI, Giuseppe (vezi: Basakka).
BOYES, Thomas (> 1763),
matematician englez, cunoscut dup
lucr rile lui din domeniul teoriei
probabilit ilor. În 1763, printr-un
memoriu publicat postum, a formulat
teoria determin rii probabilit ii
cauzelor prin efectele observate.
Formulele i teoremele stabilite de el
au constituit o preocupare din partea lui
Laplace (1774), Condorcet i al ii.
BÉAUNE, bón Florimonde, (1601 –
1652), matematician francez. N. la
76
Blois. Alte date biografice nu se
cunosc. Este cunoscut o problem
propus de el în 1638: dac se poate
determina o curb oarecare stabilind o
proprietate a tangentelor acestei curbe.
Problema a fost rezolvat în 1693 de
c tre Bernoulli cu ajutorul calculului
integral. Aceasta este o curb
logaritmic în coordonate oblice. A
scris un comentar asupra geometriei lui
Descartes, cu care era prieten. A
construit lunete i diferite instrumente
astronomice. Lucr rile lui au fost
redactate de c tre E. Bertholin, sub
titlul: -De aequationum constructione
et limitatibus.
BECKER, Oskar Joachim (n. 1889),
matematician, filosof i lingvist
german. N. la Leipzig. Prof. de logic
i filosofia mat. la Bonn. A. t.: s-a
ocupat de cercet rile problemelor de
baz ale mat. i evolu iei istorice a
acestora. A adus un mare serviciu
istoriei gândirii tiin ifice, prezentând
trecutul sub o form cât mai aproape de
autenticitate, în valorile sale
nepieritoare. A formulat o concep ie
tiin ific modern asupra problemei
fundament rii mat. Lucr rile lui O.
Becker se caracterizeaz prin: prima,
prezentarea evolu iei fundamentelor
mat. dup operele celor mai de seam
gânditori ai epocelor studiate; a doua,
ilustrarea transform rilor principale,
prin care au trecut fundamentele mat.,
în raport cu conceptele filosofice
dominante în epoca respectiv . Op.pr.:
-Beiträge zur phänomenologischen
Begründung der Geometrie und Ihrer
physikalishen Anwendungen, Halle
(1923), -Mathematische Existenz, Halle
(1927). -Geschichte der Mathematik,
Bonn (1956), tradus în limba francez
(1956). -Fundamentele matematicii,
tradus în limba român (1968) i -
M re ia i limitele gândirii, în limba
român etc.
BEGUELIN, N. (1714–1789),
matematician, cunoscut dup ,
coresponden ele avute cu Euler. A
dezvoltat o metod pentru aflarea
divizorilor primi de forma: 4 x 2 + 1 , pe
care a publicat-o în “Nev. Men. Acad.”,
Berlin (1775).
BEAHEDDIN, Beha ad – Din al
Amuli, (1547 – 1622), matematician
iranian. De la el a r mas lucrarea: -
Maulasat el – hi ab (Cursul scurt de
aritmetic ), care a fost foarte popular,
utilizat în Turcia peste 200 de ani, de
unde a trecut apoi în Iran i India,
având un volum impresionant i plin de
con inut. A întocmit i un anuar
enciclopedic în care a prezentat
formule aproximative pentru aria i
volumul sferei i a definit sfera ca
echivalent cu un cub a c rui latur este
un sfert din cercul mare al sferei. A
considerat π = 22 7 .
BELL, Eric Temple (1883 – 1960),
figur de seam a istoriei mat.
americane i mondiale. Prof. de mat. la
Inst. Tehnologic din Pasadena.
Cunoscut prin remarcabilele lucr ri din
istoria mat. Op.pr.: - Men of
Mathematics, New York (1937), în care
se ocup de Descartes, Fermat, Pascal,
Newton, Leibniz, Bernoulli, Euler,
77
Laplace, Lagrange, Monge, Fourier,
Poncelet, Gauss, Cauchy, Lobacevsky,
Abel, Jacobi, Hamilton, Galois,
Sylvester, Cayley, Weierstrass, Sofia
Kovalevskaia, Boole, Hermite,
Kronecker, Riemann, Kummer,
Dedekind, G. Kantor i al ii, lucrare
tradus în limba francez sub titlul: -
Les grands mathématiciens (1939) etc.
BELLAVITIS, Justus (Giusto), (1803
– 1880), matematician italian. N. la
Bassano i m. la Padua. Prof. la Univ.
din Padua. Matematician precoce, la 15
ani cuno tea metodele de rezolvare a
problemelor din domeniul calculului
diferen ial i integral. Activitatea lui se
concretizeaz în teoria numerelor
complexe i rezolvarea ecua iilor
algebrice. A contribuit la dezvoltarea
calculului vectorial. A dedus formulele
de trigonometrie sferic dintr-un triedru
trunchiat, cu fe ele suprapuse. A studiat
inversiunea, creând noi teoreme în
geometria sintetic i a ar tat c figura
invers a unei spirale logaritmice este
tot o spiral logaritmic . Op.pr.: -
Lezioni di geometria descrittiva, Padua
(1852). Lucr rile lui au fost publicate
în: “Zeitschrift für Mathematik”, în 26
vol.
BELTRAMI, Eugenio (1835 – 1900),
mare geometru italian. N. la Cremona
i m. la Roma. Prof. de mat. la Univ.
din Bologna (1862), la Pisa (1863), la
Pavia (1876), în 1891 din nou la Roma.
Membru corespondent al Acad. de t.
din Italia, apoi membru al Acad. “Dei
Lincei” din Roma. A. t.: se
concretizeaz în lucr rile de geometrie
diferen ial , prin lucr rile din teoria
elasticit ii, a hidrodinamicii,
contribuind la realizarea unui mare
progres în mat. A demonstrat c
pseudosfera este o suprafa de rota ie a
curbei numit “tractrice”. A continuat
lucr rile lui K. W. Gauss relativ la
teoria ecua iilor cu derivate par iale
liniare. Cu solu iile sistemelor de
ecua ii cu derivate par iale tip Beltrami
(eliptice) s-au ocupat matematicienii
români: Mariana Nedelcu, Miron
Nicolescu i al ii. Op.pr.: -Saggio de
interpretazione della geometria non
eucledeea (Încercare de interpretare a
geometriei neeuclidiene) (1868), în
care a ar tat c planimetria
neeuclidian ca i planimetria lui
Euclid fac parte dintr-un domeniu
absolut real al teoriei suprafe elor,
lucrare care a produs o impresie uria
asupra matematicienilor contemporani.
BENADO, Mihail (n. 1920),
matematician român, specialist în teoria
structurilor. N. la Bucure ti.
Înv mântul primar l-a f cut la c.
comunit ii evree ti de rit spaniol. În
1940 a absolvit lic. Între 1941 – 1944 a
urmat cursurile univ. particulare de sub
conducerea lui Onescu i Abason.
Licen iat în mat. (1948). Prof.
suplinitor la Lic. “Mihai Viteazul” din
Bucure ti (1948). Asist. la Catedra de
Algebr Axiomatic i Matematici
Elementare (1949), lector la teoria
grupurilor i structurilor (1955),
cercet tor la Inst. de Mat. pân în 1962.
Conf. la Inst. Pedagogic (1964). A. t.:
problema descompunerii în structuri i
multistructuri. A ar tat c sunt date cele patru laturi. A depus un
78
multistructurile modulare de lungime
finit sunt echivalente. A studiat
propriet ile func iei lui Möbius. La
baza lucr rilor publicate de Benado
stau teoremele lui Galois, Hölder,
Jordan, Schreier, Birkhoff, Golovin,
Öystein, Möbius etc.
BENDAVID, Lazarus (1762 – 1832),
matematician i filosof german. N. la
Berlin. La început a fost lefuitor de
sticl ornament, pe lâng care meserie
s-a ocupat intensiv de studiul mat., ca
autodidact, ajungând s in lec ii i
conferin e publice în leg tur cu tiin a
mat., apoi a plecat la Göttingen pentru
a studia fizica, chimia i filosofia lui
Kant. Apoi a plecat la Viena, unde din
cauza ideilor sale a fost nevoit a se
refugia la castelul grofului B. Harrach,
unde în ascuns a continuat expunerile
relativ la filosofia lui Kant, în prezen a
prietenilor grofului. Reîntors la Berlin,
în timpul ocupa iei franceze a redactat
un ziar cu caracter politic (1797).
Op.pr.: -Vorlesungen über die Kritik
der reinen Vernuff (1795), -
Philosophteas oder über den Ursprung
unserer Erkentniss (1802), lucrare
premiat de Acad. din Berlin etc.
BENEDETTI, Giovanni Battista
(Giambattista), (1530 – 1590), mare
geometru, ing. i filosof italian, dotat
cu un talent precoce. Fost în serviciul
ducelui de Savoia. A. t.: cunoscut prin
activitatea depus în leg tur cu
metoda de rezolvare a ecua iilor de
gradul II în spiritul geometriei antice. A
studiat construc ia unui patrulater când
efort de materializare a tiin ei. A creat
multe demonstra ii mat. în dinamic ,
iar ca fizician a jucat un rol important
istoric. A descoperit principiul
echilibrului hidrostatic. În mecanic a
manifestat o puternic gândire
independent . S-a ridicat împotriva
dinamicii lui Aristotel i a examinat
critic ideile colii de static a lui
Jordanus Nemorarius. A generalizat
no iunea de moment al for ei i a
elaborat criteriul stabilit ii pârghiei. A
studiat teoria compunerii for elor,
mi carea proiectilelor, c derea unui
corp greu, principiul de echilibru
hidrostatic în vasele comunicante,
devenind astfel precursorul lui B.
Pascal i G. Galilei. Op.pr.: - De
resolutione omnium Euclidis
problematum aliorumque una
tantumodo circuli data apertura,
Vene ia (1553), - Diversarum
speculationum mathematicarum et
physicarum liber, Torino (1585).
BERG, Axel Ivanovici (n. 1893),
matematician sovietic, ing., vice-
amiral, specialist în cibernetic i în
domeniul radiotehnicii. De na ionalitate
leton. Prof. de mat. (1930), membru al
Acad. de t. din U.R.S.S. (1943). În
1917 a luat parte la marea Revolu ie
socialist în calitate de comandant al
unui submarin în Marea Baltic . Prof.
la Acad. Militar i Inst. Electrotehnic
din Leningrad (1925). A definit
cibernetica, astfel: tiin a legilor de
comand a sistemelor dinamice
complexe. Operele lui Berg se refer la
mat., la domeniul generatorilor
electronici ai frecven elor de radio, la
79
teoria calculului l mpilor electronice, la
telecomunica ii maritime i radar.
BERKELEY, George (1684 – 1753),
matematician, filosof i teolog englez,
adversar al calculului fluxiunilor.
Berkeley a fost citat des de Lenin în:
“Materialism i Empiriocriticism”, ca
reprezentant al idealismului sterp i
reac ionar (subiectiv). Op.pr.: - The
Analyst (1734), destinat combaterii
calculului fluxional al lui Newton i în
care ap r teologia. - Defense of Free
(1735) etc.
BERMAN, Gh. Nicolaevici (> 1949),
matematician sovietic, cunoscut la noi
dup lucrarea: “Despre numere i
studiul numerelor”, Ed. Tehnic , 1961,
traducere în limba român , în care
expune unele sisteme de numera ie
vechi i noi.
BERNARDO, din Seminara (vezi:
Barlaam).
BERNAYS, Isac (n. 1888),
matematician i logician, adept al
concep iei formalistice. Cunoscut prin
prezentarea teoriei mul imilor ca sistem
axiomatic formalizat. A introdus
sistematic logica pozitiv . Op.pr.: -
Axiomatic Set Theory, Amsterdam
(1958).
BERNOULLI, Jacques I (Iacob I.),
(1654 – 1705), matematician. Familia
Bernoulli num r printre descenden ii
s i direc i peste 120 de matematicieni,
dintre care cel pu in opt au fost celebri,
prin dezvoltarea i r spândirea
calculului diferen ial, integral, cât i în
ce prive te aplica iile lui, prin
rezolvarea problemelor din geometria
analitic , calculul varia iilor i al
probabilit ilor. Familia Bernoulli
deriv dintr-o familie olandez ,
refugiat la Bâle, ca urmare a
evenimentelor politice. Tat l lui J.
Bernoulli I a fost primul matematician
din aceast familie. J. Bernoulli a fost
contemporan cu Newton i Leibniz.
Prof. de mat. – calcul diferen ial i
integral – la Univ. din Bâle (Basel)
(1687). Membru al Acad. de t. din
Paris (1696) i al Acad. din Berlin
(1701). A fost unul care a dezvoltat
calculul diferen ial i integral de la
nivelul l sat de I. Newton i G.
Leibniz. În 1694 a introdus no iunea de
func ie i a notat cu x variabila
independent . A introdus denumirea de
“calcul integral”. Are merite
excep ionale în teoria seriilor
divergente. A dat dou metode noi de
însumare a seriilor armonice. În 1696 a
studiat problema brahistocronei, lansat
de fratele s u Jean I. În 1703 a reu it s
integreze frac iile ra ionale. A Bernoulli), a contribuit la r spândirea
descoperit lemniscata i propriet ile
spiralei logaritmice. A exprimat pentru
prima oar , sub form de diferen ial
eliptic , elementul de arc al spiralei
parabolice. A dezvoltat bazele
calculului probabilit ilor (a formulat
legea numerelor mari). În 1690 a dat
defini ia curbei “l n i orul”, prin
utilizarea noului calcul infinitezimal. S-
a ocupat de teoria izoperimetrelor. A
contribuit la dezvoltarea mecanicii:
dinamica sistemelor mecanice supuse
la leg turi, echilibrul i oscila iile
80
plane, teoria mi c rii pendulului
compus. Op.pr.: -Propositiones
arithmeticae de seriebus infinitis
aerumque summa finita, Basel (1689 –
1704), -Ars conjectandi (1713),
publicat postum. Lucr rile lui J.
Bernoulli au constituit obiect de
cercetare pentru matematicienii români,
ca: Tiberiu Popovici, O. Onicescu,
Abason. Analiza lucr rilor lui Bernoulli
se g se te expus în monografia
special a lui J. E. Hofmann. “Opera
omnia” a lui J. Bernoulli, din 1744, a
fost tradus în limba german de c tre
Saalchutz, în 1893.
BERNOULLI, Jean (Johannes) I,
(1667 – 1748), matematician elve ian,
fratele mai mic al lui Jacques Bernoulli,
fost elev al lui Leibniz. Membru de
onoare al Acad. de t. din Petersburg.
Prof. la Univ. din Gronningen, apoi în
1705 a succedat la catedra fratelui s u
Jacques B. la Basel, unde a avut ca
elevi pe L. Euler, G. Carnot, A.
Clairaut. A. t.: a fost preocupat cu
teoria ecua iilor diferen iale (de tip
calculului diferen ial i integral i a
introdus metoda de integrare a frac iilor
ra ionale. A ini iat cercet ri care au
condus la apari ia calculului
varia ional. A dat o larg utilizare
factorului integrant, s-a ocupat de
func iile exponen iale simple i iterate.
În mecanic i în fizic a formulat
corect principiul deplas rilor virtuale, a
sus inut principiul conserv rii for elor
vii. În astronomie a elaborat o teorie
despre maree. Op.pr.: -Lectiones
mathematicae de methodo integralium
alisque (1742), -Lectiones de calculo
differentialium (1691 – 1692), -Opera
omnia, Lausanne (1742), în patru vol.
BERNOULLI, Nicolaus I, (1687 –
1759), al treilea matematician din
familia Bernoulli, nepotul marelui
matematician Jacques Bernoulli I. Prof.
univ. la Padua (1716), apoi prof. de
logic la Univ. din Basel (1722), prof.
de drept la aceea i Univ. (1731). În tot
timpul a studiat lucr rile
matematicienilor anteriori i Antioh Cantemir. A. t.: a utilizat,
contemporani. A. t.: s-a ocupat cu
problema rentelor viagere i “problema
de la Petersburg” (1709), cu teorema
referitoare la independen a valorii
derivatelor par iale fa de ordinea
deriv rii, cu teorema jocului de la
Geneva, cu teoria integralelor despre
care a scris mai multe memorii. În 1713
a publicat lucr rile unchiului s u
Jacques B. I., sub titlul: -Acta
conjecturii.
BERNOULLI, Nicolas II, (1695 –
1726), fiul lui Jean I, frate cu Daniel B.
A dovedit din adolescen mari
aptitudini pentru mat. Prieten i coleg
cu L. Euler. Prof. de mat. la Acad. din
Petersburg. A colaborat la “Acta
Eruditorum” i la “Bull. Acad. t.
Petersburg”. Activitatea lui este
remarcat prin rezolvarea ecua iei
diferen iale dat de Riccati (în 1724).
BERNOULLI, Daniel (1700 – 1782),
renumit matematician, mecanician i
fizician. Fiul lui Jean B. I. i frate cu
Nicolaus II. N. la Gronningen. Om cu
aptitudini multilaterale, a dus mai de-
81
parte tradi ia înainta ilor s i,
consacrându- i în întregime via a
tiin ific problemelor tumultuoase din
acea vreme. S-a ocupat de medicin ,
filosofie, dând mare aten ie mat. i
mecanicii. Prof. de anatomie, botanic
i fizic la Univ. din Basel. Între 1725
– 1733 a func ionat la Acad. de t. din
St. Petersburg. Membru de onoare al
Acad. de t. din acest ora , în
publica iile c reia a tip rit 47 memorii
tiin ifice. A purtat coresponden cu
pentru prima dat , conceptul de serii
trigonometrice în analiz , cu ajutorul
c rora a stabilit ecua iile de mi care a
corzilor (1753). În 1753 a dat câteva
dezvolt ri în serii trigonometrice. Prin
cercet rile lui, D. Bernoulli a ajuns la
descoperirea principiului fundamental
în fizica mat., de suprapunere a
oscila iilor liniare i la metoda de
rezolvare a ecua iilor cu derivate
par iale, numit ulterior metoda
Fourier, sau metoda undelor sta ionare,
care a jucat un mare rol în dezvoltarea
analizei matematice în sec. XIX. A dat
o rezolvare aproximativ teoriei
mi c rii corpurilor aruncate, folosind
calculul infinitezimal. A consacrat
lucr ri importante calculului
probabilit ilor (unde a aplicat cel
dintâi calcul infinitezimal). Este
creatorul hidrodinamicii. Pentru
lucr rile lui a ob inut de zece ori
premiul Acad. de t. din Paris. Op.pr.:
-Hydrodinamica, sive de viribus et
motibus fluidorum commentarii (1738)
etc. D. Bernoulli a tr it o via
constant , uniform , cu un
temperament delicat.

BERNOULLI, Jean (Johann) II,
(1710 – 1790), matematician elve ian,
frate cu Nicolaus II i Daniel Bernoulli,
fiul lui Jean I. Prof. de elocin la Univ.
din Basel, ca urma al tat lui s u, dup
moartea acestuia, la catedra de mat. A
dat o nou defini ie func iei. A fost
premiat de trei ori de c tre Acad. de t.
din Paris.
BERNOULLI, Jean III, (1744 –
1804), matematician elve ian, fiul lui
Jean II. La 19 ani a fost numit astronom
la Observatorul din Berlin. Director al
sec iei de mat. la Acad. din Berlin. În
1769 s-a preocupat în mod special de
teoria probabilit ilor, apoi cu studierea
i calcularea valorii numerelor (pi) i
“e”, despre care a publicat memorii în
“Nouv. Mem. Acad.” din Berlin
(1791). A introdus nota ia ξ(x) . În
1774 a tradus în limba francez
Algebra lui L. Euler.
BERNOULLI, Jacques II, (1758 –
1789), matematician elve ian, fratele
lui Jean III i nepotul lui Daniel
Bernoulli. La etatea de 21 ani a înlocuit
pe unchiul s u Daniel la Catedra de
Fizic Experimental . Membru al
Acad. din Petersburg (1788). A murit
într-un accident tragic, înecat în râul
Neva, la câteva luni dup ce s-a
c s torit cu o nepoat a lui Euler.
BERNSTEIN, Serghei Natanovici
(1880 – 1968), matematician sovietic.
Academician (1929). Laureat al
premiului “I. V. Stalin” (1941). A f cut
parte din armata de savan i sovietici
care a lucrat în domeniul analizei
82
matematice i are la activul s u un lung
ir de realiz ri de prim importan în
leg tur cu teoria func iilor (func ii
algebrice), teoria ecua iilor diferen iale
i teoria probabilit ilor. A introdus
polinoamele de interpolare care sunt
folosite la teoria aproxim rii unei
func ii continue pe un interval închis,
ini iate de P. L. Cebâ ev. Are valoroase
cercet ri în domeniul ecua iilor cu
derivate par iale de tip eliptic, dând o
metod nou de rezolvare a acestor
ecua ii. A compus teoria constructiv a
func iilor, care are o importan extrem
de mare în diferite domenii ale fizicii
matematice. A stabilit no iunea de
analiticitate pentru func iile de o
variabil real . Are rezultate în
domeniul calculului varia ional i în
geometrie. Lucr rile lui Bernstein au
fost reluate, studiate, completate sau
generalizate de c tre unii matematicieni
români, ca: Tiberiu Popovici (1954), C.
T. Ionescu - Tulcea, Al. C. Climescu
(1956), D. Mangeron (1961), D.
Ripanu (1961), Oleg Aram (1962),
Elena Moldovan, Gh. Mihoc, D. D.
Stancu (1959) i al ii.
BERTRAND, De La Coste (sec.
XVII), matematician i ing. francez,
domiciliat în Hamburg, este o alt
victim a cuadraturii cercului. În 1666,
î i public opera sa asupra cuadraturii,
în care men ioneaz : “Demonstrarea
cuadraturii cercului, care este singurul
subiect important din întreaga mat., în
care se vede particula despre care
vorbe te Arhimede, pe care au c utat-o
f r s o poat afla atâ ia oameni
destoinici i filosofi în elep i, începând
cu sute ani î.e.n. i prin acela i mijloc
se poate vedea linia ruletei, pe care înc
nimeni n-a g sit-o, fiindc nu a putut
descoperi cuadratura cercului”. Cartea
a fost tip rit la Hamburg i a avut
dou edi ii în interval de 11 ani.
BERTRAND, Joseph Louis François
(1822 – 1900), mare matematician i
istoric francez, fratele arheologului
Alex. Bertrand (1820 – 1902). N. i m.
la Paris. De la tat l s u a înv at latina,
iar de la unchiul s u, prof. Duhamel, a
înv at geometria. În 1839 a intrat la
c. Politehnic audiind cursurile lui
Gay - Lussac, Saint Marie Gerardin,
Lermenier, devenind ing. În 1846
p r se te aceast carier i se dedic
mat. Prof. la c. Normal i c.
Politehnic , apoi devine urma ul lui
Biot la Collège de France (1862).
Membru al Acad. Franceze (1856),
secretar permanent al Acad. de t.
(1874), func ie pe care a de inut-o pân
la moarte. Activitatea lui Bertrand se
remarc prin lucr rile de istoria mat.
Are contribu ii în domeniul geometriei
diferen iale i teoria probabilit ior. S-a
ocupat de problema integrabilit ii
(1841), a g sit o demonstra ie mai bun
pentru aplicarea metodei
multiplicatorului lui Euler, în
problemele izoperimetrice (1842), a
studiat convergen a seriilor logaritmice,
în teoria numerelor a enun at postulatul
ce-i poart numele. Op.pr.: -Traité de
calcul différentiel et intégral, (1870), -
Calcul des probabilités (1888), -Leçon
sur la Théorie mathématique de
électricité, -Thérmodynamique (1877).
A descris biografiile i activitatea altor
83
19 matematicieni etc. Lucr rile lui
Bertrand au constituit preocuparea
matematicienilor români: Radu Ro ca,
D. Pompeiu, Tiberiu Popovici i al ii.
Bertrand era un om izolat, îi pl cea
singur tatea. Lec iile le prezenta sub o
form amuzant , pres rate cu anecdote,
ca rezultat al inspira iilor momentului
i dup imagina ie. Avea un spirit
critic, original i curios.
BERTRAND, (vezi: Barrème Bertrand
François).
BERTRAND, Lomis (1731 – 1812),
matematician elve ian, cunoscut prin
lucrarea: -Développement de la partie
élémentaire des mathématiques,
Geneva (1778), în care s-a ocupat de
deducerea formulelor goniometrice în
mod geometric. A încercat s dea o
demonstra ie serioas postulatului al V-
lea.
BERTRAND, Russel (vezi: Russel).
BESSEL, Friedrich Wilhelm (1784 –
1846), matematician, astronom i
geodezician german, din Königsberg.
De i era comerciant, tot timpul liber l-a
folosit pentru studierea mat. i
astronomiei. Timp de patru ani a
întreprins cercet ri la astronomul
Schröter din Lilienthal. În 1810 a
înfiin at Observatorul Astronomic din
Königsberg, pe care l-a înzestrat cu
aparate speciale. Membru al Acad. de
t. din Berlin. A. t.: a devenit celebru
prin clasa de func iuni ce-i poart
numele, pe care le-a introdus în analiz
i care prezint mare importan pentru
fizic , tehnic i astronomie. Func iile
Bessel au o mare leg tur structural cu
problema mi c rilor armonice, au
aplica ii în rezisten a materialelor, în
studiul circuitelor utilizate în tehnica
modern a ultrafrecven elor. În 1812 a
stabilit legea de formare a termenilor
seriei care exprim valoarea constantei
“c” a lui Euler. A studiat ecua iile
diferen iale ale oscila iilor unei
membrane întinse. A rezolvat multe
probleme cu ajutorul calculului
vectorial. În 1819 – 1821 s-a ocupat de
integrarea trigonometric a func iilor
de dou variabile. A elaborat teoria
celor mai mici p trate. A verificat pe
scar larg legea erorilor lui
Gauss. A contribuit la perfec ionarea
instrumentelor astronomice i a
organizat m sur tori geodezice de mari
propor ii în Europa Central . Op.pr.: -
Abhandlungen, Leipzig (1876), -
Astronomische Beobachtungen auf der
stemvarte zu Königsberg (1815, 1846),
- Astronomische Untersuchungen,
Königsberg (1841). Coresponden ele
lui Bessel cu Olbers au fost redate de
c tre Ermann în 1825, iar cele cu Gauss
de c tre Acad. din Leipzig în 1880.
Func iile Bessel au constituit o
deosebit preocupare pentru
matematicienii români: Mihail
Gherm nescu (1932), N. Cior nescu
(1936), A. Myller (1909), V. Vâlcovici
(1951), Gh. Gh. Gheorghiu (1935),
Marcel Ro cule (1950 – 1956), Tiberiu
Popovici etc.
BESSY, Frènicle de (1605 – 1675),
matematician, fost Consilier la Curtea
Monet riei. Îi pl cea s rezolve
84
probleme din teoria numerelor. A
purtat coresponden sus inut cu
Fermat. Ca matematician era apreciat
de c tre mul i savan i, distingându-se în
teoria numerelor i a probabilit ilor.
BETTI, Enrico (1823 – 1892),
matematician italian, cunoscut prin
definirea numerelor ce-i poart numele
i prin lucr rile de topologie. A stabilit
un principiu privind deformarea
materialelor care-i poart numele. A
ob inut o generalizare a no iunii de
conic pe o suprafa oarecare. A
tradus Elementele lui Euclid, pe care le-
a tip rit la Floren a, în 1868. De teoria
“numerelor Betti” s-a ocupat Gh.
Vrânceanu, în “Bull. Math. de la Soc.
Math. R.P.R.”, t. VI, 1962.
BEVAN, Braithwaite Baker (> 1963),
matematician englez. Prof. de mat. la
Univ. din Londra (1924 – 1944),
coautor cu E. T. Capson, al c r ii: -The
Mathematical Theory of Huygens
Principle, Oxford (1939).
BÉZOUT, Etienne (1730 – 1783), n.
la Nemours i m. la Paris. Prof.
examinator la c. de Marin Francez .
Membru al Acad. de t. din Fran a
(1758). A. t.: a f cut cercet ri privind
metodele de rezolvare a sistemelor de
ecua ii algebrice de grad superior
pefec ionând metoda de eliminare a lui
Euler i a dat o metod mecanic
pentru scrierea rezultatului acestei
elimin ri, corespunz toare modului de
formare a determinan ilor. Tot el a fost
primul care a reu it s dea o
demonstra ie teoremei referitoare la
solu iile comune a dou ecua ii cu dou
necunoscute de gradul m i n i a
demonstrat c un sistem de dou ecua ii
cu dou necunoscute de gradul m,
respectiv n, are cel mult m ⋅ n solu ii.
În 1764 s-a ocupat de curbele algebrice,
demonstrând c dou curbe de ordinul
m i n se intersecteaz în m ⋅ n puncte.
Regulile stabilite de c tre Bézout au
fost popularizate de c tre K. F.
Hindenburg, întemeietorul colii de
combinatoric . Op.pr.: - Cours de
mathématiques à l’usage du corps de
l’artilerie, Paris (1772), - Théorie
générale des équations algébriques,
Paris (1779), - Cours de mathématiques
à l’usage des gardes du pavillon et de
la marine, Paris (1764, 1769, 1798).
Toate lucr rile lui Bézout au ap rut în
mai multe edi ii. Manuscrisele lui
Bézout au fost utilizate de c tre Gh.
Asachi, traduse aproape ad literam i
folosite în manualele sale, începând cu
anul 1815 (1814 n.e.), cu ocazia
înfiin rii c. de Hotarnici. O traducere
greceasc a Arimeticii lui Bézout a fost
descoperit la Ia i de c tre prof. univ.
Climescu i care se afl în biblioteca
Seminarului Univ. Un manuscris
asem n tor s-a g sit i la biblioteca
Veniamin Costache.
BHAKSALI, matematician indian. De
la el a r mas un manuscris descoperit în
Ca mir, în care sunt rezolvate ecua ii
nedeterminate de gradul II, document
care este important pentru istoria mat.
indiene.
BHASKARA I (sec. VI e.n.),
matematician indian, elev al lui Arya-
85
bhata. De la el a r mas un manuscris cu
con inut mat., întocmit în anul 522 i
r mas nepublicat. A comentat regula
lui Arya-bhata I relativ la regula de trei
simpl . Bhaskara sus ine c înmul irea
i împ r irea, în fond, se reduc la
adunare i sc dere. A stabilit un
caracter pozi ional not rii numerelor
prin silabe, care are analogie în algebra
indian .
BHASKARA II (Acharya – eruditul)
(1114 – 1178), mare matematician i
astronom hindus. Cuno tea lucr rile
matematicienilor arabi i greci. A. t.: a
continuat i dezvoltat expunerile
antecesorilor s i. A f cut prima
expunere metodic a sistemului de
numera ie zecimal. Sus inea c regula
de trei alc tuie te esen a aritmeticii,
deoarece impune ra ionamente i
inteligen i c ocup un loc important
în aritmetica indian , fiindc permitea
s se rezolve, în mod automat, o serie
de probleme din via a practic . La el
g sim reguli de înmul ire i împ r ire
cu numere algebrice pozitive, negative
i ira ionale. A descris regula falsei
pozi ii, g sit prima oar de Magavira
în sec. IX. Cuno tea expresiile de
transformare a radicalilor suprapu i, pe
care le-a împrumutat de la greci.
Cuno tea metoda de transformare i
simplificare a ira ionalelor. A rezolvat
prin artificii anumite ecua ii numerice
de grad superior i ecua ii
nedeterminate în numere întregi. A
stabilit o formul pentru calcularea
volumului i suprafa ei sferei. În opera
sa se g se te ideea de “zero”. Bhaskara
II a legat dezvoltarea mat. de
astronomie. Este continuatorul operei
lui Arya-bhata. Op.pr.: - Silvanti, o
lucrare în versuri, cu note explicative în
proz , con ine probleme de aritmetic
în versuri, - Biya-Ga-Ita, con ine
material în leg tur cu algebra, -
Siddhanta– Shiromani (Cununa
tiin ei), o diadem a astronomiei,
scris prin 1150, din punct de vedere
istoric i al calit ii este o capodoper
indian , cu mare popularitate în China
i cu a c rei t lm cire s-au ocupat mai
mul i matematicieni, multe secole. -
Grahanita, (Calcule pentru planete), -
Gola (Sfera) etc. Operele lui au fost
comentate de c tre Krisna (1600).
Despre operele lui Bhaskara a scris
Coolbrocke (1817), Londra.
BIANCHI, Luigi (1856 – 1928),
matematician italian, n. la Padua. A
studiat la Paris, unde în 1886 a devenit
prof. univ. la Univ. din Pisa, a avut ca
elev pe Silvia Creang . De numele lui
se leag construc ia geometriei
diferen iale pentru spa iul de
dimensiune n. A utilizat parametrii
diferen iali la construirea i dezvoltarea
metodelor de exprimare a variantelor
geometrice. Op.pr.: -Lezioni sulla
teoria delle sostituzioni, Pisa (1890), -
Lezioni sulla teoria dei gruppi e dei
equationi algebrichi (1900), -Lezioni di
geometria analitica, Pisa (1920).
Reciprocitatea teoremei permutabilit ii
a lui Bianchi a fost demonstrat de
c tre Froim Marcus, în 1948.
BIDDEL, A. George (vezi: Airy G.
Biddel).
86
BIDONE, George (sec. XIX),
matematician italian, membru al Acad.
de t. din Turin. Cunoscut dup
lucr rile: -Mémoires sur diverses
intégrales définies, - Mémoires pour
reconnaître le nombre de solutions
qu’admet une équation transcendente à
une seule inconnue, - Mémoires sur les
transcendantes elliptiques (1920).
BIERMANN, Laurent (sec. XVII),
matematician german, cunoscut dup
lucr rile: -Compendium arithmeticum,
Leipzig (1664-1688), -Neue
arithmetische Schatz Kammer,
Nürenberg (1667). Dup Allgem.
Gelehrten Lexikon.
BIERNACHI, Miezyslaw (1891 –
1959), matematician polonez. Prof. la
Univ. din Poznan. În 1938 a inut o
conferin la Univ. din Cluj despre
reprezentarea conform a domeniilor
stelate. Op.pr.: - Sur une proprieté des
séries doubles, (1931). Biernachi
citeaz în lucr rile sale unele
descoperiri f cute de c tre P. Sergescu
i D. Pompeiu. De aceste lucr ri s-a
ocupat i Oleg Aram , matematician
român.
BILLEBERG, Jean (> 1717),
matematician suedez. Prof. de mat. la
Univ. din Uppsala. A studiat i a iubit
filosofia lui Descartes, din care cauz
i-a câ tigat mul i du mani, fiind i
persecutat. A sc pat numai datorit
interven iei i protec iei regelui Carol al
XII-lea. În 1695 a c l torit în Laponia
pentru a studia fenomenele Soarelui în
momentul solsti iului, cu care ocazie a
f cut observa ii importante. S-a ocupat
i cu studii teologice. Op.pr.: -
Tractatus de Cometis (1682), -
Elementa geometricae (1687), -
Tractatus de reformatione calendarii
Juliani et Gregoriani (1699).
BILLINGSLEY, Henri (> 1606),
matematician englez. A studiat la Univ.
din Oxford matematica, la care a
renun at temporar, pentru a îndeplini
dorin a p rin ilor de a îmbr i a cariera
de maestru armurier, în care meserie a
avut mare succes. A fost numit
verificator, membru în Comisia de
V muire, primar la Londra, ob inând de
la Curte titlul de baron. Toate aceste
ocupa ii nu l-au sustras de a se ocupa
de mat., de care nu se putea desp r i. A
fost îndrumat de matematicianul
Whitehead ale c rui manuscrise au
r mas ca mo tenire lui Billingsley, pe
care le-a publicat, cu o prefa de dr.
John Dee.
BILLY, Jacques de (1602 – 1679),
matematician francez, n. la Compiègne,
m. la Dijon. A f cut parte din ordinul
iezui ilor. Contemporan cu Fermat, cu
care a colaborat la teoria numerelor.
Op.pr.: - Nova Geometriae clavis
algebra (1643), - De Proportione
harmonica (1658), - Diophantus
Geometra (1660), reeditat sub titlul: -
Diophantus redivivus (1670), - Opus
astronomicum (1661).
BINDER, Johann (sec. XVIII),
matematician ardelean, n. la Sighi oara,
unde a terminat lic., apoi a studiat la
Odorhei i Sibiu, iar studiile univ. le-a
87
f cut la Göttingen în Germania, unde a
fost elevul prof. Kästner. A devenit
prof. de limba greac la Lic.
Confesional Evanghelic din Sibiu. Fost
specialist în filosofie. Op.pr.: -
Methodus inveniendi sinus arcuum n
pliclum, n numerum seu integrum seu
fractum significante (Metod pentru
aflarea sinusului arcului n multiplu, n
însemnând num r întreg sau
frac ionar), tip rit în latine te. A murit
de tân r, în etate de 38 de ani. Lucrarea
lui Binder a constituit o preocupare
pentru V. Marian.
BINET, Jacques – Philippe Marie
(1786 – 1856), renumit matematician i
astronom francez. N. la Rennes i m. la
Paris. În 1804 a terminat c.
Politehnic , ocupând în mod succesiv
func iile de: examinator, de repetitor i
prof. de mecanic . În 1830
manifestându-se ca monarhist,
guvernul l-a destituit, p strându- i
Catedra de Astronomie la Collège de
France, pe care a ob inut-o în anul
1823. În 1843 l-a succedat pe Lacroix
la Acad. de t., devenind membru la
Acad. A. t.: lucr rile lui privesc mat.
superioare i astronomia. A dat un nou
impuls teoriei determinan ilor i teoriei
înmul irii matricelor. A studiat
complexul de normale ale unui sistem
de suprafe e homofocale de ordinul II,
descoperind ortogonalitatea
suprefe elor din astfel de familii. A
introdus denumirea func iei (beta) în
1839. S-a ocupat de ecua iile liniare cu
coeficien i variabili (1845). Op.pr.: -
Mémoire sur la Théorie des axes
conjugués et des moments d’ inertie des
corps (1813), - Mémoire sur un système
de formules analytiques, et leur
application à des considerations
géométriques, - Mémoire sur la
détermination des équations
indéterminées du premier degré des
nombres entiers (este o lucrare
pre ioas i important ) etc. De
lucr rile lui Binet s-au ocupat
matematicienii: M. Gherm nescu
(1946) i belgianul F. Catalan.
BION (sec. XIII î. e. n. ), matematician
grec. N. la Abdera. Nu ne-a r mas
nimic de la el.
BIOT, Jean Baptiste (1774 – 1862),
matematician, fizician i astronom
francez. N. i m. la Paris. La început a
fost ofi er de artilerie, apoi a urmat c.
Politehnic din Paris i în continuare a
studiat mat. i tiin ele naturale. Prof.
de fizic la c. Central din Beauvais,
apoi prof. la Collège de France i
Sorbona. La 1804 a func ionat la
Observatorul Astronomic din Paris, iar
în 1806 a fost numit în “Bureau des
Longitudes”. A luat parte la prima
ascensiune aerostatic a lui Gay-
Lussac. În 1806 a înso it pe Arago în
Spania. În 1806 a întreprins o c l torie
în insulele Arcades, înso it de mai mul i
savan i pentru efectuarea unor
observa ii. Membru al Acad. în 1808.
A. t.: de la 1802 s-a ocupat de
geometria analitic . Geometria l-a
preocupat pe Biot în leg tur cu
lucr rile geodezice i de arpentaj. În
fizic lucr rile lui se refer la
polariza ia luminii, la câmpul magnetic
al curentului electric, la propagarea
88
sunetului în corpurile solide. Op.pr.: -
Essai de géométrie analytique (1802), -
Traité analytique des courbes et des
surfaces du seconde degré (1802), -
Traité de physique expérimentale et
mathématique (1816), -Sur quelques
déterminations d’astronomie ancienne
chez les Egyptiens, les Chaldéens et les
Chinois (1834). Biot a fost un timp
directorul “Journal des savants”, în care
i-a publicat majoritatea lucr rilor sale.
Binot a fost un savant plin de
inteligen , un caracter independent de
o impar ialitate în lucr ri, perseverent.
BIRKHOFF, George David (1884 –
1944), mare geometru cu renume
mondial. Prof. de mat. la Univ.
Harvard, apoi la Cambridge, unde Gh.
Vrânceanu a audiat cursurile sale.
A. t.: dezvoltarea calitativ a ecua iilor
diferen iale, în special a sistemelor
dinamice i a mecanicii statistice
(teoremele ergodice). S-a ocupat de
solu iile ecua iilor undelor. A stabilit
clase noi de mi c ri (recurente,
centrale) i a studiat condi iile apari iei
lor. S-a folosit larg de metodele
topologice i teoria mul imilor. A
caracterizat spa iul eucldian E 3 în
clasa spa iilor metrice prin propriet i
geometrice, preluate din axiomele lui
Hilbert. Op.pr.: -Basic Geometry, în
care geometria elementar e bazat pe
cinci axiome, apte teoreme
fundamentale, 19 alte teoreme, 7 locuri
geometrice. - Lattice Theory (1948), -
Hydrodinamics (1950). Birkhoff a scris
despre operele mat. ale lui O. D. Kellog
(1933). Matematicianul român O.
Onicescu a reluat teoremele ergodice
ale lui Birkhoff i cele privind func iile
sum (1965).
BIRKHOFF, Garrett David (n.
1911), matematician din S.U.A.,
cunoscut i apreciat pentru
descoperirile sale relativ la: teoria
spa iilor liniare semiordonate, teoria
cuantelor, construirea formelor de
derivare numeric a frac iilor cu dou
i mai multe variabile, aceste formule
servind la integrarea numeric a
ecua iilor diferen iale sau a ecua iilor
cu derivate par iale. Dup 1950,
Birkhoff a reluat studiul mi c rii
fluidelor. Op.pr.: -Some unsolved
problems of theoretical dynamics
(1941). Birkhoff citeaz lucr rile lui
Gr. Moisil. Lucr rile lui Birkhoff au
fost reluate de c tre matematicienii
români M. Benado (1954), Drago
Vaida (1962).
BISTERFELD, J. H. (sec. XVII),
prof. de mat., care a fost invitat de
principele Gavril (Gábor) Bethlen, între
anii 1622 – 1638, ca prof. la Colegiul
Bethlenian din Alba – Iulia, unde a
predat aritmetica i geometria dup
manualul socrului s u Alsted. A fost
numit “Faustul Ardealului”. A scris
lucr ri filosofice, teologice i c r i
pentru uzul c., c r i de logic i Acad. de t. din Berlin (1701). A l sat
metafizic . Bisterfeld a comb tut
concep iile socrului s u Alsted i ale lui
Aristotel i a respins teologic chiar i
teoria lui Copernic. De la el au r mas
manuscrise de mat. i fizic , dintre care
unele au fost copiate de elevul s u
András Porcsalmi i Pál Csernatoni,
care se p streaz pân în zilele noastre.
Despre aceste manuscrise a publicat V.
89
Marian în “Studia Universitatis Babe –
Bolyai”, Cluj, 1959, v. IV, fasc. 1, pag.
161 – 177.
BITADZE, Andrei Vasilievici (n.
1916), matematician sovietic, de
na ionalitate gruzin. Absolvent al Univ.
din Tbilisi (1940), lector la aceea i
Univ. (1942 – 1947), între 1941 – 1942
a func ionat i la Inst. de Mat. al Acad.
de t. din R.S.S. Gruzin . Membru de
partid (1947), membru corespondent al
Acad. de t. a U.R.S.S. Lucr rile lui
principale se refer la teoria ecua iilor
diferen iale cu derivate par iale i la
ecua iile integrale singulare i
aplica iile lor în dinamica gazelor i a
mi c rilor transonice.
BJERKNES, Carl Anton (1825 –
1903), n. la Kristiania, unde a
func ionat ca prof. de mat. la Univ.
începând din 1863. S-a ocupat de
principiile hidrodinamicii.
BLAESING, David (1660 – 1749),
matematician german, n. la
Königsberg. La început a studiat
medicina i teologia, apoi a terminat
mat. în 1690. A f cut c l torii prin
Anglia, Fran a i Olanda. Membru al
biblioteca sa, prin testament, Fac. de
Filosofie i a creat un fond de ajutor
pentru studen ii s raci. Op.pr.: - De
Euclidis Propozitione XLVII, libri I
Elementarum, - De lineae justa
propozitionem divinam divisione, - De
potioribus arithmeticae regulis
algebricae evolutis etc.
BLAGLAVE, Jean (1611),
matematician englez, n. la Berk. A
studiat la Reading i Oxford. Blaglave
nu a fost c s torit niciodat . Avea o
inim bun . A l sat prin testament
fiec ruia dintre nepo i câte o sum de
50 lire, calculat astfel c ace tia au
beneficiat de ea 80 de ani. În fiecare an
Blaglave purta pe cheltuiala lui câte o
feti la coal . Op.pr.: - The
Mathematical Jewel (1582), - Beginselen der Rechenkunde (1769),
Astrolabium Uranicum Generale
(1596).
BLASCHKE, Wilhelm Johann
Eugen (1885 – 1961), renumit
geometru german, care a condus
puternica c. de geometrie din
Hamburg. În anul 1956 a participat la
Congresul Matematicienilor Români de
la Bucure ti. În 1935 a f cut o vizit la
Univ. din Ia i. A colaborat la revista
“Mathematica” din Cluj, cu care ocazie
a conferen iat în cadrul SSM Bucure ti.
Matematicianul român Ilie Popa a
audiat cursurile lui Blaschke la
Hamburg. Blaschke era prieten bun cu
Dan Barbilian. A. t.: s-a ocupat de
solu iile ecua iilor cu derivate par iale
de ordin finit sau infinit, de teoria
func iilor armonice, care au fost
folosite de M. Nicolescu la func iile
poliarmonice. Pentru prima oar a
abordat problemele topologice de
geometrie diferen ial . Are lucr ri în
geometriile de grup fundamental dat.
Op.pr.: - Vorlesungen über Differen-
tialgeometrie (1923), - Geometrie der
Gewebe, (1938) etc. Tratatele lui
Blaschke sunt de o importan i de o
circula ie mondial .
90
BLASIUS, din Perma (vezi: Pellacini
Biagio).
BLASSIÈRE, J. J. (1736 – 1791),
matematician francez. A fondat
algebric teoria propor iilor i a construit
pe aceast baz algoritmul lui Ress.
Op.pr.: -Institution de calcul
numérique et littéral (1770), -Erste
(Elementele prime ale calculului).
BLONDEL, François (1617 – 1686),
matematician i arhitect francez. N. la
Ribemont i m. la Paris. Fiu al unui
prof. de mat. Timp de trei ani a înso it
pe contele de Brienne în Germania,
Italia i rile de nord. Reîntors în
Fran a a fost influen at de mai mul i
negustori i persoane politice s depun
o reclama ie contra deten iunii
ambasadorului francez la
Constantinopol, propunere acceptat în
dorin a ca plecând la Constantinopol,
va vizita i Egiptul. Succesul
diplomatic i-a adus titlul de Consilier
de Stat, iar preg tirea mat. i-a deschis
calea de a ob ine catedra de prof. la
Colegiul Regal din Paris. Cariera de
arhitect i-a început-o prin construirea
unui pod cu un arc triumfal la Saintes
sur la Charente i prin întocmirea
planului general de sistematizare i
reconstruc ie a Parisului, construind
poarta St. Bernard, ref când poarta St.
Antoine i proiectînd construirea unui
arc de triumf la poarta Saint – Denis.
Op.pr.: - Cours de Mathématiques
contenant divers traits composés et
enseignés à monseigneur le Dauphin,
où sont l’arithmétique spéculative et
l’arithmétique (1683), în trei vol.
BLONDEVILLE, Thomas (sec.
XVII), matematician englez, cunoscut
dup lucrarea: - Exercices, containing
eight mathematical treatises (1636).
Alte date nu se cunosc.
BOB, Vasile (vezi: Fabian).
BOBININ, Victor Victorovici (1849 –
1919), matematician rus, unul dintre
primii istorici ai mat. din Rusia.
Absolvent al Univ. din Moscova
(1872), prof. de mat. în colile
secundare. Începând cu anul 1882 a
început cercet rile din istoria mat. la
Univ. din Moscova i a st ruit asupra
r spândirii în mas a acestei tiin e. În
timpul regimului arist, lucr rile lui au
fost apreciate numai de unii
matematicieni. Operele lui au avut
r sunet numai sub regimul sovietic.
A. t.: se cunoa te din cercet rile lui i
scrierile istorice din domeniul mat. A
fondat revista “ tiin ele fizico –
matematice”, fiind redactor timp de
zece ani. Op.pr.: -Matematica în
Egiptul antic (1882), în care a descris
Papyrusul de la Moscova, pentru care
lucrare a ob inut titlul de magistru în
mat. -Schi e despre istoria dezvolt rii
tiin elor matematice în Rusia (1884), -
Istoria geometriei elementare (1908)
etc.
BOBOC, Nicu (n. 1933), matematician
român. N. în Opri ene ti (Gala i), fiu
de înv tor. A urmat c. primar în
satul natal, lic. la Br ila, iar Fac. de
Mat. i Fizic la Bucure ti (1951 –
91
1955). Prep. la Catedra de Teoria
Func iilor a lui Stoilow (1955 – 1957),
asist. (1957 – 1959), apoi lector (1959).
Dr. în mat. (1962). Între 1962 – 1963 a
func ionat în Ministerul
Înv mântului, iar din 1963 cercet tor
la Inst. de Mat. al Acad. Pentru grupul
de lucr ri din domeniul teoriei
axiomatice a func iilor armonice a
ob inut premiul “Simion Stoilow” al
Acad. R.P.R. pe 1965. A fost director
general la Inst. Central de Mat. A. t. a
lui N. Boboc se contureaz în domeniul
teoriei func iilor de variabil real ,
legat de topologie. Rezultate
importante are în teoria poten ialului pe
variet i riemanienne (teza de doctorat).
Cele mai multe lucr ri le are în
colaborare cu C. Constantinescu, A.
Cornea, Gh. Mocanu, Gh. Sire chi, P.
Musta i al ii.
BOCHART, De Sarron Jean Baptiste
Gaspard (1730 – 1794), matematician
i astronom francez. N. i m. la Paris. A
fost executat prin ghilotin , pe
considerentul c în 1793 a protestat în
contra presiunii Parlamentului.
Membru al Acad. de t. (1779). A
înfiin at un cabinet pentru
confec ionarea i perfec ionarea
instrumentelor astronomice. El a
anun at primul c noul astru descoperit
de Herschel este o planet i nu o
comet i c traiectoria acestui astru
este circular nu parabolic . A fost
pre edinte al Parlamentului francez.
Op.pr.: - Théorie du mouvement
elliptique et de la figure de la terre
(1784). Biografia i activitatea lui
Bochart este descris de Sarron (1800).
A fost un om plin de zel i devotat
tiin ei.
BOCHNER, Solomon (n. 1899),
matematician englez, cunoscut prin
lucr rile din domeniul ecua iilor cu
diferen e finite. A relevat utilitatea
func iilor aproape periodice. A
construit integrala care-i poart numele
i a c rei generalizare a f cut-o
Romulus Cristescu într-un spa iu K
(spa iu liniar ordonat). De ecua iile lui
Bochner s-a ocupat i M.
Gherm nescu. Op.pr.: -Lectures on
Fourier integrals (1959), -Integration
von Functionen deren Werte die
Elemente eines Vectorraumes (1933).
BOETHIUS, Anicius Manilius
Severinus (470 – 480, 524 – 526 e.n.),
matematician roman, filosof
neoplatonician, poet, om politic, om de
stat, prieten cu Cosiodor, din epoca
ostrogo ilor din Italia. N scut în jurul
c derii Romei, sub domina ia regelui
Theodoric, care l-a executat pe
Boethius. A înv at la Roma, adept al
idealismului platonic cu nuan e
neoplatonice i stoice. Biserica catolic
l-a declarat pe Boethius ca lupt tor în
contra “ereziei ariene” i l-a f cut sfânt,
în timp ce el era în realitate victima
luptei politice dintre aristocra ia
roman pe care el o sprijinea i
st pânirea ostrogo ilor. A. t.: Boethius
nu a fost un matematician talentat,
propriu-zis, totu i merit a fi pus la un
loc important în istoria acestei tiin e
datorit traducerilor sale din limba
greac în limba latin a scrierilor de
mat. i care lucr ri au avut o influen
92
de lung durat referitor la începuturile
cuno tin elor mat. A tradus Aritmetica
lui Nicomah i primele trei c r i din
Elementele lui Euclid. Meritul lui
const în faptul c el a scris prima carte
de aritmetic roman . El a descris
instrumentul de calcul, numit “abacus”.
Este autorul unui comentariu la
lucrarea “Organonul” de logic a lui
Aristotel i Porfiriu. A comentat
cuadratura cercului, despre care a
afirmat c are o solu ie posibil , dar
necunoscut . Op.pr.: -De Institutione
arithmeticae (un tratat de aritmetic în
dou c r i, utilizat la Univ. din Evul -
Mediu). Este o lucrare de sintez ,
tip rit la Leipzig, în 1867. Introducere
în geometrie, care nu s-a p strat. S-au
p strat îns manuscrisele de
astronomie. Prin traducerile lui
Boethius, popoarele europene din Evul
– Mediu au c p tat primele cuno tin e
despre matematica greac . Operele lui
Boethius au fost popularizate de
Gerbert.
BOGDAN, Constantin P. (1910-
1965), geometru român, fiul prof. de
fizic Petru Bogdan din Ia i. A studiat
la Ia i: lic. l-a terminat în 1928, Fac. de
Mat. în 1931. Asist. la Catedra de
Geometrie Proiectiv condus de O.
Mayer (1932). Dr. în mat. de la Roma
(1938). Conf. la Catedra de Matematici
Generale la Univ. din Ia i (1941), prof.
de mat. generale la Inst. de M sur tori
Terestre la Ia i. În 1952 s-a pensionat
în urma unei boli contractate în timpul
r zboiului. A. t.: se rezum la
geometria proiectiv . A f cut o
clasificare a familiilor uniparametrice
de conice situate în spa iul de trei
dimensiuni. A studiat cuadricele ce-i
poart numele. Lucr rile sale sunt
cuprinse în 15 memorii.
BOGOLIUBOV, Niculai Niculaevici
(n. 1908), matematician i fizician
sovietic. Membru al Acad. de t. din
R.S.S. Ucrainean i membru
corespondent al Acad de t. din
U.R.S.S. A adus contribu ii importante
în domeniul calculului varia ional i în
teoria modern a calculului diferen ial,
contribu ii care au permis elaborarea
teoriilor moderne ale fero i dezvoltat în 1923 i teoria func iilor
antiferomagne-tismului. În 1932 a
publicat prima sa lucrare despre
calculul diferen ial. Împreun cu acad.
N. M. Krâlov a scris câteva lucr ri
despre metodele de calcul aproximativ
în analiza mat. Op.pr.: - Asupra
teoremei fundamentale a algebrei, -
Introducere în mecanica neliniar etc.
În 1947 i s-a decernat premiul “Stalin”
i este laureat al premiului “V. I.
Lenin”.
BOGGYÓ, Samuel (n. 1857),
matematician maghiar. Prof. de mat. la
Inst. Rasner (1874), apoi prof. la Acad.
Comercial din Budapesta. Op.pr.: -
Politikai szàmtan (1907), - Hètjegyü
logarithmus ès tàblàk a Politikai
szàmtanhoz.
BOHNENBERGER, Johann Gottlieb
Friedrich (1765 – 1831), matematician
german. N. la Simmatzheim i m. la
Tübingen. Prof. univ. de mat. pân în
anul 1796, când a trecut la
Observatorul de Astronomie din
93
Tübingen, iar în 1798 a devenit prof. de
mat. i astronomie la Tübingen.
Op.pr.: - Anleitung zu geogr.
Ortsbestimmungen (1795). -Astronomie
(1811), - Anfangsgründe der höheren
Analysis (1812).
BOHR, Harold (1887 – 1951),
matematician danez. Prof. la Univ. din
Copenhaga. Cunoscut prin lucr rile lui
din domeniul teoriei func iilor i teoria
numerelor. În leg tur cu cercet rile
asupra func iei “sigma”, care joac un
rol important în teoria numerelor, el a
quasiperiodice. Acest teorie, care s-a
transformat mai târziu într-o disciplin
mat. autonom , are aplic ri multiple în
analiza mat., în mecanica cereasc i în
fizic .
BOISSIÈRE, Claude de (sec. XVI),
matematician francez. N. la Grenoble.
Este cunoscut prin lucr rile: -L’art
d’Arithmétique contenant les
dimensions commodes, tant pour l’art
militaire que pour les autres calculs
(1554), -Les principes d’Astronomie et
Cosmographie, et l’usage du globe
(1556), care a fost tradus în limba
german de Gemma Frisius.
BOL, Georgie Vici Pirs (vezi: Pirs B.
G.).
BOLTOVSCHI (vezi: Morduhai).
BOLTZMANN, Ludwig (1844 –
1906), matematician i fizician
austriac, unul dintre creatorii mecanicii
statistice. N. la Viena i m. la Istria,
lâng Triest, prin sinucidere. A studiat
la Viena, Heidelberg i Berlin. Prof. la
Univ. din Viena (1867), la Univ. din
Graz (1869), la Viena (1873), prof. de
fizic experimental la Graz (1876), de
fizic teoretic la München (1890), la
Viena (1895). Membru al Acad. de t.
din Viena (1900). A. t.: meritul lui
const în aplicarea mat. în calcularea
fenomenelor fizicii. A generalizat
teoria cinetic a gazelor cu ajutorul
metodelor statistice. În 1877 a
completat studiul termodinamicii,
luând în considerare structura
corpuscular a sistemelor fizice i
mi carea dezordonat a moleculelor. S-
a ocupat cu teoriile lui Maxwell i cu
teoriile dialecticii. A stabilit constanta
universal în fizic (K ) , egal cu
constanta gazelor perfecte, raportat la
o molecul . Cunoscut prin lucr rile sale
asupra corpurilor solide cristaline,
asupra radia iei, în care pentru prima
oar a aplicat ipoteza presiunii luminii
a lui Maxwell. A confirmat mi carea de
rota ie a particulelor, preconizat de
Lomonosov. S-a ocupat i de
principiile analitice ale mecanicii. S-a
ocupat i cu filosofia, fiind unul din
adep ii concep iei atomiste tiin ifice,
situându-se ferm pe pozi ie materialist
în interpretarea fenomenelor fizice. A
luptat în contra chimistului idealist W.
Ostwald. Op.pr.: -Vorlesungen über
Maxwells Theorie der Elektrizität und
des Lichtes (1896 – 1898), -
Vorlesungen über die Principe der
Mechanik (1897).
BOLZANO, Bernhard (1781 – 1848),
celebru matematician, filosof, teolog
94
catolic, de origine ceh . Mare gânditor,
socialist utopic, logician i precursorul
clasic al algebrei moderne. Gânditor
subtil, dac ar fi fost apreciat la timp, ar
fi putut s contribuie la accelerarea
progresului mat. Reprezentant de
seam al gândirii tiin ifice i sociale
progresiste cehe din prima jum tate a
sec. XIX. Prof. de mat. i istoria
religiilor la Univ. din Praga. A. t.: a
adus contribu ii importante în domeniul
analizei mat. Este unul dintre fondatorii
logicii mat. Avea idei clare despre
convergen a seriilor. Este unul dintre
creatorii teoriei func iilor, al turi de A.
Cauchy i K. Gauss. În 1817, a
demonstrat cu ajutorul teoremei lui
Cauchy, c o func ie continu nu- i
poate schimba semnul f r a se anula.
Bolzano a construit o func ie a c rei
reprezentare reprezint o linie zim at ,
de forma unei sârme ghimpate. Este
creatorul mul imilor infinite, este
primul care a considerat mul imi
arbitrare, echivalen a lor etc. Op.pr.: -
Tratat despre func ii, tip rit abia dup
100 de ani (1930), -Paradoxien des
unendichlen, postum (1851), în care a
dezvoltat, înainte de Cantor, teoria
mul imilor. Este o carte monumental ,
celebr prin caracterul ei. Majoritatea
lucr rilor au r mas în manuscris. Este
unul dintre ini iatorii logicii mat. i a
metodei axiomatice, care are un rol
important în mat. modern .
BOLYAI, Farkas (1775 – 1856), mare
matematician i savant transilv nean.
N. în satul Buia, lâng Sibiu. Familia
î i are originea în clasa nobililor de
rând, s r ci i. Genealogia familiei
coboar pân în sec. XIII. Printre
str mo ii s i erau mul i militari, care s-
au distins în luptele contra turcilor.
A. t. a lui F. Bolyai s-a contopit în
multe privin e cu aceea a fiului s u,
Jànos F. Bolyai. A fost un talent
multiplu: cuno tea multe limbi str ine,
îi pl ceau pictura, muzica, literatura i
în special mat. Fiind elev la Colegiul
Reformat din Aiud s-a dovedit a fi un
excelent calculator mintal. A înv at
rapid limbile latin , greac i ebraic .
A urmat apoi la Colegiul Piarist din
Cluj, continuând studiile la Jena i
Göttingen. La început era st pânit de o
concep ie ateist , apoi a devenit un
idealist sub form camuflat . A fost
atras de problemele fundamentale ale
geometriei (problema paralelelor). La
Göttingen a cunoscut pe Gauss, legând
cu el o prietenie care a durat pân la
sfâr itul vie ii. În 1800 s-a c s torit cu
Susana Benkö, fiica unui chirurg, dar
aceast c s torie nu a fost fericit , ea
fiind boln vicioas . În 1803 se g se te
ca prof. la Colegiul din Tg. Mure ,
unde i-a petrecut via a timp de 52 de
ani. Prin activitatea lui F. Bolyai, ora ul
Tg. Mure a intrat în istoria tiin elor.
El a introdus în înv mânt calculul
integral i mecanica ra ional . Membru
al Acad. de t. din Pesta (1825).
Cercet rile lui F. Bolyai în domeniul
analizei sunt legate în special de
problemele privind congruen a seriilor
infinite. L-au preocupat problemele cu
caracter filosofic ale mat. El a preg tit
terenul pentru crearea geometriei
neeuclidiene. A pus bazele teoriei
ariilor i a demonstrat pentru prima
oar teorema cu privire la echivalen a
95
ariilor poligonale. De asemenea l-a
interesat foarte mult i teoria
numerelor. Meritul lui const în faptul
de a fi primul care a v zut cu absolut
claritate independen a logic a
postulatului paralelelor, fa de
celelalte. El a introdus princi-piul
general de ra ionament inductiv, care
coincide, în esen , cu principiul
induc iei transfinite. A contribuit la
dezvoltarea trigonometriei hiperbolice.
Op.pr.: - Tentamen juventutem
studiosam in elementa matheseos
purae, elementaris ac sublimionis
methodo intuitiva evidentiat – Que huic
propria, introducendi, (Încercare de
introducere a tineretului studios în
elemente de matematic pur ,
elementar i superioar , printr-o
metod intuitiv i eviden a proprie a
acesteia), Tg. Mure (1832 – 1839),
alt edi ie în 1897 din încredin area
Acad. Maghiare. Coresponden a dintre
F. Bolyai i Gauss a fost editat de
c tre Smidt Ferencz i Stachel Pàl
(1899).
BOLYAI, Jànos (1802 – 1860), mare
geometru maghiar, cu reputa ie
mondial , originar din Transilvania. N.
la Cluj i înmormântat la Tg. Mure .
Înc din fraged copil rie a manifestat
interes i posibilit i deosebite pentru
gândirea mat., în care a fost ini iat de
tat l s u, Farca Bolyai. De mic copil a
studiat lucr rile tat lui s u. În 1817 a
luat bacalaureatul. În 1823 devine ing.
de geniu, în urma studiilor f cute la
Viena. Între 1823 – 1833 a func ionat
la fortifica iile de la Timi oara, ca ing.
de geniu, de unde a fost transferat
succesiv la Arad, Oradea, Szeged,
Lemberg, Olmitz, în grad de c pitan. În
1833 s-a pensionat de boal . A. t.: a
creat, independent de Lobacevski,
prima geometrie neeuclidian ,
înlocuind postulatul paralelelor lui
Euclid cu axioma: printr-un punct
exterior unei drepte se pot duce dou
paralele la aceasta. Jànos Bolyai a
demonstrat c faimosul postulat al
paralelelor este independent de
celelalte i a dedus c geometria lui
Euclid nu este unica posibil i c se
poate dezvolta o nou geometrie, mai
general pe care a numit-o “ tiin a
absolut a spa iului”, deci o geometrie
independent de a lui Euclid, pe care
mai târziu a numit-o “geometrie
hiperbolic neeuclidian ”. El a
demonstrat c geometria euclidian
este un caz limit al geometriei
hiperbolice. Rezultatul cercet rilor sale
le-a publicat, ca o anex , intitulat
“Appendix”, la tratatul tat lui s u
Tentamen (1832). Aceast oper , ca i
concep ia lui reprezint o cotitur , un
moment revolu ionar, în dezvoltarea
geometriei. Lucr rile lui J. Bolyai au
pus geometria pe baze noi, deschi-
zându-i largi perspective. Lucr rile lui
nu au fost îns în elese i apreciate de
contemporanii s i. Bolyai a mai scris i
un studiu despre numerele complexe: -
Responsio (1837).
BOMBELLI, Rafaello (sec. XVI),
celebru algebrist i ing. hidrograf
italian, n. la Bologna. Nu se tie despre
el nimic, decât ceea ce rezult din
adnota ia f cut de episcopul Malfi pe
Tratatul de algebr , din 1572, c
96
Bombelli ar fi fost elevul lui Pierre –
François Clementi i ar fi lucrat la o
usc torie din Toscana, iar episcopul
respectiv ar fi fost un protector al lui
Bombelli. El a mai avut un frate,
Hercule, de profesie ing. În prefa a
Tratatului de algebr , Bombelli descrie
istoria dezvolt rii algebrei începând de
la Diofant, elogiaz pe Leonardo de
Pisa, Pacioli i critic pe Tartaglia, pe
considerentul c ar fi maltratat pe
Ferrari i pe Cardan. Algebra lui
Bombelli este împ r it în trei c r i i
con ine probleme din domeniul analizei
nedeterminate. În aceast lucrare apar
pentru prima dat în Europa, regulile de
dezvoltare în frac ie continu , de i era
cunoscut de hindu i i de greci. A
stabilit regulile de calcul i propriet ile
numerelor complexe. Cu aceste numere
s-au ocupat în continuare i Cauchy,
Lagrange, Rufini, Gauss, Abel, Wallis
etc. A expus în mod complet calculul
cu radicali. El a distins tipurile de
ecua ii de gradul III i a distins 44 de
tipuri de ecua ii de gradul IV. Algebra
lui Bombelli a atins cea mai înalt
culme pân la el. Demonstra iile sale
sunt riguroase, complete i sistematic
deduse. Algebra lui a avut o mare
influen asupra dezvolt rii geometriei.
A tradus un manuscris al lui Diofant.
BOMPIANI, Enrico (n. 1889), mare
geometru italian, savant cu renume al
Italiei. Prof. univ. la Roma,
vicepre edinte al Acad. dei Lincei, dr.
în mat. pure. Membru de onoare al
Acad. R.S.R. (1966) i al altor foruri
tiin ifice din Liège, Viena, Bruxelles.
Prof. la Univ. din Pittsburg. A. t.:
cuprinde stabilirea bazelor geometriei
diferen iale. S-a ocupat de studiul
re elelor conjugate pe o suprafa într-
un spa iu proiectiv (la noi s-a ocupat de
aceast tem Em. Arghiriade). A scos
la suprafa rezultate noi în domeniul
geometriei proiective (1936),
propriet ile suprafe ei lui Veronese
(1936). Descoperirile lui Bompiani au
constituit o preocupare a tat lui s u. Bond a publicat lucr ri
matematicienilor români: Froim
Marcus, C. P. Bogdan, I. Creang
(1939), Ilie Popa. În 1936 a vizitat
România, cu care ocazie a inut o serie
de conferin e.
BONATI, Théodore Maxime (1724 –
1820), matematician, medic i om
politic italian. N. la Bondeno i m. la
Ferrara. A avut ca protector pe
marchizul Bentivoglio. Dup moartea
lui Battaglia, Bonati a ocupat locul de
consilier în Congrega ia Lucr torilor
Publici a provinciei Ferrara i catedra
de prof. de mecanic i hidraulic la
Univ. din Ferrara. Consilierul i
sf tuitorul ducelui de Modena i de
Parma i al prin ului Piambino. În
multe probleme a fost consultat i de
c tre Napoleon. Op.pr.: -Essai sur une
nouvelle théorie du mouvement des
eaux (1785), -Nuova curva isocrona
(1807), -Natura delle radici dell’
equazioni letterali di quinto et sesto
grado, et nouvo mètodo per le radici
prossime dell’ equazioni numeriche di
qualúnque grado. Manuscrisele
nepublicate sunt p strate la biblioteca
din Ferrara.
97
BOND, Georg Philips (1825 – 1865),
matematician i astronom din S.U.A.
N. la Dorchester i m. la Cambridge.
Fiul astronomului american William
Cranch Bond (1789 – 1859). A. t.: în
1848 a descoperit al aptelea satelit al
lui Saturn: Hyperion. A descoperit 11
comete la Observatorul Harvard, al
c rui director a devenit dup moartea
asupra perturba iilor orbitelor
cometelor i asupra constitu iei inelului
lui Saturn. El s-a mai remarcat printr-
un memoriu asupra cometei Donati
(1858).
BONFIS, Immanuil Ben Jacob (sec.
XIV), matematician de origine evreu.
N. la Tarascon, a f cut parte din c. de
matematicieni i astronomi evrei. A. t.:
el a fost primul care a încercat s
introduc în calculele mat., în mod
sistematic, frac iile zecimale. Într-un
mic tratat: -Derekhilluk (Calea
împ r irii), scris în vechea ebraic ,
Bonfis a construit un sistem de frac ii
în care unitatea se împarte în zece
prime, prima în 10 secunde etc., pân la
infinit. Pentru aceste frac ii, a formulat
regulile de înmul ire i împ r ire. Acest
tratat e important din punct de vedere
istoric. De lucr rile lui Bonfis
aminte te S. Gandz (1936).
BONNET, Pierre Ossian (1819 –
1892), geometru pasionat, francez, m.
la Paris. Studiile le-a f cut la Ècole
Polytechnique, unde a func ionat ca
repetitor, apoi ca director i mai târziu
prof. la Sorbona. Pasiunea pentru mat.
l-a determinat s renun e la cariera de
ing. Membru al Acad. de t. din Paris
(1862). Bonnet a fost un bun prieten al
lui Bacaloglu, cu care a între inut o
vast coresponden . A. t. se refer la
domenii variate, ca: geometria
diferen ial , algebr , mecanic
teoretic , calculul infinitezimal, fizic
matematic i astronomie. A introdus
no iunea de curbur geodezic (1848),
ce a fost cercetat , extins i introdus
sub aceast denumire în lucr rile lui
Liouville (1850). S-a ocupat de curbele
cu curbur constant i torsiune
constant . În 1844 a descoperit c
lemniscata p streaz proprietatea de a
fi parcurs sincron pe arc i pe coard ,
nu numai de un punct material greu
(supus câmpului gravita ional), ci i de
un mobil care
s-ar afla sub ac iunea unei for e
centrale, propor ional cu distan a.
Aceast frumoas proprietate l-a
interesat i pe Bacaloglu i el stabile te
în mod geometric sincroanele anumitor
familii de lemniscate. Op.pr.: -
Mémoire sur l’emploi d’un nouveaux
système coordonées dans l’étude des
propriétés des surfaces courbes (1860).
De lucr rile lui Bonnet s-au ocupat
matematicienii români: Tib.
Mih ileanu (1958) i Radu Miron
(1960).
BONNYCASTLE, Jean (1821),
matematician englez, n. la Whitchurch
i m. la Woolwick. Autodidact. La
Londra a fost angajat de c tre contele
de Pomfret, pentru educa ia fiilor lui.
Prof. de mat. la Woolwick, func ie pe
care a ocupat-o timp de 40 de ani la
Acad. Militar din acest ora . Op.pr.: -
98
The Scholar’s Guide to Arithmetic
(1781), reeditat în 9 edi ii, -
Introduction to Mensuration and
practical Geometry (1782), -
Introduction to Algebra (1782), -
Introduction to Astronomy (1786), -
Euclid’s Elements (1789), -A treatise
on Algebra (1813) etc.
BONQUET, Jean Claude (1819 –
1885), matematician francez, n. la
Morteau (Doubs) i m. la Paris. A
studiat la c. Normal din Paris. Dr. în
mat. (1843). A func ionat ca prof. la
mai multe licee, iar în anul 1870 a fost
numit la Sorbona, la Catedra de
Mecanic Experimental , apoi la
Catedra de Analiz Diferen ial (1874
– 1884), în locul lui Serret. Membru al
Acad de t. din Paris (1875). Împreun
cu Briot a studiat o serie de func iuni.
Op.pr.: - Théorie des fonctions
doublement périodiques (1859), -
Théorie des fonctions elliptiques
(1875).
BOOLE, George (1815 – 1864),
matematician i logician irlandez. N. la
Lincoln i m. la Ballintemple. Fiul unui
comerciant cu posibilit i materiale
limitate. Primele no iuni de mat. le-a
primit de la tat l s u. Prof. la Queens’s
College din Cork. Membru al Acad. de
t. din Petersburg i al mai multor soc.
de t. Un prof. excelent i apropiat de
elevi. Cuno tea lucr rile lui Dante, ale
lui Aristotel, etica lui Spinoza, filosofia
lui Cicero etc. A. t.: unul dintre
întemeietorii logicii matematice. Boole
a introdus o clas special de latici,
care a constituit începutul algebrei
booleene. Prin reducerea la un
simbolism logic, Boole a creat o
algebr u or de în eles (algebr logic ,
boolean ), care cuprinde calculul
claselor, calculul propozi iilor i 1799), celebru matematician francez.
calculul rela iilor. Cuprinde codificarea
legilor gândirii. Boole a stabilit 7
axiome i prin aceasta a dat logicii mat.
un domeniu tiin ific autonom, care are
numeroase i variate aplica ii i joac
un rol important în teoria circuitelor
electronice. S-a ocupat de sistemele
hipercomplexe generale. Op.pr.: -The
Mathematical Analysis (1847), -
Studies in Logic and Probability
(1852), - Treatise on Differential
Equations (1859, 1865), - An
investigation of the laws of thought, on
which are founded the Mathematical
Theories of logic and probabilities
(1854). Lucr rile lui Boole au constituit
i o preocupare important a Crenne i Pingré, apoi în Africa de
matematicienilor români, ca: O.
Onicescu, D. V. Ionescu (1958), Dan
Barbilian (1936), A. Haimovici (1961),
M. Benado (1960), S. Rudeanu (1963).
BORCHARDT, Karl Wilhelm (1817
– 1880), matematician german. N. la
Berlin i m. la Rüdensdorf, lâng
Berlin. Studiile le-a f cut la
Königsberg i Berlin (1839 – 1843),
apoi a cotinuat studiile i cercet rile, ca
autodidact. Prof. de mat. la Berlin
(1848). Membru al Acad. (1856).
Redactorul revistei creat de Crelle.
Lucr rile lui cuprind studii asupra
func iei “theta”, de care
s-a folosit Jacobi în studiile sale.
Lec iile lui Borchardt au fost redactate
99
de c tre Hettner i cuprind func iile
hipereliptice i alte studii mat. (1888).
BORDA, Jean De Charles (1733 –
N. la Daxban i m. la Paris. Studiile
le-a f cut la Colegiul “La Flèche” i c.
Militar de Geniu. Membru al Acad.
Militare (1756). A luat parte la b t lia
de la Hastenbech în calitate de adjutant
al mare alului Maillebois. Dup
terminarea campaniei a intrat în
serviciul marinei, unde l-a preocupat
arta nautic , publicând mai multe
memorii asupra rezisten ei fluidelor,
teoriei proiectilelor i asupra calculului
varia ional. Prima campanie pe mare a
f cut-o în 1768. În 1771, ca ef de
escadril , în calitate de Comisar al
Acad. pentru studiul mi c rii mareelor,
a c l torit în America, înso it de
vest, insulele Azores i Capul Verde. În
1776 a determinat pozi ia insulelor
Canaries, apoi a fost numit Ministru al
Marinei. A fost în strâns
coresponden cu Delambre i
Méchain. Borda a fost unul dintre cei
mai mari geometri pe care i-a avut
Fran a, care a adus cea mai mare
contribu ie la progresul artei nautice
prin utilizarea calculelor geometrice
practice. A abordat studierea ecua iei
suprafe elor minimale (1768), studiul
brahistocronei. A întocmit tabele
trigonometrice zecimale, rev zute i
publicate de Delambre. A studiat i
astronomia. Lucr rile lui Borda au fost
publicate de Delambre (1801). În 1890
i s-a ridicat un bust în ora ul s u.
BOREL, Emil (1871 – 1956),
matematician, om de tiin i mare
organizator. N. la Saint – Afrique din
masivul central al Fran ei. Studiile
secundare
le-a f cut la Montauban, Paris i le-a
terminat la lic. “Louis le Grand”, apoi a
continuat la c. Normal Superioar i
c. Politehnic . În timpul r zboiului
din 1914-1918 a adus mari servicii
armatei prin înfiin area unei “sec ii de
reperare prin sunet”. Dr. în mat. (1893),
conf. la Fac. de t. din Lille, apoi
director la c. Normal Superioar ,
prof. la Sorbona (1909). A fost prieten
cu Herriot, pe edintele Consiliului
Fran ei, cu P. Painlevé, cu Paul Valéry
i Gaston Darboux. Membru al Acad.
de t. (1921), membru al Inst. de
France, pre edinte al Centrului
Na ional de Cercet ri tiin ifice. Borel
a fost prof. lui Caius Iacob, Gh. i eica,
Stoilow, O. ino, O. Onicescu. Borel a
c l torit mult nu numai prin rile
europene, ci i prin Egipt, Liban, Iran,
China, Argentina, Uruguay, Brazilia i
India. Doctor Honoris Causa al mai
multor univ. str ine. Deputat de
Aveyron. Ministru al Marinei. A creat
Inst. “H. Poincaré”. În 1941, în timpul
ocupa iei germane, fiind considerat
periculos, a fost arestat. A. t.: Borel a
fost un analist, cunoscut prin lucr rile
remarcabile din domeniul teoriei
func iilor, fiind unul dintre fondatorii
acestei tiin e, din domeniul teoriei
mul imilor, al teoriei probabilit ilor.
Filosof, bun pedagog i eminent
politician. Este considerat întemeietorul
teoriei mul imilor, fondatorul celebrei
colec ii de monografii asupra teoriei
100
func iilor. A urm rit introducerea
metodei intui iei i spiritul matematic
modern. Este creatorul jocurilor
psihologice i al jocurilor strategice.
Op.pr.: -La théorie des fonctions (1897
– 1922), -Traité du calcul des
probabilités et ses applications (1924 –
1934), -La théorie du jeux, (1921), -
Algèbre (1903). Borel a publicat în
total peste 300 de lucr ri tiin ifice, din
care 50 au caracter filosofic. Ele au
constituit obiectul cercet rilor
matematicienilor români: A. Ange-
lescu, Fl. Vasilescu, Gh. C lug reanu,
Gh. i eica, D. Pompeiu. Este
caracterizat ca un spirit ager, inteligent,
amabil, robust, cu mare echilibru,
drept, bun, curajos, spirit inventiv.
BORELLI, Giovanni Alfonso (1608 –
1679), celebru matematician, fizician,
atsronom, medic, filolog i biolog
italian. Prieten cu Galilei. N. la
Castelnuovo (Neapole) i m. la Roma.
Fiul unui ofi er care a servit în armata
regelui Spaniei. Prof. de mat. i fizic
la Messina (1649), apoi la Pisa (1656).
La Floren a, cercetând biblioteca
marelui duce de Toscana, a descoperit
un manuscris, care privea c r ile 5, 6 i
7 ale Conicelor lui Apoloniu (1661), o
descoperire senza ional , deoarece
pân la aceast dat nu se cuno teau
decât primele 4 c r i ale lui Apoloniu.
A. t.: în anul 1666, Borelli a cercetat
mi carea planetelor i a sateli ilor lui
Jupiter, în care scop a utilizat o metod
sintetic , fa de metoda analitic a lui
Newton. A încercat s refac teoria
numerelor reale ale lui Euclid în
spiritul modern. A urm rit i aplicarea
matematicii în medicin . A încercat s
demonstreze c mi c rile corpului se
realizeaz prin sisteme de pârghii, în
care mu chii sunt capabili s dezvolte,
într-un timp foarte scurt, eforturi foarte
mari. A fost un bun i renumit chirurg
al epocii sale. Op.pr.: - Euclides
restitutus, seu prisca geometriae
elementa facilius contexta (1658), -
Theoricae Medicionum planetarum ex
cauzis physicis deducta (1666), în care
a f cut unele considera ii la legile
atrac iei universale, ca precursor al lui
Newton. -De cauzis motus muscularum
(1681).
BORGI (Borgi) Pietro (sec. XV),
matematician din Vene ia. Cunoscut
dup un manual de aritmetic tip rit pe
la 1484, retip rit în trei edi ii în sec.
XV i în 12 edi ii în sec. XVI.
BORJA, Fr. (vezi: Garçao St, Fr.).
BORRO, Alexander Del (1672 –
1760), matematician italian. A studiat
arta fortifica iilor sub Maria Sontiani,
apoi a intrat în ordinul iezui ilor, de
unde, dup cinci ani, s-a retras la
Floren a, func ionând la curtea ducelui
Cosma III. S-a ocupat de probleme
balistice. A c utat s demonstreze
experimental valabilitatea axiomei
gre ite a lui Aristotel cu privire la
propor ionalitatea vitezei de c dere a
corpului cu greutatea sa.
BOR , Constantin (n. 1912), prof. de
mat. la Piatra Neam . Cu o mare
capacitate de gândire, de pasiune
pentru mat., plin de entuziasm. A scris
101
un num r de peste 50 de articole i
comunic ri, publicate în diverse reviste
de specialitate, singur sau în colaborare
cu al i matematicieni, c r i pentru
iubitorii de mat., de geometrie
proiectiv , manuale de geometrie,
algebr , analiz . Op.pr.: A publicat
dou caiete de mat., culegeri de articole
pentru modernizarea înv mântului
mat. - No iuni de geometrie proiectiv ,
Ed. Tehnic (1956). - Numere
complexe, Ed. Tehnic (1962). -
Elemente de algebr superioar pentru
cl. XII, E. D. P. (1969). - Elemente de
geometria spa iului, (1969).
BORTOLOTTI, Ettore (1866 –
1947), mare geometru italian, figur de
seam de istoric al mat. Prof. univ. la
Modena (1902). Cunoscut în istoria
mat. pentru lucr rile lui foarte
valoroase. În lucr rile sale s-a folosit de
no iunea de “direc ii concurente”,
denumite astfel de Myller (1924), care
au dus la numeroase cercet ri din
partea lui Bortolotti. A stabilit, în
geometria variet ilor neolonome,
cunoscuta formul de torsiune
geodezic . A descoperit no iunea de
torsiune de paralelism. Op.pr.: - I
primi algorithmi infiniti nelle opere dei
matematici italiani del secolo XVII
(1939), - Storia della matematica
elementare (1950), - L’Opera
geometrica de Evangelista Torricelli
etc. De lucr rile lui Bortolotti s-a
ocupat matematicianul român Tib.
Mih ilescu.
BOSCOWICH, Roger G. Joseph
(1711 – 1787), celebru geometru,
fizician, astronom i filosof italian. N.
la Baguse, m. la Milano. În 1725 a
intrat în ordinul iezui ilor. Prof. de mat.
i filosofie la Colegiul Romanum din
Roma. Membru al Acad. din Roma i al
Soc. Regale din Londra. A c l torit
prin mai multe ri europene. Om cu
mare reputa ie. Deputat la Viena pentru
ap rarea intereselor republicii Lucques
i stabilirea grani elor. A. t.: în 1742,
Papa de la Roma i-a solicitat studierea
posibilit ii înt ririi cupolei bisericii Sf.
Petru din Roma. A f cut observa iuni,
constat ri i calcule împreun cu
matematicienii Thoma le Sueur i
François Jacquier, care au fost
consemnate într-o lucrare publicat la
Roma. În 1750, împreun cu celebrul
astronom Christophe Maire a construit
harta trigonometric a posesiunii
bisericii Sf. Petru. În 1761 a înso it pe
ambasadorul Vene iei la
Constantinopol, de unde a plecat în
Polonia cu ambasadorul Angliei, cu
care ocazie Boscowich a trecut prin
Ia i, unde a g sit, la Curtea
Domnitorului, o serie de instrumente
astronomice, pe care le-a folosit la
studierea planetei Venus. Fiind
persecutat în Fran a pentru noile sale
teorii optice,
s-a retras la Bassano (1785), unde a
redactat o parte din lucr rile sale.
Marele duce de Toscana l-a distins
pentru meritele sale i i-a oferit func ia
de prof. de mat. la Univ. din Pavia.
Este precursorul colii italiene de
combinatoric (1747). Ca atomist, s-a
ocupat de teoria structurii discontinue a
corpurilor. Op.pr.: - Trigonometriae
sphericae constructio (1737), -
102
Elementa Universa Matheseos (1752), -
De solis ac lunae defectibus (1764). Se
cunosc pân în prezent 71 de lucr ri
fecunde, care în ansamblul lor cuprind:
mat. pure, fizic , astronomie, optic ,
c l torii i studii geometrice.
Activitatea i biografia lui Boscowich a
fost descris de c tre Lalande,
Montferrier, Cavalero i al ii.
BOSE, George Mathias (1710 –
1761), matematician, fizician i medic
german. N. la Leipzig, m. la
Magdebourg. Prof. la Acad. din
Wittenberg. Mat. i fizica au format
domeniul s u de cercet ri. Op.pr.: -
Schediasma literarium, quo contenta
Elementorum Euclidis enunciat, et
simul de variis editionibus post
Fabricium monuella disserit (1738), -
Dissertatio de l’Elipsi terrae (1733), -
Lipsia Ptolemaco ignota et tabula
Pentingeriama etc.
BOSQUET, Alexandre (sec. XVII),
matematician i poet flamand, fiul
poetului Frédéric Bosquet (m. 1623).
Lucr rile lui au fost publicate între
1609 – 1721.
BOSSUT, Charles (1730 – 1814),
geometru francez. N. la Tartaras, lâng
Lyon, m. la Paris. A urmat c. iezuit i
a continuat studiile teologice. Clairaut
i D’Alembert l-au îndrumat spre
tiin ele mat., devenind colaborator la
redactarea Enciclopediei Franceze.
Prof. examinator de mat. la c. de
Geniu Mézières. În timpul Împ ratului
Napoleon a devenit prof. de mat. la
Univ. din Paris. Membru al Acad. În
1768 a primit titlul de “Laureat al
Acad. de t.”. Bossut a avut o mare
contribu ie în organizarea i prop irea
înv mântului superior. S-a ocupat în
mod special de teoria hidrodinamicii.
Admiratorul lui Pascal. Multiplele sale
func iuni le-a îndeplinit cu o exactitate
rar . Op.pr.: -Mécanique en général
(1772), -Cours complet de
mathématique, -Essai sur l’histoire des
mathématiques (1802), -Mémoires
concernant la navigation, l’astronomie,
la physique, et l’histoire (1812). Traités
de calcul différentiel et de calcul
intégral (1798). Via a i activitatea lui
Bossut a fost descris de Delambre i
Querard.
BOTEA, Nicolae G. (1908-1937),
analist român. N. la Gala i, m. la etatea
de 29 ani din cauza unei boli
incurabile, la cinci ani de la începutul
activit ii sale de matematician. Toate
studiile
le-a f cut la Bucure ti. A fost un
str lucit corespondent al revistelor din
ar , redactor principal al revistei
“Curierul matematic”, activând cu un
entuziasm neobosit. A posedat un talent
matematic i o întins informare
matematic . S-a ocupat de analiza
matematic i teoria func iilor, cu
generalizarea ecua iei cu derivate
par iale de ordinul III, considerat de P.
Humbert; a generalizat teorema lui D.
Pompeiu relativ la forma reciproc a
teoremei cre terilor finite pentru
func iile olomorfe. A publicat
numeroase articole originale de mat. în
revistele din ar i str in tate. Din
cauza mor ii premature au r mas de la
103
el pu ine fragmente din preocup rile
sale.
BOTEZ, Mihail tefan (n. 1902),
matematician român. N. la Tg. Ocna. A
studiat la Bârlad i Bucure ti, pe care
le-a terminat în 1922. Licen iat în mat.
(1925). Prof. la Lic. din Piatra Neam .
Dr. în mat. de la Genova (Italia),
(1934). Prof. titular la Politehnica din
Ia i (1942), la Catedra de Geometrie
Descriptiv i Mat. Generale. Prof. de
analiz mat. la Inst. Agronomic din
Bucure ti (1947). ef de catedr la Inst.
de Construc ii (1953). A. t. cuprinde
geometrie descriptiv . A dat expresia
analitic a perspectivei newtoniene a
poligoanelor plane sau strâmbe, în
ipoteza c aceast perspectiv este un
contur poligonal. A studiat aspectul
ciclografic al transla iilor i rota iilor,
determinând invarian ii ciclici ai
acestor transform ri. Op.pr.: -
Geometria descriptiv , curs predat la
Politehnica “Gh. Asachi” din Ia i, care
este prima carte din acest domeniu în
limba român , pentru înv mântul
superior. - Studiul geometriei
descriptive acum 100 de ani în
România (1947), - Geometria
descriptiv , E. D. P. 1963. M. t. Botez
a publicat peste 40 lucr ri, memorii,
articole etc.
BOTEZ, (Botezu) Neculai tefan
(1843 – 1920), matematician, ing.,
autodidact, autor al unor lucr ri de
mare valoare tiin ific . În 1860 a
absolvit lic. la Ia i. Ing. de poduri i
osele. A func ionat ca ing. ef la
serviciul tehnic al jude ului Vaslui. A
întocmit proiecte tehnice împotriva
râului Bârlad. În 1906 s-a pensionat.
Op.pr.: - Proprietatea seriei armonice
cu utilitatea ei tiin ific , cercetat ,
dezvoltat i demonstrat prin analiza
elementar (1872), lucrare citat de
matematicianul belgian E. Catalan
(1873). - Sur la Constante de Euler et
la fonction de Binet etc.
BOTTRIGARI, Hercule (1531 –
1612), matematician i desenator
italian, n. la Bologna. Date biografice
nu se cunosc. Se tie numai c a avut
un cabinet de instrumente matematice
atât de bogat i pre ios, încât împ ratul
Rudolph a voit s -l achizi ioneze. De la
el au r mas 23 de lucr ri i manuscrise,
între care cea mai important este: -
Trattato della descrizione della sfera
celeste in piano, di Claudio Tolomei,
trad. in parlaro italiano (1572).
BOUCHARLAT, Jean Louis (1775 –
1848), matematician francez. N. la
Lyon i m. la Paris. A studiat mat. la
c. Militar de la Flèche. Prof. de mat.
la Paris (1823). Op.pr.: - Théorie des
Courbes et des surfaces de second
ordre (1810), - Éléments de calcul
différentiel (1838), - Geometria
analitic (1810) etc.
BOUELLES, (Bouvelles, Bovillus)
Charles (1470 – 1553), matematician,
filosof i teolog francez. Prof. la Nagon
(1500). A încercat cuadratura cercului,
crezând c a g sit-o. Op. pr: - Geome-
tricae de la Cicloida introductionis
libri VI (1503), care a atras aten ia
matematicienilor asupra cicloidei.
104
Aceast carte a fost tradus de Fineus
Orentius, sub titlul: - La Géométrie
composé par le noble philosophe,
maître Ch. Bouelles (1542), - Livre
singulier et utile touchant l’art et la
pratique de géométrie (1511), reeditat
de mai multe ori.
BOUGUER, Pierre (1698-1758),
geometru i fizician francez. N. la
Croisic (Corsica) i m. la Paris. A
studiat la Colegiul Iezui ilor din
Vannes. Prof. de hidrodinamic într-un
ora maritim. A câ tigat premiul Acad.
de t. pentru o lucrare cu caracter
maritim (1730). În 1735 a fost trimis în
Peru, împreun cu al i savan i, unde
timp de 7 ani au f cut m sur toarea
meridianelor sudice i pentru
confirmarea prevederilor lui Newton
relativ la turtirea P mântului la poli,
cercet ri relativ la intensitatea luminii,
densitatea aerului, varia ia presiunii în
raport cu în l imea, ale c ror rezultate
sunt cuprinse în lucr rile lui. În 1732 a
studiat pentru prima dat “Curbele de
urm rire” (Courbes de poursuite). În
1748 a inventat heliometrul. Op.pr.: -
Théorie de la figure de la Terre (1749),
- Traité de navire, de sa construction et
de ses mouvements (1746), - Nouveau
traité de navigation et de pilotage
(1753), reeditat de Lacaille în 1761 i
de Lalande în 1792. - Essai optique sur
la gradation de la lumière, 1729,
reeditat de Lacaille în 1760, prin care a
pus bazele fotometriei pe care a
definitivat-o Lambert. Biografia i
activitatea tiin ific a lui Bouguer a
fost publicat , în “Mémoires
parisiennes” (1758).
BOULIGAND, Georges Louis (n.
1889), mare geometru francez. Prof. la
Fac. de t. din Poitiers i Paris.
Membru al Acad. de t. din Paris.
A. t.: a activat mult în domeniul
filosofiei mat. i al istoriei mat. Este
realizatorul teoriei moderne
poten ialului al turi de al i
matematicieni de seam . A dat o
frumoas demonstra ie teoremei lui
Pitagora. A colaborat cu P. Sergescu la
volumul: - Evolu ia tiin elor
matematice i fizice în Fran a (o
lucrare elogiat , 1933). Op.pr.:
Leçons de géométrie vectorielle (1924),
-Géométrie analitique, - Imitation aux
méthodes vectorielles et aux
applications géométriques de l’analyse
(1926). Scopul urm rit prin aceast
lucrare a fost de a da posibilitate de
familiarizare a elevilor din c. de mat.
speciale cu metoda calculului vectorial,
necesar studiului fizicii i mecanicii.
Premières leçons sur la théorie
générale des groupes (1935) etc.
Lucr rile lui Bouligand au constituit
preocuparea matematicienilor români
D. Pompeiu i N. Cior nescu.
BOURBAKI, N, pseudonimul
matematicienilor francezi, fo ti elevi ai
c. Normale Superioare din Paris, care
au constituit un colectiv, cu scopul de a
publica un tratat de matematic cu
dezideratele c. axiomatice ale lui
Hilbert. Colectivul Bourbaki se
compune din matematicienii: H.
Cartan, Jean Dieudonné, Charles
Ehresmann, A. Weil i al ii. Acest
colectiv, începând din 1949 redacteaz
i public scrieri din domeniul mat.
moderne. Principiile mat. enun ate de
acest colectiv, fragmentar sunt
urm toarele: Ra ionamentul deductiv
este principiul unificator al mat. Orice
m surare a m rimilor presupune
no iunea, fie i confuz , de num r real.
a Orice matematician tie c o
demonstra ie nu e în eleas cu adev rat
atâta vreme cât i se verific numai
corectitudinea ra ionamentelor pe care
le cuprinde i nu se concep ideile care
au preferat acest lan de deduceri în
locul oric rui altul. Nu se poate l sa s
- se sape în mat. o pr pastie între
descoperire i demonstra ie.
Matematica pare s devin un turn
Babel de discipline autonome, izolate
una de alta, atât în privin a scopului, cât
i a metodelor, pân i a limbajului.
Op.pr.: -Théorie des fonctions, Les
grands courants de la pensée
mathématique (1948), - L’Architecture
des mathématiques, - Éléments
mathématiques (1954 – 1958) vol. I –
III. Éléments d’histoire des
mathématiques (1960, 1969) etc.
Influen a acestui grup este
considerabil în Fran a i în str in tate,
atât cât personalitatea acestui grup, prin
discu ii pasionante, au eviden iat ideile
de grup.
BOUSSINESQ, Valentin Joseph (n.
1842), matematician i filosof francez.
N. la Saint André, departamentul
Hérault. Prof. de mat. la Univ. din Lille
(1872), apoi prof. la Sorbona, la teoria
probabilit ilor i fizic – mat. Membru
al Acad. de t. din Paris (1886). În
1919 s-a pensionat. A. t.: lucr rile lui
privesc mecanica general i fizica.
105
Op.pr.: - Éssai sur la théorie des eaux
courantes (1877), - Éssai sur
l’équilibre des massifs pulverisants
(1876) -Théorie de l’écoulement
tourbillonnant et tumultueux des
liquides dans les lits rectilignes à
grande section (1897) etc.
BOUTROUX, Pierre (1880 – 1922),
matematician i filosof idealist francez.
Fiul filosofului Emil Boutroux. A
predat cursurile de filosofia mat. la
Collège de France. În lucr rile sale a
descris încerc rile de a rezolva anumite
probleme. El a inut cont c temeliile
matematice oglindesc just caracterul
adev rat al unei anumite laturi a
realit ii. El a considerat c mat. poate
fi aplicat fenomenelor naturii numai
ca o simpl întâmplare (concep ie
idealist ). Boutroux a ar tat c ,
“Rigurozitatea nu este totul, dar f r
rigurozitate nu este nimic, i o
demonstra ie care nu este riguroas este
lipsit de orice în eles”. Op.pr.: -
L’idéal scientifique des mathématiciens
(1920), - La Revue du Mois (1913), -
Principes de l’analyse mathématique
(1919), - Contribu ii la teoria func iilor
de ordin finit.
BOVILLUS, (vezi: Bouelles Chr.).
BOWDICH, Nathaniel (1773 – 1838),
matematician american. Este cunoscut
prin traducerea lucr rii “Mecanica
cereasc ” a lui Laplace, ceea ce a
produs nemul umirea puternic a Pedagogic din acest ora . În 1928 i s-a
elevilor din S.U.A.
106
BOZ NCEANU, Ioan (1846 – 1897),
prof. de mat., transilv nean. N. la
Vâlcele, Trei Scaune, din p rin i
plugari. c. primar a f cut-o la
Sângeorz, c. medie la Bra ov, iar
studiile univ. la Paris i Bruxelles, unde
a luat i doctoratul în fizico – mat.
(1873). Prof. la gimnaziul din Bra ov,
mai apoi la c. Real i Comercial .
Boz nceanu a fost un prof. sever i
drept, dinamic, animat de idei
progresiste, un adept înfl c rat al ideii
de libertate a na ionalit ilor. În
perioada evenimentelor revolu ionare
din Fran a, cunoscute în istorie sub
denumirea de “Comuna din Paris”,
Boz nceanu a luptat la Paris pe
baricade pentru aceste idei înaintate.
De la el nu a r mas nici o lucrare în
domeniul mat., c ci nu a publicat
nimic.
BRADIS, Vladimir Modestovici
(1890 – ), matematician, pedagog
vestit, numit înv torul înv torilor
sovietici, creator emerit în tiin în
R.S.F.S. Rus . N. în ora ul Paskov,
unde a terminat înv mântul mediu. A
continuat studiile la Univ. din Peters-
burg. Prof. la c. Comercial de pe
lâng Uzina Putilov, vestit prin
ac iunea revolu ionar a muncitorilor
ei. În 1917, acest ora a primit numele
de Tver, apoi Kalinin, unde Bradis a
continuat ca prof. de mat. la cursurile
pedagogice permanente, iar în 1920 a
continuat s func ioneze la Inst.
acordat titlul de doc. i în 1934 a
devenit prof. titular. În 1935 a fost
delegat la primul Congres al Sovietelor
din regiunea Kalinin. În 1942 a fost
ales în Comisia de Stat pentru
cercetarea crimelor ocupan ilor fasci ti.
În 1946 a ob inut medalia “Pentru
munc exemplar ”, iar în 1947 medalia
“K. D. Usinschi” i în 1953 a fost
distins cu ordinul “Lenin”. Membru
corespondent al Acad. de t., Dr. în t.
pedagogice (1957). În 1959 a ie it la
pensie. A. t.: Bradis a fost unul dintre
cei mai mari savan i sovietici în
domeniul metodicii pred rii mat. Este
autorul a peste 100 de lucr ri pre ioase,
r spândite în multe ri. Elevul lui D.
M. Liapunov. Un spirit revolu ionar, o
persoan cu cuno tin e politice ridicate,
ca urmare a deport rii tat lui s u în
Siberia de c tre ari ti. Op.pr.: -Curbe
de ordinul trei – tez la licen , -
Calculele numerice la cursul de
matematic din coala medie – tez de
doctorat, -Experien a fundament rii
câtorva reguli practice de operare cu
numere aproximative (1927), -Tabele
matematice cu 4 cifre (1928) care s-a
retip rit în 32 edi ii. -Elemente de
teoria numerelor (1934), -Erori în
ra ionamentele aritmetice (1938) în
mai multe edi ii. -Aritmetica teoretic
(1954), -Metodica de predare a
matematicii, pentru Institutele
Pedagogice (1949 – 1954), cea mai
apreciat lucrare, tradus în limbile
ceh , român , bulgar , german ,
chinez , japonez , care a jucat un rol
esen ial în îmbun t irea metodicii de
predare a matematicii în institutele
superioare de înv mânt.
BRADWARDINUS, Thomas (1290 –
1349), eminent geometru, mare
107
gânditor i magistru englez,
reprezentant al c. mecanice a
Colegiului Merton, supranumit “Doctor
profundis”. N. în sudul Angliei. A
studiat la Oxford, devenind prof. al
Univ. din acest ora iar mai târziu
arhiepiscop de Canterbury. A. t.: este
cunoscut prin lucr rile de mat. i
mecanic , pline de originalitate. Este
unul din matematicienii europeni care a
folosit no iunile de trigonometrie
împrumutate de la popoarele din
Orient, c rora le-a dat o baz teoretic
mai adânc . A introdus termenii
“umbra recta” i “umbra versa”, no iuni
echivalente cu tangenta i cotangenta.
A studiat propriet ile izoperimetrice
ale poligoanelor i ira ionalitatea lui
2 . La el se g se te nota ia cu
exponen i frac ionari A1 2 în loc de
A . În calitate de scolastic, urm rea
s elucideze cu ajutorul mat. unele
propriet i calitative ale no iunilor de
spa iu, timp i mi care. Ocupându-se de
natura continuumului, a contribuit la
elaborarea calculului infini ilor mici în
sec. XVII. Meritul lui const îns în
faptul c a c utat s stabileasc rela ii
mat. în problemele de mecanic .
Op.pr.: -Aritmetica teoretic (e o
prescurtare a Aritmeticii lui Boetius)
retip rit de 12 ori. -Geometria
teoretic , întocmit dup o traducere
anonim latineasc a unei lucr ri arabe.
-De cuadratura circuli, -Tractatus
proportionum seu de proportionibus
velocitatum in motibus, tradus în
limba francez (1945), -Tractatus de
continuo (1328). Activitatea lui
Bradwardinus a fost descris de J.
Hoffmann (1951).
 existen independent . Cuno tea
BRAGELOGNE, Ch. B. (1688 – opera iunile cu numere negative i
1744), matematician francez, cunoscut semnele plus i minus în cazul
dup operele r mase de la el. Despre r d cinilor p trate. A descoperit
via a lui se cunosc prea pu ine date. S-a formula de rezolvare a ecua iei de
ocupat de clasificarea curbelor, gradul II, pe care matematicienii
folosind transform rile algebrice i europeni au descoperit-o cu nou
calculul diferen ial dup metoda lui J. veacuri mai târziu. A încercat s
Saurin. Pân la el, enumerarea dat g seasc o metod de rezolvare a
pentru diverse singularit i ale curbelor ecua iei nedeterminate: px 2 = q + ry 2 .
de ordinul patru era înc incomplet ,
A extins formula lui Heron pentru
dar el a descoperit totu i puncte izolate
calcularea ariei unui triunghi, la
cu autocontact. A cercetat destul de
calcularea ariilor patrulaterelor.
general punctele multiple de ordinul K
Op.pr.: -Brahma – Sluta Sidhanta
i a avut o viziune clar despre punctele
(628), scris în versuri. -Ridjaganita, în
de erpuire i de inflexiune de ordin
care expune regulile de rezolvare a
superior. În 1732 a publicat un
ecua iilor liniare cu dou necunoscute.
memoriu referitor la clasificarea
-Khadakhadjaka, un tratat de calcul
curbelor, din care rezult c
astronomic. Operele lui Brahmagupta
Bragelogne distingea, în primul rând,
au stat la baza lucr rilor lui Bhaskara.
patru clase de curbe de ordinul patru.
Brahmagupta a avut o intui ie
Inten ia de a publica întreaga lucrare a
matematic cu mult superioar
r mas nerealizat .
contemporanilor s i. Lucr rile lui
Brahmagupta au fost traduse în limba
BRAHMAGUPTA (598 – 660 e. n.),
englez de c tre H. T. Colebroocke
cel mai de seam matematician i
(1817), datorit c rei traduceri
astronom hindus. N. la Punjáb (Pendjab
europenii au cunoscut operele lui.
n.e.). Despre via a lui, istoria mat. nu a
Întreaga oper a fost editat în 1902.
p strat nici o amintire. A tr it într-o
epoc de înflorire a culturii indiene,
BRANDES, Heinrich Wilhelm (1777
când dezvoltarea tiin elor a fost
– 1834), matematician i fizician
încurajat i protejat . S-a inspirat i a
german. N. la Groden, lâng Ritzbütt,
continuat operele lui Arya-bhatta. A
m. la Lipsca. Ini ial a fost instalator de
activat în ora ul indian Uddjain, mare
ap la Hamburg i Oldenburg. Între
centru de cultur în India. A. t.: a
1796 – 1798 a studiat mat. i fizica la
contribuit la definitivarea sistemului
Göttingen i împreun cu Benzenberg a
zecimal pozi ional de scriere a
studiat fenomenul stelelor c z toare.
numerelor în India, a a cum îl
Prof. de mat. la Boroslo (1811) i de
cunoa tem noi ast zi. A operat f r
fizic la Lipsca (1726). Rector al Acad.
dificult i cu numere negative,
la Lipsca. Op.pr.: -Versuche, die
considerând numerele ca având o
Entfernung, die Geschwindigkeit und
108
die Bahnen der Sternschnuppen zu
bestimmen (1800). - Lehrbuch der
Gezetze des Gleichgewichte und der
Bewegung fester und fl ssiger Körper
(1817 - 1818), în dou vol. - Aufsatze
ber gegenstande der Astronomie und
Physik (1835). – Brandes a comentat
doctrina lui Aristotel.
BRÂNZEI, Dan (n. 1942), geometru
român. N. la Ia i într-o familie de
distin i medici. Pasiunea pentru mat. s-
a conturat în cadrul Liceului Internat
“C. Negruzzi”, sub talentata îndrumare
a prof. N. Colibaba. A fost coleg de
clas cu distin ii matematicieni V.
Barbu i O. Nanu (1941-1967). Din
aceast perioad începe i fructuoasa
colaborare la G.M. Licen iat în mat.,
sec ia geometrie (1964), având ca prof.
pe I. Creang , Gh. Gheorghiev, Dan
Papuc, Radu Miron, Izu Vaismann. Dr.
în mat. (1976), conf. (1980). A. t.: D.
Brânzei a lucrat în topologia algebric ,
fundamentele mat., geometria sintetic .
Se ocup cu rezultate notabile de
cre terea eficien ei pred rii mat. în
coli. Op.pr.: - Introducere în
geometrie (1977 i 1982). - Modele
geometrice (1982). – Bazele
ra ionamentului geometric (1983) -
Geometria circumstan ial (1983) -
Fundamentele aritmeticii i geometriei
(1983) - Planul i spa iul euclidian
(1986), - Un algoritm pentru
problemele de geometrie (1986),
precum i diferite articole i memorii
publicate în diferite reviste de
specialitate.
109
BRASMANN, Neculai Dimitrievici
(1796 – 1866), matematician rus. A
func ionat ca adjunct la Catedra de
Mat. i Astronomie la Univ. din Cazan.
În 1835 a fost transferat la Univ. din
Moscova. Membru corespondent al
Acad. de t. (1855). Activitatea sa
merit a fi eviden iat , deoarece el a
pus bazele tiin ifice de predare a
mecanicii teoretice i practice la Univ.
din Moscova. Cercet rile sale se refer
la hidrodinamic i la principiul
minimei ac iuni. Este fondatorul Asoc.
de Mat. din Moscova i primul redactor
al revistei acestei soc. Un prof. i
pedagog excelent, a tiut s între in
ini iativa i autonomia gândirii mat. a
studen ilor. Op.pr.: - Curs de
geometrie analitic (1836), - Teoria
echilibrului solidelor i lichidelor
(1837), - Mecanic teoretic (1859).
BRASSAI, Samuel (1797-1887),
matematician maghiar, dr. în filosofie
la Viena. Presupus c s-ar fi n scut la
Tr sc u (jud. Turda), dup al ii la
Sângeorzul de Tr sc u, dar în nici o
localitate presupus c s-ar fi n scut, nu
se afl înregistrat în registrul st rii
civile. Bunicii lui ar fi fost de origine
sa i. A studiat la Aiud, la Cluj i în
1821 a terminat liceul. În 1834 a
devenit redactor la “Vá árnapi Új ag”.
A fost primul prof. care a predat în
limba maghiar (1837), în loc de limba
latin . A luat parte la Revolu ia din
1848, între inând focul revolu iei. În
1851 se afla la Budapesta, iar în 1859
la Cluj, ca director al muzeului
ardelenesc. În 1872 devine prof. de
mat. elementare la Univ. din Cluj. În
1883 s-a pensionat. A fost un
autodidact i polihistor, deoarece s-a
ocupat cu toate ramurile tiin ei, pentru
care a fost numit “Lomonosov al
Ungariei”. Membru corespondent al
Acad. din Budapesta (1837), iar în
1887 a devenit membru onorific. A
tradus multe lucr ri în limba rus .
Op.pr.: - A.B.C. de aur, pentru elevii
care se preg teau în direc ii comerciale.
– Opera iuni de banc (1848) –
N hány algebrai fogalmakról (1857). –
A XI-iki aximákrol (1898), post
mortem. – În 1865 a tradus în limba
maghiar Elementele lui Euclid.
BRATU, Gh. (1881-1941), analist i
astronom român. N. la Bucure ti i
înmormântat la Ia i. De mic copil a
r mas orfan, fiind crescut de prof. V.
Burl , directorul lic. din Ia i. În 1905 a
terminat Fac. de t. din Ia i, fiind
numit prof. la c. Comercial din Ia i,
iar în 1906 la lic. din Boto ani. În 1908
a plecat bursier la Paris pentru a studia
astronomia. Între 1909 - 1912 a
func ionat ca astronom la Observatorul
din Paris. În 1914 a luat doctoratul în
mat. la Sorbona. Între 1914 - 1918 a
func ionat la Observatorul din Ia i, apoi
a fost numit docent la Univ. din Ia i
(1915) la Catedra de Analiz Mat. i în
acela i timp la Inst. Electrotehnic din
Ia i. În 1919 a fost numit prof. univ. la
Cluj, la Catedra de Calcul Diferen ial i
Integral i director al Observatorului
Astronomic, precum i prof. de algebr
financiar la Acad. Comercial din
Cluj, apoi prof. la Seminarul Pedagogic
al Univ. din Cluj. Inspector general al
înv mântului secundar (1931-1932),
110
decan al Fac. de t. Membru al Soc.
G.M., al Soc. Mat. din Fran a, Palermo,
membru al Acad. de t. din România.
A. t.: Gh. Bratu s-a ocupat în special
de analiz i astronomie, studiind
ecua iile integrale neliniare, ecua iile
integrale exponen iale, ecua iile
integro-diferen iale cu variabile
separabile, cu problema cre terilor
finite i teoria seriilor. A lucrat la
întocmirea h r ii fotografice a cerului
pentru secolul XX. A determinat
coordonatele ecuatoriale ale unui
num r de 1687 stele i a calculat
efemeridele altor stele duble i planete.
A depus mult interes i munc pentru
organizarea înv mântului superior la
Cluj. Op.pr.: - Opera prof. Gh. Bratu
cuprinde lucr ri de analiz mat., de
astronomie, c r i pentru înv mântul
mediu i superior, precum i lucr ri
publicate în revistele de specialitate
române i str ine.
BRAUNMÜHL, August von (1853-
1908), matematician i istoriograf
german, cunoscut prin lucr rile
remarcabile din domeniul istoriei mat.
Materialele lui au fost prelucrate de
Wieleitner, deoarece murise înainte de
a termina partea a II-a a istoriei mat.
Braunmühl a deschis disputa dintre
Leibniz i Newton . Op.pr.: - Die
Entwicklung der Zeichen und
Formelsprache in der Trigonometrie
(1900), - Vorlesungen über die
Geschichte der Trigonometrie (1903), -
Historische Untersuchung der ersten
Arbeiten über Interpolation (1901), -
Beitrage zur Geschichte der
Integralrechnung bei Newton und
Cotes (1904), - Nassir Eddin und
Regiomontan (1897) etc.
BRETSCHNEIDER, K.A. (1808-
1878), geometru german. În 1835 a
încercat s înlocuiasc formele
fundamentale uzuale din trigonometria
plan , cu altele noi, urmând o cale
analitic . Op.pr.: - Lehrgebaude der
nideren Geometrie (1844), - BRIGGS, (Briggius) Henry (1550-
Tetragoniometrie (1843), în care
urmeaz linia lui Carnot.
BRIANCHON, Charles Iulian (1783-
1864), geometru francez. În 1806 a
descoperit celebra sa teorem : În orice
hexagon circumscris unui cerc,
digonalele care unesc vârfurile opuse
sunt concurente, care este corelativ
teoremei lui Pascal i se deduce imediat
din aceasta. Bianchon a transformat
astfel, prin dualitate, teorema lui
Pascal. Principiul dualit ii a fost
folosit sistematic de Poncelet,
Gergogne, Chasles. Tot în 1806,
Brianchon a studiat, în mod general,
suprafe ele centrale de ordinul II,
polare în raport cu o suprafa arbitrar
de ordinul II. A descoperit posibilitatea
descompunerii curbelor strâmbe într-o
pereche de conice. În 1807 a f cut un
studiu special asupra conicelor. A
stabilit c un sistem autodual de conice,
determinat de dou puncte i de dou
drepte, con ine dou iruri distincte de
conice. Aceste cercet ri au mai mult un
caracter sintetic. În 1820 a ar tat c
locul geometric al centrelor sistemului
de hiperbole echilatere înscrise într-un
triunghi va fi un cerc, pentru care acest
triunghi va fi polar. Dac triunghiul
111
este conjugat tuturor hiperbolelor,
atunci centrul sistemului se situeaz pe
cercul care trece prin cele trei vârfuri
ale triunghiului. Acest cerc mai târziu a
devenit “cercul lui Feuerbach”. A
studiat i cercul lui Euler. Brianchon
are merit i în ce prive te unele teoreme
stabilite de el în geometria proiectiv .
1630), matematician englez. N. la
Worley-Wood i m. la Oxford. Prof. de
mat. la Univ. din Oxford i de
geometrie la Cambridge. Briggs a
cunoscut pe Neper la Marcheston
(Sco ia) în 1615. Numele lui se leag
de descoperirea logaritmilor zecimali,
adic a logaritmilor în baza 10. Op.pr.:
- Logarithmorum chilias prima (1617),
este primul tabel de logaritmi zecimali
sau vulgari pentru numerele naturale
pân la 1000, cu 14 zecimale. –
Aritmetica logarithmetica (1624), care
con ine logaritmii numerelor întregi, cu
14 zecimale, cuprinse 1 – 20000 i
90000 – 100000, tabele care au fost
completate în 1627 de c tre Decker i
Vlacq. În aceast lucrare apare calculul
cu diferen e finite i interpolare. –
Trigonometria britanic (1633),
ap rut post mortem, cuprinde tabele
logaritmice pentru sinus i tangent , cu
10 zecimale i care au fost definitivate
de H. Gellibrand i Gonda, în sistem
centizecimal, punând baza acestui nou
sistem de calcul. Meritul lui Briggs
const în faptul c logaritmii zecimali
sunt cu mult mai u or de utilizat în
calculele practice. Kepler a fost i el
entuziasmat de apari ia logaritmilor.
Briggs a contribuit la r spândirea
logaritmilor zecimali în Europa. A dus
lupta contra astrologiei pentru ap rarea
ideilor lui J. Kepler.
BRING, F. S. (1736-1798),
matematician suedez, cunoscut prin
descoperirea sa relativ la metoda de
reducere a ecua iei de gradul cinci, prin
transformarea lui Tschirnhaus la forma:
x 5 − ax + b = 0 ,
în 1736. Bring nu a mai tiut ce s fac
cu aceast form . Dup aproape un
secol, în 1858, a rezolvat-o Ch.
Hermite, cu ajutorul func iilor eliptice.
BRIOSCHI, Francesco (1824-1897),
algebrist italian. N. i m. la Milano.
Prof. de mecanic teoretic i calcul
diferen ial la Univ. din Pavia (1852-
1862). Deputat (1861) i apoi secretar
general la Ministerul Înv mântului,
din care func ie s-a retras în ora ul s u
natal, unde a înfiin at “Institutul Tehnic
Superior”, la care a predat studiul
hidraulicii. Senator (1865). A redactat
revista “Annàli di Matematica”. Sunt
importante lucr rile sale referitor la
rezolvarea ecua iilor de gradul V.
Op.pr.: - Teoria dei Covarianti (1861).
- Teoria dei determinanti (1854), care
este primul curs în limba italian din
teoria determinan ilor. – A tradus
Elementele lui Euclid în limba italian .
– Opere matematiche, în patru vol.
(1901-1908).
BRIOT, A. A. (1817-1882),
matematician francez, cunoscut prin
lucrarea: “Cours d’Algèbre“. Briot a
fost prof. lui David Emmanuel i D.
Pompeiu. Lucr rile lui Briot au fost
112
studiate de c tre Spiru Haret, pentru
teza sa de doctorat, avându-l ca
pre edinte al Comisiei.
BROCARD, Henri (1845-1922), mare
geometru francez, cunoscut prin
contribu ia adus la dezvoltarea
considerabil a geometriei triunghiului.
Triunghiul lui Brocard i cercul lui
Brocard sunt legate de numele lui.
Brocard a studiat triunghiurile cu
laturile isocline. El a ar tat c orice
num r ira ional poate fi exprimat sub
forma unei frac ii continue infinite. O
astfel de descompunere a fost ob inut
pentru prima dat de W. Brouncker
pentru valoarea lui (pi). Op.pr.: -
Courbes remarquables, întocmit
împreun cu Lemoyne.
BROUNCKER, William lord
(viconte) (1620-1684), matematician
irlandez, unul dintre fondatorii Soc.
Regale de t. din Anglia al c rei
pre edinte a devenit. Prieten cu J.
Wallis. A descompus valoarea lui (pi)
în frac ii continue infinite. A g sit serii
infinite de numere ra ionale, cu ajutorul
c rora a exprimat aria hiperbolei
echilaterale raportat la asimptotele ei
i a stabilit convergen a acestor serii,
dar nu a aplicat-o la cuadratura
cercului. Brouncker a solu ionat
ecua ia: nx 2 + 1 = y 2 pe care i-a
prezentat-o Fermat i a dat aceea i
solu ie ca i Brahmagupta. Lucr rile lui
Brouncker au fost influen ate de Arya-
Bhata i probabil chiar i de lucr rile
lui Diofant, iar problemele de
geometrie au ca baz cele ale lui
Heron. El a stabilit i formulele pentru
aflarea suprafe ei unui patrulater
oarecare.
BROUWER, Luitzen Egbertus Jean
(n. 1881), matematician olandez. Este
cunoscut prin introducerea doctrinei,
numit ast zi: “intui ionism” i invarian a dimensiunii, teorema de
“neointui ionism” într-un sistem de
principii cu scopul de a reconsidera în
mod critic întreaga mat. clasic ,
opunându-i acesteia a a-numita mat.
intui ionist . În cadrul acestei doctrine,
a atacat numerele transfinite ale lui
Cantor, a dezvoltat o critic
p trunz toare a teoriei lui Cantor, a
logisticii lui Peano i Russel, a ideilor
lui Hilbert relativ la fundamentele mat.
Încercând s defineasc ideea de
num r, Brouwer sus ine c : ”mat. este
mai mult ac iune decât teorie”, i dup
el “mat. este identic cu partea exact a
gândirii noastre“. În leg tur cu
negarea axiomei logice a ter ului
exclus, contestarea valabilit ii o face
nu numai în privin a propozi iilor
existen iale despre irurile de numere,
dar i în privin a propozi iilor
existen iale despre numerele naturale
însele. A. Kolmogorov a formulat
logica lui Brouwer ca “un calcul al
problemelor”. Brouwer a studiat o clas
particular de spa ii metrice, a a-numi-
tele “spa ii compacte catalogate” i a
elaborat teoria intui ionist a integralei
lui Lebesgue. A definit riguros
no iunea de suprafa riemannian . A
studiat algebra logicii lui Boole. A pus
problema caracteriz rii topologice a
func iilor analitice, cu care s-a ocupat
apoi în mod special S. Stoilow.
Brouwer a distins pentru prima oar în
113
teoria func iilor elementele metrice de
cele topologice. A pus bazele unific rii
topologiei ansambliste cu topologia
combinatorie. Prin aceasta, Brouwer a
demonstrat o serie de teoreme
fundamentale, ca: teorema de
invarian a domeniului, teorema de
punct fix. Op.pr.: - Zur Begründung
des intuitionistischen Mathematik
(1925-26). – Neautenticitatea
principiilor logice. – Intuitionistische
Mengenlehre (1919). – Intuitionistische
Betrachtungen über den Formalismus
(1928). - Über Definitionsbereiche von
Functionen (1921). - Winssenschaft,
Mathematik und Sprache (1929) etc.
BRUDZIEWSKI, Albert Blar
Wojeieck (1445-1497), mare
matematician i astronom polonez. Fost
student i prof. la Univ. Jagelon din
Cracovia, unde a predat cursul de
aritmetic , perspectiv i astronomie,
Univ. din Cracovia fiind unul din
centrele de baz din Europa, pentru
studiul mat. i astronomiei. El se îndoia
de juste ea sistemului lui Ptolemeu,
îndoieli care nu se expuneau în cadrul
lec iilor pe care le inea.
BRUINS, Evert M. (contemporan),
prof. la Univ. din Amsterdam, cunoscut
prin lucr rile sale din domeniul istoriei
i mat. A descoperit noile texte
cuneiforme cu con inut mat., g site în
1939 în ora ul Suza, vechea capital a
Elanului, descifrate de el însu i.
Aceast nou descoperire a ar tat c ,
cuno tin ele geometrice ale vechilor
babilonieni erau la un nivel înalt. La
una dintre t bli e era rezolvat
problema de calcul al razei cercului
circumscris unui triunghi isoscel cu
baza egal cu 60 i cu laturile egale cu
50. Pe o alt tabli a calculat raza
cercului înscris într-un hexagon regulat.
O alt t bli con ine date care
caracterizeaz un triunghi echilateral,
un p trat, pentagon, hexagon, heptagon
i cerc. Din aceste cercet ri rezult c
babilonienii foloseau i unele calcule
aproximative. Op.pr.: - Quelques
textes mathématiques de la mission de
Suse (1950), - Nouvelles découvertes
sur les mathématiques babylonniennes
(1952), - Interpretation of Cuneiforme
(1962).
BRUNN, Viggo (n.1885),
matematician norvegian, cunoscut prin
lucrarea: Ein Satz über Irrationalität,
Kristiania (1910), care con ine criteriile
parametrice de ira ionalitate i a stabilit
condi ia suficient ca un num r real
pozitiv, α > 0 , limit a unui ir
cresc tor (α r ) r ∈N , s fie ira ional. De
criteriul de ira ionalitate s-a ocupat Al.
Froda, matematician român.
BRUNS, Henry Ernst (1848-1919),
matematician, astronom i geodesist
german. N. la Berlin. Calculator la
Observatorul Astronomic din Pulkovo
(1872-1873). Prof. adj. la Observatorul
din Dorpat (Juriev) (1873-1876). Prof.
de mat. la Berlin (1876-1782).
Directorul Observatorului Astronomic
din Leipzig (1882-1919). A. t.: s-a
ocupat de mecanica cereasc , a cercetat
forma P mântului i a studiat mai
multe corpuri cere ti. A scris câteva
114
studii despre teoria probabilit ilor. A
creat o nou teorie despre interpolarea
materialului statistic, bazat pe
polinoamele lui Cebâ ev. Op.pr.: -Die
Figure der Erde (1878), Über die
Integrale des Vielkörper, -Problems
Berichte der math.-phys, Classe d. kgl
sachs Gesellschaft d Wiss (1887), -
Wahrscheinlichkeitsrechnung und
Kollectionslehre (1906).
BRYSON, din Heraclea (în jurul
anului 410 î.e.n.), matematician grec
din c. pitagoreic , sofist. A f cut un
pas înainte în rezolvarea cuadraturii
cercului, considerând simultan poligoa-
nele înscrise i circumscrise cercului.
Pentru a ajunge la acest procedeu, el
porne te de la observa ia evident c
aria cercului este cuprins între aceea a
triunghiului echilateral înscris i a
aceluia circumscris cercului. A
formulat principiul continuit ii. A
folosit axioma: acele figuri fa de care
acelea i figuri sunt respectiv mai mari
sau mai mici, sunt egale între ele.
Pentru c a folosit o axiom , de i
adev rat , dar nu specific geometric ,
cuadratura cercului a fost calificat de
Aristotel ca sofist .
BUCUR, Ioan M. (n. 1930),
matematician român. N. la Besteloaia
(Reg. Bucure ti). Studiile univ. le-a
f cut la Bucure ti. Dr. în mat. (1958).
A func ionat la Inst. de Mat. al Acad.,
ca secretar tiin ific, pân la 1 iulie
1963, apoi ef de sector în Inst. de
Mat., lector la Univ. din Bucure ti,
conf. la Catedra de Algebr Omologic
i Algebr Modern . Are lucr ri de
geometrie, topologie, analiz
func ional i algebr modern . Op.pr.:
- Algebr omologic E.D.P.(1965). –
De asemenea are o serie de publica ii
importante în colaborare cu Al. Lascu,
O. Onicescu etc. din domeniul
calculului varia ional global etc.
BUDA, (vezi: Guatama).
BUDAN, F. (sec. XIX), matematician,
cunoscut prin generalizarea teoremei
lui Descartes, referitor la num rul
r d cinilor pozitive ale unei ecua ii
algebrice f ( x ) = 0 , cu coeficien i reali.
BUFFON, Georges Louis de Leclerc
(1707 - 1788), matematician francez. A
fost cel dintâi matematician care s-a
ocupat cu aplicarea no iunii de
probabilitate în geometrie. Avea idei
revolu ionare. În lucr rile sale a acordat
un loc special sistemului duodecimal.
A introdus variabila continu în
probleme de probabilitate, reluat sub
forma celebrei probleme a acului, care
a devenit problem de baz în
biochimie i marcheaz introducerea
calculului integral în problemele de
probabilitate. Problema acului a fost
generalizat de Lamé.
BUGAEV, Nicolai Vasilevici (1837 -
1903), matematician rus. A studiat la
Moscova, unde în anul 1866 a devenit
prof. univ. Unul din fondatorii Asoc. de
Mat. din Moscova. Secretar al Asoc.
(1867), vicepre edinte (1886). A ini iat
introducerea elementelor de analiz
mat. în cursul de gimnaziu. Bugaev a
fost primul care a predat cursul de
115
teoria func iilor de variabil complex ,
la Univ. din Moscova. L-a preocupat
mult problema pred rii mat. în coli.
Cea mai mare parte a lucr rilor lui se
refer la analiza mat. i teoria
numerelor. El este creatorul
aritmologiei (studiul general al fun iilor
necontinue).
BUGGE, Thomas (1740 - 1815),
matematician i teolog danez. Prof. de
mat. la Univ. din Copenhaga i
directorul Observatorului Astronomic
(1777). A contribuit la executarea celei
mai reu ite h r i a Danemarcei din
vremea sa. A scris o carte de
astronomie sferic , care a fost tradus
în limba german (1798, 1816).
BUICLIU, Gheorghe (1883 - 1966),
prof. de mat. la colile militare,
colonel, apoi general de artilerie. N. la
Oancea, reg. Gala i. c. primar a
f cut-o la Murgeni (Tutova), iar clasele
secundare la Ia i, pe care le-a absolvit
în 1904. A urmat c. de Artilerie, de
Geniu i Marin din Bucure ti, apoi c.
Special de Artilerie. Prof. de mat. la
c. militare i c. Special de Artilerie
(1912). Comandantul c. Speciale de
Artilerie din Timi oara (1925).
Comandantul unui regiment de artilerie
(1928 - 1932). În 1932 a fost transferat
în Ministerul Ap r rii Na ionale.
Înaintat general (1935), apoi trecut în
rezerv (1937). Membru al Acad. de t.
Prof. de geometrie analitic la c.
Politehnic din Bucure ti (1938), iar în
1945 a trecut în cadrul industriei de
armament. Între 1954 - 1958 a lucrat în
cadrul deta amentului geodezic al
armatei A. t.: a activat în domeniul
teoriei numerelor, al algebrei,
geometriei sintetice, trigonometriei,
balisticii, geometriei analitice, analizei,
având însemnate realiz ri în domeniul
specialit ii sale militare, fiind i un
bun popularizator al tiin ei. Op.pr.: -
Curs de algebr superioar , - Curs de
geometrie analitic , - Curs de analiz
i calcul integral, - Curs de mecanic
aplicat , - Probleme de construc ii
geometrice. A scris despre activitatea i
personalitatea lui Ion Ionescu. A
publicat peste 600 probleme originale
de mat.
BUJDEI, Vasile (n. 1908), prof. de
mat., român. N. în comuna G l ue ti-
R d u i, unde a urmat liceul, iar
studiile univ. la Cern u i. Prof. de mat.
la Cern u i (1934 - 1940), la R d u i
(1940 - 1944), la Baia de Arie (1944 -
1945), la Suceava (1945 - 1953), la
R d u i (1953 - 1963). În 1961 a primit
titlul de prof. frunta , iar în 1964
decorat cu ordinul muncii. A dat
dovad de o excep ional activitate ca
prof.
BUNIAKOVSKI, Victor Jacovlevici
(1804 - 1889), matematician rus,
membru al Acad. de t. din Petersburg.
Autor al unor importante lucr ri în
domeniul calculului probabilit ilor i
al aplic rii lui în asigur ri, în
demografie etc. A consacrat diverse
lucr ri teoriei numerelor. Dr. în t. mat.
(1825). În 1826 a început s predea
mat. i mecanica în primul corp de
cade i, mai târziu în corpul maritim i
în c. de c i ferate. A inut cursuri de
analiz mat., mecanic i teoria
116
probabilit ilor la Univ. din Petersburg.
Acad. (1830), vicepre edinte al Acad.
pân la sfâr itul vie ii sale. A. t.:
Buniakovski este considerat ca
fondatorul colii ruse de teoria
probabilit ilor. A stabilit o propozi ie
general din teoria resturilor p tratice,
denumit de el “teorema fundamental ”
pe care a aplicat-o cu succes la
demonstrarea legii reciprocit ii
p tratice (1870). S-a ocupat de teoria
liniilor paralele (1859), a stabilit în
analiza mat. o inegalitate de o mare
importan care-i poart numele. La el
întâlnim ideea de a aplica gândirea mat.
în studiul fenomenelor de limb .
Buniakovski, al turi de M. V.
Ostrogradski i P. L. Cebâ ev, au pus
bazele pred rii mat. în înv mântul
superior din Rusia, din epoca sa.
BUOCOMPAGNI, Balldasare (1821-
1894), matematician italian, având rang
de principe. N. la Roma. Membru al
Acad. “Nuovi Licei”. S-a ocupat de
studiul mat. i fizicii. Sunt renumite
lucr rile lui din istoria mat., în special
biografiile întocmite pentru: Bonatti
(1851), Gerardo din Cremona (1851),
Leonardo Pisano (1854). i-a creat o
bibliotec bogat de c r i din domeniul
mat. i a înfiin at i o tipografie
proprie. A redactat revista: “Bulletino
delle scienze matematiche e fisiche”
(1868-1887).
BURALI, Forti Cesare (1861-1931),
matematician italian, cunoscut prin
studiile f cute relativ la algebra logicii
lui Boole, pe care a dezvoltat-o. A
conceput i analizat paradoxul celui
mai mare num r ordinal i paradoxurile
geometriei. A devenit renumit prin
lucr rile în care a demonstrat c nu
exist o mul ime format din toate
ordinalele, c ci aceast mul ime ar fi
bine ordonat , deci izomorf cu unul
din segmentele distincte de ea îns i,
ceea ce este absurd. Aceast precizare
poart numele de “antinomia Burali –
Forti”. Op.pr.: - Sopra un teorema del
Sig. Georg Cantor (1896). – Una
questione sui numeri transfiniti (1897).
BURCKHARDT, H. (> 1914),
matematician german. Prof. la c.
Superioar din München, autor al mai
multor lucr ri de algebr superioar ,
teoria func iilor i fizic mat., dar
cunoscut mai ales prin publicarea
Enciclopediei tiin elor matematice
pure i aplicate. Op.pr.: - Handbuch der Geradlinien und
Entwicklungen nach Oscillierenden
Functionen und Integration der
Differentialgleickungen der
mathematischen Physik (1908). – Die
Anfange der Gruppentheorie und Paulo
Ruffini (1892).
BURCKHARDT, Jean Charles
(1773-1825), matematician i astronom
francez, de origine german. N. la
Leipzig, m. la Paris. În 1797 a trecut în
Fran a, unde s-a naturalizat (1799).
Asist. la Bureau des Longitudes.
Membru al Acad. de t. din Paris
(1804). Directorul Observatorului
Militar (1807). Op.pr.: - Are dou
lucr ri importante din astronomie i
geodezie. A tradus în limba german
lucrarea: “Mécanique Céleste” a lui
117
Laplace (1800-1802), în dou vol. – A
întocmit: Tables des diviseurs pour
tous les nombres du 1, 2 et 3 million
avec les nombres premiers (Tabelele
divizorilor tuturor numerelor din
primul, al doilea i al treilea milion,
împreun cu numerele prime) (1814-
1817).
BURG, Adam (1797-1882),
matematician i tehnolog austriac. N. la
Viena. Tat l s u a fost tâmplar în
atelierul c ruia a înv at tâmpl ria. În
1820 a terminat univ., devenind asist.,
apoi prof. de mat. la Salzburg. În 1828
a fost invitat ca prof. univ. la Viena,
unde între anii 1849-1852 a îndeplinit
func ia de rector. Chemat într-un post
de r spundere în Ministerul
Comer ului. Op.pr.: - Anfangsgründe
der analyt. Geometrie (1824), –
sphärischen Trigonometrie (1826), -
Compendium der höhern Mathematik
(1859), – Lehrbuch der
Maschinenlehre (1856) etc.
BÜRGI, Jobst (1552-1632),
matematician elve ian. A activat la
Praga. Unul din întemeietorii
logaritmilor. S-a ocupat de procedeul
de înmul ire i împ r ire prescurtat a
frac iilor zecimale i cu studiul
formulelor care exprim pe sin(nϕ) i
cos( nϕ) , cunoscute dinainte pentru
anumite valori întregi ale lui n. În 1602
a început calcularea unei tabele
antilogaritm, pe care a tip rit-o la Praga
în 1620, sub titlul: Arithmetische und
geometrische Progress Tabulen
(Tabele cu progresii aritmetice i
geometrice). Baza sistemului lui Bürgi BUTÉO, Joannes (Borrel) (1492 -
este (1,0001)1/10 = 1,0000099. 1572), matematician bine cunoscut prin
BURIDAN, Jean (1300 - 1360), tratatele sale de aritmetic , algebr i
matematician, mecanician, filosof geometrie i prin lucrarea în leg tur cu
scolastic, adept al nominalismului. cuadratura cercului: De quadratura
A. t.: cunoscut ca elaborator al teoriei circuli (1559), în care a comb tut
“impetus-ului”, prin care se aplica, în cuadratura lui O. Fineus. Fost elev al
acea vreme, cre terea sau descre terea Colegiului Regal.
accelera iei unui corp aflat în mi care.
De i fizica de mai târziu a infirmat
teoriile i procedeele fizice amintite,
ele au constituit pe atunci un pas
înainte în studierea fenomenului de
mi care mecanic , preg tind
reformarea dinamicii, înf ptuit de
Galilei. Buridan a comentat teoriile lui
Aristotel, pe care le-a infirmat
categoric. El a f cut din “impetus” o
tez de baz a mecanicii, iar prin
afirmarea c “impetus-ul” poate dura la
infinit devine, într-o oarecare m sur ,
unul dintre antecesorii celor care vor
descoperi principiul iner iei. Op.pr.: -
Opt c r i cu chestiuni de fizic ale prof.
Jean Buridan, – Comentarii asupra
operei: “Despre cer” a lui Aristotel.

BURNSIDE, William (1852 - 1927),

algebrist englez. Prof. de mat. la
Colegiul Maritim din Grünwich (din
1885). Cunoscut prin lucr rile sale din
teoria grupurilor, studiind diferite clase
de grupuri, teoria caracterelor
grupurilor etc. A scris lucr ri i din
teoria probabilit ilor, despre func iile
automorfe, despre teoria ecua iilor
diferen iale, teoria undelor lichidelor
etc. Op. pr: - Teoria grupurilor de
ordin finit, care este una din cele mai
bune lucr ri în acest domeniu.

118

C CAJORI, Florian (1859-1930), unul
CAGAN, Veniamin Fedorovici (vezi:
Kagan V. F.)
CAGNOLI, Andrea (1743-1816),
matematician i astronom italian. N. pe
insula Zante i m. la Verona. Prof. de
mat. la Acad. Militar din Modena
(1802-1807), apoi directorul
Observatorului din Milano, mai târziu
din Modena. Activitatea principal se
concretizeaz în domeniul
trigonometriei plane i sferice. În
trigonometrie consider raza cercului
egal cu unitatea. A construit o
trigonometrie pe baze analitice,
introducând i unele perfec ion ri. A
redus teorema lui cosinus la o form
logaritmabil , cu ajutorul unui unghi
auxiliar, precum i teorema cosinusului
sferic. A dedus unele noi formule
pentru triunghiul sferic dreptunghic,
menite s asigure o mai mare precizie a
calculelor i a stabilit unele formule
elegante, care leag între ele elementele
unui triunghi sferic i elementele
unghiului corespunz tor format din
coarde. A stabilit teoremele generale
referitoare la triunghiurile cu unghiuri
ascu ite. Prin descoperirile lui Cagnoli,
trigonometria a c p tat un nou câmp de
aplica ie practic ceea ce a constituit un
mare merit pentru Cagnoli. Op.pr.: -
Trigonometria plan i sferic , Paris
(1786). – Résolution des triangles
rectilignes obliquangles etc.
119
CAIUS, Iacob (vezi: Iacob Caius).
dintre cei mai merituo i istoriografi ai
mat., prof. la Univ. din California. S-a
ocupat cu studiul explic rii deosebirilor
în sistemele de numera ie la diferite
popoare, pornind de la teoria:
“pseudo tiin ific a raselor superioare
i inferioare”. El sus ine c sistemele de
baz 5 i 10 se întâlnesc cel mai
frecvent la rasele inferioare, în timp ce
popoarele care se afl pe o treapt mai
înalt , de obicei evitau primul din
aceste sisteme ca fiind prea s rac, iar al
doilea fiind prea greoi. Aceste afirma ii
ale lui Cajori contrazic faptele istorice.
Op.pr.: - A history of Mathematics
(1929), - A history of mathematical
notations (1930), în dou vol., traduse
în limba rus , la Odessa. – History of
the logarithmic solid rut (1909), – A
history of the conceptions of limits and
fluxions in Great Britain from Newton
to Woodhouse, Chicago (1919).
C LUG REANU, George D. (n.
1902- ), matematician român, n. la Ia i,
reprezentant de seam al colii
române ti. Tat l s u, Dumitru
C lug reanu, fost prof. i rector al
Univ. din Cluj. c. primar (1909-
1913) i lic. (1913-1921) le-a f cut la
Bucure ti, iar univ. la Cluj, fiind
licen iat în mat. (1924). Înc student
fiind, a func ionat ca prep. la Inst. de
Fizic Teoretic i Aplicat al Univ.
din Cluj. Preocup rile în domeniul
fizicii au avut o mare influen asupra
dezvolt rii sale ca matematician. În
1926 pleac la Paris ca bursier al
Statului. Dr. în mat. la Paris (1928).
Docent (1929). De la 1930, a ocupat pe
rând func iile de asist., conf., prof.
titular (1942) la Fac. de t. a Univ. din
Cluj. În 1934 a trecut la Univ. din
Cern u i, la Catedra de Geometrie
Proiectiv i Descriptiv . Prof. la
Catedra de Teoria Func iilor la Univ.
Cluj – Timi oara (1942). În 1959/1960
a predat un curs de topologia
mul imilor i topologie algebric la
Cluj. Între timp a funnc ionat i ca
decan la Fac. de t. din Cluj. Membru
al Acad. de t., al Soc. de t. Cluj, al
“Société mathématique de France”.
Prof. emerit (1964). Decan al Fac. de
Mat. a Univ. din Cluj. C lug reanu a
contribuit efectiv la organizarea
înv mântului superior în ara noastr ,
dup 23 aug. 1944. Ata at construc iei
socialismului, în 1962 a devenit
membru de partid. Decorat cu ordinul
muncii. A. t.: C lug reanu este
reprezentantul c. matematice române
contemporane prin opera sa din
domeniul teoriei func iilor de variabil
complex i domeniul topologiei.
Activitatea sa prive te: func iile
poligene, func iile meromorfe, func iile
univalente, func iile uniforme,
invarian ii i covarian ii de prelungire,
reprezentarea intrinsec a suprafe elor
din spa iul euclidian tridimensional,
suprafe ele de revolu ie tip i eica. A
pus pentru prima oar problema
determin rii ecua iilor diferen iale care
admit solu ii poligene. Opera tiin ific
a lui C lug reanu este concretizat în
peste 80 de lucr ri tiin ifice, publicate
în diferite reviste de specialitate, bine
120
cunoscute i apreciate în ar cât i în
str in tate. Op.pr.: - Elemente de
teoria func iilor de o variabil
complex , Cluj (1947), – Sur les
fonctions polygènes d’une variable
complexe – tez de doctorat, sub
preziden ia lui E. Picard, – Curs de
analiz matematic , Cluj (1956) etc. G.
C lug reanu este animatorul cre terii
tineretului, adânc cercet tor, urm rind
permanent echilibrul dintre form i
con inut, dintre metod i teorie.
Calit i remarcabile de dasc l, inut
exemplar , comportare moral , cu un
ata ament sincer fa de om, cu o înalt
m iestrie pedagogic , cu un larg
orizont cultural. Iubitor de muzic .
CAMIL, Jordan (vezi: Jordan M. E.
Camille).
CAMPANUS, Giovanni din Navarra
(în jurul anilor 1260-1270),
matematician italian din Milano. A fost
capelanul Papei Orban al IV-lea, apoi
canonic la Paris. A. t.: a abordat
cuadratura cercului, sus inând c se
poate realiza f r calcul, numai cu rigla
i cu compasul, bazându- se pe o
anumit concluzie tras din defini ia
dat de Euclid unghiului de
contingen . Ra ionamentul lui fiind
comentat s-a aflat c a fost eronat.
Campanus este cunoscut i apreciat
prin traducerea i comentarea
Elementelor lui Euclid, dup
traducerile arabe, completând cu
observa ii proprii. Traducerea lui
Campanus a fost reprodus la Vene ia
(1482). De asemenea a comentat
cartea: Almagest. A f cut cercet ri în
leg tur cu pentagonul înstelat.
Campanus a comb tut concep ia lui
Bryson.
CAMUS, Charles Etienne Louis
(1699 - 1768), matematician francez.
N. la Crécy (Seine et Marne) i m. la
Paris. Este cunoscut atât ca astronom
cât i ca mecanician. A organizat
arhivele na ionale ale Fran ei. A studiat
problema for elor vii. A participat cu
Maupertuis i Clairaut la expedi ia
m sur rii meridianului p mântesc. A
determinat lungimea pendulului ce bate
secunda.
CANDALE, François de Foix (>
1574), prof. de mat. la Colegiul Regal.
Cunoscut prin traducerea în limba
francez a primelor 9 c r i din
Elementele lui Euclid (1565), iar în
1566, celelalte c r i, inclusiv cartea a
XV-a, la care a mai ad ugat înc trei
c r i scrise de el, tratând despre diverse
tipuri de poliedre. De asemenea a
publicat diverse tipuri de opere mat. i
de astronomie.
CANTOR, Georg (1845 - 1918), unul
dintre cei mai celebri matematicieni
germani. Filosof idealist. N. la
Petersburg i m. la Halle, unde a fost
prof. univ. Originar dintr-o familie
evreiasc din Portugalia. Tat l s u
negustor s-a stabilit în Rusia, de unde a
fost nevoit s se refugieze din cauza
persecu iilor ariste. G. Cantor a studiat
la Wiesbaden i la Zürich, iar în 1863
s-a înscris la Univ. din Berlin, unde a
studiat tiin ele teoretice, având ca
profesori pe Kummer, Weierstrass i
121
Kronecker. Dr. în mat. (1867) – cu o
tez din teoria numerelor. Lector la
Univ. din Halle (1869), prof. titular
(1879). Cantor nu a reu it s ob in
vreo catedr la Berlin. În 1872, cu
ocazia unei c l torii în Elve ia face
cuno tin cu Dedekind devenind
prieteni i de la care dat au fost în
continu coresponden pân în anul
1899, care cuprinde toate discu iile i
p rerile reciproce în leg tur cu teoria
mul imilor. Cantor a studiat mat.
împotriva voin ei familiei. A. t.: Cantor
a fost un matematician adânc gânditor
i a urm rit problemele noi, moderne,
fiind considerat creatorul teoriei
mul imilor, care din punct de vedere
filosofic este deosebit de important .
Prin aceasta a înl turat teza aristotelic
cu privire la natura pur poten ial a
infinitului i a creat o teorie a
infinitului actual, considerat ast zi ca
fundamentul unui mare num r de
discipline mat. speciale. Descoperirile
mul imilor infinite de c tre Cantor, a
ap rut pentru unii ca manifest
revolu ionar, iar pentru al ii ca opera
unui nebun. Este meritul lui Cantor de
a fi creat teoria mul imilor, prin care se
poate cunoa te mai mult no iunea de
infinit. El este considerat ca
întemeietorul no iunii de infinit
aritmetic. Teoria mul imilor constituie
ast zi un capitol de baz în mat.
modern . Cantor, de i a avut concep ii
idealiste, totu i a creat problema sa,
pornind de la probleme concrete de
convergen a seriilor trigonometrice.
El a eviden iat importan a no iunii de
mul ime i a propriet ilor lor (1872),
când a f cut prima încercare de
clasificare a mul imilor. A demonstrat
existen a numerelor transcendente. În
1877, a descoperit numerele transfinite,
care, dup Hilbert, reprezint una dintre
cele mai frumoase crea ii ale spiritului
matematic. Cantor a fost primul care a
creat no iunea de mul imi deschise i
închise, no iunea de punct de acumu-
lare, i a determinat no iunea de struc-
tur a mul imilor. Descoperirile lui
Cantor despre numerele transfinite a
provocat neîncrederea lui Weierstrass
i ostilitatea lui Kronecker, interzi-
cându-i accesul în Berlin, în timp ce
Hadamard, Hurwitz, Hilbert au adus
omagii lui Cantor, la Congresul inut la
Zürich (1897). Prin 1900, teoria
infinitului a condus la antinomii prin
apari ia teoremelor lui Richard Arthur,
Bertrand Russel, Whitehead, Grelling
i al ii. La ie irea din impasul în care se
afla Cantor au contribuit Mittag Leffler
i H. Poincaré, prin câteva articole
publicate în “Acta Mathematica”.
Teoria mul imilor a fost dezvoltat de
C. Jordan, E. Borel, R. Baire, H.
Lebesgue i al ii. Alte preocup ri ale
lui Cantor au fost i topologia
ansamblist , demonstrarea teoremei lui
Goldbach, paradoxurile geometrice,
numerele transcendente i numerele
algebrice. Op.pr.: - Contribu ii la
crearea teoriei mul imilor (1897). –
Über die Ausdehnung eines
Zatzesaus der Theorie der Trigono-
metrischen Reihen betreffenden
Lehrzatz (1870). – Über
Trigonometrische Reihen (1871). -
Mengenlehre (1874) etc. O parte din
lucr rile lui G. Cantor sunt analizate de
122
matematicianul român Gabriel Sudan
(1944).
CANTOR, Moritz (1829 - 1920),
cunoscut istoric al mat., de origine
german. N. la Mannheim. Prof. la Univ.
din Heidelberg (1853 - 1913), apoi
prof. onorific. Între 1859 – 1901,
redactor i colaborator al publica iei
periodice “Zeitschrift für Mathematik
und Physik”. În 1887 a întemeiat
revista “Abhandlungen zur Geschichte
der Mathematischen Wissenschaften”,
consacrat istoriei mat., care a
continuat s existe i dup moartea lui.
A. t.: Cantor s-a ocupat cu vechile
scrieri i sisteme de numera ie. A
studiat cauzele apari iei sistemului de
numera ie babilonian (cu baza 60),
emi ând mai multe ipoteze variate. M.
Cantor a analizat formulele de
închidere din vechile c r i ale lui
Ahmes. S-a ocupat cu scrierea
hieroglific a numerelor. Op.pr.: -
Über einen Codex des Klosters Salem
(1765), – Die römischen Agrimensoren
und ihre Stellung in der Feldmesskunst
(1875), – Vorlesungen über Geschichte
der Mathematik (1880 - 1889) etc.
Lucr rile lui M. Cantor constituie opere
monumentale i sunt considerate ca
baze de orientare în multe lucr ri
asupra istoriei mat.
CANTOROVICI, L. V. (vezi
Kantorovici).
CAPELLA, Martianus Mineus Felix
din Cartagina (sec. IV - V). Date
biografice nu se cunosc. Este cunoscut
prin lucr rile r mase de la el. A. t.: a
comentat Elementele lui Euclid,
aducându-i laude. A afirmat c
planetele Venus i Mercur nu se rotesc
în jurul P mântului, ci în jurul Soarelui.
A reprezentat aritmetica prin mistica
numerelor. În lucr rile sale trateaz
despre geometrie, aritmetic
astronomie. Op.pr.: - Quod Tellus non
sit centrum omnibus planetis.
CACCIOLI, G. B. (1695 - 1765),
matematician italian, cunoscut dup
lucrarea “De lineis curvis liber”, Pisa
(1740) (Cartea despre linii curbe), în
care se ocup de curbele care servesc la
dublarea cubului.
CARAFOLI, Elie (n. 1901),
matematician, fizician, ing. constructor
de avioane, acad. român. N. la Veria
(Salonic - Grecia), dintr-o familie
româneasc . Studiile le-a început la c.
Comercial din Salonic i le-a
continuat la lic. “M n stirea Dealu”, în
România, apoi în continuare la c.
Politehnic din Bucure ti. Plecat la
Paris, a audiat cursurile de mecanica
fluidelor i cele de aerodinamic la
Sorbona, unde i-a luat doctoratul în
fizic -mat. Angajat la Lab. Aerotehnic
de la Saint-Cyr, unde a lucrat cu Albert
Toussaint i P. Painlevé. Aici a realizat
un tunel hidrodinamic destinat
vizualiz rii mi c rii fluidelor, foarte
mult apreciat la Congresele
Interna ionale de Aeronautic , fiind
distins cu “Medaille d’honneur argent”
(1928). Reîntors în România a predat la
c. Politehnic din Bucure ti primul
curs de aerodinamic i mecanica
avionului. În 1928 – 1933 a func ionat
ca ing.- ef al Serviciului de studii i
construc ii i directorul Întreprinderii
Aeronautice Române din Bra ov. El a
realizat concep ia avioanelor de
concep ie autohton , cu nenum rate
performan e. Membru titular al Acad.
i R.P.R. (1948) i membru al Acad. de
t. din New York (1949), membru al
Acad. Interna ionale de Astronautic , al
Acad. din Toulouse, apoi pre edintele
Federa iei Interna ionale de
Astronautic , din partea c reia a primit
medalia de argint. În 1970 a primit
medalia “Karl Friedrich Gauss”. A. t.:
a atacat problema privind mi carea
general în jurul unui contur. A f cut
cercet ri asupra aripilor monoplane. A
studiat mi c rile conice în regim
supersonic. Cercet rile sale sunt
cuprinse în lucr ri tiin ifice de mare
prestigiu: - Aérodinamique des ailes
d’avion, Paris (1928). – Aerodinamica,
Bucure ti (1951). – Wing Theory in
Supersonic Flow, Oxford (1964) etc. E.
Carafoli
s-a bucurat de o larg pre uire atât în
ar , cât i în str in tate.
CARAMAN, Emil (1892 - 1979),
prof. de mat. N. la Gala i, unde a urmat
cursurile primare i liceale, continuând
studiile la Univ. din Bucure ti – Fac. de
Mat., în 1914 luând diploma de licen .
Pre edinte al Asoc. Studen ilor în t. A
desf urat o intens activitate sub
îndrumarea prof. Gh. Ti eica. În 1916 –
1918 a luat parte la luptele de la
M r e ti Panciu. În 1919 este numit
prof. în locul lui N. Abramescu, la
Univ. din Cluj, apoi director la c.
Normal “Costache Negri” (1923 -
123
1929). Director la lic. “Vasile
Alecsandri”, iar în 1948 transferat la
lic. “Sf. Sava” din Bucure ti. În 1952,
pensionat. A. t.: a organizat cercuri de
elevi, pe care i-a ajutat s colaboreze cu
G.M. Membru pe ar în Comisia
pentru întocmirea programelor analitice
de mat. A inut cursuri i conferin e la
Univ. Popular din Gala i, tratând
despre geometria triunghiului i scopul de a rezolva controversele
geometriile neeuclidiene. Op.pr.: -
Despre determinan i simetrici strâmbi.
– Asupra dreptelor invariabil legate de
triedrul unui punct mobil pe o curb
strâmb . – Complexe liniare de drepte.
CARAMAN, P. Petru (n. 1930),
matematician român, specialist în
analiza mat., teoria func iilor i
topologie. N. la Bucure ti. Tat l s u
prof. de slavistic la Univ. din Ia i. A
urmat lic. “C. Negruzzi” din Ia i (1941
- 1949). În 1953 i-a sus inut examenul
de stat în mat. Prof. la c. medie
“Mihail Sadoveanu” din Ia i (1953 -
1955). Cercet tor la Inst. de Mat. de pe
lâng Acad. – Filiala Ia i (1955). Dr. în
mat. (1962). În 1966 a participat la
Congresul Interna ional de Mat. din
Moscova – sec ia analiz clasic . A. t.:
ini ial se concretizeaz în domeniul
geometriei diferen iale, ocupându-se cu
studiul familiilor de hipersuprafe e
izoterme, geodezia paralelelor, apoi a
trecut la preocup ri de analiz mat.,
teoria func iilor i topologie. A introdus
no iunea de “mul ime derivat slab ”.
Propriet ile reprezent rilor
cvasiconforme le-a aplicat la mecanica
fluidelor. Op.pr.: - Reprezent ri
124
cvasiconforme n dimensionale, tez de
doctorat (1962) etc.
CARAMUELY, Lobkovitz J. (1606 -
1682), matematician spaniol, fost
episcop iezuit. S-a ocupat de criteriile
de divizibilitate a numerelor i de alte
sisteme de numera ie, de tratarea
jocurilor de noroc i a pariurilor, cu
juridico-teologice legate de
legitimitatea pariurilor, de
responsabilitate. S-a ocupat de
extinderea analizei combinatorice.
Op.pr.: - Matematica totodat veche i
nou (1670). – Dubla matematica. –
Pharus scientiorum (1659).
CARATHEODORY, Constantin
(vezi: Karatheodory).
CARAVELLI, Vito (1724 - 1800),
matematician italian din Neapole. N. la
Montpeloso. La Neapole a înfiin at o
c. particular de mat. i astronomie.
Prof. la Acad. de Marin i Artilerie
(1754), apoi la Acad. Militar (1769).
Dup c r ile lui Vito s-a predat mat. la
Acad. Domneasc din Bucure ti. V.
Caravelli a dedicat o trigonometrie
sferic lui Alexandru Ypsylanti dup
care s-a predat trigonometria în colile
din Bucure ti în veacul al XVIII –lea.
Op.pr.: - Eraclidis quinque pastrema
solidarum scientiam continentia
(1750). – Archimedis theoremata de
circuli dimensioni, sphaera et cylindro
(1751), - Elementi di matematica
(1759-1770), în apte vol. Dup aceste
c r i a predat mat. Eliade M nase,
începând cu anul 1777. – Elementi di
artigleria (1773), în dou vol. –
Trattato di astronomia (1772-1784), în
cinci vol. – Calculo differentiale (1786)
etc.
CARCAVI, Pierre (> 1684),
matematician, Consilier în Parlamentul
din Toulouse, unde l-a cunoscut pe
Fermat, devenind bun prieten cu el.
Membru în Consiliul de Stat i
bibliotecar al regelui Ludovic al XIV-
lea. Carcavi a fost ales ca arbitru de
c tre Pascal la decernarea premiului
celor care vor rezolva problemele
“cicloidei”, propuse de Pascal.
CARDANO, H. Girolamo (Geronimo
sau Hieronimus) (1501 - 1576),
matematician, filosof, medic italian, din
epoca Rena terii. Savant renumit i
spirit universal. Era de o vârst cu
Tartaglia. N. la Pavia i m. la Roma. A
studiat mat., filosofia i medicina la
Univ. din Pavia. Prof. de mat. la Pavia
(1523), apoi dr. în mat. Prof. la Acad.
Palatin din Milano (1534) i în acela i
timp prof. de medicin la Pavia. Prof.
de mat. la Bologna (1562), având ca
discipol pe Ludovic Ferrari. În 1570 a
fost arestat timp de 6 luni pentru fapte
nejustificate. În 1571 s-a retras la
Roma, unde i moare. A. t.: Cardano a
contribuit la dezvoltarea algebrei,
elaborând procedeul de rezolvare a
ecua iilor algebrice de gradul trei
(cubice incomplete): x 3 + px + q + 0 ,
stabilind formulele ce-i poart numele.
De fapt, formulele de rezolvare a
ecua iilor de gradul III, au fost g site
de Scipione del Ferro (1515), apoi
g site de Tartaglia (1535) i tratate de
Cardano. În 1539, Cardano a preg tit
125
un tratat: “Practica aritmeticae” i avea
de gând s scrie un alt tratat: “Artis
magnae sive de regulis algebricis”,
dedicat algebrei, cunoscut ast zi sub
numele de “Ars magne”, ap rut în
1545, în care a enumerat toate formele
posibile ale acestor ecua ii. El a
descoperit cele trei r d cini ale
ecua iei: x 3 + bx = cx 2 + a , propus de
Khayyam. Cardano a fost primul savant
în Europa care a demonstrat existen a
r d cinilor negative i a descoperit
leg tura dintre r d cinile ecua iei i
coeficien ii care, ast zi, poart numele
lui Viète! Lui i se atribuie i
reprezentarea numerelor complexe.
Cardano a aprofundat probleme de
mecanic , ca teoria pârghiilor. S-a
ocupat de mi carea proiectilelor. A
ini iat legea iner iei i unele probleme
de static (de problema echilibrului i
stabilit ii balan ei). A construit un
elipsograf. De numele lui sunt legate
articula ia i suspensia cardanic . Multe
din lucr rile lui Leonardo da Vinci au
exercitat o influen direct asupra
lucr rilor lui Cardano, privind
introducerea metodei mat. în cercetare
i rezolvarea problemelor de mecanic .
Op.pr.: - Practica arithmeticae (1539),
în care studiaz jocurile distractive,
descoperite de el. – De stabilitate
rerum (1551), în 21 de c r i, reeditate
de mai multe ori. – Opus novum de
proportionibus (1570) etc. Ideile din
lucr rile de dinamic ale lui Cardano
au fost criticate de c tre Stavin, care a
ajuns la concluzia c aceste legi sunt
false. Lucr rile complete ale lui
Cardano au fost publicate la Lyon, în
1663, în 10 vol. S-a sinucis în 1576 ca
urmare a prezicerilor dintr-un horoscop
întocmit de el. Cardano a fost un spirit
filosofic, cu înclina ii c tre tiin e,
prieten al adev rului, pasionat pentru
medita ii, talent inventiv, sârguincios,
invidios, desfrânat. Unul dintre cele
mai interesante figuri ale secolului s u.
Devizele lui Cardano erau: “Tempus
meo possesio” = Timpul este bog ia
mea i “Tempus ager meus” = Timpul
este câmpul meu.
CARLEMAN, Törsten (1892 - 1949),
matematician suedez, unul dintre
creatorii func iilor “quasi analitice”.
Colaborator al revistei “Acta
mathematica”, înfiin at de Mittag
Leffler, în Stokhlom (Finlanda),
asigurând continuitatea apari iei ei.
Este unul din creatorii no iunii de
“familie normal ”. S-a ocupat de teoria
unicit ii pentru un anumit sistem de
ecua ii cu derivate par iale. Cu
aplicarea unor leme a lui Carleman, s-a
ocupat Vera Myller Lebedev (1937) în
articolul: Sur une application du lemme
de M. Carleman.
CARLO, G. conte de Fagnano (vezi:
Fagnano).
CARNOT, Lazare Nicolas
Marguerite (1753 - 1823), mare
geometru, savant francez, om politic,
patriot, eminent organizator militar,
unul din cele mai simpatice persoane
ale Revolu iei Franceze din 1789 i a
c rui personalitate a tr it mai departe.
N. la Noray (Côte d’Or), dintr-o familie
modest . Studiile le-a f cut la un
colegiu iezuit, preg tindu-se pentru
126
cariera sacerdotal , continuând studiile
pentru a deveni ing. În 1789 a intrat în
corpul ing. militari în grad de c pitan.
El este promotorul geometriei moderne,
f când studii profunde de mat. i
mecanic , devenind acad. În 1791 este
ales în Adunarea Na ional , în
Comitetul Legislativ i în Consiliul
Militar. Pre edinte al Conven iei
Na ionale (1792), sus inând
condamnarea la moarte a regelui
Ludovic al XVI-lea, ceea ce a avut
mari consecin e asupra lui mai târziu.
La etatea de 40 de ani a început marele
s u rol politic, devenind generalissimul
armatelor republicane, organizând
rezisten a for elor armate. Ales în
“Comitetul salv rii publice” (1795) i
director al Puterii Executive (1797),
apoi ministru în cele 100 de zile de
domnie ale lui Napoleon. Ca urmare a
loviturii de stat din 1798, Carnot a fost
înl turat din func iile pe care le avea în
acel timp i a trecut în exil, unde a i
murit. În 1813, în timpul campaniei lui
Napoleon în Rusia, Carnot i-a oferit
serviciile pentru ap rarea patriei, iar în
1814 s-a acoperit de glorie la ap rarea
Anversului. Lazare Carnot s-a ocupat i
de educarea fiului s u Sadi Carnot,
dedicându-se cercet rilor tiin ifice, în
special geometriei. Pentru Carnot,
matematicianul Dupin a purtat mult
afec iune. A. t.: - Carnot s-a remarcat
prin cercet rile f cute în domeniul
analizei diferen iale. A fundamentat
geometria de pozi ie, precursoarea
topologiei de ast zi. A contribuit la
dezvoltarea geometriei sintetice al turi
de Dupin. A simplificat solu ia lui
Lagrange i a generalizat-o pentru un
poligon arbitrar de n laturi. A f cut
cercet ri asupra tetraedrului. De
numele lui se leag cunoscuta teorem
a lui Pitagora generalizat . Carnot a
definit mecanica “ca teorie a for elor i
a mi c rii”, relevând caracterul
experimental al mecanicii. A definit
prima defini ie analitic a principiului
vitezelor virtuale i a stabilit teoria
asupra pierderii de energie prin ciocnire
elastic ce-i poart numele i care a fost
demonstrat riguros de c tre Lagrange
i Coriolis. A aplicat calculul mecanic
la unele lucr ri de fortifica ii. Op.pr.: -
Essai sur les machines en général
(1783), ap rut ulterior sub titlul de
“Principes fondamentaux de l’équilibre
et des mouvements” (1803). -
Géométrie de position (1803). -
Phoronomia în care a pus bazele
cinematicii. Coresponden a lui Carnot a
fost editat de Charavay (1894), în trei
vol. Biografia lui Carnot a fost
întocmit de Arago (1850), iar linia
constat rilor lui Carnot a servit lui
Bretschneider (1843). Carnot a fost
republican înfl c rat, lupt tor,
revolu ionar progresist pentru binele
omenirii, pentru libertate i pace,
idealist în sens real i practic al
cuvântului. Carnot a avut trei fii: Sadi,
care s-a ocupat cu teoria mecanic a
c ldurii, Hypolite devenit om politic i
Adolph, devenit chimist.
CARNOT, Nicolas Léonard Sadi
(1796 - 1832), matematician, fizician i
ing. francez, n. la Paris, unde în 1813
termin Univ. devenind ing. militar în
grad de c pitan. Consacrându-se
cercet rilor tiin ifice, a descoperit
127
echivalentul mecanic al c ldurii, ceea
ce însemna, inevitabil, recunoa terea
posibilit ii de transformare a c ldurii
în mi care mecanic , stabilind legile
termodinamicii. Hegel a dat o deosebit
importan teoriilor lui Carnot. Op.pr.:
- Réflexions sur la puissance motrice
du feu (1824), tradus i în limba
german .
CARTAN, Elie Joseph (1869 - 1951),
mare geometru francez, n. la Dolomieu
(Isère), prof. la Sorbona, la Catedra de
Geometrie Superioar (1912). Membru
al Acad. de t. (1931), pre edinte al
Asoc.Interna ionale a Matematicienilor.
În 1931 a f cut o vizit în ara noastr ,
cu care ocazie a inut o conferin
despre suprafe ele riglate. În 1928 la
Congresul Interna ional al
Matematicienilor inut la Bologna a
f cut o expunere: Sur la representation
géométrique des systèmes matériels
non holonomes. Aceast expunere a
fost comentat de Radu Miron, în teza
sa de doctorat (1956). Cursurile lui
Cartan la Sorbona au fost audiate de
c tre Al. Pantazi, Gh. Vrânceanu i
al ii, care au continuat lucr rile
începute de Cartan. A. t.: Cartan a adus
contribu ii însemnate în geometria
diferen ial , în teoria sistemelor de
ecua ii cu diferen iale totale. A
introdus no iuni i metode importante
folosite în mat. modern . A contribuit
la na terea geometriei grupurilor Lie i
a spa iilor omogene de grupuri Lie. A
introdus spa iile generalizate, numite
azi variet i fibrate dotate cu conexiuni
infinitezimale. Între 1901 – 1904 a
studiat sistemele Pfaff. În 1928, a
stabilit propriet ile diferen iale globale
pentru spa iile riemanniene. A construit
o geometrie pentru care grupul de
transform ri este cel al deplas rilor, cel
proiectiv sau cel conform. A determinat
condi iile necesare i suficiente pentru
existen a anumitor reprezent ri
topologice. În 1937, Soc. Fizico-Mat.
din Kazan (U.R.S.S) i-a decernat
premiul “N. Lobacevscki”. Op.pr.: -
Sur la déformation projective des
surfaces, (1920). – Leçon sur la
géométrie projective complexe (1931).
– Les éspaces à connexions projectives
(1937) etc. Drumul deschis de Cartan a
fost continuat i dezvoltat de
matematicienii români: Gh. Vrânceanu,
Radu Miron, Mendel Haimovici, Adolf
Haimovici, Froim Marcus, K. Teleman
.a.
CARTAN, Henri Paul E. (n. 1904),
matematician francez, pre edintele
Uniunii Interna ionale a lui Cassini au important utilizare în
Matematicienilor. Face parte din
colectivul Bourbaki, astfel c c sateli ii descriu astfel de curbe, c
activitatea sa se contope te cu
activitatea acestui colectiv. H. Cartan a
adus contribu ii importante la
dezvoltarea algebrei omologice, care a
constituit o preocupare pentru
matematicianul român Al. Solian.
CASSINI, Jean Dominique (1625 -
1712), matematician francez. Originar
italian, familia lui s-a stabilit în Fran a
în timpul lui Ludovic al XIV – lea. N.
la Perinaldo (vechiul Podium Reinaldi)
i m. la Paris. Naturalizat francez, a
fost prof. la Bologna i la Paris, primul
director al Observatorului din Paris
128
construit de Colbert. Membru al Acad.
de t. A studiat la Vallebone, apoi la
Colegiul iezuit din Génes, având ca
prof. pe Casselli, misionar în Indiile
Orientale i pe P. Alberti. Mai târziu a
ajuns secretar de ambasad la Curtea
lui Ludovic al XIV-lea. În 1650 a
cunoscut pe Cavalieri, descoperitorul
metodei indivizibilelor. În 1652 a
urm rit i studiat apari ia cometei. În
1672 a condus expedi ia din Cayenne
pentru determinarea paralaxei lui Marte
i împreun cu R. Richet au m surat
distan a Marte - P mânt, observa iile
fiind f cute simultan la Paris i
Cayenne. A descoperit patru sateli i ai
lui Saturn i Jupiter i a studiat
traiectoriile acestor sateli i. A dat prima
defini ie valabil paralaxei Soarelui. El
a descoperit curba plan numit
“Casionid ”, ca loc geometric, format
din dou ovale, din care în caz
particular se ob ine lemniscata. Curbele
optic (în polarizare). Cassini sus inea
orbita Soarelui constituie tot un fel de
curb Cassini în focarul c reia se afl
P mântul. Curbele lui Cassini au fost
publicate de c tre fiul s u Jacques în
1749, în lucrarea Éléments
d’Astronomie, Paris. Cassini a fost un
opozi ionist dârz al teoriei newtoniene.
A fost prof. lui Chrysant Notara, la
Paris. Op.pr.: - Nouvelle manière
géométrique et direct de trouver les
apogées, les excentricitées et les
anomalies du mouvement des planètes
(1669). – Tables des satellites des
Jupiter etc. Via a i activitatea lui
Cassini a fost descris de Fontenelle, de
Lalande i de A. Humbold. Cassini era
de o modestitate natural i sincer . A
fost favorizat de evenimente toat via a
sa. În ultimii ani ai vie ii i-a pierdut
vederea.
CASSINI, Jacques II (1677 - 1756),
matematician francez, fiul lui Giovanni
Cassini, n. la Paris i m. la Clermont-
Thury. Dup moartea tat lui s u a
devenit directorul Observatorului
Astronomic din Paris. A studiat
mi c rile stelelor fixe. Membru al
Acad. de t. (1694) i al Soc. Regale
din Londra (1696). Cassini a interpretat
ecua iile de tipul:
yy + xx + 2bx + bb = 0 , care reprezint
ecua iile unei perechi de drepte
imaginare. Op.pr.: - De la grandeur et
de la figure de la Terre, iar o alt
lucrare prive te elemente astronomice
i tabele astronomice.
CASSINI, César François de Thury
(1714 - 1789), matematician francez,
fiul lui Jacques Cassini, numit i
Cassini de Thury, n. i m. la Paris.
Dup moartea tat lui s u a devenit
directorul Observatorului din Paris. În
1761 Cassini a vizitat Observatorul din
Cluj, înfiin at în 1756 de c tre Hell
Miksa. Marea lucrare care l-a f cut
celebru este: Carte topographique de la
France, Paris, 1744 – 1793, care este
rezultatul m sur torilor trigonometrice
i o descriere geometric a Fran ei. –
Description géométrique de la terre.
Activitatea lui Cassini Th. este pus în
eviden de c tre mai mul i
matematicieni: Montucla, Condorcet,
Hutton, Querard .a.
129
CASSINI, Jacques Dominique (1747
- 1845), matematician francez, fiul lui
Cassini César François, care de
asemenea l-a urmat pe tat l s u ca
director al Observatorului din Paris. N.
la Paris i m. la Thury – sous Clermont.
Ca regalist a fost tradus în fa a
Tribunalului Revolu ionar. În 1843 s-a
retras la castelul de Thury. Principala
sa lucrare const în terminarea h r ii
Fran ei, început de tat l s u.
CASSIODORUS, Flavius Magnus
Aurelius (475 – 490, 570 - 580),
matematician italian, om de stat în
epoca ostrogo ilor în Italia. Elevul lui
Boethius. A. t.: S-a ocupat cu
transcrierea manuscriselor de mat.
antice. A compus celebre lucr ri:
Institutiones (Introducere în studiul
tiin elor). A compus o lucrare
enciclopedic : Despre arte, în care a
împ r it artele libere în: Trivium
(logica, gramatica i dialectica) i
Quadrivium (aritmetica, geometria,
astronomia, muzica). În aceast lucrare
se ocup de aritmeticienii, geometrii
greci i romani, precum i de descrierea
unor teoreme ale acestora. Op.pr.: -
Calculul pascaliilor (562 e.n.), ca
urmare a Sinodului de la Nicea (325),
care a interzis cre tinilor s
s rb toreasc Pa tile în acela i timp cu
evreii.
CASTELLI, Benoit Benedetto (1577
- 1644), matematician italian, n. la
Brescia i m. la Roma. C lug r
benedictin. Discipol al lui Galilei. În tot
timpul vie ii s-a ocupat cu mat. Prof. de
mat. la Univ. din Pisa, apoi la Colegiul
della Sapienza din Roma, unde a
func ionat pân la moarte. A devenit
stare la o m n stire benedictin ,
apar inând Congrega iei Monte
Cassino. În cursul inchizi iei a depus
mult st ruin s - i apere pe fostul s u
prof. Galilei, ca i pe Torricelli i
Cavalieri. A. t.: Castelli a adus un
veritabil aport tiin ei. A întreprins
multe experien e, astfel, pentru
m surarea timpului a folosit cu mult
succes pendulul. În lucr rile lui se
g sesc i considera ii de mecanic , în
special hidraulic , expunând practic
experien ele f cute pe lacul Trasimene
i Bacca. Op.pr.: - De la mesure des
eaux courants (1628), reimprimat de
mai multe ori. Via a lui Castelli a fost
descris de Taufoglio (1819 i 1746).
CASTELNUOVO, GUIDO (1865-
1952), matematician italian, f când
parte din coala de geometrie italian .
Prof. de geometrie analitic i patru vol. etc. Biografia lui Castillon a
proiectiv la Univ. din Roma. S-a
ocupat de calculul probabilit ilor i
filosofia tiin elor naturii (1891-1935).
Membru al mai multor acad. de t. i
pre edintele Acad. Dei Lincei. A
rezolvat definitiv problema momentelor
din teoria probabilit ii (1930).
Cunoscut prin rezultatele ob inute în
geometria algebric (ra ionalitatea
involu iilor plane), caracterizarea
suprafe elor ra ionale, teoria invariant
a suprafe elor. În comisia prezidat de
Castelnuovo i-au expus tezele de
doctorat matematicienii O. Onicescu i
Gh. Pick (1932). Op. pr: - Geometria
analitica e proiettiva (1903), – Calcolo
130
delle probabilità (1919), – Spazio e
tempo secondo le vedute di A. Einstein
(1913), – Lezioni di Geometria
analitica e proiettiva (1913).
CASTILLON, (Castiglione) Jean
François Mauro-Melchior Salvamini
de (1709 - 1791), geometru i filosof
italian. N. la Castiglione (Toscana) i
m. la Berlin. Luând doctoratul la Pisa a
plecat în Suedia, de unde s-a întors la
Utrecht, unde în 1751 a fost numit prof.
de mat. i filosofie, mai târziu, prof. la
c. de Artilerie, apoi director la Acad.
din Berlin. Unul dintre directorii
„Journal Littéraire” din Berlin (1772 -
1776). În 1741 a descoperit curba
numit cardioid (Kardiois) ini iat de
J. Koersmann, numit i epicicloid .
Op.pr.: - A tradus Aritmetica lui
Newton, cu un comentariu (1751), cea
mai important . – Éléments de
physique… (1757), – Vie d’Appollonius
de Tyrane par Philostrate,… (1774), în
fost scris de Querard.
CATALAN, Eugene Chr. (1814 -
1894), matematician francez, cunoscut
în istoria mat. prin descoperirile sale. În
1842 a descoperit c o suprafa riglat
poate fi numai atunci minimal i real ,
când este plan sau când este o
suprafa elicoidal ordinar . În 1856 a
ar tat c dac o spiral logaritmic se
rostogole te pe o dreapt , polul s u
descrie o alt dreapt . A studiat
hexagonul care-i poart numele. S-a
ocupat de constanta lui Euler. A stabilit
1
numerele de forma Tn = ⋅ C 2nn−−1 2 ,
n
care-i poart numele. Aceste numere
sunt întregi pentru orice n întreg,
n ≥ 2 . A întocmit un memoriu relativ
la transcendentele lui Euler.
CATALDI, Pietro Antonio (1548-
1626), matematician italian. N. la
Bologna. Prof. univ. la Floren a,
Perugia i Bolognia, timp de 43 de ani.
La Bolognia a fondat o Acad. de t.
Mat., nu se tie din ce cauz a fost
închis din ordinul Senatului. A. t.:
Cataldi merit un loc de frunte între
matematicienii (geometrii) italieni ai
secolului s u, prin contribu ia adus
dezvolt rii geometriei. A fost foarte
pasionat pentru mat. i adeseori i-a
distribuit gratuit lucr rile în peste 100
de ora e italiene, pentru a încuraja i
ajuta la înv tur pe elevii s raci i
merituo i. La el au ap rut primele
lucr ri despre frac iile continue. Cataldi
a ap rat lucr rile lui Arhimede în
contra acuza iilor aduse de
cuadraturistul Scalinger în leg tur cu
cuadratura cercului. Cataldi a mai
comb tut cuadratura cercului propus
de Scalinger i al ii. Unele lucr ri ale
lui Cataldi sunt foarte rare. Op.pr.: -
Trattati di numeri perfetti – La Nuova
algebra proportionale (1619). –
L’algebra discorsiva numerale e
lineare (1618). – Difesa d’Euclide dove
si dimostra le oppozitioni dati dal sig.
Juan Alfonso Molino Cano a molte
propozitioni degli Elementi d’ Euclide
non essere di valore, et, si mentiene
chiara la certissima doctrina d’essi
Elemente, lucrare prin care a stabilit
adev rul propozi iilor lui Euclid pe care
matematicianul spaniol Molino c uta s
131
le def imeze. La noi, în Muntenia s-au
g sit c r i de mat. de ale lui Cataldi,
tip rite în 1600-1625, aduse probabil
de stolnicul Cantacuzino din Italia.
CAUCHY, Augustin Louis (1789-
1857), unul dintre gloriile
matematicienilor francezi i cel mai
mare matematician al sec. XIX. N. la
Paris în ziua izbucnirii Revolu iei
Franceze i m. la Sceaux. Tat l s u
cunoscut pentru concep iile sale
religioase i ata amentul fa de rege, a
fost nevoit s se refugieze la ar , unde
a dat o educa ie excep ional copiilor.
În 1800 întreaga familie s-a reîntors la
Paris, tat l lui Louis fiind numit
secretarul Senatului. Aici Lagrange,
prof. la Politehnic , a descoperit
talentul lui Louis pentru mat. În 1805 a
intrat la Politehnic , având ca prof. pe
Poisson, Ampère, Hachette, Prony. La
21 ani a devenit ing. constructor, fiind
trimis la Cherbourg pentru
reconstruc ia fortifica iilor. Din motive
de s n tate a fost nevoit s p r seasc
func ia de ing. i s-a dedicat mat. În
1815 a devenit prof. la c. Politehnic ,
la Sorbona i Collège de France. În
1816 devine membru al Acad. În 1830,
regele Carol al X-lea fiind silit s
abdice, Cauchy p r se te familia i se
retrage la Praga, s-a exilat în Elve ia,
apoi la Torino, unde a ocupat Catedra
de Fiz.-Mat. În aceast epoc , Cauchy a
tr it zile grele, zbuciu-mate, ca urmare
transform rilor politice din Fran a. În
1838 s-a reîntors în Fran a, reluându- i
toate func iile avute anterior la Paris,
dar refuzul de a adera la guvernul lui
Louis Philippe, a dat peste un nou
obstacol. În 1848 a creat un curs de
astronomie la Fac. de t. din Paris, dar
refuzând s depun jur mântul pentru
Napoleon III a fost nevoit s
demisioneze din nou, din func iile
avute, r mânând numai membru al
Acad. de t., al Soc. Regale din Londra
i al altor institu ii str ine. A. t.: în
1813 a demonstrat teorema egalit ii a
dou poliedre regulate convexe, care
constituie prima aplica ie a topologiei
la o problem netopologic , teorem
care a contribuit la completarea
geometriei lui Euclid. În 1815 a
contribuit la dezvoltarea teoriei
determinan ilor i aplica iile lor în
analiz i alte discipline. A introdus
no iunea de determinant func ional în
sensul lui modern i a dezvoltat
propriet ile lor. În 1816 a demonstrat
teorema lui Fermat: x n + y n = z n . În
1821 a construit în mod original
întregul sistem al trigonometriei plane
i s-a ocupat de transformarea
expresiunilor sub forma calculabil
prin logaritmi, care a fost completat de
Peter Cruger (1634). Cauchy este unul
dintre fondatorii analizei mat. moderne
i al teoriei func iilor de variabil
complex i aplica iile ei în fizic . A
dat o defini ie riguroas no iunilor de
limit , continuitate i derivabilitate. În
1821 a stabilit criteriul de convergen
care-i poart numele. A pus baza
calculului reziduurilor, ob inând
rezultate concrete. Între 1821-1829 s-a
ocupat de studiul seriilor i a stabilit
teoria seriilor exponen iale. A formulat
primele teorii de existen pentru
ecua ii diferen iale i ecua ii cu derivate
par iale. Cauchy a creat monumentalul
132
edificiu al mecanicii clasice, bazat pe
legile lui Newton i a dezvoltat teoria
clasic a elasticit ii i a pus bazele
cinematicii i dinamicii mediilor
continue. În 1853 a introdus nota ia de
vector r . Lucr rile lui Cauchy
constituie tr s tura distinctiv a mat.
sec. XIX, deoarece el a acordat cea mai
mare aten ie preciziei formei,
concluziilor, pe care atât Euler cât i
Laplace le-au neglijat. Op.pr.: -
Théorie des ondes (1815). – Leçon sur
les applications du calcul infinitésimal
à la géométrie (1826-1828), în dou
vol. –Leçon sur le calcul différentiel
(1826) etc. Cauchy a fost un spirit
creator, fenomenele politice le vedea în
mod obscur, era pedant. Lucr rile lui
au influen at activitatea lui David
Emmanuel. Cit m matematicienii
români care au cercetat lucr rile lui
Cauchy: D. Pompeiu (1914-1936), N.
Cior nescu (1930), Th. Anghelu
(1913, 1945), Al. Ghika (1936), O. N.
ino (1913), Radu B descu (1939), A.
Haimovici (1961), D. Mangeron
(1963), N. Teodorescu (1930), O.
Onicescu (1956), Vera Myller Lebedev
(1939) i al ii. Via a i activitatea lui
Cauchy au fost descrise de c tre
Hermite, Biot, Walson (1868).
CAUSANUS, Joseph Louis Vincent
de Mauléon (sec XVIII), matematician
francez, fost guvernator al principatului
Orange. A f cut parte din grupul
matematicienilor care aveau preten ia
s afirme c au g sit cuadratura
cercului. Fost ofi er de gard . A anun at
în mod public c a depus la un notar
public trei sute mii franci francezi, care
vor fi primi i de aceia care vor putea
demonstra falsitatea documenta iei sale
referitor la cuadratura cercului. O
tân r fat a acceptat propunerea, îns
Causanus nu a voit s -i remit banii.
Din aceast cauz a rezultat un proces,
regele a oprit procedura deoarece
Causanus avea gradul de cavaler.
Causanus adresându-se Acad. de t., s-
a constatat c lucrarea lui Causanus
este absurd . Op.pr.: - Prospectus
apologitique pour la quadrature du
cercle (1754). – La vraie géométrie
transcendante et pratique (1754), –
Dernières réflexions instructives sur la
quadrature du cercle (1755) etc.
CAVAILLES, Jean (> 1945),
matematician i filozof francez, adeptul
lui Spinoza. Este înmormântat în
cimitirul din Arras, ca erou i lupt tor
contra nazi tilor, care au contopit
Fran a. Absolvent al c. Superioare
(Normale) din Paris. Prof. la Clermont
– Ferrand, unde a fost refugiat Univ.
din Strasbourg, apoi la Sorbona. În
memoria lui s-a fondat, în 1945, asoc.
”Prietenii lui Jean Cavailles“. El a
sus inut c : “Obscuritatea este legea
luptei i destinul combatan ilor”. El a
l sat în urma sa dovada unei
extraordinare maturit i ra ionale, a
unei profunde p trunderi în sensul mat.
moderne. Hot rârea lui J. Cavailles era
fundamentat pe ra iune. A urm rit s
pun bazele unei filozofii a mat.
Op.pr.: - Méthode axiomatique et
formalism (1937), – Remarques sur la
formation de la théorie abstraite des
ensembles (1938), – Cartea este un
studiu minu ios istoric, eviden iind
133
etapele prin care s-au constituit, încetul
cu încetul, teoria mul imilor, numerelor
ira ionale, seriile trigonometrice etc. –
Studiu asupra teoriei mul imilor
(1962), tradus în limba român
(1969), care reprezint o excelent
monografie asupra teoriei mul imilor, i
în care se întreprinde un studiu analitic
i istoric asupra conceptelor acestei
teorii mat.
CAVALIERI, (Cavalleri) Bonaven-
ture Francesco (1598-1647), geometru
de frunte al sec. XVII, unul din
reprezentan ii c. galileiene. N. la
Milano i m. la Bologna. A f cut parte
din ordinul c lug rilor iezui i. Trimis la
Univ. din Pisa pentru completarea
studiilor, acolo a f cut cuno tin cu
Galileu i Castelli, care l-au determinat
s studieze mat. De la 1629 a
func ionat ca prof. de mat. la Bologna,
unde a muncit toat via a. A. t.: în
1626, Cavalieri a inventat metoda
indivizibililor pentru determinarea
ariilor i volumelor corpurilor i s-a
ocupat de problemele mi c rii. (Metoda
indivizibililor ocup un loc intermediar
între metoda exhaustiv i cea
infinitezimal ). Aceast metod i-a
adus celebritatea lui Cavalieri. În 1629
a fost invitat la Catedra de Astronomie,
devenit vacant prin moartea
astronomului Magin. Teoria
indivizibililor este un capitol important
în teoria geometriei, deoarece ceea ce
Cavalieri numea “indivizibil”, ast zi
noi numim “element diferen ial”.
Aceast metod , ini ial, a fost
preconizat de Kepler i a fost
perfec ionat de Cavalieri. Metoda lui
Cavalieri a fost contestat de Roberval,
în ce prive te prioritatea descoperirii ei.
Cavalieri a fost criticat mult timp de
c tre unii matematicieni, pe
considerentul c metoda indivizibililor
este negeometric . Prin rezultatele pe
care le d dea, Cavalieri s-a impus în
aten ia tuturor matematicienilor din
Italia, Fran a i Anglia, ca Pascal,
Wallis, Chasles, Kepler etc. Metoda lui
Cavalieri l-a ajutat pe Kepler s rezolve
majoritatea problemelor sale de
astronomie. A efectuat cuadratura
spiralei lui Arhimede prin integrare în
coordonate polare. S-a ocupat i de
stereometrie i a construit un telescop
reflector. Op.pr.: - La specchio ustorio
avvero trattato delle settioni coniche
(1632). – Trigonometria plana ac
spherica, linearis ac logarithmica. –
Geometria indivizibilibus continuorum
nova quadam ratione promota (1635).
– Rota planetaria (1640), un tratat de
astrologie. – Despre istoria i metodele
din geometria lui Cavalieri a scris
Chasles în lucrarea sa: Aperçu
historique sur l’origine et le
développement des méthodes en
géométrie (1837).
CAZACU, CABIRIA ANDREIAN
(n. 1928), prima femeie conferen iar la
Univ. din Bucure ti. N. la Ia i. Marea
pasiune pentru mat. a mo tenit-o de la
tat l s u, institutor. c. primar a
f cut-o la Ia i, lic. la “Oltea Doamna”.
Refugiat în 1944 la Bucure ti, a
terminat lic. în 1945. Licen iat în mat.
(1949), asist. la catedra de algebr
(1949 – 1950), lector la catedra prof.
Gr. C. Moisil (1951 – 1955), dr. în mat.
134
(1955), conf. la cursurile de teoria
func iilor de variabil complex (1955),
în acela i timp i cercet toare la Inst.
de Mat. al Acad. În perioada 1973 –
1974 ef la Catedra de Analiz
Complex , decan al Fac. de Mat.
Mecanic a Univ. din Bucure ti (pân
în 1984). Director general al Inst.
Central de Mat. A participat activ la
numeroase manifesta iuni tiin ifice din
ar i str in tate, fiind o admirabil
ambasadoare a mat. române ti peste
hotare. A primit premiul Acad.,
Ordinul Muncii i Meritul tiin ific.
A. t.: Cabiria Cazacu s-a ocupat ini ial
cu lucr ri de algebr modern , apoi a
trecut la teoria func iilor de variabil
complex i analiz complex
modern , în special cu suprafe ele
Riemann, spa ii Teichmüller,
suprafe ele Klein, de teoria lui Rolf
Nevanlinna. A contribuit la studiul
transform rilor cvasiconforme ale lui
H. Grötsch . Lucr rile tiin ifice ale
Cabiriei Cazacu se disting prin elegan a
demonstra iilor, iar rezultatele
s-au introdus în circuitul interna ional.
Op.pr.: - Suprafe e riemanniene
normal exhaustibile (1955), tez de
doctorat.- Sur une classe de
représentations quasiconformes (1963),
– Sisteme de ecua ii liniare (1951), –
Teoria func iilor de o variabil real
(1958). A mai publicat unele lucr ri în
colaborare cu M. Jurchescu, C.
Constantinescu, A. Deleanu, R.
Cristescu.
CAYLEY, Arthur (1821 – 1895),
matematician englez. N. la Richmond
i m. la Cambridge. A studiat mat. la
Cambridge, dar a fost nevoit s devin
avocat (1849), f r a neglija mat.,
pentru a putea satisface nevoile sale
materiale. Numit repetitor la Trinity
College, a f cut descoperiri importante
în domeniul geometriei. Ca avocat s-a
întâlnit cu Sylvester, fiind i acesta
avocat, cu care a purtat multe discu ii
pe tem mat. Între 1849 – 1863 a func-
ionat ca prof. la Cambridge. A vizitat
Italia. Cuno tea bine literatura i
limbile clasice i moderne. În 1864 s-a
c s torit. În 1881 a fost invitat la
Baltimore unde timp de jum tate de an
a inut cursuri speciale. Membru al
Royal Society. A. t.: contribu ii
importante aduse în special la
dezvoltarea geometriei descriptive,
algebrei, teoriei func iilor i teoriei
invarian ilor, teoriei matricelor i a
determinan ilor. În 1841 a introdus
nota ia modern a determinan ilor. În
1844 a introdus determinan ii speciali,
no iunile de determinan i strâmbi i
strâmb simetrici, dându-le aplica ii în
algebr , geometrie i analiz . A aplicat
teoria invarian ilor la studiul
propriet ilor generale ale
determinan ilor. A utilizat
determinan ii pentru scrierea ecua iei
planului care trece prin trei puncte în
spa iu (geometrie analitic ). A ajuns la
concep ia unei geometrii n matematician , cercet toare în dome-
dimensionale. În 1858 a precizat
defini ia i propriet ile fundamentale
ale matricelor. Începând cu anul 1854
s-a ocupat de teoria grupurilor,
aplicând teoria grupurilor abstracte la
cuaternioni, iar în 1878 a utilizat
graficele multicolore, pentru a scoate în
eviden anumite propriet i din teoria
135
grupurilor. Aprofundând cercet rile lui
I. Bolyai i Lobacevski relativ la
fondarea geometriei neeuclidiene
moderne, Cayley a creat o geometrie
proprie de tip Cayley. A introdus
calculul tensorial, a cercetat curbele i
suprafe ele analagmatice, a stabilit
algoritmul simbolic (tip Cayley) pentru
ob inerea invarian ilor în teoria
formelor, de care s-a ocupat Gh.
C lug reanu (1945). A extins analitic
teorema lui Pascal la sistemul de
hexagoane. A cercetat analitic
problema lui Malfatti pentru suprafe e
de ordinul doi. Între 1843-1845 s-a
ocupat de fondarea teoriei func iilor
eliptice. A propus o generalizare a
teoriei cuaternionilor (teoria
cuaternionilor fiind o generalizare
sistematic a numerelor complexe).
Cayley a inut o serie de conferin e la
Univ. John Hopkins. Conceptul de
geometrie cayleyan reprezint o
sintez a geometriei euclidiene i
neeuclidiene. De geometria lui Cayley
s-a ocupat Al. Nicolescu (1963).
Lucr rile lui Cayley au fost publicate
de c tre Univ. din Cambridge (1889-
1898), în 13 vol. Cercet rile sale au
fost publicate în 966 memorii.
CÂMPAN, T. I. Florica (n. 1906),
niul geometriei i al istoriografiei
matematicii române. N. la Ia i. Studiile
medii le-a f cut la Lic. “Oltea
Doamna” (1917 – 1924). Licen iat în
fizic i mat. (1929). La lic. a fost eleva
Silviei Creang , iar la Univ. a prof.
Alexandru i Vera Myller. Dup
trecerea examenului de capacitate
(1929) a func ionat ca prof. la un liceu
din Cern u i. Asist. la Univ. din Ia i
(1940). Dr. în mat. (1942). Conf. la
Inst. de M sur tori Terestre din Ia i
(1945). Conf. la Catedra de Mat.
Generale la Fac. de Mat. din Ia i
(1951). A. t.: ca prof. univ. a predat:
geometria analitic , nomografia,
trigonometria, mat. generale,
astronomia, algebra, geometria
diferen ial , bazele geometriei. În
domeniul geometriei diferen iale
euclidiene s-a ocupat mult cu opera lui
Bacaloglu, utilizând curbura lui
Bacaloglu într-o aplica ie privind
pseudosfera i capilaritatea. A studiat
propriet ile podarelor curbelor plane, a
podarelor negative ale unei curbe
strîmbe, a podarelor oblice negative ale
unei curbe. A demonstrat c toate
podarele oblice negative sunt muchiile
de întoarcere ale unor suprafe e
desf urabile. Fl. T. Câmpan s-a
preocupat de înv mântul mat. din
Moldova i Muntenia, în special de
via a i opera lui E. Bacaloglu, Gh.
Asachi, Ion Ionescu, Gh. Laz r, N.
Cercel, Nechifor Teodochis etc.
Op.pr.: -Surfaces parallèles et
semblables (1942), tez de doctorat. -
Culegere de probleme de trigonometrie
(1952), – Curs de matematici generale
(1960). –Istoria num rului . –Despre
originea teoremei lui Pitagora (1937).
–Papyrusul din Moscova i apoi membru corespondent al. Acad.
matematicile vechilor egipteni (1948)
etc.
CEAN, Cean (sec. II-I î.e.n.),
matematician chinez. Este autorul c r ii
136
“Aritmetic”, în 9 capitole, scris
împreun cu Tzin-Cian-Cian, din care
rezult c matematicienii chinezi
st pâneau bine tehnica calculului i
manifestau un interes deosebit pentru
metodele geometrice generale. Acord
o mare aten ie rezolv rii sistemelor de
ecua ii de gradul întâi cu dou i trei
necunoscute, prin eliminarea
consecutiv a necunoscutelor prin
egalarea coeficien ilor corespunz tori.
Este descris primul procedeu de
extragere a r d cinilor p trate i
cubice. Se expune procedeul de
rezolvare a problemelor geometrice la
ecua ii de gradul II.
CEBÂ EV, (Cschebyschew) Pafnuti
Lvovici (1821-1894), ilustru
matematician rus, considerat ca
mândrie a tiin ei ruse, matematician
nemuritor în istoria mat. a sec. XIX i a
întregii lumi. Cel mai str lucit
reprezentant al c. mat. din Petersburg.
N. în satul Ocatovo, regiunea Borovski,
lâng Moscova i m. la St.Petersburg.
În1832 familia lui Cebâ ev s-a mutat la
Moscova. Mama sa i o veri oar cult
au jucat un mare rol în educarea
viitorului matematician. Studiile
superioare le-a f cut la Univ. din
Moscova, ca premiant. Prof. la Univ.
din Moscova i Teresburg. Dr. în mat.
(1849). Membru al Acad. de t. (1838),
din Paris i membru al Soc. Regale din
Londra (1877), Berlin. Ca fondator al
primei coli superioare ruse, de mat., la
aceasta au contribuit cei mai glorio i
matematicieni, ca: J. E. Zolotarev, A.
M. Liapunov, A. A. Markov, V. A.
Steklov, N. N. Crâlov i al ii. Aceast
coal a deschis o serie de noi domenii
în tiin a mat. i s-a caracterizat prin
tendin a de a lega strâns problemele
matematicii de cele ale tiin elor
naturale i ale tehnicii. A. t.: Cebâ ev a
lucrat timp de o jum tate de secol în
cele mai variate domenii ale mat.,
ob inând pretutindeni rezultate
remarcabile. Cele mai importante dintre
lucr rile lui se refer la teoria
numerelor prime, teoria probabilit ilor,
teoria aproxim rii func iilor i teoria
mecanismelor. În 1850, P. L. Cebâ ev a
determinat formula pentru aproximarea
num rului de numere prime. A dat
teoriei numerelor prime o dezvoltare
nemaipomenit în istoria tiintelor mat.
Celebrul matematician englez Sylvester
(1814-1897) l-a numit pe Cebâ ev
”înving torul numerelor prime”. A
demonstrat postulatul lui Bertrand i l-a
transformat în teorem (1852). Cebâ ev
este considerat creatorul legilor
asimptotice ale numerelor prime. A
formulat teoria interpol rii (polinoame
ortogonale). Polinoamele lui Cebâ ev
posed multe propriet i remarcabile i
servesc la rezolvarea a numeroase
probleme ale mat., fizicii i tehnicii.
Op.pr.: - Teoria congruen elor (1849),
- tez de doctorat . – Încerc ri de
analiz elementar a teoriei
probabilit ilor (1845). – Opere
complete în cinci vol. Ed. Acad.
Moscova (1951). Lucr rile lui Cebâ ev
au constituit preocup rile
matematicienilor români: A. Angelescu
(1929), Gh. C lug reanu (1943, 1957),
N. Cior nescu (1938), T. Popovici i
al ii. Cebâ ev a fost unul dintre cei mai
137
mari gânditori ai t. mat. din Rusia
veche. A format o serie de
matematicieni de un înalt nivel
profesional. A fost un mare analist. Ca
prof. a fost ordonat, punctual, pedant i
îngrijit. A dus o via cump tat , lipsit
de zguduiri, fericit .
CEBOTAREV, Nicolae Grigorievici
(1894-1947), vestit algebrist sovietic,
care a dezvoltat tradi iile c. de algebr
a lui Grave în U.R.S.S. Talentul s u de
matematician s-a eviden iat înc pe
b cile c. primare. La vârsta de 17 ani a
scris prima sa lucrare tiin ific (1911),
care a atras aten ia profesorilor s i.
Între 1912-1916 a audiat cursurile
Univ. din Kiev. Între 1916-1927 a
func ionat ca prof. la Catedra de Mat.
Superioare la c. din Kiev, Saratov,
Odessa, apoi la Univ. din Kazan (din
1928). Prof. la c. Sovietic de Partid
(1923). Dup o c l torie la Moscova i
Leningrad, a fost invitat la Catedra de
Mat. a Inst. de Ingineri Civili, unde s-a
împrietenit cu prof. V. V. Stepanov. În
1925 a participat la Congresul
Matematicienilor inut la Danzig, apoi
la Göttingen, cu care ocazie a cunoscut
mai mul i prof. str ini, cu care a purtat
coresponden . Membru al Acad. de t.
din U.R.S.S. (1927). “Om de tiin
emerit“ (1943) din R.S.F.S.R., apoi
laureat al premiului “Stalin“ (1948),
precum i al altor ordine i medalii.
A. t.: a f cut cercet ri asupra realit ii
r d cinilor func iilor întregi
transcendente, a rezolvat par ial
problema lui Frobenius, a rezolvat
existen a numerelor prime apar inând
diferitelor clase de substitu ii. Lucrarea
sa asupra densit ii numerelor a fost
transcris de 15 ori în 10 variante
diferite, care au fost traduse în limba
german de I. G. Rabinovici. În 1924 a
dat o demonstra ie teoremei lui
Kronecker – Weber (toate corpurile cu
grup Galois abelian sunt corpuri de
diviziune circular ). A dezvoltat
criteriul lui Cramer privind criteriile de
realitate a r d cinilor ecua iilor
transcendente. A dat o demonstra ie
general teoremei lui Hadamard pentru
func iile uniforme, pe care a completat-
o M. G. Krein. A demonstrat c cele
cinci lunule reprezint unicele lunule,
în care p tratele razelor arcului interior
i exterior sunt într-un raport ra ional.
A aplicat func iile întregi de variabil
complex în probleme de mecanic
teoretic . Op.pr.: - Cebotarev a scris
multe lucr ri valoroase în diferite
domenii ale mat. superioare: Teoria
algebraiceskih func ii (1948). –
Autobiografia matematika, în care
autorul a expus cercet rile sale mat.
Lucr rile lui Cebotarev au fost studiate
ulterior de matematicianul Dayring.
CÉCH, Eduard (1893-1960),
matematician ceh, mare topolog, prof.
i director al Inst. de Mat. al Univ. din
Praga. Membru al Acad. de t. din
Cehoslovacia. A. t.: rezultatele
cercet rilor sale au atins un plan
mondial prin publicarea lucr rii:
Géométrie différentielle projective. La
studiul suprafe elor din spa iul
proiectiv tridimensional a avut o
contribu ie esen ial i Froim Marcus.
Cech a dat o nou proprietate curbelor
138
i eica de prima spe , ar tând c
acestea sunt singurele curbe ale c ror
coordonate normale sunt în acela i timp
carteziene i reciproc. A contribuit la
dezvoltarea ulterioar a programului de
la Erlangen al lui Felix Klein, privind
domeniul geometriei diferen iale
moderne. Pentru matematicienii
români: Al Pantazi (1928) i Em.
Arghiriade, lucr rile lui Cech au
constituit o deosebit preocupare.
CERCEL, (Zarzulis) Nicolae Chiriac
(> 1773), matematician macedonean.
N. la Metova (Macedonia). A studiat la
Vasilopol. Prof. timp de 10 ani la
Tricala (Grecia). A continuat studiile la
Janina i Constantinopol, apoi la
Vene ia i între 1750 – 1759 la
institu iile superioare din apus. Reîntors
de la muntele Athos, s-a stabilit la Ia i
(1660 – 1773), unde a i murit. La Ia i
a fost prof. de mat. i director al Acad.
Grece ti i la c. Domneasc din Ia i.
Cuno tea limbile: greac , francez ,
italian , latin i turc . La Ia i a
colaborat la Enciclopedia Greceasc :
Thesaurus linguae grecae. A tradus
dup Christian Wolf o geometrie,
trigonometria, o aritmetic , tabele de
logaritmi, toate în limba greac , care s-
au folosit la coala Elenic din Ia i. A
mai tradus în grece te i unele p r i din
operele lui Newton. El este cel dintâi
prof. în ara Româneasc , care a predat
pentru prima oar fizic experimental ,
teoria newtonian a gravita iei. Copii
dup manuscrisele lui Cercel se g sesc
la Biblioteca Central din Ia i, despre
care a f cut o descriere prof. Florica
Câmpan (1962). Traducerile lui Cercel
reprezint prima carte tip rit pe
teritoriul rii noastre, în care sunt
tratate elemente de mecanic ,
hidrostatic i hidraulic . Traducerile i
manuscrisele lui Cercel au fost folosite
ca manuale de coal pân la începutul
sec. XX.
CERCHEZ, Mihu (1910-1986),
matematician român. N. la Roman.
Licen iat în mat. la Univ. din Cern u i
(1937), ing. electromecanic (1944).
Între 1937 – 1945, prof. de mat. la
Cern u i, Chi in u i Bucure ti. 13 ani
a func ionat ca ing. la C.F.R., apoi
conf. la Acad. Militar . La 1 noiembrie
1975 se retrage la pensie i trece ca
publicist, scriind articole cu caracter
tiin ific, note de mat. etc. Cerchez
Mihu a fost un model de
con tiinciozitate, punctualitate
modestie. Op.pr.: - a publicat peste 20
de lucr ri de specialitate: - Aplica ii ale
matematicii în practic , ap rut în 4
edi ii. – Sisteme de ecua ii liniare i
forme p tratice. – Pitagora
(comemorare a 250 ani). Ed. Acad.,
1986.
CESARO, Ernesto (1859 - 1906),
matematician italian. S-a ocupat de
teoria numerelor, calculul
probabilit ilor, geometrie diferen ial .
A introdus coordonatele intrinseci
(1896) în studiul curbelor plane. A
studiat cicloida conceput de Euler i i-
a dat denumirea de semicicloid
(1783). Op.pr.: - Cesaro de Analysi
algebrica, Torino (1894). – Sopra un
equazione funzionale trattata da
Beltrami (1901), - Einleitung in die
infinitezimal Rechnung etc.
CETREVUHIN, Nicolai Fiodorovici
(n. 1891), geometru rus. N. în ora ul
Jaroslavl. Tat l s u a fost medic
militar, dup a c rui moarte,
Cetrevuhin s-a stabilit la Moscova. În
1910 a absolvit gimnaziul, iar în 1915
i-a luat licen a în mat. la Univ. M. V.
Lomonosov, fiind numit prof. de mat.
la c. Real din Moscova. Între 1918-
1922 a func ionat la Inst.
Înv mântului Public din ora ul
Lunovo-Voznesens. Între anii 1919-
1931 a func ionat ca asist. la Univ. din
Moscova. În 1929 devine eful
Catedrei de Mat. Superioare la Inst.
Pedagogic “V. I. Lenin”, iar în 1936
eful Catedrei de Geometrie
i Descriptiv la Inst. Electrotehnic de
Telecomunica ii din Moscova. Membru
corespondent al Acad. de t.
Pedagogice din R.S.F.S. Rus . Decorat
pentru meritele în tiin e pedagogice,
cu ordinul “V. I. Lenin”, “Steaua
Ro ie” i “Steagul Ro u de Munc ”.
A. t.: Cetrevuhin s-a ocupat de:
dependen a între no iunile congruen ei
segmentelor de dreapt i congruen ei
unghiurilor, de aplicarea algoritmilor
constructivi, cu problemele de
demonstra ie a axiomelor lui Euclid, de
dezvoltarea geometriei neeuclidiene, de
geometria proiectiv i aplica iile ei
practice. Cetrevuhin este un exemplu
de devotament în lupta pentru înflorirea
t. mat. sovietice.
CEULEN, Ludolf van (1540-1610),
olandez, cel mai celebru calculator al
139
timpului s u, f r s fi fost
matematician propriu-zis. N. la
Hildesheim i m. la Leyda. Numele de
Ceulen (Keulen=Collen) l-a folosit
numai pentru c avea originea din
Köln. Provenind dintr-o familie s rac ,
lipsit de mijloace materiale, f r
posibilit i de a înv a limbile sau mat.
Talentul s u pentru a calcula a f cut din
el un excelent calculator. Rezolva
probleme de mat. i aritmetic
comercial pe care i le solicitau
negustorii. Cu timpul a îndr git atât de
mult mat., încât a început s verifice
calculele lui van Eycke, referitor la
cuadratura cercului. Între 1556-1596, la
propunerea matematicianului van
Romen a calculat valoarea lui π (pi) cu
20 zecimale exacte, mai apoi cu 35
zecimale exacte, corespunz tor
poligonului cu 60229 laturi. Faima lui
Ceulen a ajuns a a de mare, încât a fost
invitat ca prof. de mat. la c.de Geniu
din Leyda, apoi la Livland Antwerp i
Delft. Op.pr.: - Van der cirkel (1596)
în limba olandez , pe care Snellius a
tradus-o în limba latin . – De
Arithmetische Fundamenten (1596),
tradus de Snellius în limba latin
(1615).
CEVA, Giovanni (1648-1734),
matematician italian. Frate cu Tomaso
Ceva. Are numeroase lucr ri de
geometrie, fiind cunoscut prin
teoremele care-i poat numele: dac
lu m în interiorul unui triunghi
oarecare ABC, un punct O pe care-l
unim cu vârfurile triunghiului, atunci
AO, BO, CO taie laturile tringhiului în
P,Q,R, existând rela ia:
140
BP ⋅ CQ ⋅ AR
= −1 ,
CP ⋅ AQ ⋅ BR
i dac , A1, B1, C1 sunt trei puncte
situate pe laturile triunghiului ABC i
dac dreptele AA1, BB1, CC1 sunt
concurente, atunci avem rela ia:
A1 B ⋅ B1C ⋅ C1 A
= −1
A1C ⋅ B1 A ⋅ C1 B
Op.pr: De lineis rectis se in vicem
secantibus constructio statica, Milano
(1678). – Opuscula mathematica
(1682). – Geometri motus, … , Bologna
(1692). - De re nummaria, qoud fieri
potuit, geometrice tractata (1711).
Hydrostatica (1728) etc. De teoremele
lui Menelaus i Ceva s-a ocupat D.V.
Ionescu (1957).
CEVA, Tomaso (sec. XVIII),
matematician italian. N. la Milano,
unde a urmat c. iezuit . A fost primul
matematician care a popularizat
descoperirile lui Newton, în Italia. A
inventat un aparat cu care a operat
mecanic trisec iunea unghiului. Op.pr.:
- De natura gravium, Milano (1669). –
Opuscula mathematica (1699), în care
descrie cicloida anomal , – Philosophia
novo antiqua etc. Tomaso a fost i un
poet talentat.
CHALLES, Claude François Milliet
de (1621 - 1678), matematician
francez. N. la Chambert i m. la Turin.
A f cut parte din ordinul iezui ilor. A
studiat mat. ca autodidact. Prof. regal
de hidrografie la Marsilia. A func ionat
mul i ani ca prof. de mat. la Trinity
College i la Turin, unde a murit.
Op.pr.: Euclidis Elementarum libri
octo, ad faciliorem captum
accommodati. Lyon (1660). – Cursus,
seu mundus mathematicus (1674), care
este un curs complet de matematic ,
împ r it în 30 de c r i. – Principes
généraux de la géographie
mathématique (1676).
CHAPELLE, N. (1710 - 1792),
matematician francez. M. la Paris. A
îndeplinit func ia de Censor al Cur ii
Regale. Membru al mai multor Acad. i
al Soc. Regale de t. din Londra. A
realizat unele descoperiri foarte utile. A
dus o via foarte retras , împ r ind
timpul între studiul mat. i societatea
câtorva prieteni. Op.pr.: Discours sur
L’Étude des mathématiques, Paris
(1743). – Institutiones de géométrie,…
Paris (1786). – Traité des Sectiones
coniques,… (1750). – Traité de
construction du Schaphandre,…Paris
(1774).
CHAPMAN, Sydney (n. 1888),
matematician i geofizician englez.
Pre edintele Anului Geofizic
Interna ional. A. t.: s-a ocupat de teoria
probabilit ilor fiind cunoscut rela ia
Chapman – Kolmogorov pentru
procese de func ii sum . A scris diferite
lucr ri în leg tur cu magnetismul
terestru, de fizica ionosferei, despre
electricitatea atmosferic i optic . A
elaborat teoria form rii ozonului
atmosferic (1930), a straturilor
ionosferei (1931) i o teorie a furtunilor
magnetice (1931). Asupra
descoperirilor mat. ale lui Chapman au
insistat matematicienii români: C.
Popovici (1935), O. Onicescu (1939).
141
CHARLES, Jacques Alexandre
Cesar (1746 - 1822), matematician i
fizician francez. N. la Beaugency, m. la
Paris. Mult timp a fost func ionar. Sub
influen a lucr rilor lui Franklin s-a
dedicat studiului mat. i fizicii. Secretar
permanent al Acad. de t. So ia lui a
fost imortalizat de Lamartine sub
numele de Elvira. A. t.: cea mai mare
parte din scrierile lui privesc mat. În
1786 s-a ocupat de analiza ecua iei
func ionale f ( x) 2 = f (2 x) + 2 . În
1788 a cercetat solu iile singulare ale
ecua iilor cu diferen e finite. Dup
experien ele lui Montgolfier din 1782,
s-a dedicat studiului condi iunilor de
zbor cu balonul i în acest scop a
studiat utilizarea hidrogenului la
aerostate. El a inventat i megascopul.
La 27 aug. 1783 a lansat un balon
umplut cu hidrogen, pe câmpia Mars, al
c rui diametru a fost de 4 m. Prima
c l torie cu un astfel de balon a f cut-
o, înso it de Robert, la 1 dec. 1783.
CHARPIT, P. (> 1785), matematician
francez, a murit de tân r. Cunoscut din
lucr rile lui privind noi metode de
integrare a ecua iilor cu derivate
par iale de ordin superior, ar tând c
metodele de integrare a ecua iilor cu
derivate par iale (de ordin superior)
neliniare pot fi aplicate i la integrarea
ecua iilor func ionale. A dus pân la
cap t rezolvarea ecua iilor neliniare de
ordinul întâi cu dou variabile
independente, cu ajutorul metodei care-
i poart numele (1784) i publicat în
1814. A încercat s extind metoda lui
Lagrange la ecua ii cu un num r mai
mare de variabile.
CHASLES, Michel (1793 - 1880),
unul dintre cei mai de seam geometri
ai timpului s u, n. la Epernon (Eure –
et - Loire) i m. la Paris. Dup
terminarea c. Politehnice din Paris
(1814), a ocupat func ia de agent de
schimb, apoi a devenit asociat i pe
urm proprietar al unei case de schimb.
O lichidare dezastruoas l-a f cut
insolvabil. Din acest moment s-a
ocupat numai cu studiul geometriei
moderne, c reia i-a dat o mare
dezvoltare. Casa lui a devenit centrul
de întâlnire a academicienilor, dând
dovad de o cordialitate comunicativ .
Chasles a fost un patriot înfl c rat,
luând parte activ la ap rarea Parisului
în 1814 i 1870. Prof. de geodezie i
mecanic aplicat la c. Politehnic din
Paris (1841). Primul prof. titular la
Catedra de Geometrie Superioar la
Sorbona (1846) i prof. coordonator al
elementelor de predare în cadrul acestei
catedre. Membru al Acad. de t. din
Fran a (1851) i al Acad. din Bruxelles.
A. t.: începe odat cu studierea
operelor lui Apollonius, Arhimede i
Pappus, din care s-a inspirat asupra
crea iilor sale de mai târziu. Obiectul
primelor sale lucr ri a fost teoria
suprafe elor de gradul II (1815), care i-
a adus un renume. A dat o demonstra ie
geometric na terii hiperboloidului cu
o pânz , printr-o linie dreapt . A
stabilit diferite teoreme pe care apoi
Poncelet le-a folosit în tratatul s u
despre propriet ile proiective ale
figurilor. Chasles a fost primul care a
142
aplicat la elipsoid transform rile afine.
În 1815 a stabilit numeroase propriet i
metrice ale diametrilor conjuga i i a
studiat din diverse puncte de vedere
propriet ile normalelor. A f cut
cercet ri referitoare la conicele
homofocale i la conicele limit care
figureaz într-un sistem homofocal. A
dat o extensiune modern teoriei
involu iei i a demonstrat c involu ia
este o omografie particular . A stabilit
baza unei noi teorii a sec iunilor conice.
În 1837 a dat o solu ie problemei
trisec iunii unghiului cu ajutorul
hiperbolei. A stabilit teoreme
interesante în leg tur cu calculul
vectorial. Op.pr.: - Aperçu historique
sur l’origine et le développement des
méthodes en géométrie (1837). – Traité
de géométrie supérieure (1852). –
Traité des sections coniques (1865). –
Rapport sur les progrés de la
géométrie (1871). – Histoire de
l’Arithmétique (1843), în care a
analizat diferite tratate, în special pe
acela al lui Gerbert i a stabilit originea
pitagoreic a sistemului nostru de
numera ie, care se considera
împrumutat exclusiv de la arabi. Unele
descoperiri ale lui Chasles relativ la
liniile poligonale circumscrise unei
cuartice strâmbe, au constituit
preocuparea lui Dan Barbilian (1938).
Bertrand l-a numit pe Chasles:
“Împ ratul geometriei”. A ridicat
geometria la rangul de analiz .
Biografia sa a fost scris de Bertrand.
CHÂTELET, Gabrielle Émilie de
(1706 - 1749), matematician francez .
Cunoscut prin difuzarea ideilor lui
Newton i prin traducerea operei
fundamentale a lui Newton. P.
Sergescu, matematicianul român, a
f cut o descriere a activit ii, sub titlul:
Le bicentenaire de la mort de la
marquize Émilie de Châtelet (1948).
CHATELET, Albert (1883 - 1960),
prof. de mat. la Paris. Decan onorar al
Fac. de t. din Paris. Codirector al
revistei “L’Einseignement Mathéma-
tique”. În anul 1959 a participat la
Congresul Interna ional al
Matematicienilor inut la Bucure ti.
Chatelet a trasat drumul asupra
infinit ii numerelor prime.
CHATELLARD, Jean Jacques (1693
-1756), matematician francez, din
ordinul iezui ilor. N. la Lyon i m. la
Toulon. A func ionat ca prof. de
hidrografie la Toulon. Op.pr.: -
Éléments de mathématiques à l’usage
des ingénieurs.
CHAUVELAT, Sylvestre (1747 -
1832), matematician francez. N. la
Beaume. A fost c pitan de geniu în
timpul Revolu iei. Dup arestarea
regelui Ludovic al XVI-lea, Chauvelat
a emigrat i în 1792 s-a stabilit la
Braunswick, revenind în Fran a dup
1805. Op.pr.: - Introduction à
l’électricité, Madrid (1788), – Nouvelle
introduction à la géométrie, ou théorie
exacte et lumineuse de l’étendue (1802)
etc.
CHAZY, Jean (1882 - 1955),
matematician i astronom francez.
Titularul Catedrei de Mecanic
143
Ra ional la Sorbona. A. t.: contribu ii
în domeniul mecanicii cere ti i cel al
teoriei calitative a ecua iilor
diferren iale. S-a preocupat de studiul
tuturor singularit ilor pe care le
prezenta sistemul diferen ial din
problema celor trei corpuri, problem
mult dezb tut de la Newton pân la H.
Poincaré. A tratat problema satelitului
artificial al P mântului supus atrac iei
newtoniene. Splendidele lec ii ale lui
Chazy au înc lzit sufletele auditorului.
Op.pr.: - Cours de Mécanique
Rationnelle, Paris (1932), cuprinzând
cursul f cut la Fac. de t. la Paris.
CHEVALLEY, Claude (n. 1909),
matematician francez. Cunoscut prin
contribu iile aduse mat. moderne. A. t.:
de numele lui se leag construirea
geometriei algebrice pe baze mult mai
riguroase decât anterior. A ar tat c
grupurile Lie, care în mod obi nuit sunt
studiate de geometrie, pot fi studiate i
sub aspect algebric, atât în corp real,
cât i în cel complex. Pornind de la
aceste grupuri algebrice s-a ajuns la
variet i abeliene (un grup algebric
oarecare are un subgrup invariant
liniar, astfel încât câtul acestora s fie o
varietate abelian ). A contribuit la
clarificarea no iunilor din geometria
algebric relativ la no iunea de
multiplicitate de intersec ie, de no iune
de varietate algebric i altor no iuni
din geometria algebric . A studiat cu
succes inelele noetheriene, artiniene,
inelele locale i inelele topologice. A
reluat concep iile lui S. Stoilow, relativ
la metoda spa iilor topologice de
acoperire, pe care a modificat-o. A
contribuit la dezvoltarea geometriei
proiective. Op.pr.: - L’arithmétique
dans les algèbres des matrices, Paris.
CHIRIAC, N. (vezi: Cercel Zazulis).
CHIRIAC, din Novgorod (vezi Kirik
din Novgorod).
CHIRILOV, Gh. (vezi: Kirilov).
CHI , Gheorghe (1913 - 1981),
matematician i astronom român. Dr.
doc. N. în comuna Sant u (Satu-Mare).
Cursurile primare le-a f cut în satul
natal. Cursurile liceale la Carei.
Licen iat în tiin ele fizico-mat. de la
Univ. din Cluj (1935). Dr. în t. mat.
(1949). Prep. la Observatorul
Astronomic din Cluj (1936), asist. i
apoi ef de lucr ri (1943). Conf. de
mat. generale (1950). În 1950 trece la
specialitatea sa, astronomie i 1892 a fost silit din nou s se retrag
astrofizic , iar în 1960 devine prof.
titular la aceast specialitate i, în 1977,
prof. consultant prin ie irea sa la pensie
(1977). Membru al Uniunii
Astronomice Interna ionale (1958) i al
Comitetului Na ional de Astronomie.
A. t.: ca prof. a predat mat. generale,
analiza mat., geometria analitic ,
astronomia, mecanica i astrofizica. Un
explorator devotat al în l imilor cere ti.
A colaborat la catalogul h r ilor
fotografice ale cerului, a întocmit
tabele de refrac ie diferen ial în
vederea determin rii pozi iilor
cometelor i planetelor mici. S-a
pasionat de cercetarea stelelor binare
fotometrice. A înfiin at o sta ie
permanent pentru sateli ii artificiali.
144
Operele tiin ifice dep esc cifra de
100, la care se adaug cursuri i tratate.
Gh. Chi a fost un om de tiin de o
valoare deosebit . Mare pedagog,
talentat, sârguincios, exigent. A
contribuit la ridicarea tiin ei
române ti.
CHISELEV, Andrei Petrovici (1852 -
1940), eminent matematician, pedagog
i metodist sovietic. N. în gubernia
Orel, dintr-o familie s rac . Tot timpul
s-a men inut din medita ii. În 1871 a
terminat liceul cu medalia de aur. La
Univ. din Petersburg a audiat cursurile
prof. P. L. Cebâ ev, E. I. Zolotarev, D.
I. Mendeleev. Prof. la Liceul Real din
Voronej (1875). A fost calificat de
ari ti drept suspect politic pentru
activitatea sa în cadrul Soc. pentru
Ajutorarea Elevilor S raci. În 1893 a
trecut la Lic. Militar din Voronej. În
din înv mânt, trecând la un gimnaziu
din Kursk. În 1910 a trecut la pensie.
Dup victoria Marii Revolu ii din
Octombrie, Chiselev s-a reîntors la
catedr , la activitatea pedagogic . În
1933 a fost decorat cu ordinul
“Drapelul Ro u al Muncii”. A fost un
pedagog eminent. Are merite în
în l area edificiului mat. sovietice.
A. t.: începând din 1884 a publicat
manuale de aritmetic , algebr ,
geometrie, elemente de mat. superioare
i fizic , care au luat locul vechilor
manuale anterioare, fiind retip rite de
mai multe ori. În tot timpul vie ii a
lucrat la perfec ionarea manualelor
sale.
CHRISTOFFEL, Elvin Bruno (1829
- 1900), matematician german. N. la
Montjoie i m. la Strasbourg. A studiat
la Berlin. Prof. la Politehnica din
Zürich, mai târziu la Acad. Comercial
i în 1872 la Univ. din Strasbourg.
Activitatea sa se refer la geometria
formelor diferen iale p tratice i la
teoria func iilor. În 1858 a stabilit
condi iile de independen liniar a
unui sistem de func ii. Îi poart numele
problema invers rii integralelor, care
conduce la func ii analitice uniforme,
reflectate în probleme de fizic , mat.,
de care s-au ocupat i matematicienii
români D. Mangeron (1965) i D. D.
Stancu (1957). L-a preocupat i teoria
ecua iilor cu derivate par iale, teoria
formelor algebrice invariante, teoria
formelor p tratice diferen iale.
Christoffel a scris o serie de lucr ri din
domeniul mat. superioare, geometrie,
fizic , geodezie, pe care le-a publicat în
revistele tiin ifice periodice.
CHUQUET, Nicolas (1445 - 1500),
matematician francez. N. la Paris. Cu
toate c studiase medicina, a devenit
mare algebrist. A activat la Lyon, mare
centru comercial, unde exista o colonie
de italieni. Chuquet a fost un pedagog,
care st pânea bine o seam de
cuno tin e mat., un gânditor original i
creator de concep ii noi
generalizatoare. A. t.: este consacrat
întocmirii unui tratat: Triparty en la
science des nombres (1484), manuscris
în limba francez , un tratat surprinz tor
prin nivelul i bog ia temelor ca i prin
terminologia adoptat . Manuscrisul a
fost reg sit abia în 1880 când a fost
145
publicat. Cele trei p r i privesc: numere
ra ionale, numere ira ionale, teoria
ecua iilor. Acest manuscris a fost g sit
în Biblioteca Na ional din Paris i
cuprinde pe lâng Triparty (147 foi) i
o culegere de 166 probleme, un tratat
de aplica ie a algebrei în geometrie i o
aritmetic comercial (total 324 foi).
Ideile acestei c r i au fost cunoscute în
lumea matematicienilor prin Étienne de
la Roche. Cartea este bogat , plin de
idei originale i scrise cu claritate.
Trateaz despre numerele întregi,
frac ionare, progresii, numerele
perfecte i prietene, regula de trei,
împ r irile în p r i propor ionale,
extragerea r d cinilor p trate i cubice,
ecua iile reductibile la gradul doi,
regulile opera iunilor cu numere
negative, regula “numerelor medii” i
aplicarea acesteia la rezolvarea
ecua iilor de gradul II, a introdus
exponentul nul i exponen ii negativi.
A dat o schem rudimentar relativ la
no iunea de logaritmi. Lucrarea
cuprinde i probleme distractive, care
au ap rut când algebra era la începutul
ei de dezvoltare. Lucr rile lui Chuquet
au fost culese i publicate în trei vol. de
Morse.
CIAN, DAN (sec. II î.e.n.),
matematician chinez. A prelucrat o
culegere de probleme care dateaz din
2637 î.e.n. i care cuprinde mai multe
capitole, culegere g sit în China, care
este prima culegere de probleme
anonim . În unul din capitole, autorul
trateaz calcule trigonometrice, în altul
probleme astronomice, în care se
descriu bazele unui calendar original.
Cian-Dan i Tin Cian-Cian, au dat
denumirea de “Aritmetic ” acestei
lucr ri i din care rezult clar c
no iunile mat. s-au n scut din
antichitate, din activitatea practic a
oamenilor i din observarea
fenomenelor naturii.
CIANG, Tsiou Tsien (Zhang Qiu
Quian) (în jurul anului 500),
matematician chinez. A scris un tratat
de mat., în care este indicat pentru
prima dat procedeul de împ r ire a
frac iilor prin înmul irea cu inversa
frac iei divizoare. Tot acolo sunt date
solu iile unor serii aritmetice
geometrice referitor la munca
es torilor. Num rul termenilor seriei
este num rul zilelor de esut, ra ia seriei
aritmetice este sporul zilnic, primul
termen al seriei reprezint cantitatea
esut în prima zi. (René Taton, v.I.
1970).
CIAPLÂGHIN, Serghei Alexeevici
(Tchapliguine) (1869-1942),
matematician sovietic, str lucit om de
tiin , specialist în domeniul mecanicii
teoretice, hidro i aerodinamicii. N. în
ora ul Ranenburg din regiunea
Reazanului. A urmat cursurile Univ.
din Moscova. O deosebit influen
asupra form rii concep iilor lui
tiin ifice a avut-o marele savant rus N.
E. Jukovski, al turi de care i-a
desf urat activitatea sa tiin ific de
mai târziu. Dr. în mat. (1902). A. t.:
începe cu teza de doctorat: “Asupra
jeturilor de gaze”, în care a dat
fundamentele unei metode mat. de
studiu a mi c rii gazelor, metoda
hodografic . În 1935 a luat parte la
Congresul “Volta” din Roma.
Urm toarea activitate tiin ific a lui
Ciaplâghin a fost închinat îndeosebi
studiului a dou probleme clasice din
mecanica teoretic : problemei asupra
mi c rii corpului în prezen a unor
leg turi neintegrale i probleme
referitoare la mi carea unui corp solid
greu în jurul unui punct fix. El a
introdus pentru prima oar ecua iile
generale ale mi c rii sistemelor
neolome, pentru care a primit, din
partea Acad. de t. din Petersburg,
marea medalie de aur. A stabilit ecua ia
i fundamental a mi c rilor subsonice,
care poart numele marelui savant. S-a
ocupat de mi carea plan a fluidelor
incompresibile, determinând for ele
hidrodinamice care ac ioneaz în
timpul mi c rii fluidelor. În 1910 a
f cut o expunere clar asupra
postulatului cu privire la determinarea
m rimii circula iei în jurul aripei
avioanelor. Cu ajutorul formulelor mat.
stabilite a calculat presiunea curentului
de gaz asupra diferitelor profile de
arip . A stabilit teoria mi c rii sfârlezei
(titirezului), de care s-au ocupat mai
târziu Nicolae i Sofia Kowalewski.
CIJAN, Gh.-Sin (I. Sin) (683-727),
matematician i astronom chinez.
Cunoscut prin calculele f cute asupra
pozi iilor posibile într-un joc care
aminte te ahul, pentru diferite numere
de rânduri i figuri. Pentru 5 rânduri i
25 figuri, I. Sin a g sit c num rul de
combina ii posibile este egal cu
827288699443. Nu se cunoa te
procedeul de rezolvare a problemei,
146
întrucât toate lucr rile lui sunt pierdute.
El a dat o formul de interpolare
utilizat la problema calendarului,
pentru a explica mi carea unghiular a
Soarelui pe ecliptic în func ie de timp.
CIJAN, HEN Chang-Hen (78 - 139
e.n.), eminent matematician,astronom
i filosof chinez. Cunoscut prin
lucr rile în care a pus bazele unei serii
de calcule i formule pentru calcularea
mai exact a valorii num rului π (pi). A
stabilit c p tratul lungimii
circumferin ei se afl în raport de 5:16
cu p[tratul perimetrului p tratului
circumscris i a calculat pentru
π = 10 = 3,1622777 , probabil
influen at de indieni, care au introdus
budismul în China. Adescoperit
precesia echinoc iilor. A construit
globul rotativ al unui planetarium. A
sus inut sfericitatea
P mântului,infinitatea Universului în
spa iu i timp.
CIJAN, Luan (sec. VI), matematician
chinez, cunoscut dup comentariile
scrise la o lucrare disp rut a lui Sin E.,
care a tr it în jurul anului 200, i care
afirm c în cartea lui Sin E. exist
rezolvarea unor probleme despre
coco i, g ini, pui, gâ te etc. exprimate
prin ecua ii, ca de exemplu:
4 x + 3 y + z 3 = 100 , cu solu iile x = 8 ,
y = 14 , z = 78 .
CIJAN, Tiu – Tzian (sec. V),
matematician chinez. Cunoscut dup
“Tratatul de matematici”, în care se
arat c pot exista câteva solu ii în
147
numere întregi ale problemei despre
p s ri.
CIJU, Si – Tze (Ciu s – i, Zhu Sh Ji),
(sec. XIII), matematician i explorator
chinez. A tr it în epoca st pânirii
mongole. A fost un dasc l c l tor. Sub
el, algebra a ajuns la o mare treapt de
dezvoltare. A expus regula semnelor de
adunare i înmul ire. A utilizat
termenul de “ iko–su” = frac ia
zecimal , apreciind la justa valoare
comoditatea calculelor cu frac ii
zecimale. A întocmit un tabel cu
coeficien i binomiali pân la puterea a
opta. A rezolvat sisteme de ecua ii
nedeterminate destul de complicate.
Descrie mat. lui Homer i procedeele
de formare a ecua iilor, elaboreaz un
sistem de scriere a ecua iilor de grad
superior cu patru necunoscute i
rezolv o serie de probleme ce se reduc
la astfel de ecua ii. A încercat s
rezolve o ecua ie de gradul 14. La el
g sim triunghiul lui Pascal, numit pe
atunci “diagrama vechii metode pentru
g sirea puterilor”. A rezolvat probleme
prin eliminarea succesiv a
necunoscutelor. Ciju s-a mai ocupat de
seriile care apar prin înmul irea
numerelor naturale triunghiulare i
p tratice cu termenii unei progresii
aritmetice cresc toare sau
descresc toare. Astfel în operele lui
Ciju se d un num r mare de reguli
pentru însumare, f r demonstra ie
îns . Regula de sumare a unei serii de
p trate naturale o cuno teau i
babilonienii. Progresul mat. chineze
pare s se opreasc aici.
CIN – CEI – Sao (vezi: Tin Tzin Sao).
CIOCANILLI, G. Eustatzio (sec.
XIX), prof. de mat. la c. Central de
Fete de la Gr dina Icoanei din
Bucure ti. A scris o geometrie
elementar , tratat în mod practic
conform programei claselor primare,
spre uzul clasei a IV-a, Bucure ti,
(1860). Dup aceast carte a înv at
Spiru Haret. –Arithmetic – practic
(1886), pentru uzul c. superioare i
secundare de ambele sexe, reeditat în
17 edi ii (1857, 1863, 1870, 1874,
1875, 1876, 1878, 1879, 1880, 1881,
1886, 1889, 1892). Edi ia a XI-a purta
titlul “Elemente de aritmetic ” (1881).
CIOR NESCU, Nicolae (1903 –
1957), matematician român. N. la
Bucure ti. Lic. la “M n stirea Dealu”,
“Mihai Viteazul” i “Spiru Haret” din
Bucure ti. Licen iat în mat. i fizico –
chimie (1925). În 1927 a primit
diploma de licen în tiin e, iar în 1929
titlul de dr. în mat. la Sorbona. Conf. la
Catedra de Mat. Generale la anul
preparator (1929), la c. Politehnic
din Bucure ti, catedr pe care a de inut-
o pân în anul 1941. Prof. de geometrie
analitic la Politehnica din Bucure ti
(1941 – 1943), apoi la Catedra de
Analiz (1943 – 1957). În 1944 a fost
rector al Politehnicii din Bucure ti
(1944). Membru al Acad. de t. din
România. N. Cior nescu a fost un
discipol al lui D. Emmanuel, Tr.
Lalescu, Gh. i eica, D. Pompeiu.
A. t.: a cultivat cu predilec ie analiza
mat. clasic , în special teoria ecua iilor
cu derivate par iale, teoria func iilor
148
analitice de variabil real i teoria
ecua iilor func ionale, probleme de
mecanic teoretic (mecanica
sistemelor continue i dinamica
punctului material). Lui i se atribuie
no iunea de derivat polidimensional .
Op.pr.: -Curs de algebr i analiz
matematic (1955). –Tratat de
matematici speciale (1962). –Curs
elementar de algebr superioar
(1934). –Aritmetica practic (1935). -
Ecua iile mecanicii analitice (1938). –
Via a i activitatea lui N. Botea (1938).
-Gh. i eica (1939). –Înv a ii no tri
(1939) etc. Cior nescu a fost un spirit
creator prin excelen , cu o frumoas
cultur general , tiin ific i
p trunz toare. Lucr rile lui sunt
deosebit de valoroase i sunt citate de
matematicienii str ini.
CIORTEA, Aurel (1872 – 1929),
matematician român, specialist în mat.
comercial , industrial i financiar . N.
în com. Cojocna (Cluj). A studiat la
Lic. Piarist din Cluj i a terminat la cel
din Bistri a. În 1896 a terminat Univ.
maghiar din Cluj, sec ia fizico–mat. A
func ionat ca prof. la lic. “Andrei
aguna” din Bra ov, unde a înfiin at un
laborator de fizic , dotat i cu un aparat
Roentgen (pentru razele X), care nu
exista nici în ora . Între 1914 – 1918 a
luat parte în r zboi, pe frontul italian.
Reîntors la Bra ov, a fost numit
Comandantul G rzilor Na ionale din
ara Bârsei. În 1920 a fost numit de
Consiliul Diriginte din Ardeal, director
general al Înv mântului profesional
din Ardeal i Banat. La 20 nov. 1920 a
inaugurat cursurile Acad. Comerciale
din Cluj, al c rei rector a fost în
perioada 1921 – 1929, când a decedat.
A. t.: la Acad. Comercial din Cluj, a
predat mat. financiar . A condus
“Gazeta Transilvaniei”, în 1919 a
organizat la Bra ov prima Univ.
popular . Op.pr.: -Matematica
aplicat la opera iunile financiare cu
termen lung, litografiat (1926). –
Aritmetica pentru colile medii, dup
dr. Benkö Manó, Bra ov. –Curs de
fizic experimental (1911, 1924), în
dou vol.
CIUCU, Gheorghe (n. 1927),
matematician, probabilist român. N. la
Cristian (Bra ov). c. primar i clasele
medii le-a f cut la Bra ov. În 1950 a
trecut examenul de stat pentru mat. la
Univ. din Bucure ti, ca fost elev al lui
O. Onicescu. Asist. la Univ. din
Bucure ti (1950), lector (1956), conf.
(1958). Secretar la sec ia de mat. a
Acad. (1951), iar apoi a trecut pe postul
de referent tiin ific (1959). Secretar
tiin ific adjunct (1962 – 1964). Dr. în
mat. (1957). În 1959 a luat parte la
Conferin a de Teoria Informa iei, care
s-a inut la Liblice (Cehoslovacia), apoi
la Conferin a de Statistic de la
Magdeburg (R.D.G.). Între anii 1961 –
1962 a urmat cursurile de specializare
la Roma, cursurile lui Bruno de Finetti.
La Roma, Ciucu a inut câteva
conferin e de teoria probabilit ilor. În
1962 a participat la un Congres de
Economie Matematic , inut la
Budapesta. În 1963 a participat la o
consf tuire de teoria probabilit ilor i
statistic mat., inut la Tbilisi
(U.R.S.S.). În 1965 a participat la
149
sesiunea Inst. Interna ional de
Statistic , la Belgrad. Prorector al
Univ. din Bucure ti (1964), apoi prof.
la Catedra de Calculul Probabilit ilor
(1966). A contribuit la crearea c.
române ti de teoria probabilit ilor i a
statisticii mat., în domeniul c reia a
stabilit mai multe teoreme. Op.pr.: -
Propriet i ergodice ale unor lan uri cu
leg turi complete, tez de doctorat. –
Teoria probabilit ilor i statistica
matematic - Culegere de probleme
(1962). –Elemente de teoria
probabilit ilor i statistic matematic
(1963). –Elemente de teoria jocurilor
(1961) etc.
CIRUELO, Pedro Santos (> 1550),
matematician spaniol. N. la Aragon. A
studiat la Salamanca, iar la Paris mat. i
filosofia, unde a stat 10 ani. La
reîntoarcerea în Spania i s-a încredin at
o catedr de tiin e mat. la Colegiul
Saint – Íldefonse, la Alcalá (1510),
apoi a fost numit canonic la biserica
Segoire, iar mai târziu la Salamanca.
Ciruelo a fost educatorul lui Philippe al
II-lea, fiul regelui Carol Quintul.
Ciruelo a contribuit foarte mult la
r spândirea tiin elor exacte în secolul
în care a tr it. A. t.: se concretizeaz în
lucr ri de aritmetic , astronomie i
astrologie. A sus inut principiile
astrologice veritabile contra principiilor
emise de Pica de la Mirandola, ar tând
defectele vechii astrologii care constau
în supersti ii condamnabile. Op.pr.: -
Aritmetica speculativ a lui Th.
Brawardini, rev zut i completat
(1502). A editat lucrarea: Sphère a lui
Sarcrobosco, cu un comentar savant,
dedicat lui D. Jaine Ramirez de
Gusman, retip rit de Univ. din Alcalá
(1526). –Introductio Astrologica
(1523). –Astronomia dup Fernández
de Navarrete etc.
CIU – S – Ti (vezi: Ciju Si – Tze).
CIVITÀ, Levi (vezi: Levi Cività).
CLAIRAUT, Alexis Claude (1713 –
1765), matematician i astronom
francez, contemporan cu Köenig. N. i
m. la Paris. Un geniu precoce, al c rui
îndrum tor a fost tat l s u, un apreciat
prof. de mat. La 18 ani a fost ales
membru al Acad. de t. A. t.: se
concretizeaz în lucr ri de analiz ,
geometrie i mecanic cereasc , de i nu
exist nici o ramur a mat. pe care el nu
ar fi cunoscut-o. El reprezint
geometria elementar sub o nou
form . S-a ocupat cu un interes
deosebit de geometria transcendent . În
1733 a creat trigonometria sferoidal ,
iar în 1736 a descoperit ecua ia
diferen ial care-i poart numele. În
1739 a descoperit metoda factorului
integrant, aplicat la rezolvarea
ecua iilor diferen iale de ordinul I.
Clairaut s-a mai ocupat de problema
izoperimetrelor, din care s-a n scut mai
târziu calculul varia iilor. A dedus
ecua iile elipsoidului de rota ie i ale
hiperboloidului de rota ie cu o pânz . A
stabilit ecua iile curbelor de intersec ie
a dou suprafe e arbitrare i a analizat
i problema ecua iei unei suprafe e cu
ajutorul determin rii sec iunilor ei. Este
primul matematician care, pentru
reprezentarea aproximativ a arcelor care m rginesc lunulele, nu mai
150
fenomenelor periodice a folosit
interpolarea trigonometric . A introdus
în analiza mat. no iunea de integral
curbilinie. S-a ocupat de curbele cu
dubl curbur , f când prima expunere
metodic a coordonatelor spa iale. În
perioada 1736 – 1744 a participat la
expedi ia organizat de c tre Acad. de
t. în Laponia pentru m surarea arcului
de meridian din regiunea polar ,
precum i la expedi ia în regiunea
ecuatorial (Peru), al turi de
Maupertuis. Clairaut a acordat o
deosebit aten ie astronomiei i
geodeziei. În 1747 a abordat, în
concuren cu D’Alembert, problema
celor trei corpuri. Începând cu anul
1751 a abordat o nou teorie a mi c rii
Lunii i a mi c rii cometelor, pentru
care a ob inut premiul Acad. de t. din
Petersburg, demonstrând c
neregularit ile lunare intr în legea
general a gravita iei. A demonstrat
valabilitatea teoriei lui Newton, ar tând
data precis când cometa Halley va
deveni din nou vizibil pe P mânt.
Calculele sale au devenit celebre.
Op.pr.: -Sur quatre courbes
géométriques (pe care le-a decoperit el,
la 12 ani). –Recherches sur les courbes
a double courbure (1731). –Traité de la
figure de la Terre (1743). –Éléments de
géométrie (1741).–Éléments d’Algèbre
(1746) etc.
CLAUSEN, Thomas (1801 – 1885),
matematician din Dorpat. Date
biografice nu am sesizat. A. t.: în 1840
a emis ipoteza, c în cazul unui raport
ra ional între m surile unghiulare ale
exist alte lunule carabile, în afara celor
cunoscute. Ipoteza lui Clausen, care are
un caracter algebric, a fost confirmat
riguros în lucrarea matematicienilor
sovietici N. G. Cebotarev i A. V.
Dorodnov (1947). Clausen a calculat
valoarea lui π cu 250 zecimale, din
care 248 cifre zecimale sunt exacte.
CLAVASIO, Dominico (sec. XIV),
matematician i astrolog de origine
italian. A activat pe lâng curtea regal
din Paris. Op.pr.: -Practica geometriae
(1346), con ine elemente de
trigonometrie i de geometrie.
CLAVIUS, Christophorus (vezi:
Schlüssel).
CLEBSCH, Rudolph Friederich
Alfred (1833 – 1872), matematician
german. N. la Königsberg i m. la
Göttingen. Prof. de mat. la Gimnaziul
din Berlin (1854 – 1858), prof. la
Politehnica din Karlsruhe (1858), la
Politehnica din Giesse (1863), apoi la
Univ. din Göttingen (din 1868).
Influen at de lucr rile lui Neumann, s-a
ocupat i de fizic . A. t.: Clebsch a
aplicat teoria invarian ilor în geometria
proiectiv , teorie care a constituit o
preocupare pentru matematicianul
român C lug reanu (1945). În 1857 a
f cut cunoscute anumite aplica ii
geometrice ale func iilor eliptice i a
fost unul dintre primii matematicieni
care a cotribuit la dezvoltarea operei lui
Riemann. În 1864 a ar tat c ,
coordonatele curente ale punctului de
pe o curb de genul unu, pot fi
exprimate prin func ii eliptice de un
151
parametru, putând astfel s explice i s
descopere numeroase propriet i ale
acestor curbe. Op.pr.: -Elastizität d.
festen Körper (1862). –Theorie der
Abel ‘ schen Funktionen (1866), în care
a studiat punctele de inflexiune i teoria
oscula iei cubicelor f r punct dublu.
Aceasta a marcat introducerea teoriei
func iilor în geometria algebric .
Aceste rezultate au fost completate de
H. Poincaré (1881). În 1868 a înfiin at
revista “Mathematische Annalen”.
CLIFFORD, William Klingdon
(1845 – 1879), mare geometru englez
care a f cut cunoscut în Anglia
geometria neeuclidian . El a relevat c ,
“gândirea tiin ific nu este nici un
acompaniament, nici condi ie de
progres uman, ci este progresul el
însu i”. A. t.: const în descoperirea
suprafe elor riglate al c ror nume îi
apar ine, studiind curbele de torsiune
de pe aceste suprafe e. A studiat
suprafe ele analagmatice, adic
suprafe e plane i sferice care r mân
invariante printr-o inversiune special ,
punând în eviden unele propriet i ale
acestora. A studiat hipersuprafe ele i
hipercilindrul în spa iul neeuclidian. A
pus bazele algebrei necomutative,
numit “algebra lui Clifford”. A folosit
matricele în teoria algebrelor liniare
asociative. În 1872 a introdus numerele
hipercomplexe, precizându-le regulile
de calcul i a preconizat anumite
aplica ii ale acestor numere, în special
în geometria neeuclidian . Tot el a
introdus i numerele duale.
Descoperirile lui Clifford au constituit
preocup ri i pentru matematicienii
români: Dan Barbilian (1932), Gh.
i eica (1933) etc.
CLIMESCU, Alexandru (n. 1910),
matematician român, n. la Bac u. Lic.
i studiile univ. le-a f cut la Ia i. Asist.
la Catedra de Teoria Func iilor (titular
era Vera Myller), (1939). Dr. în mat.
(1940), prof. la Politehnica din Ia i,
apoi la Univ. (1948), unde a predat
mat. elementare, algebra abstract ,
algebra modern i teoria
probabilit ilor. În 1962, Al. Climescu
a fost referent principal la teza de
doctorat a lui P. Caraman. Al. Climescu
este rud cu fostul prof. i rector al
Univ. din Ia i, Const. C. Climescu,
frate cu bunicul lui Al. Climescu. A. t.:
în domeniul func iilor, al ecua iilor
diferen iale liniare, al ecua iilor
func ionale. În ultimul timp i-a
canalizat activitatea spre algebra
modern . A studiat sistemele algebrice
i a întocmit o schi a unei teorii a
matricelor booleene. A dat o defini ie
axiomatic determinan ilor. S-a ocupat
de defini ia logaritmilor în domeniul
real. S-a ocupat de teoria structurilor,
cu programarea algebric ca metod
direct pentru programarea liniar . A
dat o caracterizare func iilor
trigonometrice cu ajutorul ecua iilor
func ionale. Al. Climescu a publicat un
mare num r de memorii, articole i
diverse lucr ri didactice.
CLIMESCU, Constantin (1844 –
1926), matematician român. S-a ocupat
de geometria analitic i istoria mat. în
ara noastr . N. la Bac u. Fost elev al
Acad. Baziliene din Ia i. A continuat
152
studiile la c. Normal Superioar din
Paris undo, în 1870, i-a luat licen a în
mat. i tiin ele fizice. Reîntors în ar
în 1871, a func ionat ca prof. la Catedra
de Geometrie Analitic i
Trigonometrie Sferic , pe care a
de inut-o pân în 1909, când s-a
pensionat. Între timp a mai func ionat
la Univ. din Ia i la Catedra de Mat.
Elementare, la c. Normal Superioar
din Ia i, pân în 1898. Între 1880 –
1891 a fost decanul Fac. de t., iar pân
în 1907 rectorul Univ. din Ia i.
Membru corespondent al Acad. (1902).
A fost deputat de Bac u i senator
(1889 – 1910). Climescu a fost prof. lui
Gh. Bratu. A. t.: Climescu a descoperit
la Ia i un manuscris grecesc de
aritmetic , datând de la începutul sec.
XIX, care este o traducere a aritmeticii
lui Bézout. Manuscrisul se g se te în
Biblioteca Seminarului Mat. al Univ.
din Ia i. Climescu a publicat manuale
pentru înv mântul secundar. A
publicat o algebr , un curs de
aritmetic ra ional , o geometrie
elementar , un curs de geometrie
analitic . Este considerat fondatorul
revistei “Recrea ii tiin ifice”.
Climescu a promovat înv mântul
mat. în Moldova. Are un deosebit merit
prin activitatea sa în preg tirea i
organizarea tiin ei în timpul
R zboiului de Independen din 1877.
COCKER, E. (1631 – 1675),
matematician englez. De la el a r mas o
carte cu titlul : ”Arithmetich”, ap rut
postum (1678) care a fost publicat în
112 edi ii i în care predomin regula
de trei cu multe aplica ii. Din aceste
reguli
s-au dedus cu timpul multe alte reguli
particulare.
COCOLI, Dominique (1747 – 1812),
matematician italian. N. la Brescia. S-a
eviden iat de la început prin gustul i
aptitudinile manifestate pentru t. mat.
Prof. de mat. i fizic la Colegiul Iezuit
din Brescia, post pe care l-a de inut
timp de 30 de ani. În 1873, Acad. din
Mantua i-a acordat un dublu premiu
pentru un memoriu asupra teoriei
ploilor. A fost ales de c tre Senatul din
Vene ia, membru în Comisiunea pentru
g sirea mijloacelor de preîntâmpinare a
ravagiilor de la Brenta. În 1797 a fost
invitat de c tre guvernul francez,
încredin ându-i-se func iuni demne de
talentul s u i unde cuno tin ele sale
erau necesare. În 1805 a fost numit
inspector general al apelor i cereasc i geodezie pe lâng Univ. din
drumurilor din Italia. Op.pr.: -Elementi
de geometria e trigonometria, Brescia
(1777). –Elementi de Statistica (1779).
COCULESCU, Nicolae (1866 –
1952), matematician i astronom
român. N. la Craiova i m. la Bucure ti.
De origine macedonean din localitatea
Clisura, de pe malul lacului Ohrida. c.
primar i clasele secundare le-a f cut
la Craiova. Licen iat în mat. (1889). La
îndemnul prof. s i: Spiru Haret,
Constantin Gogu, N. Coculescu a
aprofundat studiul mecanicii cere ti. În
1889 a plecat la Paris ca bursier, unde a
fost angajat ca stagiar la Observatorul
Astronomic, însu indu- i metoda
observa iilor i a calculelor
astronomice. N. Coculescu,
153
impresionat de performan ele
astronomiei mat., nu a mai p r sit
aceast ramur a tiin ei, devenind
astfel primul înv at român, care a adus
o contribu ie mat., de valoare mondial ,
în astronomie (al ii au fost Spiru Haret
i C. Gogu). Ca discipol al lui H.
Poincaré, N. Coculescu a devenit foarte
apreciat i în 1893 a fost ata at la
Biroul de Longitudini din Fran a, fiind
trimis s participe la expedi ia condus
de c tre Deslandres în Senegal
(Africa), cu un caracter astronomic
pentru observarea eclipsei de Soare din
4/16 aprilie 1893, cu care ocazie a
vizitat ora ele: Dakar, Saint Louis,
Peuhl, Siné – Saloum, Diakao, Kaolak
etc. În 1895 i-a sus inut teza de
doctorat la Sorbona, sub preziden ia lui
Felix Tisserand. Reîntors în ar , a fost
numit prof. de astronomie, mecanic
Bucure ti (1895 – 1937), unde a
func ionat timp de 42 de ani. Un merit
deosebit îi revine lui N. Coculescu, ca
fondator al Observatorului Astronomic
din Bucure ti (1908), unde a format
numeroase genera ii de speciali ti i a
ini iat colabor rile interna ionale ale
Observatorului. În 1929 a înfiin at
Comitetul Na ional de Geodezie i
Geofizic , iar în 1930 Comitetul
Na ional de Astronomie. Coculescu a
fost elevul lui Gh. i eica, iar el, la
rândul s u, a avut ca elevi pe Al.
Myller, P. Sergescu, Gh. Demetrescu,
Virgil Claudian, N. Dinculescu i C lin
Popovici, care au devenit cadre
calificate de înv mânt. A. t.: N.
Coculescu a ini iat unele colabor ri
tiin ifice interna ionale ale
Observatorului, iar în 1928 a aderat la
Uniunea Astronomic Interna ional . În
cercet rile sale s-a ocupat de
problemele de stabilitate în mi carea
newtonian i de problemele privind
determinarea neregularit ilor în
mi carea unor planete, produse de
ac iunea altor planete. Coculescu
r mâne în istoria tiin ei române ti ca
fondator al colii de astronomie
româneasc . Numele lui este inclus în
Calendarul UNESCO, pe anul 1966.
Op.pr.: -Sur les expressions aprochées
des termens d’ordre élevé dans le
développement de la fonction
perturbatrice - tez de doctorat. –Sur la
stabilité du mouvement dans un cas
particulier du problème des trois corps,
Paris (1892). Coculescu a f cut d ri de
seam asupra unor matematicieni
ilu tri. Este autorul unor tratate i
cursuri în care a expus problemele
mecanicii cere ti. A fost un prof. cu
mult prestan personal , un
teoretician distins.
COEXTER, H. S. M. (vezi: Harold
Scott).
COLLANGES, Gabriel (1521 –
1572), matematician francez. N. la
Auvergne i m. la Paris. A fost valet la
Palatul lui Carol al IX-lea, un bun
catolic i a murit în timpul masacrelor
din noaptea Sf. Bartolomeu. Op.pr.: -
Polygraphie et universelle écriture
cabalistique de Trithème, Paris (1561),
reimprimat sub numele de autor:
Dominique Hottinga, Emdem (1620).
De la el au r mas multe lucr ri
netip rite.
154
COLLET, Jean François (1744 –
1799), matematician francez. N. la
Versailles i m. la Paris. Cunoscut dup
lucr rile: Tables de logarithmes (1783),
reeditate în 1795 sub titlul: Tables
portatives de logarithmes, în care
expune metoda prin care au fost
calculate tabelele cu 7 zecimale.
Aceast culegere cuprinde i tabele de
sinusuri i de logaritmi ai acestora
pentru diviziunea zecimal a unghiului.
În efectuarea calculelor, Collet s-a
folosit de formulele de aproximare
stabilite de el. În introducerea acestei
lucr ri a spus: “Dac matematicile
superioare sunt mai pu in accesibile,
elementele fundamentale r mân la
îndemâna tuturor i, pentru a le
în elege, este deajuns acel bun sim
despre care Descartes afirm c este
repartizat egal tuturor oamenilor.”
COLLINS, John (1625 – 1683),
matematician i istoriograf englez. N.
la Wood–Raton. Tinere ea i-a
petrecut-o pe mare în serviciul unui
c pitan de vapor. Reîntors în Anglia, a
studiat mat., a primit un serviciu la
Biroul Contribu iilor Financiare.
Urmare lucr rilor sale publicate în anul
1667 a fost primit membru în Soc.
Regal din Londra, fiind supranumit de
savan ii timpului: “Mersenne anglais”.
A. t.: const în domeniul istoriei mat.,
prin sprijinul pe care l-a acordat
editorilor de opere vechi i noi, i în
vasta sa coresponden tiin ific . Toate
lucr rile lui Collins prezint mare
importan pentru istoria mat. În 1671 a
cercetat a a-numita problem a lui
“Pothenot”. Op.pr.: - Introduction to
merchant’s accompts (1652), - The
sector on a quadrant (1658), - The
geometrical dialling (1659), - Mariners
plain scale new plained (1659). De
asemenea a publicat o colec ie de
scrisori dintre Leibniz i Newton
asupra calculului diferen ial i integral
(1712), post mortem.
COLMOGOROV, A. (vezi: Kolmo-
gorov).
COLOJOAR , Ion (n. 1930),
matematician român i cercet tor. N. la
Berli te (Oravi a). c. medie a f cut-o
la Re i a. În 1954 a trecut examenul de
maturitate, iar în 1959 a trecut
examenul de Stat pentru matematici la
Univ. din Bucure ti. Asist. la Catedra
de Calcul Diferen ial i Integral a Univ.
din Bucure ti (1959 – 1961), apoi
lector la aceea i catedr (1961 – 1964).
Cercet tor la Inst. de Mat. al Acad.
Colojoar a f cut un mare salt de la
muncitor la cercet tor, ceea ce îi
atribuie un mare merit. Dr. în mat.
(1963) de la Univ. din Bucure ti.
Op.pr.: - Operatori spectrali
generaliza i, - tez de doctorat. A
publicat mai multe memorii din
domeniul analizei func ionale, privind
teoria m surii i integr rii.
COLUMELLA, Junius Moderatus
(în jurul anului 62 e.n.), matematician
i agrimensor roman. Activitatea lui a
fost consacrat problemelor de
geometrie i problemelor cadastrale.
COMENIUS (vezi: Komensky).
155
COMIERS, Claude (> 1693),
matematician i savant francez. N. la
Embrun i m. la Paris. A colaborat la
“Journal des savants” (1676 – 1678). A
ocupat func iile de canonic de Embrun,
stare la m n st rea Fernant, apoi
protonotar apostolic. În 1690 i-a
pierdut vederea, devenind pensionar.
Op.pr.: -Nouvelle science de la nature
des comètes, Lyon (1665). –La
duplication du cube, la trisection de
l’angle et l’inscription de l’heptagone
regulier dans le cercle, Paris (1677). –
Traité des lunettes (1682). –Lettre
astronomique (1685), precum i alte
lucr ri cu caracter tiin ific.
COMMANDINO, Federigo (1509 –
1575), reputat matematician i medic
italian, unul din cei mai de seam
cunosc tori ai operelor
matematicienilor greci. Medicul
ducelui de Urbino. N. i m. la Urbino.
La început a fost ata at pe lâng Papa
Clement al VII-lea. Dup moartea
pontificului s-a deplasat la Padua
pentru a studia limba greac , filosofia
i medicina. Cariera de medic fiindu-i
pu in favorabil , a p r sit-o,
dedicându-se numai t. mat. A fost
invitat la Verona pentru preg tirea în t.
mat. a ducelui Guido Ubaldo de Monte
Feltro, apoi pentru educarea lui
François Marie II, succesor al acestui
prin . A. t.: s-a ocupat de traducerea
lucr rilor matematicienilor din
antichitate: Arhimede, Heron, Pappus,
Euclid, comentând aceste lucr ri. A
generalizat defini ia conurilor drepte i
oblice, a cilindrilor drep i i oblici,
demonstrând condi iile de asem nare
ale acestor figuri. În 1565 a ar tat c
segmentele care unesc mijloacele
muchiilor opuse ale unui tetraedru sunt
concurente, iar punctul comun este la
mijlocul fiec ruia. A rectificat spirala
lui Arhimede r = aθ . A ar tat cum se
deseneaz în perspectiv cercul i sfera.
De asemenea a ar tat c bimedianele
tetraedrului sunt concurente în centrul
de greutate i a extins calculul centrelor
de greutate i asupra altor figuri
geometrice. Commandino a utilizat în
lucr rile sale metoda reducerii la
absurd. Op.pr.: -Apollonii Pergaei
conicorum libri quator, Bologna
(1566), - Ptolomaeie Planisphericum
Jordani, Vene ia (1558), - Pappi
Alexandrini Collectiones mathematical,
Pesaro (1588), - Elementa Euclidis, în
limba latin la Pisa i în limba italian
(1575). - Liber de centro gravitatis
solidorum, Bologna (1565). -
Aristarchus, de magnitudinibus ac
distantiis Solis et Lunae (1572). -
Horologium descriptio (1562) etc.
COMTE, Auguste (1798 – 1857),
matematician i filosof francez,
fondatorul teoriei pozitivismului. N. la
Montpellier i m. la Paris. În 1814 a
intrat la École Polytechnique unde i-a
concentrat toat aten ia asupra mat. În
1820 a început s colaboreze la
publica ia “Organisateur”, în care i-a
publicat germenii concep iei doctrinei
sale. Repetitor la c. Politehnic i
prof. examinator pentru admiterea
candida ilor la aceast institu ie.
Sistemul filosofic al lui Comte este
analog cu filosofia lui Hegel. Comte
lupta în primul rând în contra
156
materialismului i a ideilor
revolu ionare. El nega posibilitatea
cunoa terii adev ratului obiectiv.
Ignora existen a i dezvoltarea
materialismului antic, pe care îl socoate
profund antiistoric. În ce prive te
clasificarea tiin elor, la Comte, primul
loc îl ocup mat., apoi urmeaz
astronomia, fizica i celelalte tiin e ale
naturii. El reduce mecanica la mat.
Filosofia lui Comte a fost criticat de
c tre N. G. Cernâ evski. Elevii lui
Comte din Paris aveau misiunea de a
propaga ideile prof. lor, prin publica ii
speciale, sau oral. Op.pr.: -
Considérations sur les sciences, les
savants et le pouvoir spirituel (1825). -
Traité élémentaire de géométrie
analitique, Paris (1843). –Traité
philosophique d’astronomie populaire
(1844).
CONDAMINE, La Charles Marie de
(1701 – 1774), matematician francez.
N. i m. la Paris. Ini ial s-a dedicat
carierei militare, care îns nu i-a oferit
o perspectiv de viitor, motiv pentru
care a p r sit aceast carier i s-a
dedicat tiin ei. Membru al Acad. de t.
din Berlin i al Soc. Regale din Londra,
din St. Petersburg i al Inst. de t. din
Bologna. S-a ocupat i cu filosofia.
A. t.: dup ce a întreprins c l torii pe
coasta Africei i Asiei, s-a reîntors la
Paris, a depus la Acad. un proiect de
expedi ie la ecuator, cu scopul de a
determina anumite date în leg tur cu
configura ia P mântului, propunere
care a fost acceptat . În 1736 a plecat
în expedi ie înso it de Godin i
Bouguer. Cu aceast ocazie a verificat
legea atrac iei universale pe mun ii
Cordileri, apoi a continuat expedi ia
prin Panama, Punta Palmar, Riojama,
podi ul Quioto, m surând lungimea
arcului de meridian în zona
Ecuatorului. S-a reîntors de-a lungul
râului Amazon, realizând prima
explorare tiin ific a acestei regiuni.
Expedi ia a durat 10 ani i rezultatul
calculelor, al constat rilor i înv mântului. A c zut victima
observa iilor i-a adus o mare faim . În
1737 a f cut m sur tori la Roma, iar în
1752 a întreprins o nou expedi ie în
Peru. Prin aceste expedi ii, Condamine
a confirmat prevederile lui Newton
relativ la turtirea P mântului la poli. În
1760 a fost lovit de o paralizie i a
surzit. Op.pr.: -The distance of the
tropiks (1738) –Relation abregée d’un
voyage fait dans l’intérieur de
l’Amerique meridionale, Paris (1745) –
Histoire des Pyramides de Quioto
(1751) etc.
CONDORCET, Jean Antoine
Nicolas, marchiz de Caritas (1743 –
1794). Unul dintre cei mai ilu tri
matematicieni, filosof, politician, mare
enciclopedist francez. N. la Ribemont –
Aisne i m. la Bourg la Reine. Anii
copil riei i-a petrecut la m n stirea de
la Vierge. La 11 ani, un unchi al s u l-a
plasat la Casa Iezui ilor la Reims,
pentru a studia literatura. În 1758 s-a
înscris la Colegiul de Navarra, unde
D’Alembert i-a descoperit talentul mat.
Începând cu anul 1769 a fost numit
adjunct la Acad de t., apoi titular i
mai târziu secretar perpetuu, pân la
sfâr itul vie ii. Începând cu 1770 a
îndeplinit func ia de inspector general
157
la Monet rie, post de inut pân în 1791,
apoi func ia de comisar regal al
trezor riei. De la 1791 a fost fidel
monarhiei constitu ionale. Dup
c derea regelui Ludovic al XVI-lea, a
devenit adeptul Republicii. În 1792 a
lucrat la proiectul de reform
napoleonian, privind organizarea
general a instruc iunii publice i a
reac iunii populare, provocat de
cotropirea Fran ei. În 1794 a fost
încarcerat la închisoarea din Bourg-la-
Reine, unde a fost g sit mort. A. t.:
Condorcet a studiat teoria
probabilit ilor ai c rei descoperitori au
fost Pascal i Fermat. A f cut cercet ri
pentru aplicarea practic a teoriei
probabilit ilor la loterie i alte jocuri
de hazard, precum i în probleme
sociale, dezvoltate mai târziu de
Laplace. A dat metoda de rezolvare
aproximativ a ecua iilor diferen iale
prin serii cu coeficien i nedetermina i.
A prezentat mai multe memorii asupra
seriilor recurente, pentru care Arago i-a
adus mari elogii. Celebritatea, lui
Condorcet i-a crescut în leg tur cu
aplica iile analizei în cercet rile
astronomice. Condorcet a devenit
cunoscut i prin ideile sale democratice
i prin spiritul s u de bun organizator.
Op.pr.: -Du calcul intégral, lucrare
scris la vârsta de 20 de ani, –Éloges
des académiciens morts de 1666 –
1790, lucrare care i-a adus lui
Condorcet titlu de glorie. –Le calcul
des probabilités (1785), –Essai sur le
calcul intégral. Lucr rile complete au
ap rut în 1804, în 22 volume, redactate
de fra ii s i i sub îngrijirea so iei sale.
Condorcet a fost un om cu multe
aptitudini, moderat i plin de talent.
Lucr rile lui se disting prin elegan ,
sensibilitate i prin for a creatoare.
Prieten al libert ii, fiind fondatorul
principiilor de libertate din 1789.
Activitatea lui Condorcet a fost
descris de Arago (1841), Bobinet, E.
Cailland i P. Sergescu.
CONON, din Samos (> 392 î.e.n.),
matematician i astronom grec, a
activat în Alexandria. A fost elevul lui
Euclid i prieten cu Arhimede. L-au
preocupat problemele de mat. i
observa iile astronomice. Este
descoperitorul curbei spirale. A
determinat aria segmentului de
parabol t iat de o coard arbitrar .
Ahimede a considerat moartea lui
Conon ca o mare pierdere pentru mat.
CONSTANDA, (Constandas)
Grigore (sec. XVIII), matematician
român, de origine macedonean. N. la
Millies din Tesalonic, la poalele
mun ilor Bolion. A succedat lui Neofit
Cavsocalivitul ca prof. i director al
Acad. Domne ti din Bucure ti între anii
1780 – 1790. În 1790 a p r sit
Principatele, plecând la Viena i Halle,
afirmând pentru a- i lua doctoratul în
mat., de unde i s-a pierdut urma. Dup
relat rile lui Ion Ionescu, Constanda ar
fi fost dr. în filosofie, mat. i t.
naturale, îns dup cercet rile f cute de
c tre Gh. t. Andonie, acest fapt nu s-
ar confirma. Se tie c la Viena,
Constanda cu Daniil (Dumitru)
Philippidi – o rud a sa – au tip rit o
“Geografie modern ” în limba greac ,
dedicat lui Potemchin. Acest
158
Philippidi a tradus în grece te i tip rit
la Viena (1806) Astronomia lui
Lalande, pe care a dedica-t-o lui Al.
Moruzi. În 1803, Constanda a p r sit
catedra pe care o avea la Ambelalakis,
apoi a func ionat ca prof. la m n stirea
Sf. Nicolae de lâng Milies, unde s-a
luptat pentru înfiin area unei Acad. de
fizic i mat. la Pelion (Tesalia), pe
care îns turcii nu au încuviin at-o s
func ioneze. Ulterior a participat la
luptele date de Eterie, în sudul Greciei,
în peninsula Peloponez.
CONSTANTINESCU, Benone (1902
– 1967), matematician român. N. la
Letea – Veche (Bac u), unde a urmat
c. primar i clasele medii. Studiile
superioare le-a f cut la Ia i. Fiind orfan
i lipsit de mijloace materiale, s-a
între inut din medita ii. Prof. de mat. la
c. Normal din Roman (1930 – 1936),
apoi la lic. “C. Negruzzi” din Ia i, unde
în 1941 a devenit director, post pe care
l-a p strat pân în anul 1963. ef de
sec ie al înv mântului din Ia i
(1949), conf. la Inst. de M sur tori
Terestre din Ia i (1950), lector la Inst.
de Perfec ionare a Cadrelor Didactice
din Ia i (1955 – 1958). Membru al Soc.
de Mat. în care calitate a depus o
munc sus inut pentru preg tirea
olimpiadelor de mat. Constantinescu a
fost un exemplu de munc , bun
organizator, bun pedagog i
perseverent. A contribuit la dezvoltarea
înv mântului din ara noastr .
CONSTANTINESCU, Corneliu (n.
1929), matematician român. N. la
Buz u, unde a început clasele primare,
restul de studii la Bucure ti. Între 1949
– 1951 a urmat cursurile Fac. de Mat. i
Fizic la Bucure ti, apoi Inst. de
Construc ii, devenind ing. Cercet tor la
Inst. de Mat. al Acad., apoi ef de
sector la sec ia teoria func iilor. Dr. în
mat. (1958). Premiat din partea Acad.
(1963). A. t.: a activat în domeniul
teoriei func iilor de variabil complex ,
apoi a trecut la reprezentarea analitic
i clasificarea suprafe elor riemanniene.
S-a ocupat de axiometrizarea func iilor
armonice. A stabilit teoreme pentru
numerele lui Betti. Op.pr.: - Asupra
clasific rii suprafe elor riemanniene,
tez de doctorat (1958). - Teoria
mul imilor, Ed. Acad. 1962, - Asupra
unor clase de func iuni meromorfe
(1960), -Probleme moderne de teoria
func iilor (1965). C. Constantinescu are
multe lucr ri publicate în colaborare cu
matematicienii: Cabiria Cazacu, A.
Cornea, N. Boboc, M. Jurchescu i
al ii.
CONSTANTIN, Gogu (vezi: Gogu
Constantin).
CONSTANTINESCU, G. P. (1844 –
1896), matematician român. Prof. la
Lic. din Craiova. Tat l marelui
inventator Constantinescu Gogu i
fostul prof. al lui Gh. i eica. A fost un
pedagog foarte bun, bine preg tit. A
avut o rar bibliotec cu ultimele
nout i din domeniul mat. superioare,
în limbile str ine.
CONSTANTINESCU, V. Paul (n.
1930), matematician român. N. la
Urla i. În 1948 a absolvit Lic. “Nicu
159
Filipescu” din Predeal. Între 1948 –
1952 a urmat simultan Inst. Politehnic
i Fac. de Mat. a Univ. din Bucure ti,
ob inând diploma de ing. electronist.
Între 1952 – 1956 a func ionat ca ing.
la Inst. de Fizic Atomic i la Inst. de
Perfec ionare a Cadrelor Didactice.
Asist., apoi lector la Fac. de Mat. a
Univ. din Bucure ti, conf. (1962 –
1965), conf. titular pe lâng Catedra de
Ma ini de Calcul i Teoria Program rii
predând i un curs de teoria algebric a
mecanismelor automate. În 1966
devine cercet tor principal la Inst. de
Mat. al Acad., unde se ocup de
probleme de programare automat a
ma inilor de calcul. În 1957 a participat
la Consf tuirea Unional asupra
Schemelor de Relee, la Moscova, la
Simpozionul Interna ional pentru
Problemele de Teoria Dispozitivelor
Releu i Automatelor Finite, organizat
de Comitetul Tehnic al Federa iei
Interna ionale de Comand Automat ,
inut la Moscova. În 1965 a fost trimis
pentru specializare în Anglia, la Oxford
i Londra, unde a inut mai multe
conferin e în domeniul specialit ii
sale. V. P. Constantinescu face parte
din c. fondat de Gr. Moisil, al c rui
elev a fost, care este a treia c. din lume
de cibernetic , dup S.U.A. i U.R.S.S.
Op.pr.: - Analiza i sinteza multipolilor
cu contacte de relee (1960), - Num rul
tipurilor de func ii booleene dup
grupele de invarian , –Mecanica
fluidelor i aerodinamic
experimental (1956), - Lec ii de
matematici, în 2 vol. (1958). Are
numeroase publica ii în colaborare cu:
V. Cleja, C. Lulea, S. Niculescu, T.
Ga par, C. Jota, M. Pappo i al ii.
CONSTANTINESCU, Tancred (n.
1872), matematician i ing. român. Fost
director general al C ilor Ferate
Române, Ministru al Industriei i
Comer ului, realizând legea minelor din
1924, prima lege care prevedea
na ionalizarea subsolului. A. t.: a fost
unul dintre fondatorii G.M. A ajutat
mult apari ia acestei reviste, pe care a
subven iont-o i a cedat din partea
C ilor Ferate, terenul pe care s-a
construit în 1934 cl direa “Casa
Gazetei Matematice”. Op.pr.: -Asupra
arcelor de parabol i arcelor de cerc
… (1899). - Câteva propriet i ale
normalelor la parabol (1895). -
Asupra cercurilor înscrise i exînscrise
în triunghiurile înscrise i circumscrise
unei parabole (1901), precum i alte
multe publica ii pân în anul 1945.
COPERNIC, (Koppernieg) Nicolaus
(1473 – 1543), matematician,
astronom, filosof, doctor i economist,
genial savant polonez, unul dintre
titanii Rena terii. Na ionalitatea este
reclamat atât de germani cât i de
polonezi. Majoritatea istoricilor îl
consider polonez. N. la Torun pe
Vistula. Str mo ii lui au fost târgove i,
care practicau diferite meserii. Tat l
s u a fost brutar, un sus in tor al luptei
dus împotriva cavalerilor teutoni.
Dup moartea tat lui s u (1483)
Copernic fiul a fost luat sub protec ia
unui unchi al s u, de la care a primit o
cre tere aleas . Primele studii le-a f cut
la c. din Torun. În anul 1492,
160
Copernic a început frecventarea
cursurilor Univ. din Cracovia (Krakau),
unde a studiat mat., retorica, gramatica,
poetica i a înv at s iubeasc i s
observe fenomenele cere ti. La 20 de
ani ob ine titlul de dr. în aceste tiin e.
În 1495 pleac la Bologna i Padua
(Italia) pentru continuarea studiilor,
unde a devenit asistentul prof.
Domenico Marie de Ferrara, ocupându-
se cu efectuarea cercet rilor
astronomice. La Ferrara a ob inut titlul
de dr. în dreptul canonic. În Italia
venind în contact cu scrierile vechilor
greci, s-a documentat asupra ipotezei
heliocentrice, pe care au sus inut-o unii
filosofi ai antichit ii, ca: Philolaus,
Aristarh din Samos, Platon,
convingându-se tot mai mult de
falsitatea lui Ptolemeu. Dup 1497 a
plecat la Viena, unde a studiat
astronomia cu Regiomontanus. În 1501
fiind chemat la Roma, a predat
cursurile de mat. i astronomie i unde
a f cut observa ii astronomice cu
Domenico Navarra. Reîntors în Polonia
(1511), i-a desf urat activitatea în
ora ele Frombork, Olsztyn i Lidzbark
i a f cut observa ii în turlele
Lidzbarkului. A. t.: Copernic este
fondatorul astronomiei moderne,
ini iatorul primei revolu ii tiin ifice.
Copernic a deschis o cale nou , urmat
de al i mari reformatori ai tiin ei. Dup
o munc de peste 40 de ani a dovedit
netemeinicia concep iei geocentrice a
lui Ptolemeu, considerând-o ca fals i
prin aceasta a produs o sp rtur în
mentalitatea Evului Mediu. Doctrina
heliocentric a sistemului planetar a
fost completat i dezvoltat de Kepler
(1564 – 1642), de marele Newton
(1642 – 1727), care i-a dat forma
definitiv i explica ia fizic . Copernic
a dat elemente, care i-au dus pe urma ii
s i Thomas Digges (1545 – 1595) i pe
Giordano Bruno (1548 – 1600), la
ideea universului nesfâr it. Copernic a
descoperit c P mântul este o planet ,
ceea ce constituie un argument în
favoarea materialismului dialectic. Prin
aceasta a dat o lovitur de moarte
teoriilor mistice despre existen a unei
lumi “cere ti”, deosebit de lumea
noastr “p mânteasc ” i aceasta a dus
la pr bu irea i înlocuirea vechiului
sistem geocentric. Descoperirea genial
a lui Copernic a fost considerat de
Engels ca un “act revolu ionar”,
deoarece teoria lui Copernic a înt rit
concep ia materialist despre lume.
For ele reac ionare i feudale biserice ti
au cerut condamnarea ereticului
Copernic. Operele lui au fost interzise
de biserica catolic . Între cei care au
încercat r sturnarea doctrinei lui
Copernic a fost i matematicianul
italian Fr. Maurolico (1494 – 1575).
Sistemul lui Copernic a g sit îns
adep i, ca vestitul matematician R.
Ricordi (1510 – 1553) i a fost
dezvoltat i propagat de c tre
cunocutul filosof Giordano Bruno
(1548 – 1600). În caliatate de medic i
farmacolog, Copernic a folosit
cuno tin ele sale în mod practic, ca
medic al episcopilor din Warmia i al
popula iei din împrejur. Ca geograf i
cartograf a întocmit harta Prusiei
(1510). Preocup rile sale, pe plan
economic, se concretizeaz în lucr rile
de administrare a domeniilor
161
episcopatului Warmiei, coordonând
treburile economice i financiare.
Pentru propagarea concep iilor coperni-
ciene, Giordano Bruno a fost ars pe
rug. Herzen, în 1883, în lucrarea sa:
“Expunere analitic a sistemului solar
al lui Copernic”, a încercat s
interpreteze de pe pozi ie materialist
importante probleme ale tiin elor
naturii i a început s ia atitudine
împotriva idealismului. Op.pr.: În
1513 sub îngrijirea i st ruin a lui G. I.
Rheticus, Copernic public lucrarea:
“De revolutionibus orbium”, retip rit
în 1543, la Nürnberg, iar edi ia a treia
la Amsterdam, în 1617, - Despre
revolu iile sferelor cere ti, a însemnat o
piatr de hotar între concep iile lumii
din Evul Mediu i Rena tere. -
Trigonometria Copernici (1542). Prima
edi ie complet a operelor lui Copernic
a ap rut în 1854, sub îngrijirea lui I.
Baranowski (1800 – 1879), director al
Observatorului din Var ovia. Operele
lui Copernic au o valoare excep ional
tiin ific , ideile lui i afirma iile sunt
fundamentate pe calcule, m sur tori
mat. i observa ii. El a dovedit c
eliberarea total a tiin elor de teologie
poate fi atins numai pe baza victoriei
concep iei materialiste i a înfrângerii
depline a ideilor religioase idealiste. În
1953 partizanii p cii au cinstit memoria
lui Copernic, ca un mare fiu al
poporului polonez.
COPPOLA, Nicolas (> 1697),
matematician spaniol, originar din
Palermo, m. în Spania. Este cunoscut
prin talentul s u de matematician i
prin lucr rile sale: - Resolutio
geometrica duarum proportionum,
Madrid (1690), - Clave geometrica de
la resulla y demonstrada operation de
la triseccion del angulo per medio de
las lineas commensuratices del
quadrante (1693), - La formation y
medidate todos los cielos, obra
architectonica por el Viviani,
academico florentino, ultimo discipulo
del Galileo, corregida y emendada.
CORDUREANU, Constantin (n.
1928), matematician ie ean, analist
proeminent. N. la Ia i, unde a f cut c.
primar i o parte din cursurile
secundare, terminând Lic. Militar din
Predeal. Bacalaureatul l-a luat la Ia i în
1947. În 1951 i-a luat examenul de
stat în mat. la Univ. din Ia i. Dr. în t.
mat. (1956). Prep. (1949 – 1950), asist.
(1950 – 1955), lector (1955 – 1961) i
din 1961 conf. la Univ. din Ia i.
Simultan a func ionat i ca asist. la Inst.
Politehnic din Ia i (1950 – 1954), apoi
cercet tor principal la Filiala Acad. din
Ia i. La Fac. de Fizic a mai predat
ecua iile fizicii matematice, iar la Fac.
de Fizico – Chimie un curs de mat.
superioare i un curs special de mat.
A. t.: C. Corduneanu are contribu ii în
teoria stabilit ii solu iilor sistemelor
diferen iale cu aplica ii în teoria regl rii
automate, în domeniul ecua iilor cu
derivate par iale de orice ordin i tip, în
studiul ecua iilor de tip Volterra i
Fredholm. A ob inut rezultate
importante în domeniul privind
aplicarea inegalit ilor diferen iale la
teoria stabilit ii. S-a ocupat i de
ecua iile hiperbolice etc. Op.pr.: -
Contribu ii la studiul unor probleme
162
globale din teoria ecua iilor
diferen iale, tez de doctorat (1955), -
Asupra unor familii de curbe în
leg tur cu teoria ecua iilor
diferen iale. Ed. Acad. (1961), –Unele
probleme de calcul numeric, E.D.P.
(1963). A mai publicat diferite
monografii, articole etc.
CORIOLIS, Gustav Gaspard
(Auguste) (1792 – 1843), matematician
francez. N. la Paris. Membru al Acad.
de t. Cunoscut prin lucr rile
remarcabile din mecanic . Numele lui
se leag de o faimoas teorie a
mi c rilor relative. A extins principiul
deplas rilor virtuale, atât din punct de
vedere teoretic cât i practic. A introdus
no iunea de accelera ie complementar
a mi c rilor relative. A stabilit
elementele mecanice ale lucrului
mecanic. Op.pr.: - Traité de la
mécanique des corps solides et du
calcul de l’effet des machines (1829), -
Théorie mathématique des effets du jeu
de billard (1835) etc.
CORNEA, Aurel (n. 1933),
matematician român, analist cu
preocup ri în teoria func iilor. N. la
Vene ia de Jos (F g ra ). Studiile
secundare i cele superioare le-a f cut
la Bucure ti. Prep. la Inst. de Mat. din
Bucure ti (1955), avansat la gradul de
cercet tor (1958), iar în 1963 la gradul
de cercet tor principal. Dr. în mat.
(1960). În urma unei explozii i-a
pierdut vederea, totu i, în colaborare cu
Corneliu Constantinescu continu
cercet rile asupra teoriei poten ialului
pe suprafe e riemanniene. Ca fost elev
al lui Stoilow, lucreaz în domeniul
topologiei, relativ la teoria suprafe elor
normal exhaustibile. Op.pr.: - Asupra
comport rii transform rilor analitice
la frontiera Martin (1960) – tez de
doctorat. –Ideale Rander – Riemancher
Flachen (1963) etc. A mai publicat
lucr ri în colaborare cu N. Boboc,
Gabriela Licea.
COROI, Mariana (vezi: Nedelcu
Mariana).
CORZAN, Avendano Gabor (1827 –
1903), matematician maghiar. N. la
Szomolnok (jud. Szépes) i m. la
Budapesta. Prof. de mat. la gimnaziul
din Kassa (din 1853), apoi director. La
Viena (în 1850) s-a specializat în mat.
i t. naturale. În 1858 prof. la
Gimnaziul din Budapesta, iar în 1867
ca director. Membru al Acad. (1864).
Op.pr.: -Földünk östörténelme (1875),
–A menyiségtan alapelvei (1880). A
mai scris manuale colare i multiple
comunic ri.
COS CESCU, Nicolae (sfâr itul sec.
XIX). Licen iat în mat., ing., fost prof.
al lui D. Pompeiu la c. Normal de
Institutori la Bucure ti (1897), unde s-a
relevat prin conferin ele inute relativ la
metodele ce se urmeaz la predarea
lec iilor de mat. în clasele primare,
conferin e publicate în 1900 sub titlul:
Lec ii de aritmetic i geometrie la
clasele primare, în care a expus
principiile metodelor de predare. A
f cut parte din Comisiile de definitivat
ale înv torilor. Între 1883 – 1894 a
publicat cele dintâi manuale didactice
163
de aritmetic cl. I –IV, în care se
bazeaz pe metoda intuitiv . În 1894 a
publicat: Pov uitoare cu îndrum ri
metodice pentru înv tori i
institutori, - Curs elementar de algebr
pentru colile secundare (1897).
CO NI , Cezar (1910 – 1962),
matematician român, cu preocup ri în
domeniul geometriei sintetice. N. la
Adjud, unde a urmat c. primar , iar
cursurile secundare la Bârlad (1922 –
1929). Licen iat în mat. la Univ. din
Bucure ti (1932). Între anii 1932 –
1934 a urmat Inst. Pedagogic din
Bucure ti, unde i-a însu it metodica de
predare, necesar unui prof. Prof. la
Lic. de la M n stirea Dealu (1934), iar
apoi la Lic. “Unirea” din Foc ani
(1937) i în 1939 a trecut la Bucure ti,
la “Sf. Sava”. Simultan a fost asist. la
Politehnica din Bucure ti, iar între
1947 – 1952 conf. Membru al Soc.
G.M. (1948). Între 1951 – 1953 a
func ionat la Inst. Gospod riilor
Comunale din Bucure ti, apoi conf. la
Inst. de Construc ii. Dr. în mat. (1947).
A. t.: în teza de doctorat: Curbe i
suprafe e analagmatice, Co ni a
studiat propriet ile acestora,
demonstrând o serie de teoreme legate
de aceast materie. A studiat
propriet ile func ionale ale curbelor
plane; diferite curbe în coordonate
baricentrice, studiu apreciat de c tre D.
Pompeiu. A studiat diferite propriet i
ale unor transform ri cuadratice. În
domeniul geometriei analitice, a stabilit
o serie de teoreme privind parabolele
înscrise într-un triunghi. A f cut un
studiu geometric al involu iilor. A
studiat substitu iile omografice; unele
ecua ii cu derivate par iale; rezolvarea
unor ecua ii cu ajutorul identit ilor;
propriet ile unor triunghiuri
omologice; propriet ile triunghiurilor
antipodare. Op.pr.: - Geometria
analitic (1950) - Exerci ii de
geometrie analitic (1950), –Culegere
de probleme de matematic , Ed. Tehn.
(1962), - Culegere de probleme de
geometrie analitic , E.D.P. (1963). -
Culegere de probleme pentru
examenele de maturitate i admitere în
înv mântul superior, Ed. Tehn.
(1966, 1968). A publicat i manuale
colare, articole, memorii etc.
COSTIN, Victor (sec. XIX – XX),
matematician român, de profesie ing.
Semna cu pseudonimul “Candide” (un
personaj din opera lui Voltaire).
Studiile le-a f cut la Paris, la “Ponts et
Chaussées”, absolvent al c. Centrale
din Paris, licen iat i în drept. Prof. de
geometrie descriptiv i proiectiv la
Univ. din Bucure ti i Ia i (1894 –
1933), dup care s-a pensionat. De
asemenea a fost prof. i la Fac. de t.
din Ia i, fiind prof. lui O. Mayer. A
publicat câte un curs de geometrie
elementar , unul de trigonometrie
pentru c. secundare (1927) i unul de
algebr elementar (1925 – 1927). A
mai scris o lucrare privind bazele
geometriei i alte publica ii.
COSTINESCU, Alexandru (1812 –
1872), matematician i ing. român. N.
la Ia i. Tat l s u a fost macedonean din
Moscopoli, refugiat în Moldova în
timpul unei r scoale i s-a stabilit la
164
Ia i în timpul domnitorului Al. Moruzi
(1802 – 1806). A. Costinescu a urmat
c. Normal Vasilian , ce func iona la
M n stirea Trei Ierarhi, absolvind
aceast c. în 1829. În 1834, Epitropia
colilor l-a trimis ca bursier la Viena,
pentru a studia ingineria. Reîntors în
ar (1837) a devenit prof. la Acad.
Mih ilean , unde a predat mecanica i
desenul liniar. În acela i timp este
numit prof. de inginerie civil ,
geometrie i arhitectur la clasele înalte
ale Acad. Domnitorul Sturdza i-a
acordat lui Costinescu titlul de boier i
rangul de paharnic. Între 1842 – 1847 a
func ionat ca prof. de geometrie
analitic i descriptiv . Ca ing. a
construit caz rmile de la Copou i
cl direa Corpului de Armat din Ia i.
Sub domnia lui Al. Cuza, a fost numit
membru în Consiliul Lucr rilor
Publice, iar în 1864 director al colilor
Na ionale de Poduri i osele, Mine i
Arhitectur din Bucure ti, în care
calitate a func ionat pân în 1866.
Costinescu a adus un aport cultural în
Moldova. Cuno tea limbile greac ,
german , francez i italian . Op.pr.: -
Geometria pentru studen ii claselor
colegiale din Acad. Mih ilean (1840),
prelucrat dup geometria lui Josef
Solomon, fostul s u prof. Manuscrisele
se p streaz la Biblioteca Acad. R.S.R.
A murit la Ia i în urma unei nefrite.
COTELNICOV, Simeon Kirillovici
(vezi: Kotelnicov).
COTES, Roger (1682 – 1716),
matematician, astronom i fizician
englez. N. la Burbach (Comitatul
Leicester) i m. la Cambridge. Urmând
c. din Leicester, la 12 ani a dovedit a fi
un mare talent pentru mat. Apoi, a
urmat la Colegiul Saint Paul din
Londra, unde a ascultat lec iile lui Th.
Galle. A continuat studiile la
Cambridge (1699), având ca prof. pe I.
Newton. A corespondat cu unchiul s u
John Smith asupra diverselor probleme
de mat. În 1706 a fost numit prof. de
astronomie i fizic experimental .
A. t.: Cotes a stabilit rela ia
fundamental dintre func iile
trigonometrice i func ia exponen ial .
În 1710 a descoperit formula
ix = ln(cos x + i sin x) din care, în 1730,
Moivre a dedus formula:
(cos x + i sin x) n = cos nx + i sin nx ,
enun at de Euler în 1748. R. Cotes a
dezvoltat trigonometria din punct de
vedere analitic i a aplicat-o în
astronomie i geodezie. În 1714 a
dezvoltat num rul “e” în frac ie
continu , calculându-i valoarea cu 12
zecimale exacte. A folosit cisoida lui
Diocles ca model pentru verificarea
metodelor de integrare, iar în 1714 a
descris curba denumit “cârja”, ca loc
geometric al extremit ii subnormalelor
polare la spirala parabolic . Op.pr.: A
publicat lucrarea lui Newton
“Principia” sub titlul “Principes”
(1713), -Armonia m surilor (1722), –
Logometria (1714), -Lectures sur
l’hydrostatique et pneumatique (1737 –
1747), tradus în limba francez de
Lemonnier. Lui R. Cotes i se mai
atribuie lucr ri frumoase din optic ,
despre c derea corpurilor, despre
mi carea pendulului, mi carea
proiectilelor etc. R. Cotes a fost foarte
165
apreciat de Newton. Lucr rile lui Cotes
au fost publicate de v rul s u dr.
Robert Smith, succesorul s u la Trinity
College.
CO IU, Aurel (n. 1926),
matematician român, preocupat în
domeniul analizei numerice. N. la
Chiral u (Reg. Cri ana). R mas orfan,
prin sârguin a sa a învins greut ile
colare i în 1945 a trecut examenul de
bacalaureat la Beiu . A urmat Fac. de
Mat. i Fizic la Cluj (1945 – 1949) i
înc înainte de a termina Fac. a fost
numit prep., apoi asist. (1950) i în
1951 asist. la Inst. Politehnic din Cluj.
Avansat lector (1961), iar în 1963 conf.
la Politehnica din Cluj. Dr. în mat.
(1961). Co iu a fost elevul lui D. V.
Ionescu. A. t.: este preocupat în
domeniul analizei numerice (integrarea
numeric a ecua iilor diferen iale). Are
numeroase lucr ri în leg tur cu
preocup rile sale.
COUCH, Adams Ian (1819 – 1892),
matematician englez. În 1846,
independent de Le Verrier, savant
francez, a recunoscut exactitatea legilor
mecanicii lui Newton. A emis ipoteza
c exist o planet necunoscut , care
prin ac iunea sa asupra planetei Uranus,
o determin s urmeze o cale deosebit
de aceea pe care ar urma-o dac nu ar fi
existat aceast planet necunoscut
(Neptun), ceea ce a confirmat
valabilitatea legilor mecanicii lui
Newton.
COURCIER, Pierre (1604 – 1692),
matematician francez. N. la Troyes i
m. la Auxerre. În 1642 a intrat în
ordinul lui Isus la Pont-à-Mousson,
devenind prof. de teologie i mat., apoi
rector la Colegiul din Nancy i la alte
colegii. Prof. de mat. la Dijon (1670).
Op.pr.: - Astronomia practica, Nancy
(1655). - Opusculum de sectione
superficiei sphaericae, per superficiem
sphaericam, cylindricam, conicam,
item superficiei cylindricae per
superficiem cylindricam atque
conicam, … Dijon (1662), -
Supplementum sphaero metriae, …,
Pont-à-Mousson (1675) etc.
COURNOT, Antoine Augustin (1801
– 1877), matematician, filosof,
economist, probabilist francez. N. la
Gray (Haute-Saône) i m. la Paris.
Studiile elementare le-a f cut în ora ul
s u natal, iar mat. superioare la
Colegiul din Besançon. Prof. la c.
Normal (1821). Între 1831 – 1834
adjunct pentru inspectarea colegiilor i
institu iilor de înv mânt de grad
secundar, pe lâng corpul de inspectori
ai Acad. din Paris. Prof. la Fac. de t.
din Lyon (1834), apoi la Grenoble i
rector la Univ. din acest ora . În 1848 a
fost chemat la Paris pentru func ia de
inspector general de studii. Pân în
1854 a func ionat ca rector la Acad. din
Dijon. A primit titlul de Cavaler al
Legiunii de Onoare. A. t.: cele mai
multe cercet ri ale lui Cournot se refer
la calculul probabilit ilor, dar s-a mai
ocupat i de alte domenii. În 1841 a
ar tat, c , curba caracteristic
ecua iilor diferen iale poate s nu fie
înf ur toarea familiei de curbe
integrale, ci s reprezinte locul
punctelor lor de întoarcere. S-a mai
ocupat cu stabilirea clasific rii
cuno tin elor omene ti. A ar tat c
discriminantul ecua iilor difern iale
poate fi locul geometric al punctelor de
la vârf.
S-a ocupat cu teoria hazardului i a
probabilit ilor. Doctrina filosofic a
lui Cournot era aceea a
probabilismului, asem n toare cu a lui
Cicero. Op.pr.: - La figure des
planètes, tez de doctorat (1827). -
Traité élémentaire de la théorie des
fonctions et du calcul infinitésimal,
Paris (1841). -Exposition de la théorie
des chances et des probabilités (1843),
- De l’origine et des limites de la
correspondance entre l’algèbre et la
géométrie (1847), -Éléments de
mécanique, ed. a II-a (1842). A tradus
din limba englez Tratatul de
astronomie al lui Sir John Herschel etc.
COUSIN, Jacques –Antoine – Joseph
(1739 – 1800), matematician i om
politic francez. N. i m. la Paris. Prof.
la Collège de France (1776), apoi prof.
de mat. la Lic. Militar (1769). Membru
al Acad. de t. (1772) i adjunct la
sec ia geometrie. În timpul Revolu iei a
devenit membru al municipalit ii din
Paris (1791), pre edinte al
administra iei Senei (1794). Membru al
Inst. de t. din Paris (1795), apoi
Comisar în Biroul Central. Senator
(1799). Op.pr.: - Remarques sur la
manière d’intégrer par approximation
a les équations différentielles et les
équations aux différences partielles
(1766). - Leçons de calcul différentiel
et de calcul intégral, Paris (1777,
1796). - Introduction par l’étude de
166
l’Astronomie Physique, Paris (1795)
etc.
COUTURAT, Louis (1868 – 1915),
matematician francez, prof. univ.,
cunoscut prin lucr rile: - Les principes
des mathématiques (1905), - Histoire
de la langue universelle (1903) etc.
COVACI, Ioan (vezi: Faur Ioan).
COVACI, Rodica (n. 1947),
matematician român . N. la Bra ov,
unde a terminat studiile secundare.
Student la Fac. de Mat. – Mecanic a
Univ. din Cluj (1966 – 1971), asist.
stagiar (1971), devenind titular
(1974), lector titular (1984), f când
parte din colectivul de algebr al
Catedrei de Algebr , Analiz i conicelor. Dup ce Leibniz a anun at
Geometrie. A. t.: preocup rile
didactice i tiin ifice sunt în domeniul
algebrei abstracte. Cursuri i seminarii
de algebr la anii I i II Mat. Dr. în mat.
(1982). Atât teza de doctorat:
Contribu ii la teoria forma iilor de
grupuri rezolubile, cât i numeroase
lucr ri tiin ifice publicate sunt dintr-o
ramur nou a teoriei grupurilor finite,
numit teoria forma iilor, ramur
ini iat ca domeniu de cercetare în ara
noastr de regretatul prof. dr. doc.
Gheorghe Pick.
COVALEVSKI, Sofia (vezi:
Kowalevski).
COXETER, Harold Scott, Mac
Donald (n. 1907), prof. de mat. la
Univ. din Toronto (Canada). N. la
Londra. A studiat mat. la Trinity
167
College din Cambridge. În 1966 a
participat la Congresul
Matematicienilor inut la Moscova.
Este cunoscut ca autor a numeroase
scrieri într-un stil clar i sugestiv.
Op.pr.: -Non Euclidian Geometry
(1942), -The Real Projective Plane
(1955), - Problema h r ii în patru
culori (1959), - Introduction to
Geometry (1961), al c rei domeniu este
extrem de variat: con ine geometria
neeuclidian , cristalografie, teoria
grupurilor, teoria re elelor, geodezicele,
geometria proiectiv , geometria afin ,
topologie etc.
CRAIG, Jean (sec. XVII),
matematician sco ian. Adeptul ideilor
lui Leibniz. S-a ocupat de studiul
descoperirea calculului diferen ial, în
“Actes de Leipzig” Craig a fost primul
matematician care a f cut cunoscut în
Anglia aceast mare descoperire.
Op.pr.: - De calculo fluentium libri
duo, Londra (1718), - Methodus
figurarum lineis rectis et curvis
comprehensarum, quadraturas
determinandi, Londra (1685), -
Tractatus mathematicus de figurarum
curvilinearum quadraturis et locis
geometricis (1693) etc.
CRAMER, Gabriel (1704 – 1752),
matematician i fizician elve ian. N. la
Geneva i m. la Bagnols. Prof. de mat.
i filosofie la Genf. A întreprins mai
multe c l torii în str in tate, legând
prietenie cu Jean i Nicolas Bernoulli i
a fost în rela ii de coresponden cu
diferi i savan i. În 1750 a fost numit
prof. de filosofie la Geneva. A. t.: în
1730 a creat determinan ii (sub form
de algoritm matematic în leg tur cu
combin rile). În 1750, Cramer a
enun at elaborarea, în mod detaliat,
privind introducerea determinan ilor
pentru eliminarea necunoscutelor i a
formulat regula ce-i poart numele, pe
care a aplicat-o la rezolvarea sistemelor
de ecua ii liniare. Cramer a prezentat
aplicarea determinan ilor ca instrument
de calcul. A prezentat, între primii
matematicieni, teoria curbelor în toate
detaliile lor, folosind într-un mod foarte
fecund “triunghiul analitic” în studiul
fenomenelor diverselor ramuri ale unei
curbe. Un punct important c ruia i-a
acordat o aten ie special a fost acela al
ramific rii seriilor, a c ror teorie
complet a fost anun at de c tre V.
Puiseaux. Aplicarea dezvolt rilor în
serie, la studiul ramurilor infinite,
ocup un loc foarte important în
lucr rile lui Cramer. A acordat mult
aten ie i punctelor multiple, îndeosebi
punctelor de inflexiune i de erpuire
de ordin superior. Cramer a stabilit
num rul condi iilor pe care trebuie s le
satisfac o curb pentru a avea un punct
de multiplicitate. A demonstrat c o
curb de ordinul n este definit , în
general, prin n(n + 3) 2 puncte.
Cramer a mai enun at “Paradoxurile”
ce-i poart numele, în care este vorba
de num rul punctelor de intersec ie a
dou curbe de acela i ordin i num rul
de puncte care definesc curba.
Materialul bogat al lui Cramer asupra
curbelor de ordin superior a p truns în
toate manualele de mat. cu caracter
general, care au ap rut pân la sfâr itul
168
sec. XVIII, iar sistemele de curbe
algebrice au fost eviden iate numai în
leg tur cu “paradoxul” lui Cramer,
pân în sec. XIX. Op.pr.: -
Introduction à l’analyse des lignes
courbes algébriques (1750). În acest
tratat, Cramer a rezumat, a completat i
a explicat, prin numeroase exemple,
toate cercet rile anterioare din
domeniul curbelor algebrice, studiind
lucr rile tuturor înainta ilor s i, între
care citeaz pe Gua, de la care a preluat
ideea de a înlocui printr-un triunghi
paralelogramul lui Newton. Cramer a
editat lucr rile lui Ioan Bernoulli,
precum i coresponden a lui Leibniz, în
lucrarea: - Commercium epistolicum
Leibnizi et Bernoulli. Pentru o lucrare
privind studiul înclin rii orbitelor
planetelor, Cramer a primit primul
premiu al Acad. de t. din Paris (1731).
CREANG , Ion Luca (n. 1911),
matematician român, geometru cu
prec dere i algebrist. N. la Adâncata
(Dorohoi), r mas orfan de tat când era
de un an. Cursurile primare, secundare
i cele superioare le-a f cut la Ia i.
Licen iat în mat. (1931), asist. la
Seminarul de Mat. al Univ. din Ia i,
unde a avut posibilitatea s cerceteze
laborios unele probleme care au f cut
obiectul lucr rilor sale de mai târziu.
Prep. la lab. de mecanic (1932 –
1937). Prof. de mat. la Lic. “Na ional”
i cel Pedagogic (1936 – 1946). Asist.
definitiv la Catedra de Calcul
Diferen ial i Integral (de la
1.XI.1937). În 1939 i-a trecut
doctoratul la Roma, specialitatea mat.
sub preziden ia lui Enrico Bompiani. În
1939 a fost numit ef de lucr ri la
Politehnica din Ia i, la Catedra de Mat.
Generale. Conf.. la aceea i catedr
(1943). Prof. de geometrie analitic la
Fac. Electrodinamic (1945). Prof. la
Catedra de Algebr a Fac. de Mat. a
Univ. din Ia i (1948). Decan al Fac. de
Mat. (1949 – 1953), rector (1955). În
1958 a participat la Congresul
Matematicienilor inut la Edinburgh
(Anglia). În 1963 a conferen iat la
Padova, în cadrul colabor rii dintre
Univ. din Ia i i Padova. În 1965 a fost
numit în Consiliul Na ional al
Cercet rii tiin ifice. A. t.: în teza de
doctorat a studiat coresponden ele între
dou spa ii euclidiene tridimensionale.
Activitatea lui se remarc în domeniul
geometriei euclidiene diferen iale i a
atacat i probleme din domeniul
algebrei (ecua ii matriceale de o
anumit form ). Op.pr.: - Sulla
transformazione degli intèrni del 2o
ordine di due punti correspondenti,
nelle corrispondènze puntuali fra due
spazi euclidei, tez de doctorat. - Curs
metodic de algebr liniar (1962).
Introducere în calculul tenzorial
(1963). - Introducere în teoria
numerelor (1965). - Curs de geometrie
analitic (care este un model de
expunere pedagogic ). A mai publicat
unele lucr ri în colaborare cu Corina
Haimovici, N. R descu, O. Mayer, C.
Cazacu i al ii.
CREANG , Silvia (1894 – 1952),
matematician din Ia i. N. în comuna
Adâncata (Suceava), m. la Bucure ti.
c. primar a f cut-o la Piatra Neam ,
apoi a trecut la c. Central de Fete din
169
Bucure ti. Bacalaureatul l-a luat la Ia i
(1913). În 1917 a absolvit Fac. de t.,
sec ia mat., la Ia i, unde a fost
îndrumat de Al. Myller i V.
Vâlcovici. În 1920 i-a sus inut
examenul de capacitate pentru
înv mântul secundar, iar în 1925 a
sus inut teza de doctorat, pe o tem de
geometrie, privitoare la curbele având
curbur normal constant . Prof. la Lic.
de Fete din Bac u (1920), apoi
transferat la “Oltea Doamna” din Ia i,
unde a func ionat pân în anul 1944,
dând elevelor o solid cultur
tiin ific . Concomitent a fost numit
asist. la Seminarul de Mat. al Fac. de
t. din Ia i. În 1926 a urmat un curs de
specializare la Pisa. Este prima femeie
românc cu doctorat la Ia i. Silvia
Creang s-a încadrat în cercetare la c.
de Mat. din Ia i, publicând studii i
articole originale de geometrie, fiind
autoare de culegeri de probleme de
mat. pentru uzul colilor. În 1944 a fost
transferat la Bucure ti, la un lic. de
fete i alte coli medii, unde a murit
subit. S. Creang a fost mai activ ca
profesoar decât cercet toare. A fost o
prof. inteligent , ordonat , muncitoare
i i-a sacrificat toat via a pentru a
ridica cât mai multe eleve la nivelul
preocup rilor de viitor pentru mat.
CREILING, Jean Conrad (> 1744),
matematician englez, cunoscut prin
lucr rile sale: - Methodus de Maximis
et Minimis, Tübing (1701), - Statera
Universalis (1703), - Antliae
Pneumaticae Phaenomena prima,
quibus vulgo machinam hanc tentare
solent (1705), - Phaenomena Laternae
magicae ad stateram expensae per
principium isodynamicum explicata
(1705), - Problema Schickardianum,
seu trigonocirculare solutum (1708), -
Compendium physicarum definitionum
(1713).
CRELLE, August – Leopold (1780 –
1855), matematician i arhitect german.
N. la EichWerder (Eschwerder). De
mic copil a ar tat o predispozi ie pentru
mat. A studiat arhitectura, devenind un
bun ing. constructor prusiac. Consilier
superior al arhitecturii i membru în
direc ia constructorilor (1849). Între
1816 – 1826 a contribuit la proiectarea
i construc ia unei mari re ele de
drumuri de comunica ii în Prusia, între
care, dup proiectul lui, s-a construit
drumul de fier între Berlin i Potsdam.
În 1815 Univ. din Heidelberg i-a
conferit titlul de doctor. Membru al
Acad. de t. din Berlin (1828). Crelle
nu a încetat de a se ocupa de mat. În
1826 a înfiin at i condus revista
“Journal für reine und angewandte
Mathematik”, cunoscut sub numele de
“Journal of Crelle”, de renume
mondial, un jurnal de colectare a celor
mai importante lucr ri de mat. din
Europa. În primul volum au ap rut
lucr rile lui Abel i Jacobi. Acest
Jurnal pe care Crelle l-a condus 30 de
ani, a adus mari servicii mat. Crelle a
recalculat din nou tabelele numerice de
produse, întocmite de H. von
Hohenburg, numite: “Tabulae
Arithmeticae universales”, Ausburg
(1610), c rora le-a dat o form atât de
ingenioas , încât au fost publicate în
dou vol., însumând 900 pagini. A
170
studiat propriet ile speciale ale
triunghiului (1816), care au constituit
baza geometriei moderne a
triunghiului. El a introdus nota ia
(a, b) , reprezentând unghiul cuprins
între laturile a i b ale unui triunghi. A
f cut observa ii asupra unei teorii
generale a func iilor eliptice. Op.pr.: -
Versuch über die Rechnung mit
veraenderlichen Graessen, Göttingen
(1811), cu privire la calculul m rimilor
variabile. - Versuch einer allgemeinen
Theorie der Analytischen Fakultaten,
Berlin (1826), - Lehrbuch der
Arithmetik und Algebra, Berlin (1925).
Handbuch des Feldmessen und
Nivelirem, Berlin (1826), care este un
manual de arpentaj i nivelment.
Rechentafel, Berlin (1822). -
Cyclopaedische Darstellung der
Theorie Zahlen (1845). - Expunere
enciclopedic a teoriei numerelor,
Berlin.
CREMONA, Luigi (1830 – 1903),
matematician italian, creatorul
geometriei algebrice. N. la Paris i m.
la Roma. Prof. de mat. la Politehnica
din Roma (1873). A activat în cadrul
Revolu iei poporului. Vicepre edinte al
Senatului (1897), Ministru al
Instruc iunii Publice (1898). A. t.: s-a
ocupat în special de geometrie. A
reprezentat în proiec ie bicentral curbe
i suprafe e de gradul IV. A elaborat
teoria general a transform rilor
algebrice bira ionale, numite
“cremoniene”, care reprezint tipul cel
mai general de transformare biunivoc
a punctelor unui plan, cu excep ia unei
serii de puncte fundamentale. A
rezolvat eforturile din barele fermelor
i a introdus în mecanic no iunea de
“figuri reciproce”. Op.pr.: -Le figure
reciproche nella statica grafica,
Milano (1879), -Elementi di geometria
proiettiva, Torino (1873), -Elementi di
calcolo grafico (1874). L. Cremona a
redactat: “Annali di matematica pura et
applicata”, iar împreun cu Beltrami, a
redactat “Collectania mathematica”,
Milano (1881).
CRIN, Ada (pseudonimul lui Ovidiu
ino).
CRISTEA, Ion I. (1938 – 1965),
matematician român, specialist în
mecanica fluidelor. Fost elev al lui V.
Vâlcovici. Candidat în tiin e fizico –
mat. N. la Constan a. Datorit unui
accident tragic, i-a pierdut via a în
vârst de numai 27 de ani. Ca elev de
Lic. a fost distins pentru talentul s u
mat. Studiile univ. le-a f cut la
Bucure ti. Dup luarea examenului de
stat, a fost numit asist. la Catedra de
Mecanic . A f cut parte din Comitetul
de Redac ie al revistei G.M., unde s-a
distins printr-o deosebit activitate. În
1965 a fost vizat s fie trimis la Paris,
pentru specializare sub îndrumarea
prof. Paul Germain, în domeniul
mecanicii fluidelor
magnetoaerodinamicii i a prof. Henri
Cabannes, specialist în teoria cinetic a
gazelor i în mecanic teoretic
general . I. Cristea a fost atras de
probleme ale mecanicii cuantice,
probleme de teoria relativit ii (1962).
Op.pr.: În scurta sa via a publicat 12
lucr ri tiin ifice cu subiecte privind
mi carea fluidelor, fenomenul
flambajului elastic al barelor sub iri.
Mecanica analitic a fluidelor perfecte
barotrope (1963). Asupra mi c rilor
tridimensionale permanente ale
fluidelor (1962). Lucr rile lui
eviden iaz un talent mat. viguros, de o
rar putere de p trundere.
CRISTESCU, Romulus (n. 1928),
matematician român, reprezentantul
curentului pentru realiz ri în domeniul
analizei func ionale. A f cut parte din
c. român de calcul al probabilit ilor
al c rei creator este Octav Onicescu. N.
la Ploie ti. Studiile secundare le-a f cut
la Bucure ti. Licen iat în mat. (1950).
Asist. la Catedra de Algebr (1950 –
1953), lector la Catedra de Mat.
Aplicate. În 1955 i-a sus inut
examenul de doctorat. În 1955 – 1956 a
predat la Fac. de Mat. – Fizic un curs
de teoria spa iilor semiordonate i în
anii 1956/57 un curs de calcul numeric.
Conf. (1960). În 1966 a fost înaintat
prof. la Catedra de Analiz Mat. i
Analiz Func ional . ef de sector la
teoria distribu iilor în cadrul Inst. de
Mat. al Acad. Prodecan la Fac. de Mat.
– Mecanic (1966). A. t.: R. Cristescu
s-a ocupat în analiza func ional de
spa ii vectoriale semiordonate; de
i generalizarea integralei S. Bochner; de
integrala Radon i alte integrale
vectoriale. Are lucr ri din teoria
statisticii a sistemelor de reglare
automat . A studiat spa iile vectoriale
de tip Kantorovici – Banach etc. R.
Cristescu a inut conferin e din teoria
probabilit ilor i cibernetic în R. S.
Cehoslovacia i R. S. Polon . Op.pr.: -
171
Spa ii liniare ordonate, Ed. Acad.
1959, -Unele aplica ii ale teoriei
distribu iilor, Ed. Acad. (1966), -
Elemente de analiz func ional i în mod special de geometria
introducere în teoria distribu iilor, Ed.
Teh. (1966), -Curs de matematici
superioare, E.D.P. (1961), -Matematici
superioare, E.D.P. (1967), -Analiza
func ional (1967) etc. Lucr rile lui
sunt primite cu mult interes de c tre
speciali ti i folosite în literatura mat.
mondial .
CRISTESCU, Vasile (1869 – 1929),
geometru român, ing., s-a ocupat în
mod special cu geometria sintetic . N.
în comuna Dobrov – Vaslui, m. la
Nisa i este înmormântat în Capela
cimitirului erban – Vod . În 1887 a
terminat “Lic. Na ional” din Ia i i în
1892 a ob inut diploma de ing., fiind
elevul lui Anghel Saligny. În 1896 a
condus construc ia liniei ferate
Bucure ti – Constan a, terminat în
1900. Director la Fabrica de Hârtie
Letea (1907), director la Serviciul
Tehnic din Direc ia Construc ii C i
Ferate, post de inut pân la moarte.
Prof. de mat. la c. Profesional de P.
T. T., apoi la c. Superioar de
Artilerie (1910 – 1913). Membru al
Soc. Politehnice i al Soc. Române de
t. A fost în strâns leg tur de
coresponden cu V. Thebault. A. t.: a
condus lucr rile de construc ie a
podului de la Cernavod , legarea
liniilor ferate dintre Fete ti i CROUS, Marie (vezi: Stevin Simon).
Cernavod . În 1884 s-a ocupat cu
proiectarea i construc ia unor noi linii
ferate. În domeniul istoriei mat. a scris
despre Milescu Cârnul. Unul dintre
172
întemeietorii G.M., în cadrul c reia a
depus o mare activitate, îndrumând
cititorii spre cercet ri mat. S-a ocupat
triunghiului i recrea ii mat.; apoi de
punctul lui Feuerbach (1925); punctul
lui Lemoine; dreapta lui Simpson;
punctul lui Brocard; cercul lui
Longschamps etc. A colaborat la
revista “Mathesis”, care ap rea la
Grand sub conducerea lui S. Mansion i
a lui J. Neuberg. A colaborat la
întocmirea Culegerii de probleme de
aritmetic , geometrie, algebr i
trigonometrie, publicat de Soc. G. M.
(1901). Cristescu V. a fost legat de
marele progres adus tiin ei prin
dezvoltarea teoriei geometriei
triunghiului.
CRISTIAN, Severini (vezi:
Longomontanus).
CRIVELLI, Jean (1691 – 1743),
matematician italian. N. la Vene ia. A
studiat i profesat retorica i filosofia,
fiind rector la Seminarul Patriarhal în
insula Murano, dar a studiat în
particular i tiin a. Op.pr.: - Elementi
di Aritmetica numerica e letterale,
Vene ia (1728), - Nuova elementare
Geometria (1729), - Algorismo, o sia
metodo di determinare le quantita
expresse colle cifre numeriche e colle
lettere dell’ Arabici (1739).
CSÀNYI, Daniel (1820 – 1867),
matematician maghiar. N. la Baia
Mare, m. la Debreczin. Studiile le-a
f cut la Sighetul Marma iei, Debreczin
i Kassa, apoi le-a continuat la Univ.
din Viena, unde a studiat construc ia
apeductelor. În 1843 a fost numit
secretarul personal al lui Széchenyi
Stefan, pre edintele Parlamentului din
Pozsony, mai apoi ca ing. conduc tor al
lucr rilor de canalizare a râului Tisa.
Cu ocazia Revolu iei din 1848 a
înfiin at un regiment de husari i a
primit îns rcinarea s conduc ap rarea
ora ului Komárom. În 1850 a fost
invitat ca prof. la Univ. din Debreczin.
În 1851 a fost condamnat la 12 ani
închisoare ca fost revolu ionar, fiind
gra iat în 1857, reluându- i catedra la
Debreczin. Membru al Acad. Ungare
(1863). Op.pr.: -A számtan elmei
(1859), -Rövid tájékozás a mértan
rendszere felett (1865). Cele mai multe
lucr ri din domeniul mat. au r mas în
concept sau manuscris.
CSEKE, Wilhelm (1915 – 1983), prof.
la Univ. “Babe – Bolyai” din
Cluj – Napoca. N. la Hatzeg
(Hunedoara). Studiile le-a f cut la
fostul Lic. Piarist din Cluj, iar cele
univ. tot la Cluj. Licen iat în mat.
(1936). În 1947 i-a luat doctoratul cu o
tez din domeniul demografiei. În anii
1937 – 1948 a func ionat ca prof. la un
Lic. din Cluj i, paralel, în 1941 a fost
numit asist. la Univ. din Cluj, iar în
1945 conf. Prof. la Fac. de t.
Economice (1948), iar în 1952, prof. la
Fac. de Mat. – Fizic din cadrul Univ.
“Bolyai”. În perioada 1965 – 1977
revine la Fac. de t. Economice.
Prodecan (1953 – 1956). A. t. se leag
de mat. aplicate: probleme economice
173
rezolvate cu ajutorul program rii
matematice.
CSEMEZ, Iosif (n. 1855),
matematician i fizician maghiar. N. la
Pozsony. A studiat la Nagyszombat,
Pozsony i Viena. A func ionat ca prof.
de mat. i fizic la mai multe coli, iar
de la 1895 prof. la Inst. Pedagogic. A
contribuit la redactarea “Révay Nagy
Lexikon”, ap rut în 1910, la Budapesta.
Lucr rile lui au fost publicate în
“Matématikai es Fizikai Lapok”.
CUCULESCU, Ioan V. (n. 1936),
matematician român, f când parte din
c. român de probabilit i, al c rei
creator este Octav Onicescu. N. la
Cern u i dintr-o familie de intelectuali
cu tradi ii pentru activit i tiin ifice.
Cursul primar i secundar le-a f cut la
Ia i, Zlatna i Bucure ti, în 1953
luându- i bacalaureatul. În 1958 i-a
dat examenul de Stat la Univ. din
Bucure ti, fiind numit ef de cabinet la
Calculul Probabilit ilor. Asist. (1960),
lector (1962), cercet tor la Inst. de Mat.
al Acad. Dr. în mat. (1966). A
participat la Congresul Interna ional de
Matematic inut la Moscova (1966).
A. t.: I. V. Cuculescu este unul din
cercet torii români bine informa i în
analiza func ional , topologie, algebr ,
probabilitate. Op.pr.: -Algebre Lie, Ed.
Acad. (1962), -Func ii sum (1963), -
Analiza numeric , -Contribu ii la
teoria proceselor Marcov – tez de
doctorat. -Spa ii vectoriale (1952) etc.
CULIANU, Niculai (1832 – 1915),
matematician român, cunoscut ca bun
pedagog i autor al unor lucr ri
didactice. N. la Ia i. Între 1852 – 1855
a studiat la Acad. Mih ilean
(Bazilian ). Unionist înfl c rat, motiv
pentru care a fost arestat. În 1855 a
plecat la Paris, unde a audiat cursurile
de la Sorbona i a f cut cercet ri la
Observatorul Astronomic, unde s-a
împrietenit cu Camille Flammarion,
lucrând cu Urbain i Le Verrier,
directorul Observatorului. Reîntors în
ar în 1863, a fost numit prof. la
Catedra de Calcul Diferen ial i
Integral la Univ. din Ia i, definitivat în
1864, iar în 1865 a trecut la Catedra de
Astronomie i Geodezie, pe care a
ocupat-o pân în anul 1906, când a
trecut în pensie. Între 1865 – 1868 a
suplinit i Catedra de Geometrie
Analitic i Trigonometrie Sferic .
Între 1874 – 1880 a fost decanul Fac.
de t., apoi rector (1880 – 1889).
Membru al Acad. A fost prieten cu Titu
Maiorescu. A. t.: N. Culianu a fost
membru fondator al revistei “Recrea ii
tiin ifice”; membru la “Junimea”;
pre edinte al “Ligii Culturale”, iar între
1892 – 1896 vicepre edinte al
Senatului. Op.pr.: - Lec iuni de calcul
diferen ial i integral (1874), care este
primul curs de analiz mat. în limba
român . - Curs elementar de algebr
(1872), pentru lic. - Aplica ii
geometrice ale calculului diferen ial
(1874), - Curs de cosmografie (1902), -
Curs de trigonometrie plan (1894). N.
Culianu a scos primul anuar al Univ.
din Ia i, în care a descris un istoric al
înv mântului univ. din ara noastr .
174
CULIANU, Petru (1870 – 1951),
matematician român. N. la Ia i. Unul
din cei 17 copii ai lui N. Culianu.
Bacalaureat în 1888. Toate studiile,
inclusiv cele univ. le-a f cut la Ia i,
îns licen a i-a luat-o la Sorbona în
1892. Reîntors în ar , a fost numit
conf. de mat. elementare i aplica ii de
geometrie analitic i algebr
superioar , func ionând simultan i în
înv mântul secundar. Între 1906 –
1910 a suplinit i Catedra de
Astronomie i Geodezie la Univ. din
Ia i. De la 1910 a r mas numai conf. la
analiza mat. A fost un prof. talentat.
Este considerat unul din fondatorii
“Revistei tiin ifice” de la Ia i (1883 –
1889).
CURTZ, Sebastian (1576 – 1639),
matematician german. N. la Nürenberg.
Date biografice nu se cunosc. De la el
au r mas lucr rile: -Compendium
Arithmeticae, reprimat de mai multe
ori, - Arithmetica perfecta (1619), -
Philosophia Mathematica (1654),
tip rit post mortem. A tradus lucrarea
: - Thesaurus geometricus, întocmit de
c tre Sylrandt Hunss, în Olanda.
CURTZE, Maximilian (1837 – 1902),
matematician german. N. la
Ballenstedt. Prof. de mat. la Thorn
(1864 – 1894). A tradus lucr rile lui
Cremona. A preg tit edi ia jubiliar : De
revolutionibus orbium coelestium libri,
a lui Nicolae Copernic. A scris mai
multe volume din istoria mat. din Evul
– Mediu. Op.pr.: - Der Algorithmus
proportionum des Nicolaus Oresme,
Berlin (1868). - Über eine
Algorismusschrift des XII Jahrhunderts
(1898), - Comentar zu dem Tractatus
de numeris datis des Jordanus
Nemorarius (1891), - Der Lieber
Embadorum des Savasorda in der
Übersetzung des Plato von Tivoli
(1902), - Urkunden zur Geschichte der
Mathematik im Mittelalter und der
Renaissance, Leipzig (1902) etc.

CUSANUS (vezi: Krebs Nicolaus).

175

D
DAGELET, D. (sec. XVIII),
matematician francez. Prof. la c.
Militar din Paris. Membru al Acad. de
t. din Fran a. Este cunoscut prin
rezultatele tiin ifice extrem de bogate
câ tigate în urma expedi iei pentru
explorarea Pacificului, din timpul lui
Ludovic XVI, condus de contele Jean
François Galaup de La Pérouse, în
perioada 1785-1788. Îmbarcarea s-a
f cut pe nava „La Boussole”, în calitate
de matematician i astronom. Expedi ia
a fost impresionant prin sfîr itul ei
tragic. (Din Journal de c l torie - La
Pérouse, Ed. t., Bucure ti, 1962).
DAGOMARI, PAULO sau Abaco
Paulo (> 1365), matematician florentin
(Italia). Reputa ia sa ca matematician a
fost recunoscut de diferite popoare,
datorit cuno tin elor sale aritmetice. A
utilizat virgula, pentru a împ r i
numerele mari în grupe de câte trei
cifre. Op.pr.: - Au r mas de la el
câteva fragmente de scrieri asupra
aritmeticii i algebrei : Liber de abaco,
imprimat la Bâle (1532). Aceast
lucrare i-a dat numele de Paulus de
Abaco sau Abaco Paulo.
DAIMACA, Victor (1892-1969), unul
din dasc lii renumi i ai înv mântului
mat. din Bucure ti. N. la Turnu
Severin, unde a urmat c. primar i
clasele secundare. P rin ii fiind s raci,
176
elevul Daimaca s-a între inut din
medita ii. Licen iat în mat. la Univ. din
Bucure ti (1929). Prof. la diferite c.
medii din Tg.-Jiu (1929-1950), când a
fost transferat la c. “Josif Ranghe i”
din Bucure ti, unde a func ionat pân în
1954, cînd s-a pensionat. Ca student s-a
încadrat ca func ionar la diferite
ministere, pentru a se putea între ine.
A. t.: Înc elev, V. Daimaca avea
pasiune pentru astronomie, formând un
cerc de astronomie-amatori, în cadrul
c ruia a expus diferite probleme din
domeniul astronomiei. Îi pl cea s
studieze cu perseveren i pasiune
bolta cereasc , reu ind ca la 3 sept.
1943 s descopere o comet , întâiul
corp ceresc v zut în premier de un
român, descoperire confirmat de c tre
C lin Popovici, Peltier i Shapley din
S.U.A., numit “Cometa Daimaca
1943”, iar la 16 dec. 1943 a descoperit
o a doua comet , confirmat de Van
Gent (Johannesburg - Africa de Sud),
de Giclas Lewell-S.U.A. i Peltier
(Delfas-S.U.A.), denumit “Daimaca
1943 C “. La propunerea
Observatorului Central din Bucure ti,
Acad. R.S.R. l-a numit pe Daimaca,
colaborator tiin ific, iar în 1951 ef de
sector, în cadrul sectorului meridian la
alc tuirea cataloagelor stelare. A
colaborat la revista “ tiin i
Tehnic ”, la “G.M., seria A”. Ca prof. a
fost un excelent pedagog, exemplu de
munc , corect i con tiincios, fiind
iubit de colegi i respectat de elevii s i.
DALTON, John (1766-1844),
matematician, fizician, chimist i
naturalist englez. N. la Eaglesfield
(Camberland) i m. la Manchester. La
etatea de 15 ani a ajuns prof. la o c.
medie i apoi, conduc torul ei. În 1793
a fost numit prof. la Colegiul din
Manchester. Membru correspondent al
Acad. A. t.: ca matematician,
activitatea lui s-a rezumat la cea de
prof. i aplicarea calculelor mat. în
celelalte ramuri de studii. A studiat
propriet ile vaporilor i a stabilit for a
elastic maxim a vaporilor pentru
diferite lichide i la diferite presiuni,
descoperind legea presiunilor par iale
în amestecul de gaze perfecte. A stabilit
legea solubilit ii gazelor i dependen a
proceselor de evaporare a lichidelor în
condi iunile de presiune i temperatur .
Dalton este primul care a introdus
no iunea de “zero absolut”
(temperatur la care presiunea gazului
se anuleaz ). În 1802 a stabilit legea :
presiunea amestecului de gaze este
egal cu suma presiunilor par iale,
construind curba temperaturii, stabilind
scara temperaturii dup o progresie
geometric . A descoperit i verificat
experimental legea propor iilor
multiple, care dovede te structura
atomic a materiei. În baza dezvolt rii
teoriei atomice (1808), a dat explica ii
diferitelor fenomene chimice. El a
descoperit fenomenul “daltonism” i a
descris defectele vederii, care constau
în imposibilitatea perceperii anumitor
culori i a diferen ierii lor una de alta.
Înc în timpul vie ii i s-a ridicat o
statuie în fa a Royal Institution.
Op.pr.: – On the zero of Temperature
(1802). – New System of chemical
philosophy (1808), în trei vol. Primul i
177
al doilea vol. au fost traduse în limba
german (1812).
DAMASCIUS, (Damaschias din
Damasc, în jurul anilor 458-353 î.e.n).
Matematician grec, a fost elevul i
succesorul lui Isidor din Milet, în
Alexandria. A avut ca elev pe
Simplicius, unul din comentatorii lui
Aristotel. A condus c. filosofic din
Atena i este socotit ca autor al C r ii
XII din Elementele lui Euclid.
DANDELIN, G. P. (1794-1887),
matematician belgian. Lucr rile lui se
refer la: –elaborarea i perfec ionarea
metodei lui Newton, relativ la
rezolvarea numeric aproximativ a
ecua iilor de un grad arbitrar, metod
care mult timp a fost dat uit rii. – A
demonstrat c sferele înscrise într-un
con, intersectat de un plan, determin
focarele conicelor. – la extinderea
teoremelor lui Pascal i Brianchon la
hexagonul format din generatoarele
unei suprafe e de ordin doi.
DANESI, Lucaci (1598-1672),
matematician italian. N. la Ravenna.
Prof. de mat. în Statul Papal (1656) i
ing. arhitect la Ferrara. A studiat i
dreptul, având titlul de dr. în drept,
devenind guvernatorul teritoriului
Comaechio. Protonotar apostolic
(1652). Op.pr.: – Trattato di
meccaniche cavato del Galilei (1649).
– Discorsi sopra le inondazione del
Fiume (1660). – Trattato di Geometria
pràtica, Ferrara (1670).
DANILEVSKI, Lappo Ivan
Alexandrovici (1896-1931), genial
matematician sovietic din Leningrad.
Absolvent al Univ. din Leningrad
(1925), apoi prof. de mat. în câteva
institute de înv mânt din Leningrad.
Membru corespondent al Acad. din
U.R.S.S. (1931). În biografia lui se
men ioneaz rezolvarea unor probleme
în somn, pe care nu le-a putut rezolva
în stare de veghe. Mintea acestui savant
a continuat s lucreze chiar i în somn
la problemele r mase nerezolvate. A
creat teoria func iilor analitice de
matrice i a aplicat-o la rezolvarea
problemelor de baz ale teoriei
ecua iilor diferen iale liniare, domeniu
în care a ob inut rezultate frumoase.
DANTE, Giovanni Battista (sec. XV),
matematician italian cu cuno tin e
excelente. N. la Bologna i m. în anul
în care a fost numit stare la m n stirea
Alatri. A fost preot dominican. De mic
copil a intrat în acest ordin,
consacrându-se studiului mat. Prof. de
mat. la Floren a i la Bologna. A fost
invitat de Vatican la Roma, fiind
îns rcinat cu conducerea lucr rilor în
leg tur cu reforma calendarului. A. t.:
A tradus Elementele lui Euclid i
„Sphera” lui Proclus, cu note i
comentarii. A întocmit un fel de
enciclopedie mat. : – Le scienze
matematiche ridotte a tavole, Floren a
(1569), - care a fost retip rit de mai
multe ori. – A întocmit un comentariu
la lucrarea lui J. Barozzi (denumit
Vingola) : – Cele dou reguli ale
perspectivei practice (1580), publicat
mai târziu la Bologna (1582). –
178
Lucrarea : Sur l’Anemoscope, Bologna
(1578), a stîrnit o curiozitate tiin ific .
DANTI, Jean (n. 1345), matematician
italian. N. la Arrezzo. Op.pr.: -
Tratatus Algorismo, compus dup
aritmetica lui Boethius. A mai scris o
geometrie, întocmit dup autorii arabi,
care este p strat într-o bibliotec din
Italia.
DANTZIG, George B. van
(matematician contemporan), olandez.
A pus bazele algebrei topologice
(1930). În 1947 a dat formularea mat. a
problemei generale de programare
liniar i a recomandat-o pentru
solu ionarea diferitelor probleme din
domeniul cercet rilor opera ionale.
Pentru rezolvarea problemei de
programare liniar a propus o metod ,
devenit celebr , metoda simplex. De
asemenea a pus în eviden leg tura
strâns dintre programarea liniar i
teoria jocurilor. Op.pr.: –Programming
in a linear structure (1949). –
Maximization of a linear function of
variables subject to linear inequalities
(1951). – Computational Algorithm of
the Revised Simplex Method (1953). –
Product Form Tableau for Revised
Simplex Method (1954). – Linear
Programming and Extensions (1963),
celebr în domeniul program rii liniare.
DARBOUX, Jean Gaston (1842-
1917), mare geometru francez. N. la
Nimes, m. la Paris. Conf. la c.
Normal , prof. substitut la Catedra de
Mecanic Teoretic i Geometrie la
Fac. de t. din Paris, ca succesor al
marelui geometru Chasles (1880). Prof.
titular la catedra de geometrie
superioar la Sorbona (1881). În
calitate de continuator al lui Monge,
începând cu 1882 a predat un curs de
teoria suprafe elor. Secretar perpetuu al
Acad. de t. din Fran a (1900), ca
succesor al lui Bertrand. Membru al
Acad. (1884) i membru al Acad. din
Budapesta i al Biroului de Longitudini
din Fran a. A fost prof.
matematicienilor : Gh. i eica, O. N.
ino (1910), Gh. Bratu (1908), asupra
c rora a exercitat o influen deosebit .
A. t.: Darboux a adus o contribu ie
remarcabil în dezvoltarea geometriei
diferen iale. Are lucr ri importante din
domeniul ecua iilor diferen iale i cu
derivate par iale, aplica iile lor în teoria
suprafe elor i din sistematizarea
integralei riemanniene. A studiat o
clas întreag de ecua ii diferen iale. A
dat o extindere no iunii de integral
definit (1875). În jurul anului 1880,
Darboux a descoperit c exist func ii
continue care nu admit derivat , fapt
care a produs o criz în domeniul
teoriei func iilor, dar salvarea a fost
descoperirea teoriei mul imilor de c tre
G. Cantor, putându-se da o nou
defini ie func iilor pe baz logic .
Darboux a introdus invarian ii
matriceali, coordonatele pentasferice în
spa iul neeuclidian. A introdus metoda
reperului mobil în geometria
suprafe elor. A stabilit teorii în leg tur
cu studiul familiilor de suprafe e. A
studiat suprafe ele congruente i spiritul geometric cu cel al fine ei.
re elele conjugate pentru spa iul cu trei
dimensiuni. A studiat în mod special
curbele i suprafe ele analagmatice,
179
cercurile geodezice pe o suprafa . A
f cut studiul asupra cuadricelor. A
studiat cubicele care-i poart numele,
seriile, a extins în spa iu transformarea
omografic prin inversiune i a introdus
transformarea ciclografic de pant
K = i , i = − 1 . În 1870 – 1902 a
redactat „Buletin des Sciences
Mathématiques”. În 1872 a reu it s
demonstreze existen a integralelor
func iilor discontinue oarecare. În
mecanic s-a ocupat de principiul
minimei ac iuni. Contribu ia
matematicienilor români la dezvoltarea
descoperirilor lui Darboux: Irinel
Dr gan, Sergiu Vasilache, Marcel
Ro cule , C. Foia i al ii – cu metoda
solu ion rii ecua iilor cu derivate
par iale. Cu teoria func iilor continue
Darboux : N. Boboc. Cu extensiunea
metodei Darboux pentru integrarea
ecua iilor cu derivate par iale : Mendel
Haimovici. Cu re elele Darboux:
Tiberiu Mihailescu (1946). Cu
suprafe ele analagmatice: C. Co ni
(1949). Cu studiul cuadricelor: C. P.
Bogdan. Cu metoda ob inerii cubicelor:
N. Abramescu (1939). Cu func iile
Darboux: Solomon Marcus (1960,
1962) etc. Op.pr.: - Leçons sur la
théorie générale des surfaces et les
applications géométriques de calcul
infinitésimal (1887-1896) în patru vol.
– Leçons sur les systèmes orthogonaux
et les coordonées curvilignes (1898-
1910). Darboux a tiut s uneasc
logica pur cu intui ia geometric ,
Lec iile lui erau foarte ascultate, fiind
un model de ordine i claritate. Sub
influen a lui Darboux i-a des vâr it
studiile matematicianul român Gh.
i eica. Biografia lui Darboux a fost
scris de c tre E. Lebon (1910).
DASE, (Dahse) Johann Martin
Zacharias (1824 – 1861), matematician
german. N. i m. la Hamburg. Un copil
minune cu o prodigioas capacitate de
calcul. Între anii 1844 -1845 a c l torit
prin toate ora ele mai mari din
Germania, peste tot fiind apreciat de
rapiditatea calculelor. A determinat cei
mai mici divizori ai numerelor din
milionul al aptelea, al optulea i par ial
din al nou lea. Rezultatele au fost
publicate postum, la Hamburg
(1862/65). A calculat num rul π, în
dou luni, cu o precizie de 200
zecimale (1844). Ulterior s-a dovedit c
ultimele cinci zecimale au fost gre ite.
În 1853 ajunge la 400 cifre exacte,
utilizînd formula:
π 1 1 1
= arc tg + arc tg + arc tg
4 2 5 8
DASYPODIUS, Konrad (Rauhbein
Hase), (1530-1600), matematician
german. N. la Frauenfeld i m. la
Strasbourg. Prof. de mat. la Univ. din
Strasbourg, ocupând i func ia de
Canonic. A fost primul matematician
german care a scris manuale de mat.
pentru gimnaziu. A proiectat vestitul
ceas din Strasbourg, pe care l-a
construit apoi Habrecht Isaac i Josias
din Schaffhausen (1572-1574). Op.pr.:
– Institutionum mathematicarum
erotemata, Strasbourg (1593). – Oratio
de disciplinis mathematicis, ad
Fredericum II, regem Daniae. –
Hieronis Alexandrini Nomenclaturae
180
vocabulorum geometricorum Transla-
tio. – Lexicon mathematicum, ex
diversis collectum antiquis scriptis,
Strasbourg (1579). – A tradus i
comentat Elementele lui Euclid.
DATI, Gregorio (Goro), (1363-1436),
matematician italian. Patria lui era
Floren a, unde a fost prof. i a ocupat
diferite func iuni municipale. A descris
principiul busolei, al orologiului, a
descris probleme nautice. A f cut o
descriere despre Africa. A plasat
infernul ca centru al P mântului.
Op.pr.: – La Spera – un poem. –
Histoire du duc de Milan Jean Galeas
Viconti et de ses guerres avec les
Florentins (1735). – Lucr rile lui sunt
extrem de rare.
DAUMONT, Arnulphe (1720-1800),
matematician francez. Colaboratorul lui
d’Alembert.
DAVID, supranumit Anaht
(invincibilul), (sec. V e.n.),
matematician armean. Prin cultura lui
mat. a influen at pozitiv asupra
dezvolt rii gândirii tiin ifice armene.
Ideile lui sunt expuse în scrierile : –
Defini ia filosofiei, o analiz a
introducerii lui Porfir. – O interpretare
a lucr rilor lui Aristotel.
DAVID, Emmanuel (1854-1941),
matematician român, cel mai de seam
precursor al colii matematice
române ti. N. la Bucure ti, dintr-o
familie s rac i numeroas , f r
posibilit i materiale. c. primar a
f cut-o la Ploie ti (1861-1864), clasele
secundare la „Gh. Laz r” i „Gh.
incai” (1865-1873), manifestîndu- i
dragostea pentru mat. Ca elev a muncit
mult, dând medita ii pentru a se putea
între ine prin propriile lui for e. Dup
nenum rate greut i i lipsuri îndurate,
a reu it s plece la Paris pentru
specializare (1873-1879), unde a tr it
în mizerie. Dragostea pentru studii i
perseveren a care-l caracterizau nu l-au
descurajat. La Paris a urmat cursurile
de mat. superioare la Fac. de t. i la
École Pratique des Hautes Études. În
1879 i-a sus inut teza de doctorat în
tiin ele mat. Prof. suplinitor la Catedra
de Algebr i Geometrie Analitic la
Fac. de t. din Bucure ti, apoi la c.
Special de Artilerie i Geniu (1881),
unde a predat algebra superioar i
calculul infinitezimal. În 1882 a trecut
la c. de Poduri i osele, iar în 1929 a
func ionat la c. Politehnic din
Bucure ti. Mem. de onoare al Acad.
Române (1936), pre edinte de onoare
al Primului Congres al
Matematicienilor Români, care s-a inut
la Cluj (1929). Printre elevii lui D.
Emmanuel cit m: Gh. i eica, Tr.
Lalescu, A. Davidoglu, D. Pompeiu, S.
Sanielevici, A. Myller, O. Onicescu,
Gr. Moisil, M. Nicolescu, V. Vâlcovici,
Al. Froda i al ii. A. t.: - E. David a
introdus mat. superioare în
înv mântul univ. i tehnic din ara
noastr , a f urit cadre necesare pentru
dezvoltarea înv mântului i tiin ei
mat. Cercet rile sale au fost îndreptate
în direc ia teoriei func iilor eliptice,
f când noi descoperiri. A c utat s
îmbine ideile lui Weierstrass cu acelea
ale lui Cauchy. David Emmanuel a fost
181
influen at în cercet rile sale de
rigorismul lui Cauchy, Puisseux, Briot,
Bouquet. Op.pr.: Étude des intégrales
abeliennes de troisième éspèce, tez de
doctorat. - Sur les intégrales
pseudoelliptiques (1904). - Func iuni
eliptice (1913). - Lec iuni de teoria
func iilor (1924-1927). - Studiul
integralei abeliene de spe ia a treia.
De-a lungul anilor a publicat diferite
articole în revistele de specialitate din
ar i str in tate. David Em. a fost un
prof. des vâr it. A adus mari servicii în
domeniul pred rii mat. în institutele de
înv mânt superior, consacrând tot
timpul vie ii cercet rilor tiin ifice. Din
el a emanat o iradiere puternic a unei
umanit i des vâr ite.
DAVID, Lajòs (n. 1881), matematician
maghiar. N. la Cluj, unde i-a f cut
studiile elementare i medii i ca
bursier al statului le-a continuat la Paris
i Göttingen. Prof. la Colegiul reformat
din Szèkelyudvarhely (1908), apoi
prof. de mat. la Univ. din Cluj.
Lucr rile lui referitoare la teoria
func iilor i algebra superioar au
ap rut în revistele din ar i str in tate.
Op.pr.: – Introducere elementar în
studiul analitic al geometriilor
neeuclidiene, litografiat (1944) în care
expune geometria în baza ideilor
cuprinse în Appendix.
DAVIDOGLU, Anton (1876-1958),
matematician român, analist. N. la
Bârlad, unde a urmat clasele primare i
secundare (1883-1895). Studiile
superioare le-a f cut la Paris, unde i-a
luat licen a în mat. (1897), având ca
prof. pe J. Hadamard. Dr. în mat. de
Sorbona, sub preziden ia lui É. Picard
(1900). Prof. agregat (1902), titular la
Fac. de t. din Bucure ti, Catedra de
Calcul Diferen ial i Integral (1905),
catedr pe care a de inut-o timp de 41
de ani, în care timp a depus o bogat
activitate pedagogic , în special în
domeniul ecua iilor diferen iale. În
1913 a fost numit primul rector al
Acad. de Înalte Studii Comerciale i
Ind. din Bucure ti. De asemenea a
îndeplinit i func ia de decan al Fac. de
t. i prof. la Seminarul Ped. Univ. din
Bucure ti. În timpul r zboiului din
1916-1918, Davidoglu s-a refugiat la
Petrograd, unde a înv at limba rus ,
ceea ce i-a ajutat s urm reasc cu mult
interes realiz rile sovietice în domeniul
analizei mat. A. t.: prive te domeniul
ecua iilor diferen iale de ordinul IV,
metoda aproxima iilor succesive,
ecua iile vibra iilor transversale ale
vergelelor elastice (1900), teoremele
fundamentale ale analizei, teoria
asigur rilor. Davidoglu a fost cel dintâi
prof. din ara noastr care a predat mat.
actuariale. L-au preocupat i probl. de
inginerie cadastral . Op.pr.: Curs de
analiz infinitezimal (1930). – Curs
de teoria asigur rilor (1935). – A
întocmit un referat asupra operei lui
Petrovski i Sobolev etc. Davidoglu a
contribuit la ridicarea prestigiului mat.
române ti. Produc ia sa mat. a fost
folosit cu succes de urma ii i fo tii
lui elevi.
DAVIDOV, August Iulievici (1823-
1885), matematician mecanician i
pedagog rus. Prof. la Univ. din
182
Moscova (1853). Membru al
Consiliului c. din Moscova (1863-
1885). A. t.: are merite în dezvoltarea
teoriei ecua iilor cu derivate par iale, în
teoria integralelor definite. A ocupat
un rol important în dezvoltarea
mecanicii ra ionale. Davidov a spijinit
tot ce era nou în domeniul mat., ca:
teoria func iilor de o variabil
complex , teoria probabilit ilor,
unificarea unit ilor de m sur etc. A
înfiin at Soc. Mat. din Moscova. Ca
mecanician este autorul problemelor
teoriei stabilit ii i a teoriei
capilarit ii. Op.pr.: Davidov a fost
cunoscut ca autor al unor manuale
populare de mat. elementare:
Geometria elementar , care a circulat
58 de ani, fiind tip rit în 39 de edi ii,
ultima în anul 1922. Manualul a fost
cl dit în baza manualelor franceze ale
lui Babillier, Legendre, Allès i al ii i
constituie o apreciat valoare
predagogic . – Algebra elementar
(1886), care a circulat f r întrerupere
56 de ani, în 24 edi ii. – Îndrum tor
aritmetic. – Bazele trigonometriei. –
Teoria fenomenelor capilare etc.
Lucr rile reflect ideile progresiste ale
societ ii din acea perioad , completate
cu cuno tin e din istoria mat. i au
exercitat o influen hot râtoare asupra
metodicei de înv mânt.
DAVIET, de Posenex (1734-1799),
geometru din Savoia. N. la Thonon i
m. la Casal. A studiat la Turin, având
ca prof. pe Lagrange. Membru al Acad.
de t. din Turin (1778). Brigadierul
regelui Savoiei i conduc torul marinei,
cavaler al ordinului Saint – Maurice i
Saint – Lazare. În 1772 a fost acuzat de
tr dare, fiindc a retrocedat francezilor
ducatul Villefranche. Op.pr.: –
Mémoire sur les logarithmes des
quantités negatives (1760). – financiar regional la Sibiu i regiunea
Éclaircissement sur les quantités
imaginaires (1761). – Principes
fondamentaux sur la Mécanique
(1799). – Au mai r mas de la el diferite
manuscrise de algebr i geometrie.
DAVISI, Urbain (1630-1700),
matematician italian. N. la Roma.
Elevul faimosului matematician
Bonaventura Cavalieri. A f cut parte
din ordinul iezui ilor. Op.pr.: –
Trattato della Sfera, con le pratiche per
quelli che desiderano esercitarsi in
essa e col modo di far la figura celeste,
Roma.
DEAC, I. Iuliu (n. 1904), prof. de mat.
autodidact. N. la Câmpia - Turzii, unde
a urmat clasele primare, lic. la Turda,
studiile superioare la Univ. din Cluj,
Fac. de Mat. (1923-1926). Curs de
specializare contabil pentru func ia de
expert contabil, la Bra ov (1932). Prof.
de mat. la Lic. Real de B ie i, Lic. de
Fete, c. de Arte i Meserii, c.
Comercial din Turda, la c. de
Contabilitate (ca prof. i subdirector) i
la Gimnaziul din Ludu (Mure ), la c.
Superioar de Comer din Hu i
(F lciu), ca urmare a desfiin rii
colilor din Ludu , la c. de M e tri
Mecanici Petroli ti din Ploie ti, c.
Profesional i de M e tri din Câmpia
Turzii, în total 22 ani (între 1926 –
1955, cu unele întreruperi).
Concomitent, în cadrul Ministerului de
183
Finan e a îndeplinit func iile de
controlor ef, administrator financiar în
jude ele F lciu, Alba, Prahova, Piatra
Neam , Sibiu, (1934-1946). Inspector
Bac u (1946-1949). A. t.: Din anul
1934/35 a început s devin autodidact,
ocupându-se cu cercet ri, în special în
domeniul istoriei mat. Membru în
Comisia Minier de pe lâng
Inspectoratul Minier Ploie ti, membru
în Comisia de Control pentru
Verificarea Activit ii Gestionare a
Camerei de Comer din Piatra-Neam ,
membru în Comisia pentru Executarea
Obliga iunilor decurgând din Aplicarea
Conven iei de Armisti iu cu U.R.S.S.
(în jud. Sibiu), delegat cu executarea
controlului preventiv pe lâng
Administra ia Autonom a Uzinelor
Mâr a-Sibiu, ca delegat al Ministerului
de Finan e, vice-pre edinte al
Sindicatului Func ionarilor Publici din
jud. Sibiu (1945-1949) etc. Ca elev i
student a fost corespondent la G.M.
Op.pr.: Cea mai mare i mai valoroas
lucrare tiin ific este „Dic ionarul
Enciclopedic al Matematicienilor”,
lucrare unic în literatura enciclopedic
din ar , cu caracter mondial. – Figuri
ilustre din Grecia antic . – File din
istoria matematicii. – Curbe speciale
plane. – Culegeri de probleme din
ecua ii nedeterminate, divizibilitatea
numerelor, ecua ii transcendente,
induc ia matematic , toate în
manuscris. În „Caiete Metodico-
tiin ifice” din Timi oara s-a publicat
Istoria tetraedrului (1987). În total 14
lucr ri de valoare istoric .
DEBONNE, (Debeaune) F. (1601-
1652), matematician francez,
contemporan cu Descartes. A avut o
contribu ie important la rezolvarea
ecua iilor diferen iale. În 1638,
Debonne într-o scrisoare c tre
Descartes pune problema determin rii
unei curbe pentru care raportul
ordonatei c tre subtangent este egal cu
raportul dintre un segment dat i
diferen a dintre ordonat i abscis . În
1639, Descartes a recunoscut
importan a unei astfel de probleme, dar
a considerat imposibil rezolvarea ei.
Mai târziu a ajuns la ecua ia
k fenomen al numerelor ra ionale, c ruia
diferen ial y′ = , ob inând
y−x
hiperbola y 2 = xy + bx , parabola
y 2 = −2dx + bc , cercul y 2 = bx − x 2 .
În discu ia acestei ecua ii Debonne a
stabilit 17 cazuri diferite. Tot el a
stabilit c dac lipsesc termenii x 2 i
y 2 func ia reprezint o dreapt .
Op.pr.: - Notae breves (Note succinte
asupra geometriei lui Descartes)
(1649).
DECHALES, Cl. F. M. (1621-1678),
matematician francez. S-a eviden iat
prin marile lucr ri enciclopedice.
Op.pr.: - Cursus seu mundus mathema-
ticus, Lyon (1674), în trei volume,
edi ia a II-a în 1690, (Cursul sau
lumea matematicii), care s-a bucurat de
o larg r spândire. În acest tratat,
conicele sunt tratate dup metoda
antic .
184
DEDEKIND, Richard Julius
Wilhelm (1831-1916), ilustru
matematician german. N. la
Braunschweig. Prof. la Politehnica din
Zürich (1859), apoi la Univ. din
Braunschweig. Dedekind fiind student
la Göttingen, a audiat cursurile lui
Gauss, devenind primul editor al
operelor lui Gauss. Membru al Acad.
de t. din Berlin. În timpul activit ii
sale a purtat coresponden cu R.
Lipschitz (1852-1903). În 1894 s-a
pensionat. A. t.: a fundamentat logica
aritmeticii i teoria numerelor
ira ionale, care se bazeaz pe un
i-a dat numele de „t ietur ”, ceea ce i-a
permis s precizeze conceptul de num r
incomensurabil. Modelarea numerelor
ira ionale, în teoria numerelor ra ionale,
a fost rezolvat aproape simultan de
Cantor, Dedekind i Weierstrass, prin
metode diferite. A dat o construc ie a
numerelor întregi, apoi a stabilit
propriet ile numerelor reale,
definindu-le cu ajutorul t ieturilor i
stabilind axioma care-i poart numele :
oric rei t ieturi a dreptei îi apar ine un
punct al dreptei, care determin acest
t ietur . Axioma lui Dedekind a avut
un rol fundamental în dezvoltarea
matematicii moderne i este
echivalent cu admiterea existen ei
numerelor zecimale. Aceast existen
este asigurat în cadrul teoriei
mul imilor i care are la baz o alt
axiom , numit axioma alegerii, a lui
Zermelo. Dedekind plecând de la
aceste no iuni, a încercat s l mureasc
no iunea de m rime continu , care st
la baza întregei analize. Dedekind s-a
luptat mult s repun matematicile pe Odensee i Vilborg, iar în 1814 la
baze solide în cadrul teoriei mul imilor. Univ. din Copenhaga. A rezolvat
El a ar tat c numerele ra ionale ecua ia nedeterminat y 2 = ax 2 + 1 .
constituie un corp, de unde a ajuns la
Op.pr.: – Dissertatio qua existentia
dezvoltarea teoriei corpurilor de
vacui evincitur (1791). – Pädagogische
numere algebrice (1871), descoperite
Aphorismen (1799). – De ratione qua
de Kummer. S-a ocupat de grupurile
analysin atque synthesin intercedat
hamiltoniene care-i poart numele,
(1812). – i a publicat mai multe
component a algebrei moderne. În
memorii.
1872, Dedekind pornind de la ideile lui
Bolzano a dat o defini ie infinitului. În
DEIDIER, (L’Abbè) (1696-1746),
1900 a dezvoltat teoria idealelor,
matematician francez. N. la Marsilia i
instituind axiomele de continuitate. A
m. la Paris. Primele studii le-a f cut la
definit pentru prima oar conceptul
Colegiul D’Oratoire, apoi a studiat
abstract de latice, care i-a rec p tat
teologia în cadrul ordinului iezui ilor.
actualitatea în cadrul algebrei moderne
Prof. de filosofie la Seminarul din Aix,
(1930). Op.pr.: – Stetigkeit und
unde s-a ocupat în special cu mat. A
irrationalle Zahlen (1872). – Was sind
p r sit Seminarul, fiind solicitat ca
und was sollen die Zahlen?. –
perceptor la copiii marchizului de
Vorlesungen über Zahlentheorie
Hâvre, mai târziu a func ionat ca prof.
(1881), reprezint lucr rile lui
de mat. la c. Militar de Artilerie de
Dirichlet. A mai lucrat la editarea
La Fère. Retras la Paris, i-a definitivat
lucr rilor lui Riemann i Gauss (1863-
multiplele sale lucr ri, care prin
1881). A utilizat în lucr rile sale, la
importan a lor i-au determinat un loc de
început, metoda sintetic a expunerii,
frunte între matematicienii epocei.
apoi a trecut la metoda analitic .
Op.pr.: - L’ Arithmétique des
Lucr rile lui sunt de mare importan .
Géomètres (1739). – De la mesure des
surfaces et des solides par
DEGEN, Charles Ferdinand (1766-
l’arithmétique des infinis et les centres
1825), matematician danez. N. la
de gravité (1740). – Du calcul
Braunschweig. Studiile primare i
différentiel et intégral (1740). – De la
secundare le-a f cut sub supravegherea
mécanique générale (1741). – Élements
tat lui s u, violonist. Începând cu anul
généraux des parties des
1783 a studiat dreptul, teologia i
Mathématiques necessaires à
paralel lingvistica, filosofia i mat. la
l’artillerie et au génie (1745).
Univ. din Copenhaga. Dup terminarea
studiilor univ., a devenit educatorul
DELACHET, Andrè (contemporan),
prin ului Christian (devenit regele
prof. de mat. special la Tours,
Christian al VIII-lea) i al lui Frederic
cunoscut prin nenum ratele sale
Ferdinand. În 1798 a primit titlul de dr.
lucr ri: – L’analyse mathématique. –
în filosofie. A func ionat ca prof. la
La géométrie contemporaine. – Calcul
185
vectoriel. – La géométrie déscriptive. –
L’algèbre moderne. – Les logarithmes
et leur applications. – La géométrie
analytique. – La géométrie différen-
tielle. – La géométrie projective. –
Calcul différentiel et intégral (1968).
DELAMBRE, Jean Baptiste Joseph
(1749-1822), matematician i astronom
celebru, recunoscut în toat Europa,
istoric francez. N. la Amiens i m. la
Paris. La insisten ele stare ului de la
Colegiul din Amiens a primit o burs la
Colegiul Plessis din Paris. Pentru a- i
îmbog i i completa cuno tin ele,
Delambre a studiat istoria i limbile
latin , greac i englez , precum i mat.
cu mult interes. A tr it retras, izolat.
Singur tatea i-a inspirat geniu i o
gândire mare care s-au tradus în
lucr rile lui nemuritoare, care au
constituit admira ia secolului.
Capacitatea, caracterul i comportarea
lui Delambre au atras aten ia savan ilor
i a multor cercuri sociale. Delambre
fiind elevul lui Laland, l-a tratat ca pe
un colaborator al s u. Membru al Acad.
de t. din Paris (1792), primind sarcina
de la Acad. s m soare lungimea
arcului de meridian între Dunkerque i
Barcelona, aceast lucrare a fost
întrerupt din cauza Revolu iei i
reluat în 1799. Membru al Biroului de
Longitudini (1795), iar apoi secretar
permanent al Acad. de t. (1803-1822).
Dup moartea lui Laland a fost numit
prof. de astronomie la Collège de
France, iar în 1808 a fost numit
trezorier al Acad. Imperiale, func ie
de inut pânâ în 1815. A. t.: ca
matematician s-a distins prin calculele
186
efectuate cu ocazia m sur rii
meridianului. A comentat sistemul
duodecimal, c ruia Pascal i-a acordat o
importan mare. Lui i se datoreaz
introducerea sistemului metric (1791)
în Fran a. A introdus diviziunea
zecimal a unghiurilor. Ca astronom a
contribuit la perfec ionarea tabelelor
astronomice. A construit traiectoria lui
Uranus (descoperit de Herschel), a lui
Jupiter i Saturn. A scris istoria
astronomiei. A stabilit formule speciale
pentru verificarea legilor sistemului
solar. Considera iile geometrice i
fizice depuse în lucr rile de astronomie
l-au f cut celebru. Op.pr.: - Base de
système métrique décimal (1806). –
Traité d’Astronomie Théorique et
pratique (1814). – în trei volume, care
l-a f cut popular i i-a scos la suprafa
geniul i inteligen a sa. – Histoire
d’Astronomie ancienne (1817) în cinci
volume. – Histoire de l’Astronomie de
moyen âge (1819). Delambre a fost un
critic, cu opinii juste, capabil de lucr ri
grele. Cuno tin ele sale nu au pereche
în modestia sa (Cuvier). S-a distins prin
perseveren a sa, prin voin a i
caracterul spiritului s u, formându- i o
educa ie proprie, clasic .
DELAUNAY, Charles Eugene (1816-
1872), matematician i astronom
francez. N. la Lusigny. Moartea i-a fost
tragic , înecându-se într-un lac în timp
ce se plimba cu barca, la Cherbourg.
Prof. la Sorbona, la Catedra de
Mecanic Aplicat (1841-1848), având
ca elevi pe Ioan Ghika, E. Bacaloglu,
N. Culianu. În urm a devenit prof. la
Ècole Polytechnique. Membru în biroul
de longitudini (1862), directorul
Observatorului Astronomic din Paris
(1872). A. t.: Delaunay a demonstrat
teoremele lui Jacobi relativ la integrale
(1841). A descoperit c , la rostogolirea
unei elipse sau hiperbole pe o dreapt ,
focarele descriu curbe care-i poart
numele. Op.pr.: - Théorie du mouve-
ment de la lune (1860). - Cours
élémentaire d’Astronomie (1873),
edi ia a 7-a în 1884. - Traité de
mécanique rationnelle (1856), edi ia a
7-a în 1883. Vestitele sale lucr ri au
avut o mare influen asupra mai
multor elevi ai s i. Între matemeticienii
români cit m pe C. Gogu, care s-a
ocupat de teoria mi c rii Lunii, expus
de Delaunay. Biografia lui Delaunay a
fost descris de catre Thévenot i
Rébiere. (1889)
DELEANU, Aristide (n. 1932),
topolog român. N. la Pite ti. Studiile
secundare i cele superioare le-a f cut
la Bucure ti. În 1955 a terminat Fac. de
Mat. i Fizic . ef de Cabinet la
Catedra de Algebra a prof. Gr. C.
Moisil (1955-1958). Cercet tor stagiar
la Inst. de Mat. al Acad., la sectorul de
topologie. Dr. în tiin ele mat. (1961).
A. t.: A. Deleanu se preocup de
topologia general , topologia algebric ,
precum i de teoria algebric a
mecanismelor automate. La baza
lucr rilor de topologie stau memoriile
lui J. Leray, Al. Ghika, G. K. Kalish,
D. Kan si G. W. Whitehead, R. W.
Hamming, R. C. Base, D. K.
Raychanduri. A creat teoreme noi în
topologie, a stabilit unele propriet i
noi, teoreme referitoare la coduri, a
187
extins unele rezultate ob inute de c tre
matematicienii viza i mai sus. Op.pr.: -
Cercet ri asupra teoriei punctelor fixe
ale aplica iilor continue – tez de
doctorat, (1961). - Integrarea func iilor
de mul imi cu valori într-un grup
par ial ordonat. Ed. Acad. 1964.
Topologie, categorii, suprafe e rie-
manniene. Ed.Acad. (1966) etc.
DELONE, Boris Nicolaevici (n.
1890), matematician sovietic, mare pe-
dagog, specialist în teoria numerelor,
algebr si geometrie. Fiul cunoscutului
mecanician N. B. Delone. Studiile se-
cundare si univ. le-a facut la Kiev
(1903-1913). Prof. V. P. Ermacov si D.
A. Grave au exercitat o mare influen
asupra preg tirii sale. În 1916 i-a sus-
inut examenul de magistru, apoi a fost
numit docent, trecând în munca univ.
Activitatea sa ca prof. univ. (1921-
1935) a fost legat de renumita coal
mat. din Leningrad. Membru corespon-
dent al Acad. de t. a U.R.S.S. (1929).
Colaborator la Inst. de Mat. “V. A.
Steklov”, iar în anul 1935 s-a transferat
la Moscova. B. N. Delone a fost deco-
rat cu ordinul “Steagul Ro u” i înc
c teva medalii. A. t.: Înc din tinere e,
B. N. Delone a manifestat un interes
pasionat pentru mat., astronomie i teh-
nic . La vârsta de 15-16 ani a construit
un reflector a c rui oglind a fost le-
fuit de el însu i. A descoperit o lege a
reciprocit ii lui Gauss. În 1909 a con-
struit cinci planoare, efectuând cu ele
zborul de prob . Interesul tiin ific al
lui B. N. Delone a fost concentrat
asupra teoriei numerelor algebrice i
anume: asupra rezolv rii în numere
întregi a ecua iilor nedeterminate de
gradul trei cu dou necunoscute. Un
mare ciclu de lucr ri a consacrat
geometriz rii lucr rilor lui Galois. A
cercetat o serie de probleme legate de
teoria ira ionalit ilor cubice. A dat o
expunere geometric renumitului
algoritm al lui G. F. Voronoi. A
rezolvat problema identit ii pentru
corpuri comutative de ordinul trei,
adic a rezolvat problema invers
transform rii lui Tschirnhausen. B. N.
Delone a aplicat cercet rile sale de
geometrie în cristalografie. Din 1932,
B. N. Delone se reîntoarce la algebr .
B. N. Delone a cercetat, din punct de
vedere geometric, solu iile în radicali
pentru ecua iile de gradul trei i patru.
A inut cele mai variate cursuri
generale i speciale: analiza
matematic , geometria analitic ,
geometria neeuclidian , teoria lui
Galois, cristalografia matematic ,
teoria ma inilor de calculat i o serie de
cursuri remarcabile. A lucrat mult i în
domeniul populariz rii matematicii. El
a fost ini iatorul i oganizatorul primei
Olimpiade de Mat. la Leningrad
(1934). Ideile tiin ifice ale lui B. N.
Delone, au avut o influen puternic
asupra multor matematicieni sovietici.
Op.pr.: – Leg tura dintre teoria
idealelor i teoria lui Galois (1912). –
Bazele matematice ale analizei
structurale a cristalelor. – Teoria
geometric a construirii corpurilor
comutative de numere algebrice
(1932). Geometria lui Lobacevski i
dezvoltarea tiin elor moderne (1956).
Toate lucr rile lui Delone au o tr s tur
comun : caracterul geometric, tendin a
188
spre simplitate, i o intui ie fizic
sesizat . În 1931 s-a creat prima tab r
de alpini ti din ini iativa lui. Patriot si
pedagog, de o inteligen i sinceritate
irepro abil .
DEMETCZKY, Mihael (n. 1855),
matematician maghiar. N. la
Bernátfalva. Studiile le-a f cut la Kassa
i Budapesta, apoi le-a continuat la
Berlin, Paris i Jena. Prof. de mat. la
mai multe institute. Prof. la Univ. din
Budapesta (1893). Guvernatorul Inst.
“Franz Josef”(1895). Ministrul Cultelor
i al Educa iei (1907). A scris multe
memorii i comunic ri în domeniul
mat.
DEMETRESCU, Gheorghe (1885-
1969), matematician i savant de
reputa ie interna ional in domeniul
astronomiei. N. la Bucure ti, a absolvit
sec ia de mat. a Fac. de t. din
Bucure ti, apoi a fost trimis pentru
specializare în astronomie la Paris.
Dup întoarcerea în ar , a participat la
instalarea marelui ecuatorial fotografic
al Observatorului din Bucure ti, a
lunetei meridiane, iar ca prof. la Univ.
din Cluj, a pus bazele Observatorului
Astronomic, efectuând cercet ri de
amploare în acest domeniu. A dedicat o
parte din activitatea sa cercet rilor de
seismologie i a ini iat înfiin area
re elei de sta ii seismice pe teritoriul
rii noastre. A contribuit la formarea a
numero i speciali ti. Membru titular al
Acad. (1955), apoi membru al Uniunii
Astronomice Interna ionale i al
Uniunii Interna ionale de Geodezie si
Geofizic . Prof. emerit i distins cu
ordine i medalii ale R.S.R. Gh.
Demetrescu a fost elev al lui N.
Coculescu. Înzestrat cu un deosebit
spirit de ini iativ i pasionat pentru
studiul naturii. Despre activitatea lui
Gh. Demetrescu au scris C. Drâmb i
S. Stoilow (1960 i 1966), la a 80-a
aniversare.
DEMETROIS, Panaghiotades
Govdela (1775 – 1831). Semna
Govdelas (Gaudela sau Govdelas
Panaiotadi sau Panaiotache). A
func ionat ca prof. de mat. la Acad.
Domneasc din Ia i, apoi director
(1808 – 1821). Dr. în filosofie i artele
literale de la Pesta, unde a studiat între
anii 1801-1803 filosofia, matematica,
fizica i istoria universal . Speriat de
evenimentele revolu ionare din 1821,
Govdela a fugit la Var ovia, unde a
publicat o istorie a lui Alexandru
Macedon. În 1823 a trecut la Chi in u,
apoi s-a reîntors la Ia i, unde a tr it în
mizerie, pân în anul 1831, când a
decedat. A fost ultimul prof. de mat. al
Acad. Grece ti din Ia i. A. t.: Govdela
este autorul mai multor manuale scrise
i tip rituri grece ti de aritmetic i
algebr : Stoiheia Algebras, Elemente
de algebr , dedicat lui Alexandru I al
Rusiei, publicat în grece te la
Magdeburg (1806), care a servit ca
manual al Acad. Domneasc din Ia i. –
Stoiheia Arithmetikis, manuscris de 85
foi. – Elemente de matematic …
(1818), format din 32 foi, plus 357
pagini, manuscris. C r ile lui Govdela
au i unele informa ii istorice.
Materialul a fost inspirat din c r ile lui
Ch. Wolff.
189
DEMIDOVICI, Boris Pavlovici (n.
1906), matematician sovietic,
reprezentant al colii sovietice de
ecua ii diferen iale ordinare din
Moscova. A. t.: concretizeaz existen a
solu iilor aproape periodice ale
ecua iilor diferen iale liniare i
comportarea asimptotic a sistemelor
apropiate de sistemele liniare. Op.pr.:
– Culegere de probleme i exerci ii de
analiz matematic , tradus în limba
român (1956).
DEMOCRIT, din Abdera (Tracia),
(aprox. 460-370 î.e.n), matematician i
filosof materialist grec, unul dintre
presocratici, gânditor multilateral al
antichit ii (unul dintre enciclopedi tii
greci), materialistul cel mai celebru al
colii atomistice, înfiin at de Leucip,
unul dintre întemeietorii teoriei
atomistice, care a influen at gândirea
filosofic greac . Personalitate de o
erudi ie uimitoare. Informa iile cu
privire la biografia lui Democrit sunt
s race i contradictorii i nu ne permit a
stabili exact succesiunea cronologic a
filosofilor i a colilor create de ei. A
tr it o via îndelungat , aproape 100
de ani. Democrit a înv at teologia i
astronomia de la vesti ii magi i
în elep ii astrologi. Mai târziu s-a
al turat lui Leucip i Anaxagora.
Democrit a tr it în epoca democra iei
sclavagiste. Dup Lenin, Democrit a
fost expresia concentrat a
materialismului antic grec, în lupt cu
linia idealist a pitagoreicienilor i a lui
Platon. Democrit a fost un însufle it
ap r tor al democra iei, pe care a
glorificat-o “drept un bun suprem”.
Democrit a f cut multe c l torii: în
Egipt, unde a înv at geometria de la
preo i, în Caldeea i Persia unde a
înv at astronomia, în India i pe
malurile M rii Ro ii, de unde a adus
în elepciunea popoarelor de acolo, în
Mesopotamia unde a studiat tiin ele
din aceast regiune, în Etiopia etc.
Aceste c l torii au contribuit la f urirea
unei culturi adânci i variate. Democrit
avea ca du man pe Platon, care
urm rea s -i ard toate lucr rile lui
Democrit, îns a fost oprit de c tre
pitagoreicii Amyclos si Chinias.
Democrit a luptat împotriva
misticismului, a finalismului, a
ignoran ei reac ionare. Era interesat în
toate ramurile tiin elor pozitive i
umaniste. A. t.: Democrit este unul
dintre întemeietorii teoriei atomistice.
A contribuit la dezvoltarea tezelor lui
Leucip c Universul nu apare ca o
întruchipare a numerelor ideale, cum
considera coala pitagoreic , ci ca o
materie în mi care, a c rei structur
este format din nenum rate particule
indivizibile, numite atomi. Potrivit
acestei teorii, lumea exist prin ac iune
natural , fireasc , a p r ilor ei compo-
nente – atomii – i nu are nevoie de nici
o explica ie divin . Atomismul lui
Democrit nu reprezint o teorie
tiin ific a fizicii, el poate fi considerat
ca precursor al teoriilor atomiste
moderne. Democrit, bazat pe concep i-
ile sale atomistice, a adus mari
contribu ii în dezvoltarea matematicii.
Întreaga oper a lui Democrit are ca
fundament atomismul, ceea ce l-a ajutat
pe Democrit s anticipeze metoda
190
indivizibililor, care a fost folosit în
sec. XVII la elaborarea calculului
infinitezimal. Activitatea lui tiin ific
i filosofic a început pe la anul 452
î.e.n. Orizontul tiin ific al lui Democrit
era extrem de vast i cuprindea: mat.,
filosofia, fizica, biologia, medicina,
sociologia, psihologia, etica,
pedagogia, filologia, retorica, arta,
tehnica, arta militar i muzica.
Democrit a demonstrat c nimic nu se
produce întâmpl tor, ci totul este strict
determinat. Atomismul lui Democrit a
fost continuat i dezvoltat în perioada
elenist de c tre Epicur i în Roma
veche de c tre Lucre iu. Op.pr.: –
Despre deosebirea de vederi (p reri)
sau despre tangenta dintre cerc i
sfer , respectiv despre contactul
cercului cu sfera. – Despre Geometrie.
– Despre numere. – Despre liniile
incomensurabile i despre cele solide.
– Ecpetasmate (despre proiec ia sferei
pe un plan). – Canoanele, prima carte
de logic . Dup Vitruviu (sec. I î.e.n.),
Democrit a scris i lucr ri consacrate
perspectivei. Diogene vorbe te despre
70 lucr ri originale ale lui Democrit,
îndreptate, în majoritate, împotriva
sofi tilor, ideali tilor, elea ilor. De la el
au r mas peste 100 de proverbe i
înv minte care explic în elepciunea
i gândirile lui Democrit. coala
atomist a lui Democrit a existat pân
în sec. III. G. K. Fr. Hegel (1770-1831)
a manifestat o atitudine ostil fa de
Democrit, a fost prosl vit i explicat de
c tre Joseph de Maître (1753-1821).
Herzen a f cut aprecieri pozitive despre
filosofia lui Democrit. N. G.
Cernicevski (1828-1889), în lucr rile
sale subliniaz rolul materialist al lui
Democrit. Marx i Engels l-au numit
“cercet tor empiric al naturii i cea
dintâi minte enciclopedic la Greci”.
Concep iile lui Democrit au fost
studiate de Bacon i Galilei, care l-au
apreciat ca fiind, în mecanic , mai
presus decât Aristotel. Comentatorii
lui Democrit au fost: Aristotel,
Simplicius, Plutarh, Diogenes, Laertius,
Galenus, Cicero, Seneca, Marx, Engels,
ca unul dintre cei mai str luci i
gânditori materiali ti din antichitate, în
opozi ie cu filosofia idealist a lui
Platon.
DENJOY, Arnaud (n. 1884),
matematician francez, prof. de analiz
mat. la Sorbona, membru al Acad. de
t. din Paris, membru corespondent al
Acad. Române. În 1932 a participat la
Congresul Matematicienilor Români,
inut la Turnu Severin, iar în 1956 la
Congresul Matematicienilor Bulgari
inut la Sofia. În 1933 a inut o serie de
conferin e la Univ. din Cluj. A
colaborat la revista “Mathematica” al
c rei director a fost Gh. i eica i
secretar P. Sergescu. A. t.: Denjoy are
lucr ri importante în domeniul analizei
matematice, în special în teoria
func iilor de o variabil real . A studiat
ni te func ii analitice de z, continue în
tot planul i singulare de-a lungul unui
arc de curb . A ob inut teoreme relativ
la distribu ia anumitor propriet i locale
ale unei func ii reale arbitrare de o
variabil real . A rezumat cercet rile
lui Borel relative la func iile
monogene. A studiat func iile de ordin
finit i punctele asimptotice. S-a ocupat
191
de teoria func iilor de variabil
complex , de func iile quasi-analitice,
de topologie etc. În 1912 a introdus o
integral care-i poart numele. În 1916
a introdus o integral mai general
numit integrala Denjoy-Hincin. S-a
ocupat de generalizarea procedeului de
integrare al lui Lebesgue. A demonstrat
c orice func ie m surabil este
aproximativ continu aproape peste tot.
Denjoy era în rela ii de prietenie cu P.
Sergescu i a avut ca elevi pe Al. Ghika
i N. Teodorescu. Op.pr.: –
Introduction à la Théorie des fonctions
de variables réelles (1937), care
constituie începutul celei mai mari
revolu ii pe care a cunoscut-o
matematica de la inven ia calculului
diferen ial i integral. – Leçons sur le
calcul des coefficients des séries
trigonométriques (1941).
DEPARCIEUX, Antoine (1703-
1768), mare geometru i filosof
francez. N. la Ceaux-le-vieux (c tun)
lânga Uzes, ca fiu al unui mic
agricultor. Un protector al familiei a
descoperit în Antoine un talent precoce
i l-a trimis la Colegiul din Lyon.
Studiile superioare le-a urmat la Paris.
A devenit constructor de cadrane
solare. Pentru precizia cu care a
executat aceste cadrane, a fost apreciat
i bine r spl tit pentru munca sa.
Membru al Acad. de t din Paris
(1746), apoi al mai multor academii
str ine. A îndeplinit func ia de cenzor
regal. A fost apreciat ca un mare
geometru i filosof i ca o persoan
eminent a tiin ei. A inventat i
perfectat mai multe ma ini pentru
industrie, ca: ma ina de fabricat ig ri,
pompa la Arnouville i alta la Crécy
pentru pomparea apei la în l imi. S-a
ocupat de studiul asigur rilor maritime.
A întocmit tabele cu 7 zecimale pentru
sinus, tagent i secant , din minut în
minut i tabele de logaritmi cu 8
zecimale. L-a preocupat probabilitatea
privind ansele longevit ii vie ii i
determinarea rentelor viagere. Op.pr.:
– Tables astronomiques (1740). –
Nouveaux traités de trigonométrie
(1741). – Éssai sur la probabilité de la
durée de la vie humaine, d’où l’on
deduit la maniére de détérminer les
rentes viagères, tant simples qu’en
tantines (1746). – Annuities upon Lives
de Moivre etc. Deparcieux a fost un
caracter plin de simplitate, evita
intrigile, lipsit de ambi ie i f r
vanitate.
DEPARCIEUX, Antoine II. (1753 -
1799), matematician francez, nepotul
geometrului Antoine Deparcieux. N. la
Cessoux le Vieux, m. la Paris. Ajutat
de unchiul s u i-a perfec ionat studiile
la Paris. La 20 de ani a fost prof. de
mat. la Panthéon. Op.pr.: - Traité des
Annuites ou des rentes à termes (1791).
– Dissertation sur les moyens d’éléver
l’eau par la rotation d’une simple
corde sans fin (1782). - Dissertation
sur les globes aérostatiques (1783). A
l sat neterminat un mare tratat de
geometrie în care a sperat c îi va ridica
reputa ia sa. De asemenea au r mas
note pentru un tratat de algebr i cioplitul pietrelor. Desargues provine
calcul diferen ial.
192
DEPREZ, Marcel (1834-1918),
matematician, fizician i ing. francez.
N. la Chatillon sur Loing i m. la
Vincennes. A studiat la c. Superioar
de Mine, ocupându-se cu mecanica
ra ional i cu aplica iile mat. în
electricitate. Mai târziu a devenit
secretarul c. Superioare de Mine.
Membru al Acad. de t. (1886), prof.
de electricitate (1890) la Institutul
Conservatoire des Arts et Métiers.
Studiile sale matematice le-a aplicat în
electricitate, în scopul de a transforma
electricitatea în energie mecanic
pentru transporturile de c i ferate, în
care scop a fost ajutat de firma
Rotschild. S-a ocupat i cu geometria.
Lucr rile sale importante ca structur
au o valoare tiin ific aplicat .
DESARGUES, Gérard (Girard),
(1591-1661) matematician i ing.
francez, întemeietorul geometriei
proiective (1639) i descriptive. El a
cl dit principiile geometriei pure. N. i
m. la Lyon. Despre copil ria sa nu se
cunoa te nimic. Ca ing. militar i
arhitect a luat parte la asediul cet ii
Rochelle (1628). P r sind milit ria, s-a
stabilit la Paris, unde a cunoscut pe
Gassendi, Roberwal, Pascal, Fermat si
Descartes. Între 1623-1630 a inut
cursuri de specializare cu muncitorii,
predând lec ii de geometrie legate de
construc ii, dulgherie etc., ceea ce i-a
adus o mare popularitate. La Lyon i-a
continuat lec iile despre perspectiv i
dintr-o familie distins . A tr it în epoca
Rena terii, când pictura i arhitectura
atingeau o mare dezvoltare, cereau
metode noi de cercetare în geometrie.
A. t.: Desargues a creat baza i
principiile geometriei proiective.
Studiind regulile perspectivei a
introdus în geometrie punctele
improprii i punctele de la infinit.
Desargues s-a dedicat geometriei pure,
cu scopul de a analiza agitata discu ie
filosofic dintre Descartes i Fermat.
Desargues a introdus no iunea de
fascicul de raze i de plane i a definit
familiile de drepte paralele i familiile
de plane paralele ca fascicule având
centrul, respectiv dreapta de intersec ie,
situat la infinit. Pe aceast baz a
construit teoria conicelor. Axiomatica
descoperit de Desargues a prins
rad cini în Fran a, ca un vast câmp de
aplica ii în cristalografie. El a creat
teorema triunghiurilor omoloage
(1636). S-a ocupat de propriet ile
involutive ale fasciculelor de drepte,
ale patrulaterelor înscrise într-o conic
i t iate de o transversal etc.
Continuatorul lui Desargues în
asemenea probleme a fost B. Pascal.
Prin aceste teoreme i axiome,
Desargues a devenit cunoscut în lumea
matematicienilor savan i. S-a ocupat de
sec iunile conice prin plane, în care
sens i se atribuie lucr ri importante. În
1648 s-a ocupat de epicicloid i a adus mari foloase tiin ei. N. la Haye.
aplica iile cicloidei în mecanic . A
perfec ionat construc ia orologiilor.
Op.pr.: - Brouillon Projet… (1939),
reeditat în 1951. – Perspective adresée
aux théoreticiens (1643), publicat ca
anex la lucrarea de perspectiv a lui
Abraham Basse (1648). – Traité de la
section perspective (1636). – Traité des
sections coniques (1639) etc.
193
Matematicianul Melchior Tavernier i
al ii s-au declarat adversarii lui
Desargues i au înfrânat posibilitatea
r spândirii descoperirilor i filosofiei
lui Desargues. Desargues în crearea
operei sale teoretice a urm rit s pun o
baz tin ific unor procedee practice i
s determine ca geometria proiectiv s
fie ramur independent a matematicii.
Poncelet l-a numit pe Desargues: “Le
Monge de son siècle”, deoarece prin
concep iunea sa ocup un loc de frunte
în istoria matematicii. Ideile lui au fost
asimilate, dezvoltate i elogiate de
c tre: B. Pascal, Descartes, Fermat, P.
Mersenne, Leibniz, La Hire, Poussin,
Gérard, Cooques, W. Crée i al ii. De
teorema reciproc a lui Desargues s-a
ocupat matematicianul român Cesar
Co ni (1934). Lucr rile lui Desargues
au fost publicate de c tre N. G. Poudra
(1864).
DESCARTES (Des Quartes,
Cartésius), René (1596-1650),
matematician, fizician, mare filosof
ra ionalist, celebru om de stat al
Fran ei, exponentul ideologic al
burgheziei franceze în ascensiune,
creatorul geometriei analitice, care a
contribuit la dezvoltarea matematicii i
De i debil, Descartes de mic copil i-a
manifestat curiozitatea pentru
fenomenele naturii, fapt pentru care
tat l s u l-a numit “micul meu filosof”.
La vârsta de opt ani a intrat la Colegiul
Iezuit din ora ul La Flèche, una din
cele mai bune coli din aceea vreme.
Descartes a f cut progrese rapide la
cunoa terea istoriei matematicii. La 14
ani a început s compun lucr ri de
matematic i filosofie. În 1612 a
plecat la Paris unde încurajat de
prietenul s u Mersenne, în 1615 s-a
consacrat matematicii. În 1616 a
ob inut licen a în drept la Univ. din
Poitiers. Descartes a aprofundat
algebra, analiza i geometria. Avea
respect pentru teologie i îmbr i a
filosofia cu gândul de a da o lovitur
puternic scolasticismului, de a deveni
un reformator al tiin ei. La Paris a tr it
retras, neavând al i prieteni decât pe
Mersenne i pe Le Mydorge. În 1617 s-
a înrolat în armata prin ului Maurice de
Vessau în Olanda, care lupta contra
armatelor spaniole. Descartes, auzind
de ciocnirile violente dintre catolici i
protestan i la Praga, par se te serviciul
militar în Olanda i apare sub zidurile
cet ii Praga, în armata ducelui de
Bavaria, fiind proclamat general de
c tre Liga catolic , trupele lui fiind
îndreptate contra protestan ilor. La
tab ra de la Ulm, Descartes s-a
cunoscut cu matematicianul J.
Faulhaber. P r sind ora ul Ulm,
Descartes s-a îndreptat spre Boemia,
Moravia, Austria, Ungaria, ajungând
pân în Transilvania, luând parte la
diferite lupte i asedii. În 1621 s-a
retras din armat consacrându- i timpul
matematicii, experien elor de optic ,
medita iilor i c l toriilor. În 1624 a
plecat în Italia, unde s-a întâlnit cu
Galilei i a f cut observa ii asupra
Alpilor de Savoia. Reîntors la Paris, a
dus o via modest în anturajul
seigneurului d’Étoiles, prieten al tat lui
s u. La Paris, geometrul i fizicianul
Mydorge l-a înv at tehnica lefuirii
194
metalelor. În 1628, Descartes s-a
stabilit în Olanda, unde a stat 20 de ani.
În 1647, Descartes a fost invitat în
Suedia de c tre regina Christina,
oferindu-i titlul de nobil, unde a murit
din cauza climei nefavorabile, pe care
nu a putut-o suporta. Corpul
neînsufle it a fost depus în 1819 în
Biserica Saint Germain din Paris. A. t.:
În timpul campaniilor sale, Descartes
i-a concretizat ideile de baz pe care s-
au sprijinit marile sale descoperiri. A
fondat liniile mari ale tiin ei noi sub
forma matematicii universale, a
reformat algebra, a fondat o nou
geometrie, numit “Geometria
analitic ”. În 1630 începe descrierea
meteorilor dup observa iile f cute la
Roma în 1629. Descartes a ar tat c
prin mijlocul filosofiei se pot u or
realiza cuno tin ele profesionale ale
vie ii. A enun at legile refrac iei luminii
într-un mediu omogen. A descoperit
ovalele ce-i poart numele. Geometria
analitic a lui Descartes se bazeaz pe
dou idei fundamentale: a
coordonatelor i stabilirea unei
coresponden e între o ecua ie oarecare
algebric cu doua necunoscute
f ( x, y ) = 0 i o curb plan . Aceast
descoperire constituie baza matematicii
moderne. Baza ideilor lui Descartes în
crearea geometriei analitice o constituie
ideile din lucr rile lui Apolloniu. El
este primul matematician care a
introdus în tiin utilizarea sistematic
a calculului algebric pentru studiul
propriet ilor geometrice ale figurilor.
A introdus utilizarea numerelor
negative. A ar tat legatura numerelor
perfecte cu alte probleme din teoria
numerelor. El a aflat metoda de
determinare a r d cinilor întregi ale
unei ecua ii, prin descompunerea în
factori a termenului liber. Descartes a
g sit aplica ie a numerelor complexe i
în geometria analitic . Una dintre cele
mai mari descoperiri ale lui Descartes a
fost regula semnelor, pe care le-a
aplicat la ecua iile algebrice. A dat o
solu ie grafic pentru ecua ia general
de gradul ase. Aplicarea algebrei în
geometria curbelor i-a adus lui
Descartes un mare titlu de glorie. În
1638 a dedus cuadratura cicloidei i a
studiat reprezentarea func iei
x 3 + y 3 = axy , numit foliul lui
Descartes. În 1637 a tratat curba numit
spirala logaritmic , ar tând c spirala
logaritmic taie razele vectoare sub un
unghi constant. Ovalele lui Descartes
constituie o crea ie remarcabil a
geniului s u de matematician. A studiat
teoria general a poliedrelor i s-a
ocupat de teoria dobânzii compuse. În
fizic , a f cut cercet ri în leg tur cu
legea c derii corpurilor, a fundamentat
principiile conserv rii mi c rii i a
iner iei de mi care. În mecanic , a
contribuit la dezvoltarea ei prin
noutatea ideilor sale îndr zne e. S-a
ocupat de teoria ciocnirii corpurilor. În
filosofie, Descartes a fost materialist.
Este creatorul filosofiei moderne. A
ar tat însemn tatea practic a filosofiei,
contribu ia ei la sporirea domina iei
omului asupra naturii. Descartes a tr it
la punctul de cotitur dintre tiin a
medieval i cea modern , luptând cu
sistemul medieval de gândire, puternic
consolidat în universit ile din Fran a.
Întemeierea metodei deductive este
195
opera lui Descartes. Op.pr.: – Discours
de la méthode pour bien conduire sa
raison et chercher la vérité dans les
sciences (1637), con ine trei anexe: La
Dioptriche, Les Méthéores, La
Géométrie. – Les principes de
Philosophie (1644), care cuprinde o
expunere a sistemului s u filosofic,
înv tur despre metod , materie,
mi care i cosmogonie. –
Considération sur les sciences en
général. – Olympica (1620) etc.
Lucr rile lui Descartes au fost publicate
pentru prima oar în limba latin , în 8
vol. (1670-1683), reeditate în 9 vol.
(1692-1701), în 13 vol. (1724-1729), în
11 vol. (1824-1826), în 1885 de c tre
Jules Simon, apoi în (1898-1910) în 12
vol. Despre via a i operele lui
Descartes au scris: A. Baillet (1691),
Borel (1656), Gaillard (1765), Mercier
(1843), Bouillet (1854), D. Nizard
(1841) etc. Descartes a fost un om
moralist, dotat cu un mecanism
tiin ific, cu principii metafizice, cu o
imagina ie mereu spre nou, cu concepte
materialiste asupra vie ii organice. A
tr it o via zbuciumat i zgomotoas .
A inut secrete unele metode de
rezolvare a unor probleme. Gândirea
lui Descartes con ine profunde idei
dialectice. Revolu ia cartezian a
asigurat un paralelism între numere i
întindere, a inaugurat studiile varia iilor
func iilor, încorporarea continuului în
algebr . A stabilit riguros teoria
func iilor continue. Geometria lui
Descartes a contribuit la o modificare
total a pred rii geometriei în
înv mânt.
DETTONVILLE, Amos (vezi: Pascal)
DICKSON, Leonard Eugen (1874-
1954), matematician englez cu renume.
Activitatea principal ca matematician
se concretizeaz în teoria numerelor, în
special demonstrarea teoremei lui
Fermat: x n + y n = z n , pentru n ≥ 2 .
A studiat toate solu iile întregi ale
ecua iei ax 2 + bxy + cy 2 = w1w2 Λ wn ,
pe care le-a publicat în “Bull. of the
American Mathematical Society” nr.
6/1926, New York. Op.pr.: – The
Solution of Integral Equations (1909).
– History of the Theory of Numbers
(1934), în trei vol. – Introduction to the
Theory of Numbers (1931), în care
expune exemple practice de rezolvare a
ecua iilor nedeterminate. La aceast
lucrare a f cut comentar elogios
matematicianul E. Bell (1930).
DIDEROT, Denis (1713-1789),
matematician materialist francez. A
contribuit la editarea Enciclopediei
franceze, împreun cu D’Alembert
(1754). Diderot a descris ma ina de
calcul descoperit de Pascal, publicat
în “Oeuvres de Pascal” (1779), dar
mecanicii nu au reu it s reconstruiasc
aceast ma in de calcul pentru a fi
utilizabli , de i a fost bine conceput .
Op.pr.: – Mémoires sur différents
sujets mathématiques (1748), con ine
studiu despre diversele probleme de
matematic , în care a studiat
propriet ile curbelor de rostogolire
generale. – Paradoxe sur le comédien,
Editura Payard, Paris. Diderot a cultivat
ideea dezvolt rii materiei.
196
DIENES, Pál (n. 1882), matematician
maghiar. N. la Tokay. A studiat la
Budapesta i Paris. Lucr rile le-a
prezentat în parte la Acad. din Paris,
parte la Acad. din Budapesta. Are o
mul ime de lucr ri cu caracter
pedagogic. Op.pr.: - Leçons sur les
singularités des fonctions analytiques,
Paris.
DIESTERWEG, Adolphe (1782-
1835), matematician german. N. la
Siegen. A studiat paralel cu teologia i
mat. Prof. particular la o c. secundar
din Frankfurt, ocupându-se i cu
medita ii (1813), mai târziu a fost
numit prof. de mat. la un liceu din
Manheim. În 1819 a func ionat la o c.
superioar la Bonn, ocupând i func ia
de director într-o comisie de examinare
a materiilor tiin ifice, func ie pe care a
p strat-o pân la moarte. În 1832 a
func ionat ca prof. de mat. la un
Seminar de Înv tori din Mörse, apoi
la Berlin. A fost organizatorul
“Asocia iei Pedagogice”. Din cauza
ideilor democratice a fost obligat s
demisioneze, ocupându-se cu
activitatea literar . A fost propagatorul
ideilor vestitului pedagog Pestalozzi
(elve ian). A constituit medalia
“Diesterweg” pentru decorarea
înv torilor. Op.pr.: - Lehrbuch der
Trigonometrie (1824). – Geometrische
Aufgabe nach dem Greichisen
bearbeitet (1825), culegere de
probleme dup matematica greac . –
De sectionis rationis (1821), dup
sec iunile lui Apolloniu. – De sectione
determinate (1822). – De sectione
spatii (1831). – Meth. Handbuch
(Manual metodic, în care a dat foarte
mare importan calculului oral).
DIEUDONNÉ, Jean Alex. Eugène (n.
1906), matematician francez din grupul
Bourbaki. Prof. univ. la Nisa. Decanul
Fac. din Sorbona. A c l torit prin
str in tate. A. t.: Scopul urm rit în
lucr rile sale a fost de a pune la
îndemâna studen ilor instrumente
matematice eficace, precum i baze
solide. El a pus bazele analizei
moderne. Un capitol important din
activitatea sa o constituie studiul
func iunilor univalente reale.
Dieudonné s-a ocupat cu modernizarea
metodei de predare a matematicii în
coal . Cu ocazia vizitei f cute la
Acad. R.S.R. în anul 1968 a felicitat
coala româneasc de matematic nu
numai prin reprezentan ii ei mai
vârstnici ale c ror opere le apreciaz ,
dar i prin faptul c a format o pleiad
de tineri matematicieni români de o
remarcabil valoare. Op.pr.: –
Foundation of modern Analysis (1960),
în limba englez i tradus în limba
rus . – Calcul infinitezimal (1968). –
Éléments d’Analyse (1969). – teologie i de controverse religioase, la
Fundaments de l’Analyse moderne
(1965) etc.
DIGGES, Leonard (> 1573),
matematician englez. N. la Digges-
Court, la începutul sec. XVI. A studiat
la Univ. din Oxford i a func ionat ca
prof. de mat. Op.pr.: - A Geometrical
practical Treatise, named Pantometria,
in three books, publicat de fiul s u
Thomas, (1591), post mortem. –
197
Tectonicum, briefly showing the exact
measuring and speedy reckoning of all
manner of lands, squares timber,
stones, steeples (1556) reeditat în
1647. Prognostication everlasting of
right good effect, or choice rules to
judge weather by the…(1564),
publicat de fiul s u Thomas.
DIGGES, Thomas (> 1595),
matematician englez, fiul lui Leonard
Digges. A studiat la Oxford. Unul
dintre cei mai mari geometri ai
secolului s u. În calitate de comisar
general a înso it corpurile de trupe în
rile de Jos i a condus marile
opera iuni ale r zboiului. Toat via a
i-a cansacrat-o tiin ei. Ultimii ani ai
vie ii au fost tulbura i de apari ia unui
proces, care i-a compromis pozi ia sa.
Op.pr.: – Alae sive scalae
mathematicae, or mathematical Wings
or ladders (1573). – An Arithmetical
military treatise, containing much
arithmetic as is necessary towards
millitary discipline (1599), postum. A
fost autorul mai multor manuale de
matematic militar i geometrie
practic . A editat unele lucr ri de
mod în Anglia în aceea vreme. A
publicat i unele lucr ri r mase de la
tat l s u.
DIMBERG, Suen (sec. XVII-XVIII),
matematician finlandez. N. la Abo. Pe
la 1690 a func ionat ca prof. de mat. la
Abo, Doplat i Perman. În 1706 a fost
numit asesor la Curtea de Jurii din
Livone. Toat via a sa i-a consacrat-o
tiin ei matematice. Op.pr.: – Apodixis
mathematica. – Mathesis Morum, sau
magna moralia. – Hercotectonicon
trigonometrica. – Disputatio de genesi
mellalorum (1693).
DINCULEANU, Nicolae (n. 1925),
matematician român, analist. N. în
comuna Podea, pe lâng Segarcea,
unde a urmat c. primar apoi, în 1943,
a absolvit Lic. Militar din Craiova.
Între 1943-1945 a urmat c. de
Artilerie din Pite ti. Între 1946-1950 a
urmat Politehnica – sec ia
Electrotehnic , ob inând titlul de ing.
electrician. Simultan a urmat Fac. de
Mat. i Fizic din Bucure ti, unde a
func ionat ca prep. Asist. la Inst. de
Construc ii din Bucure ti (1951-1955).
Între timp a func ionat i la Inst. de
Geologie i Tehnic Minier , ca asist.
Asist. la mat. generale, la Fac. de Mat.
i Fizic (1953), apoi la Catedra de
Analiz Matematic (1954). Dr. în mat.
la Univ. din Bucure ti (1957), dup
care a fost înaintat lector la Catedra de
Analiz Matematic . În 1966 a predat
cursuri speciale de analiz la Univ. din
Ottawa (Canada). A. t.: Contribu iile
lui N. Dinculeanu privesc în analiz :
teoria m surii i integr rii, teorema lui
Lebesgue, Radon-Nikodym, teorema
lui Riesz-Kakutani. A stabilit aplica ii
privind reprezentarea grupurilor
compacte i m sura lui Haar pe grupuri
compacte. În teza de doctorat s-a
preocupat de spa iile Orlicz de câmpuri
de vectori (din analiza vectorial ),
definind m sura vectorial . A o variabil real , în care trateaz
demonstrat c orice m sur vectorial
Baire, f r varia ie finit , este regulat .
Împreun cu C. Foia a f cut cercet ri
198
în domeniul integr rii. Op.pr.: – Spa ii
Orlicz de câmpuri de vectori (1957),
tez de doctorat . – Teoria m surii i
func ii reale. E.D.P. 1964. – Integrarea
pe spa ii local compacte (1965) Ed.
Acad. – Manual de analiz matematic
în colaborare cu M. Nicolescu i S.
Marcus (1962-1964) etc. Dinculeanu a
publicat memorii, monografii i diverse
articole. Lucr rile lui Dinculeanu se
caracterizeaz prin construc ia
tiin ific gradat ordonat pentru
ierarhizarea valoric a ideilor i
rigurozitate.
DINGLER, Hugo (1881-1954),
matematician, care a pus bazele
geometriei “tehnice”- aplicate. El a
sus inut c , construc ia unei geometrii
“tehnice” – practic utilizabil i care în
mod necesar ar sta la baza construirii
tuturor instrumentelor noastre de
m surat, ar putea s se constituie numai
în sens euclidian. Op.pr.: – Die
Grundlagen der angewandten
Geometrie (1911). – Die Grundlagen
der Geometrie (1933). – Über
Geschichte und Wesen des Experiments
(1952).
DINI, Ulisse (1845-1918),
matematician italian. Prof. de analiz
infinitezimal la Univ. din Pisa. Fost
elevul lui Hermite i Bertrand. În 1900
a participat la Congresul
Matematicienilor la Paris. O statuie îi
reprezint amintirea în ora ul Pisa.
A. t.: S-a ocupat de teoria func iilor de
func iile armonice, poliarmonice,
convexe i convexe de ordin superior.
În 1867 s-a ocupat de criteriile de
convergen a seriilor, introducând
no iunea de convergen simpl -
uniform . A stabilit o teorem pentru
seriile întregi a c rei demonstra ie a
f cut-o A. D. Mi ki . Op.pr.: – Sulla
serie di Fourier (1873). – Fondaménta
per la teoria delle funzioni di variabili
reali (1878). – Lezioni di analisi
infinitesimale (1907-1915), în dou
volume. De re elele lui Dini s-a ocupat
matematicianul român Gh. Gheorghiev
(1950). tefania Ruscior a tratat
re elele cu torsiuni geodezice egale.
DINOSTRATOS (începutul sec. IV
î.e.n), matematician grec. Frate cu
Menechmus, contemporan cu Platon.
Dup Proclus, ambii fra i au contribuit
la dezvoltarea geometriei. A. t.:
Dinostratos a utilizat pentru prima dat
metoda reducerii la absurd. Pe la anul
350 î.e.n., Dinostratos a studiat curba
numit cuadratricea, descoperit de
Hippias în sec. V î.e.n. pe care a
folosit-o pentru trisec iunea unghiului,
iar Dinostratos pentru cuadratura
cercului. Este una dintre cele mai vechi
curbe transcendente, cunoscut înc
înaintea lui Euclid. De aceast
cuadratrice s-au folosit Pappus i mai
apoi Nicomede în încerc rile lor de a
efectua cuadratura cercului. Dinostratos
a dovedit c , cuadratura cercului este
posibil , dac se folosesc curbe
anumite transcendente, i a adus
exemplu, cuadratricea. Aceasta este,
deci, o curb generat mecanic de
intersec ia unei drepte, ce se rote te
uniform în jurul unui punct, cu o
dreapt care se translateaz uniform,
199
vitezele corespunz toare fiind
propor ionale.
DIOCLES, (sec. II î.e.n.), mare
geometru grec. A tr it într-o epoc
incert . Diocles a adus o contribu ie
proprie în dezvoltarea matematicii.
A. t.: Diocles a încercat rezolvarea
dubl rii cubului, stabilind o metod în
acest sens. A descoperit solu ia unei
probleme faimoase din antichitate,
anume: s se afle dou medii
propor ionale între dou drepte date. A
rezolvat aceast problem cu ajutorul
unei linii curbe, care s-a numit apoi
“cisoida lui Diocles”. Aceast curb
seam n cu iedera. Cisoida este o curb
plan descris de un punct M de pe o
secant mobil ce trece printr-un punct
fix O al unui cerc, astfel încât
intersectând cercul a doua oar în
punctul P, i tangenta la cerc dus în
punctul A, diametrul opus lui O, în Q,
s îndeplineasc condi ia OM = PQ,
adic cisoida este definit ca locul
punctelor M, pentru care OM = PQ.
Diocles a calculat i aria domeniului
cuprins între cisoid i asimptotele ei.
Ea a fost studiat mai mult pentru
propriet ile ei multe i frumoase.
Construc ia ei se face prin puncte.
Istoria cisoidei este descris de c tre G.
Cantor. Diocles a dat o construc ie
pentru problema lui Arhimede
generalizat , privind împ r irea unui
segment cu ajutorul unei elipse i al
unei hiperbole. Dup Eutokios, Diocles
a întocmit o lucrare despre ma inile cu
foc, respectiv despre oglinzile
incendiare. Nu se tie ce form aveau
aceste oglinzi, îns izvoarele arabe
indic pe Diocles ca inventatorul
oglinzilor parabolice.
DIOFANT, (Diophantus din
Alexandria), (325-403 e.n.), celebru
matematician grec din epoca greac
târzie. Este considerat creatorul
algebrei. N. în Alexandria. Nu se poate
preciza cu exactitate epoca în care a
tr it. Renumitul cercet tor al istoriei
matematicii, Paul Tannery, sus ine c
Diofant ar fi tr it pân în a doua
jum tate a sec. III e.n.. Uneori este
confundat cu un astronom cu numele
Diofant, despre care a scris Hypatia i
pe care l-a considerat c ar fi tr it în
sec. V e.n. Dup Marcel Boll a tr it
între 325-400 e.n. Dup al ii între 325-
409 e.n. Dup Tannery, epoca de vârf a
activit ii lui Diofant ar fi fost mijlocul
sec. III. Dup Aboulfarage, citat de
Montucla, Diofant a tr it sub împ ratul
Iulian (pe la anul 365 e.n.), dat
acceptat de c tre Colebrocke i al ii.
În antologia greac exist un epitaf, în
versuri, care exprim o problem
privind datele vie ii lui Diofant. Solu ia
problemei d 84 de ani lui Diofant când
a murit. A. t.: Diofant este
întemeietorul algebrei, algebra fiind
considerat “aritmetica universal ”.
Dup unii autori, algebra lui Diofant
reprezint contribu ia tuturor
matematicienilor greci din timpul s u.
Algebra lui Diofant a ajuns în Europa
prin intermediul arabilor. În lucr rile
sale, Diofant expune metodele
întrebuin ate în leg tur cu rezolvarea
ecua iilor de gradul I si II. În algebra sa
necunoscutele sunt notate prin
simboluri i aplic consecvent semnele
200
de opera ii. La el apare pentru prima
dat no iunea de num r negativ, de i el
nu a lucrat cu numere negative.
Ecua iile care duceau la numere
negative le numea imposibile, absurde.
În epoca când matematica greac era
deja în declin, la ase secole dup
sfâr itul epocii de aur a matematicii
grece ti, Diofant a început s dezvolte
regula de calcul algebric abstract,
studiind cu o deosebit abilitate
rezolvarea sistemelor liniare prin
eliminarea succesiv a necunoscutelor.
Contribu ia principal a lui Diofant în
matematic o constituie îns metodele
sale de rezolvare a ecua iilor
nedeterminate, numite “ecua ii
diofantiene”, pe care le-a prezentat sub
cele mai variate forme, f r s dea îns
o metod general de rezolvare.
Cercetarea ecua iilor nedeterminate
face parte din analiza nedeterminat
sau analiza diofantian . În rezolvarea
acestor ecua ii a utilizat artificii
elegante. Diofant s-a ocupat i cu teoria
numerelor. O dat cu Diofant a ap rut
i tiin a calculului numeric, care a fost
dezvoltat în continuare, datorit
aplic rii pe scar larg a sistemului
indian de numera ie. Matematica arab
a contribuit la democratizarea
matematicii, întrucât cifrele arabe au
devenit accesibile oric rui om cu tiin
de carte. Metoda diofantian a dat
na tere la trei mari curente matematice:
geometria analitic , prin fuziunea
algebrei diofantiene cu tehnica
calcul rii ariilor, - algebra modern , ca
rezultat al sistematiz rii procedeelor
pur algebrice, - teoria numerelor
n scut din aprofundarea numeric a
metodei diofantiene i studiul
propriet ii numerelor întregi de c tre
Fermat. Ca geometru, Diofant a
remarcat necesitatea demonstra iilor în
matematic f r a-i da un caracter de
aplicabilitate general . Odat cu
Diofant înceteaz aportul matematicii
eleniste. Op.pr.: – Aritmetica, lucrare
care i-a imortalizat numele lui Diofant.
Dup cercetarea istoricilor aceast
oper a avut în original 13 c r i, din
care 7 c r i nu se g sesc. Xylander,
dup un manuscris aflat în Biblioteca
Univ. din Wittenburg, a publicat, sub
titlul: Diophanti Alexandrini Rerum
Arithmeticarum Libri sex, quorum
primi duo adjecta habent Scholia
maximi (ut conjunctura est) Planudis…
(1575). Aceast lucrare a fost tradus în
limba francez de c tre Simon Stevin i
Albert Girard (1625). – Liber de
numeris polygonis seu multangulis,
tradus în limba german de c tre
Pasleger Friedrich (1810) i în limba
englez de c tre Domni oara Abigail
Lousada. – Porismele. – Moriastica.
Din lucr rile lui Diofant s-au inspirat
matematicienii Bombelli, Viète, Fermat
i Jean Bernoulli. Despre lucr rile lui
Diofant a scris un comentariu Hypatia
în sec. V. Lucr rile lui Diofant au
exercitat o puternic influen asupra
indienilor. Primele traduceri arabe ale
operelor lui Diofant au fost f cute de
c tre înv atul cre tin Kosta – ibn Luca
al – Balabakki (> 912) din Baalbeh
(Heliopolis), mai târziu de Abul-Vafa.
Lucr rile lui Diofant au fost
reconstituite i editate de C. G. Bachet
de Meziriac (1621), apoi reimprimate
de Fermat (1671). Fragmente despre
201
lucr rile lui Diofant au mai scris:
Jacques de Billy (1893-1895), Tannery
(1910) i Koestner.
DIOGENES, Laer iu (sec. III.e.n.),
unul dintre primii istorici antici, care
s-a ocupat de filosofia matematicii.
Aminte te despre 70 opere originale ale
lui Democrit, îmbr i ând diferite
probleme ale tiin elor naturii,
matematicii i filosofiei, din care îns
nu s-au p strat decât fragmente.
Cercet torii au relevat faptul c ordinea
în care Diogenes a enumerat operele
matematice ale lui Democrit
corespunde ordinii de expunere din
Elementele lui Euclid. Diogenes
atribuie descoperirea numerelor
ira ionale lui Pitagora, întrucât
descoperirea lor este legat de teorema
lui Pitagora. Diogenes a fost un înv at
grec, a c rui oper : Despre vie ile i
doctrinele filosofilor (10 c r i),
constituie un important izvor pentru
studierea filosofiei antice grece ti.
DIONYSODOR (sec. II-III î.e.n.),
geometru grec. N. la Cydnus i a tr it
într-o epoc incert . Eutocius, în
comentariul s u asupra c r ii a doua:
De la Sphère et du Cylindre, a lui
Arhimede, sus ine c Dionysodor ar fi
g sit o metod pentru a intersecta o
sfer printr-un plan, dup o raz dat ,
astfel încât volumele celor dou
segmente formate s fie într-un raport
dat. Pliniu îi atribuie lui Dionysodor o
scrisoare adresat de el celor în via ,
în care afirma c centrul P mântului ar
fi la o distan de 42000 stadii = 7770
km. Pliniu a v zut în aceast scrisoare
o vanitate greceasc . E sigur îns c
diametrul P mântului ar fi de 15540
km, ceea ce se apropie în calcul de
tiin a modern .
DIRAC, Paul Adrien Maurice (n.
1902), matematician i fizician englez.
Prof. la Trinity College din Cambridge,
de in torul catedrei Henry Lucas.
Membru al Soc. Regale din Londra.
A. t.: A introdus func ia (delta) care-i
poart numele pentru distribu ii
punctuale, care are rol important în
teoria relativit ii. Dirac a dat câteva
teorii privind descompunerea simultan
a mai multor operatori liniari ai unui
spa iu nuclear. A studiat sistemele de
ecua ii cu derivate par iale de ordinul I,
cu coeficien i de o anumit form ,
folosit în fizica matematic . În 1925,
Dirac a pus bazele statisticii cuantice
moderne a fermionilor. În 1928 a prezis
existen a pozitronului, înainte de
primele experien e ale lui Andersohn.
Este unul dintre întemeietorii mecanicii
cuantice i electrodinamicii cuantice
(teoria cuantelor). A dezvoltat teoria
relativist a mi c rii electronilor,
elaborat de el în 1928. El a lansat
concep ia c în univers exist un num r
uria de electroni cu energie negativ ,
inaccesibili observa iei. Astfel, vidul
const , în concep ia lui Dirac, dintr-un
num r mare de electroni de energie
negativ . În 1933 a primit premiul
“Nobel” pentru lucr rile i noile sale
descoperiri. Op.pr.: – The Principles of
Quantum Mechanics, Oxford (1947), în
care a eleborat bazele mecanicii
cuantice, principiile i no iunile ei
fundamentale. Dintre matematicienii
români care s-au ocupat de analiza
202
descoperirilor lui Dirac, men ion m: N.
Teodorescu (1932) i Gr. Moisil
(1930).
DIRICHLET, Peter Gustav Lejeune
(1805-1859), celebru matematician
german, dintr-o familie de emigran i
francezi. N. la Düren (Prusia Renan ),
m. la Göttingen. Dup terminarea
studiilor la Paris, în 1822, a fost angajat
ca perceptor la copiii generalului Foy,
unde a cunoscut pe celebrul prof. de
mat. Fourier. În 1827 s-a stabilit la
Breslau în calitate de repetitor la Univ.
La Berlin a ocupat o catedr de mat.
(1831-1855), apoi a devenit succesorul
lui Gauss la Univ. din Göttingen.
Membru al Acad. de t. din Berlin
(1832), Membru al Institutului Francez
(1854). A. t.: Dirichlet i-a început
activitatea în anul 1825 în domeniul
teoriei numerelor dezv luind imensele
comori ale acestei teorii, care l-a
condus pe Dirichlet la ideea dezvolt rii
teoriei corpurilor numerice (1841),
c rora le-a dat o importan mare.
Problema descompunerii în factori a
formelor de ordin superior cu mai
multe variabile a stat la baza dezvolt rii
ulterioare a teoriei numerelor, în
cercet rile lui Dirichlet. S-a ocupat de
rezolvarea marii teoreme a lui Fermat,
pentru n = 5 (1825). A studiat
distribu ia numerelor prime i a
dezvoltat formele binare p tratice,
teoria numerelor algebrice. A ob inut
rezultate frumoase în teoria ecua iilor
nedeterminate de gradul doi. În
domeniul analizei matematice, în 1838
a început lucr rile asupra seriilor care-i
poart numele i care sunt atât de
importante în teoria numerelor. Înc în
1829 a început s stabileasc primele
condi ii suficiente de dezvoltare a unei
func ii în serie trigonometric . El a fost
primul care a formulat exact no iunea
de convergen condi ional a seriei i
a stabilit corect convergen a seriilor
Fourier. În 1830, Dirichlet a precizat
defini ia func iei formulate de Fourier
i a dat pentru no iunea de func ie o
defini ie apropiat de accep iunea
actual . A fundamentat conceptul de
func ie de o variabil complex . A
ar tat c func ia armonic este complet
determinat în interiorul unui domeniu,
când se cunosc valorile ei pe frontiera
domeniului. A cercetat func iile sferice.
A studiat o serie de teoreme clasice
referitoare la ecua iile cu derivate
par iale de tip eliptic, aplicabile la
studiul mi c rii fluidelor în medii
poroase, care-i poart numele. Dirichlet
s-a dovedit foarte util în teoria
poten ialului. Sunt de mare valoare
cercet rile lui Dirichlet în domeniul
mecanicii analitice. Op.pr.: – Sur
l’impossibilité de quelques équations
indéterminées de cinquième degré
(1825). – Démonstration nouvelle de
quelques théorèmes relatifs aux
nombres. – Questions d’ analyse
indéterminée. – Sur la convergence des
séries trigonométriques (1829). –
Démonstration du théorème de Fermat
etc. Prelegerile asupra teoriei
numerelor au fost publicate post
mortem de c tre Dedekind (1859).
Dintre matematicienii români care au
reluat unele dintre descoperirile lui
Dirichlet, men ion m: Florin Vasilescu
(1927, 1935, 1938), V. Vâlcovici
203
(1915), M. Gherm nescu (1956, 1966),
N. Cior nescu (1952), Sergiu Vasilache
(1952), C. Constantinescu (1962,
1963), D. Mangeron (1957, 1963,
1958), N. Boboc, A. Cornea, N.
Negoescu i al ii.
DITTON, Humphrey (1675-1715),
matematician englez. N. la Salisbury.
Tat l s u a fost un mic proprietar care,
din cauza amestecului în discu iile
religioase, a avut urm ri nedorite.
Tân rul Ditton a urmat c. protestant ,
dup terminare s-a ridicat pân la
func ia de ministru în comitetul Kent.
Ditton a acceptat propunerea
matematicienilor Narris i Whiston de a
se ocupa de lucr rile lor, ceea ce i-a
adus un noroc pre ios. A fost numit
prof. de mat. la c. Superioar , dar cu
ocazia unei experien e, urmat de o
explozie, a c p tat o cangren , care l-a
r pus prematur. Op.pr.: – On the
tangents of Curves. – Treatise on
sperical Catoptrics. – An Institution of
the fluxions containing the first
principles, operations, and applications
on that admirable method invented by
sir Isaac Newton (1706). – Treatise on
Perspective (1712) etc.
DJEMSID, ibn Masud al – Kasi (vezi
Al-Ka i).
DOBRESCU, Andrei (n. 1908),
geometru român, din c. de geometrie a
prof. Gh. Vrânceanu. N. în com.
Dragodaba (Dâmbovi a), unde a urmat
studiile elementare, continuând la
M n stirea Dealu, unde i-a luat
bacalaureatul (1927). Licen iat în mat.
la Univ. din Bucure ti (1930). Între
1931 i 1953, a func ionat ca prof. de
mat. la diferite coli secundare din
diverse ora e ale rii. Asist. la Catedra
de Geometrie a prof. Gh. Vrânceanu
(1946), lector (1952), conf. (1960) la
aceea i catedr . Între 1952-1955 a
func ionat i ca cercet tor la Inst. de
Mat. al Acad., la sec ia de geometrie.
Dr. în mat. (1958). Prof. la Inst. de
Construc ii (1965). A. t.: pornind de la
lucr rile clasice al lui W. Willing i
Elie Cartan privind clasificarea
grupurilor lui Sophus Lie, a cercetat în
ce m sur metoda tensorial a prof. Gh.
Vrânceanu, folosit anterior numai în
anumite probleme din teoria grupurilor
Lie, poate fi utilizat la studiul general
al propriet ilor de structur a acestor
grupuri. A efectuat clasificarea
grupurilor lui Lie cu patru parametri
(G 4 ) cu ajutorul vectorului de
structur i al tensorului simetric de
structur .
S-a ocupat de structurile grupului (G3 )
i a demonstrat c se poate stabili o
echivalen între clasific rile Bianchi,
Vrânceanu i Lie. A studiat suprafe ele
neolonome (1955), s-a ocupat de
curbura total a unei suprafe e riglate,
de teoremele lui Killing relativ la
grupurile de neintegrabilitate (1962), de
unele ecua ii ale fizicii matematice
(1966). Op.pr.: – Curs de geometrie
diferen ial (1956). – Geometrie
diferen ial , E.D.P. (1963) etc.
DOBRESCU, Eugen V. (n. 1923),
analist român. N. la nd rei
(Ialomi a). A studiat la Piatra Neam .
Bacalaureat (1942). Licen iat în mat. la
Bucure ti (1945). Asist. la Catedra de
204
Calcul Diferen ial i Integral. Între
1946-1948 a urmat cursurile lui Paul
Montel la Sorbona. Dr. în mat. (1949).
Prof. la Inst. de Mine din Petro ani, la
Catedra de Analiz i Matematici
Speciale (1958). A. t.: În teza de
doctorat a adus contribu iuni la analiza
infinitezimal bidimensional . A
introdus no iunea de margine global
pentru func iile reale de dou variabile
i a studiat func iile hiperbolice
continue (1959-1960), la care a extins
criteriul lui Arzelà (1960). S-a interesat
de inegalit ile Hölder-Young, de
integralele Stieltjes (1960), de unele
probleme de mecanic , de
ra ionamentele matematice (1961) etc.
Majoritatea lucr rilor le-a publicat în
colaborare cu Ion S l gean, Gh. Masca,
Aurora S l gean, N. Alm an, I.
Siclovan i al ii.
DUBROSIN, R.L., probabilist sovietic
contemporan, prof. la Catedra de
Teoria Probabilit ilor de la Univ.
“Lomonosov” din Moscova. Dobrusin
a stabilit, în 1958, tezele care-i poart
numele relativ la linguistica
matematic . A elaborat defini ia
matematic a categoriei gramaticale
elementare, cercetarea sa situându-se în
cadrul preocup rilor generale pentru
modelele matematice de limb . A
definit coeficien ii de ergodicitate a
unui ir de variabile aleatoare. A
determinat toate reparti iile Poisson
derivate dintr-un lan Markov simplu i
constant care ia numai dou valori.
Op.pr.: – Elemente de probabilitate în
coala medie.
DODGSON, Charles Ludwige (1832-
1898), matematician i scriitor englez,
cunoscut sub numele de Lewis Caroll.
N. la Daresburg i m. la Gildford. La
început a fost eclesiastic. A. t.: - S-a
ocupat cu filosofia, logica
matematica. A fost un matematician
obscur, care inea cursuri ilicite la
Oxford i scria tratate la fel de încâlcite
în domeniul geometriei sau al algebrei.
A descoperit dou paradoxuri logice. A
introdus logica implica iei stricte în
matematic . Preocuparea constant a
lui Dodgson pentru matematica
recrea ional este dovedit de
numeroase articole dedicate acestui
subiect. Îi pl ceau jocurile de cuvinte.
A compus anagrame pentru numele
diferi ilor oameni celebri. A scris
acrostihuri pe nume de fete, ghicitori i
arade. Toate scrisorile lui c tre
prieteni sunt pline de astfel de recrea ii.
A descoperit "Duble ii" cu ocazia
Cr ciunului anului 1877, pentru dou
feti e care nu aveau cu ce s - i petreac
timpul. A inventat o mas de biliard
circular . A perfec ionat alfabetul
numeric al lui Richard Grey din 1730, a
publicat în "Memoria Tehnica".
Op.pr.: – Symbolic Logic and the
Game of Logic (1896). – The Lewis
Caroll Handbook, Oxford. - Despre
via a i activitatea lui Lewis Caroll au
scris: Bruno Berneis (1935). D.B.
Eperson: Lewis Caroll ca
matematician, în "The Mathematical
Gazette" Nr.223/1933, Warren Weaver
Lewis Caroll mathematician (1956).
DODSON, Jacques (> 1757),
matematician englez, prof. de mat. la
Christ-Church, coal întemeiat de
L'Hospital în 1756. Dodson a ar tat c
elementul demonstrativ în aritmetic
prezint o mare importan pedagogic .
Op.pr.: – The Anti-logarithmic Canon
i (1742). – The Calculator, Londra
(1747). – The Mathematical Repository
(Tezaurul matematic), Londra (1748).
DOEBLIN, Wolfgang (1915-1940),
matematician francez. A decedat
prematur. Dr. în mat. (1938), cu
subiectul privind lan urile cu leg turi
complete i a dus mai departe teoria
acestor lan uri prin generalizarea
no iunii de drum, ajungând la ceea ce
numim noi ast zi "lan uri de ordin
infinit". Aceast descoperire i-a g sit
imediat o aplica ie în teoria frac iilor
continue. A extins teoria proceselor
aleatoare referitor la no iunile de lan
cu leg turi complete. A contribuit la
dezvoltarea determinantului cu n linii i
cu n coloane. În memoriul: Sur les
chaînes à liaisons complètes, publicat
în "Bull. de la Soc. math. de France”,
t.65/1937, a adus puncte de vederi noi
în teoria lan urilor cu leg turi complete.
Lan urile cu leg turi complete au fost
introduse în teoria proceselor
stochastice de c tre O. Onicescu i Gh.
Mihoc (1935), ca o generalizare a
lan urilor Markov.
DOLLOND, John (1706-1761),
matematician englez. N. la Spitofields
(cartier al Londrei) i m. la Londra.
Pân în anul 1752 a exercitat meseria
de es tor de m tase, dar concomitent
s-a ocupat i de mat., optic i
astronomie. În 1752, împreun cu fiul
205
s u Peter, au înfiin at un Institut Optic.
În 1758 a descoperit lentila acromatic .
Op.pr.: – Account of discovery made
by John Dollond which led to the
improvement of the refracting
telescopes, Londra, lucrare adnotat i
publicat de fiul s u Peter (1779).
DOMENICO, (Domenicus), de
Clavasio Parisiensis din Chivassa
(sec. XIV), matematician i astrolog al
cur ii regale, de origine italian, stabilit
în Fran a. El a fost primul înv at din
Occident care a reu it s uneasc
înv tura teoretic cu cea practic .
Op.pr.: – Practica geometriae, Paris
(1346), - în care a expus primele
încerc ri de a rezolva prin radicali
ecua iile de grad superior. Tot aici a
ar tat c nu se poate ajunge la
cuadratura cercului numai prin
utilizarea riglei i a compasului.
Lucrarea este remarcabil prin rigoarea
cu care a fost compus i care s-a
r spândit repede, exercitând o influen
pozitiv asupra urma ilor.
DOMINIS, Marcantino (1566-1624),
matematician italian. N. pe o mic
insul , numit Arbe, din apele
Dalma iei i m. la Roma. A studiat la
Lorette, la o c. iezuit . Prof. de mat. la
Padua i alte ora e mari ale Italiei, timp
de 20 ani, în care timp s-a distins prin
tiin a sa. Dominis, pentru a- i putea
imprima lucr rile f r censura
inchizi iei, în 1616 a plecat în Anglia,
unde a trecut la protestan i. La un
moment dat, Dominis i-a pierdut
încrederea în biserica anglican , motiv
pentru care i s-a ordonat s p r seasc
206
ara. Dominis, traversând Flandra, în
1622 s-a întors la Roma, unde Papa
Urbain al VIII-lea l-a închis în castelul
Saint-Ange, unde s-a îmboln vit i a
murit, iar corpul neânsufle it, împreun
cu toate manuscrisele i scrisorile, a
fost ars pe rug. Descoperirile lui
Dominis au fost cercetate de c tre
Descartes. Despre Dominis g sim date
în lucr rile lui Du Chane, Sponde,
Bacalini, Voltaire, Libri i al ii.
DOM A, Alexandru (n. 1903),
matematician român. N. la Aiud. Fiul
fierarului Dom a din satul Pe elca
(Aiud). În anul 1918 a participat la
Marea Adunare de la Alba-Iulia. În
1921 a terminat liceul i prin concurs a
reu it s plece la Viena, unde în 1932 a
absolvit Univ. Tehnic . Între 1929-
1931 a func ionat ca asist. adjunct la
Inst. de Tehnologia Metalelor din
cadrul aceleia i Univ. În 1931 a
absolvit i Inst. de Metalografie i
Încerc ri de Materiale - Technische
Versuchsanstalt din Viena. A fost
pre edintele "României Juna". Între
1936-1948 a urcat toate treptele
ierarhice univ. în cadrul c. de
Subingineri Electromecanici din Cluj
(Timi oara). Rector al Inst. Politehnic
timp de dou decenii. Director al
Centrului de Cercet ri Tehnice al Acad.
R.S.R. Membru în Consiliul Na ional
pentru tiin i Tehnologie. Director
tiin ific onorific al Centrului de
Cercet ri pentru Metalurgia Pulberilor
din Cluj, iar din 1971 prof. consultant.
Între 1933-1939 a fost ef de sec ie la
Atelierele C.F.R. Cluj. Decorat cu
"Meritul tiin ific" cl. I. (1971). Este
membru al asoc. interna ionale
"Plansce-Gesellschaft für Pulver-
metallurgie" (Austria) i al asoc. ameri-
cane "Powder Metalurgy Institute" din
New York. Op.pr.: - A sus inut peste
200 comunic ri tiin ifice. A publicat
20 lucr ri didactice, tratate
monografii, peste 100 articole
tiin ifice, tehnice i didactice.
DOM A, Flaviu C. (1878-1932), prof.
de mat., autor de manuale colare. N. în
Pinticul s sesc (Cluj). A studiat la
Bistri a i Blaj, terminând clasele medii
în 1897. Studiile superioare le-a f cut
la Budapesta, ob inând diploma de
prof. de geometrie i desen liber
(1901). În acela i an a fost numit prof.
la Liceul de B ie i din Blaj, unde a
func ionat pân la moarte. Între timp a
func ionat ca prof. de mat. i la
Preparandia ( coala Normal ) din Blaj.
Între 1918-1920 a func ionat ca prof. la
Univ. din Cluj. A fost un artist
des vâr it în pictura ornamental ,
împodobind cu operele lui zeci de
biserici române ti din Ardeal. Op.pr.:
– Geometria desemnativ , Blaj (1906).
– Planimetria constructiv (1907).
DONDI, Giovanni di (sec. XIV),
mecanician i filosof înn scut numit
"prin ul astronomilor". Fiul lui Jacopo
Dondi, inventatorul unui orologiu,
montat de un tehnician din Padua în
turnul palatului "Capitano" din Padua.
Fiul Giovanni a construit i el în sec.
XIV un orologiu. Descrierea acestui
orologiu este cuprins într-un tratat,
care sugereaz faptul c pendulele cu
greut i i cu regulator de b t i
mecanic erau deja cunoscute la
mijlocul sec. XIV. Tratatul lui
Giovanni con ine peste 130.000 cuvinte
i explic construc ia i func ionarea
acestui orologiu astronomic. Modele
care se g sesc actualmente la Institutul
i Smithsonian i la Science Museum sunt
reproduceri exacte ale capodoperei lui
Dondi. Orologiul astronomic al lui
Dondi a devenit celebru în toat
Europa, nu numai ca execu ie tehnic ,
ci i sub raportul calculelor tehnice.
Tat l i fiul au lucrat împreun la
întocmirea planului orologiului
astronomic. A corectat tabelele
astronomice existente, pe care le-a
simplificat fiind mai u or folosibile.
DONDI, Jacopo di (1293-1359),
mecanician, tat l lui Giovanni Dondi.
A fost i el inventatorul unui orologiu.
Jacopo r mânând v duv, a tr it în casa
fiului s u Giovanni din 1348 pân la
moartea sa. În 1355, Jacopo a ob inut,
de la prin ul de Carrara, monopolul
exclusiv al extrac iei s rii i vânzarea ei
f r taxe.
DOPPELMAIER, Jean Gabriel
(1671-1750), matematician german. N.
la Nürenberg, ca fiul unui negustor
bogat. În 1696, p rin ii l-au trimis la
Altorf pentru a studia dreptul, dar în
curând a abandonat acest studiu în
favoarea tiin elor matematice i fizice.
În 1700 a întreprins un circuit pe la
univ. din Berlin, Amsterdam, Utrecht
pentru a se specializa în mat. Cu
aceast ocazie a înv at limbile
francez , italian i englez . În 1701 a
înv at astronomia i poleitul sticlelor
207
la Leyda. Dup o scurt vizit la
Londra i Oxford, în 1702 se stabile te
la Nürenberg ca prof. de mat., unde a
func ionat timp de 46 de ani. Membru
al Acad. din Londra, Prusia i Saint-
Petersburg. Op.pr.: - Tabulae astrono-
micae (1705). - Kurze Erklaerung über
zwei neue Hommaniche Karten des
Copernikanichen Systems (1707). -
Einleitung zur Geographie (1714). -
Phisica experimentis illustrata (1731).
- Atlas Coelestis...(1742) etc.
DOPPLER, Christian J. (1805-1857),
matematician i fizician de origine
german . N. la Salzburg. Tat l s u, de
meserie zidar. Studiile le-a început în
ora ul natal, apoi la Inst. Politehnic din
Viena. Prof. la c. Real din Praga
(1835), apoi a trecut la Inst. Superior
Tehnic din Praga (1841) ca prof. de
geometrie. Prof. de fizic i mecanic
la Acad. Silvic i de Mine din
Chemnitz (Selmecz) din 1847. Din
1848 prof. la Inst. Politehnic i Univ.
din Viena. Membru al Soc. de t. din
Boemia. De la el a r mas fenomenul
ce-i poart numele. Op.pr.: - Zwei
Abhandlungen aus dem Gebiete der
Optik (1845). - Verzuch einer
Erweterung der Analytischen
Geometrie (1843). - Arithmetik und
Algebra (1843, 1851). - Polaritaet
scheinungen (1849) etc.
DORDEA, Traian A. (1903-1930),
prof. de mat. N. la Ia i i m. la
Bucure ti, în etate de 27 de ani. coala
primar a f cut-o la Bucure ti, clasele
medii la M n stirea Dealu, pe care le-a
absolvit în anul 1922. Licen iat în mat.
208
(1926). În 1927 a fost definitivat ca
prof. de mat. la Olteni a. A colaborat la
Revista Matematic din Timi oara, la
G.M., la revista "De matematicas y
Fízicas Elementales" din Buenos Aires.
Membru al Soc. G.M. La Olteni a a
întemeiat "Asocia ia de Matematici".
Animat de dragostea pentru tiin . S-a
ocupat de redirijarea i revederea
manuscrisului: Culegere de probleme
de trigonometrie a lui V. Cristescu.
DORODNOV, A.V.(n. 1908),
matematician sovietic. Are lucr ri cu
privire la demonstra iile f cute în
leg tur cu lunulele lui Hipocrate i ale
lui Wallenius (matematician finlandez -
sec XVIII). A demonstrat c aceste
lunule, cinci la num r, sunt singurele
lunule la care p tratele razelor arcului
interior i exterior sunt într-un raport
ra ional dat. De asemenea a confirmat
ipoteza lui T. Clausen relativ la raportul
dintre m surile unghiulare ale arcelor
care m rginesc lunulele.
DOSITEOS (sec. III. î.e.n.), mare
gânditor grec cu vaste cuno tin e
matematice. Elevul lui Conon din
Samos i al lui Euclid. A fost în
continu coresponden cu Arhimede,
în care i-a exprimat fundamentele
gândirii sale relativ la mat. În lucr rile
lui Arhimede se g se te o prefa
adresat lui Dositeus.
DOUNOT (> 1640), matematician
francez. N. la Bar-Le-Duc.
Bibliografiile nu dau detalii asupra
vie ii sale. Dounot a fost un savant,
dup cum rezult dintr-o scrisoare a lui
Descartes adresat lui P. Mersenne, cu
data de 8.01.1641, prin care a ar tat c
îi purta o mare stim lui Dounot i a
exprimat regretul mor ii. Dounot a fost
dr. în mat. i prof. la Paris. Op.pr.:
Dounot este autorul celei mai vechi
traduceri în limba francez a Sava", ing. de mine, director la c. de
Elementelor lui Euclid, publicat sub
titlul: Les Éléments de la Géométrie
d' Euclides... (1613). Confrontation de
l'Invention de la Micrométrie de
l'Egmant (1611).
DR GAN, Irinel (n. 1931), analist
român. N. la Ia i, unde i-a f cut toate
studiile. În 1950 i-a luat bacalaureatul,
iar în 1954 i-a trecut examenul de stat
pentru mat., fiind angajat ca cercet tor
la Inst. Acad. - Filiala Ia i. Dr. în mat.
(1960). Conf. la mat. aplicate în
economie (1962). Actualmente plecat
din ar . A. t.: se concretizeaz în
studiul ecua iilor cu derivate par iale de
ordinul doi: F ( x, y , z , p, q, r , s, t ) = 0
integrabile prin metoda lui Darboux
(1956). A completat lucr rile lui
Vessiot. Dr gan a determinat tipul de
ecua ii de mai sus cu caracteristici
confundate (1959). Mai recent s-a
ocupat cu programarea caracteristic
(1965), teoria jocurilor i programarea
matematic .
DRAGHETTI, Andrea (în jurul anilor
1770-1773), matematician italian.
Epoca existen ei sale s-a apreciat dup
datele din lucr rile sale. Prof. de mat. i
fizic la Brescia. Op.pr.:
Phsyhologiae(?) Specimen (1771), - în
care autorul trateaz seriile aritmetice i
geometrice aplicate la sc rile muzicale.
209
Ideile lui Draghetti au fost criticate de
c tre Sacchi. În 1772, Draghetti a dat
r spunsul s u la aceast critic .
DR GHICEANU, Matei M. (1844-
1939), a fost prof. de mat. la "Sfântu
Poduri i osele (1878-1880). La data
când a împlinit 90 de ani, a fost
s rb torit de Asoc. Inginerilor Geologi.
Op.pr.: - Elemente de cosmografie în
usulu coalelor secundare (1886), în
dou volume cu un atlas având 30 de
file de tabele i 100 figuri. Activitatea
lui Dr ghiceanu a fost descris de c tre
E. Abson, în "Bul.Tehnic Bucure ti",
Nr.1, 2, 3/1939.
DR GIL , Pavel P. (n.1917),
geometru i analist român. N. în com.
M rul (Caransebe ). Tat l s u a fost
brigadier silvic. c. primar i
gimnaziul le-a urmat la Or ova, apoi le-
a continuat la Lugoj, pe care le-a
terminat în 1936. A urmat Fac. de
Drept la Cluj, îns în anul 1937 a
abandonat dreptul i s-a înscris la Fac.
de t. din Cluj, luându- i licen a în mat.
în anul 1941. Prof. de mat. la Dobra,
Caransebe i Lugoj. Asist. la Inst.
Pedagogic de 5 ani din Timi oara, iar
din 1952 a func ionat ca prof. în
înv mântul mediu din Timi oara.
A. t.: s-a ocupat cu geometria
diferen ial , ecua iile cu derivate
par iale i ecua iile func ionale. A dat o
nou generalizare transportului paralel
al lui Levi-Cività. A stabilit o metod
special pentru generalizat solu iile
problemelor proiective în teoria
suprafe elor i a congruen elor. A
definit perechile de suprafe e ce sunt
afin echivalente (1958-1960). A studiat
propriet ile diferen iale afine ale
cuplelor de suprafe e armonice
conjugate i pe cele ale congruen elor
asociate (1959). A studiat cuplele de
re ele conjugate paralele ca invarian i
egali, ale c ror iruri Laplace sunt
periodice (1961). A descris noi metode
de integrare a ecua iilor cu derivate
par iale de ordin superior. A
demonstrat construirea spa iului riglat
afin, plecând de la spa iul riglat
proiectiv (1962). A studiat irurile
Laplace autoafine etc.
DRAGO , Vaida (vezi: Vaida
Drago ).
DRÂMB , Constantin (n. 1907),
geometru, analist i astronom român.
N. în satul Bor ani (Putna). Tat l s u,
înv tor, i-a dat primele cuno tin e
matematice. Clasele secundare le-a
urmat la Gala i, iar pe cele superioare
la Bucure ti. Licen iat în mat. (1929).
Observator, calculator la Observatorul
Astronomic din Bucure ti, apoi avansat
observator suplinitor. A colaborat la
G.M. cu unele articole din geometria
triunghiului. În 1934 a fost trimis la
Paris pentru un stagiu de doi ani, unde
a audiat cursurile prof. Jean Chazy
(1882-1955) de la Sorbona. Dr. de la
Sorbona (1940). Astronom definitiv în
ar . Conf. la Catedra de Astronomie i
Geofizic la Fac. de Construc ii din
Bucure ti, de unde a trecut la Inst. de
Geologie i Tehnic Minier , predând
i la Univ. din Bucure ti geometria
descriptiv , analiza matematic i Guillaume (1802-1896), matematician,
210
mecanica cereasc (1949-1952). Prof.,
ef de catedr la Inst. de Petrol, Gaze i
Geologie (1952-1961). Din 1961
definitivat ca prof. de astronomie la
Fac. de Mat.-Mecanic a Univ. din
Bucure ti, iar din 1963 director al
Observatorului Astronomic din
Bucure ti. Membru al Academiei
R.P.R. din 1963. A. t.: C. Drâmb a
colaborat cu Observatorul Astronomic
din Pulkovo (U.R.S.S) în cadrul anului
tiin ific interna ional. A studiat curbele
loxodromice pe o suprafa . În teza de
doctorat a studiat problema celor trei
corpuri i a ob inut ecua iile
traiectoriilor independent de mi carea
masei, partea original a tezei fiind
studiul ciocnirii duble imaginare,
descoperirile lui C. Drâmb fiind citate
în lucr rile lui Chazy i a astronomului
Pierre Sémirot de la Observatorul din
Bordeaux i fiind men ionate i la
Congresul Astronomic din 1952.
Op.pr.: - Sur les singularités réelles et
imaginaires dans le problème des trois
corps, (1940), tez de doctorat. -
Elemente de mecanic cereasc . Ed.
Tehn. (1958). - Ecua ii diferen iale
(1954, 1958), în care se ocup de
propriet ile calitative ale sistemelor de
ecua ii diferen iale, de singularit ile
câtorva sisteme diferen iale, de solu iile
ecua iilor liniare omogene cu
coeficien i constan i. - Galileo Galilei,
deschiz torul de drumuri în astronomie
(1964). - A 80 - a aniversare a lui G.
Demetrescu (1966). - N. Coculescu
(1966) etc.
DROBISCH, Moritz Wilhelm
filosof i mare pedagog german. N. la
Leipzig, unde i-a f cut studiile,
inclusiv cele superioare i unde în anul
1826 a devenit prof. de mat. Între timp
a studiat i la Grimma. Prof. particular
la Fac. de Filosofie (1824), prof.
agregat (1826), prof. titular de mat.
(1842), func ie pe care a de inut-o pân
în anul 1868, de la care dat i pân în
anul 1894 a predat numai cursuri de
logic i filosofie. La Leipzig a predat
geometria analitic i calculul
diferen ial. Drobisch a fost profesorul
lui E. Bacaloglu. A. t.: În epoca sa,
geometria diferen ial exercita o mare
atrac ie pentru matematicienii epocei,
între care se num ra i Drobisch.
Cursurile prof. Drobisch erau foarte
populare, problemele abordate erau
prezentate cu mult seriozitate
tiin ific . Op.pr.: Grundzüge der
Lehre von den höhern numerischen
Gleichungen (Trat ri principale asupra
teoriei ecua iilor de grad mai înalt),
(1834). - Empirische Psychologie,
Leipzig (1842). - Erste Grundlehre der
mathematischen Psychologie (Primele
teorii fundamentale ale psihologiei
matematice), (1850) etc.
DU-BOIS, Reymond Paul (1831-
1889), matematician german. N. la
Berlin. Ini ial s-a ocupat de medicin ,
apoi la Königsberg a început s fie r pit
de tiin a mat. A fost prof. de mat. la
Berlin i Freiburg. A. t.: se refer la
ecua iile cu derivate par iale, la irurile
lui Fourier, la criteriile de convergen
a seriilor (1873), la teoria mul imilor
infinite. Du-Bois a demonstrat c : o
func ie discontinu poate fi integrat
211
dac mul imea punctelor sale de
discontinuitate formeaz un grup
integrabil, adic poate fi acoperit de
c tre un ir finit de intervale a c rei
lungime total este nul . S-a ocupat i
de studiul curen ilor bioelectrici
(electricitate animal ). Op.pr.: Über
die sprungweise Werthveranderungen
analytischer Functionen (1873). - Über
die Darstellung stetiger Functionen,
durch trigonometrische Reihen (1873).
- Beweis das die coefficienten der
trigonometrischen Reihen (1875). -
Über die Paradoxen des
Infinitarkalküls, (1877). - Über
Integration und Differentiation
infinitarer Relationen. - Allgemeine
Funktionen Theorie (1882) etc. Despre
tiin a i filosofia lui Du-Bois a scris
F.Cajori, în "Bull. of the Amer. Math.
Society", New York, Nr. 5/1926.
DUCA, I. Dorel (n. 1948),
matematician român. N. în satul
Grindeni, com. Che ani (Mure ).
Clasele I-VIII le-a f cut în satul natal,
iar liceul la Ludu de Mure . În
perioada 1967-1972 a fost student la
Fac. de Mat. a Univ. din Cluj-Napoca.
La terminarea facult ii a fost re inut
asist. Dr. în mat. (1982). Este membru
al Soc. Americane de Mat. A. t.:
Preocup rile tiin ifice ale lui I. D.
Duca sunt din domeniul optimiz rii. A
introdus mai multe condi ii de
regularitate a restric iilor unei probleme
de programare matematic în spa iul
complex (condi ia de regularitate
Arrow-Hurwicz-Uzawa, condi ia de
regularitate Slater, condi ia de
regularitate Karlin, condi ia de
regularitate slab , condi ia de
regularitate revers concav ) i, folosind
aceste condi ii, a demonstrat teoreme
de tip Kuhn-Tucker (condi ii necesare,
condi ii suficiente i caracteriz ri ale
solu iilor optime ale unei probleme de
programare matematic în spa iul
complex). În 1978 a formulat problema
de programare vectorial în spa iul
complex. Mai multe lucr ri ulterioare
dau condi ii necesare, condi ii
suficiente sau caracteriz ri ale solu iilor
eficiente (Pareto) ale unei probleme de
programare vectorial în spa iul
complex. O alt problem abordat este
studiul compatibilit ii sistemelor de
ecua ii i inecua ii neomogene în
spa iul complex. Op.pr.: Programare
matematic în domeniul complex
(1982) - tez de doctorat. Pân în
prezent I. D. Duca a publicat 34 lucr ri
tiin ifice în ar i în str in tate.
DUCHESNE, Simon (sec. XVI),
matematician francez. N. la Dôle. A
îmbr i at calvinismul. Pentru a evita
persecu ia religioas s-a retras la Delft,
unde a practicat matematica cu mare
succes. Dup multe i îndelungate
cercet ri a anun at c a rezolvat
problema cuadraturii cercului,
publicând rezultatul cercet rilor sale în
onoarea prin ului d'Orange:
Quadrature du cercle, ou manière de
trouver un quarré égal au cercle donné
et, au contraire, un cercle égale au
quarré proposé, avec la raison de la
circonférence au diamètre, Delft
(1584).
212
DUDENEY, Henry Ernest (n. 1857),
un bun matematician, cel mai mare
enigmist (problemist) al Angliei. N. la
Mayfield (Anglia), corespondent cu
prietenul s u Sam Lloyd, geniul
american de jocuri. Dudeney a fost cel
mai mare inventator de jocuri
distractive. Crea iile lui s-au bucurat de
mare popularitate în lumea întreag .
Op.pr.: - The Canterbury Puzzles
(1907). - Amusements in Mathematics,
Londra (1917). - Modern Puzzles
(Enigme moderne, 1926) - Puzzles and
Curious Problems (Enigme i probleme
ciudate) etc.
DUHAMEL, Jean-Baptiste (1624-
1706), matematician, astronom, fizician
i filosof francez. N. la Vire i m. la
Paris. Între anii 1666-1697 a fost
secretar permanent al Acad. de t. A
condus o institu ie de preg tire a
candida ilor pentru intrarea la c
Politehnic , unde a predat geometria. A
studiat unele criterii de convergen a
seriilor. Prin caracterul s u a fost un
exemplu de par ialitate. Op.pr.: -
L'Historie de l' Académie Royale des
Sciences, în limba latin . -
L'Astronomie physique etc.
DUHAMEL, (Du Hamel) Jean Marie
Constant (1797-1872), matematician
francez. N. la St. Malo i m. la Paris.
Prof. de algebr i mecanic la c.
Politehnic din Paris (1834), unde a
avut ca elev pe Em. Bacaloglu.
Membru al Acad. de t. din Paris
(1840), apoi pre edinte (1862). A. t.: În
1839 s-a ocupat de criteriile de
convergen a seriilor întregi. A
contribuit la dezvoltarea mecanicii.
Op.pr.: - Cours d' Analyse. - Note sur
la discontinuité des séries et sur les
moyens de la reconnaître (1854), un
memoriu în care a enun at criteriul
pentru seriile ce dau mai multe limite,
criteriu ce-i poart numele, criteriu de
care s-a ocupat i matematicianul
român M. Gherm nescu. - Des
méthodes dans les sciences de
raisonnement (1875).
DUHAMEL, Jean Pierre François
Guillot (1730-1816), matematician
francez. N. la Nicorps, m. la Paris.
Membru al Acad. de t. (1795).
DUHEM, Maurice Pierre (1861-
1916), matematician de seam , francez,
figur eminent a istoriei matematicii
mondiale. N. la Paris i m. la
Cobrespine (Aude). Este autorul a mai
multor lucr ri importante din istoria
tiin elor matematice i a tiin elor în
general. Lucr rile lui Duhem au
constituit baza de inspira ie pentru
matematicianul român P. Sergescu, în
expunerea general a filosofiei
matematice pe care a redat-o în
lucrarea sa Gândirea matematic . S-a
ocupat de fundamentarea dinamicii
generale, tratând patru mari categorii
de fenomene: Sistemele capabile de
modific ri reversibile, sistemele de
frecare, sistemele cu histerezis i
sistemele parcurse de curen i. Via a i
opera lui Duhem este descris de J.
Hadamard. Op.pr.: - Évolution de la
mécanique (1903), - Les origines de la
statique (1905-1906). - Études sur
Léonard de Vinci (1906, 1909, 1913),
213
în trei volume. - Le système du Monde
(1921) în 10 volume - o lucrare de
filosofie matematic de mare valoare.
DUICAN, Lauren iu I. (1964-1982),
matematician; promitea a fi un Galois
român. N. la Bra ov, fiul prof. Maria i
Ilie Duican. A urmat Lic. de Mat.-
Fizic “Dr. I. Me ot ” din Bra ov, în
paralel cu Liceul de Muzic (clasa
vioar clasic ). Moare în prima sa
vacan de student la Fac. de
Automatic din Bucure ti în urma unui
accident de autobuz. Op.pr.: -
Transform ri geometrice, Ed. t.
Enciclopedic , Bucure ti, 1987. - Prin
labirintul geometriei, Ed. Albatros,
Bucure ti, 1990, c r i apreciate de
speciali ti, ultima prezentat în 1991 la
Salonul Interna ional al C r ii de la
Paris. Are eseuri literare, de asemenea
promi toare, dintre care Caiet de
sear , Ed. Litera, 1984, reeditat Ed.
Eminescu, Bucure ti, 1992, cu un
cuvânt înainte de filozoful Constantin
Noica i cu o foarte frumoas recenzie
de poeta Ana Blandiana. Anual, sub
egida Ministerului Înv mîntului i
Cercet rii i a S.S.M. din România are
loc concursul interjude ean de mat.
“Lauren iu Duican”.
DUILLIER, Fatio de (vezi: Fatio
Duillier Nicolas).
DUMITRA , Viorel (n. 1926),
matematician român, activeaz în
domeniul geometriei diferen iale. N. la
Târgul-Bujor (Gala i). Cursurile
secundare i univ. le-a urmat la
Bucure ti. Examenul de stat pentru
mat. (1950). Dr. în mat. (1957).
Secretar tehnic de redac ie la Inst. de
Mecanic al Acad. (1951-1960). Lector
la Inst. Politehnic din Bucure ti (1960),
apoi a trecut la Catedra de Analiz
Matematic de la Fac. Energetic .
Conf. la Acad. Militar Tehnic din
Bucure ti, la Catedra de Geometrie
Analitic . A. t.: În publica iile sale se
ocup în special de geometria
diferen ial privitoare la spa iile cu
conexiune afin cu trei dimensiuni An
i de grupurile de automorfisme pentru
A3 . El clasific spa iile cu conexiune
afin cu trei dimensiuni A3 , apoi se
ocup de transform ri de congruen e,
stabilind o serie de teoreme pe care le-a
demonstrat. Dumitra face parte din
coala de geometrie a lui Gh.
Vrânceanu. La Congresul
Matematicienilor din Bucure ti (1956)
a f cut o comunicare asupra grupului
de automorfisme ale spa iului cu
conexiune afin cu trei dimensiuni. A
extins dou teoreme ale lui I. P. Egorov
(1960). Op.pr.: - Curs de Geometrie
analitic (1964). - Curs de geometrie
diferen ial (1964). - Asupra spa iilor
An cu conexiune semisimetric (1958).
- Asupra grupurilor de mi care ale
spa iilor An (1957) - tez de doctorat.
DUMITRESCU, I. Gheorghe (1897-
1968), matematician român, figur
reprezentativ a înv mântului
românesc, dasc l de elit al rii. N. în
com. Am r tii de Sus (Dolj). Studiile
medii le-a f cut la Bucure ti. Licen iat
în mat. (1922). Dumitrescu a avut o
mare pasiune i pentru muzic , f când
studii superioare pentru violin , i a
214
concertat în 1946, în sala Dalles. A
func ionat ca prof. la M n stirea Dealu,
apoi la Bucure ti, desf urând o
activitate rodnic în înv mânt timp de
37 ani (1922-1959). Inspector general
(1941-1948) i pre edinte al Consiliului
de Inspectori Generali. Membru i
colaborator al revistei G.M. i al
R.M.T. A inut cursuri la invita ia
S.S.M.F. pentru ridicarea nivelului
cadrelor provenite din înv tori.
Distins cu ordinul muncii cl. III.
Op.pr.: - A publicat o serie de manuale
didactice pentru cursul secundar, în
colaborare cu E. Abason i Al.
Andronic, parte din ele fiind premiate
de Acad. Român . Membru al Acad.
(1940). Caracterizarea (dup Gh. T.
Simionescu): A fost un prof. cu o vast
cultur general , multilateral , cu o
preg tire tiin ific la în l imea
cerin elor. Pedagog distins, delicat, cu
o structur moral i spirit de dreptate,
fire generoas i entuziast , de o
consecven moral . Lucr rile didactice
au contribuit la educarea matematic a
multor genera ii de elevi.
DUNN, Samuel (> 1792),
matematician englez. N. la Crediton
(Devonshire) în jum tatea întîi a sec.
XVIII. Reputa ia sa de matematician l-
a f cut s fie numit ca prof. examinator
în Indiile orientale. A înfiin at o coal
în ora ul s u natal i alta la Chelsea.
Prin testament a l sat o sum pentru
fondarea unei coli superioare la
Crediton. Memoriile lui cuprind mai
multe lucr ri tiin ifice cu caracter
matematic, între care i ni te tabele de
logaritmi cu 6 zecimale (1784).

DUPIN, François Pierre Charles
(1784-1873), geometru, statician i
economist francez. N. la Varzi. A
absolvit c. Politehnic i în 1803 a
fost primit în corpul maritim ca ing. în
care calitate s-a ocupat cu organizarea
marinei ( a marii flotile de La Manche)
i de crearea Arsenalului Maritim de la
Anvers. Dup o c l torie în Olanda, s-a
stabilit la Toulon. Dupin a ridicat
prestigiul flotei franceze. Numit
secretar al Acad. Insulelor Ioniene, a
func ionat ca prof. de mecanic
fizic . A înfiin at Muzeul Maritim la
Toulon. Dupin avea mare afec iune
pentru Carnot, i a c rui ap rare a luat-
o, când Carnot a fost trimis în exil. În
1824 a înfiin at institu ia:
"Conservatoire des Arts et Métiers de
l'
enseignement de la Mécanique et de la
Chimie appliquées aux arts". În calitate
de delegat în Consiliul Coloniilor, s-a
luptat pentru prosperitatea acestora. În
1832 numit în Consiliul de Stat, s-a
luptat pentru introducerea ma inilor cu
aburi în marina militar . Pre edinte pe
lâng expozi ia universal de produse
industriale din Londra. A. t.: - Înc din
1802, ca elev, a solu ionat complet o
problem dificil din domeniul
geometriei descriptive. La vârsta de 16
ani a compus ecua ia cicloidei (cicloida
lui Dupin). În urma experien elor
câstigate asupra teoriei de construc ie a
navelor, a primit titlul de savant. Dupin
este primul care s-a ocupat cu teoria
re elelor i a propriet ilor proiective
ale suprafe elor i congruen elor,
definitivând geometria diferen ial a
suprafe elor i a introdus reprezentarea
parametric . A definit liniile
asimptotice, pe care le-a folosit la
construc ia oselelor, la studiul
stabilit ii navelor i în optic . Folosind
statistica în economie, în diverse
servicii, a fost considerat de Camera
deputa ilor ca mare economist, ap rând
protec ionismul. A activat ca raportor
al bugetului marinei. Sociali tii
revolu ionari au sus inut aplicarea
doctrinei economico-financiare a lui
Dupin. S-a mai ocupat de teoria
invarian ilor, care a fost reluat de c tre
i Dan Barbilian (1939). Dupin a fost un
patriot arz tor, care i-a impus
principiul de a- i estima ara. În 1848 a
redactat un memoriu de protest contra
doctrinelor subversive care amenin au
de o ruin absolut industria Fran ei.
Op.pr.: - Développements de
géométrie (1813). - Du jugement de M.
Lieutenant général Carnot (1815), în
care a scos în relief injustetea
ordonan ei de exilare a lui Carnot. -
Force militaire (1820), în care a ar tat
situa ia organiz rii for elor militare ale
Angliei, în raport cu institu iile
administrative i politice. -
Applications de géométrie et de
mécanique (1822). - La géométrie
appliquée aux arts. - Applications de
géométrie (1825). - Sur les progrès de
connaissances de géométrie et de
mécanique dans la classe industrielle
(1829).
DUPUIS, Charles François (1742-
1809), matematician, filosof i înv at
francez. N. la Trie-le-Chateau i m. la
Dijon. A studiat la Colegiul de la
Roche-Guyon limba latin , apoi la
215
Colegiul de la Harcourt filosofia. Între
timp tat l s u, care i-a dat o educa ie
aleas , a fost înghi it de valuri. La 24
de ani a fost numit prof. agregat la
Univ. apoi prof. de retoric la Colegiul
din Lisieux, continuând concomitent
studiul dreptului. În 1770 a devenit
avocat. Matematicile au constituit
pentru el principalul obiect de studiu,
frecventând cursurile lui Laland, cu
care, mai târziu, a legat o strâns
colaborare. Prin intermediul lui
Condorcet, i s-a oferit o catedr la
Berlin i un loc la Acad. Din cauza
vijeliei revolu ionare, s-a retras la
Evreux, îns a fost rechemat în capital
pentru a lua parte la Conven ia
Na ional . În aceast calitate a propus
înfiin area c. Centrale, libertatea
presei, publicarea discu iilor asupra
finan elor rii. În 1799 a fost ales
pre edinte al Corpurilor Legiuitoare i
candidat pentru Senat din partea
partidului conservator. Numit membru
al Legiunii de Onoare. În 1809 p r sind
func iile politice, s-a retras la o mic
mo ie, la Dijon, unde a murit. A. t.: -
În 1778 a înfiin at un telegraf, care a
fost perfec ionat de Chappe.
Preocup rile politice l-au sustras de la
preocup rile matematice. Op.pr.: -
Mémoires sur l'origine des
constellations et sur l'explication de la
fable par le moyen de l' astronomie
(1781). - A publicat diverse lucr ri
despre cosmogonie privind popoarele
vechi i noi, despre enigmele religiei
grece ti i ale tuturor celorlalte religii
ale antichit ii. Dupuis este caracterizat
prin generozitatea sa sufleteasc , prin
216
modestia i afec iunea sa i prin
pedantismul s u.
DUPUIS, Henri-Sebastian (1746-
1815), matematician francez. N. la
Grenoble. Prof. de mat. la Corpul Regal
de Artilerie, la Univ. din Valencia, la
c. Central de l' Isère i École
d'Artilerie din Grenoble. Membru al
Soc. de t. din Grenoble i al altor
societ i str ine. Op.pr.: Éléments de
Géométrie pratique (1774). - Traité de
Mathématiques de B. Rabin (Tratat de
geometrie de B. Rabin - traducere,
1771) etc.
DUPUY, Louis (1709-1795),
matematician i filolog francez. N. la
Chazey-sur Ain. A studiat la c. Iezuit
din Lyon. La 22 de ani se afl la Paris,
unde studiaz filosofia. Membru al
Acad. de t. (1756), dup ce a publicat
mai multe memorii în "Le Journal des
Savants". Secretar permanent al Acad.
(1773). Adversar constant al
privilegiilor i noble elor ereditare,
orânduire pe care a comb tut-o cu
vehemen . Dupuy a condus redac ia
"Le Journal des Savants", timp de 30
de ani, în care i-a publicat memoriile.
Op.pr.: - Fragment d' une ouvrage grec
d'Anthemius sur les paradoxes de
mécanique (1777).
DÜRER, Albrecht (1471-1528),
personalitate multilateral din epoca
Rena terii. S-a ocupat cu pictura, cu
gravura, desenul, arhitectura,
matematica, mecanica i literatura. A
contribuit la dezvoltarea realismului
artistic. Concep iile lui s-au format sub
influen a umani tilor din Nürnberg. A
f cut c l torii în rile de Jos i Italia.
Ca matematician egaleaz cu Leonardo
da Vinci. A. t.: - A întocmit un
îndrum tor pentru m surarea cu rigla i
compasul. A descris curba scoic i o
generalizare a concoidei lui Nicomede,
a expus construc ia spiralelor cu
compasul i a expus epicicloidele. A
studiat legile perspectivei. A folosit
metoda proiec iilor ortogonale duble.
S-a ocupat de construc ia poligoanelor
regulate. Lucr rile lui Dürer se
adreseaz tehnicienilor, pictorilor,
arhitec ilor, ini iindu-i în construc ia
figurilor geometrice. Regulile stabilite
sunt înso ite de demonstra ii. Dürer
apare ca un precursor al geometriei
descriptive a lui Monge. Op.pr.: - a
publicat un tratat de geometrie
descriptiv i o lucrare consacrat
procedeelor de fortifica ii. Operele lui
oglindesc puternic tendin a înaintat a
societ ii germane, lupta de clasa din
perioada Reformei i a r scoalei
r ne ti.

217

E
EAMES, Jean (sec.XVIII),
matematician englez. Prima sa lucrare a
realizat-o i a imprimat-o la
Constantinopol: Tuhhfat Ilkibar (1728).
- The Philosophical Transaction from
the year (1719-1733), abridged, Londra
(1736).
EBEL, Henri Christophe (1652-
1727), matematician german. N. la
Göttingen i m. la Hanovra. A publicat
un mare num r de lucr ri din domeniul
matematicii, între care una care i-a adus
renumele: De Pendulo ex tetractis
deducto (1674).
EBRICEANU, Coton Gh. (1872-
1904), matematician i ing. român, fiul
prof. Ebriceanu de la Seminariul
"Veniamin Costache" din Ia i. c.
primar a f cut-o în satul Buciumeni-
Ia i, unde a terminat i clasele
secundare. În 1896 a luat diploma de
ing. la c. de Poduri i osele din
Bucure ti. Ca ing. a lucrat la Serviciul
de Între inere i Poduri C.F.R. i la
Naviga ia Fluvial Român . Membru al
Soc. G. M. (1909). A decedat la vârsta
de 32 de ani în urma unei febre tifoide.
Dup moartea lui a ap rut în G.M.
v.IX/1905, un articol consacrat vie ii i
operelor sale. Op.pr.: - G sirea
centrului unui cerc cu ajutorul
compasului, în G.M. v.IV/1898. -
Volumul tetraedului, în G.M. v.V/1899,
218
precum i unele note i probleme
publicate în G.M.
EECKE, Paul ver (1867-1959),
matematician francez. Are lucr ri de
istoria matematicii i traduceri din
lucr rile matematicienilor din
antichitate i comentarea lor. Op.pr.: -
Oeuvres complètes d'Archimede: De
l’équilibre des planes ou des centres de
gravité de planes (traducere, cartea
con ine 550 pagini, Paris, 1921). -
Archimede: La quadrature de la
parabole (traducere, Bruxelles, 1921). -
Apollonius de Perga: Les coniques,
Bruges (1923), traducere. - Diophante
d'Alexandrie: Les six livres
arithmétiques et le livre de nombres
polygones, Bruges (1928), traducere. -
Pappus d'Alexandrie: La Collection
mathématique, traducere i comentariu,
Paris (1933), în dou volume.
EFIMOV, Nicolai Vladimirovici (n.
1910), matematician sovietic. Prof. la
Univ. "Lomonosov" din Moscova i
decanul Fac. de Mecanic . I s-a
decernat premiul "Lobacevski" (1950).
A. t.: se refer la geometria
diferen ial . A efectuat multe cercet ri
în leg tur cu curbura suprafe elor i
deforma ia lor. Cercet rile lui din
domeniul geometriei ca i al algebrei
superioare constituie lucr ri importante
mai ales în ce prive te problema
calitativ în teoria suprafe elor. A
introdus teoria compactit ii
aproximative, de care s-a ocupat apoi
matematicianul român Ivan Singer.
Op.pr.: - Probleme calitative în teoria
deforma iei suprafe elor (1948). -
Geometria superioar (1949), tradus
în limba român (1952), care este un
manual de c petenie pentru prof. de la
c. medie i este un pre ios îndrum tor
al muncii de crea ie în domeniul
matematicii, ed. a V-a, Moscova, 1961.
Aceast lucrare con ine bazele
geometriei i elemente de geometrie
proiectiv . - Curs scurt de geometrie
analitic (1950). - Probleme
hiperbolice de teoria suprafe elor
(1966). Efimov a folosit metoda
axiomatic în geometrie.
EGOROV, Dimitrie Fiodorovici
(1869-1931), mare geometru sovietic.
Prof. de mat. fizic la Univ. din
Moscova, Pre edintele Soc. de Mat. din
Moscova (1922-1931). A fost prof. lui
Alexandrov Pavel Serghievici. Dr. în
mat. (1898). Din coala lui Egorov au
f cut parte geometrii N. N. Luzin, I. I.
Privalov, V. V. Tolubev, V. V.
Stepanov, I. G. Petrovski, S. P. Finikov
i al ii, to i mari matematicieni. A. t.:
se refer la geometria diferen ial ,
teoria ecua iilor integrale, calculul
varia ional, teoria func iilor. Este unul
dintre ini iatorii colii matematice
sovietice. Egorov a dat o metod
original i elegant de rezolvare a
ecua iei diferen iale, descoperit de
Jacobi. În 1921 a definit ce este o curb
i o suprafa în spa iu. A studiat
problema grupurilor maxime de mi c ri
ale spa iilor An i Vn etc. Op.pr.: -
Despre o clas de sisteme ortogonale
(1901). – Ecua ii cu derivate par iale
de ord. II, cu dou variabile
independente (1898). – În general, a
publicat numeroase lucr ri privind
219
teoria func iilor de o variabil real ,
ecua ii integrabile etc.
EHRENBERGER, Boniface-Henri
(1681-1759), matematician german. N.
la Orlamünde. A studiat la Rudelstadt,
apoi la Jena. În 1705 a c l torit în
Olanda, pentru completarea studiilor.
Prof. de filosofie i de mat. la
Hildburghausen, unde i-a inaugurat
cursurile prin diserta ia: De mathesi
nobilibus digna (1712). Prof. de mat. i
metafizic la Cobourg, unde a devenit
renumit în urma unui discurs inut, cu
titlu: De studii mathematici
impedimentes (1720). În ultimul timp a
devenit directorul Institutului din
Cobourg. Op.pr.: - De novo Laternae
magicae augmento. – De studio
navitates in Philosophia.
EILENBERG, Samuel, matematician
contemporan, prof. la Washington. În
1950 a pus bazele teoriei omologiei, în
lucrarea: Homological Algebra,
Princeton Univ. Press, aducând prin
aceast lucrare o contribu ie important
în dezvoltarea algebrei omologice din
topologia algebric . În 1944 a introdus
no iunea de “functor” i cea de
“categorie” în teoria spa iilor
topologice, care au fost extinse ulterior
i în alte domenii ale matematicii, fiind
încorporate ast zi în algebra modern .
El a creat spa iile topologice cunoscute
ast zi sub denumirea de “spa ii
Eilenberg”. În anul 1966 a participat la
Congresul International al
Matematicienilor, inut la Moscova,
unde a f cut o comunicare din sectorul
algebrei moderne.

EINSTEIN, Albert (1879-1955), unul
dintre cei mai str luci i matematicieni,
fizicieni i cercet tori germani. N. la
Ulm (Bavaria) i m. La Princeton
(S.U.A.) Pân la vârsta de 14 ani a
locuit la München, unde a urmat la
coal , apoi a plecat împreun cu
p rin ii s i în Elve ia, la Aaram. În
1900 a terminat cursurile Inst.
Politehnic Zürich. În 1902 ajunge la
Biroul Federal de Patente din Berna, ca
examinator de brevete, unde a lucrat
pân în anul 1909. Einstein, pasionat de
cercetarea tiin ific , în aceast epoc a
studiat lucr rile lui Michelson, Fizeau
i H. Minkowski, al c rui elev a fost. În
urma unor publica ii, Einstein s-a
impus ca un remarcabil om de tiin .
Prof. docent la Univ. din Zürich (1909),
apoi la Univ. din Praga (1910). În 1911
a participat la Congresul Solvay din
Bruxelles, unde au fost reuni i cei mai
ilu tri fizicieni ai timpului. Membru al
Acad. de t. din Prusia (1912). Director
al Inst. de Fizic i prof. univ. la Berlin
(1912-1933), pân la venirea la putere a
regimului hitlerist, când a fost nevoit s
emigreze, stabilindu-se în S.U.A.,
împreun cu unii dintre elevii s i, la
Univ. din Princeton, pân la moartea
sa. În 1919 a semnat al turi de Gorki,
Barbusse i Rabindranath Tagore, o
proclama ie pentru libertatea omului. În
1921 i s-a decernat premiul “Nobel” i
tot atunci a fost ales membru al Soc.
Regale din Londra. În 1930 când a
început lupta împotriva pericolului de
r zboi, Einstein a luat o atitudine
împotriva folosirii armelor nucleare. În
1941 primind cet enia american , a
220
fost numit prof. la Inst. de Studii
Superioare (Institute for Advanced
Studies) din Princeton. A. t.: Înc pe
timpul când Einstein era func ionar la
Berna, l-a preocupat problema realit ii
atomilor, problema naturii luminii,
problema eterului elastic. În calitate de
creator al teoriei relativit ii, a
schimbat radical concep iile tiin ifice
asupra legilor naturii. În 1905, printr-un
memoriu pune bazele teoriei
relativit ii restrânse, care are un
caracter revolu ionar prin faptul c
modific radical ideile existente la acea
dat cu privire la spa iu i timp. Tot în
1905, Einstein a stabilit legea
interdependen ei dintre mas i energie,
care st la baza fizicii nucleare. Aceast
tez confirm în mod str lucit tezele
fundamentale ale concep iei materialist
dialectice, în ceea ce prive te rela ia
dintre materie, spa iu i timp. Teoria
relativit ii este, de fapt, teoria fizic a
spa iului i a timpului, este teoria
general a însu irilor i raporturilor
obiectelor i fenomenelor în spa iu i
timp. Aceast teorie este consecin a
îndr znelii lui Einstein de a privi critic
cele mai solide concep ii sau no iuni
ale tiin ei. Teoria relativit ii st la
baza fizicii moderne i la baza multor
calcule tehnice. Teoria relativit ii
restrânse studiaz mi c rile relative,
uniforme i rectilinii ale corpurilor, în
care no iunile de timp i spa iu sunt
indisolubil legate una de alta. În 1916,
Einstein a enun at bazele teoriei
relativit ii generalizate, care leag
teoria relativit ii restrânse i constituie
o nou interpretare a gravita iei. Dup
aceast teorie, spa iul în apropierea
unei mase mari este curbat, astfel c un
alt corp care intr în acest spa iu este
obligat s mearg dup o traiectorie
curb , ceea ce explic orbitele
planetelor în jurul Soarelui, precum i
alte fenomene. În calitate de creator al
teoriei relativit ii, Einstein a schimbat
radical concep iile tiin ifice asupra
legilor naturii. O consecin extrem de
important a teoriei relativit ii este
expresia stabilit de Einstein între
energie i mas : E = mc 2 , în care E
este energia, m masa i c viteza luminii.
Aceast celebr formul , utilizat în
fizica nuclear i energia atomic , s-a
înscris i pe mormântul lui Einstein.
Aceast teorie care a fost negat sau
acceptat , la timpul s u, de savan ii
vremii, ast zi face parte din
patrimoniul de aur al gândirii tiin ifice
universale. Teoria relativit ii a fost
studiat i completat de Planck,
Langevin i Minkowski. Nimic din
ceea ce alc tuie te fundamentul noilor
concep ii tiin ifice despre lume nu s-ar
fi putut cristaliza f r teoria
relativit ii. În crea ia sa tiin ific ,
Einstein s-a condus dup legile
dialecticii materialiste, aplicându-le în
cunoa terea naturii. În baza legii
relativit ii, Einstein a modificat teoria
newtonian a gravit ii universale. Lui
Einstein îi mai apar in: teoria mi c rii
browniene, teoria cuantic a c ldurilor
specifice a corpurilor solide, punând
bazele teoriei termodinamicii
cantitative. A extins asupra mecanicii
legile opticii i electromagnetismului,
creînd din aceast sintez , mecanica
relativist . A introdus în fizic ideea
fotonilor. Calit ile remarcabile ale lui
221
Einstein au fost recunoscute i
apreciate de mul i matematicieni. Max
Planck l-a numit pe Einstein “Newtonul
sec. XX”. Einstein a avut un dispre
fa de militari ti i obscuranti ti. A
fost un dârz lupt tor pentru pace.
Numit de Lenin: “Marele transformator
al naturii”. Op.pr.: Zür Elektrodynamik
bewegten Körper (Asupra
electrodinamicii corpurilor în mi care,
1905). – Über die specielle und die
allgemeine Relativitätstheorie (Bazele
teoriei relativit ii generalizate 1916),
(tradus în limba român în 1957). –
Evolu ia fizicii (1938). Cu unele
probleme ale lui Einstein s-a ocupat
matematicianul român Mendel
Haimovici (1947).
EISENSTEIN, Ferdinand Gotthold
Max (1823-1852), matematician
german. Prof. univ. la Boroszló
(Ungaria) în 1847. F. Eisenstein a dat
complet ri deosebit de importante în
teoria formelor p tratice ternare i a
formelor cubice binare, începând cu
anul 1844. Lui îi dator m importanta
teorem a ireductibilit ii func iei
algebrice întregi (a polinoamelor,
1850). Lucr rile realizate le-a publicat
în revistele germane i în Ann. Acad.
din Berlin. Lucr rile complete au fost
editate la Berlin.
EISENSCHMIDT, Jean Gaspard
(1656-1715), matematician francez, de
origine german, filosof i medic. N. la
Strasbourg. Fiul unui olar, care se
ocupa cu cositoritul oalelor, de la care a
primit o educa ie aleas . A urmat
cursurile univ., fiind preocupat intensiv
de mat., f r a neglija filosofia i
medicina. În 1681 s-a stabilit la Paris,
ocupându-se cu medicina. A c l torit în
Italia i Germania, iar în 1684 s-a
reîntors la Strasbourg. În 1686 a suferit
un accident, amputându-i-se ambele
picioare din care cauz nu a mai putut
practica medicina. Din acest motiv s-a
dedicat numai matematicii, cu mare
succes, întrucât lucr rile lui au fost
apreciate de c tre La-Hire, Cassini,
Roland i al ii. Membru al Acad. de t.
(1699), publicând lucr rile sale în
“Journal des Travaux”. Op.pr.: –
Diatribe de Figura Tellurius ellipticos-
sphaeroides (1691). – Introductio nova
ad Tabules manuales logarithmicos I.
Kepleri et J. Bartschii, Strasbourg
(1700).
EKAMA, Cornille (1773-1826)
matematician olandez. N. la Paesens
(Frise), ca fiu al unui preot protestant,
care i-a dat o educa ie colar
fundamental . La 1796 a fost pastor pe
insula Schouwen. În urma lucr rilor
sale de mat. a fost ales membru al Soc.
de Mat. În 1800 i-a luat doctoratul la
Univ. din Franeker. Prof. de astronomie
i naviga ie (1805), apoi prof. la Univ.
din Leyda (1811). Prof. la Institutul din
Amsterdam (1812) i membru al Soc.
de Savan i din Harlem, Middelbourg,
Utrecht i Rotterdam. Op.pr.: De
Frisia, ingeniorum mathematicorum
imprimis fertili, (1809). – De insignium
qui in scientia astronomica facti sunt
progressuum fondamentis, a sumis in
re mathematica et astronomica, Leyda.
A dat o solu ie problemei lui H.
Aeneae. A colaborat la redac ia
222
publica iilor: “Kosten Letterbode” i la
“Annuaire nautique”.
Ekfantos (n. 510 î.e.n.), matematician
pitagoreic, sus in tor al existen ei
mi c rii de rota ie a P mântului.
ELIAD, Manase (Eliadis, > 1813),
prof. de mat. de origine macedonean,
din Moscopole. A studiat în Bucure ti,
apoi a c l torit în Italia i Germania,
unde a adus diferite c r i de mat. i
astronomie, precum i aparate de
astronomie i fizic . Între 1750-1785,
Eliad a predat mat. dup c r ile de mat.
ale lui V. Caravelli, cursurile lui fiind
la un nivel mai ridicat decât cele f cute
pân atunci la Acad. Domneasc din
Bucure ti. Începând cu 1777 a
func ionat ca director al Acad. În 1797
a trecut la Craiova. A murit la Sibiu.
Op.pr.: - A r mas de la el un
manuscris, datat din 1745.
ELIADE, R dulescu (vezi: Heliade
R dulescu).
ELIANU, Ion P. (n. 1919), analist
român. N. în satul Pogoanele (Buz u).
c. primar a f cut-o la Buz u, liceul la
M n stirea Dealu, pe care l-a absolvit
în 1937. Licen iat în mat. (1944) i dr.
în mat. (1949). Asist. la Catedra de
Geometrie Descriptiv la Fac. de
Arhitectur din Bucure ti (1945), apoi
a trecut ca asist. la Univ. la Bucure ti,
la Catedra de Ecua ii Diferen iale i
mai târziu ef de lucr ri la Inst. de
Construc ii. Lector la Inst. de Mine
Bucure ti (1955-1957) i în 1958
lector la Univ. din Bucure ti. Între
1951-1958 a func ionat i ca cercet tor
principal la sec ia de geometrie a Inst.
de Mat. din Bucure ti. Între 1958-1962
conf. la Inst. de Mat. din Timi oara.
Din 1962 este prof. de analiz matema-
tic la Acad. Militar Tehnic din
Bucure ti. A. t.: s-a extins în domeniul
ecua iilor cu derivate par iale i în
special asupra propriet ilor generale
ale solu iilor acestor ecua ii i a dat
formulele de reprezentare a acestor
solu ii. În teza de doctorat a tratat
problema lui Cauchy pentru ecua iile
cu derivate par iale liniare polihiper-
bolice normale. A studiat sistemele de
ecua ii liniare cu derivate par iale de tip
Laplace. A f cut cercet ri asupra
invarian ilor matriceali absolu i pentru
sistemele de tip Laplace (1954). S-a
ocupat de func iile neanalitice de mai
multe variabile complexe (1954), de
derivatele areolare ale lui D. Pompeiu
(1954) i a definit no iunea de derivat
par ial areolar etc. În 1957 a
participat la Congresul Matematicieni-
lor Germani, la Dresda. Op.pr.: -
Problema lui Cauchy pentru ecua iile
cu derivate par iale liniare polihipe-
rbolice normale (1949) - tez de
doctorat. - Triangles trihomologiques
aux axes d'homologie concurantes
(1938). - Sistemele derivate ale
sistemelor diferen iale (1952). - Asupra
func iilor neanalitice de mai multe
variabile complexe (1954). - Asupra
unei clase de ecua ii cu derivate
par iale de distribu ii (1961) etc.
Lucr rile lui Elianu privind extensiunea
derivatei areolare au fost citate în:
"Histoire générale des sciences", i în
223
"La science contemporaine", vol.II i în
"Le XX-e siècle" (1964).
EMILIAN, tefan (1819-1899),
geometru român. N. la Bon ida (Cluj).
Pentru a putea intra ca bursier în
"Orfelinatul Terezianum" din Sibiu,
Emilian i-a schimbat numele la
Kertész, ulterior i-a reluat îns numele
de Emilian. Dup terminarea liceului la
Sibiu, a plecat la Viena, unde a urmat
Acad. Artelor Frumoase (1841-1845),
ob inând diploma de arhitect.
Concomitent a urmat i cursurile
Politehnicii din Viena, devenind ing. În
1848 a fost urm rit pentru activitatea
revolu ionar , împreun cu al i prieteni
refugiindu-se în ara Româneasc . În
1850 s-a reîntors la Bra ov, unde a
func ionat ca prof. de mat. pân în anul
1858. El a proiectat prima fabric de
hârtie din Z rne ti. Între anii 1858-
1860 a func ionat ca prof. de desen i
geometrie descriptiv la Acad. din Ia i.
Concomitent a fost prof. la c. Militar
de Ofi eri i la c. Tehnic . În perioada
1860-1892, a func ionat ca prof. de
geometrie descriptiv i perspectiv la
Univ. din Ia i, atunci înfiin at . La
Bra ov l-a avut ca elev pe Titu
Maiorescu. La Ia i, ca arhitect, a
proiectat i realizat Inst. de Anatomie,
biserica Lipoveneasc . Op.pr.: - Cursu
practicu de perspectiv liniar (1886).
- Cursul de geometrie descriptiv . -
Istoricul rena terii jocurilor
(dansurilor) noastre na ionale
(Românul, Româna, B tuta etc),
(1886). - Portretul lui, pictat de Mi u
Popp, se p streaz la muzeul "Astra"
din Sibiu.

EMMANUEL, David (vezi: David
Emmanuel).
ENACHE, Nicolae de la Olt (1875-
1938), matematician i astronom
român. Fiu de ran din jud. Vâlcea.
Cursurile primare le-a terminat în 1890
în comuna natal . Liceul l-a terminat la
Râmnicu Vâlcea (1898). În 1899 pleac
la Paris unde a studiat opt ani
matematicile superioare. Dup ce a luat
diploma de licen , a lucrat la
Observatorul Astronomic din Paris. Dr.
în mat. (1908). La Paris a fost
pre edintele Cercului Studen esc
Român. Întrucât N. Enache a fost
sus in tor al problemei r nimii,
regimul de atunci nu i-a echivalat
diploma de doctor ob inut la Paris, din
care cauz a func ionat în calitate de
calculator i ef de birou la Ministerul
Lucr rilor Publice (1909-1916). A luat
parte la r zboiul din 1916-1918. Prof.
la Seminarul i c. Normal din
Râmnicu Vâlcea. A murit la Bucure ti.
De la el au r mas mai multe lucr ri de
astronomie, care con in observa iile
f cute la Paris.
ENCKE, Johann Franz (1791-1865),
matematician i astronom german. N. la
Hamburg i m. la Spandau. Asistentul
lui Gauss la Göttingen (1811). Adjunct
al Observatorului Astronomic din
Gotha (1816), directorul
Observatorului (1817). Directorul
Observatorului din Berlin (1825), post
pe care l-a de inut pân la moarte. În
anul 1835 a inaugurat un nou
observator la Berlin. A. t.: Ca
224
matematician s-a ocupat cu verificarea
legii erorilor lui Gauss (1831-1835,
1853). S-a ocupat de metoda rezolv rii
unei ecua ii numerice de un grad înalt,
propus de prof. Gaffe din Zürich în
1837 i a ilustrat aceast metod prin
mai multe exemple, publicate în
"Berliner Astronomisches Jahrbuch"
(1841). A dat formule noi pentru
cauadraturile numerice (1837). În 1852
a întocmit tabele trigonometrice. Ca
astronom, împreun cu W. G. Lohmann
a studiat i a m surat suprafa a Lunii. A
descoperit cometa care-i poart numele
i pe baza calculelor a precizat
reîntoarcerea ei în 1822, 1825, 1828,
ceea ce a avut loc efectiv. Pentru aceste
preciz ri exacte, Royal Astronomical
Society i-a acordat medalia de aur în
1823 i 1830. Aceast comet a fost
observat în 1876 de c tre Méchain, în
1795 de c tre Herschel, în 1818 de
c tre Pons. Op.pr.: Die Entfernung der
Sonne, Gotha (1822-1824), în dou
volume. - Topographie der sichtbaren
Mondoberflache (1824). - Begrundung
der Methode der Kleinsten Quadrate. -
Astronomische Abhandlungen (1868).
Operele lui au fost publicate, post
mortem, în trei volume (1888-1889).
ENCONTRE, Daniel (1762-1818),
matematician francez. N. la Nimes i
m. la Montpellier. Fiul unui ministru
protestant. A studiat la Lausanne i
Geneva. i-a completat studiile la Paris
(1783), unde a înv at latina, greaca i
ebraica, iar ca specialitate a studiat
mat., fizica i istoria. La început a fost
preot la Languedoc. În timpul
Revolu iei a fost numit în Consistoriul
de la Montpellier i prof. de mat. la c.
Central din acel ora . Decan la Fac. de
t. din cadrul Acad. din Montpellier
(1808), iar în 1814 prof. de dogme la
Fac. de Teologie din Montpellier.
Membru al Acad. din Montpellier,
Nimes, Montauban. Op.pr.: Mémoire
sur la Théorie des Probabilités. -
Mémoire sur un cas particulier de
l'intégration des quantités angulaires. -
Sur l'inscription de l'ennéagone et sur
la division complète du cercle. Aceast
lucrare l-a facut celebru pe Encontre,
tradus în limbile german i francez .
- Lettre sur différents problèmes
relatifs à la théorie des combinaisons. -
Essai de critique sur un passage de
Platon. – Éléments de géométrie plane.
- Examen de la nouvelle Théorie du
mouvement de la Terre, proposée par
le docteur Wood (1810), în care d o
analiz asupra cicloidei. Traités sur les
Probabilités. - Traité complet du
Calcul différentiel. - Un Commentaire
sur la Mécanique etc.
ENESTRÖM, G. (1852-1923),
matematician. Are multe lucr ri
publicate în revista periodic
"Bibliotheca Mathematica", pe care a
editat-o i care a func ionat în perioada
1884-1915, când i-a încetat apari ia. În
Nr. 12/1911, la pag. 135-145, a
demonstrat divergen a seriei: 1/2 + 1/3
+ 1/4 + 1/5 +... Op.pr.: - Sur la
découverte de l'équation générale des
lignes géodésiques (1899). - Über die
Demonstratio Jordani de algoritmo
(1906). - Die geometrische Darstellung
imaginarer Grössen bei Wallis (1907).
- Über den Algorismus de integris
225
(1913). - Differentiallen trigono-
metrischer Funktionen (1919) etc.
ENGEL, F. (1861-1924),
matematician german. A tradus în
limba german operele lui Lobacevski
i s-a preocupat i de operele lui
Bolyai.
ENNEPER, Alfred (1830-1885),
matematician german. Lucr rile sale
le-a publicat în "Zeitschrift für
Mathematik". A studiat func iile
eliptice, suprafe ele ciclice minimale,
curbele sferice care-i poart numele, al
c ror studiu a fost reluat de c tre Al.
Nicolescu în memoriul: "Courbes
sphériques, courbes d'Enneper",
publicat în “Mathematica", Cluj,
t.IX/1935 i de c tre Gh. Gheorghiu în
memoriul: "O nou demonstra ie a
teoremei lui Enneper", idem, t.
XVI/1940, apoi de Andrei Dobrescu în
memoriul "O formul analoag cu
formula lui Enneper", în G.M.F.A.
Nr.4/1953. Op.pr.: Elliptische
Funktionen", (1869). - Theorie und
Geschichte, Halle (1890).
ENRIQUES, Federico (1871-1946),
mare geometru, filosof i istoric italian.
A f cut parte din coala geometrico-
algebric italian (În geometria
algebric sunt studiate propriet ile
invariante fa de grupul
transform rilor algebrice bira ionale).
Prof. la Univ. din Bologna (1896) i din
1923 la Univ. din Roma. Membru al
Acad. "Dei Lincei" din Roma. A. t.: a
adus contribu ii în domeniul geometriei
studiind geometric suprafe ele alge-
brice. A stabilit mai multe teoreme
fundamentale asupra clasific rii
suprafe elor algebrice. La fel s-a ocupat
cu studiul geometriei descriptive. A
propus un sistem de axiome în
domeniul geometriei proiective.
Majoritatea cercet rilor sale se refer la
teoria geometric a func iilor i
ecua iilor algebrice. A activat i în
domeniul filosofiei i a istoriei
matematicii. S-a preocupat i de
metoda pred rii geometriei în colile
medii. Op.pr.: - Ricerche di geometria
sulle superficie algebriche (1893), care
con ine numeroase aspecte noi ale
geometriei algebrice. – Geometria
elementare (1903). - Prinzipien der
Geometrie, Leipzig (1907) - Lezione di
geometria proiettiva, Bologna (1926),
care este cel mai apreciat tratat de
geometrie modern . - Teoria
geometrica delle equazioni. - Les
concepts fondamentaux de la science
etc.
ENYEDI, Samuel (1627-1671), fost
prof. de mat. la Colegiul Bethlenian din
Aiud, între 1666-1667, unde a predat
mat., fizica i elemente de mecanic .
EPAFRODITUS (sec. II. e.n.),
matematician din epoca roman . Este
citat într-un manuscris numit "Codex
arcerian", care provine probabil din
sec. VI-VII e.n. În acest codex se
citeaz fragmente din lucrarile lui
Epafroditus i din care rezult c el a
folosit pe lâng valoarea aproximativ
= 22/7 i valoarea = 4 care, oricât s-
ar parea de ciudat, s-a transmis pân în
sec. VII. e.n.
226
EPIPHANE, din Alexandria (sec. IV-
V e.n), fiul matematicianului Theon,
care a întocmit comentarii asupra
lucr rilor lui Ptolemeu.
ERATOSTENE, din Alexandria (276-
196 î.e.n.), matematician, astronom,
filosof, mare înv at al celebrei coli
din Alexandria. N. la Cirene (Cyrène),
a murit de foame, orb i în total
s r cie. A avut ca prof. pe Aristeu din
Chios, pe Lysanias din Cyrène i pe
poetul Callimague, concet ean cu
Eratostene. O parte din via i-a
petrecut-o la Atena. La vârsta de 40 de
ani a fost invitat de regele Ptolemeu al
III-lea (Everget) în Egipt ca prof.
pentru fiul i mo tenitorul tronului,
unde l-a l sat în fruntea bibliotecii din
Alexandria, loc pe care l-a p strat pân
la sfâr itul vie ii. Aici a devenit
astronom al Cur ii. Membru al Acad.
din Alexandria i este considerat
fondatorul geografiei matematice. Noi
îl consider m ca pe un mare geometru
i astronom. A. t.: Eratostene, cu un
talent multilateral, a fost apreciat de
Arhimede. În aritmetic a descoperit un
procedeu de a g si numerele prime de
la 1 la un num r N i a studiat
propriet ile lor. Metoda lui Eratostene
se bazeaz pe principiul elimin rii din
seria numerelor impare pe acelea care
sunt divizibile cu 3, 5, 7, 9. Acest
procedeu elementar se nume te "ciurul
sau sita lui Eratostene", procedeu care a
fost extins pân la 10 mil. Generaliz ri
puternice au f cut matematicienii V.
Brun i Silberg (1966). Sunt cunoscute
numere prime i dincolo de limitele
acestui tabel, care sunt de o form
anumit : 2 n ± 1 . Matematicianul I. M.
Pervu in a demonstrat c num rul
2 61 − 1 , care con ine 19 cifre este
num r prim. La fel i num rul
2127 − 1 , dar cel mai mare num r prim
cunoscut în prezent este 2 4423 − 1 ,
care con ine 39 de cifre. A solu ionat
mecanic, cu ajutorul unui aparat
construit de el, pe care l-a denumit
"mesalobon", celebra problem a hexametre.
dubl rii cubului. Ca geometru a studiat
locurile geometrice. Eratostene a
utilizat metoda mecanic de rezolvare a
problemelor de geometrie, metod
însu it de la Arhimede (dup J. L.
Heiberg). O realizare important a lui
Eratostene este m surarea, pentru
prima dat , a lungimii meridianului
terestru între Siena i Alexandria i
determinarea dimensiunilor globului
terestru. Eratostene s-a ocupat i de
cronologie, a elaborat, în locul
vechiului calendar egiptean, un nou
calendar cu un an bisect care a fost
introdus în anul 238 î.e.n. A pus baza
geografiei matematice. Fragmentele
r mase din lucr rile de geografie au
fost culese de L. Aucher i publicate în
1770. Eratostene s-a ocupat cu filosofia
moral , în sensul c reia no iunile
fundamentale de matematic erau
tratate în lumina filosofiei platoniene.
Lucr rile istorice sunt legate de
cercet ri matematice. S-a ocupat de
lucr ri gramaticale i de poemele lui
Homer, a c rui via a descris-o.
Op.pr.: - De locis ad medietates. -
Platonikos, în care trateaz probleme
de matematic i de muzic . - A mai
227
scris un tratat de geografie, tabele
cronologice etc. - Sur la vieille
Comédie attique.
ERDLANDSON, Gauker (1264-
1334), matematician islandez. A tradus
cartea: Carmen de algorismo (Cântul
despre algorism) a matematicianului
Alex. de Villedien din Normandia (>
1240), în care a expus algoritmul
numerelor întregi, în versuri, în 284 de
ERICINUS, (sec. III e.n.),
matematician grec. De la el a r mas o
lucrare în care trateaz unele
paradoxuri geometrice.
ERMAKOV, Vasili Petrovici (1845-
1922), matematician sovietic. Prof. la
Univ. din Kiev (1877). Membru
corespondent al Acad. de t. A. t.:
Lucr rile lui se refer la analiza
matematic . În 1870 a descoperit un
criteriu simplu pentru determinarea
divergen ei seriilor. A scris câteva
lucr ri despre teoria factorului integrant
utilizat în rezolvarea ecua iilor
diferen iale i despre calculul
varia ional. A stabilit o metod pentru
rezolvarea unor ecua ii nedeteminate,
în numere întregi, care a fost
îmbun t it ulterior. L-a preocupat
intens i activitatea pedagogic . Între
anii 1884-1886 a editat "Revista de
matematici elementare".
ERMAN, Georges Adolphe (1806-
1877), matematician i fizician german.
N. la Berlin. A studiat la Berlin i
Königsberg. În 1828 a întreprins o
lung c l torie de studii. Cercet rile lui
Erman au servit ca baz pentru
determinarea magnetismului terestru de
c tre Gauss. Op.pr.: - Die Grundlagen
der Gausschen Theorie. - Die
Erscheinungen des Erdmagnetismus in
Jahre 1829, Berlin (1874).
ERRERA, A. (contemporan),
matematician belgian. Prof. la
Bruxelles. A. t.: s-a ocupat de diferite
probleme topologice, pe care le-a expus
la Congresul Na ional de tiin e din
1935 i la Congresul Interna ional de
Recrea ii Matematice din acela i an. În
1927 a studiat problema culorilor unei
h r i. În 1932 a participat la Congresul
Matematicienilor Români inut la
Turnu Severin. A studiat probleme din
teoria numerelor pe care le-a rezolvat
cu ajutorul func iilor i privesc
reparti ia asimptotic a numerelor
prime, probleme ridicate pentru prima
oar de Legendre. Op.pr.: - Periodico
matematico, (1927). - Un theorème sur
les liaisons, Paris (1923). - Sur un
problème de géométrie infinitésimale,
in "Mathematica", Cluj (1935).
ESCHENBACH, H. Ch. (1764-1797),
matematician german. Prof. la Leipzig.
De la el a r mas lucrarea: Dissertatio
de serierum reversione, Leipzig (1789),
în care a descris procedeul ob inut pe
cale combinatorie, prin care a stabilit o
formul special pentru inversarea
seriilor. Concluziile sale au fost
îmbun t ite de c tre K. F. Hindenburg
(1741-1798) i perfec ionate de c tre
H. A. Rothe (1773-1842).
228
ESCHINARDI, P. François (1623-
1700), matematician italian. N. la
Roma. A studiat mat., filosofia i
retorica la Floren a, Perusia. Prof. de
mat. i filosofie. Membru al Acad. de
t. din Roma (1679), în care calitate a
inut mai multe diserta ii i a întocmit
mai multe memorii. Op.pr.: Appendix
ad Enodium de tympano, Roma (1648),
care este un tratat despre un orologiu
hidraulic, conceput de el. -
Microcosmos physico-mathematicus,
Perusia (1658). - Cursus Physico-
Mathematicus, Roma (1681), precum i
multe alte lucr ri, dintre care unele
privesc descrierea Romei.
ESCLANGON, Ernest (1876-1954),
matematician francez. Prof. la Sorbona,
sub a c rui pre edin ie i-a sus inut teza
de dr. în mat. matematicianul român
C.Drâmb , în 1940. S-a ocupat cu
studiul func iilor cvasiperiodice i
stabilirea condi iilor pe care trebuie s
le îndeplineasc un corp mobil lansat
de pe P mânt pentru a deveni satelit al
acestuia.
ETTINGHAUSEN, Andreas (1796-
1878), matematician i fizician german.
N. la Heidelberg i m. la Viena. A
studiat la Viena filosofia i dreptul i
s-a specializat în arta militar . Prof. la
Inst. Tehnic din Viena (1848-1852),
apoi la 1852 a devenit prof. la
Politehnica din Viena, unde a predat
tiin ele superioare. Director la Inst. de
tiinte Naturale din Viena i în acela i
timp a fost i secretar al Acad. de t.
Are merite în domeniul analizei
combinatorice (1826). A întreprins
studii în domeniul opticii. A construit o
ma in magneto-electric . A editat
revista "Zeitschrift für Physik und
Mathematik" (1826-1872). Op.pr.: -
Vorlesungen über höhere Mathematik
(1827). - Die Prinzipien der heutighe
Physik (1857). - Lehrbuch der Physik
(1860). - care a ap rut în patru edi ii. -
Die Kombinatorische Analysis (1826).
EUCLID, din Alexandria (330-320,
275 î.e.n.), unul din marii
matematicieni ai antichit ii eline.
Vestit geometru grec din Alexandria i
cel mai mare savant al epocii sale (Eu-
clid = cheia figurilor). Nu se cunoa te
aproape nimic despre via a lui, nici data
exact a na terii lui, sau na ionalitatea.
Dup istoricii arabi s-ar fi n scut la Tyr
i a tr it la Damasc, dup al ii s-ar fi
n scut la Alexandria i a înv at la
Atena. Se afirm c la început a tr it în
Grecia, apoi a fost invitat de regele
Ptolemeu I. Soter la Alexandria, ca
prof. la coala atunci înfiin at , numit
"Muzeu". Alexandria, în scurt timp a
devenit centrul cultural al lumii
mediteraneene, Euclid fiind primul
prof. de mat. Dup al i istorici, Euclid
s-ar fi n scut în Syria, fiul grecului
Maneiates (Mancrates), originar din
Damasc i stabilit la Tyr. Genialitatea
lui l-a plasat pe o în l ime ierarhic
respectabil , printre marii
matematicieni ai lumii. Cu el începe
adev rata perioad clasic a demonstra ie de axiomele, defini iile i
matematicii grece ti. A. t.: Euclid este
primul geometru dup epoca de aur a
matematicii grece ti. El a l sat o oper
m rea în urma lui. Activitatea lui
Euclid, ca geometru, se concretizeaz
229
în marea sa oper fundamental
"Elementele" (Stoicheia = Elemente),
care este cea mai important i celebr
oper a antichit ii, deoarece timp de
peste dou mii de ani ea constituie
principala carte dup care s-a înv at
geometria. Elementele sintetizeaz
cuno tin ele matematice din acea
vreme i constituie cea dintâi expunere
sistematic a matematicii elementare.
Elementele nu constituie o oper
original a lui Euclid. Drumul pentru
sinteza Elementelor a fost preg tit i de
al i matematicieni, ca: Hipocrate,
Eudoxus, Teetet i al ii. Lui Euclid îi
revine îns meritul de a fi adunat,
ordonat i completat în aceast oper
toate teoremele i problemele
cunoscute înaintea lui i de a le fi expus
cu o claritate rar întâlnit . Elementele
reprezint cea dintâi geometrie
închegat din punct de vedere logic.
Axiomele, defini iile i propozi iile
(teoremele) nu sunt în irate la
întâmplare, ci a ezate într-o ordine
des vâr it . Fiecare propozi ie este
astfel a ezat , încât s poat fi fondat
pe axiomele, defini iile i propozi iile
precedente. Putem considera c ordinea
propozi iilor constituie principala
realizare a lui Euclid, iar sistemul lor
logic este cel mai mare merit al
Elementelor. Întreg sistemul geometric
este cimentat prin demonstra ii. Fiecare
propozi ie este legat printr-o
propozi iile anterioare. În geometria
creat de Euclid, exist principii ini iale
care se g sesc la baza structurii
întregului sistem de geometrie.
Particularitatea Elementelor const în
faptul c ele sunt construite deductiv,
care pleac de la un num r de defini ii
i axiome sau postulate, din care se
deduc pe cale logic , se demonstreaz
deci, toate celelalte adev ruri, numite
teoreme ale geometriei. Euclid a dat
aritmeticii i geometriei o form nou ,
a împins gândirea matematic pe
culmile abstrac iunii, fapt de o
deosebit importan în compara ie cu
coala lui Pitagora, ale lui Tales sau
Platon. Geometria lui Euclid apare ca o
doctrin complet constituit din punct
de vedere teoretic, care nu i-a pierdut
însemn tatea nici pân în zilele noastre.
Dup aceast oper au înv at
geometria cei mai ilu tri matematicieni,
precum: Copernic, Galilei, Descartes,
Pascal, Newton, Leibniz, Lobacevski i
al ii. Toate universit ile din lume au
introdus, de la înfiin area lor ca
manual, Elementele, pentru studiul
geometriei (Cambridge la 1200, Paris
la 1336, Praga la 1350, Viena la 1354
.a.m.d.). Elementele sunt compuse din
13 c r i i con in 465 pozi ii de
teoreme, defini ii, axiome, toate expuse
într-o strict ordine logic . În realitate
sunt 15 c r i, ultimele dou fiind
introduse ulterior. În Elemente g sim
vestitul algoritm ce-i poart numele,
aplicat în c utarea celui mai mare
divizor comun, vestitele axiome ale
paralelelor, probleme de construc ii
geometrice, solu iile ecua iilor de
gradul II, probleme susceptibile de a fi
rezolvate cu rigla i cu compasul, teoria
numerelor prime, a numerelor
ra ionale, a numerelor ira ionale
p tratice, problema incomensurabilit ii
diagonalei p tratului cu latura sa.
230
Euclid este precursorul axiomatiz rii
lui Hilbert i al tuturor discipolilor
axiomatiz rii moderne. Eliminând
misticismul, geometria a devenit o
tiin . Elementele este o geometrie de
pozi ie, este o contribu ie pedagogic ,
este o geometrie metric i o tiin
pozitiv . Reprezint cazul particular al
geometriei lui Lobacevski. Elementele
constituie o coal bun gândirii
matematice, prin rigurozitatea ei, prin
aspectele ei intuitive i logice. În
general Elementele s-au bucurat de un
mare succes. În 1794 matematicianul
Legendre a dat o form mai accesibil
acestei c r i, care a fost tradus , în
decursul secolelor, în peste 300 de
limbi, cum nici o crea ie în lume nu a
atins acest record. Caracteristicile
esen iale ale Elementelor: - Geometria
ca sistem. - Eliberarea de misticism. -
Demonstra ii riguroase. - Geometria
adresat unor mase mai largi. -
Geometria ca obiect de înv mânt.
Metoda folosit de Euclid în executarea
demonstra iilor a fost metoda
"exhaustiunii". Euclid s-a ocupat mult
i de mecanic , dup cum rezult din
lucr rile lui F. Woepke (1854) i P.
Duhem. Lucr rile lui Euclid au fost
salvate de la o total uitare datorit lui
Brahmagupta (sec. VI), Al-Batami (sec.
IX), Muhamed ibn Musa (sec. IX), Al
Hasen (sec. X), Abul-Abbas, Abdalla
Muhamed, Abren Jean Manuel,
Alfarabi, Audierne J., G. Auria i al ii,
care, fie c au comentat lucr rile lui
Euclid, fie au comentat numai paralele
sau au f cut traduceri în diferite limbi.
Fragmente despre analiza
triunghiurilor, patrulatere i cerc
existente în c r ile I i II ale
Elementelor au fost traduse pentru
prima oar de Al-Hadjjadji în timpul
lui Harun al Rasid (sec. VIII-IX), iar a
doua oar , în timpul lui Al-Mamun.
Pesaro a tradus Elementele în limba
italian (1575), de asemenea J. Playfair
(1795), Paul Sin Kuang-h'i,
matematician chinez împreun cu
misionarul Matteo Ricci (c r ile I-VI).
În 1795 J. Playfair a reluat o idee a lui
Proclus i a popularizat un nou enun al
postulatului paralelelor. În 1950, E. B.
Pooij a editat: Euclid's conception of
ratio and his definition of proportional
magnitudes as criticized by arabian
comentators, Rotterdam. O traducere în
limba latin a Elementelor a ap rut prin
1120 dup o traducere arab , de la
Adelard de Bath. Tot dup
manuscrisele arabe au ap rut i geometrice. - Fenomenele, o carte de
traducerile f cute de Gerard din
Cremona (1114-1187) i Platon din
Tivoli (sec. XII). David Gregory a
publicat o edi ie greco-latin a tuturor
operelor lui Euclid (1703), la Oxford.
În 1733 a ap rut edi ia publicat de
Saccheri la Milano. Cea mai corect
edi ie este aceea a lui Heiberg i Monge
(1881-1896). Alte edi ii sunt ale lui T.
L. Heat (1908) i Gerard din Cremona,
Leipzig (1899). Lucr ri documentative
de informare au publicat
matematicienii români: prof. Ilie I.
Popa din Ia i, Th. Crivetz (1895), T.
Popovici (1953). Elementele lui Euclid
au fost traduse de Victor Marian i
publicate în cadrul Bibliotecii G.M.,
dup textul grecesc restabilit de c tre J.
L. Heiberg, adnotat. Euclid a dus o
via lini tit , închinat cercet rilor
231
tiin ifice, modest, plin de bun voin ,
îi pl cea libertatea. Euclid a urm rit s
demonstreze faptul c numai acei
oameni sunt capabili s patrund în
adâncurile matematicii, care se
intereseaz de ea, nu numai pentru
aplica iile practice, ci, mai ales, de
dragul tiin ei înse i. Op.pr.: - Datele,
culegeri de texte din primele ase c r i
ale Elementelor. - Diviziunea figurilor.
- Pseudaria (Interferen e false), în care
a expus diferite ra ionamente cu
caracter fals în geometrie. Aceast
carte s-a pierdut, dar informa iile
despre ea ne-au r mas de la Proclus
Diodochus din Atena (410-485 e.n). În
aceast carte, Euclid s-a ocupat i de
paradoxuri. - Porismele, în trei c r i cu
171 propozi ii i 38 leme. - Sec iunile
conice, formate din patru c r i. - Locuri
astronomie cu caracter geometric. -
Sferica. - Optica, în care sunt expuse
principiile perspectivei a a cum le-a
formulat Euclid. - Canoanele, în care
d o teorie a tonurilor muzicale. -
Catoptrica, care a servit la construirea
oglinzilor de c tre Arhimede.
EUDEM, din Rhodos (în jurul anului
320 î.e.n.), mare geometru grec
progresist, reprezentantul de frunte al
colii de mecanic din Pergam. Despre
via a lui nu se cunoa te nimic. A fost
unul dintre elevii cei mai de seam ai
lui Arhimede. O bun parte a tr it la
Pergam unde s-a cunoscut cu
Apolloniu, acest ora fiind un mare
centru de cultur greac din acea vreme
în Nord-Estul Asiei Mici. A. t.: Eudem
a fost primul autor al istoriei geometriei
 i astronomiei, datorit c reia s-a putut
reconstitui o parte din începuturile
matematicii grece ti. Aceast deosebit
de important lucrare nu s-a p strat în
întregime, dar printre fragmentele
r mase se g sesc, cu surprindere, multe
i nea teptate informa ii în leg tur cu
num rul π. La aceast lucrare a scris
Proclus un comentar (sec. V). Eudem a
ar tat c geometria nu poate progresa,
decât dac principiile ei sunt conforme
cu realitatea obiectiv (principiul
progresist). De asemenea, în lucr rile
lui Geminus (sec. I î.e.n.) se g sesc
expuneri asupra geometriei i astronomiei. Ca geometru, cea mai
astronomiei lui Eudem. El a demonstrat
c ariile cercurilor sunt propor ionale
cu p tratele construite pe diametrii lor.
Eudem a comentat fizica lui Aristotel.
Fragmente r mase din lucr rile lui
Eudem au fost publicate în 1870, sub
titlul: Eudemi Rhodii Peripateticii
fragmenta quae supersunt, în care se
afl descris o parte din istoria
geometriei. Alte fragmente din istoria
geometriei se g sesc în comentariile lui
Geminus, Proclus, Eutocius i f cut Al-Hahani i An-Nairizi. Eudoxus
Simplicius.
EUDOXUS, din Cnidos (408-355
î.e.n.), unul dintre cei mai mari
geometri, filosof i astronom grec. N. la
Cnidos (Knidos) i m. la etatea de 53
ani. A studiat la Atena, având ca prof.
pe Arhitas din Tarent, iar ca elev pe
Menechmus. La vârsta de 23 de ani a
studiat pe Socrate. Reîntors la Cnidos,
a înfiin at coala naturalist- tiin ific i
de matematici, direct opus colii
absolut idealiste a lui Platon. Prof. de
filosofie la Cyzique, ajungând
232
conduc torul Acad. din acel ora , mai
apoi prof. la Propontide. Plecând la
Atena i-a câ tigat un mare num r de
elevi, între care i pe Nicomah, fiul lui
Aristotel. Din Atena s-a întors din nou
în ora ul s u natal. A. t.: este
concretizat în coala sa din Cnidos.
Polemica i lupta dintre coala
platonician i cea a lui Eudoxus a dus
la faptul c s-a început s se acorde mai
mult aten ie obiectelor matematice.
Ra ionamentele ce au ap rut în coala
lui Eudoxus au dus la dezvoltarea
geometriei, stereometriei i
mare contribu ie a adus-o în teoria
rapoartelor i la teoria definirii
propor iilor. Teoria rapoartelor
elaborat de Eudoxus este
asem n toare cu cea eleborat de
Dedekind (defini ia num rului real prin
t ieturi). Teoria propor iilor elaborat
de Eudoxus a fost sistematic expus în
cartea a V-a a lui Euclid. Eudoxus a
semnalat i a patra propor ional . O
analiz critic la teoria rapoartelor au
a introdus metoda exhaustiei sau a
aproxima iilor succesive în m surarea
liniilor sau a suprafe elor, care mai
târziu a devenit baza calculului
infinitezimal. Aceast metod a folosit-
o la determinarea volumului piramidei,
la determinarea ariei unui segment de
parabol , a centrului de greutate al unui
triunghi i a ariei unei spirale. A creat
fundamentarea axiomatic pentru a
defini numerele reale. A pus baza
teoriei numerelor ra ionale, dar nu a
reu it s creeze teoria general a
numerelor ira ionale. A studiat curba
descoperit de el, numit "Campila" i
curba sferic "Hippobeda", sau
lemniscata sferic , denumire dat de
Schiaparelli în 1875, care este linia de
intersec ie a unei suprafe e sferice cu
un cilindru circular tangent interior la
sfer . Ca mare geometru, a continuat
studierea problemei infinitului tot pe
considera ii geometrice. A rezolvat
problema dubl rii cubului, printr-o alt
metod inexistent pân atunci. A
corectat ra ionamentul lui Democrit,
conferindu-i deplin for probant i a
rectificat pe cele ale lui Antifon i
Bryson, relativ la cuadratura cercului.
A studiat cele trei conice, a c ror
denumire a fost dat de Apolloniu.
Epoca de înflorire a activit ii sale a
fost pe la 368 î.e.n. Ca mare astronom,
în timpul ederii sale în Egipt i-a
însu it cuno tin ele de astronomie ale
egiptenilor i a construit la Cnidos un
observator astronomic, creând prima
teorie pur matematic despre mi carea
planetelor, prin asimilarea mi c rii lor
cu mi carea pe o sfer , considerând
P mântul situat în centrul sferei cere ti.
A expus prima încercare de a da o
explica ie pur geometric a onoare din partea Acad. din Paris. Ca
iregularit ilor aparente în mi carea
planetelor i a mi c rilor aparente mai
simple ale Soarelui i Lunii. Ipoteza
geometric imaginat de Eudoxus, a
reprezentat, pentru acel timp, o
realizare remarcabil a gândirii
abstracte (teoria sferelor omocentrice).
El a creat cadrul solar orizontal. Opere:
Operele lui Eudoxus sunt men ionate în
lucr rile lui Plutarh, Hiparc, Eudocia i
al ii. Din scrierile lui au r mas numai
fragmente, care au fost colectate i
233
analizate de c tre Bockh în lucrarea:
Kleine Schriften, Leipzig (1863) în trei
volume. De asemenea au fost redate în
lucr rile lui E. Ruffini (1921),
Schiaparelli (1876).
EULER, Leonard (1707-1783), unul
dintre cei mai mari matematicieni i
savan i pe care i-a avut omenirea,
mecanician i fizician, spirit
enciclopedist, de origine elve ian. N. la
Basel (Bâle) i m. la Petersburg. Fiul
pastorului calvin din satul Richeu.
Copil ria i-a petrecut-o în satul natal,
bucurându-se de o îngrijire din partea
tat lui s u, care cuno tea matematica,
pe care a transmis-o fiului s u, din care
a creat glorie matematicienilor din
secolul trecut. Studiile le-a continuat la
Basel, unde a audiat cursurile
renumitului prof. Johann Bernoulli. La
Univ. a studiat mat., medicina,
astronomia, fizica, chimia, botanica,
teologia i limbile orientale. La 17 ani
absolv univ. din Basel i devine
magistru de arte. În urma unei lucr ri,
privind catargele de mare (caracter
maritim), Euler a ob inut o men iune de
urmare unei alte lucr ri prezentate
Acad. în limba latin , în care a f cut o
compara ie între teoriile lui Newton i
Descartes, a primit marele premiu al
Univ. din Paris. Pentru lucr rile lui de
prestigiu din timpul vie ii a ob inut de
12 ori premiul bienal al Acad. de t.
din Paris. În 1727, la propunerea
fra ilor Bernoulli, este invitat de Acad.
de t. din Petersburg, înfiin at în 1725
de c tre împ r teasa Ecaterina I. Din
acest moment Rusia a devenit patria a
doua pentru Euler. Membru al Acad.
din Petersburg (1727) i mai târziu
directorul ei, în care calitate a lucrat cu
mult zel la dezvoltarea ei. Dup
moartea Ecaterinei I, Euler s-a angajat
ca ofi er în flota rus (1727). Euler a
tr it în Rusia între 1727-1741 i 1766-
1783, unde i-a elaborat majoritatea
lucr rilor sale. La vârsta de 28 de ani,
în urma surmenajului i-a pierdut un
ochi i în 1766 i-a pierdut i pe
cel lalt, continuând s munceasc pân
la sfâr itul vie ii, citind rezultatul
cercet rilor, fiului s u. În 1740 moare
împ r teasa Ana i izbucne te revolu ia
din Petersburg. Euler profit de
invita ia împ ratului Prusiei i pleac la
Berlin, unde a fost numit director al
Sec iei Mat. din Acad., în 1741 fiind
ales membru al Acad. Activitatea lui
Euler la Acad. din Berlin a fost
extraordinar de productiv în lucr ri
noi, care deschideau noi orizonturi, f r
precedent în istoria tiin ei. În 1755 a
fost ales membru al Acad. din Paris. În
anul 1766, în etate de 59 de ani, s-a
reîntors în Rusia, ocupând postul de
director al Acad. Euler a fost prof. la
Berlin 15 ani i la Petrograd 37 ani.
Euler a avut 13 copii din care numai 5
au suprave uit. Când a împlinit 76 de
ani a murit, fiind înmormântat în
cimitirul Smolenskoie. A. t.: Euler a
îmbog it cu descoperiri pre ioase
aproape toate domeniile matematicii,
ca: aritmetica i teoria numerelor,
algebra polinoamelor, analiza
matematic pur i analiza aplicat în
geometrie, geometria analitic ,
trigonometria, geometria diferen ial ,
geodezia, topologia, mecanica
234
ra ional , fizica, astronomia, lucr ri
concretizate în peste 1200 memorii,
peste 30 tratate complete în 43 volume
de câte 500 pagini fiecare (21.500
pagini). În 1843, dup moartea sa s-au
mai g sit 60 memorii, care au fost
publicate în 1862. În domeniul
aritmeticii i teoriei numerelor, a
fundamentat diferite opera ii, a stabilit
reguli i a acordat o deosebit aten ie
tehnicii calculului. Lui i se datoreaz
func ia ϕ(m) "a lui Euler", unde ϕ(m)
este num rul numerelor mai mici ca m,
prime cu m. În ce prive te teoria
numerelor, a dat o dezvoltare
nemaiîntâlnit în istoria tiin elor. S-a
ocupat de teoria numerelor prime. A
descoperit o serie de teoreme foarte
interesante despre divizibilitatea
numerelor, a adus contribu ii la teoria
formelor p tratice, a ini iat teoria
resturilor de puteri i distribu ia
numerelor prime. În 1772 a descoperit
o serie de propozi ii echivalente cu
teoria reciprocit ii p tratice, pe care
Legendre a formulat-o în mod definitiv
în 1785, iar Gauss a calificat-o drept
formul fundamental i a demonstrat-
o în mod riguros în 1786. A definit
func iile aritmetice multiplicative, care
au un rol deosebit în teoria numerelor.
A demonstrat marea teorem a lui
Fermat, pentru n = 3. În domeniul
algebrei, a introdus un material nou,
anume: logaritmii, simbolul "L" pentru
logaritmi. A introdus seriile simple,
progresiile, frac iile zecimale periodice,
i a separat chestiunile de algebr de
geometria analitic . S-a ocupat de
teoria combin rilor. A stabilit o metod
pentru rezolvarea ecua iilor
nedeterminate de un anumit tip. În
domeniul geometriei elementare, s-a
ocupat de unele probleme de
construc ii. De numele lui se leag
"dreapta lui Euler" i "cercul lui Euler".
A grupat propriet ile clasice din
geometria triunghiului: ortocentru,
centru de greutate, centrul cercului
înscris, circumscris i exînscris, dând
geometriei triunghiului o sintez de
ordin mai înalt. A stabilit teoreme
legate de geometria tetraedrului. Euler
este creatorul geometriei analitice în
spa iu. În plan a studiat cicloida,
epicicloida, hipocicloida etc. În
domeniul geometriei diferen iale a
introdus ecua iile parametrice ale
suprafe elor i a stabilit formule
referitor la curbura normal a unei
curbe pe suprafa . Euler este unul
dintre creatorii ecua iilor diferen iale. A
introdus termenii de "solu ie
particular ", de "solu ie general ". A
introdus teoria factorului integrant i a
dezvoltat metodele de integrare
aproximativ a ecua iilor diferen iale.
A studiat ecua iile cu diferen e totale. A
ob inut solu ia ecua iei coardelor
vibrante, a conductibilit ii termice. În
analiza matematic a introdus integrala
dubl . A studiat func iile de variabil
complex i a pus bazele calculului
varia ional. A stabilit analiza ca o
ramur separat de celelalte ramuri ale
matematicii. A ridicat importan a
analizei în studiul fizicii, mecanicii i al
astronomiei. Este primul care a
considerat func iile implicite. A
subîmp r it func iile în: uniforme i
multiforme, pare i impare, implicite i
explicite, ra ionale i ira ionale. A
235
studiat func iile exponen iale
logaritmice. El a considerat pentru
prima oar func ia "gama". În 1748 a
descoperit formula care leag în mod
fundamental func ia exponen ial de
func iile trigonometrice:
e ix = cos x + i sin x . Euler a dezvoltat
în serie func iile cilindrice, numite mai
târziu "func iile Bessel". În 1734 a
determinat constanta care-i poart
numele, mai întâi cu 6 zecimale exacte,
apoi cu 16 zecimale. În leg tur cu
num rul π a dat diferite expresii
analitice sub form de serii i de frac ii
continue. S-a ocupat de teoria
grafurilor (în problema podurilor din
Königsberg). Lui Euler i se datoreaz
începuturile topologiei. A studiat
semnele func iilor trigonometrice i a
dat trigonometriei un caracter de
independen . În ce prive te
simbolismul, a introdus nota iile - "e"
(1731), f (x) (1734), nota iile: f ′(x) ,
f ′′(x) ,…, f ( n) ( x) în 1770, semnul π
(pi) în 1736, i = − 1 în 1777,
denumirile sin, cos în 1748, tg în 1753,
x în 1755, semnul ∆x în 1755,
semiperimetrul triunghiului în 1747, a,
b, c, laturile triunghiului în 1753, A, B,
C, unghiurile triunghiului în 1753. Are
cercet ri importante în mecanic ,
optic i astronomie. În mecanic este
primul care a stabilit ecua ia corpurilor
în mi care, cu care ocazie a introdus
no iunea de moment de iner ie i
moment al cantit ilor de mi care. A
adus contribu ii la fondarea
hidrodinamicii i în problemele de
balistic i construc ii de nave. Op.pr.:
- Methodus inveniendi lineas curvas
(1744). – Introductio in analysin
infinitorum (1748). – Institutiones
calculi diferentialis (1755). – Petersburg, s-a reîntors i Charles, fiind
Institutiones calculi integralis (1768-
1770). – Theoria motuum planetarum
(1744). – De fractibus continuis (1737).
– Einleitung in die Arithmetik (1738). –
Editarea operelor complete a început în
1911-1976, în total 87 volume, de c tre
Asoc. Naturali tilor din Elve ia.
Literatura matematic român a Acad.
eternizat câteva fragmente din lucr rile
lui Euler, sub semn tura
matematicienilor: V. Alaci (1925), N.
Racli , C. Co ni (1957), N. N.
Mih ileanu (1938), D. Mageron (1962),
Ion Ionescu (1928). Euler a fost una din
figurile cele mai remarcabile i devenind ing. de geniu în artileria
originale din istoria tiin elor. Cel mai
str lucit reprezentant al matematicii
euristice, mare caracter, mare talent,
suflet calm, calculator extraordinar, cu
o putere de ra ionament foarte
dezvoltat, modest i sincer. A ar tat c
mat. este o limb universal . Principiile
matematice ale lui Euler au fost
cultivate de mul i matematicieni.
EULER, Charles (1740-1800),
matematician i medic rus, fiul lui
Leonard Euler. N. la St. Petersburg.
Charles era copil când tat l s u a plecat
la Berlin, unde a studiat tiin ele
naturale i mat. În 1756 a vizitat
Turingia i alte inuturi germane. În
1760 a f cut o c l torie în Belgia. La
Halle i-a completat studiile luând titlul
de dr. în medicin i apoi, în 1762, a
revenit la Berlin, ocupând func ia de
medic ef al Coloniei franceze. Charles
a studiat în continuare mat. i a analizat
236
descoperirile tat lui s u. În 1766, odat
cu reîntoarcerea tat lui s u la St.
numit prof. de medicin la Acad. de t.
i medicul Cur ii regale, mai târziu
Consilier al Cur ii. Dup ce a orbit tat l
s u, el îi scria descoperirile, dup
dictare. În 1760 a fost premiat de Acad.
pentru unele memorii cu con inut
matematic i a devenit membru al
EULER, Christophe (1743-1805),
matematician i ing. de geniu rus. Al
treilea fiu al lui Leonard Euler. N. la
Berlin i m. în Rusia. A studiat mat. i
i-a continuat studiile la Acad. Militar ,
pruseasc . În Rusia a fost numit maior
de artilerie i director al manufacturii
armatei de la Systerberck, la intrarea
golfului finlandez. i el ca i ceilal i
fra i a ajutat pe tat l s u la des vâr irea
operei sale. În 1769 a fost îns rcinat de
c tre Acad. din Petersburg cu
efectuarea observa iilor cu ocazia
trecerii lui Venus prin fa a discului
solar, în care scop a fost trimis la Orsk,
în guvern mântul Orenburg.
Observa iile f cute cu aceast ocazie, l-
au clasat pe Christophe între marii
matematicieni.
EULER, Johann (Jean) Albrecht
(1734-1800), matematician i astronom
de mare merit. Instruit de tat l s u, la
20 de ani a ajuns membru al Acad. din
Berlin i director al Observatorului
Astronomic din acest ora . În 1761, în
colaborare cu Bossut, a beneficiat de
premiul acordat de Acad. de t. din
Paris pentru memoriul în care a descris
metoda calcul rii sarcinii pe care o
poate duce o nav . În anul urm tor a
ob inut o men iune pentru un memoriu
în leg tur cu mi carea planetelor. În
Analele Acad. din St. Petersburg se
g sesc o mul ime de memorii ale
acestui matematician, asupra diverselor
subiecte matematice i tiin ifice. În
1776 a fost numit prof. de mat. i
director al Corpului de Cade i din St.
Petersburg.
EUSTATIEVICI, Dimitrie
Bra oveanul (sec. XVIII), fost director
al colilor neunite din Ardeal. De la el a
r mas o aritmetic tip rit în române te
i nem e te dup I. Felbiger, în 1789, la
Sibiu, având 152 pagini. Titlul
românesc figureaz la pagina 2, iar cel
nem esc la pagina 3. Textul românesc
este tip rit pe paginile cu so , iar cel
german pe paginile f r so . Titlul
românesc scris cu litere chirilice este
urm torul: ”Ducere de mân sau
pov uire c tre aritmetic sau
socoteal pentru întrebuin area
prunciloru române ti celoru neuni i ce
se înva în coalele ceale mici.
Îndreptat în limba româneasc prinu
Dimitrie Eustatievici directorulu a
coaleloru neunite na ionalice ti dinu
Ardeal. Se vinde f r leg tur cu 15
crei ari, Sibiu, la Petru Bartu Kesaro-
Kr esculu priveligiatului tipografu a
c r iloru celoru scolastice ti neunite
rumâne ti, 1789”. Titlul german:
”Anleitung zur Reckenkunst zum
Gebrauche der in den Trivialschulen
lernenden nicht unirten Walachischen
Jugend. Verbessert in der walachischen
237
Sprache durch Demetrius Eustatievits
der nicht unirten Siebenbürgischen
Nationalschulen Direktor”. Într-un oval
scrie: “K. H. Normalschule Kostet
ungebunden 15 kr., Hermanstadt, bey
Petrus Barth K .K. privil. Burchdrucker
der nicht unirten Walachischen
Schulschriften, 1789”. Fiind o versiune
îmbun t it , ea nu este alta decât o
nou form a aritmeticii din 1777, dup
manualul I. von Felbiger. Cartea se
g se te în biblioteca prof. Nae Ionescu,
fost director al lic. “Matei Basarab” din
Bucure ti.
EUTOKIOS, (Eutocius) din Ascalon
(480-560), matematician grec. Eutokios
a fost elevul lui Isidor din Milet.
N scut pe litoralul palestinian.
Materialist. Isidor din Milet a fost
mecanic i arhitect i a fost îns rcinat
de împ ratul Iustinian cu ridicarea
catedralei Sf. Sofia. A. t.: Eutokios a
aplicat procedee i demonstra ii
aritmetico-algebrice în geometrie. A
utilizat frac ii i calcule matematice ca
aplica ii la tiin ele naturii i tehnic . A
încercat s rezolve cu ajutorul
intersec iei unei curbe de ordinul patru,
cu un cerc, celebra problem a dubl rii
cubului. A prezentat o solu ie
geometric a problemei lui Arhimede
relativ la sec ionarea sferei printr-un
plan, astfel încât volumul celor dou
segmente formate s se afle într-un
raport dat. Aceast solu ie a ob inut-o
cu ajutorul unei parabole i al unei
hiperbole echilatere deplasate. A
descris procedeul de g sire a dou
medii propor ionale cu ajutorul
concoidei, utilizând o construc ie prin
alunecare. Eutokios a comentat
lucr rile lui Arhimede. În acest
comentariu a indicat un procedeu ce
conduce la ecua ii binome de forma
x 3 = b 2 c i descrie povestea istoriei
problemei din Delfi, originea ei
legendar i solu iile propuse de
Arhitas, Eudoxus, Menechmus.
Eutokios a redat dou fragmente din
lucrarea lui Diocles, despre “Oglinzile
incendiatoare”. S-a mai ocupat de
lucrarea lui Geminus, din care multe
indica ii au contribuit la elucidarea
unor probleme confuze în acea epoc .
Eutokios a comentat i sec iunile lui
Apolloniu. Comentariile lui Eutokius,
despre luc rile lui Arhimede, Apolloniu
i ale lui Isidor din Milet, au fost
traduse în limba greac i latin , la
Basel (1544). Au reap rut la Oxford
(1792) sub îngrijirea lui Torelli:
“Commentaires sur les quatre premiers
livres des coniques D’Apollonius.” –
Sur la sphère et le cylindre. – La
quadrature du cercle, l’equilibre
d’Archimède. Aceste lucr ri se
p streaz în original în text grecesc.
Sunt foarte pre ioase din punct de
vedere al tiin ei.
EVANS, Griffit C. (n. 1887),
matematician din S.U.A. A contribuit
la dezvoltarea teoriei poten ialului, la
definirea no iunii de capacitate a unei
mul imi i cea de punct neregulat.
Unele rezultate privind problema
generalizat a lui Dirichlet au trezit în
el un viu interes i au constituit un
imbold pentru continuarea cercet rilor.
L-a preocupat i problema derivatei
areolare. Op.pr.: - The Integral
238
Equation of the second Kind of
Volterra, With Singular Kernel. Bull.
of the American Math. Soc. T.
16(1909). – Sopra l’equazione
integrale di Volterra di seconda specie,
con una limite dell’ integrale infinite
(1911).
EVTUSEVSCHI, Vasili Andrianovici
(1836-1888), matematician-metodist
rus, redactorul revistei “ coala
Popular ”, ce a func ionat în anii 1878-
1882. Colaborator al mai multor reviste
pedagogice. La temelia metodei de
predare a aritmeticii a pus metoda
studierii numerelor. Predarea
aritmeticii dup Evtusevschi se face în
trei cicluri: preg tirea, sistematizarea,
repetarea. El este autorul celor mai
r spândite culegeri de probleme de
aritmetic din Rusia i a diverselor
lucr ri metodice. Op.pr.: - Manual
pentru înv tori i înv toare de
predarea aritmeticii elementare în
colile populare (1875). – Metodica
cursului preg titor al algebrei (1876).
EZRA, Abraham Ben Meir (1090-
1167), matematician spaniol, de origine
evreu. De la el a r mas un tratat de
aritmetic , în care a expus sistemul de
numera ie arab, cu 9 cifre semnificative
i zero, precum i opera iile
fundamentale. Se presupune c este
autorul c r ii: “Cartea despre m rire i
mic orare”, în care a descris regula
celor dou false pozi ii.
EYCKE, Simon du Chesne van der
(sec. XVI), matematician francez,
originar din Dôle. În unele tratate de
istoria matematicii îl g sim sub numele
Simon a Quercu. Din cauza persecu iei
calvini tilor s-a refugiat în Olanda,
ocupându-se cu cuadratura cercului. A
demonstrat c raportul dintre lungimea
cercului i diametru se exprim exact
prin frac ia (39 22) 2 = 3,1425.
Aceast formul nu este decât
apropiat . Eycke s-a lansat în problema
cuadraturii cercului f r a poseda
cuno tin e teoretice satisf c toare, din
care cauz a c zut în gre eli. Lucr rile
lui Eycke au fost comentate i atacate
de c tre olandezul Adrian Anthoniz,
care a stabilit pentru π = (355/133), cu
ase zecimale i de c tre Ludolf von
Ceulen, care a calculat valoarea lui π
cu 20 zecimale. Acest fapt nu l-a
descurajat pe Eycke, reface calculele i
public o a doua edi ie a lucr rii, unde
prezint ca valoare a raportului dintre
lungimea cercului i diametru, expresia
π= 300 − 8 , care rezist valorii lui
Anthoniz.

239

F
FABER, Georg (n. 1877),
matematician elve ian. Activitatea lui
Faber se concretizeaz în studiile f cute
asupra seriilor de polinoame de
variabil complex . A expus teoria
seriilor infinite în articolul s u din
partea a doua a vol. XVI al operelor lui
Euler (Opera Omnia, 1935), care
con ine o analiz a tuturor lucr rilor
marelui matematician în domeniul
seriilor infinite. Matematicianul român,
N. Abramescu, în memoriul s u: Sur
les séries des polynomes à une variable
complexe, Séries de M. Faber, Bull.
Soc. t. Cluj, nr. 1/1921, a reluat
studiul seriei lui Faber.
FABIAN, Vasile Bob (1795 – 1836),
prof. de mat. român. N. în Ru ii
Bârg ului (Bistri a). Numele de na tere
fiind Bob, latinizat Fabian, nepotul
episcopului Ioan Bob din Blaj. A
studiat la N s ud, la Blaj (1820) i la
Cluj, unde a urmat dreptul. În timpul
mi c rii revolu ionare din 1821, a
trecut la Chi in u (Basarabia), de unde
a revenit la Ia i, la invita ia lui Gh.
Asachi, ca prof. la Seminarul de la
Socola. Între 1828 – 1836 a func ionat
ca prof. de mat., geografie i latin la
gimnaziul Vasilian de la Trei Ierarhi.
La Ia i a meditat fiii boierilor. În 1846,
prof. Gusti a predat geografia,
astronomia i fizica dup manuscrisele
lui Fabian.
240
FABRI, (Fabry, Farbius) Honoré
(1606-1688), matematician francez,
iezuit. S-a ocupat de rezolvarea
faimoasei probleme a lui Fermat,
relativ la ecuatia x n + y n = z n , în
numere întregi. A introdus termenul
“linie a sinusurilor” (sinusoida) în
1659, în lucrarea sa: Opusculum
geometricum de linea sinum et cycloide
(Lucrare geometric despre linia
sinusurilor i despre cicloid ), Roma,
retip rit sub titlul: Synopsis
geometriae (Privire asupra
geometriei), Lyon (1669), publicat sub
pseudonimul H. Farbius i care, în
general, con ine elemente din preistoria
calculului infintezimal. A descris
experien a lui Ricci, din anul 1640,
relativ la vid i la determinarea
presiunii atmosferice.
FAGNANO, Giulio Carlo, conte de
Toschi (1682 - 1766), matematician
Italian. N. la Sinigaglia. Tat l s u Gian
Francesco Fagnano. A. t.: se
concretizeaz în lucr ri de analiz i
algebr . A purtat coresponden cu
Lagrange, ceea ce rezult din lucrarea
publicat de Lagrange sub titlul:
Lettera al conte G. C. da Fagnano,
Torino (1754), prin care Fagnano a
stabilit, împreun cu Lagrange, un
punct de vedere unitar asupra
procedeelor de derivare i integrare. În
1719, Fagnano a creat func iile eliptice
i a descoperit formula
π = 2 i ln (1 − i ) /(1 + i ) prin care a
anticipat leg tura dintre numerele
“e”,“ ” i “i”, pe care a stabilit-o mai
târziu Euler (1739). Studierea lucr rilor
lui Jean i Jaques Bernoulli l-a condus
pe Fagnano la cercet ri consacrate
arcelor de elips , de hiperbol , de
lemniscat i la descoperirea
formulelor de compunere a acestor
arce, pe care le-a publicat în "Giorn. di
Letterati d'Italia" (1716). În 1738 a
n Opere matemàtiche (1911), în trei
calculat expresia a+ −b ,
considerând-o egal cu X + i Y i a
determinat numeric pe X i Y pentru n
= 3, 4, 5, 6, 9, calcul expus în "Reccolta
Calogera", t. 18. Din identit ile care se
ob in la descompunerea expresiilor
(a + b + c) 3 i (a + b + c) 4 , Fagnano a
ob inut solu iile ecua iilor de gradul trei
i patru. Fagnano a reu it, de asemenea,
s g seasc un procedeu algebric
pentru împ r irea în n p r i a
cuadrantului de lemniscat , pentru
n = 2 ⋅ 2 m , n = 3 ⋅ 2 m , n = 5 ⋅ 2 m , unde
m este întreg. Formulele lui Fagnano de
descompunere sunt solu ii particulare
ale unor ecua ii diferen iale eliptice,
dup cum a demonstrat ulterior Euler.
Înca în 1716, Fagnano a ajuns la
conceptul de logaritm al unui num r
imaginar, care a produs vii discu ii
asupra naturii logaritmilor numerelor
negative sau imaginare, între Leibniz i
Jean Bernoulli, apoi între ace tia i
Euler (1727 - 1731) i între Euler i
D'Alembert (1747 - 1748). Fagnano a
devenit celebru prin încercarea de a
demonstra teorema propus de Euler,
privind rectificarea algebric
diferen ei dintre dou arce de conic i
prin rezolvarea problemei în care se
cerea s se împart algebric, în dou
p r i egale, un sfert dintr-o elips
(1750). La realizarea acestei lucr ri a
fost ajutat par ial i de c tre fiul s u,
care a publicat-o în "Nov. Acta
Eruditorum" (1762, 1766, 1770). Astfel
a devenit cunoscut prin contribu ia
adus , în original, în problema
rectific rii elipsei i hiperbolei. Op.pr.:
volume, care cuprinde toate lucr rile
lui Fagnano.
FAGNANO, Gian Francesco, di
Toschi (1715 - 1797), matematician
italian, fiul lui Giulio de Fagnano. A
devenit celebru prin ideile sugerate
tat lui s u în problema demonstr rii
teoremei propuse de Euler, când tat l
s u avea 80 de ani i prin contribu ia la
definitivarea demonstra iei acestei
teoreme, precum i prin publicarea ei.
FAILLE, della Juan Carlo (1597-
1652), matematician olandez, de
origine spaniol. În 1632 a determinat
centrul de greutate al unui arc de cerc i
al unui sector de cerc.
F LCOIANU, Ion (jum tatea a doua
a sec. XIX), matematician român.
Primul român licen iat de la Sorbona
(1857). Prof. de mat. la Colegiul "Sf.
Sava", prof. de calcul infinitezimal la
c. Superioar de t. din Bucure ti
(1863-1864). Prof. de mat. la Univ. din
Bucure ti (1866 - 1868), predând
"introduc iune în calcule", algebra
a superioar , calculul diferen ial i
integral i mecanica ra ional . A
suplinit Catedra de Geometrie
Descriptiv (titular fiind Al. Or scu)
între 1870 - 1871. Între timp a
func ionat ca prof. i la c. Militar i a
241
condus i Serviciul de P. T. T., cu care
ocazie a întocmit un raport despre
starea general a po telor în trecut i pe
timpul s u (1868). A predat fizica i
mecanica la Univ. din Ia i. Op.pr.: - în
revista român pentru " tiin , litere i
art " editat de Al. Odobescu, a
publicat: Despre astronomie (1861), t.
I. - Despre calendar (1861), t. I. -
Eclipsele din anul 1863, t. I. 1863, iar
în revista "Natura" : Reforma
calendarului nostru (1862), t. V. A
publicat manuale colare - didactice
pentru înv mântul secundar:
Aritmetica ra ional (1864, 1866) etc.
FAMUEL, Matthieu (vezi: Matthieu).
FARHWARSON, Andrei D. (>
1739), a fost prof. de mat. la Aberdeen.
A fost invitat de c tre arul Petru I-ul,
la sfâr itul sec. XVII, ca prof. la colile
navale din Rusia. În anul 1737 i s-a
acordat gradul de brigadier (un grad
militar intermediar între gradul de
colonel i general), func ionând ca prof.
la Acad. de Marin din St. Petersburg.
A. t.: - În 1739 a publicat o lucrare
despre scara Günter i folosirea acestui
instrument la rezolvarea diferitelor
probleme de mat. A tip rit pentru prima
oar în Rusia Elementele lui Euclid sub
titlul: Elementele lui Euclid, în 8 c r i,
t lm cite din limba latin în limba rus
de chirurgul Ioan Saratov, St.
Petersburg. Farhwarson are meritul de
a fi r spândit în Rusia prima înv tur
mat. superioar .
FARABI, (vezi Al-Farabi).
242
FARINI, Jean (1778 - 1822),
matematician italian. N. la Ruffi
aproape de Ravenna. Ata at pe lâng
Arsenalul Armatei din Vene ia, apoi
prof. de mat. la Univ. din Padua.
Op.pr.: - Théorie de tour à plusieurs
cylindres ayant un seul axe, publicat
în "Recueil de l'Académie des sciences
de Padoue". - A mai publicat câteva
memorii importante în "Mémoires de la
Société de Milan".
FARISH, W. (1759 - 1837),
matematician german. În 1820 a aplicat
o axometrie proiec iei ortogonale, în
variant izometric , adic metoda de a
reprezenta pe un plan, prin proiec ie
paralel a obiectelor spa iale, raportat
la un sistem de coordonate carteziene.
FARKAS, Gyula (Iulius), (1847-
1930), matematician maghiar. N. la
Pusztavárad (Alba). c. medie a f cut-o
la Györ, iar Univ. la Budapesta, luând
doctoratul în filosofie. Prof. la c.
Pedagogic de Fete i c. Real din
Székesfehérvár, apoi director al c.
Normale (1870-1874). Prof. particular
la copiii grofului Batthyány Géza
(1874-1880). Prof. de mat. la Univ. din
Budapesta (1881-1887). Prof. la Univ.
din Cluj (1887), unde a predat
mecanica elementar , mecanica
teoretic , mecanica analitic , teoria
poten ialului i fizica teoretic .
Membru corespondent al Acad. de t.
din Ungaria (1898). Op.pr.: - Lucr rile
lui au ap rut în "Comptes Rendus" din
Paris. A tradus operele lui Baltzer
despre teoria determinan ilor, Genf
(1877). A stabilit o lem important din
domeniul program rii liniare, care este
des citat în lucr rile matematicienilor
români de specialitate.
FARRINGTON, Benjamin
(contemporan), prof. de mat. la Univ.
din Belfast, Capetown, Bristol i
Walles. Dup numeroase cercet ri s-a
specializat în studiul tiin ei greco
romane, paralel cu lucr rile sale din
domeniul tiin elor. Descrie istoria
mat., începând cu primele lucr ri ale lui
Thales, Anaximandru, Anaximene (cca
600 ani î. e. n.) pân în sec. II e. n. În
esen arat : cum stiin a propriu-zis ,
recurgând la noile date de experien , s-
a deta at încetul cu încetul de
specula iunea filosofic i teologic ,
pentru a preg ti terenul i noile metode
pentru tiin a modern . Op.pr.: - La
science dans l'antiquité (1936).
FA-SIAN (sec. IV-V e. n.),
matematician, c lugar chinez. Pentru
specializarea sa, a parcurs întreaga
Indie, pe calea apelor, prin marea
Chinei i Oceanul Indian, sesizând
tiin a matematic i, în general, tiin a
din India, Persia, Arabia, pân la
Ceylon, între 399 - 414 e. n.
FATIO, de Duillier Nicolas (1644 -
1753), geometru elve ian, talentat. N. la
Bâle i m. în comitatul Worcester. A
crescut la Geneva unde a primit o
educa ie burghez , specific acestui
ora . A studiat la Paris i Haye. i-a
ales ca patrie de activitate tiin ific
Anglia, tr ind mai mult la Londra decât
în Elve ia. Cât timp a stat la Londra, a
devenit cunoscut ca matematician,
243
justificat prin marile sale experien e i
la 24 de ani a fost ales membru al Soc.
Regale de t. din Londra. De copil a
dat dovad de o mare aptitudine pentru
t. exacte. La etatea de 18 ani a trimis o
scrisoare lui Cassini, care con ine o
nou teorie asupra P mântului i o
nou ipotez asupra inelului lui Saturn.
Membru al Acad. de t. din Paris
(1683). În 1683, secondând în
observa ii pe Cassini, a observat o
luminozitate curioas pe cer,
asem n toare în intensitate i culoare
cu aceea a cometelor. Fatio a emis o
alt teorie asupra acestui fenomen,
diferit de a lui Cassini, teorie
acceptat de oamenii de t. cu mult
favoare. Fatio s-a mai remarcat i în
alte probleme importante din domeniul
matematicii aplicate, ca: naviga ie,
industrie, a dat o nou metod de a
calcula viteza unui vas în opozi ie cu
cursul unei ape. La el au ap rut primii
germeni ai metodei combinatorice, care
s-a dezvoltat mai târziu sub denumirea
de "analiza combinatorie" în Germania,
în sec. XVIII. Fatio a manifestat o ur
ascuns fa de coala lui Leibniz i a
acuzat pe Leibniz ca plagiator al
calculului fluxiunilor, inventat de
Newton. Fatio a fost criticat i acuzat
de public pentru credin a sa de art i
extravagant , renun ând la religia
protestant . Op.pr.: - Operele lui Fatio
sunt mai mult din domeniul
astronomiei matematice. A l sat un
mare num r de lucr ri nepublicate, care
au c zut în mâna prof. Le Sage din
Geneva. - Lettre a M. Cassini sur une
lumière extraordinaire qui parait dans
le ciel depuis quelques années,
Amsterdam (1686). - Epistola de Maria
A. Salomonis ad Bernardum, in qua
ostenditur geometrice satisfieri posse
mensaris que de Mari Aeneo Solomonis
in Sacra Scriptura habentur (1688),
Oxford. - Lineae brevissimae descensus
investigatio geometrica solidi rotundi
in quo minima fiat resistentia (1699),
Londra.
FATOU, Pierre Joseph Louis (1878-
1929), matematician francez. Are
pre ioase cercet ri în domeniul teoriei
func iilor, demonstrând care sunt
func iile analitice corespunz toare unei
suprafe e riemanniene date, teorie care
a fost generalizat de matematicianul
român Corneliu Constantinescu.
F TU, (FETU) Anastasie (1815-
1886), matematician român. A fost
trimis ca bursier român în str in tate, la
Viena, pentru studii (1833-1834). A
studiat matematicile. Reîntors în ar , a
fost numit prof. de mat. la Acad.
Mih ilean . La Viena a luat i
doctoratul în mat.
FAULHABER, Johann (1580-1635),
matematician german în timpul
activit ii lui Descartes i ing. N. la
Ulm, ca fiu al unui es tor, meserie pe
care a continuat-o câtva timp i fiul
s u. Paralel cu meseria de es tor a
studiat i mat. Mai târziu a devenit
prof. de mat., apoi inspector de poduri
i m suri în ora ul s u natal. Antrenat
de curentul epocii sale, a c zut în vraja
misticismului astrologic i în 1602 a
fost pus în deten iune câteva luni.
Calculând matematic apari ia unei
244
comete, a devenit un celebru
matematician, recunoscut i de
matematicienii str ini. În 1620, când
Descartes a sosit la Ulm, i-a f cut o
vizit lui Faulhaber, prezentându-i o
problem , la care a doua zi i-a dat
solu ia. În 1625 prin ul d'Orange l-a
invitat la curtea lui, iar în anul 1629 a
primit o propunere similar din partea
cardinalului Dietrichstein. În 1630 a
primit invita ia ora ului Frankfurt
pentru a întocmi planul de reconstruc ie
a acestui ora distrus. În 1632 a primit
invita ia regelui Suediei pentru
conducerea unor lucr ri de fortifica ii la
Memmingen i Lumingen. A. t.: -
Faulhaber a calculat sumele primelor
11 serii de puteri de forma:
1m + 2 m + 3 m + Κ + Κ i a format
seriile de diferen e pentru primele
valori ale lui m. A calculat sumele
puterilor numerelor întregi pân la
n17 , dând peste primele opt numere
ale lui Bernoulli. A gasit formula:
cos 2 α + cos 2 β + cos 2 γ = 1 , pentru
cazul a trei muchii egale i
perpendiculare, dou câte dou .
Op.pr.: - A publicat nenum rate lucr ri
originale: - Arithmetischer -
cubicosischer Lustgarten, mit neuen
Inventionibus gepflauret. - Neue
geometrische und perspectivische
Inventiones zu Grundrissen der
Basteyen und Vestungen (1610),
Frankfurt. - Aritmetischer Wegneiser
(1614), Ulm. - Continuatio seiner
neuen Wunderkunste (1617). -
Miracula Arithmetica (1622), Ausburg
. - Canon triangulorum logarithmicus
(1631), Ausburg. - Zehtauzend
logarithmi der absolut oder ledigen
Zahlen von 1 bis 10.000 (1631),
Ausburg. Faulhaber a murit destul de
tân r, de holer .
FAUR, este numele lui Covaci Ioan
(1837 - 1893). A fost prof. de mat. la
colile din Blaj, între 1852-1860, de
unde a trecut la Craiova. Altceva nu se
tie despre el (Dup Anuarul colilor
din Blaj).
FAVARD, Jean Aimé (1902 - 1965),
matematician francez. A. t.: A f cut
studii în domeniul teoriei cre terilor
finite, în teoria geometriei diferen iale.
A studiat clasa de func iuni ca o
generalizare a func iilor periodice,
generalizare care are aplica ii
numeroase la teoria numerelor, la teoria
func iilor i în dinamic i care a fost
ini iat de matematicianul danez
Harold Bohr i continuat de
Besicovitsch. Op.pr.: - Espace et
dimension - Cours de géométrie
différentielle locale (1957), Paris. -
Leçons sur les fonctions presque -
périodiques (1933), Paris. - Acest
volum cuprinde 13 fascicule din
colec ia "Cahiers scientifiques",
publicat sub direc ia lui Julia Gaston.
FAVARO, Antonio (n. 1847),
matematician italian. A studiat la
Padova, Torino, Zürich. Prof. de mat. la
Univ. din Padova (1872). Colaborator
la "Bolletino Boncompagni" (1878), în
care i-a publicat cercet rile f cute în
leg tur cu istoria matematicii. În 1879
a primit îns rcinarea de la Acad. de t.,
relativ la redactarea operelor lui
245
Galilei, care s-au editat sub titlul:
Galileo Galilei e lo studio di Padova
(1893), Firenze, în dou volume.
Favaro a scris peste 200 de comunic ri,
care-i caracterizeaz activitatea de
matematician.
FAZARI, Ibrahim Muhammed
Abu’Ish c Ibr h m al Fazari (> 777),
matematician i astronom din timpul lui
Al-Mansur. Fiul lui Abu Ish h Fazari.
A tradus în limba arab una dintre
siddhanta indian (773), lucrare
devenit cunoscut astfel la Bagdad.
Primul constructor al astrolabului.
FECHNER, Gustav Theodor (1801 -
1887), matematician i fizician german.
N. la Gross-Sahrchen, lâng Husken i
m. la Lipsca. Fiul unui preot
evanghelic. A semnat cu pseudonimul:
dr. Mises. Studiile superioare le-a f cut
la Fac. de Medicin din Dresda i le-a
continuat la Lipsca unde a studiat
filosofia, mat. i tiin ele naturale. Prof.
de fizic la Univ. din Lipsca (1834),
apoi prof. de filosofie i mat. la aceea i
Univ. A. t.: a lui Fechner este foarte
variat în raport cu func iile pe care le-
a ocupat. În afar de preocup rile
matematice, s-a interesat de
perfec ionarea legilor lui Ohm, f când
multe cercet ri în domeniul
electricit ii, rectificând electroscopul
lui Bohnenberg. Op.pr.: - Repertorium
der neuen Endekungen in der Chemie
(1830 - 1833). - Stapelia Mixta (1824),
o lucrare humoristic . - Repertorium
der Experimentalphysik (1832). -
Elemente der Psychophysik (1877). - A
tradus lucr rile lui Biot. Memoriile au
ap rut în publica iile anuale ale lui
Schweiger i Pogendorff. Biografia lui
Fechner a fost descris de c tre Kuntze
Gustav, sub titlul: Theodor Fechner
(Mises), Ein deutsches Gelehrtenleben
(1892) Leipzig.
FEDERIGO, Enriches (vezi Enriches
F.).
FEHR, Henri (1870-1954),
matematician francez, fost prof. la
Geneva al lui Radu B descu. Ca tân r a
publicat: Aplication de la Méthode
vectorielle de Grassmann à la
Géométrie infinitésimale (1893) Paris.
Este unul dintre întemeietorii revistei:
"L'einseignement mathématique",
împreun cu C. A. Laisant (1899).
FEJÉR, Lipot (1880 - 1950),
matematician maghiar. N. la Pècs.
Studiile superioare le-a f cut la Univ.
din Budapesta, Berlin, Paris
Göttingen. Dr. în filosofie (1902).
Repetitor la Univ. din Budapesta (1901
- 1905). Prof. adjunct la Univ. din Cluj
(1905 - 1911). Membru corespondent
(1908), apoi membru titular al Acad. de
t. din Ungaria (1930). Membru de
examinare în Colegiul din Budapesta.
Premiat pentru descoperirile sale în
domeniul matematicii (1908). Membru
în Consiliul de Redactare al revistei
"Circolo matematico" din Palermo.
Vicepre edinte al Congresului
Matematicienilor din Cambridge.
Membru al mai multor acad. i soc. t.
din str in tate. A. t.: se concretizeaz
în lucr ri din domeniul matematicii
pure. Este considerat ca unul dintre
creatorii analizei func ionale. A f cut
cercet ri importante în analiza
matematic (teoria func iilor, teoria
interpol rii, teoria seriilor
trigonometrice etc.). Prin lucr rile sale
din teoria seriilor trigonometrice a dat
un nou avânt dezvolt rii analizei
matematice. În 1903, bazat pe o
teorem a matematicianului italian
Cesaro, a propus o nou metod de
însumare a seriilor trigonometrice, ceea
ce l-a f cut celebru. Fejér a demonstrat
c o func ie f poate fi dezvoltat în
serie trigonometric , care nu este în
mod necesar o serie Fourier. A stabilit
o serie de integrale i polinoame ce-i
poart numele. Op.pr.: -
Untersuchungen über Fourier'sche
Reihen (1904). - Das Ostwald'sche
Prinzip in der Mechanik (1906). - Über
die Fourierschen Reihe (1907). - Über
die Laplace'sche Reihe (1907). - Sur les
singularités de la série de Fourier des
i functions continues (1911). Între
matematicienii români care au abordat
descoperirile lui Fejér amintim: Tiberiu
Popovici (1962) i Gh. Pick (1962).
FELBIGER, Johann Ignaz von (1724
- 1788), matematician austriac, mare
pedagog i sfetnic (între anii 1774 -
1781) al Mariei Tereza. N. la Glogen i
m. la Pressburg. A fost prof. lui Gh.
Asachi i Gh. incai. A editat un
manual de aritmetic , care a fost tradus
în limba român de c tre Teodor
Jancovici din Merievo, directorul c.
Ortodoxe din Banat (1777), apoi din
nou tradus de Gh. incai, pe care a
tip rit-o în 1785. Traducerea lui
Jancovici are titlul: Anleitung zur
Rechenkunst (Ducere de mân c tre
246
aritmetic ), Viena (1777). Acest
manual a ap rut i în traducere italian ,
ceh i sârb , având o larg utilizare în
rile europene. Titlul aritmeticii lui
Felbiger este: Anleitung zur
Rechenkunst.
FELICIANO, Francesco (sec. XVI),
matematician italian. N. la Lazise
(Verona). Op.pr.: - Scala Grimadelli,
Verona (1563), în care autorul a reunit
trei c r i de aritmetic i geometrie.
FELIX, Klein (vezi: Klein F.).
FELKEL, A. (n. 1750), matematician
austriac. În 1776 a întocmit tabelele
tuturor divizorilor numerelor de la 1
pân la 102000, începute la Lambert,
pân la 408000. Dup unii autori,
Felker i-a continuat calculele pân la
2000000, îns rezultatul muncii lui
relativ la aceste calcule nu apare în
lucrarea lui: Tafeln, Viena (1776).
FEODOROV, Evgraf Stepanovici
(1854 - 1919), geometru rus, unul
dintre întemeietorii cristalografiei ruse.
La etatea de 16 ani a scris o
monografie: "Naciala ucenija o
figurah". Moscova (1953) în care scrie
descoperirile sale i studiile relativ la
cele 230 modalit i distincte de
cristalizare, fiecare reprezentând un
grup finit de simetrii spa iale, numite
"Grupuri Feodorov". În ultima parte a
vie ii sale, Feodorov s-a ocupat în mod
perseverent de "Noua geometrie",
c reia i-a descoperit numeroase
aplica ii practice (1907), în care sunt
247
descrise numeroase probleme originale
i constituie baza unor noi cercet ri.
FEODOROV, Vladimir Siomonovici
(n. 1893), matematician sovietic. Are
contribu ii în domeniul mul imilor i al
func iilor analitice. S-a ocupat de
studiul func iilor D. Pompeiu. Pentru
studiul cristalelor a imaginat o
reprezentare plan a spa iului, punând
în coresponden punctele spa iului cu
cercurile orientate în plan.
Reprezentarea lui Feodorov este
considerat i ca baz a geometriei.
Op.pr.: -O monoghennosti v
prostranstve (1955). Lucr rile lui
Feodorov au constituit o preocupare i
pentru matematicienii români Gr.
Moisil (1950), privind func iile
monogene, O. M. Gheorghiu (1952)
relativ la extensiunea de monogeneitate
a lui V. S. Feodorov i la func iile de
mai multe variabile hipercomplexe
monogene.
FERGANI, Ahmed ibn Muhamed al
Fergani (sec. IX), matematician arab.
Are lucr ri importante de astronomie i
trigonometrie, care au exercitat o
influen puternic asupra progresului
tiin ei europene.
FERGOLA, Nicolas (1752 - 1824),
geometru neapolitan. Prof. de mat. în
ora ul s u natal, Neapole. Membru al
Acad. de t. A. t.: Fergola a extins,
independent de Euler, regulile lui
Guldin, la suprafe ele elicoidale
generale, formate din mi carea
elicoidal a unei curbe meridionale
arbitrare în jurul unei axe (1787).
Op.pr.: - Resoluzione di problemi sulla
misura delle volte aspira, e il metodo
per la soluzione de difficili problemi di
sito e positione. - Prelezioni sui
principii matematici della filosofia
naturale del Newton (1792), Neapole. -
Trattato delle Sezioni coniche (1817) -
Trattato analitico de 'Luòghi
geometrici' (1818). Au r mas în
manuscris câte un tratat de analiz i de
calcul diferen ial.
FERGUSON, James (1710-1776),
matematician, mecanician i astronom
sco ian. N. la Keith i m. la Edinburg.
Ca tân r a fost p stor pe mo ia grofului
Bauff din Sco ia. Având talent pentru
tiin ele exacte, în curând s-a relevat
prin preocup rile sale, astfel, în 1743, a
ajuns la Londra, unde în urma unor
conferin e inute în cadrul unor edin e
de studii relativ la tiin ele naturii, a
devenit cunoscut în cercul savan ilor.
Op.pr.: - Astronomy explained upon
Newton's principles (1756), Londra,
reeditat de Brewster (1811). -
Lectures on subjects in mechanics,
hydrostatics, pneumatics and optics
(1760).
FERMAT, Pierre (Petri), (1601 -
1665), celebru matematician, mare
geometru, literat i jurist francez. N. la
Beaumont de Lomagne, lâng
Toulouse, dintr-o familie de t b car
(negustor de piele), nu departe de
muntele Monte Blanc. M. la Castres.
Dup un act autentic, descoperit de M.
Tauplare, în arhivele bibliotecii din
Beaumont, Pierre a fost fiul lui
Dominic Fermat, cet ean i consilier al
248
ora ului Beaumont i al lui Françoise
de Cazaneuve (sau Cazenave). Pierre s-
a n scut în epoca când Rena terea
risipea în Europa întunericul Evului
Mediu, când lumina marilor adev ruri
risipea fumul supersti iilor i al
misticismului, când Copernic a
denun at geocentrismul lui Aristotel i
Ptolemeu, când Magelan demonstreaz
în mod practic sfericitatea Pamântului,
iar Kepler stabile te eliptica orbitelor
planetare, când Galilei pune bazele
principiilor dinamicii moderne i
construia prima lunet astronomic ,
când Giordano Bruno este ars pe rug.
Copil ria i-a petrecut-o în ora ul s u
natal, apoi a studiat dreptul la
Toulouse. În acest timp fiind ales
consilier la Curtea din Toulouse, era în
coresponden cu consilierul Bernard
Frenicle de Bessy din Paris, renumit
pentru dexteritatea cu care rezolva cele
mai spinoase probleme de aritmetic .
Fermat a ob inut titlul de nobil în
calitate de consilier i prin c s torie. În
sufletul s u avea mereu pasiunea pentru
studiile mat. Din aceast pasiune s-au
n scut, mai târziu, calculul
probabilit ilor i teoria numerelor.
Aceast pasiune l-a apropiat pe Fermat
de marele s u contemporan Descartes,
al c rui admirator sincer era. Pentru
rezultatele remarcabile ob inute de
Fermat în domeniul matematicii, ca
urmare generaliz rii problemelor i
rezolvarea lor prin ra ionamente
simple, a intrat în istoria matematicii ca
nemuritor. Fermat a purtat
coresponden cu: Descartes, Roberval,
Marsenne, Frenicle, Pascal, Torricelli,
Wallis, Huygens, Sainte Croix,
D'Alembert, Mydorge, Hardy,
Brouncker, i al ii. A. t.: - Ca
matematician, Fermat a fost un
autodidact dar i un matematician
diletant. Are contribu ii în domeniul
teoriei numerelor, creator al geometriei
analitice în continuare, al turi de
Descartes, creator al calculului
probabilit ilor al turi de B. Pascal. Lui
îi revine aplicarea calculului diferen ial
pentru aflarea tangentei la o curb . În
1639 a stabilit o metod general
pentru rezolvarea problemelor de
maxim i minim, metod care a devenit
ulterior celebr . A descoperit derivata
func iei putere. A rezolvat cuadratura
parabolei i a hiperbolei. A calculat aria
foliului lui Descartes i aria buclei lui
Agnesi. A stabilit c subtangenta la
cisoid este propor ional între cele trei
segmente cunoscute i pe baza acesteia
a executat construc ia tangentei la
cisoid . A descoperit i a studiat spirala
care îi poart numele. Între 1636-1658,
a creat teoria numerelor: s-a ocupat de
divizibilitatea numerelor i a stabilit un
procedeu pentru aflarea sistematic a
tuturor divizorilor unui num r. De
numele lui sunt legate dou probleme
principale din teoria numerelor: Marea
teorem a lui Fermat: în cazul când
n > 2 , ecua ia x n + y n = z n nu poate
avea ca r d cini numere întregi,
problem care nici azi nu este
rezolvat . (Aceast problem a fost
rezolvat , n.e.). A doua, numit "mica
teorem ": dac num rul prim p nu
divide pe a, atunci a p −1 ≡ 1 (mod p),
demonstrat mai târziu de Euler.
Fermat s-a ocupat mult cu numerele
perfecte, a ar tat leg tura lor cu alte
249
probleme din teoria numerelor. În
domeniul algebrei, Fermat a dat o
metod de eliminare a unei
necunoscute între dou ecua ii cu dou
necunoscute i a f cut numeroase
cercet ri în leg tur cu teoria ecua iilor.
El a aplicat algebra în geometrie prin
rezolvarea unor ecua ii pe cale
geometric (rezolvarea grafic a
ecua iilor). A rezolvat ecua ii cu
numere întregi, precum i cuadratura
diferitelor curbe. Fermat este
continuatorul calculului probabilit ilor
i a contribuit la deschiderea unei noi
etape în teoria combin rilor. L-au
preocupat i p tratele magice. A creat o
serie de probleme distractive cu
caracter paradoxal, cum este
"paradoxul vârstei". Este autorul unor
probleme de mecanic . A inventat un
aerometru sau hidroscop. Op.pr.: - De
inventione tangentium linearum
curvarum. - Ad locas planos et solidos
isagoge (Introducere în studiul
locurilor plane i solide) (1636), - dar
publicat post mortem (1679), con ine
tratarea elementar a problemelor de
geometrie analitic , constituie
fundamentele geometriei analitice,
tratând în special locurile geometrice. -
De resolutione problematum
geometricarum disertatio tripartite
(Trateaz folosirea ecua iilor binome în
rezolvarea grafic a ecua iilor). -
Methodus ad diquirendam maximam et
minimam. Colec ia lucr rilor lui Fermat
a fost editat de c tre Tannery i Henry
(1891-1896), în 4 volume sub
îndrumarea Acad. de t., iar Brassine a
publicat: Précis des oeuvres math. de
Fermat, Paris (1853). Dup H.
Wieleitner, Fermat a fost poreclit
"Apollonius Galicus". Chasles a ar tat
c Fermat a lucrat cu metode simple,
iar Libri a remarcat c Fermat a
cunoscut multe secrete matematice, dar
care, nefiind scrise, nu au putut fi
descoperite. Via a marelui geometru P.
Fermat ofer prea pu ine incidente
remarcabile, a avut o carier lini tit , a
fost un om pa nic, dar greu de tiut s
intri în sufletul lui.
FERMAT, Samuel (1630-1690),
matematician francez, fiul lui Pierre
Fermat, care a publicat memoriul
tat lui s u: Nova Methodus pro
maximis et minimis, sub titlul: Varia
Opera Mathematica D. Petri de
Fermat, senatoris Tolosani, acceserunt
selectae quaedam ejusdem epistolae,
vel ad ipsum a plerique doctissimus
viris galice, latine, vel italice, de rebus
ad mathematicas disciplinas aut
physicam pertinentibus scriptae,
Toulouse (1679). Aceast lucrare
postum a fost dedicat principelui
Ferdinand de Fürstenberg i reeditat la
Berlin (1861). Lucrarea s-a bucurat de
o larg publicitate datorit lui
Herigogne i cuprinde teoria numerelor
i coresponden a lui Fermat cu
Roberval. Samuel a g sit manuscrisele
tat lui s u nepublicate, pe care le-a
reconstituit i publicat postum. Samuel
a descoperit unele teorii noi pe care le-a
publicat sub titlul: Doctrinae
analyticae inventum novum (Noua
descoperire în doctrina analitic )
(1670).
250
FERRARI, Ludovico (Louis), (1522-
1565), matematician italian. N. i m. la
Bologna. P rin ii au fost oameni s raci.
La 14 ani, tat l s u l-a dus la Milano,
unde a devenit elevul lui Gerolamo
Cardano, mai târziu colaboratorul lui.
Ca elev a f cut mari progrese. La etatea
de 18 ani inea cursuri de mat. în
public. Cardano l-a luat ca ajutor la
elaborarea lucr rilor sale. La etatea de
28 ani a func ionat ca prof. la Milano,
apoi la Bologna. Dr. în mat. (1565).
Moare în acela i an fiind otr vit de sora
sa. A. t.: - Era versat în arhitectur ,
geografie, astronomie, filologia greac
i latin . A efectuat lucr ri de
m sur tori terestre (cadastrale) în
Lombardia. Ca mare algebrist a
contribuit la dezvoltarea algebrei prin
descoperirea metodei de rezolvare a
ecua iilor algebrice de gradul IV,
metod publicat de c tre G. Cardano
(1545). Metoda de rezolvare const în
introducerea unei necunoscute
auxiliare. De asemenea a demonstrat i
a extins formulele pentru rezolvarea
ecua iilor cubice, g site de N. Tartaglia
i Scipione Del Ferro. Ferrari a
provocat la un duel pe Zuanne da Coi,
iar la etatea de 25 ani, la un alt duel
matematic pe invincibilul matematician
Tartaglia, acuzându-l în articolul: In
Castello di sfida, c l-a plagiat (1547).
Ferrari a fost o persoan frivol ,
cartofor, necredincios. A murit în etate
de 43 ani.
FERRO, Scipione dal (1465-1526),
mare geometru italian. N. la Bologna,
unde a func ionat ca un renumit prof.
de mat., pe acea vreme, era cea mai
veche i vestit univ. din Apus, apoi s-a
stabilit la Vene ia. A. t.: Ferro a adus o
adevarat contribu ie la dezvoltarea
matematicii. El este adev ratul
descoperitor al metodei de rezolvare a
ecua iei cubice. Metoda de rezolvare a
fost prin radicali. Formula de rezolvare
a ecua iei cubice a r mas ca mo tenire
ginerelui s u. Formula a fost p strat în
mare tain de familie i era cunoscut
de elevii lui cei mai apropia i. Formula
a fost g sit de Ferro, reg sit de
Tartaglia i poart numele lui Cardano.
Ferro nu a publicat nimic despre
descoperirile sale cât a fost în via .
Matematicienii din timpul s u nu au
scris nimic despre activitatea lui Ferro,
dar Cardano l-a citat cu mari elogii.
FERRONI, Paul (1744-1855),
matematician italian. S-a ocupat cu
transformarea integralelor eliptice. În
1782 a demonstrat c lemniscata lui
Jacques Bernoulli este un caz particular
al curbelor lui Cassini cu punct de
inflexiune nodal real. În 1805,
bazându-se pe teoria proiec iilor, a
dedus c trigonometria plan este un
caz particular al trigonometriei sferice.
Op.pr.: - Studiul matematic asupra
calculelor integralelor, Floren a (1792)
- De calculo integralium .
FERRY, André (1714-1773),
geometru francez. N. la Reims, unde a
fost primul prof. de mat. Cunostin ele
sale de geometrie l-au f cut cunoscut
între matematicieni, iar lucr rile lui
practice în materie de fizic i geradlinger Dreieckes, Nürenberg
hidrodinamic le-a pus în serviciul
publicului.
251
FEUERBACH, Karl Wilhelm
Charles Guillaume (1800 - 1834),
geometru german. N. la Jena i m. la
Erlangen, destul de tân r. Prof. la
gimnaziul din Erlangen. Al cincilea fiu
al lui Anselm Feuerbach, arheolog i
prof. de filosofie la Freibourg. A. t.: -
În lucr rile lui trateaz despre triunghi
i propriet ile sale remarcabile,
contribuind la dezvoltarea i crearea
unei adev rate geometrii a triunghiului
i cercului. Feuerbach s-a bucurat de o
deosebit celebritate deoarece cercul
celor nou puncte ale lui Feuerbach, ce
trece prin mijloacele laturilor unui
triunghi, are centrul pe dreapta lui
Euler, ce trece prin centrul cercului
circumscris triunghiului, prin centrul de
greutate al triunghiului i intersec ia
în l imilor, a devenit un bun al
matematicii elementare. Feuerbach a
enun at teorema, potrivit c reia el este
tangent la cercul înscris în triunghi i la
cercurile exînscrise. Punctele de
contact ale cercului celor 9 puncte cu
cercul înscris i cu cele trei cercuri
exînscrise se numesc punctele lui
Feuerbach ale triunghiului. Feuerbach a
mai stabilit i anumite rela ii
trigonometrice într-un triunghi în
leg tur cu aceste puncte. A construit o
parabol care-i poart numele, studiind
propriet ile ei. Feuerbach folosea
coordonatele tetraedrice. A stabilit
principiile analitice ale piramidelor
triunghiulare. Op.pr.: - Eigenschaften
einiger merkurierdiger Punkte des
(1822). De la Feuerbach a r mas un
manuscris neterminat. Un extras din
acest manuscris a v zut lumina
tiparului, sub titlul: Grundriss zu
analytischen Untersuchungen dreie-
ckigen Pyramide (1827). De extinderea
teoremei lui Feuerbach s-a ocupat
matematicianul român Dan Barbilian
(1932).
FIBONACCI, Leonardo Pisano
(Leonardo din Pisa) (1170-1180-1250).
Cel mai vestit matematician de al c rui
nume este legat matematica
medieval , nu numai în Italia, ci i în
Europa. Numele de Fibonacci deriv
din Leonardo filius Bonacci Pisano.
Dup unii istorici se numea Bighelone,
cuvânt sinonim cu Bonacci. N. la Pisa.
Tat l s u Guglielmo de Bonaccio
(blândul), a fost notar, apoi consul la
Bougie (pe coasta de nord a Africii).
Fibonacci a studiat mat. la Bougie, apoi
a întreprins o c l torie în Egipt, Siria,
Bizan , Sicilia i Proven a pentru a- i
completa studiile, de unde s-a reîntors
cu o serie de manuscrise, luînd
cuno tin i de algebra lui Alkwarismi
(1200). Majoritatea vie ii a petrecut-o
la Pisa. De la tat l s u a înva at limba i
numera ia arab . S-a bucurat de o
reputa ie deosebit . A. t.: - Fibonacci
fiind strâns legat de cercurile
comerciale, i-a extins activitatea în
direc ia introducerii aritmeticii
comerciale în Europa, preocupare care
se situeaz pe primul loc al activit ii
sale. A dat o mare importan cifrei
zero. A formulat irul de numere
pozitive: 1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21…, care
se bucur de o serie de propriet i ca:
începând cu termenul al treilea fiecare
termen al irului este egal cu suma
252
celor doi termeni de dinaintea lui.
Acest ir este cunoscut sub denumirea
de: " irul lui Fibonacci". A dat o
explica ie relativ la superioritatea
sistemului de numera ie arab, fa de
cel roman. La el g sim opera iuni cu
numere frac ionare, procedeul de
aducere la numitor comun a frac iilor,
procedee de rezolvare a problemelor de
aritmetic comercial , împ r irea în
p r i propor ionale, probleme de
amestecuri, opera iuni cu ira ionale
p tratice, rela ii de recuren , problema
p s rilor. Despre irul lui Fibonacci a
tratat matematicianul român Miron
Nicolescu (1933). În probleme de
algebr , trateaz teoria ecua iilor de
gradul II, progresii, sum ri de serii. Un
merit al lui Fibonacci const în
interpretarea numerelor negative i
introducerea lor în algebr . S-a
interesat de rezolvarea ecua iilor
algebrice, (cubice) i nedeterminate. A
comentat i ar tat c valoarea lui =
377/120 este de origine hindus . El a
stabilit valoarea lui = 864/275 i a
introdus în Europa adev rata identitate
a num rului . Op.pr.: - Algebra et
Almuchabala, lucrarea cunoscut sub
numele de Liber abaci (Cartea
abacului, 1202), în care face o
prezentare a matematicilor arabo-
orientale i cuprinde ansamblul
cuno tin elor de aritmetic de la acea
dat . La întocmirea acestei c r i,
Fibonacci s-a folosit de lucrarea lui
Savasorda (Abraham bar Hiia), scris
în limba ebraic i tradus de Platon
din Tivoli în limba latin . -Practica
geometriae (1220). - Liber
quadratorum (Cartea P tratelor),
(1225), care a fost republicat de
matematicianul Boncompagni, sub
titlul: Tre scritti inedite de Leonardo
Pisano, publicati da Baldassare
Boncompagni, secondo la lezione di un
codice della biblioteca Ambrosiana di
Milano, Florenza (1854-1856).
Fibonacci, prin tenacitatea sa, prin
puterea ra ionamentului i prin
cunostin ele sale matematice, i-a
dep it cu mult pe contemporanii s i
(Iordanus Nemorarius i înc mul i
al ii). Doar Fermat l-a dep it abia în
sec. XVIII. Fibonacci s-a bucurat de
stima i admira ia contemporanilor s i
(Dup Fl. Câmpan).
FICHTENGOLT, Grigori
Mihailovici (n. 1888), matematician
sovietic, om de tiin emerit al Rep.
Fed. Soc. Sov. Rus (1940). În 1911 a
terminat Univ. la Odessa. Prof. la Univ.
din Leningrad (1918). Decorat cu
"Steagul Ro u" i alte multe medalii.
A. t.: a contribuit la dezvoltarea colii
de calcul diferen ial i integral în cadrul
Univ. din Leningrad. Cercet rile lui se
refer la teoria func iilor de variabil
real i la analiza func ional . A
influen at puternic predarea analizei
matematice în institutele superioare din
U. R. S. S. Este autorul unuia din cele
mai bune manuale de calcul diferen ial
i integral, ap rut sub titlul: Curs
diferentialnovo i integralnovo iscis-
lenia, Moscova (1949), în trei volume,
care este tradus i în limba român , în
Ed. Tehnic (1965).
FIDIUS, (sec. III î. e. n. ), astronom i
matematician, tat l lui Arhimede.
253
FIEDLER, Otto Wilhelm (1832-
1912), matematician german. N. la
Chemnitz. Studiile superioare le-a f cut
la Acad. de Mine din Freiburg. Prof. la
c. Superioar de Meserii din
Chemnitz (1853-1864), apoi prof. de
mat. la Univ. din Praga (1867), iar la
Zürich a predat geometria descriptiv .
Fiedler a scris lucr ri din domeniul
geometriei descriptive. A construit un
aparat utilizat în construc iile
geometrice, numit Cyklograf. A tradus
în limba german lucrarea lui G.
Salman: Treatise on conic sections
(Tratat asupra sec iunilor conice,
1848) care s-a bucurat de o deosebit
aten ie în Germania i în str in tate,
fiind un tratat care a fost apreciat mult
vreme.
FILON, din Bizan (în jurul anului
170 î.e.n.). Contemporan cu Apolloniu,
conduc torul c. mecanice din
Alexandria. A abordat rezolvarea
problemei dubl rii cubului dup o
metod special , alta decât metodele
date de c tre Arhitas, Eudoxos,
Menechmus, Diocles i al ii. A
contribuit la dezvoltarea mecanicii
aplicate: în c r ile lui se prezint
aplica ii ale pârghiei, probleme de
balistic , construc ii de automate,
aparate de ap rare i de asediu ale
ora elor, ma ini care utilizeaz
compresiunea aerului etc. Op.pr.: -
Mekaniki sintaxis, o culegere de
probleme de mecanic i pneumatic ,
în 9 vol.
FILOPON Ioan sau Ioan Gramaticul
(sec. VI), matematician din Alexandria.
A criticat doctrina lui Aristotel, fiind
influen at de unele idei atomistice i a
anticipat ideea de iner ie, fapt care l-a
f cut s fie privit ca unul dintre
precursorii lui Galilei. A dezvoltat
con inutul no iunii de impetus. Filopon
neag , pe baz de exemple, teoria
veche a propor ionalit ii vitezei cu
greutatea corpurilor în c dere liber , i
consider drept cauz a greut ii
corpurilor tendin a lor de a se uni cu
locul în care este concentrat masa
principal a substan ei din care sunt
formate corpurile. Op.pr.: - francez. S-a bucurat de un mare
Comentariu asupra aritmeticii lui
Nicomah. – Tratat asupra folosirii
astrolabului. – Comentariu asupra
Fizicii lui Aristotel, publicat în latine te
(1583).
FINCKE, Thomas (1561-1656),
matematician olandez. N. la
Flensbourg. A studiat la Strasbourg
timp de cinci ani, apoi a studiat
cursurile de la Univ. din Jena,
Wittenberg, Heidelberg i Leipzig,
specializându-se în diferite ramuri ale
tiin ei. În Italia a studiat patru ani. Dr.
în medicin (1587), fiind numit
medicul ducelui de Holstein. Prof. de
mat. la Univ. din Copenhaga (1591).
Fincke s-a bucurat de o via lung ,
având posibilitatea s se afirme, atât ca
medic, cât i ca mare matematician,
fiind o persoan cult i perseverent în
activitate. A. t.: În 1583 a introdus
no iunea de tangent , descoperind
teorema tangentelor din trigonometrie.
Tot el a propus i denumirea de
254
secant , astfel c , datorit lui Fincke,
denumirile func iilor trigonometrice au
fost fixate, de i nu au ajuns înc s
intre în uzul general. Op.pr.: -
Geometriae rotundi Libri XIV, Basel
(1583), dup traducerea arab de c tre
Robert Englezul din sec. XIII. –Theses
de constructione Philosophiae
mathematicae (1591). –Tabulae
Multiplicationi et Divisionis, etiam,
Danicae monetae accomodatae,
Copenhaga (1604) etc.
FINEUS, Oronce (Fine Oriontius,
1494-1555), matematician i cartograf
renume. În 1532 a fost primul prof. de
mat. titular la Colegiul Regal, devenit
Collège de France, întemeiat de
Francisc I, în 1530. În tinere e s-a opus
concordatului dintre Fran a i Vatican,
ceea ce i-a cauzat condamnarea la ase
ani închisoare. Ca prof. de mat. a fost
foarte apreciat, încât a ob inut titlul de
prof. regal de mat. A. t.: în timpul
închisorii s-a ocupat de rezolvarea
problemei cuadraturii cercului, a
dubl rii cubului i a trisec iunii
unghiului. Abia au ap rut publica iile
lui Fineus relativ la cuadratura cercului
i au i început atacurile contra ei,
semnalul de atac fiind dat de c tre
celebrul prof. Pedro Nonius de la Univ.
din Coimbra, prin lucrarea: De erroris
Orontii Finei (1546). Cuadratura lui
Fineus a fost comb tut i de Joannes
Buteo (1492-1572) în lucrarea: De
quadratura circuli libri II, Lyon
(1559). Atacurile au fost zadarnice,
deoarece Fineus nu a cedat sub nici o
form . A studiat calculul sexagesimal
 i transform rile figurilor geometrice.
Era convins c împ r irea în medie i
extrem ra ie rezolv orice problem de
geometrie. Folosirea unui sistem
sexagesimal de frac ii a constituit una
din premizele introducerii frac iilor
zecimale în Europa. A acordat o aten ie
deosebit construc iilor geometrice. A
construit instrumente astronomice.
Op.pr.: - Prothomatesis (Protomatica),
Paris (1532), în 15 c r i, este un curs
elementar de matematici pure i
aplicate, con inând aritmetic ,
geometrie, astronomie i gnomic ,
reeditat în limba francez i german .
Este o carte apreciat atât pentru faptul
c introduce tehnica calculului
sexagesimal, cât i mai ales pentru
claritatea cu care prezint no iunile
matematice. A tradus cartea lui Bovelle
din limba latin în limba francez . -A
reeditat primele ase c r i ale lui Euclid
i operele lui Peuerbach. –De rebus
mathematicis hactenus desideratis
(1556), post mortem, în patru volume,
în care sunt descrise i lucr ri
nepublicate. –De quadratura circuli
(1544).
FINIKOV, Serghei Pavlovici (1883-
1964), mare geometru sovietic. În anul
1906 a terminat Univ. din Moscova, iar
în anul 1918 a devenit prof. de mat. la
aceea i Univ. . A. t.: prin cercet rile
sale a ob inut o serie de rezultate
fundamentale în problemele clasice
privind deforma ia suprafe elor, teoria
metric i proiectiv a congruen elor.
În 1933, Finikov a dat o defini ie
transform rilor “T” ale congruen elor
de drepte pentru cazul când
255
asimptoticele sunt reale. De aceast
problem s-a ocupat la noi
matematicianul P. Dr gil (1959).
Finikov este unul din creatorii
geometriei proiective-diferen iale
contemporane i în acela i timp
creatorul unei vaste coli de geometrie
sovietic . Mul i dintre discipolii lui
Finikov au devenit geometri renumi i.
Op.pr.: - Sur les congruences
stratificables, Palermo (1929) –
Transformation “T” des congruences
de droites, în “Ann. di Pisa”, t. II. – La
Congruence “R” ayant deux surfaces
gauches pour les deux nappes de sa
surface focale, în “Rediconti Lincei”
(1930). – Curs de geometrie
diferen ial (1937), tradus în limba
român , Ed. Tehnic , 1954. – Metoda
formelor externe Cartan în geometria
diferen ial (1948).
FINSLER, Paul (n. 1894),
matematician francez. Finsler s-a
ocupat cu studiul teoriei claselor de
spa ii cu metric nedefinit , numite
“clase de spa ii Finsler”. Geometria
Finsler este unul din domeniile
geometriei diferen iale, care pe m sura
trecerii timpului î i dezv luie tot mai
mult frumuse ea i utilitatea. Aceast
geometrie a constituit, pas cu pas,
preocuparea marilor geometri din
întreaga lume, ca: E. Cartan, L.
Bernwald, O. Varga, M. Matsumoto de
la Univ. din Kyoto. coala japonez de
geometrie Finsler s-a impus pe plan
mondial. La noi, de teoria spa iilor
Finsler s-au ocupat matematicienii:
Acad. M. Haimovici (1934) i Radu
Miron, Ia i (1961). Finsler a construit o
geometrie în care a considerat pentru
“ds” o form omogen de gradul întâi
a diferen ialelor variabilelor
independente.
FIORAVANTI, Alessandro (1540-
1585), matematician italian. N. la
Bologna. S-a distins prin cuno tin ele
sale matematice i talentul s u
matematic deosebit, precum i prin
vestita sa lucrare: De modo practicandi
retiarium mathematicum eo quod ad
retis similitudinem sint expansum,
Vene ia (1585).
FIRESCU, Dumitru (n. 1909),
probabilist i statistician român. N. la
Dolj, com. Bîrza. Clasele medii le-a
terminat la Craiova (1928), iar studiile
superioare în mat. la Bucure ti. A
urmat c. de Statistic condus de c tre
O. Onicescu, ob inând diploma de
actuar. Numit actuar la Soc. de
Asigur ri “Na ionala” din Bucure ti
(1933-1948), simultan a func ionat i
ca prof. de mat. la colile comerciale
serale (1936-1948), apoi ca prof. în
înv mântul mediu din Bucure ti
(1948-1958). Dr. în mat. (1958). Lector
la Catedra de Mat. Aplicate a prof.
Mihoc (1958), conf. (1961). eful
Catedrei de Mat. la Fac. de Chimie a
Univ. din Bucure ti. Din aprilie 1964 a
func ionat i la Centrul de Statistic al
Acad. R. S. R., la sec ia de aplica ii ale
statisticii mat. în economie, biologie,
medicin i agricultur . A. t.: D.
Firescu i-a început activitatea în
domeniul teoriei probabilit ilor i
statisticii matematice. S-a ocupat în
special de func ii de estima ie pentru
256
parametrii unei distribu ii Markov cu
densit i de probabilitate i de procese
stocastice întâlnite în demografie. În
1958 s-a ocupat de extinderea unor
rezultate stabilite de Gh. Mihoc în
1957, privind determinarea func iilor
de estima ie pentru probabilit ile de
trecere ale unui lan Markov,
discontinuu, simplu i omogen. A
studiat proprietatea de eficien i
normalitatea asimptotic a acestor
func ii. A studiat evolu ia probabilistic
a unui proces de na tere în care
intervine evolu ia o post-ac iune. În
colaborare cu dr. în medicin P. T utu,
a elaborat un model static al
hematopoezei (procesul de formare a
celulelor sanguine în m duva osoas )
(1965). A stabilit un nou procedeu de
control statistic al calit ii produselor,
cu o aplica ie la produc ia de ciment
(1962) etc. Op.pr.: - Teoria
matematic în opera iile financiare,
Ed. tiin ific (1960), în dou vol. A
f cut cercet ri i a publicat memorii în
colaborare cu G. Theiler, P. T utu, D.
Negoiu, etc
FIRMANUS, Tarutius, (sec. I î. e. n.),
matematician roman, contemporan cu
Cicero, fiind prieten intim cu acesta.
Numele de Tarutius este de origine
etrusc . Despre acest matematician
amintesc Plutarh i Cicero. Activitatea
tiin ific nu se cunoa te.
FISCHER, Gotthelf Auguste (1763-
1832), matematician german. N. la
Okrylla. A studiat tiin ele mat. În 1779
a intrat ca ofi er în armata saxon , de
unde s-a retras în anul 1794, devenind
prof. de mat. la lic. din Dresda, apoi
prof. de mat. la c. Saxon de Cade i FOC NEANU, Mihail (1905 –
(1815). Prof. la c. de Arhitectur 1972) , prof. de mat. la colile de ofi eri
(1818), depinzând de Acad. de Arte din i unul din redactorii G.M. N. la
Dresda, apoi la c. Politehnic fondat Foc ani, unde a urmat cursul primar i
în 1828. Op.pr.: - Sammlung der câteva clase de liceu, continuând la
vorzueglichsten in Fortwessen M n stirea Dealu, având ca prof. pe O.
vorkommendem Rechnungs aufgaben ino i Gh. Zapan. A urmat apoi c. de
(1805). –Buchstabenrechnung – Ofi eri de Artilerie la Timi oara (1921-
Algebra (1823). –Construirende 1925), fiind repartizat la Cluj, unde a
Geometrie (1825). –Zahlenrechnung urmat cursurile Fac. de Mat. Licen iat
(Aritmetic ) (1826). –Rechnende în mat. (1929). A continuat
Geometrie (1826). –Krummlinige specializarea la c. Superioar de
Geometrie. (Geometria curbelor) R zboi la Bucure ti (1934-1936),
(1828). – A mai scris lucr ri din activând i ca ofi er pân în anul 1947.
domeniul statisticii, dinamicii, Foc neanu a fost prof. la diferite coli
hidrostaticii etc. de ofi eri, predând mecanica, analiza
etc. A. t.: - s-a desf urat în primul
FISCHER, Jean Chasles (1760-1833), rând pe linie militar , ca ofi er de
matematician i fizician german. N. la artilerie. A participat la campania din
Alsteadt. Op.pr.: - Grundriss der vest în al doilea r zboi mondial, fiind
Gesammten Mathematik, Leipzig distins cu ordinul “Steaua României“,
(1807). “Coroana României“, “Crucea de
R zboi a Cehoslovaciei“, “Polonia
FISCHER, Ronald sir Aymler (n. restituta“, cu medalia sovietic
1890), matematician, statistician, i “Victoria”. Membru i redactor al
savant englez. Celebru specialist în revistei G.M., a colaborat la R.M.T., la
domeniul statisticii matematice. De “Curierul Matematic”. A studiat
numele lui e legat un complex de idei i probleme ca: ortopolul, ipocicloida cu
metode ale acestei tiin e, ca: trei puncte de întoarcere, centrul de
planificarea experien elor, verificarea curbur al diverselor curbe. Autor al
ipotezelor statistice, analiza celor mai interesante probleme de
dependen elor automorfe, precum i geometrie. A colaborat la volumul de
rezolvarea multor probleme de Istorie a Înv mântului din România,
statistic . În 1925 a pus bazele teoriei ap rut în 1971. Op.pr.: - Asupra unei
estima iei, care face parte din domeniul dezvolt ri (1926). – O clas de ecua ii
statisticii mat. Fiind idealist, a f cut o cu toate r d cinile reale, , în “Curierul
serie de gre eli în problemele Mat.” nr. 2/1926. – Curs de mecanic
metodologiei tiin ifice. A scris c r i artileristic (1932). – Curs de analiz
consacrate dezvolt rii mat., teoriei (1932). – Curs de geometrie analitic .
evolu iei bazat pe genetica lui Mendel. – Tratat de geometrie sintetic i

257
proiectiv . A redactat Istoricul
Înv mântului Militar în România
între anii 1818 – 1945. – Istoricul
Înv mântului Astronomic, Geodezic
i Topografic în Principatele Munteniei
i Moldovei, în sec. XIX. – Activitatea
prof. Ion Ionescu ca ofi er în rezerv
(1947). A scris numeroase note cu
caracter tehnic i istoric militar în
revistele de specialitate militar i de
matematic . -–Biografia lucr rilor de
geometrie a triunghiului etc.
FOIA , Ciprian (n. 1933), analist
român, având lucr ri din domeniul
ecua iilor diferen iale i cu derivate
par iale. N. la Re i a, unde a f cut c.
primar i secundar , fiind premiat la
Olimpiadele de Mat. În 1955 i-a luat
examenul de stat în mat. la Univ. din
Bucure ti. ef de cabinet la Catedra de
Calcul Diferen ial i Integral al prof.
Miron Nicolescu. Cercet tor la Inst. de
Mat. al Acad. (1958), lector (1962),
conf. la Inst. Pedagogic de Trei Ani,
cercet tor principal (1963). Din 1964
ef de sector la Inst. de Mat. al Acad.
R.S.R. Dr. în Mat. (1961). Prof la
Catedra de Analiz Matematic la
Univ. din Bucure ti. A f cut mai multe
comunic ri din domeniul analizei
func ionale în R. P. Ungaria (la
Budapesta, Debre in, Szegedin). A. t.:
este concretizat în domeniul ecua iilor
diferen iale. S-a ocupat de solu iile
aproape periodice ale sistemelor
parabolice. În domeniul analizei
func ionale a generalizat teorema de
aproximare a lui Einar Hille referitor la
semigrupurile de operatori liniari. A
demonstrat o teorem a lui Yosida. În
258
teza de doctorat a studiat spa iile
vectoriale pseudotopologice. A
întocmit diferite lucr ri de nomografie
etc. În lucr rile lui Foia i ale
colaboratorilor s i sunt analizate,
completate, generalizate sau utilizate,
în vederea unor noi descoperiri,
teoremele marilor matematicieni, ca:
Denjoy, Banach, Cauchy, J. von
Neumann, Hilbert, Stieltjes, Riemann,
J. Mikusinski, Navier, Stokes, J.
Feldmann, G. C. Rotta, Poisson i al ii.
Descoperirile lui Foia sunt citate de
matematicieni cunoscu i ca:
Krasnoselski, Halperin, Schreiber,
Kostucenko, L. Maté, Rogel Bodel, din
New-Chatel etc. Op.pr.: Foia are
lucr ri importante, unele publicate în
colaborare cu N. Dinculeanu sau cu S.
Marcus. Foia se caracterizeaz ca un
creator de frunte, un spirit matematic
extrem de muncitor.
FONSENEX, F. D. de (1734–1799),
matematician francez. Lui i se atribuie
demonstrarea teoremei lui N. Bernoulli,
enun at în 1734, în sensul c : orice
r d cin imaginar a unei ecua ii i, în
general, orice expresie format dintr-un
anumit num r de m rimi imaginare
poate fi adus la forma p + qi ,
demonstra ie publicat în “Misc. Taur”,
vol. I/1759.
FONTAINE, Alexis (1705–1771),
geometru francez. N. la Clavison
(Claveison) i m. la Cuiseux –
Bourgogne. La 20 ani a r mas orfan de
tat . Fontaine citind o carte de
geometrie, i-a deschis pl cerea s
aprofundeze aceast stiin , de i
p rin ii doreau s studieze dreptul.
Dup doi ani de studii se stabile te la
Clavison, unde a r mas pân la moartea
fratelui s u, când s-a instalat la Paris,
cu inten iunea de a se consacra tiin ei.
La Paris s-a ata at de Clairaut i
Maupertuis. În 1733 a fost ales membru
al Acad. de t. din Paris. În 1764 s-a
retras la Cuiseux, un mic ora în
regiunea Bourgogne, unde i-a
cump rat o mic ferm . A fost lovit de
o boal grea pe care a suportat-o cu
mult curaj pân la moarte. A. t.:
Fontaine a stabilit o metod general
pentru calcularea problemelor de
maxim. A stabilit unele teoreme
referitor la func iile omogene. Începând
cu anul 1739 s-a ocupat de teoria
general a ecua iilor diferen iale i de
calculul integral. În aceste domenii a
f cut un mare progres. A dezvoltat
unele idei noi i în mecanic . Op.pr.: -
Solutions des divers problèmes (1732).
– Sur les courbes tautocrones (1768). –
Problèmes de géométrie (1768). – Sur
la résolution des équations (1747). –
Addition à la méthode pour la solution
des problèmes de maximis et minimis
(1767). – Biografia i activitatea lui
Fontaine este descris de Condorcet, în
“Èloge de Fontaine”. Fontaine a avut
un spirit caustic, egoist i invidios.
FONTANA, Gregorio (1735–1803),
geometru i fizician italian. N. la
Rogalora (Tirol) i m. la Milano. Dup
terminarea studiilor a intrat în
“Congregatia des Écoles – pies”, fiind
trimis ca prof. de mat. la Sinigaglia.
Prof. de mat. la Univ. din Pavia, ca
succesor al prof. Boscowick. În calitate
259
de comandant al armatelor italiene a
fost apreciat de Napoleon Bonaparte.
A. t.: Fontana a dedus geometric
formula razei de curbur , când curbele
sunt raportate la un anumit focar,
aceast formul a ob inut-o din formula
existent în coordonate rectangulare
printr-o transformare de coordonate. A
stabilit empiric o serie numeric a c rei
sum este num rul “C”. Op.pr.: -
Analiseos sublionioris Opuscula
(lucr ri de analiz superioar ), Vene ia,
(1763). - Dissertations sur divers sujets
de physique, în limba italian i latin ,
Vene ia (1763) i Pavia (1776). – Are
26 memorii publicate în “Ann. Acad.
de t. ” din Pavia, Turin. A tradus
diverse lucr ri, între care i o
Hidrodinamic .
FONTANA, Nicolo (vezi: Tartaglia).
FONTANA, Mariano (1746–1808),
matematician de origine italian . N. în
Tirol. La etatea de ase ani, p rin ii l-au
înscris în ordinul Barnabites. Dup
terminarea studiilor a devenit prof. de
mat. la Colegiul Saint-Lucie din
Bologna, apoi la Floren a. La Univ. din
Pavia a predat mecanica, algebra i
geometria. În 1802 s-a retras la Milano.
Fontana a fost savant multilateral i un
bibliofil. Op.pr.: - Corso di Dinamica
(1790, 1792, 1795). – Osservazioni
storiche sopra l’Aritmetica di
Francesco Maurolico, precum i
diverse memorii publicate în
periodicele Inst. Na ional din Italia.
FONTENELLE, Bernard de (1657-
1757), matematician, scriitor i istoric
al tiin elor din Fran a. A avut o via
lung încununat cu mult succes.
Membru al Acad. de t. (1697).
Secretar perpetuu al Acad. de t. din
Paris i unul dintre cei mai subtili
savan i din timpul s u. A. t.:
Fontenelle a fost un mare popularizator
al tiin elor, un vulgarizator fin i
delicat. Fontenelle avea o mare pasiune
pentru p tratele magice (numere
p tratice), manifestându- i interesul
prin dificult ile pe care le creeaz . A
admis existen a infinitului propriu-zis,
a utilizat existen a infinit ilor mici i
mari de un ordin ra ional oarecare, în
problemele legate de infinit. Op.pr.: -
Histoire de l’Académie des Sciences
(1727). – Géométrie de l’infini (1727).
– Théorie des Tourbillons. – Pluralités
des Mondes. – Oeuvres complètes
(1825), în cinci volume, publicate post
mortem.
FORBIN, Gaspard François Anne
(1718–1780), matematician francez. N.
la Aix (Provence). La început a
func ionat ca ofi er în armat , apoi a
devenit Cavaler de Malta. Întreaga
via s-a ocupat de studiul mat. Op.pr.:
- Exposition Géométrique des
principales erreurs de Newton sur la
Génération du cercle et de l’ellipse,
Paris (1761). – Éléments des forces
centrales, Paris (1774).
FORCADELLE, Pierre, (> 1753),
matematician francez. N. la Bésiers.
Dup terminarea studiilor în Fran a, a
c l torit în Italia unde a audiat cursurile
celor mai renumi i matematicieni. Prof.
la Colegiul Regal din Fran a (1560). De
260
la aceast dat toat via a i-a
consacrat-o lucr rilor i cursurilor de
mat. pe care le-a predat, fiind cunoscut
ca bun pedagog. Op.pr.: - Les six
premiers livres des Éléments ou
principes de Géométrie d’Euclid,
traduits en français, Paris (1564). –
Deux livres de Proclus. – Du
mouvement, traduit et commenté, Paris
(1565). Le premier livre d’Archimède
traduit et comenté (1565). Production
de la Pratique de la Géométrie
d’Oronce Finé, Dauphinois en laquelle
est compris l’usage du quarré
géométrique et plusieurs autres
instruments servant au même effet
ensemble, la manière et bien mésurer
toutes sortes de plans et quantitées
corporelles avec les figures et
démonstrations, Paris (1570) etc.
FOREST, du Chesne Nicolas (1595–
1650), matematician francez. N. la Le
Chesne – Populeux. În anul 1612 a
intrat în ordinul iezui ilor, unde a
înv at mat. La terminarea colilor
iezuite a fost numit prof. la Pont – à –
Mousson, unde a predat mat. Studiind
i teologia, a devenit prof. de teologie
la Reims. În 1613 a c l torit în Italia,
stabilindu-se la Roma, unde a intrat în
ordinul Citeaux, devenind episcop la
E’Curey, în ducatul Bar. În tot timpul
vie ii s-a ocupat de mat., ce pentru el
constituia un act de destindere. Op.pr.:
- Horoscopus Delphini, Paris (1638). –
Les Fleurs des pratiques du compas de
proportion, Paris (1639). – Selectae
Dissertationes physico–mathema-
tiquae, Paris (1647), în dou vol. A mai
scris lucr ri cu caracter religios.

FORNEIU, din Agraf, numit i Ioan
Tesaliotul (sfîr itul sec. XVIII). A fost
dasc l la Acad. Domneasc . Opera lui
const într-un manuscris de geometrie
i trigonometrie, de 127 pagini, format
27 × 18 cm. ce are titlul: Tratat de
geometrie i trigonometrie, prescurtare
a geometriei lui Vlad, tradus din
limba francez în greac de c tre prea
înv atul dasc l Ioan Forneiu din
Agraf, adic din Tesalia muntoas .
FORSTER, Mark (sec. XVII),
matematician englez. Op.pr.: - Treatise
of Trigonometry.
FORSTER, Williams (prima jum tate
a sec. XVII), matematician englez. A
studiat la Londra având pe Oughtred ca
prof. Op.pr.: - On the Circles of
proportion and the horizontal
instrument (1633).
FOSCARINI, Paul Antoine (sec.
XVII), matematician italian. N. la
Vene ia. Prof. de mat. i filosofie la
Neapole i Messina. A. t.: - Meritul lui
const în faptul c a fost primul om de
tiin care s-a declarat în favoarea
sistemului enun at de Copernic, a
propagat lucr rile lui Galileu i a
încercat s demonstreze c textele
bibliei nu contrazic sistemul lui
Copernic. Activitatea lui Foscarini în
aceast direc ie a fost expus în
lucrarea: Lettera sopra l’opinione de
Pittagorici e del Copernico, della
mobilità della terra e stabilità del Sole,
e il nuovo Pittagorico sistema del
Mondo, Neapole (1615), publicat
261
postum. Foscarini a mai întocmit
câteva opuscule teologice în limba
latin . Lucr rile lui au fost reunite într-
un volum i publicate în 1611.
FOSTER, Samuel (> 1652),
matematician englez. N. la
Northamptonshire. Studiile le-a f cut la
Colegiul din Cambridge. Prof. de mat.
(1623), ocupându-se exclusiv cu mat.
Prof. de astronomie la Colegiul din
Gresham (1636), ca succesor a prof.
Murray (1641). Pentru a se putea ocupa
de studiul mat. mai profund, a studiat i
câteva limbi str ine ale antichit ii. A
f cut cercet ri importante asupra Lunii,
Soarelui i eclipselor în general.
Op.pr.: - Misscelanies, or
mathematical lucubration of Mr.
Samuel Foster, publicat de John
Turysden. – The Description and use of
a small portable Quadrant for the more
easy finding of the hour of azimuth
(1624). –Posthuma Fosteri, Containing
the description of a Ruler upon which
are inscribed scales (1652). – Four
Treatises of Dialling (1654), post
mortem.
FOURIER, Joseph Jean Baptiste,
baron de Franccenski Piero (1768–
1830), eminent matematician, mare
geometru, fizician i filosof francez,
precursorul socialismului. N. la
Auxerre i m. la Paris. Fiu al unui
croitor. La 14 ani a dat dovad de o
mare înclina ie pentru mat. Dup
absolvirea c. Militare a r mas prof. în
ora ul s u natal, de unde a trecut la c.
Superioar i la c. Politehnic (1757–
1803). A participat la expedi ia lui
Napoleon Bonaparte I în Egipt (1802).
Reîntors în Fran a a fost numit
prefectul departamentului Iser, cu
sediul la Grenoble, post pe care l-a
p strat pân în 1814 sub Bourboni.
Inst. de Mat. din Grenoble îi poart
numele. În timpul Revolu iei a luat
parte activ în cercul Jacobinilor. În
1808 a primit titlul de baron i a condus
Inst. de Statistic din departamentul
Seinei. Membru al Acad. de t. (1817),
iar în 1822 secretar permanent. În
ora ul s u natal i s-a ridicat o statuie.
A. t.: - este remarcat prin cercet rile
sale foarte importante, relativ la teoria
rezolv rii numerice a ecua iilor
algebrice (1789–1830). Fourier a
studiat analiza algebric cu o mare
perseveren , prezentând un num r
foarte mare de aplica ii. A folosit
metoda exprim rii func iilor prin serii
trigonometrice. A încercat s d’expédition l’Egipte”. În 1812 a primit
demonstreze teorema c orice func ie
poate fi descompus în serie
trigonometric , dar nu a reu it. Totu i a
ini iat bazele acestei probleme
importante, de care mai târziu s-a
ocupat Dirichlet, dezvoltând-o în 1829,
apoi Lobacevschi, Riemann, Cantor i
al i matematicieni. În leg tur cu aceste
cercet ri a ap rut teoria mul imilor i
teoria func iilor de o variabil real . A
stabilit în mod direct, prin metoda
reducerii prin absurd, c num rul “e”
este ira ional, demonstra ie care se
bazeaz pe dezvoltarea în serie a lui
“e”. Fourier este considerat primul
fizico-matematician cu adev rat tipic.
A stabilit ecua ia conductibilit ii
termice (ecua ia propag rii c ldurii),
reprezentând pentru prima dat , în mod
262
sistematic, solu ia acestei ecua ii sub
form de serii trigonometrice, ecua ie
care-i poart numele. Problemele de
vibra ii i ale propag rii c ldurii l-au
condus pe Fourier la teoria integralelor
curbilinii i la crearea func iilor
calorice. De asemenea problemele
coardei vibrante i ale membranei
vibrante l-au condus pe Fourier la
crearea func iilor cilindrice i la
func iile discontinue. A stabilit sumele,
numite Fourier, pentru seriile
trigonometrice. Cu aceste sume s-au
ocupat matematicienii Fejér i Th.
Anghelu . A încercat s dea o
demonstra ie general principiului
lucrului mecanic virtual, bazându-se pe
echilibrul pârghiei, pe legea compunerii
i descompunerii for elor i pe
principiul lui Torricelli. Fourier a
dirijat editarea lucr rii “Memorial
premiul Acad. din Paris. Op.pr.: -
Analyse des équations déterminées,
Paris (1831). Théorie analitique de la
chaleur (1822). – A mai publicat câteva
lucr ri istorice i literare. Lucr rile lui
Fourier au fost publicate de c tre G.
Darboux, sub titlul: Oeuvres Complèts
(1888–1900), sub auspiciile Acad. de
t., în dou vol. Un talent remarcabil în
domeniul geometriei, prin mult
pruden în defini iile matematice, prin
elegan a în expuneri. A avut o
constitu ie tare ce i-a dat o via lung .
A fost elogiat de c tre mai mul i
matematicieni ai epocii. Dintre
matematicienii români s-au ocupat de
seriile Fourier i integralele sale: Tr.
Lalescu (1918), Vera Myller Lebedev
(1936), S. Sanielevici (1915), D. A.
Isopescu, A. Haimovici (1950), S.
Vasilache (1958), A. Haimovici (1959)
i al ii.
FRACASTORO, Girolamo
(Geronimo) (1483-1553), matematician
i filosof italian. N. la Verona. A
func ionat ca prof. de mat., de logic i
ca medic la Verona, Padua i Pardenon.
A fost medicul Papei Pavel al III-lea la
Roma. S-a ocupat i cu fizica. Lui i se
atribuie teoria adi ion rii mai multor
for e aplicate într-un punct, adic
înlocuirea acestor for e printr-o
rezultant unic . Op.pr.: - ca prof. de mat. la mai multe Colegii. A
Homocentricorum seu de stallis Liber
unus, Vene ia (1538), în care a criticat
teoria lui Ptolemeu, relativ la mi carea
astrelor.
FRAENKEL, A. Adolf (n. 1891),
celebru matematician german. A. t.:
are lucr ri de o importan deosebit
relativ la algebra logicii a lui Boole. A
definit no iunea de num r, bazat pe
teoria mul imilor i a ajuns la concluzia
c aceast defini ie este oarecum
paradoxal . A definit c num rul
cardinal al unei mul imi S este
mul imea tuturor mul imilor
echivalente cu S. Op.pr.: - Über den
Begriff definit und die Unabhangigkeit
des Auswahlaxioms (1922). – punctelor de scar . Folose te rotirea
Axiomatische Begrundung der
Transfiniten Kardinalzahlen (1922). -
Die neueren Ideen zur Grundlegung
der Analysis und Mengenlehre (1924).
- Axiomatische Theorie der geordneten
Mengen (1926). - Einleitung in die
Mengenlehre (1928). - Axiomatische
Theorie der Wohlordnung (1932). - Sur
263
l’axiome de choix (1935). - Foundation
of set Theorie (1958) etc.
FRAJESE, Attilio (n. 1902),
matematician italian, s-a eviden iat prin
lucr rile: Alle origini della geometria
proiettiva (1940). - La matematica nel
mondo antico, Milano (1951). –
Attraverso la storia della matematica,
Roma (1962) etc.
FRANÇOIS, Jean (1582–1668),
matematician francez. N. la Saint –
Claude i m. la Rennes. A func ionat
fost prof. lui Descartes, pentru care a
purtat un mare respect i o mare stim .
Op.pr.: - L’Arithmétique ou l’art de
compter toutes.
FRANCESCHI, Piero de (1410 ?–
1492), matematician italian. De la el au
r mas lucr rile: Despre corpurile
regulate, ap rut ca anex la o lucrare a
lui Luca Pacioli, sub titlul: Despre
propor ia divin . - De prospettiva
pingendi (Despre perspectiv în
pictur ) (1480), în care este descris pe
larg modul de a desena imaginea în
perspectiv a unui obiect, dup
proiec ia pe vertical i orizontal . În
aceast lucrare este descris i metoda
desenului pentru a trece de la o imagine
la alta.
FRANCOEUR, Louis Benjamin
(1773–1849), geometru francez. Tat l
s u Francoeur Louis Joseph a fost un
mare compozitor i muzician. N. i m.
la Paris. În 1795 s-a înscris la
Politehnic , dup terminare a devenit
prof. de mat., în particular preg tind
copiii unor personalit i din înalta
societate. Repetitor la c. Politehnic
(1798), prof. examinator pentru
aspirantur (1804) i în acela i timp i
prof. de mat. la c. Central Saint
Antoine, apoi a predat calculul
diferen ial i integral la Colegiul
Charlemagne, iar în 1809 a fost numit
prof. la Fac. de t. Evenimentele din
anul 1815 au avut o influen cu
consecin e negative asupra lui
Francoeur, fiind suspectat pentru opinia
sa regalist i acuzat de prietenie cu
Carnot, i-a pierdut catedra, r mânând
numai prof. la Sorbona. Membru al
Acad. de t. (1842), devenind membru
al mai multor societ i de tiin e din
Europa. A. t.: s-a ocupat de probleme
de mecanic , calculul probabilit ilor,
geodezie. A fost principalul colaborator
al Dic ionarului Tehnologic al Fran ei.
Francoeur a adus tiin ei franceze
servicii foarte mari prin talentul s u de
a propaga i explica descoperirile
tiin ifice ale prietenilor s i. Op.pr.: -
Traité de Mécanique élémentaire et
théorique, Paris (1800). - Cours
complet de Mathématiques pures, Paris
(1809). - Éléments de Statique, Paris
(1810). - Traité D’Arithmétique
appliquée à la banque, ou commerce, à
l’industrie, Paris (1845). Aritmetica lui
Francoeur a fost tradus în limba
român de c tre Eliade R dulescu i
tip rit de el în tipografia sa, fiind
utilizat la c. Na ional de la Sf. Sava.
În ea se aminte te tangen ial de
sistemul metric. Tratatul de geodezie
(1835) de asemenea a fost tradus în
264
limba român de Ioan Popp (1854),
r mas în manuscris.
FRANKLIN, Benjamin (1706–1790),
matematician, fizician, om politic,
diplomat, naturalist, filosof i moralist
american. Iluminist, a condamnat
sclavia i a demonstrat anacronismul ei
economic. Erou al luptei pentru
independen a Statelor Unite, mare
lupt tor al omenirii pentru libertate,
pace i progres. S-a ridicat împotriva
fanatismului sectelor religioase. A
devenit ucenic culeg tor de litere,
gazetar. La 21 de ani a perfec ionat
turnatul literelor i a îmbun t it
tehnica gravurii în aram . A înfiin at
prima bibliotec public de împrumut
din America. În 1743 a înfiin at
“Societatea Filosofic ” pentru
r spândirea tiin ei. Secretarul Adun rii
din Pennsylvania. Ambasador în Anglia
i Fran a. Dr. în tiin e al Univ. din St.
Andrews. A negociat alian a cu
Ludovic al XVI-lea al Fran ei (1777).
A. t.: - Franklin a descoperit
electricitatea atmosferic , electricitatea
norilor (1749), a dovedit paralelismul
dintre tr snet i electricitate. În 1753 a
inventat paratr snetul. A introdus
notarea corpurilor înc rcate cu
electricitate cu “+” i “-“. A construit
“roata electric ”, care a însemnat
descoperirea posibilit ii de a
transforma neîncetat energia electric
în energie mecanic . A elaborat prima
teorie general cu privire la fenomenele
electrice. A f cut o serie de inven ii
tehnice i perfec ion ri. Franklin a
sprijinit revolta francezilor în Canada i
a înfiin at mili ia voluntarilor
americani. A ajutat la preg tirea
poporului pentru r scoala care a
izbucnit sub conducerea generalului
George Washington. În 1776, împreun
cu Jefferson i al i frunta i ai
Congresului, au proclamat
independen a poporului american. A
întocmit un proiect pentru construirea
vapoarelor puse în mi care de aburi.
Pentru realizarea tuturor descoperirirlor
sale, Franklin a utilizat multe calcule
matematice, motiv pentru care poate fi
considerat ca f când parte i din grupul
matematicienilor. Op.pr.: - New
experiments and observations on
electricity, tradus în limba francez de
acad. Buffon. – La science du
bonhomme Richard, care este o carte
pentru popularizarea tiin ei.
FRANZINI, Michele (> 1810),
matematician italian. N. la Vene ia.
Prof. fiului Reginei Maria I. A
contribuit la reorganizarea
înv mântului matematic la Lisabona
i la Coimbra. În 1793 s-a reîntors în
Italia, la Vene ia, apoi s-a stabilit în
Portugalia, unde a murit.
FRÉCHET, René Maurice (n. 1878),
mare matematician francez al epocii
boreliene. Prof. la Univ. din Strasbourg
(1920–1927), apoi la Sorbona (1927–
1949). Membru al Acad. de t. din
Polonia (1929) i a celei din Olanda
(1950). Membru al câtorva asocia ii
tiin ifice (între care Moscova). A
colaborat la revista “Mathematica” din
Cluj. În 1935 a inut o serie de
conferin e în cadrul Soc. Române de
Matematici. Cursurile lui Fréchet au
265
fost audiate de c tre Caius Iacob. A. t.:
- Fréchet este creatorul analizei
generale ca extindere a analizei
func ionale. Este considerat creatorul
topologiei abstracte, introducând în
1905 spa iile abstracte metrice i cele
în care exist o no iune de limit . A
introdus no iunea de diferen ial în
spa iile abstracte. Fréchet a fost i un
probabilist de frunte. În 1909 a
dezvoltat în continuare topologia
general . A dat prima caracterizare
func ional polinoamelor, ca fiind
singurele solu ii continue ale unei
anumite ecua ii func ionale. În 1932,
prof. Th. Anghelu a extins
caracterizarea la polinoamele de gradul
dat n, ca fiind singurele func ii
continue, pentru care diferen iala de
ordinul n + 1 a acestora este identic
nul i a ar tat c solu iile ecua iei de
tip Fréchet se afl printre cele ale
ecua iei sale. Crearea spa iilor abstracte
de c tre M. Fréchet este urmare
generaliz rii no iunii de distan
cartezian i de continuitate. Fréchet a
conceput i spa iile cu o infinitate de
dimensiuni. Crearea spa iilor abstracte
a dat o dezvoltare analizei generale. La
Congresul Interna ional al
Matematicienilor, inut la Amsterdam
în 1954, prof. Gh. Marinescu a
dezvoltat teza: Différentielle de Fréchet
dans les éspaces localement convexes.
În general, Fréchet a studiat func iile
algebrice. Fréchet a demonstrat c ,
enun ând axiomele inspirate din
realitate, matematica permite s dea,
prin deduc ie logic , r spunsuri exacte
i peremtorii. Op.pr.: Sur quelques
points du calcul fonctionnele, Paris
(1906). – Les éspaces abstraits et leur
théorie considerée comme introduction
à l’analyse générale, Paris (1928). –
Recherches théoriques modernes sur le
calcul de probabilités. A scris biografia
lui Borel, tradus în limba român , Ed.
t. (1972).
FREDHOLM, Erik Ivar (1866–
1927), matematician suedez. Docent
(1898–1906) devenit prof. la Univ. din
Stockholm. A. t.: lucr rile lui
Fredholm se refer la teoria ecua iilor
integrale liniare de ordinul II, cu
aplica ii în fizic . A creat teoria
ecua iilor integro-diferen iale de tip
Fredholm, adic cu limite fixe cu o
singur i mai multe variabile
independente i a ar tat c aceste
ecua ii joac un rol special în leg tur
cu rezolvarea problemei lui Dirichlet,
în calculul rezisten ei materialelor, în
teoria elasticit ii i teoria poten ialului.
De la descoperirea ecua iilor integrale
s-a trecut la descoperirea ecua iilor
func ionale, a ecua iilor integro-
func ionale, apoi la ecua ii cu diferen e
finite. Fredholm a mai adus contribu ii
i în domeniul mecanicii i al fizicii
matematice. Op.pr.: - Sur une nouvelle
méthode pour la résolution du
problème de Dirichlet (1900). - Sur une
classe d’équations fonctionnelles
(1903). - Sur une classe de transforma-
tions relationnelles (1902). Dintre
matematicienii români care au
continuat cercet rile asupra
descoperirilor lui Fredholm, amintim:
O. ino (1914/1915). – N. Racli
(1928), D. V. Ionescu, Al. Myler, Caius
Iacob, Tr. Lalescu, Al. Ghika (1928),
266
Th. Anghelu (1929), Gh. Pick (1930),
C. Popovici (1934), erban Gheorghiu
(1928), Radu B descu (1931) etc.
FREGE, Gottlob (1846–1925),
matematician i logician german. N. la
Weismar i m. la Bad-Kleinen
(Meklenburg). Prof. de mat. la Jena.
Este primul matematician i logician,
care a aplicat logica matematic la
fundamentarea matematicii. A. t.: -
Frege, condus de concep ia logistic , a
analizat conceptele logice i a transcris
propriet ile aritmetice, bazat pe o
logic a conceptelor. A definit
conceptul de num r prin mijloace
logice, adic a redus conceptul de
num r la concepte pur logice, o
realizare care pân la el a fost
considerat absolut imposibil . Are
meritul de a fi în eles complet i corect
propriet ile esen iale ale conceptului
de num r întreg. Analizând conceptele
logice, Frege a introdus, pe lâng
variabilele clasice, variabilele
propor ionale, i s-a str duit s
transcrie mul imea propriet ilor
aritmetice cu ajutorul “scrierii
conceptuale” (Begrifftschrift),
inventat de el. Influen a acestor
descoperiri s-a exercitat în sec. XX prin
lucr rile lui B. Russel i ale lui A. N.
Whitehead. Frege a încercat s dea
no iunii de num r, un în eles mai precis
decât acela pe care l-a dat Cantor.
Bazându-se pe defini ia din teoria
mul imilor stabilit de Cantor, Frege a
definit no iunea de num r întreg
natural. Frege a lucrat ani de zile pentru
a stabili toate propriet ile numerelor
întregi. Independent de Frege, de
aceast problem s-a ocupat i B.
Russel. A definit num rul “zero” ca
mul imea tuturor mul imilor care nu
cuprind nici un element. Astfel, Frege a
inaugurat o nou epoc în cercetarea
fundamentelor matematicii. Frege a
criticat expunerile lui Dedekind privind
defini ia dat numerelor ira ionale, iar
Kant a atacat, la rândul s u, conceptele
logice ale lui Frege, f r a le mic ora
valoarea lor. Op.pr.: Begriffschrift,
Halle (1879). – Die Grundlagen der
Arithmetik eine logische mathematische
Untersuchung über den Begriff der
Zahl, Breslaw (1884), tradus în limba
englez de J. J. Austin, Oxford (1950).
– Grundgesetze der Arithmetik, Jena
(1893, Legile fundamentale ale
aritmeticii, în dou vol.) – Aceast
lucrare a fost tradus în limba englez
de P. Geach i M. Black, Oxford
(1952).
FRÉGIER, A. (sec. XIX),
matematician francez, cu o bogat
activitate în domeniul geometriei
diferen iale. A. t.: - În anul 1814/1816
a demonstrat teorema: Dreapta care
une te punctele unei conice, care dintr-
un punct situat pe conic , sunt v zute
sub un unghi drept, trece printr-un
punct fix, situat pe normala la conic în
acel punct. Acest punct este cunoscut
ast zi sub denumirea de “Punctul lui
Frégier” i se bucur de numeroase
propriet i. În cazul particular al
cercului, punctul lui Frégier se
confund cu centrul, iar în cazul
hiperbolei echilatere, el este punctul de
la infinit al normalei la conic , în
punctul dat. Între matematicienii
267
români, cu punctul lui Frégier s-a
ocupat Gh. i eica (1915).
FREND, W. (1757–1841),
matematician englez. Din lucrarea lui
Principles of Algebra (Principii de
algebr , 1796), rezult c Frend nu
cuno tea nici numerele negative, nici
r d cinile multiple, nici numerele
imaginare.
FRÉNET, Frédéric Jean (1816–
1900), matematician francez. Prof. la
Univ. din Lyon (1849–1869). A. t.: A
stabilit formulele fundamentale ale
curbelor spa iale, precum i formulele
care dau derivatele cosinusurilor
directoare (ale tangentei la curb i
cosinusurile directoare ale normalei), în
raport cu arcul “S”, în func ie de aceste
cosinusuri i de raza de curbur a
curbei, relativ la curbele plane. A
stabilit propriet ile curbelor strâmbe în
spa iu. Formulele stabilite de Frénet
sunt cele mai simple formule din
geometria curbelor strâmbe i care
joac un rol central în studiul acestora.
De aceste formule s-a ocupat
matematicianul român N. N. Mih i-
leanu, stabilind o metod general de
ob inere a formulelor lui Frénet în
spa ii neeuclidiene (1953). A studiat
vitezele i accelera iile în triedrul care-i
poart numele. Op.pr.: – Thèse,
Toulouse (1847), în care Frénet a
descris formulele stabilite de el:
d t ds = K n , d n ds = − K t + σb ,
d b ds = −σn ,
unde vectorul t = tangenta, n =
normala, b = binormala. – Recueil
d’exercises sur le calcul infinitésimal,
Paris (1929).
FRÉNICLE, de Bessy (1605–1675),
matematician francez. N. la Paris.
Consilier la Monet ria Statului i
Consilier în Parlamentul din Toulouse.
A. t.: - Frénicle s-a ocupat în mod
pasionat de teoria numerelor,
bucurându-se de o mare reputa ie.
Autorul unei metode, inspirat din
ciurul lui Eratostene, a reu it s
realizeze rapid rezolvarea celor mai
complicate probleme din teoria
numerelor, fiind vestit pentru
dexteritatea cu care rezolva problemele
de aritmetic , de multe ori spinoase. A
stabilit unele teoreme cu caracter
particular despre triunghiurile
dreptunghice. Frénicle a stabilit câteva
teoreme generale care au contribuit la
mic orarea timpului de rezolvare a
problemelor, care au fost demonstrate
ulterior de c tre Euler i Lagrange. S-a
ocupat mult cu p tratele magice. A dat
o expunere original i irepro abil
elementelor calculului probabilit ilor.
Geniul matematicianului Frénicle a fost
admirat de Fermat, pentru dexteritatea
cu care executa opera iunile. Lucr rile
lui Frénicle erau mult apreciate de c tre
Descartes i Condorcet, ca fiind
excelente prin particularit ile lor
aparte i precise. Op.pr.: - Méthode
pour trouver la solution des problèmes
par exclusions. – Traité des triangles
rectangles en nombres (1669), în care a
demonstrat teorema lui Fermat pentru
n = 4 . – Abrégé des Combinaisons,
Paris (1693). – Traité des carrés
magiques (1693), tip rit prin grija lui
268
La Hire. – Traité des Nombres
polygones. Dup moartea lui Frénicle
s-au descoperit 880 de p trate magice.
Toate lucr rile lui Frénicle au fost
culese i editate de La Hire.
FRENKIAM, Aram (1898–1964),
istoric de seam al mat. În 1948 a
publicat o lucrare interesant relativ la
studiile i cercet rile f cute privind
mat. la Sumerieni, Babilonieni,
Akkadieni, Egipteni i Greci. S-a
ocupat din punct de vedere istoric i de
postulatul lui Euclid. Op.pr.: - Le
monde homérique, - Essai de
protophilosophie grecque, Paris (1934).
FRESNEL, Augustin (1788–1827),
matematician i fizician francez. N. la
Brogli i m. la Ville d’Avary. Dup
terminarea studiilor a func ionat ca
prof. examinator la c. Politehnic
îndeplinind func ia de Consilier i ing.
Membru al Acad. de t. (1825). A. t.:
Fresnel s-a ocupat de teoria
suprafe elor de und de ordinul IV
(1827), cercet rile lui fiind continuate
de Ampère (1828), Hamilton (1837),
Plücker (1839), Cayley (1846).
Renumele lui Fresnel a r mas în istoria
tiin ei ca urmare a rezultatelor
cercet rilor f cute în domeniul opticii.
Împreun cu Arago a descoperit diferite
fenomene privind polariza ia luminii,
pentru care a fost premiat de c tre
Acad. din Paris (1819). A creat teoria
ondulatorie a luminii, încercând s
reduc fenomenele luminoase la
modele mecanice i le explic pe baza
legilor mecanicii. Lui i se atribuie
inven ia farului lenticular. Lucr rile lui
Fresnel au fost editate sub îngrijirea
Acad. Franceze (1866–1870).
FREUDENTHAL, Hans
(contemporan), matematician olandez,
specialist în topologie, în probleme de
logic matematic i în probleme de
înv mânt matematic. Pre edintele
Comisiei Interna ionale a fereastra lui Viviani. Op.pr.: La
Înv t mântului Matematic (C. I. E.
M.). Are lucr ri relativ la descoperirea
unor texte babiloniene. La Conferin a
Sud-Asiatic , inut la Bombay în
1956, a inut o conferin despre
înv mântul matematic – ini iere în
geometrie – în care numitul este
specialist. În 1968, la Bucure ti, în
cadrul unei reuniuni a oamenilor de
tiin e matematice, a ar tat c
matematicienii prea des uit c mat.
trebuie aplicat . Op.pr.: - Oktaven,
Ausnahmegruppen und
Octavengeometrie, Utrecht (1951). –
The Language of Logic, New York
(1966), în care arat cum trebuie folosit
limbajul logic la rezolvarea
problemelor de logic i con ine
opera ii cu mul imi, propozi ii, logic
formal etc. Este tradus în limba rus
(1969). – Enseignement des
mathématiques modernes (1963),
tradus în limba român : Limbajul
logicii matematice, Ed. Tehn. (1973).
FRÉZIER, A. F. (1682–1773), vestit
geometru francez. A contribuit la
ridicarea stereometriei la rangul de
tiin . A cercetat corpurile a c ror
suprafa poate fi aplicat pe un plan,
cercet ri f cute cu scopuri pur practice,
dar no iunea de suprafa desf urabil
269
a fost introdus de Euler. A stabilit o
teorie pur matematic a suprafe elor i
a corpurilor care pot interveni în
stereometrie. A acordat un loc modest
i proiec iei pe dou plane. A studiat
curbele ciclice de ordinul patru de
prima spe , pentru probleme de t iere
a pietrelor. Dintre ele face parte i
théorie et la pratique de la coupe des
pierres et des bois, Strasbourg (1739),
(Teoria i practica t ierii pietrei i a
lemnului), în dou vol. edi ia a II-a
(1769), în trei vol.
FRIDMANN, Alexandr Alexandro-
vici (1888–1925), matematician
sovietic. În 1910 a absolvit Univ. din
Petersburg. În anul 1913 a început s
lucreze la Observatorul Astronomic din
Pavlov. În anii 1914–1917 a fost înrolat
în armata rus i îns rcinat cu
organizarea serviciului aerologic i de
naviga ie. Prof. de mat. la Univ. din
Perm. De la 1920 a lucrat la
Observatorul Fizic i alte diferite coli
superioare la Petersburg. În 1925 a
executat o experien de zbor spa ial în
aerostat, atingând altitudinea de 7400
m. În calitate de cosmolog a elaborat
teoria universului în expansiune.
Multiplele sale lucr ri se refer la mat.,
mecanic teoretic , fizic , metrologie,
dinamic etc. A scris i câteva lucr ri
despre teoria relativit ii.
FRIES, Jean Gaspard (sec. XVII –
XVIII), matematician elve ian. N. la
Zürich. Op.pr.: - Idea Arithmeticae
Mercatorum (1703), Traité
d’Arithmétique (1703).

FRISI, Paul (1727–1784),
matematician italian. N. la Milano. A
studiat la Barnabites, a continuat la
Casal, studiind filosofia, pe care a
p r sit-o. Predicator la Navarra, prof.
de filosofie la Milano, prof. de moral
i metafizic la Padua, îns s-a distins
prin studiile i preocup rile sale în
domeniul mat. A c l torit prin Fran a,
Anglia, Olanda, unde a f cut cuno tin
cu cei mai renumi i matematicieni din
aceste ri. Membru al mai multor acad.
din Europa. Op.pr.: - Disquisitio
mathematica in causam physicum
figurae et Magnitudinis Terrae, Milano
(1751). – Sagio della morale Filosofia,
Lugano (1753). – Nova Electricitatis
theoria (1755). – Disertatio di Motu
diurno Terrae, Pisa (1758). –
Cosmographia, physica et
mathematica, Milano (1774), în dou
vol. – Opuscoli filosofici, (1781).
FRIZIUS, Gemma (1508–1555), prof.
de mat. la Louvain. A propus printre
primii, determinarea longitudinii prin
diferen a timpilor locali i a
recomandat, cel dintâi, determinarea
distan elor dintre dou puncte cu
ajutorul unei autentice triangula ii
(1533). Frizius a devenit celebru prin
lucrarea: - Arithmeticae practicae
methodus facilis, Anvers (1540),
devenit foarte popular ca manual
univ. din sec. XVI – XVIII, fiind
reeditat de 60 de ori în continuare i
este cel mai vechi document, oglindind
stadiul înv mântului matematic din
acea epoc i folosirea cifrelor arabe.
Aritmetica Clujan din 1591 a fost
270
întocmit dup Aritmetica lui Frizius i
eviden iaz folosirea cifrelor arabe în
colile din Transilvania.
FROBENIUS, Ferdinand Georg
(1849–1917), matematician german.
Absolvent al Univ. din Berlin, unde a
ajuns prof. în anul 1874, iar în 1875 a
fost numit prof. la Politehnica din
Zürich. Membru al Acad. de t. din
Berlin. A. t.: - se refer la algebra
modern , unde a adus mari contribu ii,
la teoria numerelor, teoria matricelor,
teoria grupurilor finite i exprimarea lor
prin matrice, precum i la geometrie. A
dezvoltat teoria corpurilor de numere
algebrice, descoperite de Kummer. S-a
mai ocupat i cu reprezent rile
cvasiconforme. Problema lui
Frobenius, care l-a f cut celebru, const
în a cerceta posibilitatea demonstr rii
faptului c , luând, în grupul Galois, o
clas oarecare de substitu ii, vom putea
afirma întotdeauna existen a unei
infinit i de numere prime care-i
apar in. A definit densitatea mul imilor
de numere prime apar inând la sec iuni
de substitu ii, adic mul imilor de
substitu ii conjugate cu toate puterile
unora i acelora i substitu ii. Frobenius
nu a reu it s defineasc densitatea
pentru clase repetate. În 1878 a
demonstrat c , corpul cuaternionilor
este singurul corp necomutativ de
dimensiune finit . Op.pr.: - Über
Gruppencharacter (1896, Asupra
caracterelor grupurilor). –
Artificiorum algebraicorum elementis
analyseos finitorum Wolfianis
comprehensorum Deleatio, Helmstaedt
(1734). – Encyclopedia mathematica
immemorialis, Helmstaedt (1746). –
Historica et dogmatica Canonica
Trigonometricii Dilucidatio (1750) etc.
FRODA, Alexandru (1894),
matematician român. N. la Bucure ti,
unde i-a f cut studiile elementare,
secundare i superioare absolvind c.
de Poduri i osele, a devenit ing.
constructor. Licen iat în mat. (1927).
Prof. de mecanic ra ional la c.
Special de Ofi eri de Avia ie din
Bucure ti. Ing. ef în Corpul Tehnic.
Colaborator la G. M. Dr. în mat. din
Sorbona (1929). Statistician expert la o
Soc. de Asigurare (1932), subdirector i
actuar expert la aceast societate
(1938). Prof. de economie la c. de
Statistic , pendinte de Ministerul
Muncii (1931–1940). Între 1940–1944,
Froda nu a putut func iona în
înv mânt din considerente politico-
rasiale. În 1917 a fost numit conf. la
Univ. din Bucure ti. În cadrul Fac. de
Mat. a predat: matematici generale,
algebra superioar , mecanic ra ional ,
cursuri speciale de teoria mul imilor i
teoria func iilor. Dr. doc. (1954).
Colaborator tiin ific la Inst. de Mat. al
Acad. Din 1956 ef de sector al acestui
institut. Pre edinte al Soc. Rom. de
Mat. (1956). A. t.: - Al. Froda i-a
desf urat activitatea în domeniul
func iilor reale, teoria mul imilor
pentru care avea o pasiune mare,
algebra superioar , teoria numerelor,
fundamentele mecanicii i statistica
matematic . Froda este analist. Ideile
sale au schimbat radical înf i area
analizei matematice, în primele decenii
ale secolului nostru, promovate de R.
271
Baire, E. Borel i H. Lebesgue, care se
ocupau de studiul propriet ilor unei
func ii sau mul imi prin raportare la
anumite mul imi neglijabile. În
domeniul teoriei numerelor s-a ocupat
de criteriile parametrice de
ira ionalitate i a dat o extindere
criteriului Viggo Brun. A studiat
ira ionalitatea constantei lui Euler. În
domeniul teoriei mul imilor a ob inut
rezultate remarcabile referitoare la
mul imile de distan i la axioma
alegerii. În domeniul algebrei a stabilit
existen a intervalului de contrac ie în
cazul general al polinoamelor de gradul
n, iar în cadrul algebrei liniare s-a
ocupat de teoria spa iilor vectoriale. În
domeniul func iilor reale s-a ocupat de
propriet ile reale ale func iilor de
variabile reale arbitrare. În topologie a
studiat propriet ile topologice ale
func iilor de variabil real . A studiat
topologia spa iilor “p” metrice. În
domeniul statisticii matematice, s-a
ocupat de calcularea ritmului mediu de
dezvoltare a fenomenelor i proceselor
social economice. În domeniul
mecanicii are cercet ri importante.
Froda preconiza o mecanic în care
mi carea este descris prin func ii
continue generale, deci nu neap rat
derivabile. Froda a fost mult influen at
de lucr rile lui D. Pompeiu care purta
amprentele colii franceze de mat. În
timpul activit ii sale a inut conferin e
despre aeronautic (1919, 1921),
despre aspectul matematic al statisticii
sovietice, despre operele i via a
marilor matematicieni români i str ini,
ca: Tr. Lalescu (1949), D. Pompeiu,
Lobacevski, Cantor i al ii. Opere: Sur
la distribution des proprietés des
voisinages des fonctions de variables
reelles, tez de doctorat. – Asupra
fundamentelor mecanicii mi c rilor
realizabile ale punctului material
(1952). – Algebra superioar . Ed.
Acad. (1958). Concepte fundamentale
ale algebrei contemporane (1966). –
Introducere în algebra modern
(1968). - Eroare i paradox în
matematic . E. D. P. (1971). A mai
publicat memorii, monografii, articole
diverse, lucr ri didactice, etc. Cursurile
lui Al. Froda au fost de o înalt inut i
accesibile, ceea ce a atras pe mul i
auditori. În toate cercet rile sale, de la
teoria mul imilor la analiza real , de la
algebr la statistic mat. i economie i
de la teoria numerelor la mecanic , Al.
Froda a fost un gânditor al
fundamentelor (dup Solomon Marcus,
1985).
FRONTINUS, Sextus Iulius (aprox.
40–103 e. n.), geometru i agrimensor
de seam , roman. Baza scrierilor lui o
constituie izvoarele alexandriene.
Geometria o considera ca disciplin
aplicativ . A scris despre m surarea
p mântului, tehnica militar , apeducte.
În ultima lucrare terminat prin anul 98
e. n. se întâlnesc o mul ime de calcule
de perimetre ale evilor de apeducte în
1 1922), matematician german. N. la
care se utilizeaz valoarea lui π = 3 ,
7
exprimat cu aproxima ie în frac ii cu
baza 12. Alte lucr ri sunt cunoscute
dup un manuscris, care a c p tat
denumirea de “Codex arcerian”, i care
are originea probabil prin sec. VI-VII.
272
FUBINI, G. Guido (1879–1943),
geometru italian. A studiat la Univ. din
Pisa (1896–1900). Prof. la Univ. din
Catania (1903), din Genova (1904), la
c. de Ingineri din Torino (1908), din
Vene ia i la Inst. de Perfec ionare a
Savan ilor Tineri din Princeton –
S.U.A. (1939). A. t.: se refer la
studiul suprafe elor proiectiv aplicabile,
contribuind la dezvoltarea geometriei
diferen iale. A studiat teoria spa iilor
simetrice. A demonstrat teorema
referitor la posibilitatea transform rii
integralei duble în dou integrale. S-a
ocupat de teoria grupurilor. A f cut
parte din coala italian de geometrie
din sec. XX. Op.pr.: – Equazioni
integrali a valori occasionali (1901). –
Sull’inversione degli integrali definite
(1903). – Di alcune nuove classi de
equazioni integrali (1910). –
Geometria proiettiva differenziale,
Bologna (1926) – Padova (1929), în
care a luat ca baz rezultatul
cercet rilor lui Gh. i eica, lucrare
cunoscut pe plan mondial. – On
Bianchi’s permutability Theorem and
the Theory of W. congruences (1940),
în care a încercat s considere
demonstrarea teoremei reciproce a
permutabilit ii a lui Bianchi.
FUCHS, Immanuel Lazarus (1833–
Posen i m. la Berlin. Ini ial a fost prof.
la mai multe coli medii, apoi prof. la
Univ. din Berlin (1865), la Greifswald
(1869–1874), Göttingen (1874–1875),
la Heidelberg (1875–1884) i Berlin
(dup 1884). Membru al Acad. din
Berlin i al Acad. Ungare (1899). A. t.:
se concretizeaz în domeniul algebrei i
teoriei func iilor. A descoperit ecua iile
diferen iale liniare cu punct singular
regulat, numite tip Fuchs. A introdus
termenul de “sistem fundamental”, în
cazul unui sistem de func ii (1866). A
creat o nou teorie asupra ecua iilor
diferen iale liniare, în care aceste
ecua ii sunt considerate în domeniul
complex. Teoremele lui Fuchs au
constituit o preocupare pentru
matematicienii români: D. V. Ionescu
(1933) i N. Teodorescu. Între 1870–
1871 s-a ocupat de aplicarea metodei
aproxima iilor succesive la ecua iile
diferen iale de un ordin oarecare. Dup
moartea lui Kronecker, Fuchs a devenit
redactorul revistei “Journal für die
reine und angewandte Mathematik”.
Op.pr.: - Partially ordered Algebraic
System (1963), postum.
FUNCK, Melchior (sec. XVIII),
matematician german. N. la Cologne în
prima jum tate a sec. XVIII. Op.pr.: -
Arithmetica practica Melchior Funck,
sive tabula, auf welcher alle und jede
Aufgaben, so in Astronomia,
Geometria, und Arithmetica fuerfallen
moegten, item radices quadratae et
cubicae mit behandingen Begriff und
Leichter Micke calculirt und extrahirt
zu finden, … (Aritmetica practic de
Melchior Funck, sau tabele cu ajutorul
c rora toate problemele astronomice,
geometrice, artimetice, r d cinile
p tratice i cubice pot fi calculate i
solu ionate instantaneu i f r efort de
calcule), Cologne (1635).
273
FURTENBACH, Joseph (> 1667),
matematician german. N. la Lentkirch.
Prof. i arhitect la Ulm. De la el au
r mas diferite lucr ri de mat. i
arhitectur în limba german :
Architekture universalis, civilis,
novalis, martialis. – Itinéraire de
l’Italie.
FUSS, Nicolai Ivanovici (1755–1826),
matematician rus, de origine elve ian.
N. la Bâle i m. la Petrograd. La
invita ia lui Leonard Euler, în 1773 s-a
mutat în Rusia, în 1776 a fost numit
adjunct la Acad. de t. din Petersburg,
apoi secretar permanent al Acad.
(1826), continuatorul marelui
matematician Euler. A. t.: cercet rile
lui Fuss sunt strâns legate de cercet rile
lui Euler i se refer la diferite domenii:
geometrie, trigonometrie, teoria
seriilor, geometria curbelor, rezolvarea
ecua iilor diferen iale de diferite tipuri,
mecanic , astronomie i geodezie. Are
cercet ri interesante din geometria
sferic . El a fost primul care a
considerat “elipse sferice”, ca linii de
intersec ie ale sferei cu un con eliptic
concentric (1788). A cercetat
rectificarea curbelor, raportul dintre
raza de curbur i raza vectoare, care
conduc la ecua ii diferen iale. Fuss a
continuat unele cercet ri începute de
Lexell, referitor la locurile geometrice
în spa iu. A rezolvat probleme de
construc ii a triunghiurilor în condi ii
de maximum i minimum. Op.pr.: -
Bazele matematicii pure (1823). –
Correspondance mathématique et
physique de quelques célebres
géomètres du XVIII-ème siècle (1843),
în dou vol. Fuss a publicat o parte din
coresponden a lui Euler. A scris o serie
de manuale, care au jucat un rol
important în dezvoltarea metodologiei
de predare a matematicii în Rusia. A
publicat mai multe articole despre
trigonometrie sferic , în “Acta Acad.
Petersburg” (1784, 1785, 1786, 1794).
Lucr rile lui Fuss au fost editate de
Acad. de t. din Petersburg, în limbile
latin i francez .

FUSS, Pavel Nicolaevici (1798–1855),

matematician rus, fiul matematicianului
N. I. Fuss. Adjunct al Acad. de t. din
Petersburg (1818) i membru al acestei
acad. (1823). Secretarul Acad. (1826–
1855). A lucrat la redactarea
coresponden elor lui Euler, Goldbach i
D. Bernoulli, precum i la întocmirea
biografiei lui Euler.

274

G
GABIR, ibn Afla, Abu Muhammed
Gabir ibn Afla (sec. XI-XII), vestit
matematician arab, de origine mauritan.
Activitatea sa este legat de Sevilla. A
f cut descoperiri importante în
domeniul trigonometriei: a ob inut
rezolvarea triunghiurilor (sferice, n.e.)
pentru cateta a i unghiul adiacent B
date, introducând o rela ie echivalent
cu formula: cos α = cos a ⋅ sin B ,
numit mai târziu în traducerile latine,
regula lui Gherber (Gabir ibn Afla). În
lucr rile lui a atras aten ia c rezolvarea
unui triunghi, când se dau dou laturi i
unul din unghiurile opuse lor, nu este
posibil întotdeauna, iar dac este
posibil , ea poate fi unic cât i dubl .
El a realizat formula:
sin B = sin C ⋅ cos b , rela ia sferic între
elementele unui triunghi sferic
dreptunghic. Operele lui Gabir au fost
traduse de c tre Gherardo din Cremona
(Lombardia).
GAGAEFF, B. M., matematician
sovietic, contemporan. Activitatea
principal este legat de studiul
func iilor ortogonale. Matematicianul
N. G. Ciobotarev a îndrumat pe B. M.
Gagaeff s se ocupe de problema
generalizat a lui N. N. Luzin. La un
congres inut la Moscova (1927),
Gagaeff a f cut o comunicare în care a
expus solu ia problemei lui N. N.
Luzin, în leg tur cu func iile
275
ortogonale. Din acest moment, între B.
M. Gagaeff i A. N. Kolmogorov s-a
început o serie de coresponden e în
leg tur cu aceast problem i, ca
urmare, au pus la punct i au rezolvat
problema sistemelor de func ii care
r mân ortogonale i dup derivare, îns
pentru p ( x) = 1 , q ( x) = 1 . Gagaeff a
ar tat c , în afar de sistemul obi nuit
al func iilor trigonometrice, aceast
proprietate o au numai sistemele cu un
num r finit de func ii. Op.pr.: - Sur
l’unicité du système de fonctions
orthogonales, invariant rélativement à
la dérivation (1929), (Asupra unicit ii
sistemului de func ii ortogonale,
invariant relativ la derivare).
GALBUR , Gheorghe (n. 1916),
geometru, reprezentant al colii
române ti. N. în satul Trife ti (Orhei)
dintr-o familie de rani, unde a urmat
c. primar , apoi c. Normal din
Bac u. A continuat studiile la Fac. de
Mat. a Univ. din Bucure ti (1935),
licen iat în mat. (1939). În 1940 a
plecat la Roma, unde i-a luat
doctoratul (1942). În 1943 s-a reîntors
în ar . Conf. la Catedra de Algebr i
Geometrie Algebric (1948–1950).
Între timp a predat complemente de
aritmetic , geometrie i analiz , teoria
grupurilor, a structurilor i geometria
descriptiv . Prodecan la Fac. de Mat. i
Fiz., apoi ef de sector la geometria
algebric din Inst. de Mat. al Acad. Ca
prof. titular a predat algebra abstract i
geometria algebric (1965) etc. A. t.: a
studiat ecua ia func ional a lui Fr.
Severi i a stabilit condi ia necesar i
suficient ca aceast ecua ie s aib o
solu ie derivabil pân la ordinul doi.
În teza de doctorat, din domeniul
geometriei algebrice, se ocup de o
rela ie între sistemele canonice ale lui
Severi, d o demonstra ie teoremei lui
Alexander i generalizeaz o formul a
lui Schulbert. A stabilit c variet ile
canonice ale unei variet i algebrice
lipsite de singularit i sunt cicluri
Shüng Chan Chern ale variet ii. A
f cut cercet ri în domeniul grupurilor
topologice. S-a ocupat de inelele lui
Noether. Op.pr.: - Sul gruppo
caratteristico di una corrispondenza
fra varietà algebriche (1942), tez de
doctorat. – Sopra una certa equazione
funzionale (1941). – Algebra modern
(1948). – Introducere în algebr
(1969), care con ine elemente de
algebr liniar , teoria mul imilor,
no iuni de grup, spa ii vectoriale, etc. .
– Algebra (1972) etc. Galbur este
dotat cu un talent matematic deosebit,
cultivat în el de c tre prof. O.
Onicescu, este reprezentant de seam în
specialitatea de geometrie algebric ,
format de coala matematic italian .
Are numeroase publica ii i lucr ri
didactice, unele în colaborare cu Ion D.
Ion, O. Onicescu, Simona Popp, C. I.
iu i al ii.
GALILEO, Galilei (1564–1642), mare
înv at i om de tiin italian:
matematician, astronom, fizician,
filosof materialist, cercet tor al naturii,
fondatorul mecanicii, descoperitorul
legii c derii corpurilor, p rintele
metodei experimentale i a fizicii
moderne, din timpul Rena terii. Galilei
a tr it într-o epoc de mari prefaceri ale
276
societ ii omene ti, caracterizat prin
stabilirea orânduirii feudale i formarea
condi iilor de trecere la orânduirea
capitalist . N. la Pisa (Toscana) i m. la
Arcetri. Provine dintr-o familie de
intelectuali florentini. Preocuparea
p rin ilor a avut o mare influen
asupra lui Galilei. Galilei a copil rit în
ora ul s u natal pân la vârsta de 12
ani, când p rin ii s-au reîntors la
Floren a. Ca mic copil avea înclina ii
spre t. i tehnic . Studiile le-a f cut la
c. lui Jacopo Borghini, a continuat la
m n stirea Sf. Maria din Valombroza.
A studiat medicina (1581) la Pisa, pe
care a terminat-o în 1585. La aceste
coli s-a ini iat în legile logicii i a
adâncit clasicii literaturii italiene, a
audiat cursul de filosofie aristotelic . În
locul dogmatismului scolastic din Evul
Mediu, Galilei s-a îndreptat spre
observa ie i experien , ca punct de
plecare pentru studiul tiin elor naturii.
Galilei s-a revoltat împotriva
scolasticismului care în bu ea ra iunea,
a criticat argumentele peripateticilor,
fapt pentru care a fost acuzat ca având
spirit contradictoriu. În anul 1583 a
început s studieze mat. : Elementele
lui Euclid, operele lui Arhimede,
Ptolemei i Pappus, precum i doctrina
lui Copernic, lucr ri care au avut o
deosebit influen asupra form rii lui
tiin ifice. Ideile lui Galilei au atras
aten ia lui Guibaldo del Monte (1545–
1607), matematician de valoare, cu
mare influen la Curtea din Toscana,
astfel c , în 1589, Galilei este numit
prof. la Pisa. În 1591, din cauza
ostilit ii peripateticilor, a fost silit s
se retrag la Toscana, patria sa. Curtea
din Toscana fiind i ea în contra ideilor
lui Galilei, au început persecu iile
pentru orient rile sale progresiste. Din
1592 a func ionat ca prof. de mat. la
Padova, timp de 18 ani. În 1610, este
numit prim matematician al Univ. din
Pisa i al marelui duce de Toscana. Dar
Galilei ap rând înv tura lui Copernic,
a fost denun at ca eretic, atr gându- i
persecu ia inchizi iei. În 1632, cartea
lui Galilei, în care î i adunase toate
teoriile sale, a fost deferit justi iei. În
1633 Galilei este condamnat s abjure.
Dup jur mântul depus în biserica
Santa Maria Sopra la Minerva, la ie ire
ar fi rostit cuvintele “E pur si muove”.
Dup Sarranton, condamnând pe
Galilei, inchizi ia a f cut o reclam mai
mare mi c rii P mântului în jurul
Soarelui, decât dac îl l sa în pace.
Evadarea lui Galilei din închisoarea
inchizi iei a fost proiectat de
Torricelli, cu destina ia Olanda. Galilei
a fost membru al Acad. ”Dei Lincei”.
A. t.: în mat. a ini iat cercet rile care
au dus la calculul infinitezimal i la
calculul probabilit ilor, a studiat
problema cicloidei, a rezolvat probleme
care au fr mântat min ile oamenilor de
tiin de la Aristotel încoace. Primul
merit al lui Galilei const în
prezentarea mat. ca tiin i apropierea
tehnicii de mat. S-a ocupat de mat.
teoretice în general i aplicarea lor în
t. naturii. În fizic a construit dinamica
modern în locul dinamicii lui
Aristotel. A descoperit legea
accelera iei, a subliniat importan a
principiului iner iei i al relativit ii, a
stabilit principiul vitezei virtuale, legile
c derii libere a corpurilor, a fundat
277
tiin a rezisten ei materialelor, a f cut
descoperiri noi în optic i acustic ,
cercet ri asupra centrelor de greutate
ale corpurilor, a stabilit principiul
plutirii corpurilor, legile hidrostaticii, a
descoperit legile mi c rii pendulului
greu. A creat tiin a fizico-matematic .
În domeniul astronomiei s-a luptat
pentru sistemul heliocentric i triumful
acestui sistem. În 1611 a ar tat c Luna
este de aceea i natur ca i P mântul
etc. Ca tehnician a inventat balan a
hidrostatic (1586), a construit
compasul de propor ii – geometric i
militar (1606), o lunet i un
microscop, a descoperit un aparat
pentru m surat latitudinile pe mare,
termoscopul i alte aparate similare.
Dup Galilei, mat. i mecanica stau la
baza tuturor tiin elor. În domeniul
filosofiei, dup Galilei elul filosofiei
este cunoa terea legilor naturale i
acest scop poate fi realizat numai pe
baza unor observa ii minu ioase i a
experien elor bine gândite i analizate
cu temeinicie. Aceste legi pot fi
exprimate numai cu ajutorul mat.
Descoperirile lui constituie un pas
înainte în lupta materialismului
împotriva teoriei idealiste. Op.pr.: -
Dialogo di Galileo Galilei dove nei
congressi di quattro giornate si
discorre sopra i due massimi sistemi
del mondo proponendo
indeterminatamente le ragioni
filosofiche e naturali tanto per l’una,
quanto per l’altera parte, i cuprinde
înv turile lui Copernic, scris sub
form de discu ii între Salviati,
prietenul lui Copernic i Sagrego, un
iubitor al tiin ei care dore te l muriri
 i între Simplicius, discipol al tiin ei
lui Aristotel, tradus în limba român
de c tre Maria Popescu (1961). –
Bilanceta (1586). - Tratatul asupra
mecanicii (1594). – Sermones de motu
gravium (1604). – Le operazioni del
compasso geometrico e militare (1606).
– Sidereus muncius – Il Saggitore
(1623). – Della scienza meccanica.
Scrierile originale ale lui Galilei se afl
p strate la Observatorul Astronomic
din Pulsnitz, R. D. G. Lucr rile lui
Galilei au fost colec ionate i publicate
de: Chasles Manolessi, Bologna
(1656), de Battari (1718), Alberti
(1842), Favaro (1907), Editura
Nazionali (1939), în 20 de vol. Despre
via a i operele lui Galilei au scris:
Campanella (1622), Viviani, Frisi, L.
Brenna, Jagemenn (1783), Libri (1811),
Brewter (1841), Marini (1850), Charles
Philarète (1854), Reumont (1853),
Eckert (1858), Epinois Henry (1867),
Gerardi (1870), Wohiville (1870),
Favaro (1880), Csolnoki Jen (1912)
etc. Galilei a utilizat în expunerea
lucr rilor sale limba italian . Galilei a
fost un om pasionat, prompt, iritabil i
imediat calmabil. Dotat cu un spirit
multilateral, cu aptitudini universale, cu
dragoste pentru tiin , entuziasmat
pentru munc de cercetare. A suportat
cu mult curaj toate atacurile
du m noase.
GALILEI, Alessandro (1691–1737),
matematician toscan. N. la Floren a. A
studiat la Londra apte ani. Reîntors la
Floren a a fost numit ajutor intendent la
flota naval . Papa Clement al XII-lea
i-a încredin at construirea por ii Saint
278
Jean de Florentin, fa ada acelei biserici,
care constituie cea mai important
construc ie de arhitectur din acea
epoc , prin grandoarea i masivitatea ei
i prin elegan a sa ornamental . Apoi a
construit capela Corsini. La întocmirea
planurilor acestor construc ii, Galilei a
folosit cele mai ingenioase calcule, care
l-au f cut celebru.
GALILEI, Vincenzo (1600–1649),
matematician italian, fiul lui Galileo
Galilei. A urmat metodele de cercetare
i descoperiri ale tat lui s u i l-a
secondat în experien e. S-a ocupat de
aplicarea pendulei la ceasornice,
realizând unele perfec ion ri, care au
format mai târziu titlul de glorie pentru
Huygens. Op.pr.: - Prophéties, care nu
a fost tip rit .
GALLACINI, Théophile (1564–
1641), geometru italian. N. i m. la
Sienna. A studiat în ora ul s u natal,
luând titlul de dr. în filosofie i
medicin . A c l torit la Roma (1590),
unde s-a ocupat de anatomie, pe care
îns a neglijat-o, dedicându-se exclusiv
studiului mat. A studiat geometria
practic pe care a aplicat-o în
construc ii. În 1602 s-a reîntors în
patrie, unde a fost numit prof. de mat.
la Univ. din Sienna i membru al Acad.
Op.pr.: - Degli Errori de Architetti,
Vene ia (1767), post mortem. Lucr rile
în manuscris se p streaz în biblioteca
Univ. din Sienna.
GALLIMARD, Jean Edme (1687–
1771), matematician francez. Despre
via a lui nu se cunosc date biografice.
Se cunosc îns urm toarele lucr ri: -
L’Arithmétique démonstrative (1740). –
L’Algèbre, ou la science du calcul
littéral (1740). – Géométrie
élémentaire d’Euclid (1746). – La
science du calcul numérique, ou
arithmétique raisonnée (1750), Les
sections coniques et autres courbes
(1752). – Alphabet raisonnée pour la
propre et facile instruction des enfants
(1757) etc. Din lucr rile lui se poate
deduce c Gallimard a fost prof., bun
pedagog i s-a ocupat serios de
furnizarea problemelor pentru educarea
elevilor s i.
GALOIS, Evariste (1811–1832),
matematician francez, numit “perl a
matematicii universale”, una din cele
mai mari figuri a matematicii
universale, dotat cu un talent matematic
dezvoltat mult prea precoce. N. la
Bourg – la – Reine, lâng Paris, unde a
i murit în urma unui duel, fiind ucis
mi ele te, ca urmare a unui fapt r mas
înv luit în mister, înhumat într-un loc
necunoscut, la etatea de 21 de ani. Unul
dintre precursorii algebrei moderne,
unul dintre cei mai senza ionali
matematicieni ai timpului.
Contemporan cu Hamilton. A studiat la
Paris. A participat la agita iile politice
în lupta dintre republicani
monarhi ti, având idei revolu ionare. A
fost membru al asoc. “Amicii
Poporului”. A fost eliminat de la coal
din cauza ideilor sale, arestat de dou
ori i condamnat în baza unor dovezi
false. Nereu ind la admitere la c.
Politehnic , a intrat la c. Normal din
Paris. La etatea de 18 ani a ob inut
frumoase rezultate în algebr ,
fundamentând teorii, care azi îi poart
numele. La 18 ani Galois public prima
sa lucrare original despre frac iile
continue, l sând marea sa descoperire
despre frac iile algebrice. Cu teoria
ecua iilor algebrice, Galois a mers mai
departe decât Abel. El a dat forma
definitiv i general problemei
rezolv rii ecua iilor algebrice,
constituind o teorie cu totul nou .
Pentru cercetarea func iilor algebrice,
în 1830 a creat celebra teorie a
grupurilor - grupuri Galois -. A tratat i
principiile teoriei grupurilor de
substitu ii i s-a ocupat de
reprezentarea liniar a grupurilor. A
stabilit teoria general a grupurilor care
st la baza teoriei fundamentale a
ecua iilor de grad superior, precum i la
baza anumitor probleme din teoria
numerelor tratate de Gauss, la baza
studiului transform rilor geometrice, la
baza analizei i care a dat na tere
analizei metrice. Contribu ia lui Galois
la rezolvarea ecua iilor algebrice este
important nu numai prin constituirea
grupurilor, cât mai ales prin
aprofundarea raportului care exist
între ideea de grup i aceea de
invariant. Teoria grupurilor abstracte a
fost reluat de c tre: Cauchy, Betti,
i Cayley, I. A. Serret, Jordan, Sylow,
Kronecker, Dedekind etc., care au
contribuit la r spândirea operei lui
Galois, clarificând anumite
ra ionamente i precizând aplica iile
acestei teorii. Întreaga disciplin
algebric : grup Galois, câmp Galois,
corp Galois este cunoscut sub numele
de teoria lui Galois. În 1831, Galois
279
stabile te condi iile necesare
suficiente pentru ca o ecua ie algebric
s fie rezolvabil prin radicali. În 1830,
Galois face un mare salt în teoria
numerelor, prin introducerea numerelor
fictive, numite imaginarele lui Galois.
Op.pr.: - Oeuvres mathématiques,
publicate de Picard, Paris (1897). Sur
les conditions de résolubilité des
équations par radicaux (1831).
Lucr rile lui Galois au fost p strate cu
mare grij de c tre prietenul s u
Auguste Chevalier. Biografia lui Galois
a fost scris de c tre Leopold Infeld i
de Dupuy (1896). De teoria lui Galois
s-au ocupat matematicienii români: S.
Stoilow (1944), D. Barbilian (1951),
Gr. Moisil (1954), Tr. Lalescu (1908),
M. Benado (1946), Halanay (1947),
Vera M. Lebedev i al ii. Teoria lui
Galois s-a predat pentru prima oar la
noi în ar , la vestita c. Normal
Superioar , de Al. Odobescu, dup
1888.
GALTON, Francis (1822–1891),
probabilist englez, unul din
personagiile cele mai multilaterale i
curioase din sec. XIX. Nepotul lui
Erasmus Darwin. A. t.: - a contribuit în
mod puternic la impulsionarea t. mat.
S-a ocupat de teoria mat. a tiin elor
sociale. A creat coala biometric
englez de aplica ii în biologie a
metodelor statistice. În 1888 a definit
no iunea de corela ie, adic modul în
care legea de probabilitate a unei
variabile aleatoare depinde de valoarea,
presupus fix , a unei alte variabile
aleatoare. În 1877, Galton a introdus
no iunea de medie condi ionat ,
i E ( X Y ) , adic speran a matematic a
variabilei aleatoare Y, atunci când
variabilei aleatoare X i se d o valoare
determinat . A descoperit diferite
fenomene interesante: a calculat la un
pictor num rul de aplic ri de penel pe
un portret, num rul împletiturilor unei
perechi de ciorapi, num rul suplimentar
de ani de via de care se bucur
membrii unei familii etc. A introdus
dactiloscopia la Scotland Yard, a
înfiin at “Eugenic Society”, care a
pledat pentru cre terea rasei umane pe
principii ra ionale. Unii matematicieni
l-au caracterizat pe Galton ca excentric,
iar al ii au relevat c opera lui este
serioas i prezint un nivel înalt de
importan . Op.pr.: - Hereditary
Genius, Londra (1869), retip rit (1962).
– English Men of Science, Londra
(1874). În aceste dou lucr ri, Galton
este preocupat de teza sa, c oamenii de
tiin creatori au caracteristica de a fi
înrudi i între ei, prin caracterul lor
sociologic i psihologic. – Typical
Laws of Heredity in Man (1877). –
Family Likeness in Stature (1887), în
care aplic legea corela iei de
descenden i ai c ror p rin i au o
în l ime dat , în l imea fiind variabil
aleatoare. Via a i coresponden a lui
Galton a fost redat de c tre K. Pearson
în lucrarea: The Life, Letters and
Labours of Fr. Galton, New York.
GAMOV, George (n. 1904),
matematician i fizician american, de
origine rus. A fost elevul lui N. Bohr i
E. Rutherford la Univ. din Cambridge.
Prof. univ. la Colorado (S.U.A.). A. t.:
Autor a numeroase lucr ri privind
280
structura atomului i a nucleului. A pus
în eviden primul caz cunoscut de
izomerie nuclear i a explicat teoretic
unele dintre legile radioactivit ii cu
ajutorul undelor asociate particulelor
constitutive ale nucleului. A cercetat
evolu ia stelelor i a emis ipoteza
protonului negativ. Op.pr.: - The Birth
and Death of the Sun, New York
(1940) (Na terea i moartea Soarelui).
– Biography of the Earth (1941)
(Biografia P mântului). – Enigme
matematice, tradus în limba român . –
Unu, doi, trei, tradus în limba român
(1958).
GANESA, (sec. XVI), matematician
indian. A fundamentat teorema
privitoare la aria triunghiului i a
explicat teorema conform c reia aria
cercului este egal cu aria
dreptunghiului ale c rui laturi sunt
semicircumferin a i semidiametrul. A
studiat teoria p tratelor magice, ca i
matematicienii greci i chinezi.
Comentând valoarea lui = 3427/1250,
g sit de Bha kara al II-lea, Ganesa a
ar tat c acest rezultat a fost ob inut
prin calculul laturilor unor poligoane
înscrise într-un cerc cu 6, 12, 24, 48,
96, 192 i 384 laturi. În 1545 a t lm cit
lucrarea lui Bha kara, sub titlul
“Cununa tiin ei”, dându-i o mare
popularitate i care prezint un mare
interes istoric.
GARÇAO, Stockler Francisco de
Borja, baron de Laguna (1759–1829).
Matematician portughez. N. la
Lisabona. A studiat la c. de Marin i
la Univ. din Coimbra. Avea gradul de
general locotenent. A f cut studii la
281
Paris pentru specializare. Reîntors în
Portugalia (1820), a fost numit
guvernator al insulelor Açores, în grad
de general c pitan, iar pentru serviciile
aduse patriei i s-a acordat titlul de
baron. Membru al Acad. de t. din
Lisabona. S-a ocupat în special cu
geometria i istoria mat. Op.pr.: -
Memoria sobre as verdadeiros
principios de methodo dos fluxos
(1797). – Theoria, introducçao de
methodo dos Fluxos, Lisabona (1794).
– Demonstraçao do theorema de
Newton sobre a relacao que tem as
coefficientes de qualquer enquaçao
algebrica, com as sommas das
potencios de suas raizes e applicaçao
do mesmo theorema ao
desenvolvimento em serie dos
productos, compostos de infinitos
factores. – Memoria sobre as equaçoes
de condicao das funcçoes fluxiaes. –
Memoria sobre as gumas propriedades
dos coefficientes dos errmos do
binomio Newtoniano. Toate aceste
lucr ri sunt unite într-o singur oper :
Obras de F. de Borja Garçao Stockler,
secretario da Acad. Real das Sciencias,
Lisabona (1805–1826). Aceste lucr ri
au fost mult r spândite în Europa i
mult apreciate de matematicieni.
GARDINER, W. (sec. XVIII),
matematician englez. Op.pr.: - Tables
of Logarithmes, Londra (1742), în care
a introdus forma abreviativ
L a.b = L a + L b . În aceast epoc
logaritmarea nu era considerat ca o
opera ie algebric , deci introducerea
acestei formule a constituit o
descoperire important . Aceste tabele
ap rute înainte de 1750 au fost folosite
pân în a doua jum tate a sec. XVIII,
lucrarea a fost reeditat cu apte
zecimale, datorit lui E. Pezemas,
Avignon (1770).
GARDNER, Martin matematician,
filosof i om de t. contemporan din
S.U.A. N. la Tulsa (în Oklahoma). A
absolvit filosofia i mat. la Univ. din
Chicago i i-a început activitatea ca
ziarist la ziarul “Tribuna” din Tulsa.
Colaborator de baz al Revistei
tiin ifice Americane. Op.pr.: - Este
cunoscut din numeroasele publica ii
tiin ifice i matematice:
Mathematics, Magic and Mystery,
Dover (1956). – The Annotated Alice
(1960, 1963, 1965, 1956). – The
Annotated Smark (1962). – physique”. Op.pr.: - Éléments de
Poliominourile (1959), tradus în limba
român (1968). – Alte amuzamente
matematice, tradus în limba român
(1970). – The “Scientific American”
Book of Mathematical Puzzles and
Diversions (1961), în limba român :
Despre jocul lui Gale (1968). – Jeux
mathématiques (1980). Lucrarea
Amuzamente matematice a avut în
S.U.A. peste 90. 000 cititori. Este o
lucrare de gen distractiv i recreativ etc.
GARNIER, Jean Guillaume (1766–
1840), matematician francez. N. la
Wasigny i m. la Ixelles. A studiat la
Colegiul din Reims teologia, a urmat în
continuare dreptul i medicina, la care a
renun at, îmbr i ând mat. sub influen a
geometrului Arbogast. Prof. de mat. la
Acad. Militar din Calmar (1788). Cu
ocazia revolu iei din 1789, a trecut la
Paris ca ef de divizion geometric pe
lâng Directoratul Cadastral, unde a
func ionat pân în anul 1794. Prof.
examinator la c. Politehnic i prof.
adjunct la catedra ilustrului
matematician Lagrange (1795–1802).
A condus coala preparatoare de pe
lâng c. Politehnic din Paris. Prof. de
mat. pe lâng c. Militar Saint Cyr
(1814), de unde a fost destituit pe
considerente politice, apoi reintegrat
sub Bourboni. Prof. la Univ. din Grand
(1817–1830), predând mat. i
astronomia. Membru al Acad. din
Bruxelles (1818). Fondatorul i
- colaboratorul publica iei “Annales
Belgiques” (1818–1824) i a fondat
împreun cu M. Quetelet publica ia
“Correspondance mathématique et
géométrie analitique (1801). – Cours
d’Analyse algébrique (1803). – Traité
élémentaire d’Arithmétique (1803). –
Triséction de l’angle per L. P. V. M.
Azémar, suivi de Recherches
analytiques sur le même sujet (1809). –
Leçons de Statique (1811). - Leçons de
Calcul différentiel (1811), - Leçons de
Calcul Intégral (1812). – Éléments de
géométrie (1812), lucrare important
deoarece transpune elementele vechi de
geometrie dup noile principii ale lui
Lacroix. – Traité de Météorologie, ou
Physique du Globe (1837).
GASSENDI, Petrus Pierre (1592–
1655), matematician, astronom i
filosof francez, reprezentant de frunte
al materialismului atomist. N. la
Champtercier, lâng Digne, m. la Paris.
C lug r iezuit – abate. La etatea de 16
282
ani func iona ca prof. de retoric la
Digne, mai târziu prof. de teologie la
Aix. Prof. de mat. la Collège Royal din
Paris. A. t.: a rezumat doctrina
atomist a lui Epicur. Rivalul lui
Descartes, a c rui filosofie ra ionalist
nu a aprobat-o. A comb tut
aristotelismul i a restabilit atomismul
epicurean. Filosofia materialist a lui
Gassendi a fost mult pre uit . Gassendi
a dat o interesant descriere experien ei
de pe Pay de Dôme i a repetat aceast
experien pe un munte apropiat de
Toulon, în prezen a lui Pascal. Sub o
nou form , Gassendi a formulat
principiul mi c rii iner iale. Op.pr.: -
Exercitationes paradoxicae adversus
Aristotelles, Haga (1624). – Institutio
astronomia, dedicat lui Richelieu,
episcopul din Lyon. – Petri Gassendi
Dinieusis ecclesiae praepositi et în Ac.
Paris Mathes Reg. Professioris, opera
omnia in sex Tomos divisa (1658), în
care i-a redat lucr rile de filosofie. –
De proportione qua gravia decidentia
acceleratur (1646), în care expune
teoria detaliat a c derii accelerate a
corpurilor etc.
GATTEY, François (1753–1819),
matematician francez. N. la Dijon unde
a studiat mat. Secretar al ministrului
Viledenil, apoi conduc torul fermelor
Chalons-sur-Saône. Ruinat în urma
Revolu iei, a intrat în administra ia
militar . În 1795, pentru capacitatea sa
extraordinar , a fost numit directorul
Înv mântului Sistemului de M suri i
Greut i, în care calitate a depus o
munc foarte mult apreciat , mai ales
în ce prive te propaganda în jurul
283
aplic rii acestui sistem, în care scop a
realizat multe publica ii. În 1810 a
construit primul aritmograf, aparat cu
care putea executa instantaneu tot felul
de opera ii aritmetice. Op.pr.: -
Instruction sur l’usage des cadrans
logarithmiques (1799). – Table des
rapports des anciennes mesures avec
les nouvelles. – Éléments du nouveau
système métrique, suivis des tables des
rapports des anciennes mesures avec
les nouvelles (1801). –Explication de la
jungle logarithmique (1806). – Traité
de Perspective, care este lucrarea cea
mai important i frumoas .
GAULTIER, L. (sec. XIX), geometru
francez. A. t.: are lucr ri importante în
domeniul geometriei analitice. A dat
solu ia complet problemei lui
Apolloniu, în plan i în spa iu, cu
ajutorul noilor no iuni introduse de el:
axa radical (1813), centrul radical, axa
de asem nare, fascicul de cercuri
ortogonale unui cerc dat etc.
GAUSS, Karl Friedrich Johann
(1777–1855), unul dintre cei mai mari
matematicieni, astronom, fizician,
geodist al epocii pe care l-a avut
poporul german. N. la Braunschweig i
m. la Göttingen. P rin ii foarte s raci
nu au putut s se ocupe de educa ia lui.
Copil precoce, a înv at singur cititul i
calculul aritmetic. În anul 1784, Karl a
intrat la c. elementar popular
Katherinenkirche din Braunschweig,
unde prin rapiditatea calculelor a uimit
înv torii acelei coli. La 10 ani
cuno tea probleme de analiz
superioar precum i limbile clasice
(latina, greaca) i limbile moderne
(franceza, engleza, italiana, spaniola) i
limba rus . Între 1792–1795 a studiat la
Colegiul Caloninum, având ca prof. pe
A. W. Zimmerman. Gauss la 14 ani era
mândria ora ului. A studiat aprofundat
pe Newton, Euler i Lagrange. În 1795
s-a înscris la Univ. din Göttingen. Dup
terminarea studiilor, în 1798, s-a
instalat ca prof. particular în ora ul s u
natal. În 1799 a ob inut titlul de dr. în
mat. de la Univ. din Helmstedt.
Director al Observatorului Astronomic
din Göttingen (1800). Gauss a fost
prof. lui Moebius. Gauss a îndeplinit în
mai multe rânduri func ia de decan la
Univ. din Göttingen. Membru al Soc.
de t. (1825) i al Acad. de t. din
Paris. În 1822, guvernul din Hanovra l-
a îns rcinat pe Gauss s execute o mare
lucrare geodezic în scopuri militare.
Între prietenii intimi ai lui Gauss,
amintim: Olbers (Bremen),
Schumacher (Altona), Bessel
(Königsberg), Gerling (Marburg),
Laplace, Dirichlet, Einstein, Bertels i
al ii. A. t.: de începutul activit ii sale
de creator (10–12 ani) se leag studiul
seriei binomiale. Ca licean s-a ocupat
de teoria numerelor complexe, iar în
teza de doctorat a introdus
reprezentarea lor geometric (1795).
Între 1834–1837 s-a ocupat de resturile
p tratice, cu determinarea num rului de
clase al formelor p tratice, de numerele
transcendente. La 17 ani a descoperit
metoda celor mai mici p trate. De la el
se poate vorbi de adev rata teorie a
numerelor. A studiat teoria
congruen elor, aproximarea frac iilor
zecimale, a completat tabloul
284
numerelor prime, a f cut distinc ie între
congruen ele algebrice i cele
transcendente, a dat o metod direct
pentru rezolvarea congruen elor
binome. În teoria numerelor a introdus
no iunea de indice i a introdus
semnele de congruen ( ), în 1801,
care are foarte larg aplicare în mat.,
semnul de apartenen (∈), a
izomorfismului (≅), de echivalen (~)
etc. A dat prima demonstra ie complet
i riguroas teoremei numit
“Theorema aureum”, adic legea
reciprocit ii resturilor p tratice (1825),
descoperit de Euler (1772) i legat de
teorema congruen elor. La el apare
axiomatizarea teoriei numerelor,
des vâr it de c tre Emmy Noether.
Cercet rile lui Gauss au fost completate
de Peter Gustav Lejeune Dirichlet. În
domeniul algebrei, în celebra sa tez de
doctorat, Gauss a demonstrat teorema
fundamental a algebrei. Aceast
teorem a fost enun at înc în 1629 de
Girard i demonstrat imperfect de
D’Alembert i Euler. În 1801 a creat
determinan ii i le-a dat denumirea de
“determinant”. În 1812 a introdus seria
hipergeometric . În teoria geometriei
diferen iale, a dat formulele
fundamentale ale suprafe elor, curbura
total , reprezentarea sferic a
suprafe elor. În 1813 a studiat
suprafe ele homofocale de ordinul doi.
În leg tur cu fundamentele geometriei
amintim teorema lui Gauss i dreapta
lui Gauss. A tr it cu intensitate na terea
geometriei neeuclidice, dar nu a ajuns
s -i dea o dezvoltare suficient . S-a
ocupat de studiul triunghiurilor
areolare-ra ionale, de problema lui
Pothentot, problema triunghiului, numit
ast zi triunghiul lui Pompeiu, a apreciat
mult descoperirile lui Lobacevski. A
rezolvat celebra problem a construirii
cu rigla i compasul a poligoanelor
regulate, la care num rul laturilor este
un num r prim, construind astfel
poligonul cu 17 laturi. În domeniul
astronomiei a descoperit prin calcul
(1800) planetele Ceres, Pallas, Vesta,
Junona. A determinat diferen a de
latitudine dintre Göttingen i Altona.
Pe timpul lui Gauss teoria infinitului nu
era complet l murit . A caracterizat
infinitul “Une façon de parler”, (un fel
de a vorbi). Dup concep ia lui Gauss
infinitul mic i infinitul mare trebuia
eliminat total din matematic . Între alte
activit i, Gauss s-a ocupat de studiul
lemniscatei, de teoria invarian ilor, a
determinat intensitatea magnetismului
terestru, a studiat oglinzile i lentilele
optice, astigmatice, a inventat aparatul
numit “heliotrop”. A dezb tut probleme
de c ldur , elasticitate i magnetism. A
inventat hidrogalvanismul. i-a
îndreptat cercet rile asupra
cristalografiei. A construit aparatul
numit “bifilarmagnetometru”.
Împreun cu fizicianul Weber a
inventat telegraful electric înc înaintea
lui Morse. S-a ocupat de experien ele
lui Foucault, de teoriile lui Clausen, a
studiat cuadraturile mecanice. A
publicat tabele de logaritmi pentru
sume i diferen e. În 1833 a descoperit
curba erorilor, numit curba lui Gauss.
Este considerat animatorul i n.). Numele chinezesc Tzin an-Sida, el
premerg torul topologiei. Op.pr.: -
Demonstratio nova teorematis: Omnem
functionum algebraicam rationalem
285
integram unius variabilis in factores
reales primi vel secundi grandus
resolvi posse (1799), tez de doctorat. –
Disquisitiones Arithmeticae (1801). –
Theoria motus corporum coelestium in
sectionibus conicis Solem ambientium
(1809). – Methodus nova integralium
valores par approximationes inveniendi
(1814). – Erdmagnetismus und
magnetometer (1839). – Dioptrische
Untersuchungen (1840). – Théorie des
projections conformes. – Über ein
neues allgemeines Grundgezetz der
Mechanik etc. Lucr rile complete ale
lui Gauss au fost publicate de c tre
Acad. din Göttingen, în 7 volume
(1863–1874). Au mai fost editate mai
târziu, în 12 vol. Coresponden a lui
Gauss a fost publicat de c tre Clemens
Schaeffer (1928) i de c tre D. E.
Smith (1928) i Stökel (1899). Dintre
matematicienii români care s-au
preocupat de descoperirile lui Gauss
men ion m: N. Nicolescu (1930), T.
Popovici (1955), Tib. Mih ilescu
(1958), Fl. T. Câmpan (1947), D. D.
Stancu (1958), C. P. Popovici (1955) i
al ii. Gauss a fost un matematician
superdotat, un om simplu cu o
inteligen suprem , un caracter drept,
cu o energie de munc f r pereche,
spirit original, geniu creator. Lucr rile
lui sunt completate cu filosofia mat.
Este primul care a restaurat
rigurozitatea demonstra iilor.
GAUTHAMA, Sidharta (sec. III î. e.
era matematician indian. La vârsta de 8
ani a început s înve e scrierea, apoi
aritmetica, ce erau cele mai importante
discipline din acele vremuri. În
lucrarea: Lelitavistara, oper
literaturii budiste, din sec. II î. e. n., se
spune c Gauthama (i se spunea i
Buda), r spunzând la întrebarea dac
tie s numere mai departe de “Koti” =
10 000 000, a numit înc 23 numere
cresc toare prin înmul ire cu 100 pân
la num rul “Talla–Sana”
10 7 ⋅ 100 23 = 10 7+ 2 ⋅ 23 = 10 53 , precum
i num rul 10 7 ⋅ 10 9 ⋅ 46 = 10 421 ,
inclusiv. De altfel – adaug Buda –
toate aceste numere urmeaz doar
prima num r toare.
GAVRA, Alexandru (1797–1884),
prof. ardelean de mat. la Preparandia
( c. Normal ) din Arad. A fost invitat
la Ia i ca prof. de mat. la Colegiul
înfiin at de Gh. Asachi, pe lâng c.
Vasilian , pentru înv tori, având
recomanda ia lui Samuel Vulcan,
episcopul Oradiei (1832), c tre
mitropolitul Veniamin Costache din
Ia i. Dup cât se tie, Gavra nu s-a dus
la Ia i.
GELLIBRAND, H. (1597–1637),
matematician englez. De la el a r mas
vestita lucrare: Trigonometria britanic
(1633), în care a aplicat calculul cu
diferen e finite i interpolarea în
lucr rile privind cercetarea rapoartelor
dintre valorile pe care le iau func iile
atunci când argumentele lor variaz în
intervale egale. În aceast lucrare apar
cele mai uzuale procedee pentru
rezolvarea triunghiurilor plane i îndreptar. – Teoria matematicii, sau
sferice, utilizând formulele logaritmice.
A folosit formula care determin
jum tatea unghiului dup cele trei
laturi, atât pentru un unghi plan, cât i
a pentru cel sferic. Gellibrand a redus
cazul a trei unghiuri date într-un
triunghi sferic, cu ajutorul triunghiului
polar, la cazul a trei laturi date.
Deasemenea, în tabelele sale a introdus
diviziunea zecimal a gradului.
Gellibrand a tr it la Londra i a
= colaborat cu Briggs.
GEMINUS, din Rhodos (cca. 70–75
î.e.n.), geometru astronom, istoric al
mat., autor al unor lucr ri pierdute,
unul din înv a ii romani, cu nume de
rezonan latin , de origine grec i a
tr it la Roma. A fost elevul marelui
filosof stoician Posidoniu. Dup
spusele lui Eutokios, Geminus a fost
autorul a ase c r i despre teoriile mat.,
o enciclopedie a t. mat. consacrat
cercet rii principiilor logice, care
fundamenteaz mat., con ine
aritmetica, geometria, mecanica,
astronomia, optica, geodezia i
logistica. Din traducerea fragmentelor
r mase în limba greac sau arab , se
deduce c lucrarea a fost consacrat
cercet rii principiilor logice pe care se
construia, pe acea vreme, mat. Op.pr.:
- Introducere în fenomenele cere ti, un
tratat elementar de cosmografie, scris
în limba greac i publicat în limba
latin abia în 1590. – Ennarationes
geometricae (Privire istoric asupra
descoperirilor geometrice), despre care
aminte te bizantinul Proclus. –
Meteorologica, un mare tratat de
astronomie. – Isagoge, un fel de
Înv tur , care elucideaz clasificarea
mat. . – Introduction à l’Astronomie,
286
comentat de c tre Taubner (1898) i
de Wellman, iar Paul Tannery o
consider ca una dintre cele mai bune
lucr ri din antichitate. Heath a ar tat c
este un tratat acceptabil elementar i
con ine doctrine de important istoric
din astronomia greac . Scris într-un
stil simplu i are un specific filosofic.
Geminus a întreprins i unele tentative
de demonstrare a axiomelor lui Euclid
i a criticat pe Apolloniu pentru faptul
c acesta a considerat drept axiome
ceea ce în realitate trebuia demonstrat.
Geminus a observat c ar exista linii
convergente, ca hiperbola sau concoida
i asimptotele lor, f r ca s se taie
vreodat i aminte te de liniile
elicoidale. Geminus a murit la Roma.
GENTZEN, Gerhard (1909–1945),
este primul matematician care a reu it
s realizeze demonstra ia
necontradic iei pentru aritmetica pur
în toat întinderea ei, prin folosirea
concret a numerelor ordinale
transfinite ale lui Cantor, pân la un
num r ordinal determinat, constructiv
definibil. El a definit natura numerelor
ordinale transfinite prin frac ii zecimale
finite ordonate dup m rimea lor.
GEORG, Joachim von Lauchen
(vezi: Rheticus).
GEORGE, din Trapezunt (1396–
1486), matematician grec. A tradus
Almagestul, în care a ridicat pe
Aristotel mai presus decât Platon. În
contra acestei concep ii ale lui George,
Regiomontanus a îndreptat un tratat
polemic, în care consider
287
neîndrept it sus inerea lui Trapezunt,
ceea ce i-a cauzat moartea lui
Regiomontanus, dup unii autori, fiind
omorât de fiii lui Trapezunt.
GEORGESCU, Corneliu (1896–
1969), prof. de mat. Autor de manuale
colare pentru colile secundare. N. la
Ro iorii de Vede dintr-o familie de
muncitori, r mânând orfan de tat la
vârsta de doi ani. c. primar a f cut-o
la ar , iar preg tirea secundar la
Bucure ti. Ca elev s-a între inut singur,
deoarece mama sa nu avea mijloacele
necesare. A urmat cursurile de
conductori desenatori (1913–1915),
dup terminare fiind angajat la
Ministerul Lucr rilor Publice. În 1916
a fost trimis pe front în grad de
sublocotenent. În 1920 s-a înscris la
Fac. de Mat. a Univ. din Bucure ti, pe
care a terminat-o în 1924. Prof. de mat.
la lic. din Ro iorii de Vede (1924–
1926), apoi la Craiova pân la ie irea în
pensie (1956). Între elevii s i se
num r Radu Voinea, N. Dinculeanu,
artistul Amza Pellea. Colaborator la
revista G. M. i la “Numerus”. Op.pr.:
- Culegere de probleme pentru
examenul de admitere în liceu (1946). –
Matematica distractiv (1947), i alte
manuale colare de algebr i
trigonometrie. Exemplu de
con tiinciozitate în munc , cinstit,
corect i bun pedagog.
GEORGIOS, Pachymeres (1242–
1310), matematician, spirit
enciclopedist. A scris un tratat cu titlul:
Quadruvium, a c rui prim parte
con ine un comentar la Aritmetica lui
Diofant. Cuno tea cifrele indiene i a
fost unul dintre primii matematicieni,
care a rezolvat problemele de ecua ii
nedeterminate de gradul I. Tratatul
scris de el prezint un nivel ridicat al
înv mântului matematic din epoca sa.
GEORGIUS, de Hungaria
(Magyarországi Gy rgy me ter) (sec.
XV), matematician maghiar. A tr it
mai mult prin str in tate. În 1499, pe
când era în Germania, a tip rit o carte
de aritmetic : Arithmeticae summa
tripartita Magistri Georgii de
Hungaria, scris în limba latin . În
prima parte trateaz opera iile în noile
cifre arabe i calculul cu abac i 15
probleme în numere întregi date ca
exemplu de calcul,.
GERARDO, din Cremona (Gerardus,
1114–1187), matematician italian din
Lombardia. Mare înv at, a activat la
Lombardia i Toledo. A studiat la
Toledo. Traduc tor al marilor
matematicieni greci i arabi. Toate
traducerile sale le-a l sat ora ului
Cremona. Traducerile sale cuprind
peste 90 vol., între care se g sesc i
Elementele lui Euclid. A tradus i
lucr ri de filosofie, astronomie,
medicin i fizic . A tradus lucr rile lui
Arhimede, Euclid, Ptolemeu,
Apolloniu, operele lui Teodosiu,
Menelau, Al-Horezmi, An-Nairizi,
Tabit ibn-Korra, Al-Haisam, Gabir ibn
Afla, Diocles, logicele lui Aristotel,
Canonul lui Avicenna, Hipocrate, Al-
Kendi, Al-Farabi, cartea de geometrie a
fra ilor Banu-Musa. Prin aceste scrieri,
Gerardo a f cut cunoscut în Europa,
288
nivelul tiin ific al autorilor antici i a
contribuit la deschiderea unor noi
perspective pentru dezvoltarea mat. în
Europa. Unele traduceri se g sesc în
biblioteca Univ. din Oxford. Parte din
aceste traduceri au fost reeditate în sec.
XV – XVIII.
GERBERT, d’Aurillac, zis c lug rul
(940–945, 1003 e. n.), unul dintre cei
mai mari oameni de t. din Evul Mediu,
care a adus un important aport în
aritmetic i algebr . Canonic, devenit
pap sub numele de Silvestru al II-lea
(999-). N. la Auvergne. Între 967–969 a
vizitat Spania, la m n stirea Santa
Maria, unde a f cut studii asupra
cifrelor arabe. Între 972–982, ca prof.
de teologie la Reims, a predat obiectele
quadruviviumului (mat., logica,
filosofia i astronomia). Aici a introdus
cifrele arabe în afar de zero. Gerbert a
fost învinuit, printre altele, de faptul c
posed tiin a de a împ r i numere
oricât de mari i deci este vândut
diavolului. În 983 a conspirat la curtea
lui Otto I-ul i a urcat pe tron pe Hugo
Capet. În anul 994 a construit ceasul
solar. A. t.: - Gerbert este autorul mai
multor lucr ri de aritmetic , geometrie
i filosofie. – Libellus de numerorum
divisione (Carte despre împ r irea
numerelor), o lucrare de aritmetic . –
Regula de abaco computi. – Liber
abaci, introducând jetoanele (apices). –
Podismus, o geometrie care a circulat
prin sec. XI în Europa i care e o
modelare dup c r ile agromensorilor
romani. Lui Gerbert i se atribuie
dezvoltarea înv mântului matematic
în Europa. A popularizat lucr rile lui
Euclid i Boetius. Despre meritele lui
Gerbert vorbesc Ralph (> 1131), H.
Weisenborn, F. Picavet, P. Tannery.
Opera matematic a lui Gerbert a fost
publicat la Berlin (1899). Gerbert a
fost unul dintre cei mai remarcabili
oameni de t. din veacul al X-lea.
Succesele sale ca prof. i savant au
atras invidia i ura multor
matematicieni. Epoca lui Gerbert se
caracterizeaz prin interesul pentru
tiin ele Quadruviviumului.
GEREANU, Ana (1918–1978),
matematician , n. la Turnu M gurele
(Teleorman). Între 1925–1937 a urmat
c. primar i lic. la Constan a, ca
premiant . Între 1937–1941
func ionat la Catedra de Ecua ii
Diferen iale la Fac. de t. a Univ. din
Bucure ti în calitate de asist. La 1 iulie
1974 s-a pensionat. A fost membr în
Comitetul de Redac ie al G.M., unde a
i colaborat.
GEREVECK, Emil (1854–1902),
matematician maghiar. N. la Kovász
(jud. Bereg) i m. la Kassa. A
func ionat ca prof. de mat. la c.
Superioar de Fete la Sighetul
Marma iei, apoi ca director la c.
Superioar de Fete din
Beszterczebánya. Directorul c. Reale
din Kassa i mai târziu consilier
ministerial pentru colile romano-
catolice. Ca prof. de mat. s-a ocupat de
analiza func iilor continue. A luptat în
contra panslavismului i a contribuit
mult la mi carea cultural a Ungariei.
Op.pr.: - A lefelé men lánctörtekr l,
Máramaros Sziget (1885). – A felfelé
men lánctörtek analízise,
Beszterczebánya (1889). – A scris mai
multe edi ii de c r i colare i diverse
articole pedagogice, publicate în
diferite periodice.
GERGELY, Eugen (n. 1896),
matematician de origine maghiar. N. la
Cluj unde a studiat i a absolvit Fac. de
t. a Univ. din Cluj. Dr. în mat. Prof.
consultant la Catedra de Geometrie a
Fac. de Mat.-Mecanic a Univ. “Babe -
Bolyai”. În 1960 a participat la cel de al
doilea Congres al Matematicienilor
Maghiari. A. t.: S-a ocupat de studiul
geometriei lui Lobacevski-Bolyai. A
studiat teoria polar a ovalelor pe baza
a ecua iilor intrinseci, geometria
variet ilor n – dimensionale în spa iile
separabile Hilbert. A dat solu ii
practice pentru probleme de geometrie
legate de progresul tehnicii, ca:
prelucrarea profilurilor de din i ale
angrenajelor melc. A studiat
reprezentarea ecua iilor cu patru
variabile, cu ajutorul nomogramelor
romboidale (1955). Op.pr.: -
Clasificarea suprafe elor pe baza
geometriei lor intrinseci (1954) –
Elementare geometrie der
Geradenbüschel der Lobatschewsky-
Bolyai’schen Ebene (1960). – Ipotezele
care stau la baza geometriei lui B.
Riemann (1963). A publicat memorii
din geometria euclidian i
neeuclidian , manuale pentru clasele
secundare în limba maghiar . Unele
memorii sunt publicate în colaborare cu
Fr. Radó, Gh. Ionescu, E. Munteanu,
Árpád Kiss i al ii.
289
GERGONNE, Joseph Diaz (1771–
1859), geometru francez. N. la Nancy.
La început a fost locotenent de artilerie,
mai târziu prof. de mat. la Nimes, apoi
la Fac. de Mat. la Montpellier. A. t.:
Meritul lui Gergonne const în faptul
c a contribuit la construirea adev ratei
geometrii a triunghiului i a cercului,
prin noile teoreme pe care le-a stabilit
(punctul lui Gergonne). A ar tat c
geometria analitic permite rezolvarea
problemelor de construc ii în mod
direct, simplu i elegant. Meritul lui
Gergonne se remarc în geometria
descriptiv . A contribuit la dezvoltarea
geometriei proiective. În 1820 a studiat
minu ios no iunea dual de re ea de
conice i a dezvoltat teoria trasform rii
prin dualitate. A dezvoltat ideile lui
Poncelet relativ la principiul
continuit ii. A introdus denumirea de
podar i a introdus unele calcule
simbolice, contribuind la dezvoltarea
logicii matematice. A introdus semnul
incluziunii (⊂). În 1814, a completat
teoria lui Laplace din 1772 relativ la
ecua iile liniare cu mai multe
necunoscute. În 1810 a întemeiat i
redactat revista “Annales des math.
pures et appliquées”.
GERHARDT, Karl Immanuel
(1816–1899), matematician german. N.
la Herzberg i m. la Halle. A func ionat
ca prof. de mat. La Eisleben. Op.pr.: -
Die Entdeckung der höhern Analysis
(1815). – Geschichte der Mathematik
in Deutschland (1877). – A editat
operele lui Leibnitz (1849–1862), în 7
volume.
290
GERLING, Ch. L. (1788–1864),
matematician german. Prof. la Univ.
din Marburg, fost prof. al lui Gauss.
Gerling a scris primul manual de
corectare a erorilor pentru nevoile
geodeziei, corectând legea erorilor lui
Gauss (1826), lucrare publicat la
Hamburg i Gotha (1843).
GERMAIN, Sophie (1776–1831),
mare matematician francez , f când
parte din galeria de femei cu preocup ri
mat. N. i m. la Paris, înainte ca Univ.
din Göttingen, la propunerea lui Gauss,
s -i fi oferit titlul de “Honoris causa”.
Sophie a început s studieze mat. cu
mare pasiune înc de la vârsta de 13
ani, datorit citirii unei c r i de istoria
mat. scris de Montucla, pe care a afla-
t-o în biblioteca tat lui s u. Dragostea
pentru mat. nu a mai p r sit-o pân la
moarte, contribuind, prin talentul ei
entuziasmat, la progresul i r spândirea
cuno tin elor mat. A. t.: a studiat
aritmetica superioar . A purtat o vast
coresponden cu K. F. Gauss, în
leg tur cu cercet rile ei din teoria
numerelor. Scrisorile le semna cu
pseudonimul “Leblanc” i numai târziu
a aflat Gauss cine este adev ratul
corespondent pe care-l aprecia.
Ocupându-se cu teoria suprafe elor
elastice, Sophie a dat o interpretare
geometric curburii determinat de
Gauss, a propus ca m sur a curburii
într-un punct la o suprafa , formula:
1 1
+ , numit curbur medie, care
R1 R2
nu se mai anuleaz pentru suprafe ele
desf urabile, aplicabile pe un plan
(1831), lucrare premiat de Acad. de
 t. A dat o demonstra ie teoremei lui
Fermat, pentru valorile particulare ale
lui n < 100 , cu anumite condi ii
restrictive pentru X, Y, Z i n (1823). A
studiat încovoierea pl cilor sub iri i a
stabilit ecua iile diferen iale. Op.pr.: –
Recherches sur la théorie des surfaces
élastiques (1816). Lucr rile ei
filosofice au fost editate de c tre
Stupuy, Paris (1879), a doua edi ie
(1896). Are lucr ri din teoria numerelor
i de fizic -mat.
GERSGORIN, Semion Aronovici
(1901–1933), matematician sovietic.
Prof. la Inst. Politehnic din Leningrad.
A activat în domeniul mat. aplicative.
Lucr rile lui principale se refer la
integrarea mecanic i numeric –
respectiv rezolvarea ecua iilor cu
derivate par iale. A propus modelul
electric pentru integrarea ecua iei
Laplace, ceea ce a servit ca baz pentru
construirea integratorului electric.
Gersgorin a murit de timpuriu.
GERSONIDES, (vezi: Leon din
Bognols).
GHELFAND, Izrail Moiseevici (n.
1913), matematician sovietic. Specialist
în analiza func ional . Laureat al
premiului “Stalin” (1951). În 1935 a
sus inut dizerta ia pentru titlul de
“candidat în tiin ele matematice”.
A. t.: în dizerta ia sa a dezvoltat teoria
integr rii func iilor, iar în teza de
doctorat a expus teoria inelelor
normate, a spa iilor liniare normate.
Aceast teorie a dat un impuls puternic
aplic rii analizei func ionale în multe
291
domenii ale mat. ca: teoria seriilor
trigonometrice, teoria grupurilor unde a
ob inut rezultate frumoase, teoria
ecua iilor diferen iale etc. A dat
rezultate importante în cazul teoriei
spa iilor de distribu ii, adic spa ii de
func ionale liniare i continue, definite
pe spa ii fundamentale de func ii. A
stabilit spa iile cu descre tere rapid
din clasa de spa ii local convexe
abstracte. S-a ocupat cu leg tura dintre
geometria integral i teoria
reprezent rilor, precum i cu unele
aplica ii ale teoriei func iilor în teoria
numerelor. A studiat sistemele de
ecua ii cu derivate par iale, probleme
de mecanic cuantic . A demonstrat
transceden a numerelor:
2 2 , 3 2 , 2 3 . Are meritul deosebit,
punând în eviden c unele rezultate
de analiz sunt de fapt legate de
structura algebric a unor algebre
Banach, mai precis de forma idealelor
maximale. În U.R.S.S. a dezvoltat
ideile lui Laurent i Schwartz relativ la
teoria distribu iilor. Op.pr.: –
Preobrazovaniia Furier bâstro-
rastuscih func ii i vaprosî
edinstvennosti re eniia zadacii Ko i,
Uspehi Mat. Nauk, VIII (1953). –
Re enie uravnenii kvantovannâh polei,
D.A.N. nr. 2/1954. – Func ii
generalizate (distribu ii), i aplica iile
lor, comunicare f cut în 1955 la
edin a Soc. de Mat. din Moscova. –
Lec ii de algebr liniar , Ed. Tehn.
(1953), în limba român . – Analog
formuli Plancherel dlea klassiceskoi
gruppâ (1955). – Integrarea în spa ii
func ionale i aplica iile ei în fizic i
cuantic , “An. Rom. Sov. ” nr. 1/1961.
– Geometria integral i leg tura ei cu
teoria reprezent rilor (1961).
GELFOND, Alexandr Osipovici
(1906-1968), matematician sovietic,
specialist în domeniul teoriei numerelor
i teoriei func iilor de variabil
complex . Prof. la Univ. din Moscova
(1931). Membru corespondent al Acad.
de t. din U. R. S. S. Membru al P. C.
U. S. A. t.: Lucr rile lui Ghelfond arat
leg tura adânc dintre aritmetic
analiza mat. S-a ocupat de teoria
numerelor transcendente (1949),
ob inând rezultate remarcabile. A
rezolvat complet problema Euler-
Gilbert. A demonstrat c orice num r
α β , unde α este un num r algebric, iar
β o ira ionalitate algebric , este un
num r transcendent. Astfel a rezolvat o
problem celebr de natur aritmetic a
numerelor transcendente ( 5 3 ),
problem propus de Euler, în 1748. A
demonstrat c numerele α i β = e α nu
pot fi simultan numere algebrice,
exceptând cazul α = 0 . A prezentat
teoria distribu iilor sub o form mai
accesibil . S-a mai ocupat i de
problemele generale ale aproxim rilor
diofantice. Op.pr.: - Priblijenia
algebraiceskih cisel algebraiceskimi je
cislami i teoria transcendentorâh cisel
(1949). – Calculul cu diferen e finite,
tradus în limba român (1956). –
Rezolvarea ecua iilor în numere
întregi, tradus în limba român
(1954). – Despre unele evalu ri ale
determinan ilor i reparti ia valorilor
proprii ale nucleelor (1955) etc.
GHEN, Ciou–Cian (sec. I î. e. n.), fost
func ionar superior i ministru sub
împ ratul Siuan-Di (73-49 î. e. n.). Se
deduce c ar fi unul din autorii
“Matematica în nou c r i”.
GHEORGHIEV, Gheorghe (n. 1907),
geometru român. N. în ora ul Bolgrad
(Ismail), unde a luat bacalaureatul
(1925) i licen a în mat. la Univ. din
Ia i, fiind elevul lui Al. Myler i O.
i Mayer. Asist. la Seminarul Mat. din
Ia i (1928–1931), prof. la un lic. din
Ia i (1932–1947). În 1929 a fost plecat
pentru specializare la Hamburg. Dr. în
mat. (1946). ef de lucr ri la Catedra
de Mecanic , conf. la mat. generale,
prof. de geometrie analitic i prof. de
mat. superioare la Inst. Politehnic din
Ia i, pân în 1954, când a trecut prof.
de geometrie analitic i proiectiv , ef
de Catedr la Geometrie Diferen ial i
Topologie. Decan la Fac. de Mat.-Fiz.
(1955–1962) Prof. emerit (1964). A
luat parte la Congresele Interna ionale
de Matematic din R.P. Bulgaria,
R.D.G., U.R.S.S. A. t.: i-a desf ura-
t-o în domeniul geometriei diferen iale,
euclidiane, proiective i afine. A studiat
vecin t ile unei curbe pe o suprafa
folosind rela iile de recuren între
vectorii lega i de aceste vecin t i. A
extins la suprafe ele minime teorema
lui Steiner referitor la podarele curbelor
plane. A studiat re ele pe o suprafa ,
congruen ele i complexele de drepte.
A f cut cercet ri în leg tur cu
no iunea de direc ii concurente
introduse de Al. Myler (1924). A
studiat aspectele geometrice de mi care
elicoidal a fluidelor etc. Op.pr.: -
292
Suprafe e pe care familii remarcabile
de curbe sunt asemenea, tez de
doctorat. – Curs de geometrie analitic
(1951). – Culegere de probleme de
trigonometrie, Ia i (1952). – Asupra
geometriilor neeuclidiene i evolu ia
ideii de spa iu, E. D. P. (1963). –
Geometrie diferen ial (1972). –
Studiul istoriei matematicii în U.R.S.S.,
în G.M. v. XI/1959. – Prof. O. Mayer,
în G.M.F.A. 9/19 – Al. Pantazi, în
G.M. 3/1966.
GHEORGHI , I. tefan (1926–
1978), matematician român. N. în
Bucure ti. Fiul celebrului sculptor Ion
Gheorghi . c. primar , apoi lic. l-a
urmat la “Colegiul Na ional Sf. Sava”
(1937-1945) din Bucure ti. În 1950 a
absolvit Politehnica, fiind numit prep.
la Catedra de Mecanic de la Fac. de
Mat.-Fizic a Univ. din Bucure ti, prep.
la Catedra de Fizic la Inst. de Petrol i
Gaze, asist. la Catedra de Mecanic
Ra ional , cercet tor la Inst. de Fizic
al Acad. Dr. în specialitatea mecanica
fluidelor (1955). Conf. la Fac. de Mat.
i Fizic (1957), dr. docent (1968).
A. t.: Gheorghi a îmbog it mecanica
fluidelor cu noi metode de rezolvare
practic a problemelor fundamentale. A
reprezentat Acad. R. S. R. i Univ. din
Bucure ti la numeroase congrese
interna ionale, conferin e i trigonometrice prin ecua ii func ionale
simpozioane de specialitate în
U.R.S.S., Polonia, India, S.U.A. În
cadrul S.S.M. a desf urat o bogat
activitate, a f cut parte din Comitetul
de Redac ie al G. M. i a colaborat la
reviste str ine de mat. Op.pr.: - Teoria
mi c rilor în mediile poroase, Ed.
293
Acad. (1957). - Metode matematice în
hidrogazodinamica subteran (1966). –
Introducere în hidrodinamica
corpurilor poroase (1969). – Mi carea
tiin ific în România în timpul
r zboiului pentru independen (1977).
– Acad. Caius Iacob în G. M. 3/1972.
tefan I. Gheorghi a fost înzestrat cu
o putere de munc extraordinar i
energie inepuizabil , un om cu o înalt
sensibilitate, cu excep ionale calit i
tiin ifice i pedagogice.
GHEORGHIU, Octavian Emilian (n.
1921), analist i geometru român. N. în
satul Parche (Tulcea), unde a urmat c.
primar . În 1940 a absolvit lic. din
Tulcea. Licen iat în mat. (1944). Asist.
la Catedra de Analiz Superioar i
Logic Matematic pe lâng Univ. din
Bucure ti (1946–1949). Conf. de mat.
speciale la Inst. Politehnic din
Timi oara (1949). A. t.: preocuparea
principal geometrizarea ecua iilor cu
derivate par iale liniare sau neliniare, a
dezvoltat studiul obiectelor geometrice
definite de ecua ii cu derivate par iale.
A studiat diferite sisteme de ecua ii
func ionale i a ar tat cum se ob in
familiile de solu ii generale m surabile.
A extins cercet rile mai multor
matematicieni str ini i români asupra
caracteriz rii func ionale a func iilor
sau sisteme de ecua ii func ionale. A
stabilit metode de rezolvare a
sistemelor de ecua ii func ionale
neliniare, etc. Op.pr.: Gheorghiu a
publicat multe memorii, lucr ri
didactice, articole, unele în colaborare
cu B. Cristici, V. Mioc, i al ii, fiind
influen at în lucr rile lui de ideile lui J.
A. Schouten, St. Golab, V. V. Vagner,
I. E. Pensov, Sierpinski, Paul Appel,
Poisson, J. Aczél etc.
GHEORGHIU, erban (1896–1957),
matematician român, specialist în
analiza matematic , statistic
matematic , geometria sintetic . N. la
Bucure ti, unde i-a luat licen a în mat.
(1919). Membru al Soc. G. M. i
corespondent, fiind premiant an de an
pentru progresul eviden iat, pentru
siguran a de calcul i ra ionamente,
având o puternic înclina ie pentru mat.
Plecat la Paris în 1919, se înscrie la
Fac. de Mat. la Paris, în acela i timp
fiind func ionar la lega ia român din
Paris, pedagog, repetitor la colile:
Massillon, St. Dominique i Lacardaire,
apoi func ionar la Inst. Interna ional de
Coopera ie Intelectual i la societatea
de asigurare “La France”. În 1926
ob ine diploma de statistician. Dr. în
mat. de Sorbona (1928). Reîntors în
ar este numit actuar la Casa Central
de Asigur ri Sociale. În 1930 a trecut la
Ministerul de Finan e ca director, apoi
ca director general din Inst. Central de
Statistic . Între 1930–1948 a func ionat
ca prof. la c. de Statistic , iar între
1930–1934 prof. de mecanic ra ional
la c. Special de Avia ie din
Bucure ti. În 1948 a trecut prof. la Inst.
de Mine de la Brad, iar în 1950 la Univ.
Babe -Bolyai din Cluj, ca prof. la
calculul probabilit ilor. În 1951 la Inst.
Pedagogic din Timi oara, apoi ef de
catedr la Inst. de Ma ini Electronice la
Craiova i în 1957 ef de catedr la
Inst. de t. Economice din Bucure ti. În
294
urma unei gripe virotice a decedat.
A. t.: fiind preocupat în majoritatea
timpului cu probleme administrative,
activitatea tiin ific este redus . A
ob inut rezultate în leg tur cu
inegalit ile lui Cauchy i Hölder-
Jensen. Lucr rile lui privesc mai mult
geometria sintetic . În cadrul
probabilit ilor a determinat func ia
caracteristic în sensul Poincaré,
func iile de frecven i func iile de
reparti ie ale diferitelor variabile
aleatoare, pentru diverse cazuri.
Op.pr.: - Comer ul exterior al
României între 1928–1937, publicat în
1939. A publicat diverse articole din
geometria sintetic i aplica iuni ale
vectorilor.
GHEORGHIU, Th. Gheorghe (n.
1908), matematician român, specialist
în analiza mat. i geometria
diferen ial . N. la Tulcea. Studiile
medii le-a f cut la Tulcea i la Gala i.
Licen iat în mat. (1931). Prof. de mat.
la lic. "Mihai Viteazul" din Bucure ti
(1934 - 1935) i la lic. particular
"Schewitz - Thierin", în acela i timp
asist. la Politehnic (1934 - 1938)
pentru algebr i geometrie descriptiv ,
geometrie analitic . Dr. în mat. (1935).
Prof. de geometrie analitic , algebr
superioar , calcul diferen ial i integral
la c. de Ofi eri de Geniu (1936-1938).
Asist. la Catedra de Geometrie
Analitic (catedra lui Gh. i eica) i la
Catedra de Analiz (a prof. Stoilow) la
Politehnica din Bucure ti. Conf. la
Politehnica din Timi oara (1941), la
Catedra de Mat. Generale. Prof. titular
la Catedra de Analiz Mat. (1945 -
1957), între timp ef la Catedra de
Geometrie Analitic la Inst. Pedagogic
din Timi oara, director al acestui
Institut (1957 - 1961). În 1965 este
trecut prof. titular la Inst. Politehnic din
Bucure ti. A. t.: - ini ial s-a ocupat de
studiul func iunilor metasferice din
analiza matematic , apoi a trecut la
geometria diferen ial , ini iind la
Timi oara o coal cu acest domeniu. A
studiat func iile hipergeometrice i a
pus în eviden unele propriet i ale
acestora. A studiat curbele plane,
curbele strâmbe, suprafe e, re ele,
congruen e etc. în spa iul euclidian,
metric, afin i proiectiv. A dat o form
canonic cuarticelor cu punct triplu. A
c utat s extind defini iile proiective
pentru curbele i eica i în spa iul cu
cinci dimensiuni. A aplicat
congruen ele Weingarten la
transformarea suprafe elor. Op.pr.: -
Culegere de probleme de trigonometrie
(1938). - Probleme de analiz
matematic (1940). - Probleme de
analiz matematic i algebr (1947). -
Curs de matematici superioare (1955).
- Geometrie diferen ial (1964). Alte
lucr ri ca: manuale, memorii, recenzii
le-a scris în colaborare cu Gh.
C lug reanu, M. Bica, M. Graf, I. P.
Popescu, C. Popa i al ii.
GHERM NESCU, Mihail (1899 -
1962), matematician român, analist de
frunte, cu incursiuni în teoria
numerelor, algebr , geometrie,
mecanic general i balistic . N. la
Bucure ti unde a i murit, în urma unui
atac de cord. Cursul primar i clasele
de lic. le-a f cut la Bucure ti i apoi la
295
M n stirea Dealu. Licen iat în mat.
(1921). Membru al Soc. G. M. (1922).
Prof. secundar la Bucure ti (1921 -
1934), apoi la c. de Ofi eri de Geniu
(1928 - 1936). Dr. în mat. de la Univ.
din Cluj (1933). Prof. la Politehnica din
Timi oara (1940) i la Inst. de
Construc ii din Bucure ti (1953).
Primul rector la Inst. Pedagogic din
Timi oara (1948 - 1952). ef de catedr
la c. Militar Tehnic , la Inst. C i
Ferate (1952 - 1955). Membru al Soc.
Mat. din Fran a. Membru al P.C.R.
A. t.: Gherm nescu a fost cel dintâi
matematician român care s-a ocupat de
no iunea derivatei areolare, care l-a
condus la integrarea unor sisteme de
ecua ii cu derivate par iale. A introdus
no iunea de derivat par ial i total
areolar . A demonstrat unele propriet i
ale ecua iei lui Riccati. A studiat
ecua ia lui Pierre Humbert, ecua ia lui
Laplace, ecua ia lui Weyl, a lui
Fredholm, ecua ia tip Volterra. A
stabilit propriet i geometrice
remarcabile pentru ecua iile
func ionale. A determinat func iile
omografice. A studiat lan urile Markov
i aplica iile lor. În domeniul ecua iilor
cu diferen e finite a dus mai departe
lucr rile lui S. Pincherle, R. D.
Carmichael, S. Bochner. A întocmit
lucr ri importante din domeniul seriilor
trigonometrice. Op.pr.: - Ecua ii
func ionale (1960) - Ecua iile fizicii
matematice (1961) etc., în total peste
200 de lucr ri. În lucr rile lui se
men ioneaz i se analizeaz unele
descoperiri din lucr rile
matematicienilor: Laplace, Weyl,
Bessel, Poisson, Fredholm, Picard,
Borel, Picone, Pompeiu, Volterra,
Markov, Dirichlet, Weierstrass, Riccati,
Euler i al ii. M. Gherm nescu a fost un
bun pedagog, lec iile erau la un nivel
ridicat, atractive, antrenante, cu o
personalitate viguroas .
GHERSONIDES, (vezi: Leon din
Bagnols).
GHETALDI, Marino (1566 - 1626),
matematician italian. N. la Razuga i
m. la Constantinopol. A fost elevul lui
Viète. Consulul Republicii Valencia la
Roma, apoi la Constantinopol. Ghetaldi
a fost un matematician forte, care a
întrecut pe Descartes în lucr rile de
geometrie analitic . S-a ocupat cu
studiul operelor antice, fiind un adânc
cunosc tor al geometriei grece ti. A
încercat s restabileasc lucr rile
pierdute ale lui Apolloniu. În
terminologii i simbolism, Ghetaldi a
urmat pe profesorul s u Viète. A fost
un istoric puternic în analiza lucr rilor
înv a ilor greci. Lucr rile lui Ghetaldi
au influen at mult activitatea lui W.
Oughtred. Op.pr.: - Apollonius
redivivus. Lucr rile lui Ghetaldi au fost
editate de Gelcick. Eine stüdie über die
Entdeckung der Analytischen
Geometrie. Abhadlung zur Gesch. der
Mathematik, Leipzig (1882).
GHIASSEDDIN, (vezi: Al. Ka i).
GHIBALDAN, Ion (1869 - 1900),
matematician român. A terminat lic. la
Ploie ti. Licen iat în mat. la Univ. din
Bucure ti. Prof. de mat. la lic. "Matei
Basarab" din Bucure ti. În 1895 a intrat
296
ca redactor la G. M. odat cu Gh.
i eica. Membru al Soc. G.M. M. la
Ploie ti. Note despre via a i activitatea
sa s-au publicat în G. M. anul V. 1900.
Op.pr.: - Asupra num rului , în G. M.
vol. I. (1895) - O ipotez a lui Newton,
în G.M. V. II (1897), precum i diferite
note i probleme pân în anul 1898,
când s-a îmboln vit.
GHICA, Ioan (1817 - 1897),
matematician, ing. de mine, scriitor i
om politic. A studiat ingineria la Paris,
pe care a terminat-o în 1841. Având
idei progresiste a fost r u apreciat de
Domnul Moldovei. Prof. de geologie i
mineralogie la Acad. Mih ilean
(1842-1843), apoi de economie politic
(1843-1845). Cursurile lui de economie
politic erau mult audiate de c tre
societatea ie ean . A inut i lec ii de
geometrie analitic , tratând despre
conice. Într-o scrisoare a lui Ghica
c tre V. Alecsandri se arat c , pe când
era student la Paris, venea la el un
român cu numele Diamant Theodor,
care îi explica algebra, geometria
descriptiv i analitic . Împreun cu M.
Kog lniceanu a întemeiat revista
"Prop irea" (1844), foaie tiin ific i
literar . În 1860 a introdus literele
latine ca scriere oficial . I. Ghica, pe
când era la Constantinopol, a fost numit
guvernatorul insulei Samos (1854 -
1859). În 1845 a plecat la Bucure ti,
pentru preg tirea revolu iei din 1848.
Ministru sub domnitorul I. Cuza. Dup
abdicarea lui I. Cuza, a fost locotenent
domnesc, apoi prim-ministru, ministru
plenipoten iar al rii la Londra (1877 -
1881). Membru al Acad. Române
(1874). Op.pr.: - M suri i greut i
române ti i moldovene ti în
compara ie cu ale celorlalte neamuri
(1848). - Vademecum al inginerului i
comerciantului (1865). - calitate. A fost influen at de lucr rile
Reorganizarea României (1861). -
M suri i greut i cu sistema metric
(1865). - Convorbiri economice:
Munca, Creditul, Industria,
Proprietatea, Finan ele etc. (1865 -
1876). A. t.: este descris de c tre Dr.
C. I. Istrati (1902). Lucr ri de mat. nu a
tip rit, de i s-a ocupat i cu mat. având
activitate mai mult administrativ i
politic .
GHIKA, Alexandru (1902 - 1964),
matematician român, analist prin
excelen . A f cut parte din coala
matematic român ini iat de c tre
Gh. i eica, D. Pompeiu i Lalescu.
Provine dintr-o veche familie
moldoveneasc cunoscut din istorie.
N. la Bucure ti, unde a i murit, ca
urmare unei boli canceroase. Primele
clase le-a început la Bucure ti, apoi le-a
continuat la Paris (din 1917). Licen iat
în mat. la Sorbona (1922). Dr. în mat.
(1929) sub preziden ia lui Paul Montel.
Asist. la Fac. de t. din Bucure ti
(1932), conf. (1935), prof. de analiz
func ional (1945), ef de Catedr la
Teoria Func iilor (1961). Membru
titular al Acad. R. S. R. (1963), eful
sec iei de analiz func ional la Inst. de
Mat. al Acad. În 1944, Al. Ghika s-a
al turat mi c rii revolu ionare i a
ac ionat intens la des vâr irea
revolu iei politice i social-culturale. A
contribuit la cre terea prestigiului
tiin ei române ti. Decorat cu înaltul
297
ordin "23 August" (1959) i cu
"Ordinul muncii" (1962). A. t.: este
deosebit de bogat , împletit permanent
cu o activitate didactic de înalt
lui Hilbert, Banach, Bourbaki, Borel,
Lebesgue i al ii. Rezultatele
cercet rilor lui Al. Ghika au fost citate
de c tre J. L. Walsch, Lars Vr. Ahlfors
i al ii. Contribu iile sale se refer la
analiza func ional , unde a introdus
no iunile de func ie cuasianalitic
general , paranorm , poliedroid
convex, modul unitar topologic,
precum i opera iile topologice de
limit proiectiv , limit inductiv ,
reuniune i intersec ie topologic de
spa ii local convexe. Cercet ri în teoria
func iilor generalizate (teoria
distribu iilor). A dezvoltat în serie
func iile ortogonale de-a lungul
frontierei rectificabile a domeniului de
olomorfie. A avut o contribu ie de
seam în domeniul ecua iilor
diferen iale. A creat o coal
româneasc de analiz func ional .
Op.pr.: - Introducere în teoria
func iilor armonice (1934) - Ecua ii
integrale i aplica iile lor la func iile
armonice (1936). - Teoria mul imilor,
numere transfinite i integrala lui
Lebesgue (1939). - Curs de teoria
func iilor reale (1949). - Curs de calcul
func ional i varia ional (1950). -
Teoria func iilor generalizate (1959). -
Analiz func ional (1967) etc. Opera
matematic a lui Al. Ghika, Ed. Acad.
(1968), constituie un bun îndrum tor
pentru coala român de analiz
func ional .
GIACOBO, din Cremona (> 1452),
mare traduc tor al operelor matematice
din antichitate. A tr it în Italia pe
timpul Papei Nicolae al V-lea. Ca a. t.
proprie, a încercat de a executa
construc ii geometrice simple,
aproximative, dar destul de exacte. El
considera cercul ca un poligon cu un
num r infinit de laturi i a stabilit o
formul pentru rectificarea unui arc de
cerc. A tradus în limba latin operele
lui Arhimede, dup scrierile în limba
greac .
GIBBS, Josiah Willard (1839 - 1903),
matematician i fizician englez. N. i
m. la Newhaven. A studiat la
Newhaven, Paris, Berlin i Heidelberg.
Prof. de mat. la Yale College (1871).
Autorul analizei vectoriale (1884).
Decorat cu medalia "British
Association Capley" (1901). - Dr.
onorific din Erlangen (1893). A. t.: - se
manifest prin lucr rile sale în
domeniul analizei vectoriale, ca
fondatorul mecanicii statistice i a
termodinamicii chimice. - S-a ocupat
de legile lui Maxwell din
electromagnetic i ecua iile dinamicii,
de legile de reparti ie ale unei mul imi
de sisteme mecanice extrem de
generale. A stabilit fenomenul care-i
poart numele, referitor la segmentul
de discontinuitate c tre care converg
seriile Fourier mai mare decât
segmentul de continuitate. Op.pr.: -
Elementary Principles of Statistical
Mechanics Developed with Special
Reference to the Rational Foundation
of Thermodynamics (1902), o lucrare
revolu ionar , tradus în limba german
298
de Ostwald. - Graphic Methods in the
Thermodynamics of Fluids. - Multiple
Algebra. - Proceedings of the American
Association. Alte memorii au ap rut în
"Connecticut Academy Transactions".
GILLES, Francon (vezi: Francon).
GINO, Loria (1862 - 1954),
matematician i istoriograf italian, cu
renume mondial. Pre edinte al Acad.
Interna ionale a tiin elor. Editorul
revistei "Bolletino di Bibliografia e
Storia delle Scienze Matematiche e
Fiziche", întemeiat de B.
Boncompagni (1868). A. t.: - este
concretizat în lucr ri de istoria mat.,
de specialitatea mat. i în special de
geometria descriptiv . - In periodo
aureo della geometria greca, Modena
(1895). - Pour une histoire de la
géométrie analytique, Leipzig (1905). -
Spezielle algebraiche und
transzendente ebene Kurven, Leipzig
(1910, Curbe speciale algebrice i
transcendente). - Storia della
geometria descrittiva dalle origini fino
ai giorni nostri, Milano (1921). -
Histoire des sciences Mathématiques
dans l’antiquité hélénique, Paris
(1929), o lucrare vast care cuprinde:
cugetarea matematic asiro -
babilonean i egiptean , originea
dezvolt rii mat. grece ti: Tales i
coala ionian , Pitagora i coala sa,
epoca de aur a geometriei grece ti. -
Storia delle matematiche dall' alba
civilta al secolo XIX, Milano (1950).
GIOVANNI, Campano din Navarra
(vezi: Campanus).

GIRARD, Albert (1595 - 1632),
matematician olandez, de origine
francez. Girard este primul savant care
a enun at teorema de baz a algebrei,
c : "fiecare ecua ie algebric întreag
de gradul n are n r d cini". El îns nu a
putut demonstra aceast teorem , care a
fost ini iat de Gauss. În timpul lui
Girard, r d cinile negative nu erau
cunoscute ca atare, lips care a fost
completat de Girard, care a considerat
atât r d cinile negative cât i cele
complexe. A dat interpretarea
geometric r d cinilor pozitive i
negative. Numerele negative au fost
introduse în algebr , în mod definitiv,
de c tre Descartes (1637). Girard
cuno tea i a folosit în calculele sale
numerele cu exponen i frac ionari. A
dat solu ia câtorva ecua ii numerice de
gradul trei referitor la trisec iunea
triunghiului cu ajutorul unor construc ii
geometrice. A pus în eviden rela iile
dintre r d cini i coeficien i, care ast zi
sunt cunoscute ca rela ii ale lui Viète.
A sistematizat teoriile de trigonometrie
plan i sferic . A introdus parantezele
( ), [ ], { } i , 3 x . Op.pr.: -
Inventive nouvelle en Algèbre(1629). -
Tratat de trigonometrie, la Haye
(1626). - Tables des sinus, tangentes et
secantes (1629). În 1626 a tradus
ultimele dou c r i (din cele 6) ale
Aritmeticii lui Diofant, în limba
francez , dup cele publicate de
Xylander (1575). A publicat operele
matematice a lui Stevin (1634).
GLAGOLEV, Nil Alexandrovici
(1888 - 1945), geometru sovietic. Prof.
299
la Univ. din Moscova. A. t.: A condus
primul Seminar tiin ific de
Nomografie i Biroul Unional de
Nomografie. A creat nomograme, care
sunt întrebuin ate în domenii diferite
ale tehnicii, în marina militar i
artilerie. A rezolvat definitiv problema
calculului proiectiv, prin "aritmetizarea
spa iului proiectiv". A aplicat cu succes
metodele proiective în domeniul
nomografiei. A scris primul curs
teoretic de nomografie, în limba rus .
S-a ocupat i de problemele axiomatice
în geometrie. Op.pr.: - Geometria
elementar (1945).
GLODEN, A. (contemporan), dr. in
mat., prof. la l'
Athénée din Luxemburg.
A adus contribu ii importante în
sus inerea calitativ a revistelor de
matematici din ara noastr , la care a
colaborat intensiv, publicând o serie de
probleme i memorii din diverse
domenii ale matematicii, în afar de
publica iile din revistele str ine.
Op.pr.: - Asupra unui sistem diofantian
(1936). - Sur une méthode de résolution
d’équations diofantiennes homogènes
du troisième degré (1940). - Asupra
câtorva ecua ii diofantine
necuprinzând p trate i bip trate, în
"Mathesis", t. LI nr. 7/1937. - Une
solution à 6 paramètres indepéndants
du système diophantien, în R.M.T.
1942, pag. 60. - Quelques égalités
multigrades remarquables, (1942) etc.
GLUSKOV, Victor (n. 1923),
matematician sovietic, de origine
ucrainian. Membru al Acad. de t. din
R. S. S. Ucrainean (1958). Prof. de
mat. (1957). Absolvent al Univ. din
Rostov (1948). Directorul Centrului de
Calcul din Kiev. A luat parte la
Colocviul Unional de Algebr inut la
Chi in u în 1965. Activitatea
cibernetic este principala preocupare,
al turi de problemele tehnice de calcul.
Activeaz în domeniul teoriei
grupurilor infinite i mai ales a celor
topologice bicompacte. Op.pr.: - Ob
odnom algoritme sinteza abstraktâh
avtomatov, în "Ukr. Mat. Jurn. " nr.
2/1960. - Cibernetica i gândirea
(1963). - Teoria automatelor i câteva
aplica ii ale ei, în "Vestnik Akad. Nauk
S. S. S. R. " nr. 7/1964. - Teoria
abucenia odnogo klassa discretnâh
perseptronov (1962) etc.
GLYZONIOS, Hiotul Manuil (sec.
XVI), matematician de origine grec. A
redactat un manual de aritmetic , tip rit
la Vene ia, în 1596, pentru necesit ile
nego ului. O alt edi ie în 1654, din
care un exemplar aflat în biblioteca
na ional de la Sf. Sava, a ajuns la
bilbioteca Acad. Edi ii intermediare au
fost tip rite în 1779, 1783 i 1793,
ultimul scris de c tre ieromonahul
Grigore Râmniceanu între 1825 - 1828,
ca traducere dup aritmetica lui
Glyzonios, care a r mas în manuscris
de 180 file. Acest manuscris a fost
tradus în limba român de c tre Florica
T. Câmpan i publicat în "Ann. t. al
Univ. din Ia i" vol. III/1960. Alte
edi ii: în Italia (1804), alte copii se
g sesc în biblioteca "N. B lcescu" din
Ia i. Aritmetica lui Glyzonios a fost
folosit la Academiile Domne ti din
Bucure ti i Ia i, în sec. XVI-XVIII.
300
Traducerea este f cut într-un stil
limpede i pl cut. Manuscrisul este
întocmit îngrijit. Pe trei coloane
paralele sunt scrise cifrele: cu cirilice
(în române te), arabe (italiene ti) i
turce ti. Lucrarea con ine opera iile de
adunare, sc dere, înmul ire, împ r ire,
regula de trei, frac ii i câteva jocuri de
societate. Acest manuscris prezint
importan , pentru c arat prima
încercare de fixare a terminologiei
matematicii din ara Româneasc , înc
înaintea începerii activit ii lui Gh.
Laz r.
GNEDENKO, Boris Vladimirovici
(n. 1912), matematician sovietic.
Membru al Acad. de t. din R. S. S.
Ucrainean (1948). Prof. la Univ. din
Kiev, apoi la Moscova. Prof. la Univ.
din Lvov (1945 - 1950), unde a depus
eforturi mari pentru restabilirea culturii
tiin ifice, distrus de ocupa iile
hitleriste. A. t.: se concretizeaz în
cercet ri referitor la teoria
probabilit ilor i istoria mat. din
vechea Rusie i U.R.S.S. Gnedenko a
subliniat c lucr rile de calcul al
probabilit ilor sunt utile pentru
dezvoltarea cercet rilor în domeniul
statisticii mat. Op.pr.: - Introducere
elementar în calculul probabilit ilor,
în colaborare cu Hincin, în limba
român , Ed. Tehn. 1953. - Kurs teorii
veroiatnostei, Moscova (1961). -
Despre perspectivele înv mântului
matematic, în G.M.A. 10/1966. -
Grenzverteilungen von Summen
unabhangiger Zufallsgrössen, Berlin
(1959). - The Theory of Probability,
Moscova (1969). - Despre lupta dintre
materialism i idealism, G.M.F.A. nr.
7/1959.
GOBDELA, Dimitrie (1775 - 1831),
prof. de mat. la Ia i i director al Acad.
Domne ti (1808 - 1821). A predat mat.,
fizica, mecanica dup metode moderne,
dup manualele cu renume, str ine
(Christian Freiherr von Wolf i Johann
Gottlieb Krüger, precum i dup
operele lui Descartes i Newton).
Cursul de mecanic a fost redactat dup
Wolf.
GODEAUX, Lucien (n. 1887),
matematician belgian, mare geometru
i figur de seam de istoria mat.
mondiale. Prof. de mat. la Liège,
pre edintele Grupului Interna ional al
Matematicienilor de Expresie Latin . A
luat parte la al IV-lea Congres al
Matematicienilor Români inut la
Bucure ti (1956) i la Colocviul din
1964. A. t.: - a stabilit anumite
propriet i la suprafe ele care-i poart
numele. A stabilit teoria congruen elor.
A dat rezultate remarcabile pe plan
mondial geometriei proiective
diferen iale. Op.pr.: La géométrie,
Paris (1931). - Les géométries, Paris
(1937). - Asupra suprafe elor cubice, în
"Mathesis" (1927). - Asupra teoremei
lui Desargues - Sturm, în "Mathesis"
(1930) etc. Suprafe ele lui Godeaux au
constituit o preocupare pentru Froim
Marcus, în memoriul Quelques
observations sur les surfaces de
Godeaux, în "Bull. Acad. Royale de
Belgique" (1959).
301
GÖDEL, Kurt (n. 1906),
matematician american de origine
austriac, specialist în problemele
fundamentale ale logicei. În 1940 a
emigrat în S. U. A. unde a activat în
continuare, fiind considerat
matematician american. La început a
f cut parte din cercul vienez al
neopozitivi tilor, mai târziu a criticat
subiectivismul lui Russel, recunoscând
caracterul obiectiv al abstrac iilor
logico-matematice, dar interpretându-le
numai de pe pozi ii idealist-obiective.
A. t.: Lui i se datore te teorema despre
incompletitudinea sistemelor formale i
teorema despre imposibilitatea de a
demonstra necontradic ia sistemului
formal prin mijloacele sistemului
însu i, teorie care ocup un loc central
în studiul fundamentelor mat. Aceste
teoreme au fost inspirate din opera
logic a lui Leibniz i au ar tat c rolul
formaliz rii matematicii introduse de
Hilbert este de nerealizat. Prima
teorem are însemn tate logic , i
con ine importante implica ii de ordin
filosofic, fiindc arat imposibilitatea
unei formaliz ri complete a gândirii
omene ti. A stabilit c în orice sistem
deductiv, destul de implicat pentru a
include ra ionamente aritmetice, exist
teoreme matematice care pot fi
nerezolvabile în cadrul sistemului (nu
pot fi nici demonstrate, nici infirmate).
A studiat algebra logicii lui Boole. A
demonstrat c ipoteza con inutului nu
vine în contradic ie cu sistemul de
axiome ale teoriei mul imilor, dac
acest sistem nu este contradictoriu în
sine. Ocupându-se în mod special cu
dezvoltarea logicii matematice, a
demonstrat c necontradic ia unui
formalism care include logica obi nuit
i aritmetica nu poate fi realizat cu
simple instrumente care se men in în
cadrul formalismului însu i. Deci, în
demonstrarea necontradic iei aritmeticii
trebuie s intervin considera ii care s
dep easc cadrul strict finit în sens
clasic. Gödel s-a ocupat i cu teoria
modelelor. Op.pr.: - Über formal
unentscheidbare Satze der Principia
Mathematica und verwandter Systeme
(1931). - Beweis der allgemeinen
Cantorschen Kontinuumvermutung mit
den zermeloschen Axiomen der
Mengenlehre, în "Proc. Nat. Acad. of
Sciences" S.U.A. v. 25/1939. - The
consistency of the continuum
hypothesis, Princeton (1940) etc. Cu
problemele abordate de Gödel s-a
ocupat C. Constantinescu, în memoriul:
"Semnifica ia rezultatelor lui Gödel
pentru teoria sistemelor formale, în
“Cercet ri Filosofice” nr. 2/1963.
GOGU, Constantin (1854 - 1897),
matematician român, a c rui activitate
matematic se concretizeaz în
geometria analitic i mecanic
cereasc . N. la Câmpulung - Muscel,
unde a murit i unde a urmat i cursul
primar. Bacalureat (1873), înscriindu-
se la Fac. de t. din Bucure ti. În 1877
a plecat la Paris, ca bursier unde i-a
luat licen a în mat. (1878). între 1879 -
1881 a urmat cursurile de astronomie la
Paris, iar în 1882 i-a luat doctoratul în
mat. Prof. de geometrie analitic la
Univ. din Bucure ti i c. de Poduri i
osele (1887-1890), apoi la c. de
Ofi eri, de Artilerie i Geniu, la c. de
302
Arhitectur i la Seminarul Nifon. În
1894 a întemeiat Societatea "Amicii
tiin elor Matematice". Prim-
pre edinte al "Soc. Rom. de tiin e", a
încurajat apari ia revistei G.M. i a
înfiin at soc. "Tinerimea Român ".
Membru corespondent al Acad.
Române (1889). A. t.: - în teza de
doctorat (1882) a prev zut studiul
inegalit ilor de lung perioad în
mi carea Lunii, datorit ac iunilor
perturbatoare ale lui Marte. A ar tat
cauzele erorii lui Neison în calculul
coeficientului de inegalitate lunar , c ,
deasemenea, sunt eronate calculele lui
Stockwell (astronom american) i sunt
bune cele ale lui Delaunay. Aceast
tez a fost citat de Gogu, în mai multe
lucr ri de mecanic cereasc . Bazat pe
calcule foarte laborioase, el determin
cu mare precizie coeficientul de
perturbare a mi c rilor foarte complexe
ale Lunii, concluziile lui Gogu fiind
omologate de tiin . Pentru calcule,
Gogu a efectuat 497 opera ii. Op.pr.: -
Sur une inégalité lunaire période due à
l'
attraction perturbatrice de Mars, et
dépendent de l' argument ..., tez de
doctorat, publicat în "Annales de
Observatoire de Paris" (1882). - Curs
l'
de geometrie analitic . - On the
numerical value of the coefficient due
to the action of Mars, în "Monthly of
the Royal Astronomy Society", t. 44,
Londra (1844) etc. Lucr rile lui Gogu
Const. sunt citate în: Cours de
Mécanique céleste de Felix Tisserand
(1894) i în Encyclopedie der
mathematischen Wissenschaften, V. VI.
Asupra lucr rilor lui Gogu a prezentat
o dare de seam N. Coculescu (1897).
Biografia i activitatea lui Gogu este
descris în "Poggendorf biogra-
phisches Handwörterburch, v. III, IV,
V. Gogu Constantin, un specialist
remarcat, solicitat în problemele de
mecanic cereasc , în probleme
tiin ifice controverse, punctele sale de
vedere fiind unanim acceptate. Un
excelent dasc l, tiind s formeze
gândirea matematic a studen ilor.
Merituos popularizator al tiin ei.
(Dup I. M. tefan).
GOLAB, Stanislau Adam (n. 1902),
matematician polonez, prof. de
geometrie diferen ial la Univ. din
Cracovia, directorul Inst. de Mat. de pe
lâng aceast Univ. A stabilit diferite
teoreme referitor la forma explicit a
func iilor "f" de transformare, când
spa iul X m este raportat la un
pseudogrup general de sisteme de
coordonate admisibile. În 1966 a
participat la Congresul
Matematicienilor, la Moscova.
GOLDBACH, Christian (1690 -
1764), matematician rus, originar
german. N. la Königsberg i m. la
Moscova. În anul 1725 a plecat în
Rusia, unde a devenit membru al Acad.
de t. din Petersburg. Între anii 1726 -
1740 a îndeplinit func ia de secretar al
Acad. În 1742 a devenit func ionar
superior în Ministerul Afacerilor
Externe, cu care ocazie s-a mutat
definitiv la Moscova. Din 1729 i pân
la data mor ii, a corespondat cu Euler.
A. t.: Goldbach, printre alte multe
contribu ii de seam aduse tiin elor
mat., a l sat posterit ii o descoperire
303
care a dat mult b taie de cap
matematicienilor. E vorba de problema
care-i poart numele, expus într-o
scrisoare din 1742 c tre L. Euler, o
teorem celebr , bazat pe ipoteza c :
orice num r întreg par, mai mare sau
egal cu ase, este suma a dou numere
prime impare. De exemplu: 100 = 97 +
3 = 89 + 11 = 83 + 17 = 71 + 29 = 59 +
41 = 53 + 47 = ... Euler a considerat
aceast ipotez ca adev rat . De aici a
rezultat urmatoarea teorem : Orice
num r mai mare decât unitatea, este
suma a cel mult trei numere prime.
Aceast teorie face parte din teoria
aditiv a numerelor i pe care nu a
putut s o rezolve nici Goldbach, nici
prietenul s u Euler i nici un
matematician din secolul trecut.
Demonstrarea acestei teoreme a
constituit o preocupare serioas pentru
G. Cantor, Aubry, E. Melet, E. Landau,
Hardy, Littlewood, L. G. Snirelmann,
L. M. Vinogradov, care a reu it ca în
1937, dup îndelungate încerc ri, s
rezolve aceast teorem . Pentru
rezolvarea problemei lui Goldbach a
fost nevoie s se stabileasc noi metode
mat. Metoda lui Vinogradov a atras
aten ia matematicienilor din lumea
întreag . Goldbach a mai abordat
problema transform rii seriilor
divergente în convergente i serii
infinite, a stabilit metode de rezolvare a
ecua iilor diferen iale etc. Op.pr.:
Comentarii Academiae Scientiarum
Petropolitanae (1728) - Metodus
integrandi aequationum differentialem.
De transformatione serierum (1729). -
De terminis generalibus serierum
(1732) etc. Dintre matematicienii
români, D. Pompeiu a scris câteva
cuvinte despre ipoteza lui Goldbach
(1950).
GOLDZIHER, Károly (n. 1881),
matematician maghiar. N. la
Budapesta, fiul orientalistului
Goldziher Ignátz. A studiat la
Budapesta i Göttingen. Dr. în filosofie
(1904). Prof. la c. Normal la
Budapesta, apoi prof. de mat.,
economie politic , studiul comer ului la
Acad. Comercial din Budapesta
(1908). În 1912 a participat la
Congresul de Asigur ri, inut la
Amsterdam, în calitate de secretar al
acestui Congres. A. t.: - între 1904 -
1906 a lucrat la întocmirea tabelelor de
asigurare utilizate de Soc. de Asigurare
din Ungaria. A preconizat o
metodologie nou de predare a mat. i a
depus o munc important în cadrul
societ ii prof. secundari, sec ia mat. A
scris multe articole din domeniul mat.,
politicii i criticii, pe care le-a publicat
în revistele de specialitate. Lucr rile
relativ la metoda de predare a
matematicii au fost editate în 1912.
GOLOVIN, M. E. (1756 - 1790),
matematician rus, fost elev al lui Euler.
În 1789, pe baza lucr rii de
trigonometrie a lui Euler, a scris un
admirabil manual: Trigonometrie plan
i sferic , cu demonstra ii algebrice.
Expunerea are un caracter analitic i
autorul renun în aceast lucrare la
utilizarea func iilor secant i complex i aerodinamic , continuând
cosecant .
304
GOLUBEV, Vasili Antonovici (n.
1891), matematician sovietic, n. în
satul Fomino (regiunea Kalinin). Orfan
de mam , precoce, la vârsta de 5 ani
citea perfect diferite c r i. A urmat
gimnaziul din ora ul Novotorjsk (1907
- 1911), apoi a devenit prof. de mat. la
o c. elementar . În timpul primului
r zboi mondial a fost mobilizat i
trimis pe front, c zând prizonier în
Germania. A studiat limbile: german ,
polon , francez , englez , italian i
esperanto. Reîntors în ar a func ionat
ca prof. la o c. secundar din
Kub inovo, predând mat. i limba
german . Între 1932 - 1936 a studiat,
f r frecven , la Inst. Pedagogic din
Smolensk i la Inst. de Limbi Str ine
din Moscova. Decorat cu ordinul
"Steagul Ro u" (1953), iar în 1956 a
trecut în pensie. Lucr rile lui au fost
editate în limba rus , francez i
german .
GOUBLEV, Vladimir Vasilievici (n.
1884), matematician i mecanician
sovietic. Absolvent al Univ. din
Moscova (1908). Prof. de mat. la Univ.
din Saratov (1917). Ing. ef la Inst.
Central de Stat Aerodinamic (1930) i
prof. la Univ. "Lomonosov" din
Moscova. eful Catedrei de Mat.
Superioar la Acad. Militar
"Jukovski" (1932). Membru al Acad.
de t. din U. R. S. S. (1934). Prof.
emerit din R.S.F.S.R. (1943). A. t.: se
refer la teoria func iilor de variabil
i dezvoltând lucr rile lui S. A.,
Ceaplâghin în domeniul aerodinamicii.
A contribuit mult la perfec ionarea
teoriei formei aripei de avion. Lucr rile
lui matematice se refer la teoria
func iilor analitice i teoria analitic a
ecua iilor diferen iale. A scris câteva
c r i despre istoria tiin ei ruse.
GOLUZIN, Gennadi Mihailovici
(1906 - 1952), matematician sovietic.
Prof. la Univ. din Leningrad. Laureat al
premiului "Stalin" (1984). A lucrat în
domeniul func iilor analitice. A stabilit
o formul definitiv de varia ie în
teoria func iilor de variabil complex
(Teorema rota iei).
GOODEN, Iacob (1670 - 1730),
matematician i filosof iezuit. În 1704 a
tip rit o carte de trigonometrie la Liège,
în Belgia. A doua edi ie a ap rut în anul
1737 la Cluj, în tipografia Academiei a
Soc. Iezui ilor, care este prima
trigonometrie din Transilvania în limba
latin i primul manual univ., având
titlul: "Trigonometria plana et
sphaerica cum selectis ex geometrica et
Astronomia Problematis, sinuum
Canonibus et Propositionibus ex
Euclide magis necessariis. Promotore
R.P. Nicolae Iáno i, e S.J.A.A.L.L. et
Philosoph. Doctore ejusdenque
Professore ordinario dicata. Anno
MDCCXXXVII (1737). Mense Inl. Die
Claudiopolis, Typis Academicis S. J. "
(Trigonometria plan i sferic cu
selec iuni din probleme de geometrie i
astronomie. Cu regula sinusurilor i
prezentarea celor mai necesare
propozi ii din Euclid. Dat la lumin de
N. Iáno i, doctor în artele liberale i
filosofie din societatea iezuit i în
acela i timp profesor ordinar. Anul
305
1737. În zilele lunii iulie, Cluj,
Tipografia Academiei Societ ii
Iezuite). Autorul este Gooden Iacob, ea
a fost numai retip rit la Cluj de
Nicolae Iáno i, post mortem. Edi ia a
III-a a fost retip rit de c lug rul iezuit
Erasmus Froelich, sub titlul:
"Introductio facilis in mathesin"
(Introducere u oar în matematici),
Viena (1746). Dup aceast edi ie au
înv at mult timp studen ii de la Univ.
Iezuit din Cluj.
GOORMAGHTIGH, R. (contemp.),
matematician belgian, prof. de mat. la
Bruxelles. Are activitate prodigioas i
a manifestat un deosebit interes pentru
problemele de geometrie. Majoritatea
memoriilor i articolelor le-a publicat
în revista belgian "Mathesis". A. t.:a
studiat construc iile poligoanelor
regulate. A f cut studii geometrice
asupra curbelor lui Césaro (1926), a
studiat propriet ile unei clase de curbe
i suprafe e, propriet ile triunghiurilor
speciale, a generalizat teorema Noyer-
Droz-Farny pentru tetraedre, a
generalizat teorema lui Jamet relativ la
curbele triunghiulare simetrice (1924).
A studiat normalele la conice. A
generalizat teorema lui Neuberg. S-a
ocupat de dreapta lui Simpson comun
triunghiurilor ortic i complimentar, de
punctele de intersec ie ale cercurilor
circumscrise celor 9 puncte. A studiat
foliul lui Descartes i cercurile asociate
triunghiului etc. A colaborat la
revistele matematice din ara noastr .
GO - SOU - TZIN (1231 - 1316), mare
matematician, ing. i astronom chinez.
A activat la curtea lui Cublai-Han,
v rul lui Hulagu-Han, st pânitorul
Iranului. A condus o re ea întins de
observatoare astronomice i geografice.
Observa iile efectuate la aceste
observatoare au furnizat date foarte
precise. A. t.: un eminent reformator al
calendarului. A stabilit formula
interpol rii cubice pentru exprimarea
mi c rii unghiulare aparente a Soarelui
pe ecliptic în func ie de timp. În 1276
a elaborat un calendar nou. La baza
calculelor a considerat observa iile
efectuate la Observatorul din Pekin.
Acest calendar s-a introdus în 1281 i a
r mas în vigoare pân în anul 1367. S-a
ocupat pe o scar destul de mare de
problemele de trigonometrie sferic ,
lucr ri care nu s-au mai continuat în
China nou . Operele lui nu s-au p strat,
dar calculele calendaristice sunt expuse
în alte lucr ri ale urma ilor lui, ajunse
pân în zilele noastre.
GOUPILLIÈRE, Haton A. de la (n.
1833), matematician francez. A
efectuat numeroase cercet ri
matematice, între care a stabilit unele
propriet i remarcabile ale curbelor
ρ m = a n ⋅ cos nϕ , numite "spiralele
sinus", descoperite de Maclaurin. În
1866, Goupillière a ar tat c podara
unei spirale logaritmice în raport cu
polul 0 este tot o spiral logaritmic .
Cu aceste curbe s-a ocupat i
matematicianul Goormaghtigh (1928).
GOURSAT, Eduard Jean Baptiste
(1858 - 1936), matematician francez,
mare analist de la Sorbona. N. la
Lanzac. Prof. la Univ. din Toulouse,
306
apoi la c. Normal Superioar din
Paris i în continuare la Sorbona.
Membru al Acad. de t. din Paris
(1919), apoi pre edintele Soc. de Mat.
din Fran a. A fost prof.
matematicienilor români de mai târziu
ca: A. Angelescu, Gh. Bratu, C.
C lug reanu, N. Cior nescu, A.
Davidoglu, Caius Iacob, D. V. Ionescu,
Tr. Lalescu, Miron Nicolescu, A.
Pantazi, C. Pârvulescu, D. Pompeiu, C.
Popovici, T. Popovici, R. N. Racli , S.
Sanielevici, P. Sergescu, S. Stoilow, N.
Teodorescu, Florin Vasilescu, G.
i eica, O. N. ino, Radu B descu, pe
care Goursat i-a apreciat foarte mult.
Influen a lui a avut un efect hot râtor
asupra lucr rilor lor. A. t.: se refer la
teoria func iilor analitice, ecua ii
hipergeometrice, la ecua iile cu
derivate par iale i ecua iile integrale.
Goursat a dat o clasificare ecua iilor
diferen iale cu derivate par iale, bazate
pe natura caracteristicilor lor. A studiat
ecua iile diferen iale propuse de Pfaff,
c rora le-a dat solu iile. În 1905 s-a
ocupat de teoremele de existen pentru
ecua iile diferen iale. A dat o metod
de separare a variabilelor pentru
ecua iile cu 4 variabile. Are cercet ri
importante în domeniul ecua iilor
hipergeometrice. A creat o nou teorie
pentru ecua iile integrale, inând seama
de importan a lor în interpretarea
fenomenelor fizicii, în domeniul fizicii
matematice. În geometrie, contribu iile
sale privesc, mai ales, suprafe ele
minime (pentru care a fost premiat de
Acad. de t. din Paris) i de formarea
suprafe elor. Op.pr.: Cours d' Analyse
mathématique, în 3 volume (1913),
lucrare foarte r spândit , edi ia a doua
(1927). – Leçons sur l' intégration des
équations aux dériveés partielles du
première ordre (1921). - Sur un cas
élémentaire de l' équation de Fredholm
(1907) etc. Dintre matematicienii
români care au abordat cercet rile în
continuare amintim: M. Haimovici, D.
V. Ionescu (1933), R. B descu (1938),
Gh. Vrânceanu (1938), Al. Ghika
(1944), C. Corduneanu (1956), Radu
Ro u (1946), D. Mangeron (1961,
1963) etc.
GOVDELAS (vezi: Demetrios
Panaghiotados Govdela).
GRAFFE, K. H. (1799 - 1873),
matematician elve ian, prof. la Univ.
din Zürich. A. t.: a contribuit la
definitivarea metodei lui E. Waring i
Dandelin, referitor la rezolvarea
aproximativ a ecua iilor numerice,
prin folosirea de serii recurente, care
permite calcularea în mod simultan a
tuturor r d cinilor reale i complexe i
este cunoscut sub denumirea de
"Metoda lui Graffe", publicat la
Zürich (1937) i completat ulterior
(1939). Pentru metoda sa foarte
original expus în lucrarea amintit ,
Graffe a primit un premiu de la Acad.
de t. din Berlin. Un merit al lui Graffe
const în efectuarea practic a de mat. la lic. din Stettin, iar în anul
calculelor.
GRANDI, Guido (1671 - 1743),
matematician italian, mare geometru.
A. t.: Grandi a studiat strofoida, care a
fost descoperit , dup toate
probabilit ile, de un matematician
307
francez, la jum tatea sec. XVII. În
1713 a descoperit "rozetele",
descoperire comunicat lui Leibniz prin
dou scrisori succesive pe care le-a
cercetat am nun it. A descoperit "curba
logaritmic ", efectuând graficul ei pe
care a publicat-o în 1701. În 1699 a
demonstrat geometric problema lui
Viviani. Curba lui Viviani este un caz
particular al a a numitelor "curbe ciclo-
cilindrice", n scut prin intersec ia unei
semisfere cu un cilindru de rota ie,
tangent sferei, al c rei centru se
situeaz pe suprafa a cilindrului.
Numeroase solu ii ale acestei probleme
au fost date prin utilizarea calculului
infinitezimal, de G. Leibniz, J.
Bernoulli, G. L' Hospital, J. Wallis. A
descris rectificarea curbei "spirala
conic ". A studiat curba "loxodrom " a
conului, o curb elicoidal , cu raport
constant între curbur i torsiune, curb
situat pe sfer , care taie meridianele
acesteia sub un unghi constant. A
stabilit c aceast linie curb apare la
intersec ia unui con cu un cilindru a
c rui baz e o spiral logaritmic .
GRASSMANN, Hermann Günther
(1809-1877), matematician i filolog
german, unul dintre întemeietorii
geometriei vectoriale i a geometriei
multidimensionale. N. la Stettin. Prof.
1852 a trecut la lic. "Maicii
Protectoare" din acela i ora . A. t.:
Grassmann a imaginat ipoteza unui
spa iu cu n dimensiuni, cu extindere la
geometria n-dimensional , con inând
într-o form pur geometric calculul cu
sisteme de numere cu totul generale,
a a-numitele m rimi extensive
compuse din n unit i. A dezvoltat,
aproape concomitent cu Cayley,
coordonatele plückeriene ale dreptei. A
considerat problema general
numerelor complexe i hipercomplexe,
în care elementele sunt sisteme de
numere (a1 , a 2 , Κ , a n ) . A dezvoltat
solu ia "problemei lui Pfaff" privind
integrarea unei anumite ecua ii cu
derivate par iale. A introdus no iunea
de determinant func ional i teoremele
fundamentale pe care Grassmann le-a
studiat prin metoda teoriei sale a
întinderii, teorie care se utilizeaz
pentru construc ia curbelor algebrice.
S-a lansat într-un proiect de analiz
geometric pe baz vectorial , al c rui
studiu a început în anul 1844, când a
dat o descriere adecvat opera iilor cu
m rimi fizice, caracterizate prin valoare
numeric , direc ie i sens (vector). A
introdus no iunea de independen
liniar a vectorilor. El este considerat
ca fondatorul teoriei spa iilor
vectoriale. Lucrarea vectorial a lui
Grassmann prezint o originalitate
profund în ce prive te concep ia,
gândirea, terminologia i a fost mult
apreciat de c tre Gauss i Möbius,
Hankel i Schlegel. Grassmann prin
aceast lucrare a dezvoltat algebra
vectorial , creând analiza vectorial ,
bazat pe elemente abstracte, pe
defini ii i axiome. A introdus calculul
geometric i teoria echipolen elor în
calculul matricelor. A dezvoltat teoria
ecua iilor cu derivate par iale. A
abordat o nou teorie
electrodinamicii, precum i teoria
combin rii culorilor. La vârsta de 53 de
ani a întreprins studiul limbii sanscrite.
Op.pr.: Die Wissenschaft der
extensiven Grössen oder die
Ausdechnungslehre, Leipzig (1844),
a editia a II-a în 1878. - Die Lineale
Ausdehnungslehre (1861). - editia a II-
a în 1862. - Lehrbuch der Arithmetik
(1861). - Wörtherbuch zum Rig-Veda
(1875). Grassmann are lucr ri
importante în domeniul acusticii,
opticii i electromagnetismului.
Lucr rile lui Grassmann au fost
publicate sub titlul: Gesammelte
mathematische und physikalische
Werke, Leipzig (1894 - 1911), în trei
volume. Între matematicienii români
care au continuat cercet rile lui
Grassmann amintim: Gh. Galbur -
"Forme diferen iale pe varietatea lui
Grassmann cuaternionic " (1956), K.
Teleman (1958).
GRAVE, Dimitri Alexandrovici
(1863 - 1939), matematician sovietic. A
absolvit Univ. din Petersburg în 1889.
Dr. în mat. Prof. la Univ. din Harkov,
apoi din Kiev. Membru al Acad. de t.
din R.S.S. Ucrainean . Membru de
onoare al Acad. U.R.S.S. (1929). A. t.:
În diserta ia de magistru (1889), Grave
a rezolvat complet sistemul de ecua ii
diferen iale privind problema celor trei
culori. În diserta ia de doctorat, a
rezolvat câteva probleme importante
privind proiec iile cartografice. A
demonstrat teorema lui Cebâ ev,
referitoare la cartografie. Marele merit
al lui Grave în crearea primei coli de
a algebr în U. R. S. S., unde s-au format
Cebotarev, Schmidt, Delone, P. S.
Alexandrov i al ii. În cadrul acestei
308
 coli s-a studiat teorema lui Galois,
simplificând expunerea acestei teorii i
s-a expus teoria idealelor cu ajutorul
func ionalelor. A rezolvat prin radicali
câteva clase de ecua ii de gradul V.
Dup victoria din octombrie, Grave a
luat parte activ la dezvoltarea tiin ei
i a culturii sovietice, la reforma
înv mântului superior. Op.pr.: -
Despre integrarea ecua iilor cu
derivate par iale de gradul I,
Petersburg (1889). - Teoria grupurilor
finite, Kiev (1908). - Curs de analiz
algebric , Kiev (1910). - Curs scurt de
analiz matematic (1924). - Mecanica
teoretic bazat pe practic (tehnic ),
Moscova (1932) etc.
GRAWESANDE, W. C. J. (1688 -
1742), geometru german. Activitatea
principal se concretizeaz în domeniul
geometriei perspective: Essai de
perspective, Haga (1711), în care a
expus principiile perspectivei, în care
apare dezvoltarea teoremei lui Stevin.
A dat o bun expunere perspectivei
centrale în plan. - Metheseos
universalis elementa, Leyda (1727) etc.
GREBE, E. W. (1804 - 1874),
geometru german. Principala
preocupare, teoria triunghiurilor i
propriet ile sale, stabilind punctul
numit al lui Grebe (1847), c ruia recent
i s-a schimbat numele în punctul lui
Lemoine (1873), care a pus bazele de
înflorire a geometriei triunghiului.
GREEN, George (1793 - 1841),
matematician englez. A studiat mat. în
particular ca autodidact. Abia la vârsta
309
de 40 de ani s-a înscris la Univ. din
Cambridge, pe care a absolvit-o în anul
1838, devenind prof. la Colegiul
"Caius" din Cambridge. A descoperit
func iile care-i poart numele, pe care
Tr. Lalescu le-a utilizat în cazul unor
ecua ii integrale. A lucrat în domeniul
calculului diferen ial i integral, a
stabilit integralele de suprafa i
volum, utilizate în fizica matematic . A
aplicat analiza matematic în domeniul
teoriei electricit ii (1828). A introdus
no iunea de poten ial. A dat o formul ,
care-i poart numele, care d o
transformare interesant a unei
integrale duble într-o integral
curbilinie. Metoda de integrare a lui
Green const în determinarea unei
func ii a lui Green, ata at problemei
fizico-matematice. Aceast metod nu
a fost cunoscut decât dup ce W.
Thomson a reeditat lucrarea respectiv
(1846). Teorema a fost folosit de c tre
Radon (1935) i D. V. Ionescu (1950).
Bazându-se pe integralele de suprafa
i cele spa iale, a dezvoltat teoria
electricit ii i a magnetismului. De o
mare importan este lucrarea lui Green
relativ la reflexia i refrac ia luminii în
mediul cristalin (1839). Op.pr.: - An
Essay on the Application of
mathematical Analysis to the theory of
Electricity and Magnetism (1828).
Dintre matematicienii români, care s-au
preocupat de func iile Green, sunt: M.
Nicolescu (1932), Caius Iacob (1957),
D. Mangeron (1946, 1963), N. Boboc
i al ii.
GREGORIUS, de St. Vincentio (1584
- 1667), mare geometru belgian din
timpul s u, cel mai cult i stimat savant
din veacul al XVII-lea. A f cut parte
din ordinul iezui ilor, a dus o via
retras la Grand. Un matematician
perseverent, a f cut descoperiri
importante i curioase în geometrie.
Apare ca unul dintre ultimii cavaleri ai
epocii sale. A. t.: Gregorius, împreun
cu al i matematicieni, este ini iatorul
calculului diferen ial i integral,
provenit din probleme de geometrie i
mecanic , prin aplicarea metodei
exhaustive de rectificare i cubatur , ca
prim form deschis de el, împreun
cu al ii. A efectuat cuadratura spiralei
lui Arhimede i a demonstrat c aceast
spiral poate fi redus la rectificarea
parabolei. Deosebit valoare are
teorema pe care a stabilit-o relativ la
egalitatea ariilor a dou bande de
hiperbol i care a condus apoi la
g sirea propor ionalit ii acestor arii cu
logaritmul raportului dintre anumite
distan e corespunz toare dreptelor ce
m rginesc acele bande. În 1647 a
stabilit leg tura între teoria logaritmilor
i cuadratura hiperbolei, g sind c
logaritmii lui Neper au ca imagine
geometric ariile segmentelor de
hiperbol echilater cuprinse între o
asimptot i dou paralele la cealalt
asimptot . A introdus metoda
exhaustiv . Lucrarea lui Gregorius cu
privire la cuadratura cercului a fost
atacat de mai mul i matematicieni,
între care i de Andrea Taqust, în
schimb Newton i Leibniz au ar tat o
admira ie deosebit pentru lucr rile lui
Gregorius, considerându-l ca pe unul
care a pus bazele geometriei moderne.
Gregorius era într-adev r un mare
310
geometru, un adânc cunosc tor al
geometriei antice. În 1647 a studiat
fasciculele armonice. Pentru el conicele
au constituit obiectul unor cercet ri
importante. Op.pr.: - Opus
geometricum, cuadratura circuli et
sectionum coni, Anvers (1647), - în 10
volume. - Despre via a i operele lui
Gregorius g sim în lucr rile lui J.
Neuberg, I. B. Hoffman (1941).
GREGORY, Duncan F. (1813 -
1844), matematician englez,
str nepotul unui frate al lui James
Gregory. A f cut parte dintr-un grup de
matematicieni britanici, care s-au
str duit pe atunci s întemeieze o
"algebr simbolic ". El a explicat
corect legile de care apar in denumirile
din algebr , cum ar fi: "comutativ",
"distributiv", "asociativ".
GREGORY, James (1638 - 1675),
matematician i fizician englez din
Sco ia. N. la Aberdeen i m. la
Edinburg. Membru al Asoc. t. din
Londra (1668). Prof. la Univ. din Saint-
Andrews (1669) apoi la Univ. din
Edinburg (1674). S-a remarcat ca mare
geometru foarte talentat, ocupându-se
cu geometria pur i geometria
analitic . A. t.: începând cu 1668,
Gregory a studiat seriile de puteri i
dezvoltarea în serie a func iilor tg x, ctg
x i arctg x i a ar tat deosebirea dintre
seriile convergente i divergente. Seria
arctg x era cunoscut de Nilakanta
(indian) prin sec. XVI, când înc
rezultatele matematicienilor indieni nu
erau cunoscute în Europa. În leg tur
cu prioritatea descoperirii seriei lui
Leibniz, Collins i Walles au opinat în
favoarea lui Gregory. Tot Gregory a
reu it s dezvolte în serie i func iile:
sec x, ln tg x , ln(1 + x) /(1 − x ) .
Gregory a mai ar tat c aria cercului i
a hiperbolei se poate ob ine sub forma
unor serii infinite. Gregory sus inea
imposibilitatea cuadraturii cercului
dup metoda analitic , pe când
Huygens ap ra corectitudinea
ra ionamentului matematic în
cuadratur . Huygens era
anticuadraturist. Pe aceast tem , între
Huygens i Gregory a ap rut o
polemic înver unat . Gregory s-a
ocupat cu determinarea valorii lui .
Este considerat precursorul calculului
diferen ial i integral. A stabilit formula
"celor trei nivele". În 1668 a
demonstrat c spirala logaritmic se
transform într-o dreapt . A folosit
θ
transformarea X = r , Y = rdr în
0
construc ia h r ilor, numit "proiec ia
Mercator" (nume latinizat al lui
Gerhardt Kremer) (1512 - 1594). A
introdus no iunea de raz vectoare
(1668). Op.pr.: - Vera circuli et
hiperbolae quadratura, Padova (1667).
- Exercitationes geometricae (1668).
Despre lucr rile lui Gregory a scris
Georg Heinrich (1901). Cu ocazia
tricentenarului lui Gregory s-a editat:
Tricentenary memorial volume.
Containing his correspondence with
John Collins and his hitherto
unpublished mathematical manuscripts,
Londra (1938).
311
GRIGORE, Ioan (n. 1907), profesor
emerit. N. în com. T t reni
(Dâmbovi a), unde a urmat c. primar ,
iar gimnaziul la "En chi V c rescu"
din Târgovi te, iar sec ia real la lic.
din Pite ti. Licen iat în mat. (1930).
Examenul de capacitate (1931). Prof. la
Lic. Comercial din Târgovi te (1930),
apoi la Lic. Comercial din Ploie ti.
Primar al municipiului Ploie ti (1945).
Prof. la Lic. "I. L. Caragiale" din
Ploie ti (1946). În 1948 a contribuit la
reforma înv mântului. Preocuparea
de seam a prof. I. Grigore a constituit-
o adaptarea la noile condi ii a
programelor i manualelor, a metodelor
de lucru la clas etc. S-a impus prin
nepieritoare pilde de munc ,
competen i spirit novator, neobosit
slujitor al colii, autor al numeroase
manuale i articole ca Aritmetica
ra ional (1942), Matematici
comerciale (1943).
GRIGORE, Magistrul (990 - 1058),
renumit înv at armean. A tradus în
limba armean Elementele lui Euclid
(1051). Un fragment p strat din aceast
traducere con ine defini iile,
postulatele, axiomele i primele trei
propozi ii din cartea întâi a
Elementelor. A ar tat marele merit al
lui Anania din Sirak, ca urmare a
folosirii lucr rilor lui în colile armene
de atunci.
GRIGORE, Maior (1715 - 1785),
ctitorul înv mântului matematic
românesc. Primul prof. al unei coli
medii române ti care a predat i mat. i
a fost autor de manuale. Prof. la
Seminarul din Blaj, prima coal de
înv mânt mediu cu predare în limba
latin i român înfiin at în 1754.
GRINDEI, Ion (1914 - 1975), eminent
pedagog i remarcabil om de tiint . N.
la B rbe ti - Cern u i. Dup absolvirea
cursului primar a continuat studiile la
Lic. "Aron Pumnul" din Cern u i, în
1936 luându- i bacalaureatul. Licen iat
în mat. la Univ. din Ia i (1942). Între
1942 - 1946 a fost mobilizat pe front.
Reîntors, a fost încadrat asist. (1946 -
1950), apoi lector (1950 - 1960), conf.
(1960 - 1966), prof. la Univ. din Ia i
(1966 - 1975). Dr. în mat. (1958). A. t.:
a cuprins cursuri i seminarii de
astronomie, mecanic , mecanica
mediilor continue, termoelasticitate,
geometrie analitic i diferen ial ,
mecanic teoretic i rezisten a
materialelor. A fost unul din
cercet torii de termoelectricitate la Ia i.
Op.pr.: - Contribu ii la studiul
integr rii i echivalen ei sistemelor
mecanice neolonome (1958).
Termoelasticitate (1967), care este
prima carte de acest gen în limba
român . - Teoria curbelor
hipersuprafe elor.
GRISCHOW, Augustin (1683 -
1749), matematician german. N. la
Auclam (Pomerania). În 1707 a
terminat Univ. din Jena, primind gradul
de magistru. Timp de 17 ani a
func ionat ca prof. de mat. la Colegiul
de Medicin i Chirurgie din Berlin.
Membru al Acad. de t. din Berlin.
Timp de 26 de ani s-a ocupat de
observa iile meteorologice i cu
redactarea almanahurilor. Op.pr.:
Isagoge ad Studio Mathematica, Jena
(1712). Lucr rile lui Grischow au fost
publicate în "Mémoires de Travaux", în
"Miscellania Berlinensis" i în
"Mémoires de L' Académie" din Berlin.
A redactat calendarul publicat de Acad.
din Berlin, ultimul calendar fiind
întocmit în limba latin (1749). A mai
scris o serie de lucr ri de filosofie.
GROTHENDIECK, Alexander
(contemporan), matematician francez
de origine rus. Activeaz în Fran a ca
prof. la Inst. de Înalte Studii de la Gif
sur Yvette. În 1966 a primit medalia
"Fields", pentru c a dotat geometria
algebric cu baze mult mai generale i
mai abstracte. A luat parte la Congresul
Matematicienilor inut la Moscova
(1969) i a fost invitatul Univ. din
Bucure ti. A. t.: a contribuit la
clarificarea unor no iuni din geometria
algebric , ca: multiplicitate, intersec ie,
varietate i alte no iuni. A axiomatizat
- teoria algebric omologic , introducând
teoria categoriilor i a functorilor pe
aceste categorii. A ob inut rezultate
i frumoase în teoria grupurilor. A
introdus o clas mai restrâns de spa ii
vectoriale topologice, anume a a-zisele
spa ii nucleare. A ar tat c topologia
din spa iile nucleare poate fi definit cu
ajutorul unei mul imi num rabile de
seminorme hilbertiene. Op.pr.: - Sur
quelques points d'algèbre
homologique, în "Tohoku Math. Journ.
"nr. 3/1957, care a condus la
nenum rate elabor ri de lucr ri. Alte
lucr ri sunt publicate în "Mem.
American Math. Soc.".
312

GRUNERT, Jean Auguste (1799 -
1872), matematician german. N. la
Halle (Prusia), unde a început studiile,
pe care le-a continuat la Göttingen,
ob inând licen a în filosofie. Prof. de
mat. i fizic la Colegiul din Targan,
apoi la c. Militar i membru în
Comisia de Examinare a elevilor
militari. Prof. de mat. la Brandenburg
(1828), apoi prof. la Univ. din
Greifwald (1833), de unde se transfer
la Acad. din Eldena la Catedra de Mat.
Teoretic i Practic . În 1841 a înfiin at
revista "Archiv der Mathematik, a c rei
apari ie a încetat în 1920. A. t.: a
determinat semnele lui sinus i cosinus
în cercul cu raza de unitate. A studiat
sistematic trigonometria sferic , creat
de Clairaut în 1733. A studiat sec iunile
conice. S-a ocupat de statistic , de
analiz superioar , de unele probleme
de astronomie. Op.pr.: - lucr rile lui De Gua, care prezint o
Mathematische Abhandlungen, Altona
(1822), - Lehrbuch der Kegelschnitte
(1824). - Statik fernster Körper, Halle
(1826). - Sphaeroidische
Trigonometrie, Berlin (1833). –
Elemente der Differential und
Integralrechnung, Leipzig (1837). –
Géométrie plane, Stéréométrie,
Trigonométrie plane et géodésie
(1843), în dou volume. – Lehrbuch
der Mathematik für die obern Classen,
Brandenburg (1850) etc.
GRZEPSKI, Stanislas Grepius (1526
– 1572), matematician i filolog
polonez. N. în ducatul Var oviei. Prof.
la Cracovia (Krakow). A tr it în timpul
lui Copernic. Op.pr.: - Geometrya
313
(1566). – Miernicka Nauka (Geometria
sau studiul m surilor), dup lucr rile
matematicienilor greci i latini
(Cracovia).
GUA, de Malves Jean Paul (1712 –
1713, 1785 – 1788), matematician
francez. N. la Carcassonne. Gua a fost
abate i s-a ocupat în particular cu mat.
A func ionat ca prof. de teologie la
Collège de France. Membru al Acad.
de t. din Paris (1740). În 1754 a
întocmit un plan relativ la exploatarea
minelor de aur din Languedoc.
Membru al Asoc. de t. din Bordeaux
i Londra. Un proces cu familia l-a
ruinat. A. t.: Gua a studiat minu ios
lucr rile tuturor predecesorilor s i i le-
a criticat cu t rie. Lucr rile lui con in
idei valoroase, i în multe cazuri idei
noi, care au contribuit la progresul
teoriei curbelor algebrice. Una dintre
valoare istoric , este: Usage de
l’Analyse de Descartes pour decouvrir
sans le secours du calcul différentiel,
les propriétés ou affections principales
des lignes géométriques de tous ordres,
Paris (1740). – De Gua a transformat
paralelogramul lui Newton, în
cercet rile sale asupra curbelor de ordin
superior, în “triunghiuri algebrice”,
respectiv “analitice”. A utilizat metoda
coordonatelor cu prec dere în
cercet rile de geometrie diferen ial . A
dat metodele geometriei diferen iale
pentru determinarea punctelor
“singulare simple”. A cercetat
am nun it forma curbelor lui Cassini.
Pentru el “puncte de maxim” erau
acelea în care produsul y·d2y era
negativ.
GUARINI, C. Guarino (1624 – 1683),
matematician italian. A activat la
Torino. S-a ocupat de proiec ia
ortogonal pe un plan i proiec ia
stereografic i a aplicat prin figuri
imaginea în plan a curbelor, iar printre
ele a suprafe elor nedesf urabile, dând
i sec iunile acestora. Op.pr.: -
Euclides adauctus et methodicus
(1671), alt edi ie în 1676.
GUATHAMA, Sidharta (sec. VIII e.
n.), matematician indian (numele
chinezesc: Tzintam Sida). A lucrat la
biroul de astronomie din China i a
întocmit între 718 – 729 un tratat de
astronomie i astrologie, în care a
expus procedeele de calcul indian i a
ar tat c , pentru a însemna locul gol al
abacului, trebuie pus un punct. Aceast
inova ie nu s-a aplicat imediat. În acest
tratat se vorbe te de simbolul “zero”,
adus din afara Chinei.
GUDERMANN, Christoph (1798 –
1852), matematician german. Prof. la
Univ. din Münster i Weierstrass. Între
1838 – 1851 a f cut cercet ri în
leg tur cu fundamentarea func iilor
eliptice dup principiul lui Jacobi i a
concep iilor lui Gauss din teoria
numerelor, aducând o contribu ie
însemnat în domeniul mat. Op.pr.: -
Analytische Sphaerik Köln (1830). –
Niedere Sphaerik (1835), care este o
bogat culegere de formule geometrice.
314
GUERRINO, Tomaseu (sec. XVII),
matematician italian. N. la Milano între
1663-1668. Prof. de mat. la Milano.
Op.pr.: - Euclid în Campagna (un
tratat de arpentaj). – Tavole
Gnomoniche. – Trattato di geometria. -
Trattato di Stereometria. – Trattato di
Geodesia.
GUGLIELMINI, Domenico (1655-
1710), matematician i medic italian.
N. la Bologna i m. la Padua. A studiat
mat. având ca prof. pe Geminiano
Montanari. În 1678 a luat doctoratul în
medicin la Bologna. Primul prof. de
mat. la Bologna (1684), iar, în anul
1686, Senatul i-a acordat titlul de
intendent general al apelor din acest
inut. În urma diferendului n scut între
ora ele Bologna i Ferrara, în leg tur
cu cursul apelor, Guglielmini a fost
delegat pentru solu ionarea acestui
litigiu, care a dat o solu ie important
nu numai pentru aceste dou ora e, ci i
pentru teritoriul Ravenna, întocmind i
schi a respectiv . În 1694 a devenit
prof. de hidrostatic , catedr creat de
el. A ajutat pe Cassini la lucr rile lui, în
calitate de prieten. Membru al Acad.
din Bologna (1687), al Soc. Regale din
Londra, al Acad. din Berlin i Paris
(1696). La solicitarea ora elor Cremona
i Mantua a întocmit un proiect de
remediere a râului Po, care f cea mari
ravagii. În 1700 se afl în Dalma ia
pentru întocmirea unui proiect de
remediere a minelor Castel-Nuovo. În
1702 este prof. de medicin la Padua i
prof. de mat. i ca medic la curtea
Marelui Duce de Toscana. Papa
Clement al IX-lea i-a acordat un titlu de
onoare la Roma. În 1709 a încetat
activitatea sa i în anul urm tor a murit.
Cu ocazia decesului, “Journal des
savants” din Italia i-a adus un
important omagiu. În anii 1680-1688 a
studiat originea i formarea cometelor,
precum i eclipsa de Soare din 12 iulie
1684. Op.pr.: - A scris o lucrare despre
arhitectura apelor, în care s-a ocupat de
lucr ri hidraulice, de construc ia
canalelor i ecluzelor, lucrare care dup
Fontenelle a avut un mare r sunet. –
Volantis flammae a D. G. Montanaris,
Bononiensis Archigymnasii professore
mathematico, optice, geometrice
examinatae Epitropia, conclusiones a
D. Guglielmini propagandae, Bologna
(1677). – Della Natura Fiumi, trattato
physico-matematico, Bologna (1697). –
Opera omnia, mathematica, hydraulica
et physica, Geneva (1719), post
mortem. Via a lui Guglielmini a fost un
sacrificiu pentru tiin , având un
temperament robust.
GUIA U, Silviu (n. 1938),
matematician român. N. la Oradea,
unde a urmat cursurile primare i
secundare, iar Fac. de Mat.-Fizic , pe
care a terminat-o în 1960. Cercet tor
stagiar la Inst. de Mat. al Acad.,
sectorul teoria distribu iilor i aplica ii.
A. t.: - se manifest în domeniul teoriei
func iilor de variabil complex ,
mecanic statistic , teoria
probabilit ilor, f când parte din coala
româneasc de calculul probabilit ilor
creat de c tre O. Onicescu i în
domeniul ciberneticii. A stabilit leme i
teoreme de codificare în teoria
informa iei. S-a ocupat de teorema lui
315
Arscombe, de formula lui Perron, de
teorema lui H. Boltzman. Unele
publica ii sunt în colaborare cu O.
Onicescu, R. Theodorescu, G. Ciucu, I.
Cuculescu etc. Op.pr.: - Matematica i
informa ia, Ed. t. (1965). – Teoria
matematic a informa iei Ed. Acad.
(1966). – Procesul dialectic de
unificare i diversificare în matematic
(1965). Lucr rile sunt scrise la un nivel
accesibil omului de tiin .
GUIDOBALDO, del Monte (1546-
1657), geometru celebru, mare
matematician italian. Numele lui real
este Guidi Ubaldo dal Monte din
Pisaro. Elev al lui Commandino, om cu
mare influen la Curtea din Toscana,
datorit pozi iei sale familiale.
Protectorul lui Galilei. A. t.: - în 1579
a introdus construc ia mecanic a
hiperbolei. În 1615 a studiat mai
îndeaproape linia elicoidal i a
introdus denumirea de elice circular .
A studiat melcul, pe care l-a numit
helix (iedera). A studiat perspectiva i a
demonstrat, în toate cazurile
particulare, teorema punctului de fug
al paralelelor orizontale. A tratat
mecanica din punct de vedere tehnic. A
studiat principalele dispozitive care pot
s mi te greut i mari, utilizând for e
mici, considerând c mecanica este
“cea mai nobil dintre arte i de cel mai
mare folos în treburile zilnice”. A
studiat problemele legate de urub,
centru de greutate, echilibrul pârghiilor.
În lucr rile lui se simte influen a
cercurilor speciali tilor militari privind
metodele de proiec ie elaborate de
ace tia. Op.pr.: - De cochlea (1615). –
Perspectivae libri sex (1600). –
Mechanicorum liber (1577). A tradus
operele lui Arhimede despre
suprafe ele plane.
GUICHARD, Claude (1861 – 1927),
matematician francez, succesorul lui
Darboux la Sorbona, ale c rui cursuri
au fost audiate de c tre O. N. ino
(1910). S-a ocupat de studiul metric al
re elelor pentru spa iul cu n dimensiuni
i cu studiul congruen elor.
Matematicianul român Dr gil a german. A studiat la Ratisbonne (=
demonstrat c rezultatele clasice
stabilite de Guichard relativ la
suprafe ele din spa iul obi nuit, care se
corespund prin paralelismul normelor,
sunt false. Op.pr.: - Traité de
Géométrie, în dou volume. Cu unele
aspecte ale suprafe elor lui Guichard s-
a ocupat Gh. i eica în memoriul: Sur
la nouvelle transformation des surfaces
a courbure totale constante de M.
Guichard, în “C. R. Acad. de Paris”,
vol. 136/1903.
GUIDO, Grandi (vezi: Grandi).
GUILLARD, Nicolas Antoine (>
1820), matematician francez. N. la
Orbais i m. la Paris. Data na terii nu
se cunoa te. Studiile le-a început la
Saissons i le-a terminat la “Louis – le
Grand” din Paris. Începând cu anul
1783 i pân la Revolu ia francez a
func ionat ca prof. conf. de filosofie la
Univ. din Paris, fiind destituit în timpul
Revolu iei. Pentru a putea tr i s-a
ocupat cu medita ii din mat. În 1794 s-a
angajat ca func ionar la Direc ia
Cadastrului i repartizat la calcularea
316
marilor tabele logaritmice. În 1803 a
fost reîncadrat ca prof. la Colegiul
“Ludovic Cel Mare” din Britania.
Op.pr.: - Traité élémentaire
d’Aritmétique décimale, Paris (1802). –
Arithmétique de premières écoles et des
écoles secondaires. – Cours de
Mathématiques de Bézont, publicat de
Guillard (1800).
GUILLAUME, Saint d’Hirsangue (>
1091), celebru matematician de origine
Regensburg, n.e.), la coala “Saint
Emmeraimne”. Preocuparea studiilor a
fost mat. În 1068 a fost numit episcop
de Nirsangue. Pentru studierea
disciplinei mat. i a regulilor ce
trebuiau introduse, a c l torit la Cluny.
Reîntors i-a reorganizat m n stirea pe
care a condus-o dup aceste reguli.
Acest fapt a atras mul i c lug ri, al
c ror num r m rindu-se considerabil,
în 1082 a fost nevoie s m reasc
m n stirea. Pe lâng disciplinele
religioase, Guillaume s-a preocupat i
de educarea c lug rilor în disciplina
mat. Reputa ia sa ca bun organizator i
ca om de tiin s-a r spândit în toat
Germania. Conduc torii institu iilor
superioare i oamenii de tiin l-au
consultat în toate problemele, asupra
m surilor ce urmau s se ia în
organizarea înv mântului, educa iei,
disciplinei i organizarea m n stirilor.
A fost apreciat i pentru fine ea
concep iilor sale filosofice. Op.pr.: -
Quaestiones de Computo. – De
Holorogio. – Philosophicarum et
astronomicarum Institutionum Libri,
Bâle (1531). A scris o mul ime de
lucr ri cu un caracter matematic
filosofic.
GUISNÉE, Nicolas (> 1718),
matematician francez. Fost elev a lui
Varignon. Membru al Acad. de t.
(1702). S-a ocupat de probleme de
geometrie algebric general . Lucr rile
sale sunt expuse într-un spirit analitic.
Op.pr.: - Manière générale de
déterminer géométriquement le foyer
d’une lentille formée par deux courbes
quelconques, de même ou de différent
nature, telle que puisse être la raison
de la réfraction, et de quelque manière
sur une des faces de cette lentille, C’
est-à-dire soit qu’ils y tombent
divergents, parallèles ou convergents
(1704). – Application de l’algèbre à la
géométrie, ou méthode de démontrer
par l’algèbre les théorèmes de
géométrie, et d’en résoudre et
construire tous les problèmes, Paris
(1705), edi ii urm toare 1733, 1753,
care este un bun manual de geometrie
algebric general . – Observations sur
les méthodes de maximis et minimis, ou
l’on fait voir l’identité et la différence
de celle de l’analyse des infiniment
petits avec celles de M. M. Fermat et
Hudde (1706). – Théorie des
Projections, ou du jet des bombes,
selon l’hypothèse de Galilée (1707). –
Sur les courbes de la plus vite descente
(1709) etc.
GULDIN, Habakuk Paul-Pell (1577 –
1643), matematician eminent, elve ian.
N. la Saint-Gall i m. la Gratz. Ini ial a
fost un mare agitator al religiei
reformate, dar la 20 ani a intrat în
i ordinul iezui ilor, luând numele de
Paul. Ca iezuit s-a dedicat studiului
mat., devenind prof. de mat. la diferite
colegii din Roma, apoi la Gratz. A. t.:
În 1635 a dat teoremele generale, care-i
poart numele, asupra volumelor i
ariilor corpurilor de revolu ie în
leg tur cu centrele de greutate ale
pl cilor i curbelor plane care l-au f cut
celebru. Teorema I. – Aria suprafe ei ce
ia na tere prin rotirea unei curbe în
jurul unei axe de rota ie ce se afl în
planul s u este egal cu produsul dintre
lungimea curbei prin lungimea cercului
descris de centrul de greutate al curbei,
presupus omogen . Teorema II-a:
Volumul solidului ce ia na tere prin
rotirea unei suprafe e plane în jurul
unei axe de rota ie ce se afl în planul
s u este egal cu produsul dintre aria
suprafe ei prin lungimea cercului
descris de centrul de greutate al
suprafe ei, presupus omogen . Pentru
determinarea centrului de greutate a
folosit metoda infini ilor mici. Din
acest punct de vedere, Guldin este
cunoscut ca precursor al calculului
diferen ial i integral. În demonstrarea
teoremelor a folosit metoda exhaustiv ,
descompunând solidul în cilindri
elementari. Aceste rezultate au fost
ob inute mai înainte i de J. Kepler i
B. Kavaglierri (Cavalieri). Guldin a
criticat metoda indivizibililor a lui
Cavalieri, ca fiind negeometric , pe
când Pascal i Wallis le-a folosit cu
succes în aplica ii. Guldin a tratat i
despre coordonatele baricentrice, care
erau cunoscute i de Pappus. Guldin a
mai calculat p tratele numerelor de la 1
la 10. 000. Op.pr.: - Refutatio Elenchi
317
Calendarii Gregoriani a setho Calvicio
concripti, Mayence (1618). – Problema
arithmeticum de rerum
combinationibus quo numerus
dictionum seu conjunctionum
diversarum quae ex XXIII alphabeti
litteris fieri possunt indagatur, Viena
(1622). – Centrobarica, Viena (1642),
în patru volume. Exercitationes
geometricae (1647). Dintre
matematicienii români, D. V. Ionescu a
expus câteva aplica ii ale teoremelor lui
Guldin, în R. M. T., V. XII nr. 9/1932.
GÜNTER, Edmund (1581 – 1626),
matematician englez. N. la
Herfordshire i m. la Gresham. S-a
preg tit pentru cariera de preot, îns
având predispozi ie pentru mat. i în
general pentru tiin ele exacte, fiind un
geniu inventiv, a urmat aceste studii.
Prof. de astronomie la Colegiul din
Gresham (1619), apoi la Deptford.
A. t.: a calculat logaritmul lui sinus i
tg cu apte cifre zecimale, publicate în
1620. A introdus termenul de cosinus,
ca prescurtare a sinusului unghiului
complementar, precum i termenul de
cotangent . A inventat rigla
logaritmic , care se mai nume te i
scara lui Günter. Edmund Wingate i
Robert Bissaker au construit rigla cu
trei linii al turate. Op.pr.: - Canon of
triangles.
GÜNTER, Nicolai Maximovici (1871
– 1941), matematician sovietic. Prof.
La Univ. din Leningrad. Om de tiin
emerit din R. S. F. S. R. (1924).
Primele lui lucr ri se refer în mod
principal la teoria ecua iilor diferen iale
318
i la ecua iile cu derivate par iale. Un
mare ciclu de lucr ri se refer la
problemele fizicii matematice i anume
la hidrodinamica lichidelor ideale,
teoria poten ialului etc. La noi se
cunoa te Culegerea de probleme de
matematici superioare, în traducere Ed.
Tehn. (1950).
GÜNTER, H. (vezi: Grassmann).
GUREVICI, Grigori Borisovici (n.
1898), matematician sovietic. N. la
Petersburg, unde în 1915 a terminat
liceul. De tân r a manifestat un interes
deosebit fa de mat., dovedind un
talent deosebit. În 1921 a terminat
Univ. din Saratov, iar în anul 1922 a
început activitatea pedagogic la Inst.
de Ingineri pentru Transporturi, din
Moscova, apoi la Inst. Pedagogic de
Stat din Moscova i la Inst. Mecanice
din Moscova i Sula. A fost elevul lui
V. F. Kagan, unul din fondatorii
geometriei moderne din U. R. S. S.
Gurevici a fost membru al Comisiei de
Înv mânt Matematic pe lâng
conducerea superioar a Inst.
Pedagogice din cadrul Ministerului
Înv mântului din R. S. F. S. R., în
care calitate a prezentat diferite
rapoarte referitor la metodica pred rii
mat. în colile medii i institute
superioare. A. t.: Gurevici este nu
numai matematician ci i un mare
pedagog, autor a numeroase lucr ri
tiin itifice i articole de metodic ,
neobosit activist al institutelor de
înv mânt superior i pedagogice. În
decursul primilor 20 ani de activitate a
conturat tr s turile remarcabile de
pedagog, care i ast zi constituie
tr s turile profesionale i spirituale
esen iale. S-a ocupat de rezolvarea
problemelor dificile din algebr , de
analiz tensorial . A fost unul dintre cei
mai mari speciali ti matematicieni
sovietici în domeniul geometriei.
Op.pr.: - Geometria proiectiv (1960),
scris în spiritul rigurozit ii logicei
moderne. – Bazele teoriei invarian ilor
algebrici (1948), tradus în limba
englez (1964). – Curs de teoria
grupurilor, litografiat, pentru studen i.
A publicat: Observa ii asupra
articolelor lui Florin Vasilescu despre
scurgerile axial simetrice sub form de
vân (1947).
GURIEV, Semion Emelianovici
(1764 – 1813), matematician i topologia general
mecanician rus. În 1784 a terminat c.
de Artilerie din Petersburg, devenind
prof. la Gimnaziul pentru Marinarii
Greci, unde a predat naviga ia i
artileria. În 1792 a f cut o c l torie în
Anglia pentru a studia probleme de
construc ii tehnice. Membru al Acad.
(1796), apoi membru al Asoc. de t.
Ruse (1800). A luat parte la alc tuirea
Dic ionarului Academic Rus pentru
no iunile de mat. i fizic . A. t.: a
desf urat o vie activitate pentru a
atrage în Acad. savan i ru i i pentru a
întemeia un periodic tiin ific în limba
rus (1803). A criticat unele idei ale lui
Euler i Legendre. Lucr rile lui sunt
dedicate filosofiei matematice i matematician i ofi er de marin ,
metodelor de predare. În ce prive te
obiectul geometriei, s-a bazat pe o
pozi ie materialist . A dedus ecua iile
curbelor plane în coordonate polare, în
319
forma folosit ast zi. S-a ocupat mult
de probele de metodic i metodologie
matematic . A lansat folosirea teoriei
limitelor în analiza matematic i
geometrie. S-a ocupat i de problemele
de static . Op.pr.: - Experien e în
domeniul perfec ion rii geometriei
(1798). – Bazele geometriei (1811). –
Bazele geometriei transcendente a
suprafe elor curbe (1806). – Bazele
calculului diferen ial cu aplica ii în
analitic (1811). – Bazele mecanicii
(1815). A publicat i alte lucr ri, care
au exercitat o influen puternic
asupra dezvolt rii literaturii tiin ifice
ruse, în prima jum tate a sec. XIX.
GUSSI, Gheorghe (n. 1932),
matematician român, cu preocup ri în
i topologia
algebric i analiza func ional . A
devenit apreciat prin memoriile
publicate în colaborare cu Poenaru i C.
Foia . A. t.: G. Gussi a folosit un
operator hiperbolic în rezolvarea
ecua iilor cu derivate par iale
cuasiliniare. În analiza func ional a
generalizat teorema de aproximare a lui
Einar Hille. A studiat problema lui
Cauchy pentru tipul eliptic (1955). A
studiat ecua iile cu derivate par iale
hiperbolice de ordin II, cu dou
variabile (1956). Op.pr.: - Itinerar în
analiza matematic , Albatros, 1970.
GUYON, Emil (1843 – 1915),
francez. N. la Fontainebleau i m. la
Pleumeur-Bodou (Côtes du Nord).
Membru al Acad. de t. (1891). S-a
ocupat cu mat. în leg tur cu naviga ia.
Op.pr.: - La théorie du navire. –
Manuel des instruments nautiques.

320

H
HABASH, Ahmed ibn’ Abdalla al
Marvazi al Habash al-Ha ib (aprox.
765-770, 865-870 e.n.), matematician
arab, a profesat la Merv i Bagdad. A
realizat descoperiri importante în
domeniul mat.: A rezolvat prin
aproxim ri ecua ia θ − K ⋅ sin θ = t , în
care se cerea s se calculeze θ dup
parametrul K i t fix, ecua ie utilizat la
calcularea tabelelor necesare în teoria
paralaxei. Utilizând aceast ecua ie a
calculat tabelul cotangentelor care
permite s se calculeze în l imea
Soarelui, dup lungimile umbrei i
invers. Într-un alt manuscris, sinusul
este dat prin fiecare sfert de grad, cu
patru cifre, iar tangentele pentru fiecare
jum tate de grad, cu dou cifre exacte.
Habash a cunoscut func iile:
tg x = sin x cos x ,
ctg x = 1 tg x , sec x = 1 cos x ,
sec 2 x = 1 + tg 2 x . Habash
supranumit “calculatorul”.
HACHETTE, Jean Nicolas Pierre
(1769-1834), mare geometru francez.
N. la Mézières, m. la Paris. Fiu al unui
librar. Studiile le-a început la Colegiul
din Charleville i le-a terminat la
Reims. La Meziéres s-a împrietenit cu
elevii de la c. de Geniu din acest ora ,
care i-au deschis gustul pentru tiin ele
exacte. La 17 ani a devenit prof. la
Racroy, iar la 19 ani a fost primit în
calitate de desenator pe lâng profesorii
de fizic i chimie. În 1792, prin
concurs, a ocupat catedra de
hidrodinamic la Collioure din Pyreneii
Orientali, unde a mai predat i
geometria i probleme de naviga ie. A
fost ales deputat în Marea Conven ie.
Monge a descoperit în Hachette un
mare talent de matematician, la a c rui
propunere Hachette a ajuns prof. la c.
Politehnic din Paris, unde a instalat o
serie de instrumente didactice.
Începând cu 1794, a primit sarcina de a
aplica legile aerostaticii în arta
r zboaielor, luând parte la luptele de la
Fleurses, a intrat în Bruxelles,
procedând la dezinfectarea spitalelor.
Hachette a ajuns adjunctul lui Monge la
catedra de geometrie descriptiv , apoi
prof. titular. Dr. în mat. (1809), prof. la
c. Politehnic i c. Normal
Superioar , pân la sfâr itul vie ii.
Membru al Acad. de t. (1823).
Membru în Comitetul Expozi iei
Industriale (1827). A avut ca elev pe
Poisson. A. t.: a completat cercet rile
lui Monge în domeniul geometriei
descriptive. În 1804 a cercetat
este geometric generalizarea problemei lui
Apolloniu la patru sfere. În 1805 a
demonstrat riguros c sec iunile
paralele ale unei suprafe e de ordinul
doi sunt asemenea. A prezentat mai
am nun it formele canonice ale
diverselor suprafe e. În 1819 a construit
un plan al unei ma ini hidraulice. În
1826 a acordat mult aten ie
tetraedrului format de patru generatoare
i ale c rui fe e sunt toate plane
tangente. Op.pr.: - Application de
l’Algèbre à la Géométrie (reeditat în
321
1805, 1806, 1809, 1813). - Suppliment
à la Géométrie descriptive de Gaspar
Monge, Paris (1811) etc. Hachette a
mai scris o mul ime de lucr ri asupra
mecanicii i istoriei ma inilor.
HADAMARD, Jacques (1865-1963),
matematician francez, cu renume
mondial. N. la Versailles, fiu al unui
prof. de limba latin . A studiat la c.
Normal Superioar , devenind prof. de
mat. la Lic. “Buffon” (1890-1893). Dr.
în tiin e la Paris, apoi dr. în filosofie
de la Göttingen (1892). Prof. la Univ.
din Paris (1897), la Fac. de t. la
Bordeaux (1893-1897), prof. de
mecanic analitic i mecanic
cereasc la Collège de France (1897-
1935). Între 1912-1937 a ocupat i
Catedra de Analiz , ca succesor al lui
Iordan, la c. Politehnic din Paris.
Dup moartea lui Poincaré a fost ales
membru al Institutului. Membru al
Acad. de t. din Paris (1912) i cu
timpul al mai multor acad. i mai multe
univ. i-au acordat titlul de “doctor
honoris cauza”. Membru de onoare al
Acad. R.S.R. De asemenea a primit mai
multe distinc ii. Hadamard a fost prof.
lui S. Stoilow, al lui Davidoglu i Caius
Iacob la Sorbona i a avut o mare
influen asupra lucr rilor lui Gr. C.
Moisil, Tr. Lalescu i al ii, care i-au
audiat cursurile sau i-au citit operele. A
f cut parte din Colegiul Ligii
drepturilor omului. În 1934 s-a
pensionat. A. t.: Unul dintre fondatorii
analizei func ionale. A propus
denumirea de “func ional ”. Unul
dintre fondatorii teoriei geometrice a
ecua iilor cu derivate par iale de ordin
322
doi. Are lucr ri din teoria numerelor i
teoria func iilor analitice. În 1935 a
dirijat Colocviul de Ecua ii cu Derivate
Par iale al Univ. din Geneva.
Vicepre edinte al celui de al cincilea
Congres Interna ional al
Matematicienilor (Cambridge, 1956).
În etate de 92 de ani a luat parte la
Congresul Matematicienilor Români
inut la Bucure ti. În anul 1920 a
înfiin at Seminarul de Mat. pe lâng
Univ. Sorbona, care dup pensionarea
lui Hadamard a fost condus de c tre
Gaston Julia. Hadamard s-a ocupat de
mecanica fluidelor, de teoria
elasticit ii, a electromagnetismului, de
func iile algebrice, cu probleme de
înv mânt. Avea cuno tin e vaste i în
domeniul chimiei i al botanicii. S-a
ocupat de psihologia crea iei mat. A
fost i un mare probabilist. Lucr rile lui
con in idei de importan filosofic . A
ar tat c la baza geometriei st grupul
deplas rilor i a schi at o defini ie a
acestui grup. Op.pr.: - Essai sur
l’étude des fonctions données par leur
développement de Taylor (1892), tez
de doctorat. – Leçons de géométrie
élémentaire (1898), tradus în limba
român (1961-1962). – Sur le limaçon
de Pascal (1884). – Leçons sur la
propagation des ondes et les équations
de l’Hydrodynamique, Paris (1903). –
Leçon sur le problème de Cauchy et les
équations aux dérivées partielles
linéaires hyperboliques (1922). –
Hadamard s-a ocupat i cu istoria mat.,
prezentând via a i operele
matematicienilor: H. Poincaré, P.
Painlevé, G. D. Birkhoff, E. Picard, P.
Duhem i al ii. Dup Hardy este
caracterizat ca “legenda vie a
matematicienilor”. Hadamard a avut
trei fii: Pierre i Etienne au murit în
primul r zboi mondial i al treilea,
Mathieu în al doilea r zboi mondial.
HADJJADJ, al Hadjadji ibn Jusuf
ibn Matâr (sec. VIII-IX), mare
matematician arab. A tradus
Almagestul lui Ptolemeu i, pentru
întâia oar , Elementele lui Euclid,
Cartea I-II-a, în timpul lui Harun ar-
Ra id, iar a doua oar în timpul lui al-
Mamun. De asemenea a tradus i
Sferica lui Menelau, precum i Statistic matematic , apoi ef de
comentarii la aceste opere.
HADLEY, John (1770-1844),
matematician englez. Membru al Soc.
Regale (1887). Prieten intim cu
Newton, de la care a primit ideea
construc iei sextantului, devenit
cunoscut în urma acestei construc ii. A
publicat mai multe memorii din
domeniul mat. în “Philosophical
Transactions”, vol.32-39.
HAHN, Hans (1879-1934),
matematician austriac. N. la Viena.
Prof. de mat. la Univ. din Cern u i
(1902-1918) dup care, în 1921 a urmat
S. Stoilow. Între 1918-1921 Univ. din
Cern u i nu a func ionat. Hahn a fost
specialist în calculul varia ional, teoria
func iilor i teoria mul imilor. A murit
de cancer la Viena. Op.pr.: - Über die
nichtarchimedischen Grössensysteme
(1907). – Logique mathématique
(1935), post mortem. Au r mas lucr ri
din analiza func ional nearhimedian .
De cercet rile lui Hahn s-a ocupat Ivan
Singer (1958).
323
HAIMOVICI, Adolf (n. 1912),
geometru i analist român. N. la Ia i,
unde a urmat c. primar i lic., pe care
l-a absolvit în 1930. Licen iat în mat. la
Univ. din Ia i (1934), dr. în mat.
(1938). Prof. de mat. la lic. din Bac u
(1938-1940), apoi asist. la Univ. din
Ia i. Prof. suplinitor la Catedra de
Calcul Diferen ial i Integral (1947-
48), prof. ef de Catedr la Ecua ii
Diferen iale (1949), func ionând i la
Catedra de Calcul al Probabilit ilor i
Catedr la Matematici Generale. A
predat i ecua iile fizicii matematice,
teoria func iilor de o variabil
complex , ecua ii integrale i cursuri
speciale de analiz . A. t.: - este
concretizat în lucr ri didactice, lucr ri
de sintez . Din ansamblul cercet rilor
sale rezult c este unul dintre
matematicienii ie eni cu o bogat
activitate tiin ific . A f cut parte din
grupul colii matematice române a
c rei activitate este recunoscut i în
str in tate. Animatorul cercului
matematic de la Ia i, în calitate de mare
geometru. Ca geometru s-a ocupat de
geometria diferen ial a spa iilor
conforme sau cu conexiune afin , de
re ele i congruen e. A studiat teoria
re elelor spa iale, introducând no iunea
de “paralelism” i de “desf urabile
conforme”. A stabilit diferite
propriet i pentru re elele Dini. A
studiat sisteme de ecua ii cu derivate
par iale care intervin în problemele de
geometrie a spa iilor cu conexiune
afin . În domeniul analizei func ionale
s-a ocupat de ecua iile integro-
diferen iale, ecua iile func ionale i a
rezolvat unele probleme de analiz
func ional . A abordat i probleme de
mecanic general , privind mi carea
punctului de mas variabil . În
cercet rile sale a fost influen at de
lucr rile lui E. Cartan, Finikov i Gh.
Gheorghiev, apoi de lucr rile lui
Kawaguchi, O. Varga, Vito Volterra,
Cauchy, Kowalevki, Goursat, Pfaff, Fr.
Riesz i a studiat tipurile particulare ale
ecua iilor de tip Monge. Op.pr.: -
Directions concourantes et directions
paralleles sur une variété d’un espace
conforme (1937), tez de doctorat,
citat de J. A. Schouten în lucrarea
“Ricci Calculus”, Berlin (1954). – Curs
de geometrie analitic , Ed. Tehn.
(1951). – Grupuri de transform ri,
E.D.P. (1963). – Câteva observa ii
privind predarea no iunii de func ie în
colile medii (1965). – Elemente de
geometria planului, E.D.P. (1968). –
Lec ii de geometrie elementar (1975)
etc. În 1957 a participat la Congresul
Matematicienilor Germani, inut la
Dresda.
HAIMOVICI, Mendel (1906-1973),
geometru i analist român. N. la Ia i,
unde i-a realizat aproape întreaga sa
preg tire tiin ific , activitate didactic
i de cercetare tiin ific . Bacalaureat
(1926), licen iat în mat. (1930), asist. la
Seminarul de Mat. din Ia i (1930-
1932), îndrumat de prof. Al. Myller.
Pentru completarea studiilor a plecat la
Roma ca bursier, unde i-a luat
doctoratul, cu o tez din domeniul
mecanicii fluidelor sub conducerea lui
Levi Cività. Reîntors în ar , i-a reluat
324
postul de asistent, dar din cauza
teroarei legionare a fost îndep rtat din
serviciu, îns în 1945 i-a reluat
activitatea ca prof. la Catedra de
Mecanic Teoretic . Din 1948 a fost
eful Catedrei de Mecanic Teoretic ,
pe care a condus-o pân la ultima clip
a vie ii. A inut cursuri speciale de
înalt inut : fizic atomic , mecanic
ondulatorie etc. Membru titular al
Acad. (1963), membru corespondent
din 1949. Directorul Inst. de Mat. din
Ia i. Membru al P.C.R. (1949). A
desf urat o larg activitate
antihitlerist . A. t.: - este legat de
cercet ri în domeniul geometriei (spa ii
cu conexiuni liniare, spa ii Finsler,
spa ii neolonome), al analizei
matematice (sisteme diferen iale,
ecua ii cu derivate par iale) i al
mecanicii. A ob inut rezultate
importante în domeniul teoriei
algebrice i geometrice a sistemelor de
ecua ii cu derivate par iale. În domeniul
geometriei a fost inspirat din lucr rile
lui A. Myller, O. Mayer, T. Levi Cività,
Cartan. A adus contribu ii în domeniul
geometriei spa iilor Finsler, în teoria
variet ilor neolonome în spa ii
Riemann. În domeniul integr rii
ecua iilor cu derivate par iale de ordin
II a generalizat metoda lui Darboux, a
remarcat noi rezultate asupra sistemului
Pfaff. A înfiin at laboratoare de
mecanic . A efectuat importante lucr ri
de hidrodinamic etc. Op.pr.: - Sur
l’écoulement des liquides pesant dans
un plan vertical (1933), tez de
doctorat. – Geometrie analitic (1950),
- Probleme de programare liniar
(1959). – Figuri de matematicieni
(1967). Pentru meritele deosebite în
domeniul tiin ei i al activit ii
ob te ti, a fost distins cu titlul de
“Laureat al Premiului de stat“ i
decorat cu medalii ale R.S.R. Se
caracterizeaz printr-un spirit de
dreptate, o persoan de o valoare
tiin ific cu prestigiu i prin cercet rile
sale într-o dezvoltare permanent .
HAISAN, Hasan al-Hasan (vezi: Abu
Ali al-Hasan, respectiv Ibn al Haisan).
HAJOS, Géza (matematician maghiar
contemporan). Membru al Acad. R.P.
Ungaria. A dat o demonstra ie special
c , în cazul poligoanelor, num rul
punctelor periferice ce trebuie s fie
v zute câte trei, poate fi redus la un
num r finit i anume, teorema
demonstrat de Hajos afirm c un
poligon este stelat dac vârfurile
convexe se v d câte trei dintr-un punct
al poligonului, aceasta în leg tur cu
criteriul de stelaritate a poligoanelor.
Op.pr.: - Matématikai versenytételek,
Budapest (1957).
H L CEANU, Virgil Em. (1873-
1917), matematician i ing. român. N.
la Ia i unde a i decedat în urma unui
tifos exantematic, contractat în primul
r zboi mondial. Studiile le-a început la
Ia i apoi le-a continuat la Zürich i
Stuttgart i a frecventat cursurile Univ.
Libere din Bruxelles. Dr. în tiin ele
fizico-matematice (1896), diploma
nefiind echivalat de c tre Ministerul
Instruc iunii Publice din România. A
avut ca prof. pe Charles Graux, T. B.
Charbo, E. Brand, Rommelaer, E.
325
Rousseau. Tot în anul 1896 a ob inut i
titlul de ing. mecanic de la École
Polytechnique din Bruxelles. Între
1896-1898 a func ionat ca prof. de mat.
la c. Normal “Vasile Lupu” din Ia i,
apoi ca ing. antreprenor pe cont propriu
pân la moarte. A organizat un muzeu
de arheologie la Gala i. A tip rit un
dic ionar englez-român i român-
englez, Ia i (1903). Activitatea lui
H l ceanu este descris de N. Iorga în
vol. II din “Oamenii care au fost”.
HALANAY, Aristide (n. 1924),
matematician român preocupat de
teoria calitativ a ecua iilor diferen iale.
N. la Râmnicu S rat. Toate studiile le-a
f cut la Bucure ti, unde s-au stabilit
p rin ii în anul 1930. Licen iat în mat.
(1947). Asist. la Fac. de t. din
Bucure ti (1946-1948), apoi conf.
suplinitor la Inst. de Construc ii, pentru
mat. superioare. Între 1949-1952 a
studiat la Moscova, unde i-a luat
doctoratul sub conducerea prof. V. V.
Nemâ ki, subiectul tratat fiind din
domeniul ecua iilor diferen iale de
ordin II cu coeficien i aproape
periodici. Reîntors în ar , a fost numit
conf. de calcul diferen ial i integral la
Fac. de Mat. i Fizic a Univ. din
Bucure ti, unde a func ionat pân în
octombrie 1966. Aici a înfiin at un
seminar în care dezvolt cu mult succes
teoria calitativ a ecua iilor diferen iale.
Este ef de sector la Inst. de Mat. al
Acad. Face parte din colegiul de
redac ie al revistei “Journal of
differential equations”, condus de J. P.
Lasalle, ap rut în 1965, în editura
anglo-american , Academic Press. În
1949 a primit premiul “Gh. Laz r”, iar
în 1963 premiul “Gh. i eica” al
Academiei. A. t.: în teza de licen a
topologizat grupul lui Galois cu
ajutorul no iunilor din teoria grupurilor
abstracte. A studiat criteriile de
existen a solu iilor periodice pentru
ecua ia oscila iilor for ate. A studiat
apoi solu iile aproape periodice ale
ecua iei lui Riccati. În ultimul timp s-a
ocupat cu teoria calitativ a ecua iilor
diferen iale cu argument întârziat,
teoria stabilit ii ecua iilor diferen iale
cu parametru mic, perturba ii singulare,
stabilitatea absolut a sistemelor de
control, cu teoria calitativ a sistemelor
discrete i stohastice, precum i cu
diferite procese de modelare direct
legate de probleme de fizic , de
mecanic cereasc , de chimie i
economie. În lucr rile lui sunt abordate
diferite teoreme ale matematicienilor
str ini: teorema lui Galois, a lui Iordan-
Hölder, ecua ia lui Riccati, teorema lui
Sturm, teorema lui K. P. Persidski, A. I.
Hincin etc. În operele lui Halanay se
reflect influen a lui Gh. i eica i a
matematicienilor sovietici. Op.pr.: - La
théorie de Galois des extensions
séparables infinies et les groupes
topologiques (1947) – diserta ie de
licen . – Contribu ia matematicii
sovietice la preg tirea tinerilor no tri
matematicieni (1954). – Unele aspecte
ale pred rii analizei matematice
(1960). – Teoria calitativ a ecua iilor
diferen iale, Ed. Acad. (1963) etc.
Profesor de voca ie, de prestigiu, o
gândire rapid . Realist. Preocuparea sa
este întotdeauna îndreptat spre ceea ce
va urma. Lucr rile lui sunt traduse în
326
limbile englez , rus i japonez .
(Dup S. Marcus, 1985).
HALD N, Abu Zaid ‘ abd ar-
Rahm n ibn Muhammed ibn Hald n,
(1332-1396). Mat. de origine tunisian,
dotat cu o vast cultur . El a ar tat în
scrierile sale c , în rile mauritane,
teoria geometric a ecua iilor n-a
c p tat o r spândire i arabii apuseni
nu s-au ocupat de ea, de i auziser câte
ceva despre aceast teorie. A ar tat ca
Abu Kamil este dup Al-Horezmi,
primul matematician care a scris o
algebr .
HALIFAX, John Lord Holywood,
sau Ioannes de Sacrobasco (1190-
1256), dup al ii (1160-1240),
matematician englez. N. la Holywood,
comitatul York. A activat la Paris. A
studiat la Oxford. Începând cu anul
1230 a predat cursurile de mat. i
astronomie la Univ. din Paris. Cunoscut
sub numele latinizat de Sacrobasco.
A. t.: - este concretizat în urm toarele
lucr ri: Algorismus vulgaris sau
Tratatus de arte numerandi, Paris
(1240), care a devenit foarte cunoscut
i imprimat de mai multe ori.
Expunerile se prezint f r
demonstra ii i con in numai reguli i
exemple cu numere întregi. El este
primul matematician care a introdus
regula extragerii r d cinii cubice a a
cum o folosim noi ast zi. Pentru
memorizare, Halifax a creat unele
reguli sub form de versuri pentru o
mai u oar memorizare. Cartea este o
m rturie asupra progresului lent al
culturii aritmetice în genere, tip rit
într-o nou edi ie (1488) la Strassburg
i retip rit în 1582, ceea ce confirm
importan a acestei opere. Dup aceast
carte si-a inut cursurile Johannes din
Grunden, în sec. XV la Viena. În
prefa a acestei lucr ri, Peter Ingvarsen
(Petru de Dacia) a remarcat calit ile
tiin ifice ale lui Halifax. – Sphaera
Mundi, tip rit la Ferrara în 1472,
retip rit de Jaques Lefèvre, con ine o
expunere popular dup Ptolemeu, care
a servit ca manual clasic de astronomie
timp de dou secole. Dup inventarea
tiparului, aceast carte a ap rut în 65 de
edi ii. Prin aceast carte s-a r spândit în
Europa sistemul de numera ie zecimal
indian. Op.pr.: Traité de l’Astrolab.
HALL, Francisc (vezi: Linus).
HALLER de HALLERSTEIN,
August (> între 1770-1780),
matematician i astronom german. Ca
tân r a intrat în Congrega ia Iezuit i a
fost trimis ca misionar în China, unde a
condus biroul imperial de astronomie
(1746-1774). Au r mas de la el multe
lucr ri de mat. i astronomie,
majoritatea nepublicate.
HALLEY, Edmund (1656-1742),
matematician, astronom i geograf
englez. N. la Londra i m. la
Greenwich, unde a i activat. A. t.: se
concretizeaz asupra studiului
cometelor. În 1682 a calculat orbita
marei comete care-i poart numele,
întrebuin ând multe calcule matematice
i care a reap rut în 1910. A stabilit c
perioada cometei este de 76 ani, fiind
una dintre cele mai spectaculoase
327
comete ale sistemului solar. A studiat
nebuloasele i în 1677 a descoperit
roiul globular din Constela ia Centaur.
În 1718 a enun at ipoteza c stelele au
mi c ri proprii. A întocmit catalogul
stelelor din emisfera austral . În
domeniul mat. Halley a demonstrat c
proiec ia stereografic a loxodromei
este o spiral logaritmic , respectiv c
o loxodrom , curb situat pe o sfer ,
care taie meridionalele sub un unghi
constant, se transform într-o curb
plan , care taie fascicolul de drepte de
centru O sub un unghi constant, adic
dup o spiral logaritmic (1686). În
leg tur cu dobânda compus (1693) a
calculat valoarea efectiv a rentelor i a
dobânzilor compuse. A întocmit o
tabel de mortalitate i ca urmare a
creat la Londra (1699) o cas de bani
pentru orfane i v duve. Halley a
ajustat metoda lui Newton pentru
aplicarea ei la rezolvarea ecua iilor
algebrice. A determinat pentru fiecare
vârst probabilitatea de a mai tr i un
anumit num r de ani. Pe aceast baz a
calculat valoarea rentei viagere. Halley
a calculat cu toat precizia i problema
ca doi indivizi de vârste diferite s
supravie uiasc unul celuilalt.
Cercet rile lui Halley au fost mult
apreciate i r spândite în Europa.
Op.pr.: - Of Compound Interest (1705,
Despre dobânda compus ). –
Geometrical lectures (Lec ii de
geometrie). – An Estimate of the
Degrees of the Mortality of Mankind
(1694, Evaluarea gradelor de
mortalitate umane). Coresponden a lui
Halley a fost publicat în 1932, la
Oxford.

HALMA, L’abbé Nicolas (1755-
1828), matematician francez. N. la
Sedan, unde i-a început studiile i le-a
terminat la Paris, unde a murit. A
studiat limbile: german , englez ,
italian , greac , latin , apoi s-a
specializat în mat., geografie, teologie,
medicin , istorie i desen. Toat via a
lui a fost f r noroc, s rac, fiind nevoit
adeseori s - i întrerup studiile, pentru
a- i putea câ tiga existen a. Prof. la
Colegiul din Sedan (1791), îns din
cauza unor intrigi a fost nevoit s - i
p r seasc postul. Revenit la Paris, a
ocupat succesiv urm toarele posturi:
prof. de mat. la c. de Geniu, îns rcinat
cu supravegherea lucr rilor de
fortifica ii militare, medic chirurg la un
spital ambulant, secretar de studii la c.
Politehnic (1794), geometru calculator
de cadastru i prof. de mat. i geografie
la c. Militar din Fontainebleau.
Halma a fost apreciat ca un mare
matematician de c tre Delambre i au
colaborat împreun la traducerea
“Almagest”-ului lui Ptole-meu (1813-
1816). De asemenea a tradus
comentariile lui Theon din Alexandria.
Membru al Acad. de t. din Berlin i al
mai multor acad. Începând cu 1795 a
fost redactorul “Journal de l’École
Polytechnique”. Op.pr.: - Composition
mathématique de Claude Ptolomée. –
Développements de la trigonométrie
sphérique d’Hipparque et de Ptolomée.
– Arithmétique simple, pour préparer
aux nouvelles mésures décimales
(1794). – Tables logarithmiques pour
les nombres, les sinus et les tangentes
328
(1814). Au mai r mas de la el diferite
manuscrise netip rite.
HALPHEN, Georges Henri (1844-
1889), matematician francez. N. la
Rouen, m. la Versailles. Prof. de mat.
la Paris. Membru al Acad. de t.
(1886). A. t.: - autorul unor lucr ri din
domeniul analizei i al geometriei
infinitezimale. A studiat teoria curbelor
plane. În 1877 a creat pe baza teoriei
elementelor de curb o teorie complet
a singularit ilor de ordin superior. A
redus curbele cu singularit i de ordin
superior la curbe care nu au decât
puncte duble, cu tangente distincte. A
introdus no iunea de invarian i
diferen iali proiectivi pentru studiul
curbelor plane sau strâmbe. – A studiat
propriet ile tetraedrului. A contribuit
la dezvoltarea geometriei algebrice.
Op.pr.: - Traité des fonctions
elliptiques (1886-1891), în trei volume.
Dintre matematicienii români, E.
Arghiriade s-a ocupat de o teorem a
lui Halphen, în “Bull. Soc. Acad.
R.P.R.“ (1945).
HALUNGA, Emilnoil (sec. XIX),
prof. de mat. român. Fiu de moldovean,
a fost trimis de c tre Mitropolitul
Veniamin Costache al Moldovei, la c.
din Muntenia, ca bursier (1824-1828),
pentru a urma cursurile c. Sf. Sava. La
izbucnirea r zboiului ruso-turc s-a
reîntors la Ia i, fiind numit ca prof. la
c. Normal , la catedra de mat.
HAMEL, Georg Karl Wilhelm
(1877-1955), matematician german.
Prof. de mecanic teoretic la Univ. din
Berlin (mecanica fluidelor). A. t.:
Hamel este remarcat prin lucr rile lui
din domeniul mecanicii ra ionale. A
studiat postulatul de existen a vitezei
i accelera iei în fundamentarea
mecanicii ra ionale, postulat considerat
ca indispensabil: pentru orice punct al
unui sistem material în mi care, avem,
în orice moment, o vitez i o
accelera ie bine definite. El a pus pe
lâng condi iile de continuitate a
func iilor de timp definind mi carea i
condi ia de derivabilitate pân la
ordinul al doilea cel pu in. Func iile lui
Hamel sunt importante în cercet rile
privind teoria func iilor reale. Func iile
lui Hamel au fost studiate de Solomon
Marcus în “Sur une généralisation des
fonctions de G. Hamel” (1956).
Op.pr.: - Eine Basis aller zahlen und
die unstetigen Lösung der
Functionalgleichung
f ( x + y ) = f ( x) + f ( y ) , (1905). –
Theoretische Mechanik (1949).
HAMILTON, Hugues (1729-1805),
matematician irlandez. N. în comitatul
Dublin i m. la Ossorg. În 1742 a intrat
la Lic. “La Trinité” din Dublin. Prof. de
mat. la Colegiul “Erasme Smidt”.
Investit ca episcop de Clonfert (1796).
Op.pr.: - De sectionibus Conicis
(1758). Lucr rile lui Hamilton au fost
publicate de fiul s u în 1809, post
mortem, în dou volume.
HAMILTON, Robert (1743-1829),
matematician englez. N. la Edinburg i
m. la Aberdeen. Fiul unui librar. A
lucrat ca func ionar la o banc , unde a
prins gustul pentru mat. Dup
terminarea studiilor superioare a intrat
ca prof. direct în înv mântul superior,
îndeplinind i func ia de rector la Acad.
din Perth i prof. la Colegiul “Mare al
d’Aberdeen”. Op.pr.: - Système d’
Arithmétique et de Thème des Livres.
Post mortem, familia a editat lucrarea:
The Progress of Society (1830), al c rei
manuscris a fost g sit în masa sa de
lucru.
HAMILTON, sir W. Rowan (1788-
1856), matematician, filosof i logician
englez. Precursor direct al logicii
simbolice. Op.pr.: - Lectures on
Metaphysics and Logic, ap rute postum
(1858-1860), în patru volume.
HAMILTON, William Rovan (1805-
1865), celebru matematician, astronom
i mecanician irlandez (englez). Mare
, înv at al sec. trecut, ale c rui lucr ri în
domeniul mat. i mecanicii au adus
contribu ii deosebite la dezvoltarea
acestor discipline. N. la Dublin i m. la
Dunsink, fiul unui notar. Un talent
deosebit. La 13 ani cuno tea 13 limbi
(latina, araba, sanscrita, malaeza,
persana, ebraica, italiana etc.). La 10
ani a studiat “Elementele” lui Euclid, la
12 ani “Aritmetica Universalis” a lui
Newton. La 14 ani a compus, în limba
persan , o urare de bun venit
ambasadorului din Persia, care vizitase
Dublinul. Întâlnirea cu calculatorul
american Zerah Colburn (1804-1839),
care înv a la c. din Westminster, a
fost hot râtoare pentru viitorul s u. La
17 ani, Hamilton cuno tea calculul
integral, mecanica cereasc i citea
lucr rile lui Newton, Laplace,
329
Lagrange etc. În 1827 a fost numit la
Observatorul din Dunsink, apoi prof. la
Univ. din Dublin i directorul
Observatorului de acolo. Pre edinte al
Acad. din Irlanda i primul membru
str in al Acad. Na ionale din S.U.A.
A. t.: - a adus contribu ii importante în
domeniul calculului vectorial,
introducând no iunea de denumiri
fundamentale. În 1853 a introdus
nota iile: i, j , k pentru vectorii unitari
(numi i i versori). A introdus termenul
de “scalar”, no iunea de divergen
pentru un câmp vectorial. Primele
lucr ri de calcul vectorial au ap rut în
1843. Hamilton a extins conceptele
algebrei asupra calculului cu numere
complexe, culminând cu introducerea
cuaternionilor. În 1830 a stabilit c
numerele complexe sunt perechi
ordonate de numere reale, în care sunt
definite opera iunile de calcul, astfel
încât:- s verifice axiomele
opera iunilor fundamentale ale
algebrei, - sistemul s includ numerele
reale, în care caz opera iunea trebuie s
coincid cu cele cunoscute, - ecua ia
x 2 + 2 = 0 s aib solu ie. El a
introdus defini ia: A(a, b) = a + bi . A
expus teoria fundamental a numerelor
complexe, ca un caz particular al
sistemelor numerice, axiomatizând
teoria numerelor complexe. A scos în
eviden principiile de comutativitate,
asociativitate, distributivitate,
deschizând domenii noi de cercetare în
algebr . A stabilit principiile numerelor
complexe, extinzând în spa iu
reprezentarea lor. A dezvoltat teoria
numerelor hipercomplexe, l rgind
330
no iunea de num r. A elaborat teoria
cuaternionilor, care constituie o
capodoper a lui Hamilton. Ideile lui
Hamilton au fost generalizate de c tre
W. K. Clifford (1845-1879). Hamilton
a extins activitatea i în domeniul
sec iunilor conice, a studiat grupurile
de simetrie ale poliedrelor regulate
(1856). În 1850 a inventat un joc
original, numit jocul icosian sau
“problema Hamiltonian ”. A stabilit
forma canonic a ecua iilor generale ale
dinamicii. În 1834 a stabilit principiile
mecanicii cuantice care poart numele
de principiul Hamilton-Ostrogradski.
Hamilton a adus contribu ii importante
în optica geometric i a pus bazele
opticii matematice. A scos în eviden
analogia dintre optica geometric i
mecanic , idee care a condus la
realizarea miscroscopului electronic.
Op.pr.: - On a View of Mathematical
Optics (1832). On a general method in
dynamics (1834). - Lectures on
Quaternions (1853). - Elements of
quaternions (1866). Dintre
matematicienii români care s-au ocupat
de principiile mecanicii, de ecua iile
mecanice analitice i ecua iile fizicii
matematice, cit m: N. Cior nescu
(1938), N. Teodorescu (1957), V.
Vâlcovici (1955) i al ii.
HANGAN, Teodor M. (n. 1932),
matematician român, geometru i
activând i în domeniul topologiei
diferen iale. N. în Bucure ti, fiu al prof.
i ing. M. D. Hangan. În 1955 i-a dat
examenul de Stat în specialitatea mat.
i fizic , dup care a fost numit asist. la
Fac. de Mat.-Fizic , Catedra prof. Gh.
Vrânceanu, specialitatea geometrie i
topologie. Dr. în mat. (1959), fiind
înaintat lector la aceea i catedr , apoi
la Fac. de Mat.-Mecanic a predat
geometria diferen ial , grupurile Lie,
teoria relativit ii. T. Hangan a abordat
teoria spa iilor vibrante i a prezentat
noi cercet ri în domeniul topologiei
diferen iale. Op.pr.: - Grupurile de
olonomie i derivate Lie în teoria
conexiunilor infinitezimale (1959), tez
de doctorat. – Sur les connexions
proiectives (1958). – Ecua ii cu
derivate par iale satisf cute de
transform rile grupului proiectiv
conform (1958). – Asupra
diferen ierilor formelor tensoriale
asociate unui tensor mixt de ordinul al
doilea (1961) etc.
HANKEL, Herman (1839-1873),
matematician i logician german. Prof.
univ. la Leipzig. A. t.: - A pus bazele
algebrei formale i a enun at
importantul principiu de permanen a
legilor formale de calcul. A dezvoltat
teoria func iilor de variabil real i a
dat câteva formule teoriei func iilor
cilindrice. A dat o nou defini ie
no iunii de func ie. S-a ocupat de
teoria punctelor singulare, exprimând
principiul s u de “condensare a
singularit ilor” care scoate în relief, în
intervalul în care formeaz argumentul
func iei, numit “variet i”. În leg tur
cu func iile indefinit oscilante i
discontinue, a enun at principiul “de
condensare a singularit ilor”, definind
oscila ia într-un punct i oscila ia într-
un interval. Cercet rile lui Hankel în
domeniul bazelor aritmeticii au
331
contribuit la perfec ionarea teoriei
cuaternionilor i sistemelor generate de
numere hipercomplexe. În 1867 Hankel
i în 1872 Schlegel au stabilit
“principiul permanen ei legilor
formale”, dând o prezentare mai clar
descoperirilor lui Grassmann, relativ la
teoria vectorilor, extinzând la spa iile
cu n dimensiuni, care au trezit pe atunci
un interes viu pentru matematicieni. S-
a ocupat de numerele complexe
superioare. Op.pr.: - Theorie der
komplexen Zahlensysteme, Leipzig,
1867. - Untersuchungen über die
unendlich oft oszillierenden und
unstetigen Funktionen, 1870. Hankel a
scris i câteva lucr ri despre istoria
matematicii antice i medievale: Zur
Geschichte der Mathematik in Altertum
und Mittelalter, Leipzig (1874).
HANKEL, Wilhelm Gottlieb (1814-
1899), matematician german. Prof. de
optic mat. i petrografie la Leipzig.
Fost prof. al lui Bacaloglu. A mai
predat teoria elasticit ii i
magnetismul p mântesc.
HARDI, Karl Ludwig (1760-1834).
Din 1785 prof. de astronomie la
Göttingen. N. la Lauenburg i m. la
Göttingen. Op.pr.: - Atlas novus
coelestis, Göttingen (1808).
HARDY, Claude (> 1678),
matematician francez. N. la Mans, m.
la Paris. În 1626, în calitate de
consilier, l-a cunoscut pe Descartes,
care i-a apreciat mult talentul de
matematician. Hardy a fost critic în
domeniul matematicii, talent eviden iat
în mod excep ional în critica lucr rii:
Maximis et minimis a lui Fermat. De la
el a r mas un comentariu în limba
latin asupra Elementelor lui Euclid
(1625). Hardy cuno tea 36 dialecte
orientale, ceea ce remarc cultura
deosebit a acestui matematician.
HARDY, Godefrey (Godfrei) Harold
(1877-1947), matematician englez.
Prof. la Univ. din Cambridge, apoi la
Univ. din Oxford (1906-1919 i 1919-
1931). Din 1910 membru al Soc.
Regale din Londra. eful colii de
matematici anglo-saxone. A. t.: Hardy
este cunoscut prin cercet rile sale din
teoria func iilor i teoria numerelor. În
teoria numerelor s-a ocupat de
aproxima iile diofantice, de teoria
aditiv a numerelor, cu problema lui
Waring, a lui Goldbach, cu teoria
numerelor primitive. A analizat
demonstra ia lui Hilbert ameliorând-o
prin folosirea teoriei analitice a
numerelor. S-a ocupat de teoria
numerelor conceput de Fermat i cu
teoria relativit ii a lui Einstein. În
teoria numerelor a ob inut rezultate
remarcabile. În domeniul teoriei
func iilor, Hardy s-a ocupat cu studiul
teoriei irurilor trigonometrice, a
irurilor divergente i cercetarea
inegalit ilor. A studiat seria
geometric :
1 + x + x 2 + Κ + x n + Κ , convergent
pentru x < 1 i care are suma 1 (1 − x ) .
Câteva lucr ri ale lui Hardy au fost
consacrate teoriei transform rilor
integrale i teoriei ecua iilor integrale.
332
Op.pr.: - Orders of infinity, Londra
(1910), o lucrare foarte instructiv ,
tradus în limba român sub titlul: Serii
divergente (1951), care cuprinde date
istorice de valoare. – Course of pure
mathematics, Cambridge, 1925. –
Collected Papers of Srinivasa
Ramanujan, Cambridge (1927). – An
Introduction to the Theory of Numbers,
Oxford (1938). – O apologie a
matematicienilor, Cambridge (1940), în
care împarte matematicile în dou
categorii distincte: matematicile reale
care cuprind concep iile geometriei
Greciei antice i matematicile banale,
adic acele care vin din laboratoare i
practic . – Fourier series, Cambridge
(1944). – An Introduction to the Theory
of Numbers, Oxford (1960), post
mortem. Este de men ionat colaborarea
lui Hardy cu J. Littlewood, în
majoritatea lucr rilor sale. Cu problema
privind cuadratura lui Hardy s-a ocupat
Aurel Costin (1958).
HARET, Spiru (vezi: Spiru Haret).
HAROLD, Scott (vezi: Coxeter H. S.).
HARRIOT, Thomas (1560-1621),
matematician algebrist, geograf i
explorator englez. N. la Oxford i m. la
Londra. Prof. în ora ul s u natal din
1579, iar în 1585 a înso it pe cavalerul
Caroline în expedi ia sa în Carolina de
Nord, inut care a primit denumirea de
Virginia în onoarea reginei Elisabeta.
Harriot a întocmit harta acestui inut, a
întocmit o lucrare explicativ asupra
acestui inut. Harriot a purtat o vast
coresponden cu Kepler i a fost un
colaborator apropiat al lui Galilei. notat de acest matematician sub
Cercet rile lui Harriot au fost mult forma: aaa + 5a = 12 . Harriot a
apreciate de c tre Bossut. Prietenii lui contribuit cu mult pricepere la
i-au ridicat un monument în biserica St. construirea unui telescop. Op.pr.: - A
Christophe. A. t.: - Preocuparea Brief and true Report of the New Found
principal a fost îndreptat spre analiza Land of Virginia, Londra (1588),
geometric . În domeniul geometriei, a retip rit în 1590. –Artis Analiticae
descoperit formula referitor la aria Praxis ad equationes algebricas
triunghiului sferic: resolvendas, Londra (1639).
S = R 2 ( A + B + C − π) , unde R este
HARUN ar RA ID (786-809),
raza sferei, A, B, C, unghiurile
matematician arab, cunoscut prin
triunghiului sferic m surate în radiani.
sprijinul dat dezvolt rii mat. i
Formula a fost extins de Gauss (1828),
tiin elor naturii, în general. A activat
pentru aria triunghiului format de trei
la Bagdad, unde a înfiin at o mare
linii geodezice pe o suprafa de
bibliotec i pe care a înzestrat-o cu
curbur constant , apoi de Ossian
manuscrise achizi ionate din Bizan .
Bonet, în 1848, pentru triunghiul
Sunt cunoscute traducerile operelor
format de trei geodezice pe o suprafa
tiin ifice din antichitate.
oarecare. Formula se utilizeaz în
topologie. În domeniul algebrei, a dat
HASAN (vezi: Abu-l Hasan).
interpretare semnului “ ” i a introdus
mai multe inegalit i în algebr .
Meritul lui Harriot const în HASS R, -al Abu Zak rii
Muhammed ibn Abdalla al Hass r
introducerea formei canonice pentru
(sec. XII), matematician, înv at arab
scrierea ecua iilor, adic a scrie to i
vestit. A descoperit o metod de
termenii ecua iei de o parte a semnului
extragere a r d cinii p trate, prin
egalit ii, iar de cealalt parte s apar
folosirea algoritmului de itera ie. La el
semnul zero, a creat o serie de teoreme
întâlnim reprezentarea frac iilor
relativ la rezolvarea ecua iilor. A
ordinare prin sume i produse de frac ii
stabilit metoda construirii ecua iilor
cu num r torul unitate. La el apare
când se cunosc r d cinile lor, punând
pentru prima oar linia frac ionar .
în eviden rela iile dintre r d cini i
coeficien i. A utilizat pentru prima oar
HASSE, Hermuth (n. 1898),
literele x, y, z ca elemente necunoscute
matematician german, prof. i
în algebr . A introdus semnul înmul irii
directorul Inst. Mat. din Göttingen, fost
sub form de punct, utilizat i ast zi
prieten cu Dan Barbilian. Hasse, sub
(1631). Tot el a introdus semnele: >
influen a legii lui Artin relativ la
(mai mare), < (mai mic), pentru
“demonstra ia legii generale a
eviden ierea inegalit ilor. Ecua ia
reciprocit ii”, a scris un volum în care
noastr de ast zi x 3 + 5 x = 12 era a trecut în revist rezultatele din teoria

333
corpurilor de clase, consacrat în mare
m sur legii lui Artin, în care un loc
însemnat îl ocup “Tshcebotareffsche
Dichtigkeitssatz” – (Teorema lui
Cebotarev aupra densit ii). Op.pr.: -
Bericht über neuere Untersuchungen
und Probleme aus der Theorie der
algebraichen Zahlkörper, T.I.
Reziprozitätsgezetz (Dare de seam
asupra noilor cercet ri i probleme din
teoria corpurilor de numere algebrice),
(1930). – Die Grundlagenkrise der
greichischen Mathematik,
Charlottenburg (1929).
HAUSDORFF, Felix (1868-1942),
matematician german, unul dintre
creatorii topologiei generale, împreun
cu Maurice Fréchet. N. la Breslau, m.
la Bonn. Prof. de mat. la Bonn i
Leipzig. Lucr rile lui au fost publicate
sub pseudonimul Mangre Paul. A. t.:
S-a ocupat de func iile de tip pozitiv
din teoria mul imilor. Utilizând
no iunea de distan între dou mul imi
închise, no iune introdus de D.
Pompeiu i care ast zi este o no iune
clasic , Hausdorff a scris un memoriu
fundamental în aceast privin ,
introducând no iunea de “spa iu de
mul imi închise”, având largi aplica ii
în topologie, contribuind astfel la
dezvoltarea teoriei mul imilor. În 1914
a abstractizat no iunea de spa iu
func ional, care a ap rut în analiz ,
definind no iunea general de spa iu
tolopogic, a a cum se utilizeaz ast zi,
cu mici modific ri. Astfel a ap rut
topologia axiomatic , care studiaz
spa iile definite axiomatic i no iunile
topologice generale legate de acestea,
334
ca de exemplu no iunea de frontier , de
conexiune etc. Hausdorff a formulat
cadrul general al acestui spa iu i a
stabilit o axiom ce-i poart numele
relativ la complementara unei mul imi
deschise. Prin aceste descoperiri,
Hausdorff a avut o mare contribu ie la
dezvoltarea topologiei. Aceste
descoperiri au fost descrise cu mult
tact. Cercet rile lui Hausdorff din
domeniul topologiei au influen at pe S.
Stoilow în aceast direc ie. Cu
func iunile simetrice ale lui Haussdorf
s-a ocupat S. Marcus (1956). Op.pr.: -
Grundzüge der Mengenlehre, Leipzig
(1914). – Mengenlehre, Berlin (1927),
New York (1944).
HAUSER, M. (1741-1816),
matematician austriac, prof. la Acad.
din Viena. Dup manualele sale a
studiat Bolyai Jànos când s-a preg tit
pentru examenul de admitere la Acad.
HAZINI, -al Ab -l-Fath ‘Abd ar
Rahm n al Hazini al Marvaz (sec.
XII), matematician arab, fost elev al lui
Ommar Khayyam. A întocmit o tabel
trigonometric pe baza tabelelor
indiene. De la el a r mas una din cele
mai importante lucr ri arabe privitoare
la mecanic , hidrotehnic i fizic :
Kitab mizan al hizma (Cartea despre
balan a în elepciunii, 1122), în care
studiaz condi iile de echilibru al
corpurilor plutitoare, balan a i diferite
metode de cânt rire, stabilirea
greut ilor specifice. La el g sim
defini ia no iunii de vitez , ca raport
între drumul parcurs i timpul necesar
mi c rii.

HAYYAM, Ommar (vezi: Ommar
Khayyam).
HEATH, Thomas Little Siu (1861-
1940), matematician englez i istoric al
matematicii mondiale. A devenit
celebru nu numai prin num rul mare de
lucr ri, cât mai ales prin con inutul,
interpretarea i calitatea lor. A. t.:
Heath a stabilit o ordine aproximativ a
scrierilor lui Arhimede, bazat pe înse i
afirma iile lui Arhimede precum i pe
faptul c , în unele din lucr rile sale
p strate, folose te rezultatele con inute
în alte lucr ri ale sale. Ordinea acestor
lucr ri stabilite de Heath este: - Despre
echilibrul planelor. – Cuadratura
parabolei. – Scrisoarea c tre
Eratostene despre metoda mecanic de
rezolvare a problemelor de geometrie.
-Despre sfer i cilindru. – Despre
spirale. – Despre conoizi i sferoizi. –
Despre corpurile plutitoare.
M surarea cercului. – Num rarea
firelor de nisip (Psamiit). A fost
reeditat sub titlul: The works of
Archimedes with the method of
Archimedes, New York (1960). Heath a
mai editat lucr rile: The Thirteen Books
of Euclid’s Elements, Dover, New
York, în trei volume: vol. I (1900), vol.
II (1908) i al treilea mai târziu,
reeditat în 1958, în care se arat c sunt
indicii despre existen a unor elemente
de aritmetic în forma dat de Euclid,
înc de pe vremea lui Archytas (cca.
430 î.e.n.). – A History of Greek
Mathematics, Oxford (1931). –
Mathematics in Aristotle, Oxford
(1949). – A manual of Greek
Mathematics, New York (1963) etc.
HEAWOOD, P. J. (sec. XIX),
matematician englez. În 1880 a început
studiile la Univ. din Oxford (Anglia).
În 1887 devine lector la Univ. din
Duhan (Nord-Estul Angliei), apoi prof.
de mat. la aceea i Univ. (1911), unde a
func ionat pân la sfâr itul carierei sale.
A. t.: A studiat lucr rile lui Kempe
despre culoarea h r ilor. În 1890
public lucrarea: Teorem despre
culoarea h r ilor, în care expune
primele sale cercet ri, republicat în
1949, în “Mathematical Review”, sub
acela i titlu. În aceast lucrare
stabile te c cinci culori sunt cu
siguran suficiente pentru a colora
orice hart plan sau sferic . Heawood
are dou merite mari: a precizat c
teorema nu-i demonstrat i a stabilit o
limit superioar a num rului de culori
– necesare pentru colorarea unei h r i.
Timp de 60 de ani s-a preocupat de
rezolvarea acestei probleme,
avântându-se în domenii variate ale
matematicii, c utând ajutor pentru
rezolvarea acestei probleme. A stabilit
anumite rela ii între topologie,
geometrie, algebr , aritmetic , folosind
i congruen ele liniare sau calculul
matricelor. Heawood a stabilit teorema:
Condi ia necesar i suficient ca o
hart normal s poat fi colorat
numai cu dou culori, este ca toate
vârfurile ei s fie pare, apoi a
generalizat aceast teorem : O hart
normal , în care fiecare regiune are 3n
muchii poate fi colorat cu patru culori.
Tot el a demonstrat c un geograf care
335
ar tr i pe inelul lui Saturn, cel mai
intuitiv exemplu de tor, are nevoie de
apte culori ca s coloreze o hart . Cu
alte cuvinte Heawood a ar tat c
num rul cromatic al torului este apte.
HEIBERG, Johann Ludvig (1854-
1928), renumit prof. de mat. din
Copenhaga, unul dintre cei mai serio i
cercet tori ai istoriei matematicii
mondiale. Dr. în mat. (1879). A. t.:
Heiberg a f cut c l torii la
Constantinopol cu scopul de a
descoperi noi texte i a cerceta vechile
scrieri. În 1906 a descoperit un
manuscris al lui Arhimede, numit
“Etodica (Ephodicon=Metoda)”, care
i-a adus faim lui Heiberg. A editat
lucr rile lui Arhimede în limba latin ,
în dou volume, inclusiv comentariile
pe care le-a scris Eutocios prin veacul
al doilea, Lipsca (1880-1881). A
descoperit scrisorile lui Arhimede c tre
Eratostene (1908). Toate aceste
descoperiri sunt men ionate în
“Arhimedes Opera”, Leipzig (1910-
1915). Heiberg a publicat o edi ie
îngrijit (1881-1896) a Elementelor lui
Euclid, comentat sub titlul: Euclides
Elemento graeca et latina, Leipzig.
Op.pr.: - Literargeschichte Studien
ber Euklid, Leipzig (1882). –Beitrage
zur Geschichte der Mathematik (1890).
– Ptolemeus –Syntaxis mathematica,
Leipzig (1898). – Geometrica Opera
que supersunt omnia, Leipzig (1912). –
Arhimides opera (1915). – Geschichte
der Mathematik und
Naturwissenschaften in Altertum
(1925). – Les sciences quelques et leur
transmission (1931). Opiniile lui
336
Heiberg în privin a stabilirii unor
adev ruri i preciz ri istorice au
constituit o mare valoare istoric pentru
evolu ia matematicii în general, în
decursul epocelor ei de dezvoltare.
HEINE, Eduard (1821-1882),
matematician german, a c rui a. t. se
concretizeaz în adâncirea studiului
numerelor ira ionale, dezvoltarea
teoriei func iilor Lamé. A f cut
distinc ie între seriile trigonometrice i
seriile Fourier (1870), pân la care dat
aceste serii erau socotite identice. A
stabilit teorema: O func ie continu pe
o mul ime închis m rginit F este
uniform continu pe F (demonstrarea în
G.M. nr. 7/1964). Op.pr.: - Die
Elemente die Functionenlehre (1872). –
Handbuch d. Kugelfunctionen, Berlin
(1861). – Über die Trigonometrichen
Reihen (1870).
HEISENBERG, Werner Karl (n.
1901), matematician i fizician german.
În 1932 a primit premiul Nobel. Sub
preziden ia lui Heisenberg i-a sus inut
teza de doctorat matematicianul erban
Ti eica. Heisenberg s-a pronun at
împotriva înarm rii atomice a
Bundeswehr-ului. A. t.:- Heisenberg
este unul dintre întemeietorii mecanicii
cuantice. În 1959 a postulat celebra
ecua ie izotop , ca model de ecua ie
universal a tuturor particulelor ce
rezult din teoria conform 6-
dimensional , în aproxima ia relativist
restrâns . A stabilit rela ia
∆x ⋅ ∆ p x ≥ h 2π , unde h este constanta
lui Planck, care se nume te rela ia de
nedeterminare a lui Heisenberg.
Heisenberg este autorul cunoscutei
teorii a indeterminismului. A contribuit
la dezvoltarea mecanicii cuantice i
relativiste, la sinteza dintre teoria
relativit ii i teoria cuantic . Op.pr.: -
Die Physikalische Prinzipien der
Quantentheorie, Berlin (1939),
Principii fizice ale teoriei cuantice,
Ed. t., Bucure ti (1969). – Die
Entwiklung der Deutung der
Quantenmechanik (1959) etc.
HELIADE R DULESCU, Ion (Ni ),
(1802-1872), mare c rturar român.
De i nu a fost ca profesie
matematician, totu i merit s fie
semnalat între matematicienii români
pentru meritele sale în lupta dus
pentru prop irea cultural i tiin ific
a rii, în epoca sa. N. la Gârboveni
(Ialomi a). Ca autodidact, a înv at
singur limbile greac , latin , francez ,
italian , spaniol , cu scopul de a putea
traduce lucr ri scrise în aceste limbi. A
predat la Sf. Sava mai multe obiecte:
mat., gramatica, logica, filosofia,
retorica, istoria, geografia, topografia în
limba na ional (1822-1827). A tradus
Aritmetica lui Francoeur pe care a
tip rit-o în tipografia sa din Bucure ti
(1832). Aceast tip ritur este prima
traducere în limba român în Muntenia
din domeniul mat. În 1828 a tip rit la
Sibiu Gramatica sa. Între 1829-1848 a
scos “Curierul românesc”. Pentru ideile
sale (a propagat împropriet rirea),
Eliade a fost silit s apuce drumul
pribegiei în ri str ine: Bra ov, Paris,
Londra, Constantinopol, reîntorcându-
se în ar în anul 1859. În tipografia sa
s-a tip rit Geometria lui P. Poenaru,
337
tradus dup Legendre (1837). Heliade
este continuatorul operei început de
Gh. Laz r, fiind un ctitor al
înv mântului românesc, înainte de
revolu ia din 1848.
HELIODOR, din Larissa,
matematician grec, dintr-o epoc
necunoscut . De la el avem un mic
tratat de optic , care constituie o
prescurtare a unui tratat vechi, mai
amplu. Acest tratat a fost publicat în
traducere italian de Ignatus Dante
(1573), reeditat de Lindenberg,
Hamburg (1610), de Erasmus
Bartholinus (1657), de Gale în
Opuscula mythologica, Cambridge
(1670), de A. Martoni (1758), cu o
prefa asupra activit ii autorului.
(Dup : Histoire de la Littérature
Grecque).
HELL (HÖLL), Maximilian (1720-
1790), matematician i astronom
austriac, c lug r iezuit. A studiat la
Viena. A func ionat la Univ. Iezuit din
Cluj (1752-1755), apoi prof. la Univ.
din Viena, ca prof. de mecanic i în
acela i timp i la Observatorul
Astronomic. Dup planurile lui Hell s-a
instalat primul Observator astronomic
la Cluj, între 1753-1756. Acest
observator a fost vizitat în 1761 de
c tre Cassini, care a relevat importan a
lui. La Cluj a tip rit edi ia a treia a
c r ii lui Crivellius: Elementa
Aritmeticae numericae et literalis
(1745) i un manual de mat.
elementare: Elementa mathematica
naturali philosophiae ancillatia ad
praefixam in scholis nostris normam
concinatto A. P. Maximiliano H ll
(1755), care este prima carte de
aritmetic i algebr tip rit în limba
latin în Transilvania. La Cluj, Hell a
func ionat i ca prof. particular de mat.
al unor familii de boieri. Manualele lui
Hell au fost folosite mult timp ca
manuale la Univ. Iezuit (catolic ) la
Cluj. Lucr rile sale de astronomie au
ap rut în Ephemerides astronomicae ad
meridianum Vindobonensen, Viena
(1757-1786).
HELLY, I. E. (1884-1943),
matematician austriac cu activitate în
S.U.A.. N. la Viena, m. la Chicago
(S.U.A.). Prof. la Univ. din Viena. În
1938 a emigrat în S.U.A. Lui Helly i se
atribuie una din teoremele de baz ale
teoriei mul imilor convexe. În cazul
mul imilor convexe din plan, teorema
lui Helly se enun astfel: Dac o
familie finit de multimi convexe din
plan are proprietatea c oricare trei
dintre ele au un punct comun, atunci
exist un punct comun tuturor
mul imilor familiei. (O mul ime din
plan spunem c este convex , dac
odat cu dou puncte ale ei con ine i
segmentul determinat de cele dou
puncte).
HELMHOLTZ, Hermann Ferdinand
von (1821-1894), matematician,
fizician, psihologist german. N. la
Potsdam. A studiat medicina la
Potsdam, func ionând ca medic militar,
apoi a urmat Acad. de Art la Berlin.
Prof. de anatomie i psihologie la
K nigsberg, Bonn i Heidelberg. Prof.
de fizic la Berlin (1870), pre edinte al
338
Soc. de Fizic -Tehnic la Berlin. A fost
prof. lui Wilhelm Max Karl von
Planck. A. t.: creatorul
monumentalului edificiu al mecanicii
clasice, bazat pe legile lui Newton.
Helmholtz a încercat s construiasc o
geometrie a spa iului fizic cu ajutorul a
patru postulate de origine
experimental . S. Lie si H. Poincaré
(1886-1890) au adus sistemului lui
Helmholtz îmbun t iri esen iale, prin
considerarea grupurilor generate de
transform ri infinitezimale pe care, în
1899, le-a completat Hilbert. A studiat
leg tura dintre geometrie i mecanic .
A imaginat o prim schem
hidrodinamic , care s conduc în
cadrul teoriei matematice a fluidelor
ideale, la o rezisten efectiv la
înaintare a corpurilor. A formulat
destul de clar legea conserv rii i
transform rii energiei. La Helmholtz,
teoria despre energie a c p tat o
orientare cantitativ , unilateral . A
stabilit o schem privind mi carea
subsonic cu linii de discontinuitate ale
vitezelor. Op.pr.: -Über die Erhaltung
der Kraft (1847). – Über die
tatsächlichen Grundlagen der
Geometrie (Despre adev ratele baze
ale geometriei), Heidelberg (1866-
1888). The Axioms of Geometry (1870).
Über die physikalische Bedeutung des
Prinzips der kleisten Wirkung (Despre
importan a fizic a principiului
minimei ac iuni) (1886). Vorlesungen
ber theoretische Physik, în cinci
volume (1897-1898).
HELTAY, Gáspar fiul (1490-1510,
1574), matematician maghiar. A
redactat prima aritmetic , ap rut în
Transilvania, în limba maghiar i care
poart titlul: Mágyar Aritmétika, az,
S amvetesnek tudománya ( tiin a
calculului, 1591). Un exemplar se afl
în biblioteca Univ. din Cluj. Într-o
cronic a sa, un capitol se ocup de
c derea meteorilor i despre mai multe
comete (1558).
HENRICUS, Regius (Henry le Roy),
(1598-1671), prof. univ. la Utrecht.
Op.pr.: - Fundamenta Physices
(Bazele fizicii, 1646), dup care s-au
predat elementele de fizic matematic .
HEPITES, tefan C. (1851-1922), dr.
în t. mat. i fizice, ing. de geniu. N. la
Br ila, fiul doctorului C. Hepites. A
urmat c. Militar la Bucure ti i Ia i,
având ca prof. pe Petru Poni. În 1866,
dup terminarea c. Militare a fost
trimis la Bruxelles, pentru specializare
militar , unde a urmat Politehnica
(1871-1873) i Univ. Liber , luând
doctoratul (1875) i ob inând diploma
de ing. de geniu civil. A fost trimis într-
o c l torie în str in tate în vederea
organiz rii unui Inst. de Meteorologie,
la Bucure ti. În 1892 a înfiin at
Observatorul Meteorologic i prima
sta ie seismologic , care au fost
distruse în timpul r zboiului 1914-
1918. Hepites a fost prof. la mai multe
Inst. superioare la Bucure ti i a
func ionat ca redactor al “Buletinului
tiin ific al Academiei”, în calitate de
membru al acestei Acad. Hepites a fost
al treilea dr. în mat. în ara noastr . A
participat la toate Congresele
Interna ionale de Meteorologie.
339
Op.pr.: - De la el a r mas un manuscris
care cuprinde cursul de algebr i unul
de trigonometrie plan i sferic . În
1912 a întocmit expunerea despre Gh.
i eica pentru alegerea acestuia ca
membru al Acad. Hepites a fost o
figur deosebit de distins , o
personalitate extrem de muncitoare.
HERACLIT, DIN EFES (cca. 540-
475 î.e.n.), matematician i mare filosof
materialist, unul din întemeietorii
dialecticii, supranumit “obscurul”.
Epoca de înflorire pe la anul 505 î.e.n.
A întemeiat coala din Efes i este
reprezentantul colii din Milet.
Activitatea lui era îndreptat împotriva
ideologiei idealiste i metafizice a
aristocra iei gentilice. A criticat
misticismul lui Pitagora. Numele lui
este legat de istoria dialecticii, a unit ii
i a luptei contrariilor. El a privit lumea
într-o necontenit mi care, devenire
asemenea unui râu. Concep ia lui era c
fulgerul st pâne te universul. Orice
lucru se transform în foc i focul în
toate celelalte elemente (lucruri). Fizica
lui este o fizic a contrariilor. Op.pr.: -
Despre natur , în care expune
cugetarea sa i din care s-au p strat
multe fragmente. – A scris biografia lui
Arhimede, cu comentarii. Heraclit
ducea o via ascetic , retras , în mun i,
consacrându-se în întregime cuget rilor
sale. A tr it într-o epoc furtunoas a
istoriei grece ti, într-o perioad de
permanente r zboaie i revolu ii, de
ascu it lupt social i de frecvent
schimbare a regimurilor. Toate acestea
se oglindesc în concep iile sale.
HERACLIT, din Pont (Heracleides
Pontikos, sec. IV î.e.n.), matematician
i astronom. Discipolul lui Platon. El
admitea învârtirea P mântului în jurul
s u, iar a lui Marte i a lui Venus în
jurul Soarelui. A scris biografia lui
Arhimede, care îns nu s-a p strat. A
fost învinuit c i-ar fi însu it lucr rile
nepublicate ale lui Arhimede.
HERARD, din Cremona (sec. XII),
matematician italian. El a f cut prima
traducere a no iunilor de trigonometrie
în secolul XII, din limba italian în
limba latin . Din aceast traducere
reiese progresul pe care l-au f cut
indienii între sec. III î.e.n. – XII e.n.
Atât la indieni cât i la greci,
trigonometria este doar un instrument
de calcul pentru astronomie, totu i ei au
realizat progrese mai mari în
trigonometrie decât în astronomie. Din
lucr rile lui Herard i traducerile
respective, rezult c indienii au
împ r it cercul în 60 · 360 = 21600
p r i i diametrul în 6876 p r i, astfel
c :
21600/6876=3,1416
i c indienii cuno teau rela iile
trigonometrice:
sin 2 α + cos 2 α = 1 ,
sin 2α = 2 sin α ⋅ cos α ,
cos(90 ° − α) = sin α , rela iile:
sin(α ± β) = sin α ⋅ cos β ± cos α ⋅ sin β .
Indienii au calculat sinusul pentru
unghiurile 2 · 1/2°, 15°, 11 · 1/4°, 7 ·
1/2°, 3 · 1/2° grade etc. Lucrarea are o
semnifica ie istoric foarte mare.
340
HÉRIGOGNE, Pierre (1501-1576),
matematician francez. De la el a r mas
o lucrare enciclopedic : Cursus
Mathematici, publicat la Paris (1634-
1644), în care se descrie un sistem
ingenios pentru memorarea numerelor.
Originalul alfabet al lui Hérigogne a
fost repede adoptat de calculatorii
numerici din diferite ri. În volumele
IV i V ale acestui tratat a extins
simbolismul i la trigonometrie. A
utilizat în opera iuni urm toarea
nota ie: 6,7:42 | 6+ 6, echivalent cu 6
· 7 = 42 = 6 + 62. A construit un tablou
numeric, analog cu triunghiul aritmetic,
de care s-a servit la calcularea
coeficien ilor binomiali. Hérigogne a
reu it s exprime concis i precis
teoremele din toate domeniile mat. care
sunt tratate în lucrarea sa. În 1644 a
introdus nota ia AB (arcul AB). A dat o
demonstra ie geometric problemei
amestecului. A stabilit corect num rul
combin rilor de n elemente luate câte
m i a stabilit unele procedee pentru
calculul combin rilor. A studiat teoria
maximelor i minimelor, dând o larg
publicitate metodei lui Fermat, în acest
domeniu.
HERMANN, din Dalma ia (sec. XII),
matematician i înv at slav. A tr it în
Spania în jurul anului 1140. A tradus
lucrarea Planisferium a lui Ptolomeiu,
din limba arab , deoarece textul
grecesc s-a pierdut. A mai tradus o
serie de opere de mat. i astronomie.
HERMANN, Henri J. (1678-1733),
matematician german. Membru titular
al Acad. din Petersburg. A. t.: A lucrat
la perfec ionarea i r spândirea
aritmeticii binare. S-a ocupat de studiul
divizibilit ii polinoamelor, de
divizibilitatea binomului a n ± b n prin
a ± b . În 1712 a dat o enun are mai
exact regulei lui Leibniz, cu care a
între inut o vast coresponden în
problema traiectoriilor. Acest studiu l-a
condus pe Hermann la cercetarea
ecua iilor cu parametri variabili, pe
care Hermann le-a numit ecua ii
modulare. Denumirea de ecua ii
modulare o g sim atât la Euler, cât i la
Lagrange. Hermann a contribuit i la
dezvoltarea geometriei analitice în
spa iu, dând ecua ia planului i a
cercetat, când analitic, când geometric,
suprafe ele conului, ale corpurilor
rotunde etc. În 1726 a cercetat, pentru
prima dat , epicicloidele sferice. În
1732 a tratat cuadricele, c rora le-a dat
prima clasificare. A studiat mi carea
pendulului compus. Op.pr.: - interpol rii.
Pharonomia, sive de viribus et motibus
corporum et fluidorum (Faranomia sau
despre for e i mi c rile corpurilor
solide i fluide), Amsterdam (1716). De
la el a r mas i un admirabil curs de
geometrie diferen ial .
HERMITE, Charles (1822-1901),
ilustru geometru i analist francez. N.
la Dieuze i m. la Paris. A studiat la c.
Politehnic , unde a devenit repetitor,
examinator pentru admitere i prof. la
aceea i institu ie (1848), conf. la c.
Normal , apoi prof. la Sorbona (1869).
Membru al Acad. de t. din Paris
(1856). Continuatorul lui Cauchy, i
unul din cei mai renumi i prof. pe care
i-a avut Sorbona. Influen a sa asupra
341
mat. din sec. XIX a fost capital .
Hermite a fost gloria Fran ei. A. t.:
Hermite este creatorul unei noi coli de
geometrie în Fran a. Descoperirile lui
privesc partea abstract a mat. Lui îi
apar in multe lucr ri din domeniul
analizei clasice, algebrei superioare,
teoriei numerelor. Cele mai importante
lucr ri sunt legate de teoria func iilor
eliptice i aplicarea lor, descoperite de
Hermann. Începând cu 1843, Hermite a
stabilit anumite propriet i importante
ale func iilor eliptice, inaugurând o
nou epoc în domeniul acestor func ii.
Începând cu 1855, preocuparea lui
Hermite o constituie func iile abeliene.
Are de asemenea cercet ri în domeniul
func iilor dublu periodice. A ob inut
numeroase rezultate noi privind teoria
formelor p tratice i a formelor binare,
în leg tur cu teoria numerelor i cu
algebra, cât i în teoria invarian ilor i a
A demonstrat
transcenden a numarului “e”, a lui i
2
. Op.pr.: – Sur la théorie de la
transformation des fonctions
abeliennes. – Sur la résolution de
l’équation du cinquième degré. – Sur la
théorie des équations modulaires. – Sur
quelques applications des fonctions
elliptiques. Dintre matematicienii
români care s-au ocupat de continuarea
cercet rilor lui Hermite, amintim: P.
Sergescu (1922), A. Angelescu (1924),
N. Abramescu (1924), T. Popovici
(1925), Radu B descu (1929), Al.
Nicolescu (1928), Gh. Gherghiu
(1936), D. D. Stancu (1957) i al ii.
Hermite a fost un prof. incomparabil,
cu un orizont larg asupra regiunilor
neexploatate ale mat. Un adev rat
pedagog. Sus inea c tiin a se face prin
spirit i inim . Opinia sa, actele sale au
constituit rezultatul ideilor sale.
HERON, din Alexandria, numit i
Heron mecanicul (între 150-50 î.e.n.),
matematician, ing., mecanician practic
i teoretic, om de tiin materialist
grec, apar inând colii din Alexandria,
enciclopedist al antichit ii, care a scris
aproape în toate domeniile mat.,
mecanicii, astronomiei i fizicii.
Succesor al lui Arhimede. A tr it în
epoca roman i a contribuit la
dezvoltarea mat. calculatorie pe o
treapt înalt . În tratatele franceze se
g se te sub numele “Heron l’Ancien”.
Epoca în care a tr it este incert : dup
unii istorici, via a i activitatea lui
Heron corespunde timpului dintre
Ptolemeu i Pappus. În orice caz, a tr it
în timpul decaden ei matematice antice,
decaden politic , economic i recent de W. Schmidt, Leipzig (1900),
cultural a rilor eleniste, în timpul
descoperirii sistemului sclavagist. Dup
Neugebauer ar fi fost contemporan cu
Menelau, iar dup Th. Heath ar fi fost
aproape contemporan cu Diofant. A. t.:
i meritul lui Heron const în
sistematizarea cuno tin elor antice
specificate în operele sale. În timpul lui
i datorit lui s-a dezvoltat agrimensura
i lucr rile geodezice. Ca matematician
materialist s-a ocupat de aplica iile
matematice în tehnic , inven ii i
tiin ele naturii. A participat la lucr rile
cartografice al turi de ing. roman
Balbus, întocmind o mare hart a lumii
romane, a c rei descriere a fost f cut
de Agrippa. A dezvoltat pe o treapt
înalt mat. calculatorie. A calculat arii,
342
volume, centre de greutate prin metoda
exhaustiv . S-a ocupat de rezolvarea
problemei dubl rii cubului. A dat
regula de compunere a for elor dup
diagonalele paralelogramului. A
construit o serie de aparate i
mecanisme i s-a interesat de probleme
de metrologie. Ideile sale în probleme
de mecanic , optic i c ldur sunt
deosebit de interesante. Op.pr.:
Metrica, în trei c r i, descoperit în
1896 la Constantinopol. Asupra acestei
lucr ri exist note critice de Paul
Tannery. – Geometria. – Stereometria.
– Geodezia. – Geoponica. – Dioptra. –
Catoptrica. – Pneumatica i Mecanica.
– Automatica. – Balistica. În lucr rile
lui Heron se constat influen a indian .
Lucr rile lui ne-au parvenit dup
traducerile arabe i siriene. Operele lui
Heron au fost editate în Italia, în anii
1575, 1580, 1589, 1592, 1601, mai
de J. L. Heiberg (1914) etc.
HERON, cel tân r (sec. X),
matematician de origine greac . În
jurul anului 940 a scris, la
Constantinopol, cartea intitulat
“Geodezia”, care trateaz despre
m surarea p mânturilor i în particular
a hipodromului din Constantinopol,
dup metoda lui Heron din Alexandria.
HESSE, Ludvig Otto (1811-1874),
matematician german. N. la
K nigsberg, m. la M nchen. Elevul lui
Bessel, Iacobi i Neumann. Prof. la
Univ. din K nigsberg, Halle,
Heidelberg i M nchen. A. t.: a fost
îndreptat în special în domeniul
geometriei analitice i a dat o deosebit
aten ie algebrei liniare (teoriei
determinan ilor, calculului matriceal),
cu aplica ii în algebr , geometrie i
analiz . A introdus folosirea
Hessianului. Unele lucr ri principale se
refer la teoria particularit ilor
proiective ale curbelor i suprafe elor,
teoria elimin rii. A dat nota iei
coordonatelor omogene o form
definitiv (coordonatele omogene fiind
introduse de Pl cher, 1830). În 1850 a
început cercetarea ecua iilor în
coordonate cilindrice. A efectuat
cercet ri asupra conicelor conjugate, a
stabilit ecua ia normal a dreptei, a dat
forma analitic a planului, a studiat
analitic fasciculele de conice. A stabilit
unele propriet i relativ la tetraedre.
Op.pr.: - ber die Doppeltangenten d.
Curven vierter Ordnung. – semnifica ie formal , ci i un con inut.
Vorlesungen aus der analitischen
Geometrie der Geraden Linie, des
Punctes und Kreises in der Ebene,
Leipzig (1881). Lucr rile lui Hesse au
fost publicate de Acad. din M nchen
(1897). Între matematicienii români, de
teoria lui Hesse i aplica iile ei s-a
ocupat Gh. i eica (1905).
HESSENBERG, Gerhardt (1874-
1925), matematician german. A dat o
defini ie pentru puterea numerelor
ordinale, care-i poart numele. De
asemenea a dat o teorem pentru
numerele principale, adic pentru
numerele ordinale h, care au
proprietatea c pentru orice num r
ordinal α , α < h , avem totdeauna
α + h = h . Prof. la G ttingen. Op.pr.:
Grundbergriffe der Mengenlehre,
343
G ttingen (1906). – Kettentheorie und
Wohlordung, în “Journal f. Reine u.
Angew. Math” (1909). Matematicianul
G. Sudan s-a ocupat de o teorem a lui
Hessenberg, în “Bull.Math.Soc.Roum.
des Sciences” t. 35/1933.
HEYTING, Arend (n. 1898),
matematician olandez. Mare filosof i
logician, creatorul logicii intui ioniste.
A. t.: Heyting a c utat s defineasc
ideea de num r. El sus inea c ar fi un
viciu s se întrebuin eze în matematic
teoreme filosofice sau logice ca
mijloace de demonstra ie. Dup
concep iile lui, matematica este mai
mult o activitate decât o teorie, este
independent de orice disciplin i este
independent i de limbaj. Heyting
arat c matematica nu are numai o
Obiectele matematicii sunt sesizate
imediat de gândire. Cunoa terea
matematicii este deci independent de
experien . Matematica este
independent de logic , în schimb
logica depinde de matematic .
Principiile logice uzuale nu merit o
încredere nelimitat . Op.pr.: - Die
formalen Regeln der intuitionostischen
Logik (1930). – Mathematische
Grundlagenforschung, Berlin (1934). –
Les fondaments des mathématiques de
point de vue intuitioniste, Paris (1955),
Intuitionism, Amsterdam (1956).
HEYWOOD, Horace Bryon (n.
1883), matematician englez. A
descoperit nucleele ortogonale i
semiortogonale, rezolvan ii din teoria
ecua iilor integrale, pentru care a
stabilit teoria de adunare a nucleelor
rezolvante corespunz toare,
descoperire f cut concomitent cu
Goursat. Op.pr.: - Sur quelques points
de la théorie des fonctions
fondamentales relatives à certaines
équations intégrales (1907). – Sur
l’équation fonctionnelle de Fredholm
(1908) etc.
HILBERT, David (1862-1934),
matematician german. N. la
K nigsberg, m. la G ttingen, fiind
unicul fiu al juristului Otto Hilbert din
K nigsberg. Studiile le-a început în
ora ul s u natal (1870), iar în 1880 i-a
luat examenul de bacalaureat. Studiile
univ. le-a f cut la K nigsberg, având ca
prof. pe H. Weber i pe F. Lindemann,
iar la Heidelberg pe L. Fuchs. Dr. în
mat. (1884), docent la Univ. din
K nigsberg. Prof. la Politehnica din
Z rich, în locul lui A. Hurwitz. În 1895
este prof. la G ttingen, unde a r mas
pân la sfâr itul vie ii. I s-au conferit
diferite distinc ii i premii. Membru al
mai multor Acad. A. t.: - prive te, în
primul rând, fondarea axiomatic a
geometriei, teoria formelor i întreaga geomerie elementar , ar tând
invarian ilor, teoria numerelor
algebrice, analiza matematic , în
special ecua iile integrale (unde pe baza
ideilor lui s-a dezvoltat studiul unui
spa iu metric, spa iul Hilbert), fizica
matematic . Spre sfâr itul activit ii
sale s-a ocupat cu axiomatizarea altor
discipline matematice. Hilbert este
considerat ca unul dintre cei mai mari
matematicieni, cu contribu ii epocale în
numeroase sectoare ale mat. i fizicii,
mai ales în ceea ce prive te analiza în
344
profunzime a fundamentelor geometriei
euclidiene. Acest mare matematician a
studiat cele mai actuale probleme de
mat., de fizic i logic matematic .
Hilbert s-a remarcat prin cercet rile
sale tiin ifice referitoare la: teoria
formelor i invarian ilor (1885-1893),
teoria numerelor algebrice (1893-
1898), principiul Dirichlet i
problemele calculului varia ional i
ecua iile diferen iale (1906-), teoria
ecua iilor integrale (1900-1910),
rezolvarea problemelor Varing (1908-
1909), teoriile lui Bolyai, teoria
numerelor algebrice. Hilbert este
fondatorul colii matematice din
G ttingen, unde au studiat A. Myller,
Vera Myller, V. Vâlcovici, G. Sudan,
D. Barbilian. Sub îndrumarea lui
Hilbert au luat doctoratul 69 de
matematicieni. La Congresul
Interna ional de la Paris (1900), Hilbert
a inut o conferin : Probleme
matematice, propunând lumii
matematice 23 de probleme interesante,
care au devenit program de lucru
pentru matematicienii din toat lumea.
A prezentat în mod riguros axiomatic
independen a diferitelor grupe de
axiome. La baza geometriei lui Hilbert
exist 21 de axiome: 8 de apartenen ,
4 de ordine, 6 de congruen e, dou de
continuitate i axioma paralelelor. În
încercarea de a da o fundamentare
conceptului de num r, a extins acest
concept asupra num rului ira ional,
bazat pe metoda axiomatic . A studiat
construc ia numerelor transcendente. A
extins cercet rile la corpul numerelor
algebrice. S-a ocupat de problema
infinitului, care a tulburat mult min ile
matematicienilor. A introdus notiunea
de inel, de congruen (1899). Hilbert
s-a ocupat i cu axiomatica fizicii
matematice, de mecanica teoretic ,
teoria radia iilor, teoria cinetic a
gazelor i de mecanica cuantic .
Op.pr.: - Theorie der algebraischen
Zahlk rper (1907). – Methoden der
math. Physik (1924). – Grunz ge der
theoret. Logik (1928). – Grundlangen
der Math. (1934-1939). Fundamentele
geometriei lui Hilbert au avut o larg
r spândire în toate rile i au ap rut în
numeroase edi ii i traduceri.
Matematicienii români care au abordat
cercet rile lui Hilbert, sunt: Dan
Barbilian (1937), O. ino (1938), C.
Moisil (1957), Caius Iacob (1941), T.
Ionescu-Tulcea (1956), R. B descu
(1957), Colojoar (1960), E. Gergely
(1960) etc.
HILL, George William (1838-1914),
matematician i astronom american. N.
la New York. De numele lui sunt legate
studiile seriilor biliniare. În 1877, de
integrarea mi c rii Lunii i este primul
care a dat solu ia periodic a ecua iei
diferen iale ce d varia ia Lunii, sub
form de serii trigonometrice. A studiat
perturba ia Lunii i problema celor trei
corpuri (Soare, P mânt, Lun ),
mi c rile lor i raporturile dintre ele. În
colaborare cu Newcomb a întocmit o
tabel a planetelor, care s-a publicat
ulterior de Levérier. Hill s-a ocupat i
de cele cinci puncte de libra ie, care
sunt strâns legate de familia de curbe
echipoten iale (numite curbele Hill),
sau curbele de vitez nul , având
345
ecua ia v + h = 0 , h < 0 , v este
poten ialul în problema restrâns a
celor trei corpuri. Hill a tip rit,
împreun cu Aron Florian i P.
Poenaru, primul dic ionar francez-
român, în dou volume, care con ine
1660 pagini.
HILLE, Carl Einar (n. 1894),
matematician american de origine
suedez. În 1956 a luat parte la
Congresul Matematicienilor Români,
inut la Bucure ti. A. t.: Hill a depus o
mare activitate în domeniul teoriei
mul imilor. S-a ocupat de analiza
semigrupurilor de operatori liniari, care
a fost generalizat de matematicianul
român C. Foia , în lucrarea: On Hille’s
spectral theory and operational
calculus for semigroups of operators in
Hilbert spaces, în “Compositio math.”
t. 14/1959. De asemenea, I. V.
Cuculescu a generalizat teorema lui
Hill relativ la func iile factori. În 1957
a realizat prima ma in de calculat,
ac ionat cu clape, capabil s
efectueze toate cele patru opera ii.
Op.pr.: - Functional analysis and
semigroups, în “Am. Math. Society”
(1957). Matematicienii români: C.
Foia , Poenaru, Gussi, la un seminar al
prof. O. Onicescu, au ar tat rezultatele
ob inute în timp de trei ani de pe urma
studiului tratatului lui Hill, de analiza
semigrupurilor.
HINCIN, Alexandr Jakovlevici
(1894-1959), matematician sovietic. N.
în satul Kondrovo, centrul raionului
Dzerdjinek, regiunea Kaluga, unde tat l
s u era ing. tehnolog la o fabric de
hârtie unde i-a petrecut copil ria. A
urmat c. Real i Fac. de Fizico-Mat.
În 1918 i-a început activitatea
pedagogic la Inst. Politehnic de Fete
din Moscova i a continuat la Ivanovo-
Vosnesenski. Decan la Fac. de Fizico-
Mat. la Inst. Pedagogic din aceast
ultim localitate. În ultimul timp a fost
eful Catedrei de Analiz Matematic
la Fac. de Mat. i Mecanic al Univ.
din Moscova. Membru corespondent al
Acad. de t. din 1939. Dr. în mat.
(1939). Începând cu 1937 s-a ocupat cu
studiul problemelor privind metodica i
organizarea pred rii mat. în colile
medii. Membru în Sovietul din
Moscova (1939). În 1940 i s-a acordat
premiul “Stalin” i a fost decorat cu
ordinul “Lenin”, pentru meritele sale ca
om de tiin . A. t.: A. I. Hincin a pus
bazele colii din Moscova de teoria
func iilor de variabil real , a f cut
cercet ri în domeniul teoriei numerelor,
al calculului probabilit ilor, domenii în
care a adus contribu ii importante. În
1923 a publicat o generalizare a
principiului induc iei complete, în
demonstrarea unor cercet ri din
domeniul teoriei func iilor i a expus
principiul construirii analizei pe baza
acestui principiu. A stabilit legi noi în
teoria metric a frac iilor continue,
rolul frac iilor continue în studiul
numerelor ira ionale. În 1932-1934 a
creat bazele generale ale teoriei
proceselor stochastice sta ionare. A
ob inut rezultate frumoase cu privire la
legea numerelor mari. Are lucr ri i în
domeniul ciberneticii. A luptat
împotriva formalismului în predarea
mat. în coal . Op.pr.: - Frac ii
346
continue, Moscova (1944, tradus în
limba român 1960). – Trei perle ale
teoriei numerelor. – Bazele matematice
ale mecanicii statistice. – Cursul scurt
de analiz matematic , tradus în limba
român . – Este autorul unor c r i
excelente de popularizare. Scrierile sale
se caracterizeaz prin marea claritate a
formul rii problemelor, atât din punct
de vedere matematic, cât i din punct
de vedere stilistic. Între matematicienii
români care au abordat unele lucr ri ale
lui A. I. Hincin, cit m pe A. Halanay
(1949).
HINDENBURG, K. F. (1741-1808),
matematician german. Întemeietorul
colii de combinatoric în Germania. A
stabilit rela ii noi în teoria
combin rilor. Matematicianul
Eschenbach a ob inut pe cale
combinatoric o formul special
pentru inversarea seriilor (1789).
Hindenburg a îmbun t it-o, iar A. A.
Rothe a perfec ionat-o. Activitatea lui
Hindenburg se concretizeaz în
popularizarea metodei lui Bézout, de
formare a rezultantei unui sistem de
ecua ii liniare. În 1784 a pus bazele
teoriei determinan ilor, a dat regula de
formare a termenilor din dezvoltarea
determinan ilor i de stabilire a
semnelor. A folosit determinan ii cu
ocazia elimin rii necunoscutelor dintr-
un sistem de ecua ii liniare. A înfiin at
revista periodic “Archiv f r reine und
angenwandte Mathematik” (1795),
cunoscut sub denumirea: “Archivele
matematice ale lui Hindenburg”,
Op.pr.: - Erste Sammlung
Kombinatorisch analitischer
Abhandlungen (Prima culegere de
articole de analiz combinatorie,
(1796), publicat în colaborare cu
Kromp). – Specimen analyticum de
lineis curvis secundi ordinis
(Cercetarea analitic a curbelor de
ordinul doi). – Der Polynomische
Lehrzatz, das wichtigste theorem der
ganzen Analysis (1796). – Novi
systematis permutationum (1781).
HIOTUL (vezi: Glyzonios).
HIPATIA (Hypatia, Ghipatis) din
Alexandria (370-415 e.n.),
matematician , filosoaf , astronom i
medic grec, adept a colii
neoplatonismului. Fiica lui Teon, a
activat la Muzeul din Alexandria.
Vestit prin cursurile de mat. i
filosofie ce le inea. A contribuit la
comentariul lucr rii “Almagest”. A
scris comentarii la lucr rile lui Diofant
i la sec iunile Conice ale lui
Apolloniu. Comentariile lui Hipatia au
servit ca izvoare lucr rilor ulterioare.
Hipatia, vestit prin erudi ia i m sur torii, care reprezint unul dintre
elocven a ei, fiind p gân i cu mare
autoritate în Alexandria, a fost victima
unei gloate de fanatici cre tini, a â a i
de c tre episcopul Ciril din Alexandria.
Cu dou zeci de ani mai înainte, tot o
gloat de fanatici a distrus cea mai
mare bibliotec din Alexandria i
ace tia au contribuit la distrugerea
centrului tiin ific principal al
Imperiului Roman. Aceast decaden a
contribuit i la dec derea tiin ei
matematice.
347
HIPOCRATE, din Chios (450-440,
377 î.e.n.), geometru grec. Dup unii
istorici, Hipocrate nu ar fi apar inut nici
unei coli, dup al ii era sofist. A fost
un geometru priceput i a tr it înainte
de Platon (dup Eudem). A tr it mare
parte în Atena. Ini ial a fost comerciant.
Legenda spune c într-o c l torie pe
mare a fost p gubit de mul i bani de
c tre vame ii din Bizan . Falimentând,
a început s se ocupe de geometrie i
filosofie. Orientarea sa a fost dup
principiile colii din Atena. Pe timpul
lui Hipocrate a ap rut o mat.
fundamental diferit a Orientului. A
ap rut pentru prima oar preten ia
demonstra iei matematice i
sistematizarea cuno tin elor ob inute. A
ap rut metoda ra ionamentului
deductiv. Dup Hipocrate, mat. este
tiin a cea mai distins . Matematicianul
se ocup de numere i cu formule
geometrice. Matematicianul este mânat
numai de dorin a cunoa terii
adev rului. Hipocrate a contribuit la
dezvoltarea unei geometrii a
cele mai importante aporturi ale
grecilor în tiin . S-a ocupat de
rezolvarea geometric a problemelor
clasice privind cuadratura cercului i
dublarea cubului. Hipocrate a redus
problema dubl rii cubului la
determinarea a dou medii
propor ionale: a x = x y = y 2a , adic
a inserat doi termeni x, y între a i 2a,
din care a dedus x = a 3 2 , x fiind
muchia cubului c utat. Construc iile cu
compasul, de care pitagoreicii nu se
ocupau, au intrat în primele patru c r i
ale Elementelor. Dup Proclus,
Hipocrate este primul constructor al
Elementelor, dup el a urmat Leon
(sec. IV î.e.n.), apoi Teudius din
Magnezia i abia Euclid des vâr e te
aceast oper . Lui Hipocrate îi apar in
trei descoperiri importante: dup
Eudem, lui i se atribuie demonstrarea
faptului c ariile cercurilor sunt
propor ionale cu p tratele construite pe
diametrii lor, propozi ie pe care Euclid
a demonstrat-o prin metoda exhaustiv ,
în cartea a XII-a, propozi ia 2. Teorema
“lunula quadrantalis”. Hipocrate a
studiat trei tipuri de lunule. De teoria i
cuadratura lunulelor s-au mai ocupat:
Al-Haisam (965-1039), Alexandru din
Aphrodisias (200 e.n.), Simplicius (520
e.n.), matematicianul finlandez Martin
Johann Wallenius (1766), N. G.
Cebotarev (1894-1947) i al ii. Lui
Hipocrate i se atribuie i teorema lui
Pitagora generalizat . Despre Hipocrate
vorbe te i Aristotel, în cartea sa “Etica
lui Eudem”, tradus de prof. E. Stahr,
sub titlul “Eudemische Ethik”, Berlin
(1801).
HIPPASOS, din Metapont (sec. V-IV
î.e.n.), matematician grec, precursorul
lui Euclid, pitagoreic din prima
genera ie, reprezentant al aristocra iei
reac ionare. Lucr rile lui sunt legate de
coala pitagoreic . De numele lui este
legat o legend , în sensul c el ar fi
murit în timpul unui naufragiu, fiind
pedepsit de Zei, pentru c ar fi divulgat
taina descoperirii incomensurabilit ii,
deci secretele colii pitagoreice. Lui i
se atribuie construc ia dodecagonului
regulat (cu 12 laturi) i a contribuit la
redactarea Elementelor lui Euclid.
348
HIPPIAS, din Elea (Elis) (sec. V
î.e.n.), geometru i filosof grec. Sofist,
a predat aritmetica, geometria,
astronomia i muzica. Primul
matematician care s-a ocupat de
problema trisec iunii unghiului, nu
numai în trei p r i egale, ci i în orice
num r de p r i egale, în jurul anului
420 î.e.n. Pentru solu ionarea acestei
probleme a inventat o curb
transcendent , numit mai târziu
“cuadratice”, latinizat dup denumirea
greceasc “tetragonisousa”, a c rei
ecua ie în coordonate rectangulare este:
Y = X ⋅ ctg ( x (2a )) . Dup Proclus,
“symtonul” curbei, adic defini ia
curbei ca loc geometric, a fost g sit de
Apollonius, pe care Dinostrat (355
î.e.n.) a redescoperit-o i a folosit-o în
problema cuadraturii cercului. Istoria
matematicii arat c aceast curb
apare ca primul exemplu de o linie
generat în mod cinematic (dar ea nu
este prima curb i nici singura) pentru
a dezlega problema trisec iunii
unghiului, ea fiind definit i ca loc
geometric. Hippias a imaginat chiar i
un instrument pentru trasarea mecanic
a acestei curbe. Cuadraticea lui Hippias
a fost folosit de c tre Dinostrate,
pentru rezolvarea problemei cuadraturii
cercului. Descoperirile lui Hippias au
dus la întemeierea unei noi ramuri a
geometriei.
HIPSICLE, (Hypsicles) din
Alexandria (în jurul anului 170 î.e.n.),
matematician grec. N. probabil în
Ascalon, a studiat i a activat la
Alexandria. Epoca în care a tr it este
incert . A. t.: Achile Ta ius citeaz un
tratat al lui Hipsicle, privind mi carea
armonioas a planetelor. Casiri de
asemenea citeaz pe Hipsicle dup
unele lucr ri arabe, un tratat privind
distan ele i m rimile corpurilor cere ti.
Se cunoa te un tratat al lui Hipsicle
privind constela iile zodiacale, publicat
în limba greac i latin de c tre
Jacques Mendel, Paris (1657) i de
c tre Erasme Bartholin, Paris (1680).
Aceast lucrare a fost publicat i în
limba arab de c tre Costa ben Luca.
Dup Heiberg, Hipsicle este autorul
c r ii a XIV-a din Elementele lui
Euclid în privin a poligoanelor i
poliedrelor regulate, determinând
volumul poliedrelor regulate. Dup
Pacioli, i cartea a XV-a din Elemente,
care trateaz despre “sec iunea de aur”,
ar fi în realitate redactat de c tre
Hipsicle. Scriitorii arabi amintesc c
Hipsicle ar fi corectat c r ile a XIV-
XV-a din Elemente, referitor la
dodecaedru i icosaedru. S-a ocupat cu
studiul r s ritului stelelor, a folosit
împ r irea cercului în 360º, de
progresiile aritmetice, de seriile
aritmetice, de numerele poligonale,
triunghiulare. Ocupându-se cu
numerele poligonale, Hipsicle a ar tat
c al n-lea num r m-gonal este egal cu:
(n 2)[2 + (n − 1)(m − 2)] . Lucr rile lui
Hipsicle au merit deosebit întrucât
preconizeaz descoperirea
trigonometriei. Hipsicle a f cut i un
comentar la cartea Asupra armoniei
sferelor – pierdut . Op.pr.: Despre
ascensie. – Anaphorikos etc.
349
HIRE, Philippe de la – (vezi: La Hire
Ph.)
HIRE, la Gabriel-Philippe (1677-
1719), geometru francez, fiul lui Lahire
Philippe. N. i m. la Paris. Ini ial s-a
dedicat carierei medicale, studiind
anatomia sub Duvernay. Având îns
înclina ii spre matematic , a studiat cu
mult interes i aceast tiin . Membru
al Acad. de t. (1699). A succedat pe
tat l s u la Acad. de Arhitectur , dar un
exces de lucru i-a alterat s n tatea.
Op.pr.: Sur l’organe de la vue. –
Éphémérides, con ine calcule
astronomice, începute de tat l s u,
pentru anii 1701, 1702, 1703, pe care
le-a terminat i editat.
HIRSCH, Meier (1765-1851),
matematician german. N. la Freisach,
m. la Berlin. A. sa se concretizez în
rezolvarea problemelor de maximum i
minimum i de izoperimetrie. A stabilit
o formul dup care a calculat volumul
unui trunchi arbitrar de prism oblic .
Formula sa a fost îmbun t it i
completat de c tre Steiner (1837).
Op.pr.: - Algebraischer Komentar ber
das zehnte Buch de Elemente des
Euclides (1794), în care red sub
form algebric cuprinsul c r ii a X-a a
lui Euclid. – Algebra (1804) i edi ia a
15-a în 1873. – Sammlung
geometrischer Aufgaben, Berlin (1805-
1807), în dou volume, este o culegere
de probleme de geometrie. – Integral
Tafeln, Berlin (1810).
HOBBES, Thomas (1588-1679),
matematician i filosof materialist
englez, renumit prin cultura lui vast .
Avea o admira ie i o pasiune pentru
geometrie: “Geometria are în ea ceva în
felul vinului” – spunea el. Obi nuia s
deseneze tot felul de figuri geometrice
pe man etele c m ii sau pe
cearceafuri. Se credea despre sine c
este în stare s fac mari descoperiri
matematice. A. t.: - Hobbes a fost
capturat de problema cuadraturii
cercului, încât n-a dat crezare
matematicienilor care c utau s -i
explice gre elile în demonstra iile lui
asupra posibilit ii cuadraturii cercului.
Aceast problem l-a determinat s
poarte polemici înver unate cu mul i
matematicieni. Hobbes a început s se
ocupe de geometrie numai dup ce
împlinise 40 de ani deoarece, ca
student, nu exista prof. de geometrie la
Univ. din Oxford. Hobbes a
sistematizat materialismul lui Bacon. A
sacrificat în lucr rile lui de filosofie
mi carea fizic , în favoarea mi c rii
mecanice sau matematice, geometria
fiind proclamat drept tiin de
c petenie. Hobbes a creat o ingenioas
metod de a transforma cercul într-un
p trat. A ar tat c postulatul constituie
(baza n. e.) nu a demonstra iilor, ci a
construc iilor, nu a cunoa terii ci a
posibilit ii existen ei, în timp ce
ideali tii ra ionali ti, ca Leibniz,
socotesc postulatele doar o varietate a
axiomelor logice, concep ie pe care au
împ rt it-o i pozitivi tii, care
consider ca axiomele ar fi conven ii
condi ionate. S-a ocupat i cu unghiul
de tangen . Op.pr.: - Leviathan, care
l-a consacrat ca filosof. – De corpore,
în care Hobbes repet atacurile contra
350
universit ilor care nu ini iaz pe
studen i in tiin ele moderne. – Six
Lessons to the professors of
Mathematics. – Examinatio et
emendatio mathematicae hodiernae. –
Decameron Physiologicum.
HOBSON, E. W., matematician
englez, contemporan. Prof. la Univ. din
Cambridge, analist. Op.pr.: -
Trigonometria (1897), care e un
amestec ciudat de sc p ri
surprinz toare, ceea ce nu e de mirare,
numitul fiind analist. – Squaring the
Circle, Cambridge (1913). – The theory
of functions of a real variable and the
theory of Fourier’s series, Cambridge
(1926), în care trateaz despre
integralele Riemann- Stieltjes.
HODGE, William Vallece Douglas
(n. 1903), matematician englez. A
studiat integralele armonice pe o
varietate algebric , spa iile grupurilor
semisimple. În dou cazuri particulare,
Hodge a demonstrat c variet ile
canonice ale unei variet i algebrice
lipsite de singularit i sunt cicluri ale
variet ii. O teorem important a lui
Hodge a fost extins de Elianu în “Le
théorème de Hodge pour les formes
harmoniques autoadjoints”.
HODJANDI, - al Abu Muhamed
Hamid ibn al-Hidr al-Hodjandi (>
aprox. 1000), matematician i astronom
arab. A activat la Observatorul
Astronomic din ora ul Rei, aproape de
actualul Teheran, din Califatul
Bagdadului. El a demonstrat în mod
insuficient imposibilitatea rezolv rii în
numere întregi a ecua iei x 3 + y 3 = z 3 . HOHENBURG, H. van, (1553-1622),
matematician german. A întocmit
tabele de produse, care au fost revizuite
HOFFHALTER, Rudolf (sec. XVI),
i recalculate de Crelle, dându-le o
matematician i tipograf maghiar. El a
form mai ingenioas , i au fost
tip rit: “Aritmetica” . az az A
publicate în dou volume, 900 pagini,
számvetések Tudomania – Anno D.,
sub titlul: Tabulae Arithmeticae
1577. Este prima aritmetic în limba
Universales, Ausburg (1610).
maghiar , cunoscut i sub numirea de
“Aritmetica din Debre in”. Retip rit la
HO KUO – tsong (sec. XVIII),
Cluj (1582 i 1591). Cartea con ine 144
matematician chinez. A creat o mare
pagini, i se împarte în dou p r i:
enciclopedie tiin ific care cuprinde
prima parte con ine opera iile cu
capitole din mat.: progresii, opera ii
numere arabe, inclusiv regula de trei
matematice, r d cini, calcule
compus , partea a doua trateaz despre
logaritmice i trigonometrice, cu titlul:
vechile forme de calcule. Aceasta nu
Liu-Li Juan-Juan (Oceanul calculului
este o carte pentru colari, ci mai mult
calendarului) (1723).
un îndrum tor aritmetic pentru
popula ie. Ea exprim începutul
HÖLDER, Otto Ludwig (1859-1937),
limbajului i a no iunilor matematice în
matematician german. N. la Stuttgart.
limba maghiar .
Prof. la Univ. din G ttingen (1884),
apoi la Univ. din T bingen (1889) i la
HOFMANN, Joseph Ehrenfried,
K nigsberg (1896), în fine la Leipzig
matematician german contemporan.
(1899). A. t.: se concretizeaz în
Dr. în mat. Figur de seam a istoriei
studiul teoriei func iilor, rezolvarea
matematicii mondiale. Op.pr.: Die
ecua iilor algebrice i în special teoria
Differenzenrechnung bei Leibniz,
substitu iilor. A stabilit teoreme ce îi
Berlin (1931). – Das Opus
poart numele în mecanica sistemelor
geometricum des Gregorius a St.
neolonome. H lder a demonstrat c nu
Vincento und seine Einwirkung auf
exist nici o ecua ie diferen ial
Leibniz, Berlin (1941). –Materialien
algebric cu coeficien i polinoame în X,
zur ernsten Schaffensperiode Newtons
(1943). – Zur Gedenken an Th. de forma F ( X , Y , Y ′, Y ′′, Κ Y ( n) ) = 0 ,
Bradwardine (1951). – Cycling in the pe care s o verifice func ia ψ( X ) a lui
Simplex Algorithm (1953). – Euler. S-a ocupat de studiul principiilor
Geschichte der Matematik (1953- varia ionale din mecanica analitic ,
1957). – Um Eulers erste ar tând c exist o infinitate de
Reihenstudien, Berlin (1959). – principii cu caracter varia ional, toate
Rectification und Quadratur des derivând din principiul integral general
Kreises (1961). – Geschichte der i toate se refer la mi c ri variate
Matematik, Berlin (1963). nesincrone. Op.pr.: - Die
351
Mathematische Methode, Berlin (1928)
– dintre matematicienii români care au
abordat cercet rile lui H lder,
men ion m: N. Benado (1949), E. V.
Dobrescu (1960), A. Halanay etc.
H LL, Max (vezi: Hell).
HOLMGREN, Erik Albert (n. 1872),
matematician suedez. A studiat la
G ttingen. A fost poreclit “moa a
ecua iilor integrale neliniare”. A studiat
problema inversiunii integralelor
definite, care a produs o sesizare pentru
D. Hilbert, în descoperirea teoriei
clasice a ecua iilor integrale. Op.pr.: -
La théorie des fonctions intégrales
linéaires, Stockholm (1906).
HOLYWOOD, John (vezi: Halifax
John).
HONTERUS, (Grass-Johann) (1498-
1549), matematician, filosof, orator,
poet, umanist transilv nean. Adev ratul
nume este Johannes Grass. Nu se tie
prin ce împrejur ri a luat numele de
Honterus. N. la Bra ov dintr-o familie
modest în strada Schartzgasse. Înc de
tân r i-a afirmat marile calit i
intelectuale. La Viena a studiat artele
libere i dreptul, ob inând titlul de
“Magistru în artele libere” (1525).
Aceast diplom îi d dea dreptul de a
ine prelegeri la diferite univ. germane
sau din cantoanele elve iene. Despre
perioada 1526-1528 nu se tie nimic. În
1529 s-a refugiat la Rosenburg, în 1529
se afla la Cracovia unde a functionat ca
prof. de filosofie i mat. În 1531 se afla
la Bra ov, în 1532 se g se te la Basel
352
unde înva arta tipografiei. În 1533 se
reîntoarce la Bra ov, locul s u natal,
unde a înfiin at o tipografie, fun ionând
paralel cu vechea tiparni a lui Coresi.
În c l toria sa prin Europa s-a pus la
curent cu ideile reformatoare ale lui
Luther, din 1544 devenind unul din
pastorii ora ului Bra ov pentru religia
reformat . A. t.: Honterus a fost mare
pedagog, mare reformator, editor al
scrierilor lui Platon, Aristotel, Cicero,
Seneca i al ii. A desf urat o munc de
r spândire a cuno tin elor tiin ifice
prin tip rirea unor manuale colare i a
unor lucr ri de popularizare a tiin ei.
Op.pr.: - Rudimenta Cosmografiaes
(1530) în limba latin , având 26 edi ii
(1530-1561), dintre care o edi ie în
limba maghiar , fiind prima carte în
limba maghiar de astrologie. Dup
aceast carte s-au predat astronomia i
geografia în toate univ. germane,
elve iene i europene. Honterus a creat
la Bra ov o bibliotec , coala “Schola
Coronensis”, care func ioneaz i azi
sub denumirea “Liceul Johannes
Honterus”. Honterus a func ionat ca
prof. i la colile s se ti. Era condus de
principii democratice, militând pentru
copiii s raci.
HOOCKE, Robert (1635-1703),
matematician, fizician, arhitect talentat
englez. N. la Freshwater, în insula
L’Ile, m. la Londra. Hoocke a fost fiul
unui ministru, fiind o fire ubred în
tinere e. A studiat la Oxford, unde a
f cut progrese rapide în domeniul mat.
specializându-se în geometrie,
astronomie, fizic , mecanic , apoi a
devenit dr. în medicin i arhitect.
Primul membru în Soc. de t. Regal
din Londra, prof. de astronomie la
Colegiul Gresham, ocupându-se cu
diferite calcule astronomice. În 1679 a
devenit secretar al Soc. Regale din
Londra (1679). A. t.: Hoocke a studiat
vibra iile corzilor întinse. A colaborat
cu Boyle în cercet rile asupra
compresiunii aerului. Specialist în
domeniul elasticit ii i rezisten ei
materialelor. În 1676 a ar tat
experimental c deforma iile corpurilor
elastice sunt propor ionale cu eforturile.
În 1666 a emis existen a unei for e de
atrac ie între corpuri. Hoocke s-a
ocupat de descoperiri i inven ii
serioase. De numele lui se leag
construc ia unui microscop, un resort
compus mai perfec ionat, un barometru
cu cadran, un instrument pentru
trasarea mecanic a cadranelor solare.
În 1665 a formulat o concep ie corect
despre structura cristalelor. A fost
îns rcinat cu întocmirea unui plan de
reconstruc ie a Londrei, distrus de
incendiul din 1666. Hoocke a fost un
adversar al lui Newton. Op.pr.: - De la
el au r mas lucr ri i memorii
numeroase. – Micrographia, or
phylosophical description of minute
Codies,....(1666), reprodus în 1745,
care a ocupat un loc important în istoria
fizicii optice i în care, pentru prima
oar , descrie interferen a luminii. –
Lectiones Cutleranae (1679). - Optica
(1704), postum etc. Unele principii ale
lui Hoocke au fost reluate de c tre
matematicianul român Silviu Guia u
(1962). Hoocke a fost un geniu de prim
ordin i un savant universal. Orgolios,
cu o t rie excesiv demonstrativ
353
pentru a ob ine prioritatea inven iilor
sale, care l-au f cut celebru.
HOPF, Heinz Heinrich (n. 1894),
matematician elve ian, cunoscut prin
lucr rile în care a expus principiile
fundamentale din topologie. A
generalizat unele concepte topologice.
În 1931 a stabilit propriet ile
diferen iale globale pentru spa ii
riemanniene. În 1942 a f cut
descoperiri esen iale referitor la
grupuri de omologie, contribuind la
dezvoltarea algebrei omologice.
Op.pr.: - Aufgabe (1934). - Topologie,
Berlin. - Le principe ergodique et les
probabilités en chaines, Paris (1938).
Matematicianul Silviu Teleman s-a
ocupat de o formul a lui Hopf (1957).
HORAK, Zdenek Frantisek Karel (n.
1898), matematician cehoslovac. A
studiat spa iile neolonome, prin care a
încercat s ob in o interpretare
geometric a sistemelor mecanice
neolonome (1927). În leg tur cu lucrul
mecanic virtual, a stabilit un operator
, semnalat pentru prima dat .
HOREZMI, al din Hiva (vezi: Al-
Horezmi).
HORNER, WILLIAM George (1768-
1837), matematician englez,
contemporan cu T. Weddle. În 1820 a
publicat metoda relativ la calcularea
aproximativ a r d cinilor unei ecua ii
numerice, care a prelucrat metoda lui P.
Ruffini în aceast privin . Aceast
metod era cunoscut în China înc în
sec. XIII. De fapt aceast metod
bazat pe descompunerea unui polinom
P ( x ) = a n x n + a n−1 x n −1 + Κ + a1 x + a 0
prin polinomul x − p , are ca element
indicator schema numit a lui Horner,
care a fost enun at sub alt form de
Tian Juan (matematician chinez).
Aceast metod a fost redescoperit de
P. Ruffini (1813) i atribuit numai lui
Horner. Ea se aplic i la calcularea
r d cinilor ira ionale ale unui polinom.
HORVÁTH, Ignac (1843-1881),
matematician maghiar. N. la Budapesta
i m. prin sinucidere. A studiat la
Budapesta. Asist. la Fac. de t., sec ia
mecanic (1865). A continuat studiile
la Z rich (1866), apoi la Paris ca
bursier. Prof. la Univ. din Budapesta
(1869-1870). Membru corespondent al
Acad. Ungare (1874). Op.pr.:
Mechánika (1874) etc.
HOSPITAL, Guillaume François
Antoine (1661-1704), marchiz de Saint
Mesme, conte de Entremont. Celebru
geometru francez. N. la Paris dintr-o
familie aristocrat i m. subit la etatea
de 43 de ani. Tat l s u a fost general
locotenent în armata regal . Ini ial a
fost c pitan de cavalerie, la care a
renun at pentru a putea studia mat.
Începând cu anul 1692, l’Hospital a
început s scrie articole, s publice
probleme în revista “Acte Eruditorum”,
fondat de Leibniz i a rezolvat o serie
de probleme enun ate de Bernoulli,
Chr. Huygens, Newton, Leibniz i al ii.
De la Jean Bernoulli, l’Hospital s-a
ini iat în calculul infinitezimal, ca peste
un an numele lui l’Hospital s devin
354
plasat la acela i nivel ca al lui
Bernoulli. Membru al Acad. de t. din
Berlin (1693), vicepre edinte (1699).
A. t.: L’Hospital a fost unul dintre
protagono tii calculului diferen ial,
expunând sistematic principiile acestui
calcul. În 1696 a publicat regulile de
calcul pentru formele nedeterminate
0 0 , ∞ ∞ , 0 ⋅ ∞ etc., numite regulile
lui l’Hospital. A studiat curba lui
Beaumé, a c rei ecua ie diferen ial
este ( y − x)dy = adx . A g sit o metod
de integrare a frac iilor în care
figureaz radicalul p trat al unui
polinom de gradul doi. A dat formele
razei de curbur în coordonate polare.
A corectat unele erori ale lui Jacob
Bernoulli cu privire la determinarea
centrului de oscila ie al pendulului. În
1695 a studiat epicicloida. În 1690 a
rezolvat problema numit
“brachystrochron ”, propus de
Jacques Bernoulli, constatând c
aceast curb este cicloida. L’Hospital
a purtat o vast coresponden cu to i
matematicienii din timpul s u. Op.pr.:
- Analyse des infiniments petits pour
l’intelligence des lignes courbes, Paris
(1696). Prin acest tratat, l’Hospital a
popularizat ideile lui Leibniz din acest
domeniu. Traité analitique des
sections coniques et leur usage pour la
résolution des équations dans les
problèmes tant déterminés
qu’indéterminés, Paris (1707), post
mortem, ed.II în 1720. Cu regula lui
l’Hospital s-au ocupat matematicienii
români: erban Gheorghiu (1945), Em.
Arghiriade (1947) i al ii.
HOSSU, Josif (1850-1936), prof. de
mat. la Blaj. N. la Mila ul Mare (Cluj).
Tat l s u a fost protopop la Cojocna
(Cluj). Studiile primare i secundare le-
a f cut la Tg.-Mure , N s ud i
Bistri a, iar teologia la Blaj. Cariera de
preot a început-o la Turda în 1873, de
unde, în 1874, a fost invitat la Blaj ca
prof. de mat. i fizic la lic. greco-
catolic. A mai îndeplinit i alte func ii
onorifice colare i biserice ti, iar în
1888 a fost numit canonic de c tre
funda ia regeasc . Între 1892-1909 a
func ionat ca director la Lic. de B ie i,
func ie pe care a îndeplinit-o cu mult
con tiinciozitate i vrednicie încât a
devenit proverbial. Punctualitatea i
scrupulozitatea în administra ie au fost
încununate de o inteligen clar i de
un spirit foarte viu. A fost un
colaborator serios al publica iilor locale
i autor al unor manuale de bun
calitate. Op.pr.: - Geometrie
desemnativ (1887). – Planimetria
constructiv (1887). - Stereometria
desemnativ (1888). - Geometria, în
colaborare cu Emilian Viciu i dr. Ioan
Radu (1899) (dup datele statistice din
publica iile anuale ale liceului, care
sunt documente foarte pre ioase.)
HOSTE, P. Paul (1652-1700),
matematician francez. N. la Pont de
Veyle i m. la Toulon. A studiat mat. la
mai multe colegii de ale iezui ilor. Prof.
la Seminarul de la Toulon. A. t.: Hoste
are meritul de a fi aplicat mat. în
studiul problemelor de naviga ie, fiind
remarcat de c tre mare alii Estrées i
Tourville pe care i-a înso it în diferite
expedi ii. Op.pr.: - Traité des
355
Évolutions Navales, Composé sur les
Mémoires de Travaille, în manuscris
(1691). – Traité des signaux et
volutions Navales, qui contient des
règles utiles aux officiers généraux, et
particuliers d’une armée navale sous la
dicté du maréchal de Tourville (1696).
Aceste manuscrise exist la biblioteca
depozitului general de h r i i planuri
maritime din Paris. Théorie de la
Construction des Vaiseux. –
Observation de l’Eclipse du Soleil du
12 julliet 1684, faite à Lyon dans le
grand collège des Jésuites (1684) etc.
HOSTINSKI, Bohuslav (n. 1884),
matematician ceh. Prof. univ. la Brno.
În 1929 a participat la Congresul
Matematicienilor inut la Cluj i în
1932 la Turnu Severin. Între anii 1930-
1938 a inut o serie de lec ii i
conferin e, expunând din lucr rile lui
proprii rela ii privind integrarea
substitu iilor liniare, pe care V.
Volterra a introdus-o în leg tur cu
problema integr rii ecua iilor
diferen iale liniare. Hostinski citeaz în
lucr rile lui cercet rile lui O. Onicescu,
în acest domeniu. Op.pr.: - Sur les
produits de composition de deux ou de
plusieurs fonctions (1935). - Le
principe ergodique et les probabilités
en chaîne, Paris (1738). - Sur les
probabilités relatives aux variables
aléatoires liées entre elles
Applications.
HOTINIUL, Amfilohie (vezi:
Amfilohie).
HUBE, M. (1737-1807), matematician
german, prof. la G ttingen. El este
autorul primului tratat de geometrie
analitic în Germania. Versuch einer
analytischen Adhandlung von den
Kekelschmitten, G ttingen (1759) =
Încercare de tratat asupra conicelor.
La acest tratat K rstner a scris o prefa
lung despre avantajele metodei
analitice fa de cea sintetic . Prin
aceast carte autorul a urm rit s
familiarizeze un cerc mai larg de
cititori cu teoria eulerian a conicelor.
HUDDE, Johann (1628-1704),
matematician olandez, fost primar al
ora ului Amsterdam. A. t.: ini ial s-a
ocupat de rezolvarea ecua iilor cubice.
În 1657 a dat teorema privitoare la
r d cinile multiple ale unei ecua ii
algebrice. A descoperit c f ′( x) = 0 d
r d cinile duble ale ecua iei f ( x) = 0 .
A notat cu acela i simbol coeficien ii
cu valori pozitive sau negative, f r a
marca aceasta prin semnul plus sau
minus, dând astfel calculului s u
algebric un caracter general. S-a ocupat
îndeaproape de studiul descompunerii
în factori a polinoamelor care formeaz
ecua iile. În leg tur cu reducerea
gradului unei ecua ii prin aflarea
factorilor ei, Hudde a ar tat c aceast
reducere este posibl în cazul existen ei
anumitor rela ii simple între r d cini.
S-a ocupat cu problema factorilor
liniari i de gradul doi. Aceste
descompuneri le-a comunicat în scris
lui F. Van Schouten. Hudde a dat o
metod mai simpl i mai comod
pentru rezolvarea ecua iilor de gradul
trei. În ce prive te metoda tangentelor
356
folosit de Hudde, metoda sa reprezint
o îmbinare a metodelor lui Fermat i
Descartes. Hudde a plecat de la
r d cinile multiple ale unei ecua ii i a
descoperit, pentru polinoamele
algebrice ra ionale întregi, un procedeu
formal, în fond identic cu ob inerea
derivatei, de i personal se c l uzea
exclusiv dup considerente algebrice.
Hudde a studiat eliminarea unei
necunoscute între dou ecua ii cu dou
necunoscute, problem echivalent cu
c utarea punctelor de intersec ie ale
celor dou curbe reprezentate de aceste
func ii. Scrierile lui Hudde c tre Van
Schouten au fost publicate în ”Journ.
Littéraire ” (1713).
HUEI, Jan (vezi: Jan Huei).
HUILLIER, Simon L’, (1750-1810),
matematician elve ian. N. la Geneva,
unde a func ionat ca prof. univ. A. t.:
Huillier a contribuit la dezvoltarea
calculului infinitesimal, pe baza
reprezent rilor exacte asupra limitei
date de Robins. A precizat c dy dx nu
trebuie considerat drept o frac ie, ci
numai ca simbol al limitei unei frac ii,
anume lim ( f ( x) x) . El a introdus
x→0
simbolul ”lim” - limit - sub forma
lim f ( x) i lim f ( x) , ceea ce a fost
x→∞ x→−∞
utilizat i de Hamilton în 1853. S-a
ocupat de problema izoperimetrelor
c reia Huillier i-a consacrat dou
volume speciale. Huillier a exprimat
aria unui poligon sub diferite forme de
unde a ob inut rela iile fundamentale
dintre laturi i unghiuri. A aplicat
teoremele sale la rezolvarea unor
poligoane când se dau (n − 1) laturi,
(n − 2) unghiuri, sau toate unghiurile i
(n − 2) laturi, sau laturile i (n − 3)
unghiuri. În 1799 a extins rezultatele la
poliedre i a stabilit propor ii
fundamentale relativ la poliedre, care
spun c aria fiec rei fe e este egal cu
suma produselor tuturor celorlalte fe e
prin cosinusurile unghiurilor formate
de ele cu prima fa . A stabilit o
formul elegant care exprim excesul
sferic prin cele trei laturi. Op.pr: -
Arithmétique pour les écoles
palatinales, Var ovia (1778).- De
relationes mutua capacitatis et
terminorum figurarum geometricae
considerata seu de maximis et minimis,
pars prior elementaris, (1780). –
Exposition élémentaire des principes
des Calculs supérieurs (1786), lucrare
reeditat în limba latin , sub titlul:
Principorum calculi differentialis et
integralis expositio elementaris,
Tübingen (1795). – Précis
d’Arithmétique, Geneva(1797) etc.
Huillier a mai publicat diferite memorii
importante în revistele tiin ifice din
Berlin, Paris i Petersburg.
HULUBEI, Dan (1899-1964),
geometru român. N. la ig ne ti (Ia i).
Este fratele cel mai mic al acad. prof.
Horea Hulubei. c. primar a terminat-
o la Tg. Frumos, iar lic. la Ia i.
Licen iat în mat. la Univ. din Ia i
(1922), fiind re inut la Seminarul Fac.
În 1923 a plecat la Nancy (Fran a),
unde în 1925 i-a sus inut doctoratul în
mat. Reîntors în ar , a fost numit asist.
la Univ. din Cern u i, iar în 1926 conf.
357
la geometria analitic i proiectiv .
Prof. agregat la Catedra de Mecanic
Ra ional (1932) i în 1939 a devenit
titular la aceast catedr . Dup cedarea
Bucovinei, în 1940 a fost numit prof. la
Catedra de Mecanic Ra ional la Fac.
de Fizico-Chimie a Univ. din
Bucure ti, unde a func ionat pân în
anul 1948, când a fost transferat la Fac.
de Silvicultur de la Câmpulung-
Moldovenesc, iar în 1953 a trecut la
Inst. Tehnic din Gala i, unde a predat
mat. generale. Hulubei este un
matematician care a f cut parte din
coala româneasc de geometrie. A. t.:
D. Hulubei a studiat re elele f r
înconjur, care se bucur de proprietatea
c drumul între dou noduri pe liniile
re elei au aceea i lungime, oricare ar fi
liniile parcurse. A ar tat c un caz
particular al acestor re ele sunt re elele
Cebâ ev. A studiat anumite propriet i
ale sferelor i cercurilor. A analizat
produsul a trei involu ii concurente i
cercul involu iilor. A dat o generalizare
construc iilor Euler – Savary din
cinematic folosit în studiul mi c rii
unei figuri plane, mi care în care
intervin dou curbe care se rostogolesc
una pe alta, baza i rostogolitoarea. A
studiat echilibrul unui corp greu ce se
reazim prin mai multe puncte pe un
plan orizontal. D. Hulubei a mai f cut
cercet ri i în domeniul dinamicii.
Op.pr.: -Sur les relations entre la
théorie des éspaces à courbure
constante et la géométrie des sphères,
tez de doctorat (1925). – Curs de
algebr (1926). – Curs de geometrie
proiectiv (1930). – Curs de mecanic
ra ional (1945 - 1948). – Geometrie
neeuclidian (1956). Hulubei a fost un
om calm, modest i rezervat, prof.
con tiincios. A tr it pentru dragul
profesiunii sale. Memoriile le-a
publicat în “Bull. de tiin e”, din
Cern u i i în “Mathematica ” din Cluj.
HUMBERT, Abraham (1689 - 1761),
matematician german. N. i m. la
Berlin. Provine dintr-o familie
emigrant în Prusia ca urmare a
Edictului de la Nantes. În 1708 a intrat
în armata olandez , apoi în 1711 a
trecut în armata saxon , iar în 1719 a
intrat în corpul de geniu prusiac, fiind
îns rcinat cu conducerea lucr rilor de
fortifica ii de la Stettin. În 1940 a fost
invitat la Berlin, încredin ându-i-se
educarea principesei prusiace. Membru
al Acad. de t. din Berlin. Op.pr: -Cu
toat activitatea sa desf urat în
Germania, n-a scris decât în limba
francez : Lettres d’un officier
imagineur sur quelques sujets de
Fortification et de Géométrie pratique,
Berlin, (1734). –Lettres Politiques,
Historiques et Galantes, Amsterdam
(1741). –Nouveau Traité de
Nivellement (1750).
HUMBERT, Marie Georges (1859 -
1921), matematician francez. N. i m.
la Paris. Membru al Acad. de t.
(1901). A. t.: A studiat teoria
func iilor, teoria numerelor, curbele
algebrice, curbele ciclice, teoremele lui
Abel i aplica iile lor în geometrie.
Op.pr: - Operele lui au fost publicate
de Gaston Julia, sub titlul: Oeuvres de
G. Humbert, Paris (1929). În prefa , P.
Painlevé a dat urm toarea
358
caracterizare: “G. Humbert este unul
dintre acei matematicieni care presimte
profund frumuse ea curat a unui
adev r matematic, când el a îmbr cat
forma definitiv i care nu abandoneaz
descoperirile lor decât dup ce le-a dus
la acel punct de perfec iune estetic pe
care viitorul nu-l mai poate modifica.
Cât vor mai tr i oamenii capabili de a
cultiva matematicile, ei vor iubi i vor
admira perfec iunea unor astfel de
opere ”
HUMBERT, Pierre (n. 1891),
matematician francez. De numele lui se
leag construc ia spa iului
quasieuclidian cu trei dimensiuni. El a
stabilit ecua ia
δ 3U δ 3U δ 3U δ 3U
∆ 3U = + + −3
δX 3 δY 3 δZ 3 δXδYδZ
care extinde ecua ia lui Laplace cu
dou variabile, utilizând no iunea de
derivat par ial areolar i diferen ial
total areolar , prin metoda varia iei de
constant iterativ i no iunea de sistem
fundamental de rang r de solu ii din
domeniul ecua iei func ionale, prin
combina iile excep ionale de func ii
olomorfe în sensul lui Montel, prin
extinderea combina iilor excep ionale
la polinoame i prin func ii algebroide.
În lucr rile lui Humbert sunt citate
unele descoperiri f cute de
matematicienii români: A. Angelescu i
M. Gherm nescu.
HUMPHREY, Ditton (vezi:
Ditton).
HUNYADI, Jenö (1838-1889),
matematician maghiar. N. la Pesta i m.
la Budapesta. A studiat pe rând la
Budapesta, München, Karlsruhe,
Berlin, Paris i Göttingen. Dr. în mat.
(1864). Prof. la Univ. din Budapesta
(1865). Membru corespondent al Acad.
1873 i din 1883 membru
titular.Op.pr: -Über die fundamentalen
Eigenschaften der algebraischen
Curven, - tez de doctorat. Celelalte
lucr ri privesc domeniul geometriei
plane i analitice. Bibliografia lui
Hunyadi a fost întocmit de c tre
König Gyula i publicat în Analele
Acad. din Budapesta.
HURWITZ, Adolf (1859 - 1919),
matematician german. Prof. la
Politehnica din Zürich (Elve ia). A. t.:
se reflect în analiza matematic ,
teoria func iilor analitice i eliptice,
algebr i teoria numerelor. A stabilit
criteriul ce-i poart numele, de
pozitivitate a p r ilor reale ale
r d cinilor unei func ii întregi f (z ) de
form general , c reia i se cere ca
r d cinile ei neconjugate s aib
module diferite i ca ea s nu aib
r d cini pur imaginare. S-a ocupat de
marea teorem a lui Fermat, care
afirm c nu exist numere întregi X, Y,
Z a a ca X n + Y n = Z n , dac n > 2 i
întreg. A dezvoltat teoria corpurilor de
numere algebrice, decoperite de
Kummer. A dat o demonstra ie
elegant problemei lui Zenodor:
“Dintre curbele închise de perimetru
dat, care e aceea care cuprinde o arie
maxim ?”. Op.pr: -Über ternare
diophantische Gleichungen dritten
359
grades, Zürich(1917). –Teoria
func iilor analitice i eliptice, care a
fost tradus în limba rus . Dintre
matematicienii români care au dat
extensiune teoremei lui Hurwitz,
men ion m: Th. Anghelu (1933), S.
Stoilow (1938), S. Sanielevici (1940),
N. Negoescu (1962) i al ii.
HUSSEIN, Abu Djafar Muhamed
ibn al Hussein (sec. XI), matematician
arab. De la el a r mas o lucrare despre
construirea triunghiurilor dreptunghice
cu laturi ra ionale, care satisfac rela ia:
x2 + y2 = z 2 .
HUSSENBERG, Gerhardt (1874 -
1925), matematician german. Prof. la
Göttingen. Prin lucrarea: “Grundbegriff
der Mengenlehre ”, Göttingen (1906), a
dat o teorem pentru numerele
principale, adic pentru numerele
ordinale h, care au proprietatea c ,
pentru orice num r ordinal α , α < h ,
avem totdeauna α+h=h. De
asemenea a dat o defini ie pentru
puterea numerelor ordinale, care-i
poart numele.
HUTTON, Charles (1737 - 1823),
matematician englez. N. la Newcastle
upon Tyne i m. la Londra. Dintr-o
familie din Westmoreland, înrudit cu
familia lui Newton. Tat l s u a fost
inspector de mine. Ca mic copil a
manifestat o predilec ie pentru mat. La
moartea tat lui s u avea 18 ani i a fost
nevoit s intre ca institutor la o coal
din Jesmond. În 1760 s-a stabilit la
Newcastle, fiind îns rcinat cu
restabilirea unui pod distrus de ape. Cu
aceast ocazie a publicat o mic lucrare
despre poduri, care a devenit foarte
c utat . În perioada 1773 – 1807 a
func ionat ca prof. de mat. la Acad.
Militar Regal de la Wooldwichi i
prof. examinator la Colegiul Soc.
Indian din Adiscom. Membru al Soc.
Regale din Londra (1774), devenind
secretarul acestei societ i. Dr. în drept
(1779) de la Univ. din Edinburg. A. t.:
Cu ocazia lucr rilor întreprinse pentru
determinarea densit ii P mântului,
Hutton a fost îns rcinat cu efectuarea
tuturor calculelor (1775). A contribuit
la perfec ionarea armamentului de
artilerie i a efectuat instala ii de geniu.
În 1770, Hutton a publicat seria:
/4 = (1/2 – 1/3 · 23 + 1/5 · 25 + … ) +
( 1/3 – 1/3 · 33 – 1/3 · 35 ... )
i în 1779 a fost republicat de Euler,
corectând o gre eal strecurat la a
113-a zecimal exact . Hutton a mai
calculat num rul cu ajutorul formulei:
/4 = 5arctg 1/7 + 2arctg 3/79.
Cu aceast formul , Euler a calculat
numai într-o or 20 de zecimale ale lui
. Op.pr: - A complete treatise on
practical Arithmetic and Book-
Keeping (1764) – Tratat complet de
aritmetic practic i de contabilitate,
care a cunoscut mai multe edi ii, a
VIII-a în 1788 i era destinat, în primul
rând, practicienilor. Acord mult
aten ie calculului cu frac ii zecimale. –
A treatise on mensuration, both în
theory and practics, Londra (1771).-
Tables of the Products and Powers of
Numbers, Londra (1781) = Tabele de
poduse i puteri ale numerelor. –
Mathematical Tables (1785), - care
con in logaritmii sinusului, tangentei,
360
secantei i sinus versus etc, Londra. A
fost reeditat în diferite rânduri i
cuprinde o admirabil istorie a
logaritmilor. – Elements of coniques
sections (1787). – Facts on many
interesting parts of mathematical and
philosophical Sciences, Londra (1912).
A mai publicat diferite memorii în
“Philosophical Transactions”, în
“Transaction of Soc. Royal” din
Edinburgh.
HUYGENS, (Hugenius) Christianus
(1629 -1695), mare geometru, fizician
i astronom, om de tiin multilateral
olandez. Competent în mat. aplicat ,
mecanic i optic . Un mare geniu
intuitiv, cu un mare sim matematic.
Personalitate cultural i de cea mai
mare autoritate din epoca sa (a
Rena terii). N. la Haga. A studiat la
Leyda. A activat la Paris timp de 15 ani
i s-a reîntors în patrie în timpul
Edictului din Nantes, i a activat la
Haga. Pentru el Fran a a fost a doua
patrie. Membru al Acad. de t. din
Paris. La început s-a ocupat cu dreptul.
A f cut c l torii repetate în Anglia. În
anul 1672, Huygens a atins cea mai
înalt autoritate tiin ific . Newton l-a
numit “Sumus Hugenyus”. A. t.: în
mat., fizic i mecanic , Huygens a fost
egal de competent i nu a avut pereche
în optic . A fost un matematician
reformator. În acela i timp cu Fermat i
cu Pascal a pus bazele calculului
probabilit ilor. S-a ocupat de teoria lui
Alhazen. A dat o construc ie elegant
expresiei lui Nicolaus de Cuza. În
cercet rile sale geometrice a aplicat
metodele geometriei euclidiene. A
evaluat valoarea num rului cu dou
zecimale exacte. A stabilit o serie de
teoreme importante asupra cercului.
Huygens nu a crezut în posibilitatea
unei cuadraturi exacte a cercului.
Huygens a comunicat lui Wallis
metoda g sit de el pentru calcularea
ariei cuprins între cisoida lui Diocles
i asimptotele ei (1658). A utilizat ca
model cisoida lui Diocles pentru
verificarea metodelor de integrare. A
stabilit c cisoida este o curb
autochron (1665). A ar tat c aria
dintre tractoare i asimptot este
jum tate din aria cercului cu raza,
distan a de la vârf la ax . A determinat
aria cuprins între un arc de cerc i de
cisoid . În 1673 a demonstrat c
epicicloida este înf urat de cercuri
mobile cu centrul pe un cerc dat, cu
raza variabil dup o lege dat . A
stabilit o formul de rectificare a
cercului. În 1673 a introdus no iunea de
evolut i de evolvent . A demonstrat
c evoluta (desf urata unei cicloide)
este egal cu curba dat . A construit
curba tautocron , s-a ocupat de curba
exponen ial i de l n i or i a dat
ecua ia ei. A studiat aria elipsoidului i
a paraboloidului de rota ie. A dat o
metod de construc ie a normalelor la
parabol , duse din acela i punct, cu
rigla i cu compasul. În 1662 a
descoperit curba Kappa, denumirea
apar inând lui A. Aubery. Huygens are
meritul de a fi descoperit ceasornicul
cu pendul i a construit teoria
pendulului. A realizat matematic teoria
unui pendul cicloidal i a studiat
adaptarea pendulului la reglarea
ceasornicelor. A dat legea mi c rii
361
pendulului. A introdus no iunea de
accelera ie centrifug în mi carea
circular . În 1672 prezentase i sus inea
teoria ondulatorie a luminii. Ideile lui
Galilei i ale lui Huygnes, împreun cu
cele ale lui Kepler, se integreaz în
teoria lui Newton, contribuind prin
aceasta la fundamentarea mecanicii
cere ti. Tot el a stabilit principiul
conserv rii energiei. A construit un
microscop, telescop etc. A descoperit
pentru prima oar planeta Marte i
primul satelit Titan al lui Saturn,
determinându-i perioada de revolu ie.
A descoperit nebuloasa din constela ia
Orion. S-a ocupat de calculele la
jocurile de noroc (1657). Lucr rile lui
Huygens reprezint un progres evident
în cercet rile f cute asupra cuadraturii
cercului, stabilind gre eala lui St.
Vincent în cuadratura propus de el.
Op.pr.: - De Ratiociniis in ludo aleae
(Despre calculele la jocurile de noroc
1657). De circuli magnitudine
inventa, Leyda (1654). – Exetalis
quadratura circuli (1651). -
Horologium (1658). - De Saturni luni
observatio nova. - Di vi centrifuga
(1659). - Oeuvres complètes, Haga
(1808-1950), în 22 vol. Despre via a i
activitatea lui Huygens: Georges
Monschamtes correspondentes belges
du grand Huygens. – Rudio Ferdinand,
Biografia lui Huyghens, în limba
german . Huygens a fost un om amabil,
spiritual i agreabil. Un geometru
autodidact, pu in experimentat, nu avea
r bdare i nici s urm reasc lungul ir
al unei demonstra ii.

I
IACOB, Caius (n. 1912),
matematician român, exponent de
frunte al înaltei piramide a mecanicii,
om de tiin emerit. N. la Arad. Fiu al
lui Laz r Iacob, prof. de drept canonic
la Inst. Pedagogic din Arad, la Fac. de
Drept din Oradea, la Cluj, apoi la Fac.
de Teologie din Bucure ti. Mama sa
Camelia Moldovan din Lugoj (1886-
1955). Studiile elementare i cele
secundare le-a f cut la Arad i Oradea.
Bacalaureatul în 1928. Studiile
superioare la Fac. de t. din Bucure ti,
licen iat în mat. în 1931, unde a avut ca
profesori: D. Pompeiu, Gh. i eica, N.
Coculescu, D. Davidoglu, V. Vâlcovici,
N. Racli . A plecat ca bursier la Paris,
pentru a se specializa în mecanica
fluidelor. Între anii 1931-1935 a
aprofundat cuno tin ele de geometrie
analitic i mecanic , lucrând pe lâng
cunoscutul savant H. Villat. Dr. în mat.
la Sorbona (1935). Reîntors in ar , C.
Iacob a func ionat ca asist. la Catedra
de Geometrie Analitic de la c.
Politehnic din Timi oara i în acela i
timp a predat algebra la c. de Ofi eri
de Artilerie (1935-1938). Asist. la
Seminarul de Mat. (1938), apoi conf. la
Catedra de Mat. Financiare de la Acad.
Comercial Cluj. Asist. la Lab. de
Mecanic i Fizic al Fac. de t. din
Bucure ti, din 1939, apoi conf. la mat.
generale i geometrie la Univ. din Cluj
(Timi oara). Prof. la mecanic ra ional
362
(1943-1950). Din 1948 prof. la
mecanica fluidelor, iar în 1950 este
transferat la Bucure ti. Din 1962
func ioneaz ca ef de Catedr la
Mecanica General , Hidrodinamic i
Teoria Elasticit ii i colaborator
tiin ific la Inst. de Mecanic al Acad.
R.P.R. În anii 1951-1952 a mai predat
mecanica i mat. superioare la Inst. de
Geologie. Prorector al Univ. din
Bucure ti. Membru correspondent al
Acad. (1955), membru al Acad. R.S.R.
(1963). Pre edinte al Sec iei de t. Mat.
a Acad. R.S.R. Face parte din comitetul
de redac ie al revistei “Journal de
Mécanique”, din Paris i al revistei
“Archive for Rational Mechanics and
Analysis”. Premiat de Acad. de t. din
Paris pentru lucr rile sale privind
mecanica fluidelor compresibile
(1940). A predat cursuri speciale din
teoria mi c rilor conice, teoria
valurilor, dinamica gazelor etc. A. t.:
Caius Iacob este animatorul primului
Colocviu de Mecanic , organizat în ar
de S.S.M.F. (1959) i a Colocviului de
Mecanica Fluidelor, organizat de Acad.
R.P.R. (1961). Caius Iacob a participat
la numeroase congrese inute în diferite
ri i continente, unde a f cut
cunoscute cercet rile sale proprii i ale
altor reprezentan i ai colii române ti
de mecanic , contribuind la
popularizarea tiin ei peste hotare.
Pentru meritele sale, în anul 1940 i s-a
acordat, din partea Acad. de t. din
Paris, premiul “Henri de Parville”, iar
în anul 1952 a fost distins cu premiul
de stat clasa I. A. t.: Caius Iacob este
un matematician creator în mecanica
aplicat , realizând o leg tur
matematic între analiza matematic i
fenomenele mecanicii fluidelor. În
cadrul Univ. din Bucure ti a creat o
coal a mecanicii fluidelor (1950),
formând o genera ie de tehnicieni
cercet tori la nivelul rilor avansate
(speciali ti de înalt calificare). În
general, î i desf oar activitatea în
analiza matematic i mecanica
fluidelor, continuând cercet rile în
domeniul mi c rii fluidelor la mari
viteze, intâi la cele subsonice i apoi la
cele supersonice. Primele cercet ri
române ti de supersonice dateaz din
1948. În 1949 a inaugurat în România
cercet rile sale în domeniul
aerodinamicii supersonice. S-a ocupat
i de teoria probabilit ilor, algebr ,
analiz , aerodinamica i dinamica
gazelor. Activitatea lui Caius Iacob se
concretizeaz în numeroase tratate,
memorii, articole publicate. Peste 25 de
matematicieni au citat lucr rile lui
Caius Iacob. Op.pr.: Sur la
détermination des fonctions
harmoniques conjuguées par certaines
conditions aux limites (application à
l’Hydrodynamique 1935). Curs de
matematici generale (1942, 1947,
1952). – Introducerea matematic în
mecanica fluidelor (1952, 1959). -
Curs de matematici superioare (1957).
– Matematica i rolul ei în dezvoltarea
tiin ei i tehnicii (1964). – Elemente
pentru analiza matematic i mecanic
(1968). Tratat de matematici clasice i
moderne. – Mecanica teoretic (1971),
în care g sim elemente de algebr , de
analiz vectorial i tensorial ,
cinematic , principiile mecanicii
clasice, principiile newtoniene i aritmetic ce le-a f cut la clasele de
363
ecua iile fundamentale ale punctelor
materiale, elemente de stereodinamic ,
principii ale mecanicii analitice.
Matematica aplicat , 1989 etc. Caius
Iacob este un om de caracter, un mare
prof. con tiincios, bun pedagog, drept,
dotat cu o cultur superioar , cu mare
experien , devotat tiin ei mat. i
mecanicii. Se distinge prin interesul pe
care îl are pentru activitatea de
cercetare. Lucr rile sunt redate
impresionant i elegant, eviden iind un
scris riguros i tiin ific.
IACOB, Petre Partenie (> 1790),
prof. de mat. Numele de Partenie este
numele de c lug rie ob inut la Blaj
(1766), numele s u laic fiind Petru
Iacob. N. la Turda. Odat cu actul de
c lug rie a primit i actul de “Magister
principiorum”. Între anii 1769-1771 a
depus jur mântul. Reîntors în ar , s-a
stabilit la Blaj i în 1780 a fost numit
prof. de retoric , func ie pe care a
îndeplinit-o timp de 10 ani. În anul
1789 a fost numit asesor (consilier)
consistorial. Între timp a fost i prof. de
mat. Partenie era dotat cu arta oratoriei.
A. t.: De la el a r mas un manuscris
miscelaneu în limba latin , care se
p streaz la Biblioteca Acad. Filiala
Cluj i cuprinde apte p r i: Prima parte
are titlul Selectae ex Lucii Annaei
Senecae operibus Sentential (Selec iuni
din maximele operelor lui Lucius
Annaeus Seneca). Cartea a cincea:
Elementa Aritmeticae numericae
(Elemente de aritmetic numeric ), în
limba latin , con ine 57 de pagini i
reprezint notele dup lec iile de
retoric de la colile din Blaj. Aceste
note au fost scrise în jurul anului 1785,
dup cartea lui Max Hell, dup care a
scris defini iile textual. Iacob a predat
aritmetica numai prin enun uri i
exemple, f r nici o demonstra ie. Pe
timpul lui, la Blaj toate tiin ele se
predau numai în limba latin . Un
comentar asupra manuscrisului de
aritmetic al lui Iacob Partenie a scris
V. Marian, în “Studii i Cercet ri
Matematice”, Cluj, v.VIII/1957. De la
el au mai r mas trei vorbiri: Pentru
întâmpinarea contelui Kolovick,
episcop romano-catolic din Alba-Iulia,
1780. – La venirea la Blaj a
guvernatorului transilv nean baron
Samoil Bruckenthal. – Discurs
panegeric la S rb torirea Trei Ierarhi
(1781).
IAMBLIC (Iamblichus) din Calcida
(250-325 e.n.), matematician sirian.
(Dup unii istoriografi ar fi tr it între
283-330 e.n.) Originar din Calcida-
Chalchis, din Siria. Neopitagoreic i
neoplatonician. A fost elevul lui
Porfiriu (233-330 e.n.). A. t.: - A scris
mai multe c r i despre via a i operele
pitagoreicienilor (nou ), dintre care s-
au p strat numai patru. În acelea care
au ajuns pân la noi se men ioneaz
faptul c Hippasus din Metapont, elev
din coala lui Pitagora, ar fi pierit într-
un naufragiu, pedepsit fiind de Zei
pentru c s-a l udat cu descoperirea
dodecaedrului (la pitagoreici tiin a era
secret ). Iamblic îi atribuie lui Pitagora
descoperirea numerelor prietene 220 i
284, unica pereche cunoscut în
antichitate. În Evul Mediu se considera
364
c talismanele cu numere prietene sunt
capabile s înt reasc leg tura dintre
oameni. Iamblic a considerat c
num rul 2, fiind par, ar fi fost gre it
considerat de Euclid printre numerele
prime. Iamblic atribuie cea mai veche
defini ie num rului dat de Thales:
num rul este un sistem de unit i,
defini ie împrumutat de la egipteni.
Iamblic cuno tea numerele perfecte 4,
6, 28, 496, 8128. Interesul cel mai mare
pentru istoria matematicii îl reprezint
cartea a patra: Despre introducerea în
aritmetica lui Nicomah, tradus sub
titlul: Nichomachi arithmeticam
introductionem (1894). În aceast carte
Iamblic citeaz diferite propozi ii ale
pitagoreicilor asupra numerelor p trate
i dreptunghiulare, adic asupra
numerelor de forma n(n + 1) . A dat o
metod de rezolvare a unui tip de
sisteme de ecua ii liniare, ce poart
numele de “epantema” (înflorire) a lui
Timaridos, matematician din timpul lui
Platon, pe care a extins-o asupra
sistemului de ecua ii nedefinite,
rezolvate în numere întregi. Iamblic
aminte te despre unele solu ii privind
cuadratura cercului prin curbe
cuadratrice.
IAN, Huei (sec. XIII), matematician
chinez. Este primul matematician
chinez care a studiat Elementele lui
Euclid. Primele ase c r i ale
Elementelor au fost traduse în limba
chinez abia în 1607. Ian Huei, în
lucr rile sale se refer la lucr rile
matematicienilor Liu I. din sec. XI i
Tzia-Sian. Tratatele de algebr ale lui
Ian Huei, în acea epoc au luat un mare
avânt. El a conceput o metod nou de
rezolvare a ecua iilor algebrice. Huei
eliminând pe x a c p tat o ecua ie de
gradul II complet . A transformat în
anumite cazuri frac iile ordinare în
frac ii zecimale. Huei a ilustrat i o
metod geometric pentru o ecua ie
analizat de I. Liu (1080) i anume:
x 2 + 12 x = 864 . A rezolvat ecua ii cu
coeficien ii numerici de forma:
x 2 + ax = b , x 2 − ax = b . În 1275,
Huei a criticat pe matematicienii Li-
Ciun-Fen i Liu I., pentru faptul c ei
aplicaser anumite metode f r s
elaboreze bazele lor teoretice. În
comentariul s u, Huei a afirmat c Tzia
Sian (sec. XI) cuno tea extragerea
r d cinii de ordinul patru i tabelul
numerelor pe care noi le numim
coeficien ii binomiali. Huei a dezvoltat
procedeul de formare a p tratelor
magice. A stabilit un procedeu
geometric de sumare a seriilor:
n(n + 1)(n + 2)
1 + 2 + 6 + Κ + n(n + 1) =
6 sphaerica cum selecti et Geometria et
n( n + 1)(2n + 1)
12 + 2 2 + 3 2 + Κ + n 2 =
6 Canonibus et Propositionibus ex
Cercet rile lui Huei au fost continuate
de c tre matematicienii chinezi i
japonezi. Op.pr.: - Sian e in Cijan
suan fa tuan lei (Explicarea am nun it
a regulilor din matematic în 9 c r i i
noua lor clasificare), (1261). –
Procedee rapide pentru m surarea
ogoarelor.
IANCOVICI, Teodor din Mirievo
(sec. XVIII), matematician de origine
sârb. În 1777 a tradus o carte de mat.,
tip rit în Moldova, în limba român de
c tre Amfilohie Hotiniul. A fost
directorul colilor reunite (1772),
greco-ortodoxe din Banat.
IÁNOSI, R. P. Nicolaus (1701-1741),
matematician maghiar. Prof. de
filosofie la Univ. Iezuit din Cluj, care
se numea pe atunci “Academia
Claudiopolitan ”. De origine secui. A
intrat în ordinul iezui ilor la Cluj, unde
a predat timp de cinci ani filosofia i
geometria. Dr. în artele liberale i
filosofie. A. t.: Lui i se atribuie
înfiin area unui Observator Astronomic
pe lâng Univ. din Cluj, la conducerea
c ruia a avut ca urma i pe
matematicianul i astronomul
Maximilian Hell. În 1738 Iánosi a fost
numit în func ia de consilier al
episcopului român din Blaj, pe atunci
Samuel Micu Klein. Iánosi dep ind
atribu iunile sale de sf tuitor al
Episcopului, a avut conflicte cu acesta,
de unde rezult rolul politic al lui
Iánosi. Op.pr.: - Trigonometria plana
i
Astronomia Problematis, Sinuum
.
Euclide magis neccessariis. Promotora
R. P. Nicolae Iánosi, e S.J.A.A.L.L. et
Philosoph. Doctore siusdemque
Professore ordonario dicata Anno
MDCCXXXVII. Mense Iul. Die
Claudiopoli, Typie Academicis S. J.
(Trigonometria plan i sferic cu
selec iuni din problemele de geometrie
i astronomie). Cu regula sinusurilor i
prezentarea celor mai necesare
propozi ii ale lui Euclid. Dat la lumin
de Nicolae Iánosi, doctor în artele
liberale i filosofie din societatea
365
iezuit i în acela i timp profesor
ordinar. Anul 1737, în zilele lunei iulie,
Cluj, Tipografia Academic a Societ ii
Iezuite. Este prima trigonometrie
tip rit în Transilvania, constituind
primul i unicul manual univ. folosit la
Univ. Iezuit din Cluj. Este o c rticic
de 108 pagini, cu trei plan e pentru
trigonometria plan i sferic , cu 28
pagini din tabelele sinus, tangent i
dou plan e privitoare la Elementele lui
Euclid. Autorul acestei c r i nu este
îns N. Iánosi, dup cum arat chiar i
prefa a c r ii, ci Iacob Gooden, care a
tip rit-o la Liège (Belgia), în 1704, îns
Iánosi numai a tip rit-o la Cluj. Edi ia
lui Iánosi e a doua edi ie. Iánosi a
tradus în limba latin , cartea lui R. P.
Ernesto Vols, intitulat : Architecturae
Militaris Tyrocinium (Introducere în
arhitectura militar ).
IANCOVSCAIA, S. A. (n. 1896),
matematician rus. Are multe lucr ri în
limba rus , consacrate ideilor pentru
fondarea de analiz , bazate pe lucr rile
lui Newton i Leibniz în compara ie cu
divergen ele de p reri ale acestora.
Unele materiale noi despre lupta dintre
materialism i idealism în matematica
modern au constituit de asemenea o
preocupare preponderent . Op.pr.: -
Despre unele probleme ale istoriei i
metodologiei matematicii (1956).
IATROPULOS, (sec. XIX), a predat
matematica la Acad. Domneasc din
Bucure ti între anii 1815-1821, dup
Matematica lui Lacroix.
366
IBN al-BANNA (fiul constructorului),
(1256-1321), matematician arab. În
lucr rile lui se constat încerc rile de a
introduce simboluri i nota ii în
algebr . Marocan. Op.pr.: - Talkhys
a’mal al hissab (Rezumat analitic al
opera iilor de calcul), lucrare tradus
în 1865 în limba italian , în care se
men ioneaz propriet ile produselor i
puterilor numerelor alc tuite dintr-o
singur cifr repetat .
IBN AL-HAISAM (Abu Ali al Hasan,
Ibn al Haytham, sau Alhzen), (965-
1039), celebru matematician, fizician,
astronom i fiziolog arab din Evul
Mediu. Contemporan cu Al-Karki (Al
Karadji). N. la Basra (bassarah), în
Irak. A apar inut la coala din Cairo
(Egipt), unde i-a petrecut cea mai
mare parte a vie ii, la Acad. numit
“dar al-Himka” (Loca ul în elepciunii)
i unde i-a petrecut activitatea
tiin ific , reflectat într-un mare
num r de lucr ri. În istoria matematicii
este cunoscut sub numele de Alhazen,
fiind eviden iat ca enciclopedist, de al
c rui nume se leag multe lucr ri
originale. La Cairo a inut o strâns
leg tur cu înv a ii de acolo. Ca
urmare nereu itei realiz rii unui proiect
al cursului apelor Nilului, a c zut în
disgra ie, încât pentru a- i putea câ tiga
existen a, copia c r i pe care le vindea.
A. t.: Activitatea lui al-Haisam a avut
un rol primordial în dezvoltarea i
r spândirea tiin elor medievale. La
baza culturii sale tiin ifice st
fundamentul tiin ei grece ti. Acest
lucru se manifest prin traducerile
operelor grece ti în limba arab .
Operele acestora Al-Haisam le-a
interpretat, le-a comentat i le-a
dezvoltat prin însu i contribu ia lui
creatoare. Operele arabe, în general, au
fost traduse mai târziu în limbile latin ,
ebraic , italian i altele, care au
p truns în Evul-Mediu în Europa i
care au exercitat o influen puternic
asupra progresului tiin ific al Evului
Mediu. Ca matematician a comentat
operele lui Aristotel i Galenus,
Elementele lui Euclid, Almagestul lui
Ptolemeu. A generalizat prima teorem
asupra lunulelor lui Hipocrate. Al-
Haisam a pus problema cuadraturii
cercului cu mult seriozitate, f când
diverse observa ii demonstra iilor
înainta ilor s i. Al-Haisam avea cu
totul alt p rere despre cudratura
cercului, având alt preg tire despre
matematic în aceast direc ie. În
lucr rile lui un loc important îl ocup
calculul infini ilor mici. A calculat
volumul corpurilor de revolu ie, ob inut
prin rotirea segmentului de parabol în
jurul unei coarde care limiteaz acest
segment. A dat o teorie privind
rapoartele compuse, pe care se bazeaz
capitole importante din geometrie,
trigonometrie i aritmetic . A dedus
suma numerelor naturale la puterea a
patra, care a ap rut pentru prima dat în
istoria matematicii, sub forma:
n comentariilor). – Fi hall ukuk kitab
k 4 = (n / + 1 / 5)n(n + 1 / 2)[(n + 1)n - 1 / 3]
k =1
sum care n-a fost cunoscut de antici
i a fost cunoscut în Europa dup o
epoc târzie. Tot el a dedus i unele
inegalit i necunoscute pân atunci.
Are ra ionamente remarcabile în teoria
paralelelor. Sec iunile conice au c p tat
367
o mare importan în rile Islamului. A
abordat câteva probleme interesante.
Ca fizician a fost celebru. L-au
preocupat problemele balan ei i a
centrului de greutate. Ion Bernal în
lucrarea sa: tiin a în istoria Societ ii,
îl consider pe Al-Haisam
“întemeietorul opticii”, iar Gh. Sarton îl
apreciaz ca cel mai mare fizician al
Evului Mediu i unul din cei mai ilu tri
cercet tori ai opticii din toate timpurile
(1927). Al-Haisam a reluat lucr rile cu
privire la reflexia i refrac ia luminii
ini iate de Aristotel, Arhimede i
Ptolemeu. Cercet rile optice ale lui Al-
Haisam au constituit o preocupare
deosebit pentru Huygens, Barrow,
L’Hospital, Simpson. De asemenea
aceste cercet ri au fost reluate i
studiate de Dietrich din Freiburg i
Vitelo i definitivate de Snell i
Descartes. Ca astronom, a studiat
fenomenele de apus de Soare, în l imea
atmosferei terestre i a întocmit
importante tabele astronomice. Op.pr.:
- Fi ma sahat al-mudjassam al mukafi
(Tratat despre m surarea corpurilor
parabolice). Kitah al-manazir (Cartea
opticii) care a avut o deosebit
influen asupra dezvolt rii opticii în
Europa. – Kitab sahr musadart Kitab
Uchilidis fi-li-usul (Cartea
Unchidis fi-l usul (Despre rezolvarea
îndoielilor la introducerile la cartea lui
Euclid). – Opticae thezaurus Alhazeni.
– Tratat despre no iunile geometrice, al
c rei original a fost descoperit în anul
1834, la Biblioteca Na ional din Paris,
de c tre E.A. Sédillot. De la el au mai
r mas numeroase manuscrise p strate
în bibliotecile din Paris, Oxford i
Leyda. Despre Al-Haisam a scris H.
Suter în: Das Rechenbuch des Abu
Zahariya el Hassan (1901) i în: Die
Abhandlung ber die Ausmessung des
Paraboloides von ibn al Haitam
(1912). Ideile lui Al-Haisam au fost
criticate de c tre Omar Khayyam.
IBN-AL-HAYTAM (vezi: Ibn al-
Haisam)
IBN EZRA, Avraam ben Meir Aben-
Ezra (1093-1167), matematician, poet
i filolog, de na ionalitate evreu. N. în
Spania. Lucr rile lui se refer la
propriet ile numerelor, la sistemul
zecimal la opera iuni aritmetice, la
construc ia i întrebuin area
astrolabului, la calculul calendarului. A
scris multe lucr ri despre gramatica
limbii ebraice i de filologie, a scris i
poezii. Op.pr.: - Principiile
în elepciunii, - Tratat despre astrolab.
– Tabele astronomice. – Tratat de
aritmetic . – Cartea unic .
IBN IUNIS, din Cairo (> 1007),
matematician i remarcabil observator
arab. S-a distins prin lucr rile sale la
Observatorul Astronomic construit de
Al-Hakim pe muntele Mecattan
(Arabia). Utilizând cu pricepere
observa iile i posibilit ile favorabile,
a efectuat m sur tori mai precise la o
serie de constante astronomice i a
întocmit celebrele tabele, preluate apoi
de greci, mongoli, chinezi etc. În
lucr rile lui întâlnim o rela ie dedus cu
ajutorul proiec iei ortogonale,
echivalent cu formula
368
[cos(a + b) + cos(a − b)]
cos a ⋅ cos b = .
2
Remarcabilele calcule trigonometrice
sunt cuprinse în lucrarea “Ibn Iunis in
Lidj al Hakimi”, intitulat astfel în
cinstea emirului al-Hakim, din Cairo.
Ibn al-Haittam a fost discipolul lui
Merituos.
IBN-KORRA (vezi: Korra)
IBN-RUSD AVERROES, (1126-
1198), matematician arab, unul dintre
marii gânditori progresi ti ai Evului
Mediu, astronom, filosof i medic. N.
la Cordoba, mare centru al culturii
arabe. Numele lui adev rat: Abul fadi
Muhammed ibn Ahmed ibn Ru d,
europenizat: Averroes. Tat l s u s-a
bucurat de o mare reputa ie, ocupând o
înalt func ie în magistratur , în
Andaluzia. Averroes a frecventat cele
mai înalte coli din Córdoba. Dup
terminarea studiilor, Averroes a ocupat
func ia de judec tor la Sevilla, apoi la
Córdoba, f r s renun e le
preocup rile sale de filosofie i tiin .
Deviza lui Averroes era: “ tiin a este o
c l uz sigur spre adev r”. Era numit
“Aristotel al arabilor”. Era un
cercet tor al naturii. A. t.: A dezvoltat
latura materialist a înv turilor lui
Aristotel în comentariile sale celebre,
fapt care i-a adus supranumele de
“comentatorul”. A încercat s despart
tiin a de credin , prin a a-numita
teorie “a dublului adev r”, a dezvoltat
ideile despre eternitatea materiei, a
mi c rii i a lumii, negând crearea
divin a acesteia. El a considerat lumea
infinit , dar m rginit în spa iu. Cu
toate c Averroes a comb tut doctrina
filosofic idealist , totu i lucr rile lui
con in multe idei idealiste, metafizice,
manifestându-se în acela i timp i ca un
progresist cu tendin e spre materialism,
cu scopul de a se manifesta împotriva
curentelor reac ionare din timpul s u.
Ideile i lucr rile lui au avut o mare
influen asupra savan ilor de la univ.
din Fran a, Belgia i Italia. Averroes a
dat o înalt pre uire lui Aristotel.
Sus inea c tiin a trebuie s se
întemeieze pe experien i folosirea
sistematic a metodelor de cunoa tere a
naturii, dialectica i demonstra ia. El
acorda o mare însemn tate logicii. In
sec. XVII aproape toate lucr rile lui
Averroes au fost traduse în limba
latin . Astfel averroismul cap t o
r spândire rapid în Europa medieval .
Opera vast a lui Averroes e
diversificat . Averroismul european a
fost comb tut cu mare înver unare de
c tre doctrina catolic , prin
reprezentantul ei Toma d’Acquino
(1225-1274). Datorit interdic iei puse
asupra operei lui Averroes lucr rile lui
în limba arab nu se mai p streaz . Cu
toate acestea averroismul nu a fost
biruit. A adus o contribu ie original
atât în astronomie cât i în medicin .
Op.pr.: - Aristotelis de Caelo, de
generatione et corruptione,
meteorologicarum, de plantis, cum
Averroes Cordubensis commentariia
(Despre cer, despre na tere i moarte,
despre meteori, despre plante ale lui
Aristotel, cu comentariile lui Averroes
din Cordoba), Vene ia (1573), tip rit
post mortem. – In physicorum
Aristotelis commentaria magna etc.
369
IBN SIN , (Abu Ali al Husein ibn
Abdalla ibn Sina, latinizat Avicenna)
(980-1037), matematician, astronom,
filosof, medic i mare gânditor tadjic.
Prieten cu Al-Biruni. Aristotelician i
mare enciclopedist. N. în localitatea
Af ana, de lâng Buhara. Primii ani de
via i i-a petrecut la Buhara, unde a
primit o cultur multilateral . La 10 ani
cuno tea Coranul, dreptul musulman,
gramatica i alte discipline.
Evenimentele politice l-au constrâns pe
Avicenna s peregrineze în ora ele
Horezm, Ni apur, Giurgian, Dihistan,
Kazavin, Hamadan, Isfahan etc. A fost
unul din cei mai remarcabili adep i ai
lui Aristotel în gândirea medieval
arab (de fapt el nu a fost arab, dar a
scris în limba arab ). Un critic al
idealismului scolastic. Avea concep ii
materialiste i stiin ifice. A acordat o
mare importan observ rii obiective a
faptelor i a examinat critic înv tura
lui Aristotel. A în eles interdependen a
dintre timp i mi care, afirmând c
“timpul se prezint numai împreun cu
mi carea: unde nu este mi care, nu este
nici timp”. S-a ocupat cu mi carea
corpurilor i cu iner ia. A tr it în epoca
de înflorire a Arabiei. Op.pr.:
Avicenna a produs peste 100 de opere
din diverse domenii. Canonul
medicinii. – Kitab al Sifa (Cartea
t m duirii). Aceast lucrare
enciclopedic este consacrat filosofiei,
logicii, matematicii i fizicii i cuprinde
lucr ri de mat., de fizic , unele aspecte
filosofice ale mi c rii, for ei, vidului
etc.
IDELER, Christian Ludwig (1766- formule matematice, l sând posterit ii
1846), matematician i astronom impresia c ele au fost g site doar pe
german. N. la Gross-Bressen i m. la cale empiric . Dup informa ii el s-ar fi
Berlin. În 1810 a fost numit în Comisia ocupat i cu cuadratura cercului i
de Întocmire a Calendarelor. Prof. univ. calcularea lui , cu aproxima ie astfel:
la Leipzig din 1821, apoi la Berlin. π = 4(8 9) 2 ≅ 3 + 1 6 ≅ 3,16 .
Membru al Acad. din Berlin (1839).
Op.pr.: - Historische Untersuchungen
IMMANUEL, ben Jacob Bonfis din
ber die astronomischen
Tarascon (sec. XIV). A f cut parte din
Beobachtungen der Alten, Leipzig
coala de matematicieni i astronomi
(1806). ber den Unsprung und die
evrei, înfloritoare în acea vreme în
Bedeutung der Sternnamen, Berlin
sudul Fran ei. În tratatul s u, Derek
(1809). – Handbuch der
hilluk (Cartea împ r irii), scris în
mathematischen und technischen
vechea ebraic , a construit un sistem de
Chronologie, Berlin (1825-1826), în
frac ii, în care unitatea se împarte în 10
dou vol., reeditat la Breslau (1883). –
prime, prima în 10 secunde etc.,
Die Zeitrechnung der Chinesen (1839).
formând reguli de înmul ire-împ r ire.
De la el au r mas i unele tabele
Tratatul lui nu a avut r spândire.
trigonometrice.
IMSENE KI, V. G. (1837-1892),
IMHOTEP, (în jurul anului 2842
matematician rus. Dr. în mat. (1864) cu
î.e.n.), matematician i arhitect
o tez din domeniul ecua iilor
legendar egiptean, din vechiul imperiu.
diferen iale, care cuprinde simplificarea
Este primul nume de matematician
i refacerea pe cale original a metodei
cunoscut în istorie pân în prezent.
a II-a a lui Pfaff. A propus o serie de
Imhotep avea o cultur tiin ific
ecua ii diferen iale, cu coeficien i
echivalent celei ce rezult din
ra ionali întregi, cercetând solu iile lor.
Papirusul Rhind. Din aceast perioad
S-a ocupat de integrarea ecua iilor
s-au p strat numai însemn ri, ce nu
diferen iale i a celor cu derivate
con in nici un fel de date matematice,
par iale, cu aplica ii în mecanic . În
în afar de notarea unor numere sau
1868 a consacrat cercet ri asupra
m suri, care ne permit s stabilim
ecua iilor de ordin doi ale c ror
numai forma semnelor numerice i
rezultate au fost traduse în limba
sistemul de numera ie la egipteni i
francez .
informa ii asupra unit ilor de m suri
folosite. Constructorul marei piramide
INGVASEN, Péter (vezi: Petru din
în trepte de la Sakarah (sec. 28 î.e.n.),
Dacia).
dovedind o mare tehnicitate în calcul.
Imhotep, ca to i savan ii antichit ii, a
IOACHIMESCU, Andrei G. (1868-
p strat cea mai adânc t cere asupra
1943), matematician i ing. român,
tuturor proceselor prin care au ajuns la
specialist în mecanica ra ional . N. la
370
Ploie ti dintr-o veche familie
moldoveneasc . Str bunicul s u,
preotul Ioachim, fiind adept al mi c rii
Horia, Clo ca i Cri an, a fost
condamnat la spânzur toare ca
participant la r scoala din 1784, îns
înainte de execu ie a reu it s se
refugieze la Câmpulung-Muscel, apoi
la Nedelea (Prahova), unde a p storit
pân la sfâr itul vie ii sale (1843).
Bunicul lui A. G. Ioachimescu s-a
stabilit la Ploie ti, ca preot. Scrierea i
citirea chirilic le-a înv at la o coal
particular din Ploie ti cu diaconul
Georgescu, viitorul mitropolit Pimen al
Moldovei. A continuat studiile la c.
primar Nr. 2 din Ploie ti, apoi la c.
Comercial Inferioar din Ploie ti
(1880-1886) i a urmat c. Comercial
Superioar din Bucure ti. În 1892 a
devenit ing., fiind numit în serviciul de
construc ii al Ministerului Lucr rilor
Publice, repartizat la construc ia liniei
ferate Tg.Ocna-Com ne ti-Palanca-
Moine ti. În 1892 a trecut la regia
Monopolurilor Statului, care l-a trimis
în Fran a pentru specializarea în
fabricarea tutunului i a chibriturilor.
Acolo s-a specializat în manufactur i
în 1894 i-a luat licen a în mat. la
Sorbona, unde a audiat cursurile
marilor prof. F. Picard, G. Darboux, H.
Poincaré, P. Appel i al ii. În 1894,
reîntors în ar , a fost numit subdirector
la Fabrica de Tutun Belvedere, prof. de
mat. i director la c. de Telegrafie din
Bucure ti (1895-1897), la Catedra de
Geometrie Analitic la c. de Poduri i
osele. În intervalul 1898-1908, conf.
la Catedra de Algebr Superioar la
Fac. de t. din Bucure ti, apoi pân în
371
1937 a func ionat ca prof. de mecanic
ra ional la c. Na ional de Poduri i
osele din Bucure ti, când s-a retras de
la catedr pe motiv de s n tate. Între
1903-1905 a func ionat ca subdirector
general la R.M.S. Din 1911 a îndeplinit
func ia de director la Soc. Comunal
pentru Construc ii de Locuin e Ieftine.
În perioada r zboiului 1916-1918, a
activat în cadrul serviciului de geniu
din Marele Cartier al armatei. A
participat la Congresul
Matematicienilor inut la Roma (1908),
membru al Soc. “Amicii tiin elor
Matematice” (1896), fondat de Const.
Gogu. În 1908 a fost trimis în Turcia
pentru cump r ri de tutun. A. t.: A. G.
Ioachimescu a jucat un rol important în
dezvoltarea mi c rii matematicii
române ti. Lucr rile didactice ale lui
Ioachimescu au o valoare deosebit
pentru aprofundarea mat. i care au
adus un mare serviciu înv mântului
din ara noastr . El a inut primul curs
despre teoria lui Galois în ara noastr .
A publicat numeroase articole despre
suprafe ele de rota ie, despre volumul
elipsoidului de rota ie, despre o clas
de curbe unicursale, despre construc ia
tabelelor de logaritmi, despre
problemele de maximum i minimum,
despre triunghiul lui Pascal, despre
determinan i, despre r d cinile comune
a dou ecua ii algebrice, despre
interpolarea func iilor algebrice. A
predat mecanica prin prisma
necesit ilor aplicative ale inginerului.
Bun pedagog, bun îndrum tor, bun
educator. Op.pr.: - Culegere de
probleme de Aritmetic , Algebr ,
Geometrie i Trigonometrie, redactat în
colaborare cu Ion Ionescu, Gh. i eica
i V. Cristescu. – Culegere de
probleme de algebr (1904, 1921,
1926, 1929, 1938, 1968). – Culegere de
probleme de mecanic i geometrie
(1922). – Curs de mecanic ra ional
(1931, 1947). Unul din membrii
fondatori ai G.M. i colaborator.
IOACHIMSTAHL, Ferdinand
(1818-1861), matematician german.
Cercet rile sale au adus o mare
contribu ie la dezvoltarea geometriei
analitice. În 1843 a propus o metod
pentru construirea normalelor, care
merit toat aten ia: A ar tat c dac
normalele în punctele A, B, C la o
parabol sunt concurente, cercul ABC
trece prin vârful O al parabolei. In 1846
a stabilit ecua iile parametrice ale
dreptei în spatiu, sub forma
X = ( x1 − λx 2 ) (1 − λ ) ,
Y = ( y1 − λy 2 ) (1 − λ) ,
Z = ( z1 − λz 2 ) (1 − λ ) ,
unde P( X , Y , Z ) divide segmentul
M 1M 2 în raportul λ (fig.1), formule
utilizate în geometria analitic . De
asemenea a stabilit o teorem
important pentru liniile de curbur
plane. A dat, sub form de determinant,
condi ia ca cinci puncte s fie situate pe
aceea i sfer . În 1848 a cercetat
suprafe ele la care o familie de linii de
curbur este situat pe planele unui
anumit fascicul, în timp ce cealalt este
format din curbe sferice, la care
centrele sferelor corespunz toare se
situeaz pe axa fasciculului. A analizat
am nun it condi iile ecua iilor celor
ase normale care pot fi duse dintr-un
372
punct la o suprafa de ordin doi, care
apar in unui con de ordin doi. Cu
teorema lui Ioachimstahl i cu
problema desf uratelor, în geometria
lui Hilbert-Hammel s-a ocupat Dan
Barbilian, în articolul publicat în
“Pozitiva” Nr.1/1941.
IOANNES, de Sacro-Basco (vezi:
Halifax Ioannes).
IOANIN, Gheorghe (n. 1914),
matematician i electrician român, cu
activitate în teoria algebric a
mecanismelor automate. N. la Craiova,
unde a urmat c. primar , lic. i doi ani
la Fac. de Mat., apoi a trecut la
Politehnica din Bucure ti, unde în 1941
a ob inut diploma de ing.
electromecanic. A activat la Inst. de
Proiect ri Metalurgice. Dup 1954,
Ioanin s-a dedicat teoriei algebrice a
mecanismelor automate. În 1957 a
participat la Conferin a Unional
asupra Schemelor cu Relee, la
Moscova, iar în 1962 la Simpozionul
Interna ional pentru Probleme de
Teoria Dispozitivelor de Relee i
Automatelor Finite din Moscova. A
scris mai multe lucr ri i memorii
singur i în colaborare cu Gh. Moisil i
P. V. Constantinescu. Are publica ii din
teoria laticelor.
Ioannes, Philoponios, (sfâr itul sec.
V), matematician din epoca Imperiului
Bizantin. A comentat Aritmetica lui
Nicomah din Gerasa i a scris un tratat
despre astrolab. A contestat concep ia
lui Aristotel cu privire la mi carea
corpurilor i a conceput în mod vag
conceptul de iner ie.
ION D. Ion (n. 1935) matematician
român. Cunoscut mai mult ca algebrist.
Remarcat prin cercet rile f cute în
teoria algebric a mecanismelor
automate. Are publica ii din teoria
laticelor. Op.pr.: - Asupra localiz rii
descompunerilor primare în
subcomentativ, în “Ann.Univ.Buc.”
Vol.XV/1966. – Numere naturale, în
G.M. seria A, nr. 3/1970. – Corpul
numerelor reale, în G.M.A. nr.
/1971 pag 127, 165, 206 etc. –
Elemente de algebr i programare
liniar , E.D.P (1972). – Algebr ,
E.D.P. 1972. – Elemente de aritmetic
cu aplica ii în tehnica de calcul. Ed.
Tehn. 1978. – Probleme de algebr ,
E.D.P. (1981). – Capitole speciale de
algebr modern (1984).
IONES, Guillaume W. (Iohus), (1680-
1749), matematician englez. N. pe
insula Anglesey, m. la Sherborn. Dup
unii autori s-ar fi n scut în 1675.
P rin ii lui au fost mici fermieri. A fost
antrenat de mic copil pentru studiul
mat., devenind ofi er de naviga ie. În
Anglia s-a ocupat de predarea lec iilor
de mat., în particular. A tr it în
prietenia unor savan i englezi, ca:
Newton, Halley, S. Johnson i al ii. A
îndeplinit un timp func ia de
vicepre edinte al Soc. Regale de t. din
Londra. A. t.: A studiat ecua iile
logaritmice, sec iunile conice. A
utilizat un simbolism foarte dezvoltat,
notând sinusul, tangenta, secanta,
sinusul versus respectiv cu literele: s, t,
373
, . În 1747 a dat o interesant
culegere de formule vechi i noi,
precum i formulele corespunz toare
pentru sin(α + β + γ + ...) ,
cos(α + β + γ + ...) , tg (α + β + γ + ...) ,
din care a dedus formulele sin nα ,
cos nα , tg nα etc. În 1706 a utilizat
pentru prima dat nota ia (sin α) 2 prin
sin 2 α . Înc înainte de L. Euler, în
anul 1706, a introdus semnul pentru
notarea raportului dintre lungimea unui
cerc i diametru. A calculat valoarea lui
cu zece zecimale exacte. Nota ia lui
a intrat definitiv în circula ie, abia dup
ce Euler l-a introdus cu aceea i
semnifica ie în cursul s u (1736). Iones
a introdus i nota iile:
a −n = 1 a n , a n 2 = a n .
Op.pr.: – Synopsis palmariorum
Matheseos (Tabloul laurea ilor
matematicii), Londra (1706). – În 1711,
Iones a descoperit un tratat de al lui
Newton, pe care l-a publicat sub titlul:
Analysis per quantitatum series,
fluctiones ac differentias, cum
enumeratione linearum tertii ordinis,
Londra. – A început s scrie o
introducere în tiin ele matematice, îns
manuscrisul l-a predat lordului
Macclesfield i n-a mai fost g sit.
Memoriile sale au fost publicate în
“Philosophical Transactions”.
IONESCU, Bujor Claudiu (fiul lui
Ionescu C. Bujor, vezi: Ionescu C.
Bujor).
IONESCU, Constantin Bujor (1908-
1970), geometru român. Toate studiile
inclusiv cele superioare ( c.
Politehnic , Fac. de t.) le-a f cut la
Bucure ti. Licen iat în mat. (1932).
Prof. la liceele din Câmpina, Buftea,
Bucure ti. Membru în Soc. G.M.
(1933). Asist. la Politehnica din
Bucure ti la Catedra de Algebr i Geometria analitic
Analiz (1947). Prof. de geometrie
(1948), ef de Catedr la Matematici
Speciale la Inst. Politehnic din
Bucure ti, unde a func ionat pân la
moarte. Director general al
Înv mântului Superior din Ministerul
Înv mântului (1953-1962). Prof.
emerit (1964). Ionescu C. Bujor a fost
pre edinte permanent al comisiilor de
examinare de grad al prof. secundari,
organizator i coordonator în probleme
de înv mânt. Unul din fiii lui,
Ionescu Bujor Claudiu (n. 1934) s-a
dedicat mat. i este dr. în mat. de la
Sorbona (1961). Preocuparea lui este
studiul mi c rii permanente ra ionale
trei dimensionale a unui fluid perfect
incompresibil. A. t.: se concretizeaz
în domeniul geometriei sintetice,
geometria analitic , geometria
diferen ial (clase de curbe i grupuri
de transform ri). A determinat
invarian ii grupului liniar de
transform ri format prin omotetii i
proiec ii pe un vector constant. S-a
ocupat de transform rile simetrice sau
perfect simetrice. A examinat
propriet ile transform rilor optice prin
lentile convergente sau divergente.
Op.pr.: - Între 1934-1961 a publicat o
serie de articole în revistele de mat. cu
privire la unele tetraedre, unele
configura ii de puncte coliniare, asupra
cercurilor ortogonale, asupra
374
triunghiurilor omologice, asupra unor
curbe plane, asupra unor triunghiuri
podare i antipodare. - În colaborare cu
T. Ionescu a tip rit: c r i de aritmetic ,
de geometrie, de trigonometrie pentru
clasele gimnaziale i de liceu. –
i diferen ial
pentru Inst. Politehnic din Bucure ti
(1950). – Elemente de transform ri
geometrice (1958-1966). – Elemente de
nomografie pentru colile tehnice i de
mae tri (1960-1963). În colaborare cu
Osias Sacter: Exerci ii i probleme de
geometrie analitic i diferen ial
(1963). I. C. Bujor a fost un bun
pedagog, o persoan cu conduit
moral irepro abil . Prof. emerit.
IONESCU-TULCEA, Cassius T. (n.
1923). Matematician – probabilist i
analist român, a c rui activitate efectiv
se desf oar în S.U.A. N. în Bucure ti,
ca fiu al unui avocat. c. primar i lic.
le-a urmat la Bucure ti. (1942-1946) a
urmat Fac. de t. la Bucure ti, apoi a
continuat ca asist. la Catedra de
Probabilit i la Fac. de t. din
Bucure ti, între 1950-1951 ef de
lucr ri la aceea i catedr . Din 1952-
1957 conf. la Analiza Matematic i
cercet tor la Inst. de Mat. al Acad. La
propunerea matematicianului Einar
Hille, Ionescu a plecat în S.U.A.,
stabilindu-se la New Haven (în
Connecticut), activând la Univ. Yale în
calitate de conf. dr. în mat. (1959).
Conf. la Univ. din Philadelphia (1961-
1964). Din 1964 este prof. de analiz
func ional la Univ. Ilinois din Urbana.
Este membru al Soc. Americane de
Mat. A. t.: preocupat de probleme
privind teoria m surii i integr rii i de
câmpurile de vectori. A generalizat
integrala lui C. E. Rickart, definit
pentru func iile cu valori într-un spa iu
local convex. A indicat o metod
pentru reprezentarea spectral a mai multor manuale i culegeri de
elementelor unui spa iu vectorial
ordonat, care posed un element
unitate. În cadrul probabilit ilor s-a
ocupat de teoria momentelor, de
lan urile cu leg turi complete. A
generalizat rezultatele ob inute anterior
de R. V. Chanon, Hopf-Dunford i
Schwartz. Op.pr.: - În 1948 a publicat
unele memorii din teoria mul imilor. A
publicat multe memorii în colaborare
cu Gh. Marinescu, O. Onicescu, Arthur
B. Simon, D. A. Edwards, A. C.
Ionescu, Gh. Mihoc i al ii. – Calculul
probabilit ilor i aplica ii (1956). –
Spa ii Hilbert (1956), premiat de
Acad. C. Ionescu-Tulcea este un bun
pedagog, cu o putere de cercetare
deosebit , de abstractizare, de
generalizare, în cele mai importante
compartimente ale analizei func ionale.
IONESCU- IU, C. (n. 1908),
matematician român. N. în satul iu-
Dolj. A urmat cursurile Lic. Militar din
Craiova, unde a avut ca profesori pe t.
Ionciovici, devenind ofi er de geniu.
Totodat este student la Fac. de
Filosofie i apoi la Fac. de Mat. din
Bucure ti. Licen iat în mat. în anul
1937. Ing. constructor (1941). A urmat
i cursurile de statistic i actuariat,
având ca prof. pe O. Onicescu, Gh.
Mihoc i Georgescu-Roegen. Prof. de
mat. la c. de Ofi eri de Geniu din
Bucure ti (1937-1941). Membru i
375
redactor la G. M. din 1935 pân în
1978, când se pensioneaz . Lector la
Acad. Militar pentru Catedra de
Mecanic . Autor al unui num r
impresionant de probleme propuse, al
probleme. A colaborat la revista
“Pitagora” editat la Craiova. A militat
ca revistele matematice s fie puse în
slujba colii pentru a contribui la
formarea tinerelor talente matematice.
Este ini iatorul Olimpiadelor
Interna ionale, participând la preg tirea
loturilor noastre olimpice. În 1967 a
fost distins cu medalia muncii pentru
merite didactice, iar în anul 1968 este
distins cu ordinul muncii cl. III. A
publicat note matematice din toate
domeniile matematicii: algebr ,
geometrie, trigonometrie, analiz
matematic etc. (din G.M. Nr.
10/1988).
IONESCU-CAZIMIR, Viorica (n.
1919), matematician . N. la F lticeni,
unde a urmat c. primar , lic. la Ia i
având ca prof. pe Silvia Creang , care
i-a inspirat dragostea pentru mat.
Licen iat în mat. (1940), numit asist.
la Catedra de Algebr . Prof. de mat. la
Lic. de Fete din Craiova (1941-1946)
apoi la c. Central de Fete din
Bucure ti (1946-1949). Asist. la Inst.
de Geologie i Tehnic Minier , lector
la acest institut (1951-1952), conf. la
Catedra de Mat. Speciale (1952-1957),
conf. la Catedra de Algebr . La Univ.
din Bucure ti (de la 1957), conf. la
Catedra de Mat. Superioare la Fac. de
Mat.-Mecanic (1966). Între 1952-1962
prodecan i a mai predat analiza la Inst.
de Construc ii din Bucure ti. Dr. în
mat. (1964). A. t.: se concretizeaz în
domeniul ecua iilor cu derivate par iale
de orice ordin i tip i la diferite
probleme din domeniul
termoelasticit ii. Op.pr.: – Curs de
matematici superioare (1957). – Curs
de algebr (1960). – Diverse memorii
publicate în “Bul. t. Acad. R.P.R.”. –
Contribu ii la studiul matematic al
problemei termoelasticit ii liniare,
tez de doctorat.
IONESCU, Dumitru V. (1901-1985),
matematician român, analist de frunte.
N. la Bucure ti, fiul al unui mic
negustor, m. la Cluj. De mic copil a
r mas orfan de tat . Mama s-a
rec s torit cu prof. Gh. Nicolaevici, de
la care a c p tat primele îndrum ri în
studiul mat. Lic. l-a urmat la Bucure ti.
În timpul r zboiului 1916-1919 s-a
refugiat la Roman, unde s-a angajat
meditator la opt copii la mo ia lui Leon
Ghica Deleni, unde a înv at bine limba
francez , citind c r ile boierului.
Reîntors la Bucure ti, în 1919 i-a luat
bacalaureatul, apoi a intrat func ionar
de stat la serviciul cadastrului,
concomitent înscriindu-se la Fac. de
Mat., fiind licen iat în 1922. În anul
colar 1922-1923 a func ionat ca prof.
de mat. la Lic. “Gh. incai”. În 1923 a
plecat la Paris unde a ascultat cursurile
prof. Vessiot, E. Picard, H. Lebesgue,
P. Montel i E. Goursat. Dr. în mat. la
Sorbona (1927). Reîntors în ar , a fost
numit prof. de mat. la Lic. “M n stirea
Dealul”. În 1928 este numit conf. la
Cluj, la Catedra de Mecanic Ra ional .
Prof. titular de analiz (1942). Decan
376
(1941-1945) la Univ. din Cluj,
refugiat la Timi oara. ef de catedr la
Politehnica din Cluj (1949-1955), apoi
la Univ. din Cluj la Catedra Ecua ii
Diferen iale. De la înfiin area filialei
Acad. R.P.R. la Cluj, a activat ca ef de
sec ie la Inst. de Calcul Numeric în
Consiliul t. al Fac. de Mat. a Univ. din
Cluj. În 1971 s-a pensionat i i-a
continuat activitatea ca prof.
consultant. A. t.: D. V. Ionescu este
considerat între creatorii de frunte ai
colii matematice române ti. Este
continuatorul operelor lui N.
Abramescu, A. Angelescu, Th.
Anghelu , Gh. Bratu i P. Sergescu,
ridicând prestigiul Univ. clujene. De i
analist, a avut unele preocup ri în
domeniul algebrei, mecanicii generale
i a analizei numerice. Are lucr ri
binecunoscute în problema integr rii
numerice din cibernetic . A studiat
ecua iile integrale de tip Fredholm, a
dat diferite extensiuni la ecua iile
diferen iale ordinare. A generalizat
formula lui Taylor. A studiat ecua ia cu
derivate par iale pentru propagarea
c ldurii. A ob inut o generalizare a
formulelor lui Stieltjes i Obreschkoff.
A extins formulele de integrare
numeric ale lui Runge i Kutta pentru
ecua iile diferen iale. În cadrul
mecanicii generale a studiat mi carea
punctului material, mi carea
tautocron , propriet ile mecanice ale
l n i orului. A studiat propriet ile
conicelor i cuadricelor. Op.pr.: - Sur
une classe d’équations fonctionnelles
(1927). – Cuadraturi numerice (1957).-
Ecua ii diferen iale i integrale (1964).
– Diferen e divizate (1978), precum i o
mul ime de manuale didactice de mare
importan , privind algebra elementar ,
mecanica elementar etc. D. V. Ionescu
a fost un dasc l adev rat, un savant
inegalabil de o onestitate intelectual .
IONESCU, Ion (1870-1946), mare
matematician, pedagog i ing. român.
O figur impresionant
înv mântului superior tehnic.
Eminent prof. de fizic i mecanic .
Una dintre cele mai importante
personalit i culturale române ti. N. la
Stoienoaia, com. Crea a-Le ile (Ilfov)
i m. la Bucure ti. Tat l s u a fost un
mic arenda de mo ie. La 10 ani
r mânând orfan, a început pentru
Ionescu o lupt dârz pentru existen
i înv tur . La terminarea lic., timp
de un an, a func ionat contabil la mo ia
lui Josif Darvaris, care l-a între inut la
coal . În 1894 a terminat c. de Poduri
i osele. Ca student a redactat Cursul
de mecanic ra ional al prof. G.
Kirilov i Cursul de rezisten a
materialelor al prof. Const. M nescu i
a mai tradus Tratatul de poduri din
lemn al prof. german, ing. E. Winkler.
În intervalul 1894-1921 a lucrat la
construirea podului de la Cernavod în
cadrul Direc iei Generale a C ilor
Ferate. Faima lui I. Ionescu a p truns
pân în Germania i Fran a. A lucrat la
construc ia portului Constan a, la
antierul naval de la Turnu Severin, ca
diriginte pentru harta hidrografic a
Dun rii. A activat în cadrul Inst.
Politehnic ca prof. timp de 37 de ani.
Membru corespondent al Acad.
Române (1919). Membru al Asoc.
Matematicienilor din Anglia i în 1908
a participat la Congresul Interna ional
al Matematicienilor la Roma. A. t.: - În
1895 a contribuit la înfiin area revistei
G.M., pe care a condus-o timp de 49
ani în care a publicat 626 probleme, 77
articole, 154 note matematice, referitor
la aritmetic i istoria matematicii.
Op.pr.: - Culegere de probleme de
a Aritmetic , Algebr , Geometrie,
Trigonometrie (1901). – Beton armat
(1915). – Istoricul înv mântului
ingineresc (1930). – Maxime i minime
geometrice (1941). – Vocabular
matematic (1923) etc. I. Ionescu a fost
un mare dasc l, exigent, drept, neclintit
de la munc , modest, dotat cu o cultur
tehnic superioar , cu mare experien ,
devotat tiin ei mat.
IONESCU-TULCEA, Alexandra (n.
1935), matematician , analist , român .
Activeaz în S.U.A. Este fiica fostului
Ministru al S n t ii D. Bagdasar, prof.
de medicin . N. la Bucure ti, unde a
urmat la c. Central de Fete.
Absolvent a Fac. de Mat. i Fizic a
Univ. din Bucure ti (1957). În 1957 a
plecat cu so ul s u (Caius Ionescu-
Tulcea) în S.U.A. Dr. în mat. în S.U.A.
(1959). Asist. a prof. Einar Hille, la
Univ. Yale, la Catedra de Analiz
Func ional . În 1961 s-a mutat la
Philadelphia, la Mathematics
Departament University of
Pennsylvania, iar în 1964 la Univ. din
Urbana – Illinois. A. t.: se manifest în
domeniul analizei func ionale. A f cut
cercet ri în leg tur cu integrala
Dunford-Pettis, cu teoremele de tipul F.
Riesz – S. Kakutani, pentru spa ii
compacte arbitrare, în leg tur cu
377
teorema Mac-Millan etc. Cele mai
multe memorii sunt publicate în
colaborare cu so ul s u Caius Ionescu-
Tulcea, în “Bull. Amer. Math. Soc.”
începând cu anul 1959.
IOSIFESCU, Marius Vincen iu
Viorel (n. 1936), matematician român,
analist i probabilist. N. la Pite ti, unde
a f cut c. primar i medie. În 1959 i-
a trecut examenul de stat pentru mat. la
Bucure ti, dup care a intrat în serviciul
Direc iei Generale a Statisticii. Asist. la
Inst. Politehnic din Bucure ti (1961-
1963), apoi cercet tor la Inst. de Mat.
al Acad. Dr. în mat. din 1963, ob inând
premiul Gh. Laz r al Acad. A. t.: Ca
analist s-a ocupat de teoria func iilor de
variabil real . A dat o demonstra ie
direct a teoremei lui Marchaud i a
extins diferite propriet i diferen iale
studiate anterior pentru func iile
continue de c tre S.
Minakshisundaram. A dat o Pedagogic din acel ora . Inspector
demonstra ie mai simpl teoremei
Denjou-Young-Saks. În domeniul
teoriei probabilit ilor s-a ocupat de
teoria lan urilor cu leg turi complete
sau de programarea liniar . A
concretizat teoria jocurilor în mai multe
memorii. A dat extensiune teoriei
Moivre-Laplace, Borel, Cantelli i V. I.
Glivenco, Bienaymé i Kolmogorov. A
stabilit condi ii necesare i suficiente
pentru ergodicitatea uniform a matematician din Bizan i arhitect din
lan urilor Markov multiple i variabile,
cu o mul ime arbitrar de st ri etc.
Op.pr.: - Teoria jocurilor, Ed. Tin.
(1965). - Teoria probabilit ilor i
teoria statisticii matematice, Ed. Tin
(1966). - Elemente de teoria
378
probabilit ilor i aplica iile ei, Ed. t.
(1966) etc. A mai publicat o serie de
lucr ri în colaborare cu R.
Theodorescu, S. Marcus, P. Mandl, G.
Ciucu, P. Jica, L. Todor, G. Mihoc, V.
Urseanu i al ii.
IPOCRAT, din Chios (vezi: Hipocrate
din Chios).
ISAAC, Arghir (vezi: Arghir Isaac).
ISAC, Emil (1917-1982), prof. de mat.
N. în comuna Budeni (Gorj), dintr-o
familie de rani s raci. c. primar a
urmat-o în comuna natal , iar lic. la Tg-
Jiu. În anul 1941 i-a luat licen a în
mat. la Univ. din Ia i i este numit prof.
la Lic. “Gh. Laz r” din Bucure ti. Din
cauza r zboiului i-a întrerupt
activitatea, fiind concentrat. Întors din
armat , se stabile te la Tg-Jiu, la Lic.
“Tudor Vladimirescu”, la c.
colar în jude ul Gorj (1968-1969). În
1979 a ie it la pensie. A. t.: Este
autorul unor interesante articole
metodice i de probleme pentru
concursurile colare. Timp de 15 ani a
fost pre edinte al Filialei Gorj a SSM
din R.S.R. A fost un dasc l
con tiincios, foarte bun pedagog.
ISIDOR, din Milet (sec. VI e.n.),
Milet, care împreun cu Athemius din
Tralles a construit basilica Sf. Sofia din
Constantinopol (aprox. 532 e.n.). Lui se
atribuie cea de-a doua dintre c r ile
suplimentare ale Elementelor în care a
calculat unghiul diedru între fe ele
poliedrelor regulate. A comentat
lucr rile lui Heron privind bol ile. A
folosit mat. în scopuri practice.
ISIDOR, din Seville (aprox. 560-636
e.n.), matematician i episcop pe la
anul 600, de origine spaniol. Având
dovad de cuno tin e mat. a predat
materiile din cuadruvium, cultivând, în
coli, în special înv tura lui Aristotel.
A scris o enciclopedie tiin ific :
“Etimologiarum – sive originum”, în
care a dat etimologia cuvintelor în uz
de disciplinele din cuadrivium, din care
rezult cuno tin ele sale de mat.
I-SIN (vezi: Cijan Gh Sin).
ISOPESCU, Dimitrie Arcadie Vasile
(1848-1927), prof. de mat. N. în
Bucovina, fiul preotului Vasile
Isopescu din Suceava. În 1866 a trecut
bacalaureatul la Suceava, apoi a trecut
la Viena, unde a studiat mat. i fizica.
În 1872 a trecut examenul de stat,
devenind prof. de mat. i fizic .
Reîntors în ar , în 1872 a fost numit
prof. la Lic. din Suceava, unde a
func ionat pân la data ie irii la pensie
(1904). Op.pr.: Das Theorem der
Fourier’schen Reihen (Teoria seriilor
lui Fourier) (1872), tez pentru
examenul de Stat, tip rit la Suceava.
IUGA, Gheorghe (1871-1958)
geometru român. N. la Bra ov i m. la
Cluj. Dup mam a fost nepotul lui Gh.
Bari iu, dup tat nepotul lui Ion Iuga
din B cia, Hunedoara (1789-1860),
tat l s u Constantin Iuga (1840-1907),
a trecut în 1878 în România i a
379
func ionat timp de 30 de ani casier la
Acad. Român . So ia sa a r mas cu to i
copiii s i la Bra ov, fiind între inut de
tat l ei, George Bari iu. George Iuga a
urmat c. primar i lic. la Bra ov,
luându- i examenul de bacalaureat la
Bra ov (1889). În acela i an a plecat la
Budapesta, ca bursier. În 1893-1894 i-
a f cut stagiul militar. Între 1895-1898
i-a continuat studiile la Univ. din
M nchen, Bonn, Strasbourg i
Heidelberg. În 1898 i-a luat doctoratul
la Strasbourg. Revenit în ar a fost
numit prof. la Tulcea, unde a func ionat
pân în anul 1902, între timp fiind i
director. Între 1902-1923 a func ionat
pe rând ca prof. la Br ila, Pite ti i
Bucure ti, inspector al colilor
particulare cu limb de predare str in ,
inspector al colilor comerciale i
inspector general al înv mântului. În
1923 a fost numit prof. la Univ. din
Cluj, Catedra de Mat. Generale, iar
între 1929-1933 la Catedra de Algebr
Financiar i Tehnica Asigur rilor, de
la Acad. Comercial din Cluj. Între
1923-1928, consilier tehnic pe lâng
Ministerul Instruc iunii. Membru al
Soc. de t. din Bucure ti i al celei din
Cluj, membru de onoare al Inst. Mat.
din Bucure ti, înfiin at în 1946 i prof.
onorific (1943-1946), în care calitate a
predat cursuri facultative de algebr
financiar , tehnica asigur rilor. A. t.:
G. Iuga i-a început activitatea cu
lucr ri din geometrie, probleme de
aritmetic diofantic i analiza
nedeterminat . În teza de doctorat a
scos în eviden o serie de
particularit i ale suprafe elor ciclice i
a dat o clasificare dup valoarea
numeric a modulului func iilor eliptice
ce intr în expresia lor analitic . S-a
ocupat cu suprafe ele ciclice minimale,
cu suprafe ele de nivel izometrice, cu
aplica iile mecanicii ra ionale în teoria
general a suprafe elor etc. Op.pr.: -
Die cyclischen Minimalflachen (1898)
– tez de doctorat. – Algebr financiar
pentru colile comerciale (1938). –
Tabele financiare (1938). – Solu iile
unei ecua ii diofantice de gradul al IV-
lea. – Solu ia unei probleme de analiz
nedeterminat . Transform ri liniare
ortogonale cu modul circulant. A g sit
solu iile mai multor ecua ii diofantice.
A publicat mai multe articole
metodologice. G. Iuga a fost un om de
ordine i disciplin .
IUSKEVICI, A. P. (1873-1945),
figur de seam de istoric al mat. din
U.R.S.S. Are lucr ri din domeniul
mecanicii analitice. S-a ocupat cu
metoda exhaustiv a lui Descartes i
face aprecieri asupra metodei
exhaustive a grecilor antici. Descrie
metoda exhaustiv a lui Arhimede.
Expune istoria antic a rilor din
Orient, prin utilizarea recentelor
cercet ri, ca rezultate, nu numai c a
dezv luit multe fapte înainte
necunoscute, dar a i condus la o mare
imagine a acestei epoci din istoria mat.
Op.pr.: - Geometria lui Descartes
(1938). – Despre metoda exhaustiv a
matematicienilor antici. – Istoriko
Matematiceskie isledovania (1948). –
Capitole din istoria matematicii în
Rusia (1957). – Euler und Lagrange
ber die Grundlagen der Analysis
(1959). – Sur certaines particularités
380
du développement des mathématiques
arabes (1956). Iu kevici a comentat
traducerea în limba rus a Tratatului
despre cerc al lui O. Khayyam.
IV NESCU, Petru (Hammer
Ladislau, n. 1936), matematician
român. S-a ocupat cu rezolvarea
problemelor transporturilor, ar tând c
problema se reduce la determinarea
minimului unei func ii cu variabile
boolene independente. De rezolvarea
problemei transporturilor prin metoda
Egerváry. A colaborat cu Sergiu
Rudeanu. Op.: - Aplicarea matematicii
în economie (1963). – An Application
of Boolean algebra to the
transportation problem (1926). –
Asupra determin rii minimelor
pseudobooleene (1963). –
Pseudoboolean Programming (1963), -
Minimization of switching circuits in
actual operation, Buc. 1964.
Programmation pseudo-Booléene. Le
cas linéaire, Paris (1966). – Optimal
asignment of numbers to verticles, Ia i
(1964).
IVANOV, Petco (contemporan),
matematician bulgar. Mare pedagog de
la Univ. din Sofia. Unul din prof. de
mat. din Bulgaria, care a contribuit la
preg tirea i sprijinirea mi c rii mat.
bulgare. A studiat la M nchen i a
predat diverse discipline mat. timp de
trei decenii. Bun organizator al
înv mântului mat. Mare animator i
sprijinitor al tinerelor talente pentru a- i
des vâr i studiile în str in tate. A. t.:
Obiectul principal al preocup rilor sale
este calculul infinitesimal i
înv mântul mat. L-au preocupat
disciplinele pedagogice i metodice în
predarea cursurilor. A contribuit la
dezvoltarea înv mântului popular în
ar . A urm rit în expunerile sale
înt rirea principiilor de educa ie
comunist în coal . A comb tut
concep iile anti tiin ifice asupra
pred rii mat., care s-au dezvoltat în
Bulgaria burghez . Ivanov a ar tat c
activitatea tiin ific a unui savant este
un proces creator al unei singure
persoane, în timp ce procesul de
înv are în coal este un proces
colectiv sub conducerea prof. A
dezvoltat principiile de predare a mat.
pe baz marxist . Op.pr.: - Curs care
con ine discipline metodice i
pedagogice i lec ii de matematici
elementare (1959). Este primul manual
construit pe baza principiilor marxist-
leniniste de metodic mat. în Bulgaria,
care are o mare importan pentru
îmbun t irea muncii în coala bulgar .
IVERSEN, Felix Christian Herbert
(n. 1887), matematician finlandez.
Prof. univ. la Helsinki. A studiat
suprafe ele care-i poart numele i
c rora matematicianul Stoilow le-a
g sit anumite propriet i topologice. A
cercetat propriet ile suprafe elor
riemanniene i func iile
corespunz toare, stabilind o serie de
noi propriet i, care sunt legate de
numele lui. A studiat punctele
asimptotice. A stabilit propriet ile
inverselor func iilor meromorfe (1914),
care caracterizeaz o clas important
de func ii analitice prin structura
suprafe elor de acoperire (clasa
381
suprafe elor Iversen): orice func ie
W (z ) definit de o rela ie întreag
oarecare ireductibil g ( z , w) = 0 este o
clas Iversen. Cu teoria suprafe elor
Iversen s-au ocupat Cabiria Cazacu i
S. Stoilow.
IVORY, James (1765-1842),
matematician englez. N. la Dundee i
m. la Londra. Ini ial a studiat teologia,
apoi a continuat cu studiul mat.
devenind prof. la o c. din Dundee, la
Catedra de Mat. i Fizic . Mai apoi a
ajuns director la o torc torie de in, în
Douglastown i, în fine, prof. de mat. la
un colegiu militar din Marlow i
Sandhurst. În 1824 a prezentat func ia
sferic simpl Pn (z ) sub forma unei
derivate de ordin n. În 1809 a stabilit o
teorem relativ la conicele omofocale,
bazându-se pe considerente fizice i a
studiat suprafe ele omofocale de ordin
II. De asemenea a studiat i elipsoidul,
stabilindu-i anumite propriet i.
IVUL, Gavril (1619-1678), prof. de
mat. i filosofie. N. la Caransebe . A
fost prof. de filosofie la Colegiul Iezuit
din Casovia (Kosi e) i Viena, unde a
predat mat., geometria, filosofia i
teologia. Op.pr.: - Logica (1675). –
Philosophia (1655). – Philosophia
novella (1661).

J
JACOBI, Karl Gustav Jacob (1804-
1851), matematician str lucit german.
N. la Potsdam, m. la Berlin. Primele
no iuni de mat. precum i studiul
limbilor vechi le-a însu it de la unchiul
s u Lehmann, apoi i-a continuat
studiile la Potsdam, studiind operele lui
Euler, ocupându-se cu rezolvarea
ecua iilor de gradul V, cuprinse mai
târziu într-un memoriu. Jacobi a fost
dotat cu o inteligen superioar . La
Berlin a studiat mat. i filosofia,
atr gând aten ia savantului prof. M.
Bockh, datorit c ruia a continuat
studierea colec iei Acad. În 1824 i-a
luat doctoratul în mat. La vârsta de 20
de ani a fost numit prof. la Univ. din
Berlin, predând un curs despre teoria
suprafe elor i despre liniile cu dubl
curbur . A reu it s câ tige simpatia
savantului prof. Legendre, pentru care a
purtat o venera ie deosebit i cu care a
între inut o lung coresponden . În
calitate de conf. la Univ. din
K nigsberg (1827), a f cut cuno tin
cu marele astronom Bessel, care a
exercitat asupra lui Jacobi o mare
influen . Unul din primii colaboratori
ai revistei “Journal de Mathématiques”
fondat de Crelle. Între 1829 i 1842,
prof. titular de mat. La G ttingen a
cunoscut pe Gauss, la Paris a cunoscut
pe Fourier, Poisson i al i geometri
eminen i. Membru al Acad. de t. din
Berlin (1836). Îmboln vindu-se de
382
grip , în 1851 a decedat. A. t.: În 1828,
concomitent cu Abel a creat teoria
func iilor eliptice. În 1839 a folosit cu
succes coordonatele eliptice la
rezolvarea unor ecua ii diferen iale. A
introdus func iile “theta” pe care Jacobi
le-a reprezentat sub form de serii
trigonometrice, care joac un rol
important în toate func iile eliptice.
Dup modelul acestor func ii, H.
Poincaré a creat func iile fuchsiene.
Func iile eliptice l-au condus pe Jacobi
la diverse teoreme despre reprezentarea
numerelor sub form de sume de
p trate. A studiat integralele abeliene i
le-a atribuit acest nume în cinstea lui N.
Abel. În teoria determinan ilor a stabilit
principiile determinan ilor. A introdus
determinan ii func ionali care-i poart
numele, numit determinant jacobian de
ordinul n, asociat unui ansamblu de n
func ii cu n argumente. Nota ia
simbolic a fost propus de c tre W. F.
Donkin (1854). S-a ocupat cu teoria
calculului varia ional, aducând
îmbun t iri importante. Înc la 21 ani,
Jacobi s-a ambalat în teoria infini ilor
mici pe care i-a folosit în toate
demonstra iile sale. În Italia s-a ocupat
de strângerea manuscriselor lui
Diofant. Lui îi apartine descoperirea
algebrei liniare. A elaborat mai multe
teoreme în leg tur cu geometria
descriptiv . La începutul carierei sale s-
a ocupat de teoria trunghiului geodezic,
cu coordonate geodezice plane i cu
reprezentarea conform . A generalizat
principiul minimei ac iuni. S-a ocupat
cu ecua iile diferen iale ale dinamicii,
de un nou principiu al mecanicii
analitice (1842), de un nou aspect
matematic al ecua iilor fizice. În
calitate de prof. la K nigsberg i
împreun cu Fr. Neumann a creat a a-
numita “ c. din K nigsberg”, unde a
desf urat o activitate pedagogic
prodigioas . Op.pr.: - Fundamenta
nova theoriae Functionum elipticorum
(1829). – Canon mathematicus (1839).
– Verlesungen ber Dynamik (1843),
reeditat de Clebsh (1886), cuprinde
ecua iile canonice ale dinamicii i
principiul minimei ac iuni descrise în
acest tratat, au fost continuate de
Liouville (1856), Lipschitz (1871), W.
Thomson (1879), Levi-Cività (1896).
Matematicianul Dan Barbilian a scris
un articol în leg tur cu teoria
numerelor, în “Mathematica” v.
XXII/1946.
JACKSON, Dunham (n. 1888),
matematician german. Prof. la
G ttingen. Dr. în mat. (1911). Jackson
a ob inut pentru gradul de aproxima ie
a sumelor trigonometrice unele teoreme
importante, precum i rezultate
importante în analiza matematic ,
privind seriile trigonometrice i seriile
Fourier în polinoame ortogonale
(1948). Op.pr.: - ber die Genaukieit
der Annakerung stetiger Functionen
durch ganze rationale Functionen
gegebenen Ordnung, G ttingen – tez
de doctorat, premiat de c tre Univ.
JACQUIER, François (1711-1788)
matematician francez. N. la Vitry-le-
Français, m. la Roma. A c l torit in
Italia, devenind prof. de mat. la
Colegiul Propaganda Fidei din Roma,
apoi prof. de fizic experimental .
383
Op.pr.: - Isaaci Newtoni Principia
Philosophiae naturalis Mathematica,
Geneva (1739), în 3 volume – reeditat
în 4 volume (1760), la Praga (1780),
Parére e Refflessioni sopra i Danni
della Cupola di S. Pietro, Roma
(1743). – Elementi di Perspectiva,
secondo i principi di Taylor (1755). –
Institut Philosophica ad studia
theologica potissimi accomodate
(1757). – Elemente de calcul integral,
Parma (1768). – Trattato intorno la
sphera, Parma (1775).
JANTET, Antoine François Xavier
(1747-1805), matematician francez. N.
la Bief du Foury, în mun ii Jura, m. la
Besançon de apoplexie. La început a
fost preot, dar s-a dedicat mat. La Paris
l-a avut ca protector pe Bossut, unde a
studiat mat., a înv at limba latin i
dup terminarea studiilor (1773), a fost
numit la Catedra de Filosofie la lic. din
Besançon. În timpul revolu iei, to i
colegii s i au fost aresta i. R mas
singur, a înlocuit pe to i profesorii
lips . A studiat teoria infini ilor mici.
Op.pr.: Traité élémentaire de
Mécanique, Dole (1785), - Essai sur
l’origine des mots français tirés, de la
langue hébraïque, în manuscris, pe care
fratele s u l-a donat bibliotecii din
Dole.
JAUHARI, al Aba ibn Said, al
Jauhari (sec. IX), matematician arab. A
cercetat cu perseveren teoria
paralelelor. Folosea în demonstra ii
propozi ia c : dac dou drepte
formeaz unghiuri corespondente
egale, când sunt t iate de o secant ,
aceea i rela ie are loc când sunt t iate
de orice secant . În cursul
demonstra iei postulatului, al Jauhari
admitea c prin orice punct putem s
ducem o dreapt care s taie dou
drepte concurente date. Aceast
afirma ie este îns echivalent cu
axioma de paralelism.
JEAN, de Holywood (vezi: Halifax
Ion).
JEGALKIN, Ivan Ioanovici (1869-
1947), matematician sovietic. A studiat
la Univ. din Moscova. Prof. la Univ.
din Moscova i alte coli pedagogice i
tehnice superioare. În 1902 docent la
aceea i Univ. În 1911 a p r sit aceast
Univ. în semn de protest împotriva
politicii reac ionare a Ministerului de
Înv mânt arist Kasse. Dup 1917 s-a
reîntors la Univ. În 1907 i-a sus inut
diserta ia pentru titlul de “Magistru
matematic” cu titlul: “Numere
transfinite”, prima monografie rus din
teoria mul imilor. Lui i se atribuie
construirea algebrei logice în U.R.S.S.
Împreun cu matematicianul M. I.
Sludskoi a scris manuale de analiz
matematic . Decorat cu ordinul
“Steagul Ro u”, distins ca “om de
tiin emerit” i alte câteva medalii.
JENSEN, J. L. W. V. (1859-1925),
matematician suedez. Apreciat pentru
cercet rile f cute, pentru prima oar , în
domeniul func iilor convexe, din
categoria func iilor reale (1906). În
general s-a preocupat cu studiul
func iilor analitice. Integrala lui Jensen
din acest domeniu a fost generalizat
384
de c tre prof. Th. Anghelu . Este unul
dintre primii matematicieni care s-a
ocupat de func iile de o variabil real ,
rezultatele cercet rilor fiind publicate
în “Acta Mathematica” din Stockholm,
vol. 30/1906. A stabilit o inegalitate
care îi poart numele. Cu rela iile lui
Jensen s-a ocupat i matematicianul
român O. Onicescu (1938).
JERRAVID, G. B. (> 1863). A f cut
cercet ri relativ la transformarea
ecua iei de gradul V într-o ecua ie
trinom , folosind transform rile lui
Tschirnhaus, publicate în
“Mathematical Researches”, Bristol
(1834), cu scopul de a se apropia astfel
de solu ia algebric a ecua iei generale
de gradul V pe care spera s o mai
g seasc .
JIU, Zhang Suan (vezi: Tin-Tzin-
Sao).
JOACHIM, George (vezi: Rhaeticus).
JOANNES din Sevilla (sec. XII),
matematician spaniol, evreu încre tinat.
Între 1135-1153 a activat la Toledo,
unde a colaborat cu filosoful spaniol
Domingo Goutsalez. A. t.: Joannes a
tradus din limba arab în dialectul
castilian circa 20 de opere, în special de
mat., astronomie i filosofie, parte din
ele tip rindu-se în sec. XV-XVI. Cea
mai însemnat traducere este opera lui
Al-Horezmi: Liber algoritmi de
practica aritmetice (Cartea
algoritmului despre practica
aritmetic ), în care descrie trei moduri
de rezolvare a trei tipuri de ecua ii
algebrice de gradul doi. Sunt descrise
no iunile fundamentale de geometrie,
inclusiv m surarea ariilor figurilor
dreptunghiulare, no iunea de asem nare
i unele defini ii aritmetice i reprezint
prima expunere de acest fel în Europa.
Cartea define te împ r irea numerelor
întregi, care defini ie este reprodus i
în aritmetica practic a lui Abu-l-Vafa
i Al-Nasari. A stabilit formula
N = 1 10 k N ⋅ 10 2 k care d mult gr itoare.
extragerea aproximativ a r d cinii
dintr-un num r oarecare N. Exprimând
opera iile în frac ii ordinare, subliniaz
analogia cu frac iile sexagesimale.
JOHANNES, din Gmunden (1380-
1442), matematician austriac. Este
primul prof. care s-a specializat numai
în predarea mat. deoarece, pân la
aceast epoc , matematica era o
disciplin auxiliar pe lâng unele
catedre, iar prof. de pur specialitate
matematic nu existau. Începând cu
anul 1412, a predat la Univ. din Viena
lec ii despre algoritmul numerelor
întregi i frac ionare, bazat pe numerele
pozi ionale, lec ii de optic , de sferic ,
calcule calendaristice, mai târziu un
curs privind astrolabul. În predarea
lec iilor s-a ghidat dup cartea lui
Sacrobasco. A scris o oper special de
trigonometrie, cu un caracter destul de
elementar, precum i: Tratatus de
munitiis phisicis (Tratat despre frac ii
fizice sexagesimale astronomice).
JOHANNES, din Palermo (sec. XIII),
matematician i filosof italian. A fost
mul i ani filosoful Cur ii Împ ratului
Frederic al II-lea de Hohenstaufen
385
(1194-1250) din Palermo. A tradus din
limba arab în limba latin o mic
lucrare anonim despre hiperbol . El a
propus problema: se cere s se g seasc
un p trat ra ional care, fiind m rit de
cinci ori, s dea din nou ni te p trate
ra ionale. De asemenea a propus
rezolvarea ecua iei de gradul trei
x 3 + 2 x 2 + 10 x = 20 . Este cunoscut
mai mult ca algebrist având lucr ri mai
JORDAN, Marie Ennemont (Inmone,
Camille), (1838-1922), celebru
matematician francez, cu preocup ri
multilaterale, implicat f r precedent în
evolu ia dezvolt rii mat. din sec. XIX.
N. la Lyon, m. la Milano. Bunicul s u,
Camille Jordan (1771-1821) a fost un
curajos militant pentru idealurile
republicane în timpul Revolu iei
Franceze i a Restaura iei. Elev al
celebrei École Polytechnique (1885) i
al École des Mines, în 1861, ajunge
ing. la Mine, ing. ef (1885), dr. în t.
mat. (1885 cu teza: Sur les nombres des
valeurs des fonctions). Prof. de analiz
la École Polytechnique (1876), apoi
prof. de astronomie teoretic la Collège
de France (1883). Membru al Acad. de
t. din Paris (1881), iar în 1916
pre edinte al acestei Acad. Membru
corespondent al Acad. din Rusia. A. t.:
a abordat probleme din geometria
diferen ial , algebr , mecanic , analiz ,
teoria probabilit ilor, topologie i
astronomie. Fondatorul revistei
“Journal de mathématique pure et
appliquée” pe care a condus-o din 1885
pân în 1921. Teoria asupra mul imilor
de puncte din plan, enun at în 1893, a
avut o mare importan în topologie i
analiz . Jordan, f când o analiz
profund asupra teoriei mul imilor, a
dat la o parte nuan ele speculative,
metafizice ale cantorismului i a studiat
mul imile de puncte, formând axiome
corecte pentru teoria mul imilor, f când
ca aceast nou ramur a mat. s fie
adoptat în general, datorit c reia s-a
înregistrat un progres sim itor i în
teoria func iilor de o variabil real ,
teoria poten ialului, teoria
singularit ilor analitice. În 1870,
Jordan s-a ocupat de invarian ii din
teoria grupurilor. Teorema lui Jordan
referitor la teoria grupurilor a fost
criticat de c tre Dan Barbilian în
perioada 1945-1952. Datorit lucr rilor
lui Jordan, dezvoltarea modern a
simetriei a primit un serios sprijin din
partea algebrei, prin teoria grupurilor.
De numele lui Jordan este legat
teorema Jordan-H lder despre seriile
de grupuri. A aplicat cu succes teoria
lui Galois la studierea unor curbe i
suprafe e algebrice, precum i a unor
probleme de func ii transcendente.
Jordan are meritul de a fi sintetizat
toate rezultatele din teoria grupurilor,
stabilite pân atunci în algebr i teoria
func iilor. Op.pr.: - Traité des
substitutions et des équations
algébriques, Paris (1870). – Cours
d’Analyse de l’École Polytechnique
(1909-1915), în trei volume. Dintre
matematicienii români care au preluat
cercet rile abordate de c tre Jordan,
men ion m: Miron Nicolescu (1933),
D. Barbilian (1948), O. Onicescu, Gr.
Moisil (1959), G. Sudan (1948), M.
386
Benado (1948), E. V. Dobrescu (1960),
A. Halanay i al ii.
JORDANUS, din Saxonia (vezi:
Jordanus Nemorarius).
JORDANUS, Nemorarius (Jordanus
din Nemora), (> 1237), cunoscut i sub
numele de Jordanus din Saxonia i s-a
intitulat magistrul Gerhardt. A fost
general de armat , f când parte din
ordinul c lug rilor dominicani. A fost
un matematician i mecanician ilustru,
o figur tiin ific remarcabil . N. în
Germania, a activat o perioad în
Fran a (Paris). Despre identitatea lui nu
exist nici un fel de informa ii. Dup
lucr rile lui rezult c a fost unul din
cei mai mari matematicieni din Evul
Mediu. A. t: Jordanus a fost autorul
unui ir de opere de aritmetic , algebr
i geometrie. În aritmetic a formulat
propriet ile generale ale numerelor,
este exponentul aritmeticii algoritmice.
A încercat s generalizeze numerele
concrete prin prezentarea lor sub form
de litere. Simbolul literar apare la el ca
semn pur aritmetic al unui num r
oarecare. La el lipse te semnul
egalit ii. A extins metoda de calcul
pozi ional. În algebr s-a ocupat de
rezolvarea ecua iilor liniare i de gradul
doi. A studiat progresiile. A rezolvat
sistemele:
x + y = a, x − y = b ; x + y = a, xy = b ;
x − y = a, xy = b i ecua ia
x 2 + px = q , ale c ror reguli de
rezolvare sunt exprimate în cuvinte.
Opereaz numai cu solu ii pozitive. În
geometrie s-a ocupat cu propriet ile i
rezolvarea triunghiurilor dup sursele
grece ti i arabe. În geometrie s-a
inspirat mult din c r ile lui Euclid. Era
convins c problema cuadraturii
cercului se poate rezolva numai cu rigla
i compasul, dar nu arat cum. În
mecanic , Jordanus este precursorul lui
Leonardo da Vinci i al lui Simon
Stevin. A expus teoria pârghiei. A
studiat mi carea corpurilor grele.
Elaboreaz o teorie a echilibrului static.
Întrega oper a lui Jordanus este de o
valoare tiin ific important . Lucr rile
lui au fost comentate de c tre
Bradwardinus. Op.pr.: Arithmetica
decem libri demonstrata. – De numeris
datis. – Algorithmus demonstratus
(1534), - De triangulis libri IV. – De
isoperimetris. - Liber Jordani de
ponderibus (1533). – Sferae atque
astrorum coelestium natura et motus
(1536).
JORGOVICI, Josif (1792-1820), dr.
în filosofie, prof. de mat. la “Schola
Pedagogic a Na iei Române ti”
(Preparandia), azi coala Normal din
Arad. De la el a r mas primul
manuscris de algebr i aritmetic
ra ional din Transilvania, în limba
român . Manuscrisul se afl în
biblioteca Acad. Teologice din Arad.
JUKOVSCKI, (Joukowsky) Neculai
Egorovici (1847-1921), matematician,
mecanician, fizician i savant rus. Unul
dintre fondatorii aerodinamicii i O bun parte din lucr rile lui Jukovski
hidrodinamicii moderne, numit, de
c tre V. I. Lenin, ca “p rintele avia iei
ruse”. Prof. la Univ. i c. Tehnic
Superioar din Moscova. A elaborat
387
teoria mat. a avia iei. A dat prima teorie
a profilelor aerodinamice. A studiat
diferite evolu ii posibile în zbor i în
1905 a enun at legea genial , a
circula iei în jurul aripei. Legea lui
arat c sustenta ia aripei (p = for a
dinamic de ridicare a aripilor) în
mi care este propor ional cu viteza v a
aripei, cu densitatea ρ a aerului i a
circula iei în jurul ei, precum i cu
aria l a aripei. Aceast lege: p = ρνγl
joac un rol important în aerodinamic .
A descoperit func ia Z ′ = 1 2( Z + 1 Z ) ,
care-i poart numele, pe care a folosit-o
la rezolvarea unor probleme din teoria
avionului, privind profilurile de arip
de avion, de o importan practic i
teoretic . A construit i a supus
probelor de încercare, din ce în ce tot
mai noi aparate de zbor. A inventat
diferite instrumente dinamice, cu care a
preg tit terenul pentru construc ia
actualelor avioane balistice. Gloria lui
Jukovski se concretizeaz în marele
interes i importan ce s-a dat
lucr rilor lui dup revolu ia din
octombrie 1917 prin care construirea
Inst. Aerodinamic din Moscova,
recunoscut în toat lumea ca cel mai
important institut din U.R.S.S. Op.pr.:
-Cinematica corpului lichid (1876). –
Varianta metodei Kirchhoff (1890). –
Despre ocul hidraulic din conductele
de ap (1897). – Despre valoarea
medie a poten ialului cinetic (1888). –
au fost dezvoltate ulterior de V.
Volterra i al ii. Dintre matematicienii
români care au abordat unele probleme
ale lui Jukovski, men ion m pe Caius
Iacob (1954-1961).

JULIA, Gaston, Maurice (n. 1893).
Celebru matematician francez. Prof. la
Fac. de t. de la Sorbona (Paris).
Academician, fostul prof. al lui Caius
Iacob. La Sorbona, Gaston a inut un
curs special despre metoda matematic
a teoriilor cuantice. Sub conducerea lui
a ap rut revista periodic “Cahiers
scientifiques”, în care i-a publicat
majoritatea memoriilor sale. A. t.: se
concretizeaz în special în teoria
func iilor de variabil complex i compartimente. Unul dintre cei mai
teoria ecua iilor func ionale, stabilind
teoreme pentru func ii de o singur
variabil . Din memoriile sale rezult c
metoda urmat în demonstra ii este cea
indicat de Lindelöff i dup lucr rile
clasice ale lui Carathéodory. Op.pr.: -
Éléments de géométrie infinitésimale
(1927). - Exercices d’Analyse (1928),
în care autorul a adunat chestiunile date
studen ilor de la Fac. de t. din Paris, la
c. Politehnic , precum i chestiuni
mai dificile pentru examene de licen
i de agrega ie. – Principes
géométriques d’Analyse (1930)
cuprinde cursul predat de Julia la
Sorbona. – Leçons sur la
représentation conforme des aires
simplement connexes (1931). –
Exercises d’Analyse (1933). Între
matematicienii români, Vera M.
Lebedev s-a ocupat de func iile întregi
ale lui Gaston Julia, în “Mathematica”,
Cluj, V. II/1929.
JUNG, Joachim, (1587-1657),
matematician german. N. la L beck, m.
la Hamburg. Prof. univ. la Giessen,
388
L beck, Helmstadt. De la 1629 a
func ionat ca rector al Univ. din
Hamburg. A fost du manul filosofiei
scolastice. Op.pr.: Logica
Hamburgensis, (1638). – Doxoscopiae
physicae minores (1662). – Isagoga
phitoscopica (1678), post mortem.
JURCHESCU, Martin (n. 1927),
matematician român, cu activitate în
domeniul teoriei func iilor de variabil
complex , abordând i alte
importan i elevi ai lui S. Stoilow. N. la
Doma nea (Cara -Severin), unde a
urmat c. primar . Lic. l-a terminat la
Caransebe (1947), sec ia real . În anul
1947 devine student la Politehnica din
Timi oara, iar în 1948 devine student la
Fac. de t. din Bucure ti, pe care o
absolvise în 1952. În anii 1951-1953
prep. la teoria func iilor a prof. S.
Stoilow, devenind continuatorul acestui
prof. Între 1953-1956 a func ionat
cercet tor la Inst. de Mat. al Acad. În
1956 î i sus ine doctoratul în mat. În
1963 ob ine premiul Stoilow al Acad.
pentru lucrarea: Func ii ra ionale pe
solu ii globale de ecua ii diferen iale
olomorfe. În 1969 devine conf. la
Catedra de Analiz Matematic , la
Univ. din Bucure ti, iar în 1981 devine
titular. A. t.: A studiat func iile
analitice definite prin ecua ii
diferen iale nealgebrice (1955),
prelungirea suprafe elor lui Riemann
(1959), propriet ile suprafe elor
Iversen-Stoilow i suprafe e normal
exhaustibile, teoria reprezent rilor
quasi-conforne. Op.pr.: - Suprafe ele
riemanniene cu frontiera absolut
discontinu , tez de doctorat. – Func ii
ra ionale pe solu ii globale de ecua ii
diferen iale olomorfe (1963). –
Probleme moderne de teoria func iilor,
Ed. Acad. 1965. – Topologie, categorii,
suprafe e riemanniene, Ed. Acad.
(1966). –Func ii complexe. Are multe
lucr ri în colaborare cu speciali ti în
analiza complex , topologie i algebr .
Se distinge prin interesul pe care-l are
pentru activitatea de cercetare.
Lucr rile sunt redate impresionant i
elegant.

JURIN, James (1684-1750),

matematician i medic englez. A
studiat medicina la Cambridge, fiind
cunoscut ca bun practician la spitalul
din Guy. Membru i secretar permanent
al Acad. din Londra. La Londra s-a
specializat i în mat. Ca matematician
s-a remarcat prin publica iile sale în
“Philosophical Transactions” începând
cu anul 1718, lucr rile lui de mat. au
fost imprimate în 1732, într-un volum,
sub titlul: Physico Mathematical
Dissertation în care a descris aplicarea
mat. în subiecte fiziologice, în mod
ingenios.

389

K
KAGAN, Veniamin Fedorovici
(1869-1953), eminent geometru
sovietic, este unul dintre fondatorii
geometriei moderne din U.R.S.S. Ca
elev, Kagan a manifestat o mare
înclina ie pentru mat. În 1892 a
terminat cursurile Univ. din Kiev, cu
destul greutate i jertf , deoarece
poli ia arist l-a împiedicat s urmeze
cursurile univ. vederilor sale politice
revolu ionare. În 1897 devine doc. la
Univ. din Novorosiisk, iar în 1923
prof. la Univ. din Moscova. A. t.: V. F.
Kagan s-a dedicat studiului geometriei,
pe care a tratat-o în mod riguros. Înc
în perioada sa de liceu a tratat prima sa
lucrare: Descompunerea r d cinilor
ecua iei de gradul doi într-o frac ie
continu , lucrare care a scos în
eviden remarcabilele aptitudini ale lui
Kagan în domeniul mat. V.F.Kagan a
dat axiomatica spa iului euclidian, care
se deosebe te de aceea a lui Hilbert,
prin aceea c se bazeaz pe no iunea de
„distan ”, ca invarianta grupurilor în
mi care, stabilind (1905) bazele
geometriei euclidiene. Mai târziu
Kagan s-a ocupat de geometria
riemannian i proiectiv , în care V. F.
Kagan a reluat problema interpret rii
geometriei marelui savant rus
Lobacevski, sco ând în eviden
valabilitatea fizic a geometriei lui
Lobacevski în teoria relativit ii i a
studiat cu pasiune noi tipuri de
390
interpret ri ale geometriei lui
Lobacevski, devenind cel mai mare i
mai activ popularizator al acestei
geometrii. V. F. Kagan este fondatorul
i dezvoltatorul geometriei tensoriale în
mat. sovietic . Începând cu anul 1930 a
studiat spa iile par ial proiective,
stabilind unele propriet i importante,
care sunt generalizarea spa iilor
euclidiene proiective i spa iile
riemanniene cu curbur constant . A
studiat, din aceast grup , o clas
special de spa ii cu conexiune afin ,
ale c ror curbe auto-paralele sunt
drepte. V. F. Kagan a dat o serie de
formule pentru conexiune, care au fost
generalizate de matematicianul român
Gh.Vrânceanu, numite „spa ii Kagan”.
V. F. Kagan are memorii multiple în
acest domeniu ca i în domeniul
grupurilor de mi c ri ale spa iilor cu
conexiune i memorii din geometria
diferen ial global . S-a ocupat de
asemenea i cu teoria numerelor. În
1908 a verificat demonstra ia unei
teoreme din manualul de geometrie al
lui A.P.Kiselev, sub aspectul preciz rii
metodei întrebuin ate în expunere.
Op.pr.: - Bazele geometriei, Odessa
(1905-1907), în dou vol., o lucrare
celebr la care a lucrat aproape zece
ani i cuprinde 800 de pagini. Este o
lucrare unic în literatura tiin ific
rus . - A tradus în limba rus
Appendixul lui Bolyai. - Bazele teoriei
suprafe elor în expunere tenso-rial ,
Moscova (1947). - Velikii ruskii ucenii
N. I. Lobacevski i ego mesto v mirovoi
nauke (Marele savant rus N. I.
Lobacevski i locul s u în tiin a
mondial ), Gostehizdat (1948) etc.
Via a lui F. G. Kagan reprezint un
frumos exemplu de neobosit munc
pentru prop irea culturii tiin ifice
sovietice, pentru care i s-a acordat titlul
de „om de tiin emerit” în 1939,
ordinul „Steagul Ro u” i, în 1942,
Ordinul „Stalin”.
KAKEYA, S., matematician japonez
contemporan. Este mult apreciat pentru
lucr rile sale. În 1917 a propus o
problem de arie, care a fost rezolvat
abia în anul 1928 de c tre Bezicovici i
ulterior a fost completat i modificat
de c tre Fujiwara. Tot el a mai propus
i problema: într-un plan se afl un
vector de lungime unitate care trebuie
mutat din pozi ia în care se afl , într-o
alt pozi ie din plan, dat dinainte,
trecerea de la o pozi ie la cealalt
f cându-se f r ca vectorul s
p r seasc nici un moment planul.
Op.pr.: - On the Limit of the Roots of
an Algebraic Equation with Positive
Coefficients, “The Tohoku Math.
Jurn.” t. II, pag. 140. -Some problems
on maxima and minima regarding
ovale, în “Tohoku Sc. Reports”, t.VI /
1917. - On some problems of maxima
and minima for the curve of constant
breadth and the irrevolvable curve of
the equilateral triangle (1917). - On a
theorem of M. M. Boudet and van der
Waerden (1930).
KALASADI- al Hasan (vezi: Al
Kalasadi).
KANT, Immanuel (1724-1804),
filosof idealist, reprezentant de seam
al filosofiei clasice germane, om de
391
tiin . Îl men ion m pentru
preocup rile sale în domeniul filosofiei
mat. N. la Königsberg, ca fiu de
me te ugar i m. în acela i ora . A
studiat la Friedrich-Gymnasium din
ora ul natal, apoi t. naturale, precum
i mat. i filosofia pân în 1746.
Activitatea lui Kant este strâns legat
de Univ. din Königsberg, unde a inut
cursuri de filosofie (metafizic ), logic ,
mat., mecanic , fizic , geografie,
antropologie i istoria natural (1747-
1754), prof. de filosofie i bibliotecar
la Schlessbibliothek (1755), prof. de
logic i metafizic (1770), rectorul
Univ. din Königsberg (1786 - 1788).
A. t.: cuprinde dou perioade, prima
numit „precriticist ”, cuprinde
preocup rile lui Kant în domeniul t.
naturii, în care a creat o teorie
cosmogonic clasic , i în care a
enun at modul de gândire dialectic
asupra celui metafizic, potrivit c ruia
Kant a explicat formarea sistemului
solar pe baza legilor atrac iei i
repulsiei din fizica clasic . Sistemul
solar s-ar fi dezvoltat dintr-o nebuloas
primordial , pe cale natural , conform
unor legi naturale, f r interven ia
divinit ii. În 1755, Kant î i formeaz
celebra ipotez cosmogonic , conform
c reia P mântul i întreg sistemul solar
s-au format în decursul timpurilor.
Dup Engels, aceast ipotez a f cut
prima bre în concep ia metafizic
despre lume. Kant a relevat conceptul
de structur geometric a spa iului,
conceptul de spa iu „n” dimensional,
schi ând o geometrie „n” dimensional ,
considerând spa iul ca o form
aprioric a intui iei. Dup el spa iul
poate fi conceput aprioric, independent
de lumea exterioar i de materie, ca o
form a sensibilit ii, a gândirii
noastre, rezultat al intui iei pure (acest
mod de a reda este fals, fiind o
concep ie idealist ). Dup Kant
obiectele idealiste sunt construite de
intelect. Concluziile matematice au un
caracter de universalitate. El a
interpretat în mod idealist cuno tin ele
matematice, ignorând faptul c ele au o
baz real i sunt produsul unui
complicat i îndelungat proces de
evolu ie a gândirii. Aceast concep ie a
lui Kant, a fost comb tut de Iànos
Bolyai i r sturnat de Lobacevski. În
cursul evolu iei sale, Kant a adoptat
pozi ii diferite în problema spa iului. În
domeniul filosofiei mat., Kant a ar tat
c trateaz un con inut asigurat, care nu
depinde de nici un fel de logic i de
aceea, niciodat nu poate avea ca
fundament numai logica. A doua
perioad a activit ii sale, numit
„criticist ”, începe dup 1770, în care a
expus sistemul s u idealist. Op.pr: -
Die allgemeine Naturgeschichte und
Theorie des Himmels (Istoria
universal a naturii) (1755), în care
este formulat geniala ipotez despre
originea sistemului solar. - Gedanken
vor der Schatzungder lebendingen
Krafte. (Ideile despre adev rata
evaluare a for elor vii) (1747). - Kritik
der reinen Vernunft (Critica ra iunii
pure) (1781, 1786, 1787), tradus în
limba român de T. Br ileanu (1930)
etc.
Kantorovici, Leonid Vitalievici (n.
1912), matematician sovietic.
392
Absolvent al Univ. din Leningrad
(1930). Prof. de mat. la Inst. de
Ingineri de Construc ii Industriale din
Leningrad (1930-1939), lector la Univ.
din Leningrad (1932). Activist al Inst.
de Mat. al Acad. de St. din U.R.S.S.
(1940). Membru corespondent al Acad.
de t. din U.R.S.S. În 1949 a primit
premiul „Stalin” i câteva ordine i
medalii. A. t.: se refer la teoria
func iilor de variabil real i
complex , la metodele aproximative de
analiz , la analiza func ional , la
problemele legate de folosirea
ma inilor electronice de calcul (metoda
de programare), la problemele aplic rii
mat. în analiza planific rii economiei
socialiste. A elaborat pentru prima oar
metodologia de calcul a variantelor
optime din metoda program rii liniare
în economia socialist , stabilind
fundamentele acestei program ri. A
c utat s dovedeasc marele folos pe
care analiza func ional o aduce nu
numai în rezolvarea problemelor
teoretice ale analizei mat., dar i în
ob inerea unor metode efective de
calcul pentru rezolvarea problemelor,
puse de necesitatea aplic rii mat. în
fizic i în alte domenii, în primul rând
în direc ia rezolv rii aproximative a
ecua iilor diferen iale i a ecua iilor
integrale. A dat rezultate deosebit de
importante în domeniul reprezent rilor
aproximative. A stabilit metode de
calcul numeric al solu iilor diverselor
sisteme de ecua ii integro-diferen iale.
În 1935 a introdus no iunea de spa iu
liniar semiordonat, denumire utilizat
în analiza func ional i spa iile
vectoriale pentru rezolvarea ecua iilor
func ionale. A efectuat o clasificare a
mul imilor, luând ca punct de plecare
mul imile proiective. Op.pr.: -
Metodele matematice de organizare i
planificare ale productivit ii,
Leningad (1939). - Func ionalnîi
analiz i pricladnaia matematica,
Moscova (1948). -Metode
aproximative ale analizei superioare,
Moscova (1952).
KAPI A, Piotr Leontinovici (n.
1894). Dr. în t. mat. i fizice al Inst.
Politehnic din Leningrad (1918). Prof.
la Inst. de Fizic i Tehnic din acest
ora (1921-1924), apoi la Lab. de
Cercetare Magnetic „Cavendish” din
Cambridge (Anglia) la începutul anului
1930 a devenit directorul lab. de la
Univ. din Cambridge. Ulterior i s-a
încredin at conducerea Inst. de t.
Fizice de pe lâng Acad. de t. a
U.R.S.S. Prin calit ile sale, lui P. L.
Kapi a i-a revenit, decenii la rând, un
rol de seam în cadrul cercet rilor cu
privire la fizica temperaturilor sc zute.
El a dovedit o mare capacitate de
organizare i conducere a muncii de
cercetare i experimentare: a creat
laboratoare de experimentare i studiere
a fenomenelor de temperatur sc zut
la Cambridge i Moscova.
Descoperirile sale au stat la baza
dezvolt rii acestei ramuri a fizicii
moderne.
KARADJI -Al. (vezi: Al-Karadji).
KARATHEODORY, Constantin
(1873-1950), matematician german, de
origine i na ionalitate greac . Educa ia
393
tiin ific a f cut-o în Germania i
Belgia i i-a luat doctoratul în mat. la
Göttingen, sub preziden ia lui D.
Hilbert. Din 1924 a func ionat ca prof.
la Univ. din München (R.F.G.). A. t.:
Karatheodory a adus contribu ii în
domeniul calculului varia ional al
ecua iilor cu derivate par iale i al
teoriei func iilor de variabil real . Are
lucr ri în domeniul topologiei, teoria
mul imilor, analiza mat., a studiat
func iile algebrice i este considerat ca
precursor al teoriei m surii. Op.pr.: -
Vorlesungen über reelle Functionen,
Berlin (1918), Leipzig (1927). -
Variationenrechnung und partielle
Differentialgleichungen erster
Ordnung, Leipzig (1935). - The
beginning of research in the calculus of
variations (1937). - Funktionen
Theorie, Basel (1950). - Prof. Dan
Barbilian este unul dintre prof. români
care a preluat unele cercet ri ale lui
Karatheodory (1959). Karatheodory a
avut un bun prieten la Göttingen,
anume pe Victor Vâlcovici al c rui
prof. a fost. Biografia i activitatea lui
Karatheodory au fost publicate la
München (1957).
KARNIAZOV, Ta Muhamed
Niazovici (n. 1896), matematician i
istoriograf sovietic (uzbec). În 1916 a
terminat c. Ruseasc din Pergam, a
pus bazele primei c. din Uzbekistan i
a luat parte la organizarea primei c.
Pedagogice din Uzbekistan (1917) al
c rei director a fost între 1920-1925.
Începând cu anul 1929 a devenit prof.
la Univ. din Asia Central . Membru al
P.C.U.S. (1931), iar din 1933 rector al
acestei institu ii. Între 1937-1940,
pre edinte al Comitetului de t. de pe
lâng Comisariatul Poporului al R.S.S.
Uzbec în probleme de tiin , cultur
i art . Prof. emerit (1939). Între 1939-
1943, loc iitorul pre edintelui
Comisariatului. Membru al Acad. de t.
Uzbec (1939), iar de la 1943
pre edintele filialei Acad. Filiala
R.S.S.Uzbec . Între 1943-1946, prof. la
Inst. de Iriga ie i Mecanizare Agricol
din Ta kent. Op.pr.: - Analiza
matematic i Curs de geometrie
analitic , ambele în limba uzbec .
KARSAI, Iuliu (sec. XIX). Absolvent
al Fac. de Teologie i al Fac. de Mat. a
Univ. din Cluj. Prof. la Lic. din Blaj,
unde a predat mat. i geometria. Între
1892-1896 a predat mat. i fizica la c.
de Fete. În anul 1896 a demisionat de la
catedr . Mai târziu a devenit prof. de
mat. la Acad. Comercial din Cluj, în
epoca de dup 1918.
KARSTEN, Weaceslas-Jean-Gustav
(1732-1787), matematician german. N.
la Neu-Brandenburg, ducatul Meclen-
burg. Începând cu 1750 a studiat teolo-
gia la Rostock, dar având mare
aplica ie pentru mat., în aceast
direc ie, începând cu anul 1752 a
continuat studiile la Univ. din Jena. În
1755 a devenit prof. univ. la Rostock,
predând logica, metafizica, morala i
dreptul. În 1758 a devenit prof. de
logic i dup doi ani, prof. de mat. la
Univ. din Buzov, nou fondat de ducele
de Meclenburg, apoi s-a instalat ca
prof. de mat. la Univ. din Halle dup ce
a refuzat o invita ie la St. Petersburg.
394
La Halle i-a închinat toat via a
cercet rilor, care l-au clasat printre cei
mai mari matematicieni ai Germaniei.
Membru al Acad. din Münich i
Copenhaga. A. t.: se concretizeaz în
studiul teoriei func iilor, geometria
analitic , elemente de mat. universal .
A încercat s expun în mod tiin ific i
sistematic calculul algebrei, c utând a
justifica diversele reguli de opera ii
prin demonstra ii riguroase. Meritul lui
Karsten const în a fi construit
sistematic calculul literal. Op.pr.: - De
affectionibus quae omnis generis
functionum, praecipue si tres vel adeo
quatuor involvant variabiles,
differentialibus competunt, si earum
integrale sit possibile, Rostock (1756).
- Elementha Matheseos universalis
(1756), care este un manual de
geometrie. - Praelectiones Matheseos
theoreticae elementaris (1758). -
Regulae pro differentiandis
functionibus ducarum variabilium,
(1759). - Mathesis Theoretica
elementaris et sublimior. - Lehrgebriff
der gesamten Mathematik, Greifswald
(1767-1769), în opt vol., un important
manual de algebr . Alte diverse lucr ri
i memorii au fost publicate în
„Mémoires de l'Académie de Münich”
i „Mémoires de la Soc. Savante de
Harlem”.
KASI-Al (vezi: Al - Ka i).
KASNER, Eduard M.A. (1878-1955),
matematician american. Lucr rile lui
Kasner s-au bucurat de o deosebit
apreciere. În 1927 a introdus pentru
prima dat no iunea de func ie poligen
 i no iunea de derivat dup o direc ie
pentru asemenea func ii.
Matematicianul român P. Caraman a
publicat în „Studii i Cercet ri
Matematice” din Ia i, vol. XIV, 1963,
câteva observa ii referitoare la cercul
lui Kasner. De asemenea, P. Caraman a
prezentat o comunicare la Congresul
Soc. de Mat. din Weimar (R.D.G.),
referitor la cercul lui Kasner i
extensiunile în En .
KÄSTNER, Abraham Gotthelf
(1719-1800), matematician german,
fiul jurist consultului Abraham Kästner.
N. la Leipzig. Dotat cu o facultate
excep ional , la 12 ani a cunoscut
cursul de drept al tat lui s u. Având
predilec ii pentru mat., s-a dedicat cu
ardoare acestui studiu, paralel cu
ini ierea sa în jurispruden e. Sub
influen a unchiului s u G. Pommer,
avocat de renume, a înv at rapid
limbile europene sub o form pur . În
1737 a devenit prof. de filosofie i în
1739 a început s predea cursuri de
mat. sub imboldul lui Baumbach,
f când observa ii astronomice
interesante. În 1746 a fost numit prof.
de mat. la Univ. din Leipzig, iar în
1756 la Univ. din Göttingen, la Catedra
de Geometrie i Fizic i în 1762
devine directorul Observatorului
Astronomic din Göttingen, dup
moartea lui Tobie Mayer. A fost prof.
lui Gauss i Johann Binder. A. t.:
Kästner, ca prof. de mat. la Leipzig, s-a
ocupat cu traducerea unor lucr ri
tiin ifice valoroase în care i-a
consemnat i propriile sale cercet ri,
atr gând aten ia mai multor
matematicieni, ca Euler sau Maupertuis
395
etc., cu care a i intrat în
coresponden . Kästner a expus pe larg
metoda lui Newton relativ la unele
curbe de ordin superior. S-a ocupat de
teoria analitic general a perspectivei
i a proiect rii. A demonstrat existen a
celor trei r d cini la o ecua ie de gradul
trei. El a fost primul care a încercat s
dea o explica ie i o justificare
opera iunilor cu numere ira ionale. A
definit numerele nenegative, ca m rimi
opuse celor de aceea i natur . A
încercat s incorporeze geometria
analitic în programele colare. În 1764
a introdus nota iile i literele grece ti α,
β, δ, pentru unghiurile unui triunghi.
Lucr rile lui Kästner au fost destinate
mai mult colilor superioare, fiind
tratate superioare prin profunzimea i
minu iozitatea lor. Op.pr.: - Theses
Philosofiquae, Leipzig (1936). -
Aequationum species resolutio
newtoniana (1743). -Perspectivae et
Projectionum theoria generalis
analytica, Leipzig (1752). -Theorema
binomiale universiter demonstratum,
Göttingen (1758). -Anfangsgründe der
höheren Mechanik, Göttingen (1765,
1793). -Astronomische Abhandlungen
(1772) etc. A mai scris o serie de c r i
de coal . Autobiografia lui Kästner a
fost publicat sub titlul: Vita Kästneri,
Leipzig (1787).
KATER, Henry (1777-1835),
matematician englez. N. la Bristol, m.
la Londra. La început a studiat dreptul.
Dup moartea tat lui s u în 1794 a
intrat în armat în grad de c pitan i a
plecat ca ofi er în Indiile Orientale,
unde a dat peste lucr ri de
trigonometrie pe care le-a studiat.
Reîntors în Anglia, din cauza s n t ii a
renun at la cariera de ofi er i s-a
dedicat t. mat. i fizice. Membru al
Soc. Regale din Londra. A. t.: Kater i-
a concentrat studiile asupra
determin rii lungimii unui pendul, ale
c rui vibra ii arat secundele la
latitudinea Londrei. Descrierea
rezultatelor acestor cercet ri le-a
publicat în 1818. Kater a continuat
cercet rile în insulele Wight i Unst,
ale c ror rezultate le-a publicat în 1819.
A f cut experien e pentru determinarea
comport rii telescopului construit de
Cassegrain fa de cel construit de
Gregory. Op. pr.: - On the Light of the
Cassegrian telescope compared with of
the Gregorian (1813). - Treatise on
Mechanics etc.
KAUFMANN, din Holstein (vezi:
Mercator Nicolaus).
KAZI-ZADE, Sal h ad Din Mus ibn
Muhammed Kaiz Zade ar- R mi
(sec. XIV-XV), mare înv at chinez,
care a lucrat la observatorul lui Ulug-
Bek din Samarkand. A întocmit un
tratat despre determinarea sinusului de
1o, sub titlul: Risala füstihradj djaib
daradja vahida, care s-a bazat pe
comentariile lui Al-Ka i.
KEILL, John (1671-1721), matema-
tician sco ian (englez). N. la Edinburgh.
Gustul s u a fost absorbit de mat. înc
de elev i student, f când un mare
progres în aceast t. datorit
îndrum rilor primite de la Gregory. A
studiat mat. la Univ. de la Edinburgh,
396
luând diploma ca prof., a continuat
studiile la Oxford (1690), ca bursier.
Membru al Soc. Regale de t. (1701),
prof. de astronomie la Oxford (1708).
Keill într-un articol publicat în „Acte
Eruditorum”, din Leipzig, în 1708 a
învinuit pe Leibniz c ar fi plagiat pe
Newton, cu privire la calculul
fluxiunilor. În 1711, Keill a continuat
angajarea controversei cu Leibniz,
sus inând pe Newton, ca inventatorul
calculului fluxiunilor. Soc. Regal a
numit o comisie pentru a examina
aceast polemic , care a conchis c
într-adev r Newton este adev ratul
inventator. Acest fapt a fost men ionat
i de c tre Collins în „Commercium
Epistolicum”. A. t.: Keill a încercat s
demonstreze doctrinele lui Newton din
opera Principes; aceasta i-a adus o
mare reputa ie lui Keill, fiind
considerat cel mai mare propagator al
Principiilor. Op.pr.: - În 1702 a
publicat lucrarea: Introductio ad veram
Physicam, care a fost considerat drept
cea mai bun produc ie a lui Keill. -
Elementele lui Euclid (1715).
Trigonometriae planae et sphericae
Elementa (1715). - De natura et
Aritmetica Logarithmorum (1715).
Introductio ad veram Astronomiam,
care a fost tradus la dorin a principesei
de Chandos (1721).
KEITH, Thomas (1759-1824),
matematician englez. N. la Brands-
Burton (Yorkshire), m. la Londra. Dup
moartea tat lui s u a r mas foarte
s rac. S-a stabilit la Londra unde s-a
între inut din lec ii particulare. În 1804
a fost numit secretarul marelui maestru
al Casei Regale, apoi conduc torul
contabilit ii generale la British-
Museum (1814), iar dup pu in timp a
devenit prof. principesei Charlotte de
Galles. Op.pr.: - The complete
practical Arithmetician, Londra (1789),
când a fost tradus în diferite limbi
europene i a ap rut astfel în
numeroase edi ii.
KELDI , Ludmila Vsevolodovna (n.
1904), matematician sovietic , sor cu
M. V. Keldi . Începând din 1934
lucreaz la Inst. de Mat. al Acad. de t.
din U.R.S.S. Lucr rile ei principale se
refer la teoria func iilor de variabil
complex i la topologia teoretic . A
reu it s construiasc o func ie de a
patra clas Baire, i, ulterior, a ob inut
un exemplu de func ie de a n-a clas
Baire, n fiind un num r natural dat.
KELDI , (Cheldâ ) Mstislav
Vsevolodovici (n. 1911), matematician
sovietic, o personalitate t. remarcabil ,
cu talente atât de rare în lumea
oamenilor sovietici. Studiile superioare
le-a f cut la Univ. de Stat „M. V..
Lomonosov” din Moscova, unde a
urmat cursurile de mat.-fizic , pe care
le-a absolvit în 1931. Membru
corespondent al Acad. de t., (1943),
membru activ în 1946, vice-pre edinte
(1960), pre edinte al Acad. de t. al
U.R.S.S. (1961), membru al P.C.U.S.
(1949). Dup terminarea studiilor a
început s lucreze la Inst. Central de
Aerodinamic , contribuind la
continuarea cercet rilor lui Jukovski i
C.A. Ciaplâghin, relativ la aero i
hidrodinamic . Dr. în mat. din 1938.
397
Keldi este membru de onoare al Acad.
R.S.R. În prezent este unul din
constructorii navelor cosmice. A. t.:
Direc iile principale ale activit ii lui
Keldi sunt: orient ri noi în studiul
mi c rilor nepermanente ale corpurilor
în fluide ale aerodinamicii, inând
seam de fenomenul compresibilit ii
aerului, al teoriei ocului pe suprafa a
unei ape, al teoriei mi c rilor
ondulatorii, al teoriei oscila iilor
elastice într-un curent de aer. Are
lucr ri fundamentale în teoria func iilor
de variabile complexe, teoria
operatorilor, teoria poten ialului i în
domeniul metodologiei de integrare a
ecua iilor diferen iale. Keldi a
dezvoltat teoria vibra iei avionului ceea
ce a constituit o mare contribu ie în
industria constructoare de avioane.
Keldi a introdus tehnici de calculator
în fizic , chimie, economie, biologie i
alte ramuri ale t. În ultima perioad ,
M. V. Keldi a fost organizatorul i
conduc torul t. direct ale unor mari
instit. de cercet ri t. care lucreaz în
domeniul mat. i mecanicii. Ca
matematician, Keldi reprezint o
contribu ie de seam la dezvoltarea
acestei tiin e. Cercet rile lui Keldi au
devenit temelia multor ramuri ale mat.
Punerea la punct a problemelor,
organizarea lucr rilor de creare a
tehnicii de calcul a jucat un rol
important în cucerirea cosmosului. Sunt
importante lucr rile lui Keldi în
domeniul analizei mat. În lucr rile sale
teoretice i metodologice generale a
subliniat necesitatea leg rii organice a
t. naturii de cele sociale. M.V.Keldi a
acordat mult aten ie preg tirii tinerilor
speciali ti. Rezultatele lucr rilor lui
Keldi i ale colaboratorilor s i
reprezint un remarcabil aport la t. i
tehnica mondial . Pentru activitatea sa
a ob inut de trei ori titlul de „Erou al
muncii socialiste”, laureat al premiilor
„Lenin” i „Stalin”, decorat cu înc
cinci ordine i medalii.
KELLOG, Oliver Dimon (1878-
1932), prof. de mat. la Univ. din
Cambridge, statul Massachusetts
U.S.A. A. t.: A studiat singularit ile
func iilor armonice. A introdus
no iunea de capacitate a unei mul imi.
A adus un aport în definirea no iunii de
capacitate electrostatic i a no iunii de
punct neregulat. A ar tat c orice
mul ime m rginit de capacitate
pozitiv con ine cel pu in un punct
regulat. Op.pr.: - Zur Theorie der
Integralgleichungen, Göttingen (1902),
Unstetigkeiten der liniaren
Integralgleichungen (1904), A
contribution to the study of a certain
lemma in potential theory (1929),
Foundation of potential theory, New-
York (1953), postum etc. Despre
operele mat. ale lui Kellog a scris G. D.
Birkhoff, în „Bull. of the American
Mathematical Society” vol.3/1933,
New-York.
KELVIN, Lord (vezi: Thomson W).
KEMPE, Bray Alfred (sec. XIX.), un
pasionat matematician i avocat pledant
la Londra. A studiat mat. la Cambridge,
având prof. pe Cayley. L-a pasionat
teoria celor patru culori, descris în
lucrarea: Despre problema geografic
398
a celor patru culori (1879). Acest
studiu a fost f cut dup îndrum rile lui
Cayley i consider pe Morgan, ca
primul matematician care a pus
problema celor patru culori. Aceast
lucrare a fost tip rit în „American
Journal of Mathematics” editat de
Univ. din Baltimore, condus de James
Sylvester (1814-1847), prieten bun cu
Arthur Cayley. Demonstra ia lui
Kempe se caracterizeaz prin logic i
elegan . Dup 10 ani, matematicianul
P. J. Heawood a descoperit o eroare în
demonstrarea lui Kempe. El a introdus
a a-numitele „lan uri ale lui Kempe”.
Cu toat gre eala lui Kempe, s-a
constatat c aceasta a fost una din
lucr rile de baz în acest domeniu. El a
descoperit o curb care-i poart numele
i pe care a utilizat-o la rezolvarea
problemei trisec iunii unghiului.
KENDI (vezi: Al-Kendi).
KENNEDY, John (1700-1770),
matematician englez. Rectorul Univ.
din Brodley, în comitatul Derby.
Op.pr.: -The Doctrine of
Nonmensurability between the diurnal
and annual Motions (1753). -
Discussion of some important and
incertain Points in Chronology (1775).
- A new Method of stating and
explaining the scripture chronology,
upon mosaic Astronomicae principles
mediums and date as laid in
pentateuch, Londra (1752).
KEPLER, Johannes (1571-1630),
matematician i astronom german.
Unul dintre fondatorii astronomiei
moderne. N. într-un s tule din ducatul
Weil der Stadt, m. la Regensburg. De
mic copil a dovedit o atrac ie pentru
mat. c reia s-a i dedicat. În 1584 a
intrat într-un seminar din Tübingen. În
1589, prof. s u Moestlin l-a introdus pe
Kepler în teoriile lui Copernic. În
des vâr irea preg tirii sale superioare,
Kepler a fost ajutat de c tre ducele de
Würtenberg. În 1594, când împlinise 22
de ani, protestan ii din Gratz l-au
invitat ca prof. de mat. În 1601 a ajuns
asistentul lui Tycho-Brahe la Praga.
Dup moartea lui Tycho-Brahe, Kepler
a fost invitat ca prof. de mat. i
astronomie la Curtea Imperial din
Praga. Dup moartea împ ratului,
Kepler se stabile te la Linz. În 1622 a
fost numit din nou prof. al Cur ii
Imperiale. În 1630 s-a retras la
Regensburg, unde a i murit. A. t.: -
Kepler, în concep iile sale, s-a
îndep rtat de dogmatismul caracteristic
al Evului Mediu, a încurajat cercetarea
experimental i a pus la dispozi ia
tiin ei fapte mecanice de
sugestivitate deosebit . Sistematizând
conceptele sale asupra mi c rii
armonioase a sistemului solar i
bazându-se pe observa iile lui Tycho-
Brahe, a enun at legile de baz pentru
mi carea planetelor în jurul Soarelui, în
cadrul sistemului de referin
copernician. Descoperirea legilor lui
Kepler reprezint un moment important
în istoria t., deoarece prin aceste legi a
contribuit în mod hot rât la
des vâr irea sistemului heliocentric al
lui Copernic i a dat o lovitur de gra ie
mecanicii aristotelice. Astfel, Kepler a
eliberat geometria de modul idealist-
platonist al figurilor perfecte i a
eliberat spiritul de prejudec ile
antichit ii. Importan a acestor legi
const în faptul c ele descriu exact,
într-o form matematic precis , ceea
ce se petrece în realitate în sistemul
nostru solar. La baza solu iei problemei
de explicare a fenomenelor de mi care -
în spe - legilor lui Kepler constau:
mecanica, calculul diferen ial i
integral. Kepler a stabilit ecua ia
x = e sin x + ξ , unde ξ este un num r
dat, iar e este o constant cuprins între
0 i 1. Aceast ecua ie intervine în
determinarea pozi iei unei planete pe
traiectoria ei eliptic , inând seama c
mi carea se face dup legea ariilor.
Constanta e este excentricitatea orbitei,
no iune introdus de Kepler (1609), ξ
este anomalia medie care depinde de
timp. În cazul P mântului, e=1/60.
Kepler, prin descoperirea acestei
ecua ii a dovedit o extraordinar
tenacitate în calculele sale de
astronomie, devenind un mare
o matematician al Rena terii. În 1611
Kepler a adus o mare contribu ie în
optic , studiind propriet ile lentilelor
i lunetelor. S-a ocupat i cu legea
c derii corpurilor pe suprafa a
P mântului, deducând no iunea de
accelera ie. Kepler a fost entuziasmat i
de apari ia logaritmilor, astfel c la
Magdeburg (1624), a introdus semnul
„ log ”, pe care, în 1632 B. Cavalieri l-a
notat cu „ log ”. În ce prive te calculul
diferen ial Kepler a urmat linia
deschis de Eudoxiu, Arhimede i
Pappus. Kepler a respins explica iile lui
Rhaeticus cu privire la existen a celor 6
planete. E de re inut c în toate
399
activit ile sale Kepler i-a confruntat
minu ios ipoteza cu faptele. Kepler a
fost un mare materialist i un lupt tor
împotriva obscurantismului feudal, din
care cauz a fost nevoit s - i p r seasc
patria, din cauza convingerilor sale
politice i tiin ifice progresiste,
r t cind din ar în ar , fiind urm rit
de for ele Vaticanului. Kepler a scris o
serie de scrisori împotriva domina iei
iezuite. Op.pr.: - Prodomus
dissertationum cosmographicorum
continens mysterium cosmographicum
de admirabili proportione coelestium
orbium (1596). - Astronomia nova...
(1606). - Harmonicus mundi, libri V
(1619). - Dioptrice (1611). - Tabulae
Rudolphinae (1625). - Chilias
Logarithmorum (1624). - Epistoles
astronomiae Copernicanae, libri I-VII
(1618-1622) etc. Lucr rile editate de
al i autori despre Kepler, în decursul
timpului: - J. Breitschwert (1831), - Ch.
Fisch i Hensche ( 1858- 1872), -
Brewster (1874), - Dvorski (1886), -
Hertz (1895), - S. Gunther (1905), - M.
Gaspar (1929). Dintre matematicienii
români, C. Popovici a dat o nou
interpretare legii a III-a a lui Kepler.
KEREKES, Ferencz (1784-1850),
matematician maghiar. N. la Erdöhegy
(Arad) i m. la Balaton-füred. Studiile
le-a f cut la Debreczin, apoi a continuat
la Acad. de Agricultur de la Keszhely.
În 1816 a fost numit prof. la Univ. din
Debreczin la Catedra de Mineralogie.
Audiind cursurile de mat. ale unor univ.
str ine a început s publice rezultatele
cercet rilor unor probleme, care prin
importan a lor au atras aten ia str in -
400
t ii i ca urmare a fost invitat ca prof.
la St. Petersburg, invita ie pe care a
refuzat-o. Membru corespondent al
Acad. (1837). În 1839 a fost numit
prof. la Catedra de Geometrie i t.
Naturale la Univ. din Debreczin.
Op.pr.: - Betrachtungen über die
chemischen Elemente, Berlin (1818). -
Sorszámtan ésegyszeresmind
elökészület fellengös mértanra (1845). -
Képzetes menységek (1846). - A felsö
szátman valodi alapelvei (1862), post
mortem. - A fellengös matesis igaz
elveinek ellemi kifejezése (1864), post
mortem.
KERÉKJÁRTO, Béla (n. 1898),
matematician maghiar. El a introdus
no iunea de frontier ideal , care-i
poart numele i a reu it s defineasc
elementele-frontier ale suprafe elor
riemanniene, rezolvând complet
problema clasific rilor topologice ale
acestor suprafe e. Astfel, no iunea de
frontier ideal a ajuns un puternic
instrument în teoria suprafe elor
riemanniene. A stabilit axioma: Fie
ABC un triunghi oarecare i A'B' un
segment egal cu AB. Atunci exist dou
i numai dou puncte C1' i C2' a a fel
ca triunghiurile ABC i A'B'C' s fie
egale, cele dou puncte fiind p r i
diferite ale dreptei A'B'. Op.pr.: - Les
fondamentes de la géométrie, Budapest
(1955).
KERSEY, John (sec. XVIII),
matematician englez. Nu avem date
asupra vie ii sale. Se tie îns c era o
persoan cu o preg tire solid , îns
variat . Op.pr.: - Elements of Algebra,
Londra (1673). - Dictionarium Anglo-
Britanicum, or a general English
Dictionary (1708).
KEULEN, Ludolph (vezi: Ceulen).
KEXLER, Simon (1602-1669),
matematician suedez. N. în provincia
Verike. Fiul unui cultivator. A început
s studieze la etatea de 15 ani. În 1631
a devenit prof. de filosofie la Univ. din
Uppsala. În 1632 a f cut o c l torie în
Olanda, apoi a vizitat mai multe univ.
din rile europene. În 1634 s-a reîntors
în patrie, fiind numit prof. la Univ. din
Uppsala, iar peste cinci ani la Univ. din
Abo, la Catedra de Mat. Meritul lui
Kexler const în faptul c a depus o
activitate intens pentru popularizarea
t. mat. în Suedia, ceea ce i-a adus mari
merite. Op.pr.: - Arithmetica
Geodatica denaria, Abo (1649). -
Arithmetica, Astronomia sexagenaria,
Abo (1649). - Trigonometriae liber
primus. - De planorum triungulorum
Solutione, Abo (1649). - Arithmetica
triplex (1658). - Tractatus brevis de
Tempora, ubi agitur de variarum
gentum annis et mensibus, item
septimanis, diebus et horis, idem de
anni characteribus, de festis anni nec
non calendario chirometrica Juliano
atque Runico, Abo (1661).
KHAYYAM, Omar (vezi: Omar
Khayyam).
KHWARISMI, (vezi: Al-Kwarismi).
KIEPERT, Ludwig (n. 1846),
matematician german. N. la Boroszlo.
401
Lucr rile sale privesc func iile eliptice.
Prof. la Inst. Tehnic Superior din
Freiburg, Darmstadt, iar de la 1879 la
Hanovra. Op.pr.: - Grundgris d.Diff.u.
Integralrechnung, Hanovra, (1905), în
dou vol.
KILLING, Wilhem Karl Joseph
(1847-1923), matematician german.
Sunt importante lucr rile de clasificare
a grupurilor de rang zero, folosind
faptul c subgrupurile cu doi parametri
ale unui astfel de grup sunt totdeauna
abeliene. De asemenea s-a ocupat de
clasificarea grupurilor lui Sophus Lie.
Matematicianul român A. Dobrescu s-a
ocupat de o teorem a lui Killing
privind grupurile de neintegrabilitate,
Ed. Acad. 1962.
KIRIK, (Chiric, Kiriacus) din
Novgorod (n. 1110), c lug r înv at
(discon, slav). Iscusit matematician -
„iubitor de cifre”- a activat la
m n stirea Sf. Anton din Novgorod
(Rusia). Un om progresist care n zuia
spre o t. na ional rus . S-a ocupat de
mat. mai mult decât îi era necesar . El
este autorul primei c r i cu caracter
mat., cu titlul: Ucenie imjevedati
celoveku cislea svek let (Înv tur
care permite omului s cunoasc
num rul anilor), în care sunt explicate
tabelele pascale, principalele cicluri
lunare i solare de 532 ani. Este
consacrat cronologiilor i pascaliilor.
În aceast carte a calculat în ani, luni,
s pt mâni i zile timpul scurs de la
facerea lumii pân în anul 1134 (al
6664-lea an de la facerea lumii) i ziua
când va c dea Pa tele în viitor. La
calcularea timpului a folosit: orele
frac ionare, în elegând sub aceast
denumire a cincea, a dou zeci i cincea,
a o sut dou zeci i cincea parte a zilei
de dou sprezece ore .a.m.d., ajungând
pân la a aptea or frac ionar . El a
definit: „Mai mult decât atât nu este”,
ceea ce probabil înseamn c frac iuni
de zi mai mici nu erau folosite.
Rezultatul ob inut reprezint deci
particule de timp minime, afirmând
astfel, existen a particulelor de timp
„indivizibile”, dincolo de care nu mai
exist intervale de timp i mai mici.
Prin acest procedeu el a creat
embrionul infinitului mic. În baza
calculelor introduse în aceast lucrare,
istoricii ru i i sovietici au putut stabili
c nivelul cuno tin elor mat. din vechea
Rusie era acela i ca al celor din rile
apusene contemporane. În lucr rile lui
Kirik apar numere mari de ordinul
milioanelor.
KIRILOV, Gheorghe (Chirilov),
(1844-1908), matematician român. N.
la V lenii de Munte (Prahova). În
actele oficiale ale lui Kirilov exist
contradic ie în ceea ce prive te data
na terii. În certificatul de absolvire al
Lic. „Sf. Sava” din Bucure ti este trecut
1844, iar în diploma de mat. (licen ),
eliberat de Ministerul Instruc iunii
Publice i Cultelor din Fran a (anul
1874) este trecut data na terii 1849,
ceea ce se presupune a nu fi real. Unul
dintre str mo ii lui Kirilov, negustor de
bl nuri, a ajuns pân în Siberia i a luat
numele de Nicolae Chiru (1745-1849),
spre a putea realiza unele câ tiguri mai
bune i de aici a derivat numele de
402
Kirilov, pentru urma ii lui. Între 1874-
1884, Kirilov a func ionat ca prof. de
mat. la Seminarul Nifov din Bucure ti.
Între 1879-1908 a func ionat prof. la
c. de Poduri i osele din Bucure ti,
unde a predat algebra superioar ,
trigonometria, geometria analitic ,
calculul diferen ial i integral i
mecanica. Prof. de mat. la c. de
Agricultur de la Her str u (1886-
1890), conf. la c. Militar , la Fac. de
t. din Bucure ti i la c. de
Arhitectur (1897-1908). A mai
întreprins i lucr ri de inginerie
hotarnic . Kirilov a fost un prof.
metodic, ordonat i clar în expunere.
Op.pr.: - Curs de mecanic ra ional ,
Bucure ti, 1892, important este c a
introdus teoria vectorilor, pe timpul
când în alte ri cunoscu i mecanicieni
nu o f cuser înc .
KIRPICEV, Victor Lvovici (1845-
1913), matematician, fizician i
mecanician rus. N. la Petersburg.
Dovedindu-se un student str lucit, dup
absolvirea Acad. de Artilerie, unde a
avut ca prof. pe I. B. Vi negradski, a
fost re inut în corpul didactic al colii.
În 1870 a fost numit lector la Inst.
Tehnologic din Petersburg, unde a
predat cursul de rezisten a materialelor,
statica grafic i detalii de ma ini.
A. t.: -Kirpicev a conceput teoria
similitudinii, în 1876 devine prof.
titular. Începând cu 1884, Kirpicev a
eviden iat însemn tatea teoremei de
reciprocitate a lui Rayleigh pentru
mecanica construc iilor, iar în 1908 a
dat metoda proiec iei stereografice
pentru calculul formelor spa iale. Are
de asemenea lucr ri în fotoelasticitate
i în teoria mecanismelor. Din 1885 a
func ionat ca director la Inst.
Tehnologic din Harkov, iar din 1898 al
celui din Kiev. Prof. la Inst. Tehnologic
din Petersburg (1903). Activitatea
didactic a lui Kirpicev este
concretizat într-o serie de cursuri i
tratate. Dup mi c rile studen e ti din
1902, Kirpicev a devenit prof. de mat.
la Inst. Politehnic din Petersburg la
Catedra de Mat. Aplicat . Kirpicev a
atras în cercul s u de activitate pe
savan ii A. M. Liapunov, V. A.
Strelkov, W. A. Zvarikin i al ii. V. L.
Kirpicev s-a ocupat mult de
organizarea înv mântului tehnic. A
luptat contra ablonismului, care e
d un tor tehnicii. A insistat mult relativ
la protec ia muncii în produc ie.
Op.pr.: - Curs de detalii de ma ini
(1881), este primul curs de acest gen în
Rusia. - Rezisten a materialelor (1884).
- Bazele staticii grafice (1902). -
Studiul optic al deforma iilor elastice
(1913), reeditat de cinci ori.
KIRCHOFF, Gustav Robert (1824-
1887), matematician i fizician german.
N. la Königsberg, m. la Berlin. În 1850
a func ionat ca prof. la Boroslo, unde s-
a cunoscut cu Bunzen, cu care
împreun au f cut descoperiri în
domeniul analizei spectrale. Prof. univ.
la Heidelberg (1854), apoi la Berlin
(1874). A fost prof. lui Planck.
Analizând descoperirile lui Kirchoff, V.
I. Lenin a ar tat c , Kirchoff, cu toate
c are exprim ri formaliste, r mâne un
înv at care gânde te materialist,
deoarece nu se îndoie te de realitatea
403
obiectiv a materiei. A. t.: - Kirchoff s-
a ocupat de cercet ri în domeniul
electricit ii i al magnetismului. O
parte din cercet rile sale au fost
continuate de c tre Hoffman Károly din
Ungaria. A stabilit legile care-i poart
numele referitoare la curen ii deriva i i
circuitele complexe. A f cut cercet ri
importante în hidrodinamica mi c rilor
cu suprafe ele de discontinuitate care-i
poart de asemenea numele. A stabilit o
schem pentru mi c rile subsonice cu
linii de discontinuitate ale vitezelor. A
studiat problema radia iei termice
descoperind legile care-i poart
numele, prin care a eviden iat rolul
corpului negru absolut, dup care
radia ia oric rui corp poate fi exprimat
prin radia ia corpului absolut negru. A
studiat liniile spectrale, conform c rora
puterea de emisie a unui corp este
propor ional cu puterea de absorb ie a
acelui corp. În 1859 a descoperit o
metod remarcabil de recunoa tere a
compozi iei chimice a substan elor
dup spectrele lor optice, a pus bazele
analizei spectrale, l rgind considerabil
sfera obiectelor ce pot fi cercetate. Ca
mecanician s-a preocupat de teoria
deforma iei corpurilor i echilibrului
corpurilor elastice. A generalizat
problema mi c rilor corpului solid într-
un lichid ideal. Activitatea mat. a lui
Kirchoff este strâns legat de calculele
necesitate de descoperirile realizate.
Op.pr.: - Untersuchungen über das
Sommenspektrum und die Spektren
chemischen Elemente (1861). -
Vorlesungen über mathematische
Physik, Leipzig (1867), ed. IV (1897),
care con ine unele expuneri originale
ale faptelor mecanicii teoretice i ale
metodelor mat. cunoscute în acel timp.
- Gesamtelte Abhandlungen (1882).
KISS, Árpád (1958), matematician
român, decanul Fac. de Mat. i Fizic a
Univ. „Bolyai” din Cluj, membru în
Comitetul de Redac ie al revistei
„Matematikai Lapok”. Studiile univ. le-
a f cut dup al doilea r zboi i în 1947
a devenit asist., apoi prof. titular i
decan, în care calitate a luptat pentru
organizarea Univ. „Bolyai”. Fiu al
clasei muncitoare, membru al
Partidului, a contribuit la educarea
comunist a studen ilor. A murit subit,
la Cluj. Op.pr.: - Introducere în
geometria diferen ial , în limba
maghiar , litografiat, Cluj, 1957.
KLAUSBERG, Christlieb (1689-
1751), matematician german. Ini ial a
fost de religie evreiasc , pe care a
p r sit-o i a trecut la religia baptist .
Activitatea sa ca prof. a fost
binecunoscut i vestit , fiind apreciat
pentru lec iile sale de calcul i de
aritmetic . A fost invitat la Curtea din
Copenhaga ca prof. i educator al
prin ului mo tenitor, apoi numit în
func ia de controlor al Casei particulare
a regelui i Consilier de Stat. Op.pr.: -
Demonstrative Rechenkunst (Aritmetica
demonstrativ ), Leipzig, 1732, lucrare
clasic în limba german , con ine 1520
pagini i a r mas f r rival pân în sec.
XVIII. Lucrarea se caracterizeaz prin
faptul c , Klausberg a ad ugat la toate
regulile i explica iile i demonstra iile
necesare, a analizat minu ios întregul
material teoretic i practic al aritmeticii.
404
În aceast carte este dat prima
cercetare complet a calculului
dobânzilor, calculul cambiilor, a
analizat sistematic problemele de
amestec i con ine un capitol despre
calculul ambalajului. Cartea urm rea
scopuri practice. Expunerile explic
regulile falsei pozi ii, aplicarea
logaritmilor lui Briggs, calcula i cu 32
zecimale. Cartea a avut numeroase
edi ii, ultima în 1795. - Régles
universelles du change, Leipzig (1781),
ap rut postum. - La Lumiére et le droit
du commerce, Danzig (1724). - Manuel
d'Arithmétique du change d'Hamburg
(1730). - Réfutation de la fausse
explication donnée rélativement au
problème de Lübeck (1731) etc.
KLEIBER, Josif Andrievici (1863-
1892), matematician i astronom rus. În
1885 a terminat Univ. din Petersburg.
Este autorul a dou teoreme asupra
vitezei stelelor. Op.pr.: - Teoria astro-
nomic a stelelor c z toare (1884). -
Determinarea orbitelor curen ilor
meteorici (1891), - probleme care sunt
actuale i ast zi. - Despre constitu ia
chimic a corpurilor cere ti (1885). -
Bazele teoriei probabilit ilor i
expunerea m rimilor medii i a
metodei celor mai mici p trate (1886).
KLEIN, Felix (1849-1925), mare
geometru german, savant de frunte. În
anul 1865 s-a înscris la Univ. din Bonn,
având ca prof. pe matematicianul J.
Plückker. Prof. de mat. la Erlangen
(1872), la c. Superioar Tehnic din
München, apoi la Univ. din Leipzig. În
1886 s-a stabilit la Univ. din Göttingen,
unde a func ionat ca prof. de mat. pân
la sfâr itul vie ii. A fost prof. la
Erlangen în locul lui Alfred Clebbsch,
decedat. De asemenea a fost prof. al lui
Tr. Lalescu i Al. Myller. A. t.: -se
caracterizeaz prin cercet rile f cute în
domeniul geometriei neeuclidiene,
teoria grupurilor continue, teoria
ecua iilor algebrice, teoria func iilor
eliptice i automorfe, fizica mat. S-a
ocupat mult de problemele pred rii
mat., istoriei mat., supraevaluând
meritele matematicienilor germani.
Activitatea geometric a lui Felix Klein
apare în 1872, cu ocazia celebrei lec ii
de inaugurare, inut la Univ. de la
Erlangen, cu titlul: Privire comparativ
asupra celor mai noi cercet ri
geometrice, care a intrat în istoria mat.
sub numele de „programul din
Erlangen”, conform c ruia geometria
este studiul invarian ilor unui grup de
transform ri, cu care ocazie F. Klein a
ar tat, pentru prima dat , c fiecare
ramur a geometriei poate fi construit
ca teoria invarian ilor unui anumit grup
de transform ri. Pe baza acestui
principiu s-a extins teoria grupurilor de
geometrie diferen ial . În 1870, F.
Klein a introdus clasificarea
geometriilor, în care figura geometric
joac un rol cu totul fundamental. A
ar tat c geometria lui Euclid are ca
grup fundamental, grupul deplas rilor
(rota ii i transla ii ). A fundamentat noi
geometrii, numite „geometrii
kleiniene”. Klein a studiat, pe lâng
grupul deplas rilor euclidiene i grupul
proiectiv, grupul afin, grupurile
conforme, propriet ile globale ale
grupurilor Lie. Programul de la
405
Erlangen: Verleichende Betrachtungen
über neuere geometrische
Forschungen, este superior
geometriilor anterioare, fiind mai
abstract i mai cuprinz tor i a scos în
eviden c cele dou curente, cel
sintetic i cel analitic, apar ca dou c i
convergente, care permit s se ajung la
acela i adev r cu ajutorul a dou
limbaje diferite. Considera iunile lui
Klein relativ la geometria diferen ial
clasic au fost încadrate în doctrina sa
ca urmare a lucr rilor lui Darboux,
Cartan, Fubini, Wileczinski, ech, care
au studiat invarian ii diferen iali ai
curbelor i suprafe elor fa de grupul
proiectiv afin i centro-afin. În
expunerile sale, F.Klein s-a bazat pe
axiomele de continuitate ale lui
Dedekind i Hilbert, stabilind principiul
dualit ii în geometria proiectiv .
F.Klein a continuat studiul asupra
conceptului de suprafa riemannian ,
care st la baza teoriei func iilor
analitice. A dat o demonstra ie
geometric în teoria aproxim rii
ira ionalelor prin frac ii ra ionale. A
completat cercet rile lui Steiner
referitoare la problema izoperimetrelor
i maximelor. A contribuit la apari ia
lucr rii „Enzyklopedie der
matematischen Wissenschaften” i a
fost directorul revistei „Matematischen
Annalen”, timp de 40 de ani. În 1908 a
înfiin at „International
Mathemathischen
Unterrichtskommission” (Comisia
Interna ional a Înv mântului Mate-
matic), ultimul Congres al acestei
Comisii a avut loc la Lyon (1969).
Op.pr.: - Studiu comparativ al noilor
cercet ri geometrice (1872). ber
Riemann’s Theorie der algebraischen
Functionen und ihrer Integrale,
Leipzig (1882). - Vorlesungen über das
Ikosaeder und die Auflösung der
Gleichungen fünften Grades, Leipzig,
1884, în care a utilizat teoria grupurilor
la studiul poliedrelor regulate i în
cristalografia geometric . - Famous
problems of Elementary Geometry
(1897) reeditat în 1930. - Höheren
Mathematik vom höheren Standpunct
aus Berlin (1928). - Lec ii asupra
dezvolt rii matematicii în secolul al
XIX-lea, tradus în limba rus (1937).
Dintre matematicienii români s-au
ocupat de hipersuprafe e într-un spa iu
Klein cu grup liniar complet reductibil
prof. Dan I.Papuc (1961). F. Klein a
atras la Univ. din Göttingen pe cei mai
buni prof. din Germania. Materialul
expus la cursuri era extrem de variat,
original i bine clasificat. Gândirea lui
îmbr ca o form intuitiv .
KLINGENSTIERNA, Samuel (1689-
1765), matematician suedez. N. la
Talerfors, aproape de Linkoeping, m. la
Stockholm. A studiat la Uppsala
dreptul, având o mare afec iune i
aplica ie pentru mat. În 1727 a c l torit
în Germania, Fran a i Anglia,
completându- i studiile. La Marbourg
s-a întâlnit cu Wolf, urmând împreun
filosofia. La Paris a f cut o comunicare
la o edin a Acad. de t. în care a
expus cercet rile sale personale relativ
la calculul integral, cu care a repurtat
un merit deosebit. În 1730,
reîntorcându-se în Suedia i s-a oferit o
catedr de mat. la Univ. din Uppsala,
406
unde a propagat filosofia lui Wolf, prin
cursurile sale publice, care, fiind
contradictorii cu preceptele religioase,
au fost declarate incompatibile cu
religia. Klingenstierna a fost membru al
Soc. Regale din Uppsala, al Acad. de
t. din Stockholm i al Soc. Regale din
Londra. A. t.: -Renun ând la
propagarea filosofiei lui Wolf i-a
reluat activitatea, ocupându-se de
rezolvarea unor probleme de concurs
lansate de c tre Acad. din Petersburg i,
ca prof. de prestigiu a fost invitat ca
institutor al principelui Suediei.
Succesele sale l-au ridicat în func ia de
Secretar de Stat i a fost decorat cu
„Steaua Polar ”. Op.pr.: - De motu
Corporum ex percussione, Holm, 1731.
- Curvarum hyperbolicarum,
aequationibus trium nominum
cetacunque definitarum quadratura
generalis (1731). - De extensione
Cognitonis humanae per notiones
universales, Uppsala (1733). - De
differentia inter Durationam Entis finiti
et infiniti, Uppsala (1736). - Di Spatio
(1737). - Methodus geometrica
determinandi Orbitas Planetarum
(1749). Alte lucr ri din domeniul mat.
au fost publicate în limba suedez .
KLUG, Lipot (1854), matematician
maghiar. N. la Gyögyös. Studiile
superioare le-a terminat la Univ. din
Cluj, iar în 1881 a primit titlul de dr. în
filosofie. Prof. univ. la Catedra de
Geometrie (1891), iar în 1892 Catedra
de Geometrie Descriptiv , apoi
transferat la Cluj, tot la Catedra de
Geometrie Descriptiv (1897). Op.pr.:
- A Projectiv geometriai elme. -
Konstruction der Perspectivumrisse
und der ebenen Schnitte der Flachen
zweiter Ordnung. - Konstruction des
Reliefe einer Flache zweiten Ordnung
etc. A scris multe manuale colare.
KL GEL, Georges Simon (1739-
1812), matematician german. N. la
Hamburg. A studiat la Göttingen,
având prof. pe Koestner, care a avut o
mare influen asupra lui Klügel. În
1766 a devenit prof. de mat. la Univ.
din Helmstadt, iar în 1787 la Univ. din
Halle. Pentru timpul s u, Klügel a fost
un matematician apreciat. A. t.: -A
criticat peste 30 de lucr ri consacrate
teoriei paralelelor, analizând cele mai
importante demonstra ii în leg tur cu
postulatul V din Elementele lui Euclid.
A ar tat c nici una din demonstra iile
încercate pân la acea dat , nu este
corect . A ar tat c în ceea ce prive te
limbajul i cuprinsul, cartea a XV-a se
împarte în trei p r i distincte, scrise de
diver i autori din epoci diferite,
cuprinse în intervalul dintre veacul I
î.e.n. i pân la al VI-lea al erei noastre.
A introdus în mod explicit func iile
trigonometrice ca rapoarte între laturile
unui triunghi, a a cum proced m i
ast zi. Tot pe cale dualitic a explicat
trecerea tangentei pentru unghiuri mai
mari de 90o, de la valori pozitive la
valori negative. Simbolismul lui este
aproape de al lui Euler. În
trigonometria sa plan întâlnim
formulele:
cos C = sin A ⋅ sin B − cos A ⋅ cos B
c ⋅ sin B
tg C = . A introdus în
a − c ⋅ cos B
manualul s u diverse serii
407
trigonometrice i a dat unele
demonstra ii pentru unele serii al c ror
argument formeaz o progresie
aritmetic . În 1795 a încercat de a
stabili legi formale pentru algebr ,
apropiindu-se foarte mult de concep ia
corect , din care rezult c numerele
negative sunt o extindere legitim a
sistemului numerelor. Op.pr.: -
Conatuum praecipuorum theoriam
parallelarum demonstrandi recensio,
Göttingen (1763). - De Euclididis
Elementorum libris qui feruntur XIV-
XV. - Analytische Trigonometrie,
Braunschweig (1770), care a jucat un
rol important, utilizând metoda
analitic în expuneri, i s-a bucurat de o
mare aten ie i importan în rile
germanice. - Encyclopedie oder
zusammenhangender Vortrag der
gemeinnütrigsten Kenntnisse (1782-
1784), Berlin, care este un dic ionar
important. - Entwicklung der
Eigenschaften der stereographischen
Projection, Halle (1788), în care Klügel
a urmat metoda analitic de tratare a lui
Karsten. - Anfangsgründe der
Astronomie (1793). Mathematische
Wörterbuch (1803).
KNESER, A. (XIX-XX), de activitatea
lui sunt legate urm toarele lucr ri: -A
realizat pentru prima dat cazul
ireductibil al formulei de Cardano,
Mallame (1890). -A întocmit o
monografie despre ecua iile integrale,
care a fost dat uit rii. - Euler und die,
Variationsrechnung - Ein Beitrag zur
Theorie der Integralgleichungen.
"Rendiconti", Palermo, t.21/1906.
Teoremele lui Kneser în teoria
mul imilor ordonate au constituit o
preocupare a lui I. Barbalat, în “Bul. t.
Acad. R.P.R.” IV./1952.
KOCHAUSKI, A. A. (1631-1700),
matematician polon, din ordinul
iezui ilor. S-a ocupat de cuadratura i
rectificarea cercului, despre care a
descris diferite metode în manualele
colare pe care le-a redactat. Una din
aceste probleme propuse este
urm toarea, rezolvat : Descriem din A
cu raza OA un semicerc OCD, apoi din
C arcul AD cu aceea i raz . Din E
(punctul de intersec ie al lui OD cu
tangenta în A la cercul prin A i C)
lu m distan a EF = 3·OA. Unim F cu B
(cel lalt punct de pe cerc de pe
diametrul ce trece prin A al cercului ce
trece prin C), BF este egal cu
lungimea semicercului luat cu
aproxima ie mic . Metoda de
rectificare este foarte precis i mult
timp a fost redat în manualele colare.
KOENIGS, Paul Xavier Gabriel
(1858-1931), geometru francez. N. la
Toulouse. Membru al Acad. de t.
(1918). Prof. de mecanic la Sorbona,
apoi de fizic experimental . A fost
prof. lui D. Pompeiu, asupra c ruia a
avut o influen considerabil , în al
c rui lab. a lucrat. A. t.: -În geometria
proiectiv a creat o teorem al c rui
nume îl poart . A studiat teoria
curbelor plane, propriet ile
elementelor infinitezimale ale unei
figuri, care nu se schimb în urma
transform rii proiective. A ob inut o
teorem relativ la o re ea plan cu
invarian i egali, pe cale geometric ,
408
având caracter proiectiv. La re elele lui
Koenigs au dat complet ri
matematicienii Al. Pantazi, Tib.
Mih ilescu, Serghei Finikov. S-a
ocupat i cu studiul curbelor speciale.
De la el au r mas lucr ri importante din
mecanic i cinematic general .
Op.pr.: -Sur les lignes géodesiques
(1893), premiat de Acad. Francez .
Problema lui Koenigs a fost tratat de
c tre Al. Pantazi (1941).
KOES, Fredericc (1684-1766),
matematician danez. N. la Slesvig, m.
la Kiel. Dup terminarea cursurilor
univ. din Hemstaedt, Halle i Leipzig, a
întreprins c l torii în Olanda i Anglia,
apoi a petrecut patru ani la Berlin, ca
educator într-o familie nobil . Aici a
ob inut autoriza ia Acad. de t. pentru a
face observa ii astronomice. Reîntors în
patrie a devenit ofi er de artilerie de
geniu la Rendsbourg. În 1721 a fost
invitat ca prof. de mat. la Univ. din
Kiel. Lucr rile lui au fost publicate sub
pseudonimul de „Kossius”, în limba
latin , con inând mat. pur i aplicat ,
fiind apreciat în lumea savan ilor de
atunci. Op.pr.: - De Analysi
Aequationum differentialium, vel
expedienta in numeris universalibus,
vel constructionibus geometricis
efficiendo, commentatio, Kiel (1715). -
De superficiebus geometrics earumque
generibus, proprietatibus conplanatio-
nibus et sectionibus (1749). - Ratio
complanandi superficies curvas
corporum quorum libet geometricarum.
- Chronologiae historicae subsidia
Mathematica, Kiel (1748). Alte lucr ri
sunt din domeniul geometriei i
astronomiei.
KOLMAN, E. I. matematician sovie-
tic contemporan, istoric al t. mat.
Op.pr.: Istoria matematicii în
antichitate, Moscova (1948), tradus în
limba român (1963), în care autorul
examineaz apari ia no iunilor mat. i
dezvoltarea mat. la popoarele care au
creat cele mai vechi civiliza ii: egipteni,
babilonieni, fenicieni, evrei, maya,
inca i, azteci etc. Analizeaz istoria
antic a Greciei, din rile elenistice i a
Imperiului Roman. Kolman consider
c odat cu apari ia celei mai simple
activit i de produc ie s-a n scut
necesitatea de evaluare a m rimii
obiectelor i ideea de num rare a lor.
KOLMOGOROV,Andrei Nicolaevici
(n. 1903), celebru matematician i acad.
sovietic, pre edintele Comisiei de
elaborare a programului de mat. în
colile medii sovietice. Prof. la Catedra
de Teoria Probabilit ilor, la Fac. de
Mat. i Mecanic a Univ.
„Lomonosov” din Moscova. Conduce
un colectiv care se ocup de aplica iile
teoriei informa iei în lingvistic .
Membru al Acad. de t. a U.R.S.S.
(1939). Membru str in al Soc. Regale
din Londra (1964). Dr. onorific în t. al
Inst. de Statistic din Calcutta-India.
Membru de onoare al Acad. R.S.R. i al
Poloniei. Kolmogorov a fost discipol al
eminentului matematician sovietic N.
N. Luzin. Este laureat al premiului
„Stalin”. Este „om al muncii
socialiste”. În 1954 a participat la
Congresul Interna ional de Matematic ,
inut la Amsterdam. Kolmogorov este
409
eful colii de probabilit i din U.R.S.S.
i în acela i timp, un mare logician.
A. t.: - Cele mai însemnate lucr ri din
activitatea lui Kolmogorov se refer la:
teoria probabilit ilor, unde, în
colaborare cu acad. sovietic A. I.
Hincin, a rezolvat multe probleme
dificile, culminând cu axiomatizarea
acestei teorii, la teoria func iilor de
variabil real (serii trigonometrice,
serii de func ii ortogonale, teoria
m surii, generalizarea no iunii de
integral , teoria aproxim rii func iilor
în spa ii Banach, topologie, la procesele
continue Markov etc.). Are lucr ri
extrem de valoroase în direc ia tiin ei
ciberneticii. A colaborat la Marea
Enciclopedie Sovietic în care (în 51 de
vol.) trateaz un con inut bogat despre
cibernetic . Define te cibernetica, ca
fiind tiin a modurilor de recep ie,
p strare, transformare i folosire a
informa iei unor ma ini, organisme vii
i reuniuni ale lor. În 1933, pe drumul
deschis de ideile fundamentale ale
analizei, teoria probabilit ilor a primit
un nou impuls, fiind fondat pe
no iunile din teoria mul imilor, teoria
m surii, teoria integr rii i a analizei
func ionale. A exprimat tr s turile
principale în problema periodiz rii
istoriei mat., inând seama de varietatea
condi iilor sociale, economice i
geografice. În domeniul teoriei
func iilor, a dat o clasificare în ceea ce
prive te func iile de dou variabile
reale. În 1935 a pus fundamentul
geometric general al topologiei. În
1967 a subliniat marile posibilit i ce se
deschid înv mântului mat. prin
apropierea programelor colare de
no iunile moderne ale mat.
contemporane. Op.pr.: - Grundbegriffe
der Wahrscheinlichkeitsrechnung
(1931), Fundamentele teoriei
probabilit ilor, în limba rus . -
Osnovnâe poniatii teorii veroiatnostei
(1936) etc. Kolmogorov a f cut
nenum rate comunic ri în cadrul Soc.
de Mat. din Moscova, la Congresele
Interna ionale de Matematici. Dintre
matematicienii români care s-au ocupat
de dezvoltarea problemelor sesizate de
Kolmogorov amintim: M. Nicolescu
(1950), Gh. Mihoc (1954), Gh. Theiler
(1961) i al ii.
KOMENSKY, Jan Amos (1592-
1670), numele latinizat Comenius. De i
nu a fost un matematician pur, totu i îl
men ion m în calitate de fost elev al lui
J. H. Alsted de la Alba Iulia i ca
pedagog vestit i mare gânditor
progresist ceh, din timpul s u, care a
contribuit la ridicarea mat. în coli. A
fost conduc torul colii comunit ii
protestante democratice a „fra ilor
boemi” i episcopul ei. Dup
instaurarea reac iunii catolice
feudalilor germani, Komensky a fost
nevoit s - i p r seasc patria în 1628,
peregrinând prin toat Europa, în
special prin Anglia i Suedia. În 1650 a
fost invitat de c tre Rákoczi Zsigmond
la Sárospatak (Ungaria), unde a
func ionat pân în 1654. Acolo i-a
prelucrat programul colar de 7 ani
numit „Schola pausophica”. Komensky
avea idei umaniste i f cea parte din
coala de la Presov (Slovacia). A. t.: -
Komensky s-a opus înv mântului
medieval scolastic, rupt de via ,
preconizând o coal nou , bazat pe
principii realiste i democratice,
denumite de el „atelier al umanit ii” i
a promovat principiul unei educa ii
„conforme cu natura”. A militat pentru
o coal unic , general i obligatorie
în limba matern pentru to i copiii. Este
fondatorul didacticii (principiul
induc iei, al înv rii con tiente, al
temeiniciei cuno tin elor, a continuit ii
în predare). Op.pr.: - Komensky a scris
peste 650 lucr ri cu caracter pedagogic,
filosofic i teologic. C r ile sale s-au
bucurat de o larg r spândire fiind
scrise în numeroase edi ii i în
Transilvania, în limba maghiar , cu
mult con inut matematic. Astfel,
Didactica magna, scris în 1628 i
tradus în limba maghiar în 1896 etc.
KONDOR, Gusztáv (1825-1897),
matematician i astronom maghiar. N.
la Szántóv, m. la Budapesta. Între
1863-1891 a lucrat la întocmirea
Almanahului Acad. de t. Principala.
a. t.: se concretizeaz în studiul
magnetismului terestru. Lucr rile lui au
i ap rut în Enciclopedia Maghiar .
KÖNIG, Dénes (n. 1883),
matematician maghiar. N. la
Budapesta. Prof. conf. de mat. la Univ.
din Budapesta (1911), iar în 1912 a fost
numit titular. În 1935 printr-o lucrare
editat la Leipzig, a stimulat studiul
grafurilor orientate i neorientate,
introducând pentru prima dat în lume
no iunea de „graf”. A comb tut
principiul minimei ac iuni al lui
Maupertuis, îns când acesta a devenit
pre edintele Acad. din Berlin, l-a
410
exclus pe König din Acad. Pornind de
la o lucrare a lui D. König, relativ la
teoria grafurilor, matematicianul român
Valentin Poenaru a transcris în limbaj
modern no iunile din teoria grafurilor i
a introdus grafurile „local planare” i
„finite”, construind func iile armonice
generalizate. Op.pr.: - L’algèbre et la
logique (1908). - Mouvement d’un
point abandonné à l’intérieur d’un
cube, Palermo (1913). - Neune
Grundlagen der Logik, Aritmetik und
Mengenlehre, Leipzig (1914). - Theorie
der endlichen und unendichlen
Graphen, Leipzig (1936-1950) etc.
KÖNIG, Iulius (Gyúla), (1849-1913),
matematician maghiar. N. la Györ, m.
la Budapesta. Ini ial a urmat Univ., Fac.
de Medicin din Viena, dar a trecut la
studiul mat. A continuat studiile la
Heidelberg, devenind elevul lui
Helmholtz, apoi la Königsberg, unde a
luat titlul de dr. în mat., sus inând o
diserta ie despre modulele func iilor
eliptice. Din Heidelberg a plecat la
Berlin, unde a audiat cursurile lui
Kronecker, Kummert i Weierstrass.
Reîntors în Ungaria (1872), a fost
numit prof. univ. de mat., în 1874 fiind
titularizat. În 1876 a înfiin at revista
„Müegyetemi Lapok” i cu concursul
baronului Eötvös Lorand a înfiin at
Soc. de Mat. i Fizic . A fost decan i
rector mai mul i ani. Membru
corespondent al Acad. (1881), în 1889
a devenit titular, iar în 1909 Directorul
Acad. de t. a Ungariei. A. t.: - König
s-a ocupat de integrarea ecua iilor cu
derivate par iale de ordinul doi i a dus
o lupt în contra lui Cantor, pe tema
411
continutului i teoria mul imilor (vezi:
Cantor). Op.pr.: - Az eliptikai
fügvényeg alkamazásárol a magassab
focu egyenletek elméretére (1871). - Az
n-ed foku algebrai egyenletek egy
általános megfeitéséröl. - Ein
Allgemeiner Ausdruck für die Ihnen
absoluten Beitrage nach kleinste
Würzel der Gleichungenten Grades. -
Nouvelle demonstration du thèoreme de
Taylor (1874). - A gamma fügvények
elmélete. - Az algebrai egyenletek
elméletéhez. - Analysis, Brevezetés a
Mathematika redszerébe (1890),
lucrare premiat . Se ocup de
convergen a seriilor. - ber die
Grundlagen den Mengenlehre und das
Kontinuumprobleme (1905). Lista
complet a lucr rilor lui König se
g se te în “Mensel Lexikon”, vol. VII.
KÖNIG, Samuel (1712-1757),
matematician german. N. la
Buedingen, Comitatul Isenbourg, m. la
Zuilestein (Olanda). Fiul teologului
Samuel Henry König, care avea o mare
reputa ie prin studiile sale privind
limbile orientale i frate cu Daniel
König. S.König a studiat mat. fiind
elevul lui Jean Bernoulli. Secretar
particular la casa marchizului Chatelet,
luând parte la compunerea lucr rilor
so iei marchizului, care era o femeie
celebr . A c l torit prin Fran a, Elve ia,
Olanda. Prof. la Haga (1749), unde a
predat mat., filosofia i dreptul. A fost
prieten cu Voltaire i Rousseau. A avut
o vie discu ie cu Maupertuis, care a
creat discu ie în lumea savan ilor, pe
considerentul lucr rii: Principium
minimae quantitatis actionis, în sensul
c reia acest principiu i l-a atribuit
Maupertuis, în timp ce König îl
atribuia lui Leibniz. Membru al Acad.
de t. din Paris, Berlin, Göttingen i
Haga i membru al mai multor soc. de
savan i. König s-a preocupat cu
problema dinamicii, cercetând
problema „for ei vii” i a g sit expresia
energiei clasice a unui solid rigid.
Numeroasele lui lucr ri au fost inserate
în „Acta Eruditorum”, în „Memoriile
Academiei din Berlin” i în „Feriae
Groningganae”, precum i în „Mensel
Lexikon”.
KOPERNIK (vezi: Copernic).
KOPIEVSKI, (Kopievici) J.F. (sec.
XVII), matematician rus. De la el a
r mas lucrarea „Kratkoe i poleznoe
rukovedenie vo aritmetiku (Scurt i
folositor îndreptar de aritmetic )”, prin
care se trece definitiv de la numera ia
alfabetic la numera ia pozi ional .
Cartea a fost tip rit la Amsterdam
(1699).
KORKIN, Alexandr Nicolaevici
(1837-1908), matematician rus. În
1858 a absolvit Univ. din St.
Petersburg. În anii studen iei a scris
lucrarea Despre valorile maxime i
minime, pentru care a ob inut medalia
de aur. Prof. de mat. la Univ. din
St.Petersburg (1868), iar în 1886 i s-a
acordat titlul de prof. emerit. A. t.: -
Lucr rile lui principale se refer la
teoria ecua iilor cu derivate par iale i
la teoria numerelor. În cazul ecua iilor
integrale s-a ocupat de teoria factorului
integrant (1897). În teoria numerelor s-
412
a ocupat de rezolvarea ultimei teoreme
a lui Fermat, privind ecua ia
X n + Y n = Z n i de teoria formelor
p tratice. În perioada 1871-1877,
împreun cu Zolotariov a rezolvat
problema dificil privind limita exact
pentru minimul formelor p tratice
pozitive cu 4-5 variabile. A introdus
numerele denumite „caractere”. Este
autorul unei serii de manuale, foarte
r spândite în coala rus .
KORN, Artur (n.1870), matematician
i fizician german. N. la Boroszló. În
perioada 1895-1903 a func ionat ca
prof. de mat. i fizic la Univ. din
München. În 1908 a renun at la
profesia de prof., din motive
necunoscute. Op.pr.: - Eine Theorie
der Gravitation und der electischen
Erscheinungen auf Grundlage der
Hydrodynamik, Berlin 1896-1898. -
Lehrbuch der Potentialtheorie (1901-
1902). Eine mechanische Theorie der
Reibung in Kontinuierlichen
Massensystemen (1901). - Elektrische
Fernphotographie und Aknliches,
Leipzig (1904). -Abhandlungen zur
Elasztizitätstheorie, München (1906).
KORRA (vezi: Tabit ibn Korra).
KOSIUS (pseudonimul lui Koes
Fredric, 1684-1766), (vezi: Koes
Fredric).
KOSLIAKOV, Nic. Serghievici (n.
1891), matematician sovietic. În 1914 a
terminat Univ. la Petersburg, în 1942
devine prof. univ. la Leningrad. Între
1926-1942 prof. la Inst. Electrotehnic.
A. t.: se concretizeaz în teoria
func iilor transcendente i în ecua iile
diferen iale din domeniul fizico-mat.
KOST , ibn L K al-Ba'labakki
(864-912), matematician arab, înv at
cre tin din Baalbek (Heliopolis din
Siria). A murit în Armenia. A. t.: - El
este primul traduc tor în limba arab a
lucr rilor lui Diofant, la Bagdad. A
scris o oper special despre regula
celor dou false pozi ii, sau cum s-a
numit în literatura arab : regula „al
hatain” (a celor dou erori), sub titlul
„Makala li- Kosta ibn Luka fi-l-burhan
ala asmal hibas alhatain” (Tratatul lui
Kosta ibn Luka despre demonstrarea
opera iilor în calculul celor dou
erori). A tradus Mecanica lui Heron,
care a ajuns la noi prin versiunea arab
a lui Kosta, tradus i publicat în
limba francez de c tre Carra de Vaux,
sub titlul: Les Mécaniques ou l'
Élévateur, de Heron d' Alexandrie.
KOTELNIKOV, Simeon Kirillovici
(1723-1806), matematician rus, unul
dintre mecanicienii remarcabili forma i
la coala lui Euler. A fost al doilea
matematician rus în specialitatea mat.
al Acad. de t. din Petersburg, primul
fiind V. E. Adadurov. A studiat mat.
sub îndrumarea vestitului prof.
Rihman, prietenul marelui prof.
Lomonosov i apoi a fost elevul lui
L.Euler. A f cut parte din Comisia de
M suri i Greut i al turi de L. Euler i
S.I.Rumovski. A. t.: - Kotelnikov a
adus mari contribu ii la dezvoltarea
algebrei moderne i a dat geometriei un
material important. A ob inut rezultate
413
remarcabile în mecanica teoretic . A
studiat echilibrul i mi carea corpurilor
(1744), statica corpurilor solide i a
corpurilor par ial elastice, precum i
problema c derii corpurilor. Op.pr.: -
Kniga soderja ceia v sebe ucenie o
ravnovesii i dvijenii tel (Cartea care
con ine înv tura despre echilibrul i
mi carea corpurilor) (1744). - O
ravnovesi sil prilogenâh k telam
(Despre echilibrul for elor aplicate la
corpuri), în care descrie aritmetica
numerelor întregi i frac ionare în
expresii algebrice, diferite reguli
aritmetice, puteri, radicali, progresii,
serii i logaritmi. A scris câteva reguli
de mecanic i geometrie, precum i
manuale de geometrie i geodezie.
Unele probleme ale lui Kotelnikov au
fost abordate de matematicianul român
D.Mangeron (1960).
KOVÁCS, Kálman (1911-1984),
matematician român, de origine
maghiar . N. la Salonta (Bihor).
Cursurile primare i medii le-a urmat în
ora ul s u natal. Licen iat în mat.
(1932) la Univ. „V.Babe ” din Cluj.
Prof. la Satu-Mare (1932), la
Gimnaziul Industrial din Carei (1935-
1936), la Lic. „Drago Vod ” din
Sighetul Marma iei (1936). În 1944 se
reîntoarce la Satu-Mare. În 1950 este
promovat în înv mântul superior la
Univ. „Bolyai” din Cluj. Conferen iar
i decan pân în 1955, când a fost
promovat metodist la Inst.
Interregional de Perfec ionare a
Cadrelor Didactice, filiala Cluj,
ocupându-se de metodica pred rii
acestei discipline. Prof. emerit (1958).
A. t.: - se concretizeaz în geometrie,
calculul probabilit ilor, programare
liniar , metodic etc. Redactor ef la
„Matematikai Lapok”. Între 1961-1976
a f cut parte din colectivul de redac ie
al „Gazetei Matematice i Fizice”. A
fost o pild de înalt corectitudine
pentru colegi, studen i i elevi, un
model de integritate profesional .
Poseda o cultur general , era
enciclopedist. Op.pr.: - În timpul vie ii
nu i-a tip rit nimic din lucr rile sale
valoroase, r mase în manuscris sau
dactilografiate.
KÖVESLIGETHY, Rado (n. 1862),
matematician i astronom maghiar. N.
la Verona. Dr. în mat. de la Univ. din
Viena (1884), de la care dat a lucrat în
cadrul Observatorului Astronomic.
Prof. univ. agregat din 1890, conf.
(1897), prof. de cosmografie i no iuni de mat. care au impresionat-o
geofizic (1904). Membru
corespondent al Acad. (1895), membru
ordinar (1909), pre edinte al Comisiei
de Cercet ri a Adriaticei (1909),
secretarul Interna ionalei de
Seismografie (1906) i a realizat
înfiin area Inst. de Seismografie din
Budapesta. Secretar de redac ie la
„Matématikai és Fizikai Lapok” (1897-
1914) i membru în redac ia revistei:
„Beitrage zur Geophysik”. În anul
1914 a inut cursuri la Univ. din Roma,
în urma unei invita ii primite. A. t.: se
concretizeaz în punerea t. mat. în
serviciul astronomiei, astrofizicii,
seismologiei, geodeziei etc. A f cut
multe observa ii astronomice asupra
stelelor. Op.pr.: - Grundzüge einer
theoretischen Spektralanalyse, Halle
414
(1890). - A matematikai és csillagásati
földrajz Kézikönyve, Budapest (1889). -
Seismonomia, Modena (1906). - A
világegyetem, Budapest (1906) etc.
KOVALEVSKAIA, Sofia Vasilievna
(1850-1891), prima femeie
matematician i scriitoare rus . N. la
Moscova din Familia Krukowski i
înrudit cu Corvini tii din Transilvania
i Ungaria. O femeie cu mult
prestan . Studiile medii le-a f cut în
particular, dând dovad din fraged
tinere e c posed un talent de
matematician . Ea a fost îndreptat
spre mat. dintr-o întâmplare, datorit
tat lui s u, generalul de artilerie
V.V.Korvin Krukowschi. Trezirea
interesului pentru mat. s-a atribuit i
mai mult unchiului s u Piotr
Vasilievici, de la care a sesizat unele
deosebit de mult. S. Kovalevskaia i-a
definitivat studiile în str in tate, unde a
i activat, deoarece în Rusia arist o
femeie nu putea ob ine condi iile
necesare pentru o activitate t., femeile
neputând fi admise în inst. de
înv mânt superior. Din aceast cauz
a studiat la Berlin, având ca prof. pe
vestitul Karl Weierstrass (1855-1897),
considerat atunci ca unul dintre cei mai
mari matematicieni ai timpurilor. În
1878, Univ. din Gottingen i-a acordat
titlul de dr. în filosofie, pentru lucr rile
ei din domeniul mat. Reîntoars în
patrie nu a avut posibilitatea s ocupe o
catedr nici chiar în înv mântul
mediu, fapt care a determinat-o s se
ocupe cu literatura i publicistica. În
1883 a ocupat un post de prof. univ.
reluându- i activitatea univ. Dup ce i
s-au recunoscut meritele, Acad. din
Petersburg i-a acordat titlul de membr ,
fiind prima femeie cu titlul academic în
Rusia. Ea a f cut parte din galeria de
femei cu preocup ri mat. A. t.: se
refer la teoria ecua iilor cu derivate
par iale i integrale abeliene. A
rezolvat multe probleme din analiza
mat. Este cunoscut prin cercet rile
asupra dinamicii corpurilor solide. De i
S. Kovalevskaia i-a desf urat
activitatea în str in tate, totu i în
lucr rile ei se constat influen a c.
ruse. Lucr rile sale se caracterizeaz
prin actualitatea irepro abil
tematicii, interesul viu pentru t.
aplicate, generalitate în enun ul
problemelor, exigen e severe de
rigurozitate fa de ra ionamentele
mat., stil monumental specific
tiin ific, pe care nu-l posedau colile
din occident. Op.pr.: - Zadacia o
vrascienii tverdovo tela vocrug
nepodvijnoi tocike (1888), lucrare
premiat de Acad. de t. din Paris i
Acad. de t. din Suedia.
KOVÀTS, Martiny Gábor (1782-
1845), matematician maghiar. N. la
Topoly, m. la Pozsony, unde a
func ionat ca prof. de mat. Op.pr.:
Compendium matheseos purae in usus
auditorum suorum classis
philosophical conscripsit (1822). -
Compendium physical quod in usus
auditorum suorum classis
philosophicae conscripsit (1823). -
Oeconomiae ruralis compendium,
quod in usus auditorum suorum
conscripsit (1843).
KOWA (vezi: Seki-Kowa).
KRAFFT, G. W. (1701-1754), mate-
matician german. N. la Friedrichshall,
m. la Soröe. A studiat la Copenhaga,
devenind prof. la Acad. din Soröe
(Danemarca). Membru al Acad. de t.
din Copenhaga. A condus un timp i
cabinetul de fizic din Petersburg.
Op.pr.: - Explicatio in Newtonis
Arithmeticam, Copenhaga (1741). -
Theoria generalis, construendi
aequationes analyticas (1742). -
Psichologie (1752). - Foreloesninger,
a over Mechanik, Hydraulik, Hydrostatik
(Principii de mecanic , hidraulic ,
hidrostatic ), (1764). - Sitten der
Wilden (Obiceiurile s lbaticilor)
(1766). - A mai publicat diserta ii din
domeniul mat. în „Mem. Acad.
Copenhaga”.
KRAITCHIK, Maurice,
matematician belgian contemporan.
Prof. la Univ. din Bruxelles i ing. la
Inst. „Sofina”. Laureat pentru
activitatea sa t. Are multe publica ii la
teoria jocurilor. A înfiin at revista
periodic „Sphinx” (1931), al c rei
director a devenit i care a fost
r spândit pân în Japonia, India,
Insulele Filipine, Argentina, Canada,
S.U.A., Rusia, Columbia, Africa i
Asia. Era o revist periodic recreativ .
În 1935, direc iunea acestei reviste a
organizat un Congres Interna ional la
care au participat peste 400 congresi ti.
Op.pr.: - Recherches sur la Théorie
des nombres, în care a studiat teoria
ecua iilor nedeterminate. - La
415
mathématique des Jeux, Bruxelles
(1930) (Matematica jocurilor), care a
avut un succes la care nu s-a gândit nici
autorul, dar nu a g sit nici o tipografie
care s -i tip reasc aceast lucrare.
Astfel a trebuit s devin editor pentru
propria sa lucrare. Acest fapt l-a
determinat ca în 1930 s înfiin eze
revista periodic „Sphinx”, care a avut
un mare succes. Aceast revist a fost
consacrat ini ial jocurilor distractive
cu caracter mat., la care au colaborat
mul i al i matematicieni, ca: V.M.
Thebault (1882-1960), M. Ph.
d'Ocagne (1862-1938), Pigla, J. V.
Poulet (1788-1867), A. Errera, A.
Gloden, P.A. Laurent (1813-1854), I.
Perrelmann i al ii. - Le Problème du
Cavalieri, Paris (1927), Tokomètre, un
aparat pentru calcule financiare. - Les
tables graphiques financières. -
Mathematical Récréations (1942) etc.
Lucr rile lui au umplut un gol în
publica iile t.
KRAMPH, Chrétien (1760-1826),
matematician combinatorist i medic
alsacian. N. i m. la Strasbourg. Ini ial
a profesat medicina în ora ele
Strasbourg, Paris, Meissenheim, Spire,
Cologne. Concomitent s-a ocupat i cu
mat. i fizica, func ionând ca prof. la
c. Central din Departamentul Roen,
iar în 1809 a fost numit la Univ. din
Strasbourg, ca prof. de mat., func ie pe
care a de inut-o pân la moarte. A fost
mereu în coresponden cu Gergonne.
Op.pr.: - Geschichte der Aerostatik,
historisch, physicalisch und
mathematisch ausgefunctet (Istoria
aerostaticii, sub raport istoric, fizic i
416
matematic), Strasbourg (1783). -
Analyse des Réfractions astrono-
miques et terrestres, Leipzig (1799),
lucrare pe care Laland a considerat-o
ca cea mai bun din acea epoc . -
Éléments d'Arithmétique, Cologne
(1801). - Éléments de Géométrie,
Cologne (1806). - Erste Sammlung
combinatorisch - analytischer
Abhandlungen (1796), tradus în limba
francez (1808). În aceast lucrare,
Kramph a introdus semnul
(!)−factorial. A publicat diferite
traduceri, memorii în diferite reviste
periodice, despre mat. cristalografie,
mineralogie, mecanic etc.
KREBS, Nicolaus Cusanus (1401-
1464), matematician, astronom, mare
gânditor, înv at umanist multilateral,
teolog italian, de origine german, din
Cues (Cusa). A activat mai ales la
Roma. S-a eviden iat i ca filosof i
cercet tor al Universului. Krebs a fost
fiul unui pescar s rac, f r rela ii, din
satul Cusa, de pe Mosella. Având
calit i excep ionale a fost trimis s
studieze la Deventer i apoi la Univ.
din Heidelberg i Padua, unde a ob inut
titlul de dr. în drept, când avea 23 de
ani. În curând a p r sit profesiunea i a
intrat în cler, devenind în 1448
cardinal, iar în 1450 arhiepiscop de
Brixen. A studiat în continuare mat.,
astronomia i geografia, mecanica i
filosofia, apoi teologia, dar a acordat
cea mai mare aten ie mat., în special
problemei infinitului, continuit ii i
discontinuit ii. Ca matematician, el a
apelat la dezvoltarea tiin ei
experimentale i a tehnicii. S-a al turat
ideilor înaintate ale gândirii medievale,
considerând mat. i experien a de un
înalt grad de adev r, care nu se poate
dezvolta prin ra ionamente scolastice.
În concep iile sale exist însemnate
elemente dialectice, dar i diverse
elemente mistice. A. t.: Krebs a fost
primul dintre matematicienii europeni,
care a încercat s revin la sistemul
heliocentric. Avea concep ii clare
asupra gravita iei. A ar tat c P mântul
nu este decât unul dintre corpurile
cere ti materiale. Doctrina filosofic a
lui Krebs reflect tr s turile cele mai
progresiste ale epocii, con ine concep ii
originale despre metodele i c ile
cunoa terii naturii. Esen ialul acestor
concep ii fiind afirmarea infinit ii
universului. În conceptele sale
filosofice, Krebs a demonstrat c
numai mat. permite spiritului uman s
ating corectitudinea i c ea constituie
temelia fizicii. În operele sale filosofice
a acordat mult aten ie problemelor
mat. Krebs a fost un progresist din
epoca Rena terii reprezentativ de la
gândirea religioas la gândirea
tiin ific modern . Între 1445-1459 s-
a ocupat de rectificarea circumferin ei
(rectificarea arcelor mici de cerc). A
abordat problema cuadraturii cercului,
pe care a criticat-o Regiomontanus. A
studiat propriet ile cicloidei. Krebs a
militat pentru reforma calendarului.
Lucr rile matematice constituie o
m rturie a talentului s u, iar lucr rile
filosofice au exercitat o anumit
influen asupra lui Leonardo da Vinci,
Copernic i Kepler. Op.pr.: -
Reparatio Calendarii. - De cuadraturi
circuli. - De docta ignorantia (1440). -
417
De coniecturis libri duo. - De
mathematica perfectione (1458). - De
transmutationibus geometricus. (1450).
- Opera omnia publicat de J. Lefèvre
(1514).
KREIN, Marc Grigorievici (n. 1907),
matematician sovietic. c. medie a
urmat-o la Kiev. În 1924, când era de
17 ani - înc nu terminase lic.- a
prezentat o lucrare cu un con inut
foarte nou, prof. N. G. Cebotarev din
Odesa, pe care a publicat-o într-o
revist periodic din Odesa, care a scos
în eviden superioritatea cuno tin elor
mat. ale lui Krein, în raport cu colegii
s i. Aceast lucrare l-a în l at pe Krein
spre aspirantur , începând s lucreze cu
prof. s u în domeniul func iilor
analitice. Prof. la Odesa (1933-1941).
Membru corespondent al Acad. (1939).
Inst. de Mat. i Fizic Harkov (1940).
Inst. Acad. de t. Ucrainean (1944-
1951). Pân în 1954 prof., ing. la Inst.
Industrial al Flotei Marine la Odesa.
Dup plecarea lui N. G. Cebotarev din
Odesa, Krein a devenit conduc torul
efectiv al colectivului de matematicieni
din Odesa, unde a creat o c. de analiz
func ional la care au participat mul i
elevi. A. t. a lui Krein se concretizeaz
în domeniul analizei func ionale, iar în
Seminarul creat de Krein s-au studiat
func iile algebrice i grupurile
continue. Preocup rile lui s-au
îndreptat i spre teoria matricelor de
unde a trecut la operatorii liniari, al
c ror rezultat a fost expus la Congresul
Matematicienilor inut la Moscova
(1966), sub titlul: Probleme analitice
în rezultatele teoriei operatorilor
liniari în spa ii Hilbert.
KRELL, August Leopold (1780-
1855), matematician german, ing.
Membru al Acad. de t. din Berlin. În
1826 a fondat revista „Journal für die
reine und angewandte Mathematik”
(Revista de matematic pur i Meteorologie, directorul Lab. de
aplicat ), cunoscut sub numele de
„Revista Krell” care a jucat un rol
important în dezvoltarea mat. Krell, în
calitate de ing. a participat la
construirea primelor c i ferate din
Prusia, printre care i linia Berlin-
Potsdam.
KREMER, Gerhard (1512-1594),
(vezi: Mercator). Observa ii: Tot
Mercator este pseudonimul lui
Kaufmann din Holstein (1620-1687).
KRILOV, Andrei Nicolaevici (1863 -
1945), celebru matematician, mecani-
cian i constructor de nave sovietic.
Tat l s u a fost ofi er de artilerie. În
1878, în etate de 15 ani, Krilov a intrat
la c. de Marin , unde s-a dovedit un
elev str lucit. Dup absolvire (1884) a
fost angajat la Direc ia Hidrografic a
flotei marine, unde a studiat tiin ific,
pentru prima oar , devia iile busolei.
Înc de pe timpul studiilor de la c. de
Marin s-a ocupat foarte mult cu mat.,
cu problema navelor. În 1888 este
admis la Acad. Naval din Petersburg,
sec ia construc ii navale, pe care a
terminat-o în 1890, fiind re inut în
corpul didactic al Acad., în 1892
devenind prof. de teoria navelor. În
1900 a fost numit conduc torul
bazinului pentru încercarea navelor,
418
unde a executat o serie de lucr ri. Între
1908-1910 a îndeplinit func ia de
inspector general al construc iilor de
nave din flota marin rus . Din 1916 a
îndeplinit pe rând urm toarele func ii:
directorul Observatorului Fizic,
conduc torul Direc iei Militare de
Fizic , devenit mai târziu Inst. de
Fizic al Acad. de t. a Uniunii
Sovietice, conduc torul Acad. Navale,
pe care a reorganizat-o, apoi a fost
trimis în str in tate, unde a îndeplinit
diferite misiuni în domeniul t. navale.
Membru al „Royal Astronomical
Society”. În 1927 s-a reîntors în patrie,
conducând mai departe Inst. de Mat. i
Fizic al Acad. de t. a Uniunii
Sovietice. A. t.: Din perioada când a
func ionat ca prof. la Acad. Maritim ,
redacteaz o serie de lucr ri, care stau
i ast zi la baza calculului navelor. A
proiectat primele nave de r zboi ruse ti
i a participat la construirea lor, pentru
care i s-a decernat gradul de „general
locotenent de marin ”. A. N. Krilov s-a
ocupat de probleme balistice, de teoria
i construc ia giroscoapelor. În 1911 a
creat prima ma in mecanic pentru
rezolvarea ecua iilor diferen iale,
precum i diferite aparate navale i de
artilerie. În 1931 a dat o foarte bun
metod de rezolvare a ecua iilor
diferen iale. Krilov a fost unul dintre
cei mai buni matematicieni i cel mai
bun calculator al timpului. A descoperit
polinoamele care-i poart numele. A
construit metode practice i procedee
efectiv utilizabile pentru calculul
r d cinilor ecua iilor numerice, pentru
rezolvarea integralelor definite, pentru
calcularea i aplicarea seriilor
trigonometrice i rezolvarea
aproximativ a ecua iilor diferen iale.
Dup victoria Marei Revolu ii
Socialiste, A. N. Krilov i-a legat via a
i soarta de soarta i via a poporului
sovietic, prin contribu ia adus
poporului sovietic, prin dezvoltarea t.
i tehnicii în U.R.S.S. Decorat de trei
ori cu ordinul „Lenin”, i s-a decernat
titlul de „Erou al muncii socialiste” i
premiul de stat gr.I. Op.pr.: - Ac iunea
masei navei asupra indica iilor busolei
(1884). - Asupra oscila iilor navelor
(1908), este prima carte din lume în
acest domeniu. - On the numerical
integration of differential equations
(1924). Despre calcule cu aproxima ie
(1907), tradus în limba român
(1957). - Despre câteva ecua ii
diferen iale ale fizicii matematice
(1913), reeditat în mai multe edi ii. -
Moi vospominania, Moscova (1963). -
Teoria Newtonian a refrac iei
astronomice, Leningrad, 1935. A
redactat operele complete ale lui
Ostrogradski. În total a scris peste 300
lucr ri tiin ifice diferite. Sub
conducerea lui V. I. Smirnov s-a
publicat o edi ie a operelor lui Krilov,
în 17 vol. care cuprind operele,
amintirile, materialele despre via a i
activitatea sa.
KRIST'AN, din Prachonice (1405-
1463), matematician slavon. Prof. de
mat. din Praga pân în anul 1437. Dup
unii autori am semnalat i urm toarele
date asupra vie ii lui: (1366-1439)?,
(1392-1437)?. În jurul anului 1439 a
scris: Algoritmus prosayeus i astronomie din Cracovia. N. în
419
Competuscyrometricolis, în care s-a
ocupat de problemele computului.
KRIST'AN, Rudolf din Javor (1490-
1545), prof. particular de mat. la Viena.
De la el a r mas lucrarea Calculul
rapid i frumos cu ajutorul regulilor
iscusite ale algebrei, numite de obicei
„Coss”, în care a inclus marea sa
experien de matematician, fapt pentru
care vorbesc numeroase edi ii de c r i,
publicate la Strasbourg (1525) i
retip rite de câteva ori.
KRIVOSEIN, L. E, matematician,
analist sovietic contemporan. Este
cunoscut i apreciat pentru lucr rile
sale relativ la noile metode de calcul
numeric al solu iilor diverselor sisteme
integro-diferen iale, f când compara ie
cu metodele Ciaplâghin - Kantorovici.
A stabilit o metod de aproximare a
solu iilor unor probleme de contur
privind ecua iile integro-diferen iale
neliniare polivalente, util în mecanica
neliniar a vibra iilor i a dat i
estima ii asupra erorilor acestor
aproxima ii. Op.pr.: -A redactat o serie
de memorii, unele în colaborare cu
matematicianul român D. Mangeron,
din domeniul diverselor clase de
ecua ii integro-diferen iale, publicate în
„Bul. Inst. Politehnic Ia i”, „An. Soc.
tiin e Ia i”, în C.R. Acad. Paris”,
„Bul. Acad. Polonaise”, „Bull. Acad.
Royal de Bèlge”, „Studii i Cercet ri
Matematice”, „Rend. Dei Lincei” etc.
KROL, Martin (1410-1459),
matematician i primul prof. de
Zurawica (Przemylse). A avut o via
scurt de 40 de ani. Dup o lung
c l torie în str in tate, a fost numit
doctor i prof. de medicin la Cracovia,
dar i-a continuat activitatea i în
domeniul mat. pân la moarte. Între
1448-1449 a func ionat ca prof. la
Univ. din Bolonia. Op.pr.: - A redactat
mai multe tratate de mat., aritmetic ,
geometrie: Algorithmus minotiorum
(1442). -Introductionum in Tabulas
Alphonsi. -Tractatus proportionum. -
Geometria practica (1445) etc.
KRONECKER, Leopold (1823-
1891), matematician german. Specialist
în teoria numerelor i teoria func iilor.
N. la Liegnitz. Dr. în mat. (1835).
Membru al Acad. de t. din Berlin
(1860). Membru al Acad. de t. din
Ungaria. Începând din 1861, în calitate
de acad. a inut cursuri la Univ. din
Berlin. Împreun cu Weierstrass a
redactat „Journal für Mathematik”. A
fost poreclit „Mèré”, un om cu mintea
îngust ce se împotrivea la ceea ce era
nea teptat în progresele mat. Alteori,
cu o enervare boln vicioas adresa
scrisori prietenilor s i, între care i lui
Mittag Leffler (1884). A. t.: - Meritele
sale speciale le-a dobândit în domeniul
teoriei numerelor, teoriei func iilor i
algebrei în care el a continuat
cercet rile dasc lului s u E. Kummer.
Unele lucr ri se refer i la teoria
formelor p tratice i teoria grupurilor.
De o mare importan au fost
cercet rile sale în teoria aritmetic a
m rimilor algebrice, urm rind
aritmetizarea întregii mat. Lucr rile lui
aritmetice i algebrice sunt de admirat.
420
P rerea lui Kronecker era c mat.
trebuie redus la aritmetica numerelor
întregi, sus inând c numai aritmetica
numerelor întregi este real . Desigur
aceast teorie a fost gre it i
unilateral . Din acest punct de vedere,
Kronecker apare ca un dogmatic.
Kronecker a c utat s aritmetizeze
analiza, dând numerelor întregi o
existen absolut . Kronecker a fost un
advesar al numerelor ira ionale, luând o
pozi ie foarte radical împotriva
fundament rii analizei pe defini ia
numerelor ira ionale. În ap rarea
opiniei sale, Kronecker s-a luptat cu
principiile teoretico-func ionale ale
colii lui Weierstrass i cu principiile
teoretico-mul imii ale colii lui G.
Cantor. Despre teoria numerelor,
Kronecker a afirmat: „Con inutul lor va
servi peste veacuri ca un izvor pentru
toate cercet rile de aritmetic ”. S-a
ocupat cu marea teorem a lui Fermat
din teoria numerelor. A introdus în
algebr no iunea de ideal, care joac un
rol extrem de important în algebra
Banach. (Ce este un ideal? - Un ideal I
al unei algebre comutative A - no iune
strict algebric - este mul imea lui A,
care: - este un spa iu vectorial - dac
X ∈ I , atunci YX ∈ I pentru orice
Y ∈ A ). A creat ideea de corp de
numere algebrice. A aplicat teoria
grupurilor în algebr , contribuind la
crearea algebrei moderne. În 1882 a
introdus no iunea de domeniu de
integritate i a studiat func iile eliptice.
Op.pr.: - Näherungsweise ganzzahlige
Auflösung linearer Gleichungen
(1884). - Bemerkungen zur Geschichte
des Reciprocitätsgezetze (1875). - Uber
den Zahlbegriff, Leipzig (1887). -
Despre conceptul de num r. - Einfache
und vielfache Integrale, Leipzig
(1894). - Determinanten (1903). Toate
lucr rile lui Kronecker au fost editate
sub titlul Werke, Leipzig de c tre
Hansel, din încredin area Acad. (1897-
1899). De ecua iile matriceale care
con in opera ii Kronecker s-a ocupat
matematicianul român Em. Arghiriade
(1964) i de demonstrarea unei teoreme
din teoria func iilor, matematicianul
G.Theiler (1958). Kronecker a fost un
reprezentant al intui ionismului,
sus inând c principiile logicii clasice
aristotelice sunt inaplicabile la
conceptele matematice moderne.
KRUEGER, Pierre (1580-1639),
matematician german. N. la
Königsberg. Este primul matematician
care a publicat tabele de logaritmi, sub
titlul: Praxis Trigonometriae
logarithmicae, Danzig (1635). Alte
edi ii în 1648, 1654. - Tabulae
logarithmicae Synopsis logarithmica
(1612). A avut o predilec ie pentru a se
ocupa i de trigonometria sferic .
KRULL, Wolfgang Adolf Ludwig
Helmuth (n. 1899), matematician
german. Prof. univ., eful c. germane
de algebr modern . A dezvoltat mult
teoria general a inelelor comutative. A
avut o mare realizare în teoria algebrei
moderne. A stabilit un procedeu de
topologizare care-i poart numele.
Op.pr.: Über einen neunen
Normalitätsbegriff (1952).
KRUSPÉR, István (1818-1905),
421
matematician maghiar. N. la Miskolcz.
A studiat dreptul la Univ. din Viena,
fiind asistentul prof. Stamfer. Având o
deosebit preferin pentru mat. s-a
dedicat acestei tiin e. În 1850 a fost
numit prof. de mat. la Inst. Profesional
din Pesta, iar în 1857 a ajuns conf. la
Univ. din Budapesta, apoi prof. titular.
În 1858 a fost ales membru
corespondent al Acad., iar în 1899
membru onorific. În 1894 s-a
pensionat. Ca prof. de mat. a predat
mecanica teoretic , tehnologia i teoria
numerelor. În 1870 a fost delegat la
Conferin a European pentru
Introducerea Unit ii de lungime:
metrul. În 1874 a îndeplinit func ia de
director al Inst. de Metrologie. Op.pr.:
- Fóldmértan, a fost premiat cu 200
buc. forin i de aur.
KTESIBIOS, (cca. 150 î.e.n.),
matematician grec. N. la Askra. A fost
prof. lui Heron. Dup Vitruviu,
Ktesibios s-a remarcat prin construc ia
diferitelor aparate tehnice: klepsidra
(ceasornic cu ap ), ro i din ate folosite
la diferite aparate, pompa de ap , dintre
care una s-a g sit între ruinele Castrum
Novum la Cività-Vecchia. Tot la fel î i
aminte te despre unele cuno tin e i
Philon din Bizan .
KÜHI-al, Abu-s-Sahl Vajdjan ibn
Rustam al Kühi (sec.IX-X),
matematician i înv at eminent al c.
din Bagdad. Originar din Kuha
(Tabaristan), la sud de Marea Caspic .
A activat prin Bagdad prin sec. X.
A. t.: - în general a constituit o
preocupare referitor la problemele
arhimediene i apoloniene, privind
ecua iile de ordin superior, prezentând
o analiz complet a problemelor lui
Arhimede. A ar tat c în cazul
problemei x3 + a = c ⋅ x 2 , întâlnit la
Arhimede, limita r d cinilor pozitive
este determinat de condi ia
a ≤ 4 ⋅ c 3 27 . A dat metoda construirii
unor ecua ii cu ajutorul unei parabole i
hiperbole, studiind condi iile de
posibilitate a problemei. Kuhi a pus
problema construirii unui segment de
sfer , egal cu volumul unui segment
dat. A calculat volumul unui corp,
rezultat prin rotirea unei p r i de
parabol , în jurul aceluia i diametru.
KUMMER, Ernest Eduard (1810-
1893), matematician german. N. la
Soran, în Silezia i m. la Berlin. Ini ial
a fost prof. de lic. la Liegnitz (Silezia),
apoi, în 1842 a devenit prof. de mat. la
Breslau i între 1855-1884 la Berlin, ca
urma la catedra lui Dirichlet. La 29 de
ani a ajuns membru corespondent al
Acad. A. t.: - În 1835 a studiat
convergen a unor serii stabilind un
criteriu general de convergen . Între
1844-1845 a contribuit la dezvoltarea
corpurilor numerice de numere
algebrice. A introdus numerele
complexe i mai generale ale c ror
componente sunt r r cinile ecua iei
x n = 1 . Dezvoltarea teoriei acestor
numere l-a condus pe Kummer, în
1849 la introducerea numerelor ideale,
aducându-i merite deosebite. Numerele
ideale sunt numerele complexe de
forma a + bρ , ρn = 1 . Teoria acestor
numere generalizeaz larg pe cea de
422
mul ime a multiplilor unui num r.
Kummer a demonstrat teorema lui
Fermat x n + y n = z n , pentru toate
numerele prime n, 3<n<100, care nu
figureaz printre factorii num r torului
(n − 3) 100 , numere ale lui Bernoulli i
a ajuns la concep ia c nu poate fi
rezolvat pentru numere întregi, n>2,
i a ar tat c aceast teorem este
valabil pentru orice n, cu excep ia
acelor valori ale lui n care satisfac o
anumit condi ie. Aceast lucrare a fost
premiat de Acad. din Berlin i Paris.
Kummer introducând numerele ideale a
deschis drumul spre noi cercet ri
referitor la corpul numerelor algebrice
i noi cercet ri în teoria numerelor. În
algebr s-a mai ocupat de teoria i
analiza discriminantului ecua iilor de
gradul trei. În leg tur cu func ia
„Gama”, Kummer a calculat câteva
integrale definite. Op.pr.: - De numeris
complexis, qui unites, radicibus et
numeris integria realibus constant,
Breslau (1844), care este lucrarea
principal a lui Kummer. A mai scris
lucr ri referitoare la geometrie, analiz ,
iruri hipergeometrice, integrale
definite, func iile euleriene, însumarea
seriilor, mecanic teoretic etc.
KURATOVSKI, Cazimir (n. 1896),
matematician-analist, polonez. Dup
absolvirea Univ. din Var ovia, a
func ionat ca prof.-dr. doc. la aceea i
univ. (1921), apoi la Lwow (1927) i în
1934 a revenit la Var ovia. Membru al
Acad. de t. Poloneze. Fost prieten cu
P. Sergescu. În 1956 a participat la
Congresul Matematicienilor Români
inut la Bucure ti, iar în 1971 a
participat la Simpozionul de Topologie
inut în Cehoslovacia. Laureat al
premiului de Stat al R. P. Polone,
pentru meritele sale prin aducerea unui
suflu nou în analiza mat. A. t.: - A
adus contribu ii importante în domeniul
topologiei, în teoria mul imilor, teoria
func iilor de o variabil real .
Conduc torul c. de topologie
poloneze. Redactorul revistei
„Fundamenta matematica”. Op.pr.: -
Topologie, espaces métrisables,
espaces complets, Warszawa (1948), în
care arat c S. Stoilow este de drept
creatorul no iunii de transformare
interioar . Vol. II a ap rut în 1961, în
timp ce primul vol. a mai fost tip rit în
1958. - Sur la notion de l' ordre dans la
théorie des ensembles (1921). - Despre
activitatea Institutului de Matematic
al R.P.Polone. În 1930 a publicat în
„Fundamenta Matematica” o teorem
de topologie combinatoric , în care a
dat condi iile necesare i suficiente ca
un graf s fie planar, teorem adâncit
de S. Mac Lane (1937).
KURGANOV, N. G. (1725-1796),
matematician rus. Activitatea sa t. se
concretizeaz în aritmetica universal
(1757), geometria general ca m surare
a întinderilor (1757), trigonometria
plan i sferic . A demonstrat formule-
le fundamentale sin 2 x + cos 2 x = 1 ,
sin X cos X = tg X . Asupra lucr rilor
lui Kurganov au exercitat o mare
influen lucr rile lui Euler i ale lui
Magni ki.
KURO , Alexander Ghenadievici (n.
1908), algebrist sovietic. Prof. la Univ.
423
din Moscova din 1936. La Soc. de t.
Mat., începând cu anul 1960 a f cut
mai multe comunic ri. Sub preziden ia
lui Kuro i-a trecut candidatura în t.
matematicianul Drago Vaida în 1964,
la Univ. „Lomonosov” din Moscova.
În anul 1965 a luat parte la Colocviul
Unional de Algebr , inut la Chi in u.
A. t.: - Kuro a contribuit la
dezvoltarea unor no iuni fecunde de
teorii ale algebrei moderne. În
cercet rile sale a ob inut rezultate
importante în teoria grupurilor,
inelelor, structurilor. Studiul inelelor i
algebrelor este actualmente una din
ramurile cele mai importante ale
algebrei. Este autorul celei mai
fundamentale monografii din lume
despre teoria grupurilor. Op.pr.: -
Teoria grupurilor, Moscova (1944),
tradus în limba român (1959). - Curs
de algebr superioar , Moscova
(1952), tradus în limba român
(1955). - Lek ii po ob cei algebre,
Moscova (1962). - Kurs vâ cei
algebrâ, Moscova (1965). - Diferite
comunic ri despre influen a
matematicienilor sovietici asupra
dezvolt rii tiin elor matematice
(1960) etc.
KURPODZE, Victor Dimitrievici (n.
1903), matematician sovietic i
mecanician georgian. În 1927 a
terminat Univ. din Tbilisi. În 1932
devine membru al P.C.U.S. Prof. la
Univ. din Leningrad (1933-1934), la
Inst. de Mat. al Acad. URSS (1934-
1935). Director al Inst. de Mat. al
Acad. R.S.S. Georgia (1936-1941).
Prof. univ. la Tbilisi (1936), iar în 1954
rector. A. t.: Teoria ecua iilor
diferen iale i integrale cu aplica ii în
fizic . Teoria problemelor la limit a
oscila iilor corpurilor elastice. Undele
electromagnetice etc.
KÜRSCHAK, Josif (n. 1864),
matematician maghiar. N. la Buda. La
început a func ionat ca prof. de mat. la
lic. din Debreczin, Rozsnyo i unde a func ionat pân la moarte. Între
Budapesta. În 1891 a fost numit conf.
la Univ. din Budapesta, iar în 1896 a
devenit titular. Între 1906 i 1909 a
func ionat ca decan al Inst. Chimic.
Membru corespondent al Acad. de t.
din Budapesta, iar în 1914 a devenit
membru titular. S-a ocupat de analiza
mat. dar tot atât de importante sunt i
lucr rile sale din algebr . Op.pr.: - A
váriacioszámitás parcialis differencial
egyenleteinek tránsformáciojarol. - Az
altálanositott Kinitikai potencial
létezesenek feltételei. - Az absolut
értekfogalmának altolanositasa (1912).
- Matematikai versenytételek,
Budapest, (1929, 1955, 1957).
Kürtschak a luat parte la Congresul
Matematicienilor de la Cambridge.
KURT, Gödel (vezi: Gödel).
KURT, Vogel (vezi: Vogel Kurt).
KUSHYAR, ibn Labban, Kur iar al-
Djili (aprox. 971-1024), matematician
arab. N. la Ghilian (Djilian), la sud de
Marea Caspic . De la el a r mas
lucrarea: Fi Uslu hisab al Jind (Despre
bazele calculului indienilor) (cca.
1000) în care descrie sistemul
pozi ional de numera ie în sistemul
sexagesimal. Este un sistem
424
sexagesimal pozi ional complet de
numere întregi i frac ii mai
perfec ionat. Aici g sim:
60m ⋅ 60n = 60m + n , 60m : 60n = 60m − n
KUZMICI, Lahtin Leonid (1863-
1897), matematician rus. În anul 1881 a
terminat Univ. din Moscova, iar din
1896 a devenit prof. la aceast Univ.,
1892-1896 a func ionat ca prof. univ. la
Tartu. Lucr rile sale, destul de
numeroase, se refer la teoria ecua iilor
algebrice i la calculul probabilit ilor.
KYALU (sec. XIV e.n.), matematician
chinez. A tr it în timpul împ ratului
chinez Chun- i, ultimul din dinastia
mongol (1333-1367). Este originar din
Kaoping, regiunea Chan-si. Cuno tea i
se ocupa cu geometria. În 1348 a fost
îns rcinat cu examinarea i întocmirea
planului de reglare a cursului fluviului
Jaune (Hoang ho). A întocmit o hart
asupra noului curs, înso it de un raport
documentar. Patronat de ministrul Tato,
a reu it s îndrepte cursul fluviului prin
regiunea Taming, pe unde a mai curs i
în trecut. Pentru calculele mat.
efectuate în aceast lucrare, a fost
considerat ca mare matematician al
imperiului chinezesc.
KYMENITES, (Cyminites) Sevastos
(1702), zis Trapezuntius Chimenitul.
Matematician i om de cultur grec. N.
la Chimene, lâng Trapezunt. Dup ce
i-a f cut studiile în patria sa, a f cut
c l torii la Constantinopol i Italia.
Reîntors din c l torie a fost numit prof.
i rector în locul lui Alexandru
Mavrocordat. Constantin Brâncoveanu
auzind de faima lui Kymenites, l-a
invitat ca director al Acad. Domne ti,
în Bucure ti (1694-1702), unde a predat
fizica, simultan fiind prof. educator al
copiilor lui Brâncoveanu. În 1701 a
imprimat la Snagov, în limba greac
Tratat despre s rb tori i calendare
(Eortologiu). Este înmormântat la Sf.
Sava. Ion Comnen i-a întocmit lui
Kymenites un epitaf pe mormânt, în
versuri iambice. În 1702, piatra sa
funerar a fost scoas de la Sf. Sava i
dus la Palatul Brâncovenesc de la
Mogo oaia.

425

L
L' ABBE, Nicolas (vezi: Halma).
LABEY, Jean Baptiste (1750-1825),
matematician francez. A tr it în
Normandia, m. la Paris. A fost ata at pe
lâng c. Militar din Paris, unde l-a
avut pe Napoleon Bonaparte ca elev.
Prof. la c. Central din Pantheon, la
Lic. „Napoleon”, la Inst. „Sainte
Barbe”, la c. Politehnic din Paris.
Op.pr.: - Introduction à l'Anályse
infinitésimale, Paris (1796), dou vol. -
Lettres à une princesse d'Alemagne sur
divers sujets de physique et de
phylosophie, (1812), care au fost
traduse de Euler în dou vol. - Leçons
élémentaires de mathématique(1812).
LACAILLE, Nicolas Louis (1713-
1762), mare geometru i astronom
francez. N. la Rumigny, aproape de
Reims, m. la Paris. Tat l s u a fost
ofi er de artilerie. La moartea tat lui
s u, copilul Nicolas a r mas f r
sprijin, f r resurse materiale, având
protector pe ducele de Bourton, care l-a
înscris la Lic. „Lisieux”, din Paris. A
devenit diacon, îns a renun at la
teologie i la filosofia scolastic de care
se ocupa i i-a îndreptat aten ia asupra
geometriei lui Euclid. În 1739 a fost
numit prof. la Colegiul „Mazarin”,
unde s-a împrietenit cu Jacques Cassini
i nepotul acestuia, Maraldi. Aici a
f cut o serie de observa ii astronomice
426
între Paris i Dunquerque. A lucrat la
rectificarea marelui meridian al Fran ei.
Membru al Acad. de t. din Paris. Între
1751-1754 a întreprins o expedi ie la
Capul Bunei-Speran e, cu care ocazie a
studiat Polul Sud, a executat diferite
m sur tori i a descoperit o serie de
stele, ap rute în emisfera sudic .
Reîntors la Paris a fost lovit de o boal ,
care l-a r pus. A. t. se refer la
geometrie, mecanic , optic ,
astronomie. În 1744 a stabilit pentru
astronomie 24 formule diferen iale
pentru triunghiurile sferice. A prezentat
diferite memorii de t. asupra unor
descoperiri importante din sfera
cometelor. A executat calcule asupra
eclipselor pe o perioad de 1800 de ani.
Op.pr.: -Extrait de la Relation de
voyage fait en 1724 aux lles
Cannaires. -Leçon élémentaire de
Mathématique ou éléments d'algebre et
de géométrie, Paris (1741). Alte edi ii
post mortem (1770, 1778, 1798, 1807,
1811). Aceast lucrare a cunoscut o
larg r spândire în colile franceze, în
perioada prerevolu ionar i în Italia,
prin numeroasele traduceri în limba
italian . În 1765 a fost tradus de c tre
Jodif Misiodax în limba greac i
folosit la noi în cele dou Acad., dup
cum arat G. I. Gion Ionescu în
lucrarea Încercare asupra tiin elor în
trecutul rilor Române, (1892).
Misiodax a fost directorul Acad. din
Ia i (1765-1780). -Leçons élémentaires
de Mécanique ou Traité abrégé du
mouvement et de l' equilibre, Paris,
(1743-1757, post mortem 1770, 1778).
Tables de logarithmes pour les sinus et
les tangents de toutes minutes du quart
de cercle, Paris (1760, post mortem
1781, 1799, 1804). - Journal historique
du voyage fait au Cap de Bonne-
Espérance, (1763). - Traité de
perspective, Paris, (post mortem 1808-
1810). Lucr rile mai importante le-a
încredin at lui Maraldi.
LACROIX, Silvester François (1765-
1843), mare geometru francez. N. la
Paris dintr-o familie foarte s rac . A
f cut tot ce i-a stat în putin s - i
satisfac pasiunea dominant pentru
înv tur . S-a îndreptat spre Collège
de France, unde s-a str duit atât de mult
încât la vârsta de 17 ani, la propunerea
lui Monge, a fost numit prof. de mat. la
c. Superioar de Marin din
Rochefort. În 1787 a fost invitat la
Paris, la c. Militar , ca prof. de mat.
Prin anul 1787, c. fiind plin numai de
elevi din înalta societate burghez ,
ace tia nu au tolerat originea lui
Lacroix, fiind for at s p r seasc acest
post, trecând la c. de Artilerie din
Besançon. În timpul revolu iei s-a inut
departe de actele revolu ionare. Dup
revolu ie a fost numit prof. de
geometrie descriptiv la c. Normal ,
apoi la c. Politehnic iar din 1815 a
func ionat la Sorbona i Collège de
France. Membru al Acad. de t. (1799),
a contribuit la reorganizarea Acad.
dup principiile post revolu ionare i la
reînvierea tiin ei în Fran a. Dup
Conven ia de la Paris, a fost adoptat la
Comisia Executiv a Ministerului
Instruc iunii Publice, fiind numit
primul decan al Fac. de t. A. t.: -
Lacroix a contribuit la r spândirea i
ridicarea dezvolt rii geometriei în
427
Europa, prin coresponden a vast
purtat cu Poisson, Navier, Brisson. S-a
remarcat prin serviciile mari aduse
tiin ei i prin lucr rile sale geometrice,
prin manualele indispensabile tuturor
acelora care se ocup cu geometria.
Lucr rile lui s-au distins prin alegerea
metodelor, generalizarea lor i rigoarea
demonstra iilor. Cele mai multe lucr ri
sunt consacrate geometriei analitice,
utilizând nota iile moderne. În 1798 a
stabilit ecua ia dreptei care trece prin
dou puncte din spa iu. În 1786 a
stabilit ecua ia parametric a dreptei în
spa iu, iar în 1798 a dat ecua ia elipsei
sub form polar . A stabilit teoria
diametrilor conjuga i. A studiat planele
i suprafe ele curbe. A determinat
elemente de geometrie descriptiv sub
influen a indica iilor date de Monge,
dându-le un caracter mai general. S-a
mai ocupat de teoria probabilit ilor, de
calculul diferen ial i integral etc.
Op.pr.: - Cours de mathématiques à
l’École Centrale des quatre Nations,
Paris (1796-1897, în 27 de edi ii),
tradus în mai multe limbi. - Traité
élémentaire d’ Arithmétique (1797). -
Traité du calcul différentiel et intégral,
Paris (1797-1819), în trei vol. i dou
edi ii, tradus în limba englez de c tre
Herrkel i Babbago. Lucrarea a fost
utilizat atât în Fran a cât i în
continentul european. - Compléments
des éléments d’Algèbre (1799), tip rit
în limba portughez la Rio de Janeiro
(1813). - Traité élémentaire de
Trigonométrie rectiligne et sphérique et
de l’ application de l’algèbre et la
trigonometrie (1798), ed.VIII în 1827,
iar ultima edi ie în 1897. - Manuel
d’Arpentage, Paris (1825). Prof.
Istroplu de la Acad. lui I.E.R dulescu, a
predat mat. dup lucr rile lui Lacroix.
LAET, Gaspard (1485-1552),
matematician din Liège. N. la Looz-
Berehleen, m. în Fran a. A studiat mat.
cu mult succes. A tip rit la Louvain un
fel de almanah profetic, intitulat:
Prognostication de Louvain pour
l’année MDXL. Trecând prin Fran a a
continuat cu publica iile sale la Rouen.
Lucr rile lui constituie o raritate.
LAGNY, Thomas Fantet de (1660-
1734), matematician francez. N. la
Lyon, m. la Paris. Fiul lui Fantet Pierre
de Lagny, secretarul regelui la
cancelariatul din Grenoble. Sprijinit de
un unchi al s u, a studiat t. mat.
Membru al Acad. din Paris (1695).
Prof. de hidrografie la Rochefort.
Director general la Banca General din
Paris (1716). Membru al Soc. Regale
din Londra. A. t.: De preferin îl
preocupau problemele de algebr i Înclina ia spre mat. l-a determinat s
geometrie. A descoperit metode
ingenioase de calcul, care constau din
rezolvarea aproximativ a ecua iilor de
grad superior. În 1719 a dezvoltat
num rul π cu 127 zecimale. A enun at
periodicitatea func iilor trigonometrice.
În anii 1724-1729 a introdus
goniometria, ca pe o nou t. pentru
m surarea tuturor unghiurilor. El a avut
pasiunea calculelor, compunând o carte
despre metodele practice de rezolvare a
problemelor. A studiat teoria
numerelor. A stabilit metode generale
de rezolvare a sistemelor de ecua ii.
Descoperirile i lucr rile lui se
428
caracterizeaz prin marea p trundere i
generalitate, mai ales în algebr i
geometrie. Op.pr.: - Méthode nouvelle
infiniment générale et infiniment
abrégée pour d’extraction des racines
quarrés cubiques, et pour
approximation des mêmes racines
l’infini dans toutes sortes d’égalités,
proposée à examiner aux
mathématiciens de l’Europe (1691),
lucrare care i-a adus mare merit. -
Nouveaux Éléments d’ Arithmétique et
d’Algèbre ou Introduction aux
mathématiques, Paris (1697). - La
cubature de la Sphère (1703). -
Arithmétique nouvelle (1703). -
Analyse générale (1733) etc.
LAGRANGE, Joseph Louis (1736-
1813), este unul dintre cei mai mari
matematicieni al sec. XVIII, genial
geometru i analist, mecanician celebru
din aceast epoc din Fran a i Europa.
N. la Turin (Torino). Geniul lui
Lagrange a fost foarte precoce.
abandoneze avocatura, pe care ini ial o
îmbr i ase. Studiile le-a început la o
c. de artilerie. Cu timpul, s-a dovedit
un matematician de o înalt clas . La
19 ani a fost numit prof. de mat. la o c.
militar de artilerie din Torino (1755).
În 1758, la vârsta de 22 de ani,
împreun cu marchizul Saluces i
medicul Cigno au fondat Acad. de t.
din Turin. În 1766 a fost ales membru
al Acad. de t. din Berlin. Lagrange a
studiat limbile englez , latin i greac .
În 1764 a fost distins cu marele premiu
al Acad. de t. din Paris. În 1766 a
devenit succesorul lui Euler la Acad.
din Berlin. În 1772 este ales membru al
Acad. de t. din Paris. În 1787 se
stabile te definitiv în Fran a, iar în
1790 a fost numit în Comisia instituit
pentru a pune bazele unui sistem metric
nou, care s fie acceptat de c tre toate
popoarele, precum i unui nou sistem
monetar. Lagrange s-a re inut de la
orice manifesta ie revolu ionar fiind
absorbit de t. Dup revolu ie a fost
numit pre edinte al Consiliului
Profesoral la École Polytechnique. Din
1794, prof. la c. Normal . Apreciat i
sprijinit de Napoleon, a devenit un
îndrum tor de seam al tineretului,
preg tind prima serie de ing. militari ai
Fran ei. Napoleon l-a f cut senator i l-
a numit „Conte d'Empire”, acordându-i
„Marea Cruce a Ordinului Imperial” i
„Reunion”. A. t.: Lagrange este unul
dintre descoperitorii calculului
varia ional de care s-a ocupat i Euler i
a deschis o nou er în analiza mat.
când a introdus no iunea de varia ie
(1760). Acest calcul are aplica ie în
mecanica sistemelor, hidrodinamic ,
teoria elasticit ii, optica geometric
etc. Meritul lui Lagrange const în
crearea unui algoritm al calculului
varia ional (1788), care i-a permis s
dea o expresie analitic general
dificilelor considera ii de geometrie
infinitezimal ale lui Euler. Acest
calcul a constituit baza mecanicii lui
Lagrange. Tot în domeniul analizei a
extins dezvoltarea în serie a func iilor
de mai multe variabile. În 1759 s-a
ocupat de seriile recurente. A aplicat
teoria seriilor la rezolvarea direct a
ecua iilor, ceea ce era deosebit de
important pentru nevoile practice ale
429
astronomiei i ale geodeziei. În 1775 a
studiat interpolarea trigonometric . În
domeniul ecua iilor diferen iale a dat
metoda varia iei constantelor i a
introdus no iunea de integral
complet . Lagrange a avut o contribu ie
ulterioar în dezvoltarea ecua iilor
diferen iale. A utilizat principiile
geometriei analitice, pentru prima dat ,
cu o mare generalitate i elegan , la
problemele din geometria elementar .
În 1767 a f cut pa i importan i în teoria
numerelor, când a stabilit teoria
frac iilor continue, cu care ocazie a
descoperit o nou metod aproximativ
bazat pe dezvoltarea în frac ii
continue. În 1768 a elaborat teoria
formelor p tratice binare. A demonstrat
o serie de teoreme în leg tur cu teoria
numerelor. În domeniul algebrei s-a
ocupat de rezolvarea în numere întregi
a ecua iilor nedeterminate. În 1769 s-a
ocupat de g sirea metodei pentru
aflarea r d cinilor imaginare ale
ecua iilor. A demonstrat c principiile
generale de rezolvare a ecua iilor nu se
pot aplica ecua iilor mai mari de gradul
V. A stabilit propriet i importante
relativ la teoria determinan ilor (1773).
În 1794 a expus ideile sale pentru
fundamentarea algebrei i aplica iile ei
în geometrie. În 1808 a dat o metod
general pentru rezolvarea ecua iilor
binome. În general, Lagrange a
sintetizat teoria ecua iilor algebrice, a
stabilit i demonstrat primele teoreme
din teoria grupurilor. În domeniul
trigonometriei i al mecanicii cere ti,
pe lâng faptul c a introdus anumite
formule, a studiat i regularitatea
orbitelor planetare, care i-a dat prilejul
s studieze cu mult mai general
interpolarea trigonometric , care a g sit
aplica ii practice autentice abia în sec.
XIX. Prin cercet rile sale în acest
domeniu i prin materialul documentar
sesizat, precum i formulele stabilite de
Lagrange au constituit o încununare a
progresului trigonometriei în sec. XIX.
În domeniul probabilit ilor a introdus
o nou no iune de probabilitate a erorii,
no iune care difer de cea dat de
Simpson. Între alte cercet ri,
men ion m: În 1762 a rezolvat în mod
clar problema de a trasa prin n puncte o
curb format din n sinusoide. În 1797
a introdus nota ia f ′( x ),..., f n (x ). A
încercat s demonstreze postulatul al
V-lea al lui Euclid, a f cut cercet ri în
domeniul metafizicii. S-a ocupat foarte
mult cu predarea mat. elementare i
metodei de rezolvare a unor astfel de
probleme. Lagrange a devenit celebru
prin crearea mecanicii analitice i prin
lucr rile lui care încununeaz eforturile
savan ilor din sec. XVIII. Lucr rile lui
în acest domeniu, constituie „un
monument al geniului omenesc” i au
r mas în istoria mat. ca un exemplu de
sintez în dezvoltarea acestei t. Fourier
nume te mecanica lui Lagrange, drept
mecanic filosofic , deoarece reduce
toate legile echilibrului i ale mi c rii,
la un singur principiu. A creat o static
analitic pe baza principiului
deplas rilor virtuale, considerând acest
principiu drept o formul general a
staticii. A ob inut formula general a
dinamicii, cunoscut sub denumirea de
„ecua iile lui Lagrange”. A cercetat
micile oscila ii ale unui sistem material
în jurul pozi iei de echilibru stabil care
430
reprezint baza teoriei actuale a
oscila iilor. Lagrange a considerat
mecanica analitic ca o ramur a
analizei mat. iar metoda ei ca pe o
cucerire t. indiscutabil . A enun at
teza c mecanica poate fi considerat ca
o geometrie în spa iul cu patru
dimensiuni, introducând timpul ca o a
patra dimensiune. A stabilit reguli în
vederea propag rii sunetului i a
demonstrat riguros teoria sunetelor
armonice. Op.pr.: - Recherches sur la
nature de la propagation du son
(1759), în baza c reia astronomul
Delambre îl egaleaz pe Lagrange cu
Newton, Taylor, Bernoulli, d’ Alembert
i Euler. - Solution d’un problème
arithmétique (1768), în care se ocup
de solu ionarea ecua iilor în numerele
întregi. - Rezolvarea prin serii a
ecua iilor literale (1768). - Sur la
résolution des équations numériques
(1769), -în care se ocup de calculul
r d cinilor imaginare i aplicarea în
mod elegant a teoriei frac iilor
continue. - Recherches d’Arithmétique
(1773), în care expune primele cercet ri
asupra formelor cuadratice binare i
ob ine o mul ime de teoreme relativ la
numerele prime de forma 4n-1 sau
4n+1. - Mécanique analitique (1788). -
Traité de la résolution numérique des
équations des tous degrés (1798). -
Théorie des variations séculaires des
éléments des Planètes (1781). - Théorie
des Fonctions analitiques (1797) etc.
Dintre matematicienii români care au
abordat unele cercet ri ale lui
Lagrange, cit m: Vera Myller Lebedev,
Gr. Moisil, Dan Barbilian (1933).
Despre via a i operele lui Lagrange a
scris Delambre (1812). Lagrange a fost
un savant modest, preocupat mereu de
idei noi pentru fundamentarea mat.
Înzestrat cu o mare capacitate. S-a
remarcat prin substituirea metodei
analitice cu cea sintetic . Lucr rile
redactate clar, cu un stil clasic. A
apreciat cu sinceritate lucr rile altor
matematicieni. Lucr rile sale au
constituit „piatra unghiular a întregii
culturi fizice matematice pentru mai
multe secole înainte”. C uta s stea
departe de intrigi. Avea o mare
aversiune pentru dispute. Îi pl cea via a
izolat . Era condus de principiul c e
mai bine de a nu face nimic, decât de a
face inutilit i.
LAGUERRE, Edmond Nicolas
(1834-1886), matematician francez. N.
i m. la Bar-le Duc. Membru al Acad.
de t. (1884). A. t.: - Laguerre are
lucr ri importante în domeniul
geometriei diferen iale, algebrei i
analizei. A studiat unele clase de
polinoame care-i poart numele,
precum i func iile generatoare ale
acestora. A studiat unele clase de
ecua ii în care coeficien ii satisfac
unele rela ii de recuren . S-a ocupat de
curbele i suprafe ele analagmatice,
adic de figurile i suprafe ele sferice
care r mân invariante printr-o
inversiune special , extinzând în spa iu
transformarea omografic prin
inversiune. A stabilit formula
θ = i (ln M ) 2 , care eviden iaz c
unghiul a dou drepte se ob ine
înmul ind cu i/2 logaritmul natural al
biraportului format de dreptele date i
dreptele izotrope, plecând din vârful
431
unghiului. Este autorul lucr rilor
privind substitu iile liniare i ecua iile
numerice. În 1879 a generalizat
teorema lui Descartes relativ la
num rul varia iilor unui polinom. În
cursul vie ii, în urma activit ii sale, i-
a sacrificat s n tatea. Dintre
matematicienii români, cu problemele
abordate de Laguerre, s-au ocupat:
Vera Myller, Lebedev (în teza sa de
doctorat privind polinoamele lui
Laguerre), A. Angelescu (1922), M.
Gherm nescu (1937), T. Popovici
(1926,1934), Gh. Th. Gheorghiu (1937)
etc.
LA-HIRE, (Lahire de) Philippe
(1640-1718), geometru i astronom
francez, savant, spirit enciclopedist din
epoca lui Ludovic al IV-lea. N. la Paris.
Tat l s u Laurent de la Hire, pictor i
gravor, prieten cu Desargues, care a
jucat un mare rol asupra lui Philippe, în
ce prive te formarea lui ca
matematician, având posibilitatea s
studieze toate lucr rile lui Desargues.
În 1656, Philippe a r mas orfan de tat ,
dar gustul pentru geometrie nu l-a
pierdut. În 1660 a c l torit în Italia
pentru completarea studiilor. Reîntors
în Fran a i-a completat studiile fiind
elevul lui Desargues. Terminând
studiile a devenit prof. de mat. la
Collège de France i la Acad. de
Arhitectur . Membru al Acad. de t.
din Paris, fiind unul dintre întemeietorii
acestei Acad. A. t.: La-Hire a fost
îns rcinat de c tre Colbert cu lucr rile
din domeniul geodeziei i a
arpentajului. A continuat lucr rile de
m surare a meridianelor începute de
c tre Picard i au lucrat împreun la
întocmirea h r ii Fran ei. A creat o
nou teorie a conicelor, dup
prelucrarea teoriilor lui Desargues i
Apolloniu. De la el a r mas teorema
relativ la fascicolul punctual de conice.
A descris pentru prima dat ecua ia
unui paraboloid, primul exemplu de
ecua ie a unei suprafe e, introducând
coordonatele spa iale. A introdus
pentru prima dat no iunea de polar . A
reunit i demonstrat toate propriet ile
conicelor cunoscute de o manier
uniform i elegant . Între multele
propriet i ale conicelor, în 1685 a
ar tat c doi diametri conjuga i ai unei
conice sunt conjuga i în raport cu
asimptotele. A introdus no iunea de
cerc ortoptic al unei conice (adic , a
ar tat c mul imea punctelor din care
putem duce tangente perpendiculare la
o conic cu centru este un cerc
concentric). Începând cu 1666 a f cut
un studiu sistematic asupra ruletelor,
demonstrând c orice curb poate fi
considerat drept rulet . În spe a
studiat epicicloidele i hipocicloidele,
n scute de un punct dat al unui cerc
mobil, care se rostogole te exterior sau
interior pe un cerc fix. A demonstrat c
desf urata unei epicicloide sau
hipocicloide este o curb asem n toare
i c , prin reflexie, caustica unui cerc
este o epicicloid . (Caustica unei curbe
C este înf ur toarea razelor reflectate
pe curb ale razelor care trec printr-un
punct dat.) A dezvoltat teoria
angrenajelor epicicloidale. Alte
cercet ri: expunerea propriet ilor
diviziunilor armonice i ale rela iilor de
involu ie, a creat teoria relativ la
432
triunghiurile omologice, în 1679 a
introdus no iunea de cotangent
hiperbolic . A creat o metod general
de a forma p trate de ordin impar, a
excelat în exerci iile cu p trate magice
etc. Op.pr.: - Nouvelle méthode de
géométrie pour les sections des
superficies coniques et cylindriques,
qui ont pour base des cercles ou des
paraboles, des ellipses ou des
hyperboles, Paris (1673). Aceast
lucrare are un merit necontestat i a fost
utilizat mai bine de un secol,
aducându-i lui La-Hire reputa ia de
mare geometru. - Sectiones conicae in
nove libros distributae, Paris (1685). -
Les Lieux Géométriques. - La
construction ou Effection des
équations. - Traités des Roulettes
(1706). - Le Cycloïde (1676). - Traité
de mécanique (1695). - Tabulae
Astronomicae, Paris. Traité de
Nivellment des Eaux et des autre corps
fluides de Mariotte (1686).
LAHOVARY, Iacob (1846-1907),
general i prof. de calcul diferen ial i
integral, de mecanic la Univ. din
Bucure ti. N. la Bucure ti. A fost
sublocotenent în armata român , în care
calitate a plecat la Paris pentru studii
militare i univ. (1864). Licen iat în
mat. la Sorbona (1870). Prof. la
Catedrele de Calcul Infinitesimal i
Mecanic la Univ. din Bucure ti
p strându- i i cariera militar .
Lahovary a fost prof. lui Gh. i eica.
Lahovary a func ionat în cadrul
înv mântului superior, în preajma
R zboiului de Independen din 1877,
la care a luat parte i el. Fost ministru
de r zboi, apoi ministru de externe,
eful Marelui Stat Major. În 1901 a fost
trecut în pensie.
LAISANT, Charles Ange (1841-
1920), matematician i om politic
francez. N. la Basse-Indre, m. la
Asnières. Deputat de Nantes, ini ial
republican, îns ulterior s-a ata at
doctrinei socialiste. Fiind în Parlament,
cu ocazia unei dezbateri furtunoase, lui
Laisant, cufundat în problemele de
mat., i-a venit o idee care a contribuit la
rezolvarea unei probleme vechi ce-i
fr mânta gândul. Este unul dintre
întemeietorii revistei „L’Enseignement
Mathématique” (1899), în care i-a
publicat lucr rile i la care a colaborat
i P. Sergescu. Lucr rile sale de mat. se
refer la metoda echipolentelor,
calculul cuaternionilor, care sunt
remarcabile. Op.pr.: - Recueil des
problèmes de Mathématique. - La
Mathématique, Philosophie et
einseignement, Paris (1898).
LALANDE, Joseph Jerôme la
Français (1732-1807), matematician i
astronom francez. N. la Bourg-en-
Brasse, m. la Paris. A studiat dreptul i
concomitent s-a ocupat i cu mat. i cu
observa ii astronomice pe lâng De′Isle
i Lemónnier. În 1751 a plecat la
Berlin. Reîntors a profesat avocatura la
Bourg, apoi s-a stabilit la Paris,
ocupându-se cu mat. i astronomia. În
1753 a devenit membru al Acad. de t.,
fiind premiat pentru cea mai bun
lucrare de astronomie. În 1761 a
devenit prof. la Collège de France, iar
mai târziu directorul Observatorului
433
École Militaire. A. t.: Pe Lalande l-a
preocupat problema erorii care apare la
înlocuirea triunghiurilor sferice cu
unghiuri ascu ite mici prin triunghiuri
plane. În 1801 a întocmit un catalog
care con ine 47390 de stele, grupate
dup gradul de str lucire, adic dup
m rime. A studiat problemele
planetelor i cometelor. Op.pr.: -
Tables des logarithmes par les sinus
etc. Paris (1760). - Histoire céleste
française, Londra (1847). - Traité d’
Astronomie, Paris (1764), - ed. II în
1792. Acest tratat a fost tradus în limba
greac de c tre Daniil Philippidi i
tip rit la Viena (1806), pe care l-a
dedicat lui Al. Moruzzi. - Bibliographie
astronomique avec l’ histoire de
l’astronomie depuis 1781-1802.
LALANNE, Louis Chrétien Léon
(1811-1892), matematician i ing.
francez, cu o bogat activitate t. la noi
în ar . N. în Fran a. A studiat la c.
Politehnic , apoi la c. Na ional de
Poduri i osele din Paris, devenind
ing. Domnitorul Barbu tirbei a cerut
guvernului francez, în 1851, s trimit
un ing. cu experien pentru
organizarea corpului tehnic al statului.
Lalanne, ca delegat, pe lâng
organizarea corpului tehnic al statului
nostru, a organizat i prima c. de
Conduc tori de Lucr ri Publice din
Bucure ti, înfiin at în 1852, Lalanne
fiind directorul i prof. acestei coli
(1852-1853). Aceast c. i-a încetat
activitatea în 1858 i apoi a fost
reînfiin at de c tre Domnitorul Al. I.
Cuza la 1-X-1864 sub denumirea de c.
de Pon i i osele, Mine i Arhitectur .
În 1853, Lalanne s-a reîntors la Paris
fiind numit prof. i director al c. de
Poduri i osele din Paris. Lalanne a
mai trecut pe la noi prin ar , în anul
1855 cu ocazia r zboiului din Crimeea,
când a construit oseaua Cernavod -
Constan a, pentru alimentarea trupelor,
precum i în 1878, când a f cut parte
din Comisia de delimitare a frontierei
din fa a Silistrei. Membru al Acad. de
t. din Paris. A. t.: În calitate de ing. în
Fran a a proiectat mai multe lucr ri
publice, poduri, c i ferate, poduri
fluviale, maritime, canaluri etc. La noi
în ar a proiectat traseul oselei
Ploie ti-Predeal i a construit podurile
de pe aceste osele. Lalanne a propus
domnitorului tirbei s adopte noul
sistem de m suri, cu care ocazie
Lalanne a studiat unit ile noastre de
m suri existente atunci în ar ,
semnalând o mare varietate a acestor
unit i de m suri, reu ind ca sistemul
metric nou s fie introdus prin legea de
la 1-I-1866. Lalanne a c utat s
utilizeze cuno tin ele mat. în scopul
u ur rii calculelor tehnice. A construit
un aritmometru care reduce la 1 10
calculele numerice pentru terasamente.
A întocmit o lucrare despre descrierea
utiliz rii Riglei de Calcul. Lalanne a
descoperit anamorfoza curbelor.
LALESCU, Traian (1882-1929), mare
matematician, str lucit savant cu
renume mondial, unul dintre f uritorii
colii matematice române ti, ale c rui
cercet ri au fost mult apreciate în ar
i str in tate. N. i m. la Bucure ti.
Originar b n ean. Primele dou clase
gimnaziale le-a f cut la Craiova, unde
434
tat l s u func iona la „Creditul
Agricol”, iar ultimele dou la Roman.
Cursul superior la Lic. Internat din Ia i.
Din aceast epoc a început s
colaboreze la G. M. În anul 1900 este
admis la c. de Poduri i osele. Dup
trei ani s-a înscris la Fac. de t. a Univ.
din Bucure ti, pe care a terminat-o
având ca prof. pe D. Emmanuel, Gh.
i eica, E. Pangrati, A. Davidoglu i
N. Coculescu. În 1905 a plecat la Paris,
unde a audiat cursurile lui E. Picard. La
Göttingen a audiat cursurile lui D.
Hilbert i unde a intrat direct în contact
cu preocup rile colii germane de mat.
Prof. de mat. la gimnaziul din Giurgiu
(1909-1912) apoi la Seminarul Central,
la gimnaziul „Gh. incai” i „Dimitrie
Cantemir” din Bucure ti, concomitent a
func ionat asist. i prof. suplinitor de
analiz la Fac. de t. din Bucure ti
(1912). Dr. în mat. (1909), apoi, pe
rând: prof. suplinitor la mecanic
ra ional , conf. de algebr superioar ,
la geometria descriptiv , de teoria
numerelor, iar în 1916 a devenit titular,
calitate pe care a de inut-o pân la
moarte. În 1917 fiind trimis cu o
sarcin diplomatic la Paris, urmeaz
c. Superioar de Electricitate ob inând
diploma de ing. A luptat pentru
recunoa terea drepturilor rii noastre i
informarea opiniei publice în cadrul
ziarului francez „La Roumanie”. În
1920 a pus bazele c. Politehnice din
Timi oara al c rei prim rector a fost i a
pus bazele "Revistei de Matematic "
din Timi oara, care a ap rut neîntrerupt
dou decenii. În 1918 a plecat la Paris
cu o delega ie de profesori pentru
sus inerea intereselor României la
Conferin a de Pace. În anii de dup
r zboi, Lalescu a fost ales de dou ori
deputat, apoi raportor la buget, politic
d un toare pentru activitatea sa t. A. t.
se concretizeaz în: teoria ecua iilor
integrale, autor al primei monografii,
pe plan mondial, referitoare la acest
domeniu, teoria numerelor, algebr ,
geometrie elementar , calculul
vectorial i tensorial, seriile
trigonometrice, analiza mat., ecua ii
func ionale, mecanic , electricitate,
istoria mat. i ca popularizator al t.
mat. române ti. A expus principiile
clasice ale teoriei ecua iilor integrale,
principii deosebit de valoroase pentru
rezolvarea problemelor fizicii mat. A
studiat ecua iile de tip Volterra. A avut
o contribu ie personal foarte
remarcabil în teoria ecua iilor
integrale Fredholm. A f cut studii de
mare importan în domeniile teoriei
numerelor, asupra teoriei lui Galois.
Deosebit de important este activitatea
lui Tr. Lalescu referitor la geometria
triunghiului. Lucrarea lui Lalescu
referitor la geometria triunghiului a
ap rut în limba francez în 1937,
tradus în limba român în 1958. Ea
strânge laolalt cele mai multe rezultate
ob inute de c tre matematicienii
secolelor trecute, privind propriet ile
unui triunghi oarecare, precum i unele
rezultate datorate lui Lalescu însu i.
Prin cursurile inute la c. Politehnic a
f cut cunoscut teoria relativit ii,
calculul tensorial, preocup ri foarte noi
pe atunci. Op.pr.: - Introduction à la
théorie des équations intégrales
(tradus în limba român în 1910 i
retip rit de Acad. Român în 1956). -
435
Tratat de geometrie analitic (1920-
1927), 4 vol. - Calculul algebric
(1924). - Geometria triunghiului
(men ionat mai sus). -Lista complet a
lucr rilor se g se te în Biblioteca Acad.
R.P.R. 1955. Mare om de t., creator de
o diversitate rar , mare animator al
genera iei sale de matematicieni, al
c rui nume este înregistrat în istoria
mat. române ti. A contribuit la
dezvoltarea colii române ti de mat. A
depus o activitate intens pentru
cre terea cadrelor române ti i pentru
ridicarea nivelului t. mat. la noi în ar .
Unul dintre cele mai str lucite talente
mat. din ar , care a reu it s duc
faima patriei sale peste hotarele rii
noastre i chiar peste Ocean.
LALLEMENT, Nicolas de Conteray
(1739-1829), matematician francez,
fratele celebrului Lallement Richard,
imprimeur francez. N. la Renwez
(Ardennes), m. la Paris. La început a
fost asociatul fratelui s u, dar în 1764 a
devenit prof. de mat. la Reims, func ie
pe care a ocupat-o timp de 32 de ani.
Prof. examinator la c. de Geniu, la c.
de Artilerie, la c. de Poduri i osele
i membru corespondent al Inst.
Francez. Pentru meritele i reputa ia sa
regele Ludovic al XIV-lea i-a acordat
titlul de nobil. A ajutat pe fratele s u la
redactarea Dic ionarului universal
francez-latin, ap rut la Paris în 1823 i
la redactarea Bibliothéque historique et
critique des Thérenticographes, Rouen
(1763).
LA LOUBÈRE, Antoine (1600-1664),
geometru francez. N. la Rieux, în
Languedoc, m. la Toulouse. La 20 de
ani a intrat în ordinul iezui ilor unde a
înv at i profesat: mat., retorica, limba
ebraic , teologia. A profesat ca prof. la
Toulouse. Prieten cu Fermat. Ca
geometru, s-a ocupat mult cu
solu ionarea problemelor propuse de
c tre Pascal, în concurs. Pe aceast
tem s-a ivit o mare ceart între La
Loubère i Pascal, care a dat na tere la
o serie de coresponden e. Op.pr.: -
Reponsio ad Theses apologeticas conta
Pascal Annatum de mente Concilii
Tridentini, Toulouse (1645). - În 1759 s-a stabilit la Ausburg. În 1783
Quadratura circuli et Hyperbolae
segmentorum, et dato eorum centro
gravitatis, Toulouse (1651). - Veterum
geometrica promota in septem de
Cycloide libris pronota, Toulouse
(1660), care cuprinde calculul centrelor
de greutate ale semivolumului generat
prin rotirea cicloidei în jurul jum t ii
bazei sale. - Elementa tetragonia
(1651). - De cycloide Galilei et
Torricelli proporsitiones viginti.
LALOVIERA (pseudonimul lui
Loubère. Dup Bossuet i Pascal
pseudonimul este Lallouere, iar dup
Montucla: Lallouvers).
LAMBERT, Jean Henri (1728-1777),
celebru matematician, filosof idealist
german, de origine francez. N. la
Mulhausen, ora liber din Alsacia, m.
la Berlin. Familia sa de religie
reformat a fost nevoit s emigreze
din Fran a, în urma revoc rii Edictului
din Nantes. P rin ii fiind s raci,
Lambert s-a ridicat prin propriile sale
puteri i st ruin e. La început a pictat
436
icoane i tablouri pe care le valorifica
i pe banii câ tiga i î i procura c r ile
necesare pentru a înv a. Pentru a- i
putea continua studiile a intrat în
serviciul unui proprietar de mine în
Alsacia, iar peste doi ani s-a instalat la
Bâle ca secretar al unui doctor i pentru
educarea unei fiice a sa. Aici a avut
norocul de a avea la dispozi ie o
bibliotec bogat a doctorului i putea
studia tot ce dorea. În 1759 a început s
viziteze Göttingenul, Utrechtul,
Parisul, Marsilia, Torino, Olanda etc.
a fost ales membru al Soc. Regale de
t. i prof. la Acad. din Cracovia.
Acad. (1764). A. t.: -Lambert a fost un
matematician sincer. El nu s-a
amestecat în specula ii mat. cu al i
colegi. Ca matematician, a dat cercet ri
remarcabile în diverse domenii ale mat.
Memoriile sale con in rezultatele
cercet rilor f cute asupra propriet ilor
numerelor transcendente, asupra
logaritmilor, a calculului integral,
asupra ecua iilor de un grad oarecare,
asupra trigonometriei, asupra calcului
probabilit ilor, asupra fluidelor,
asupra curburii curentului magnetic,
asupra unor instrumente acustice,
vitezei sunetului, asupra hidrometriei,
asupra cometei din 1769, asupra
orbitelor aparente ale cometelor, asupra
densit ii aerului, asupra morilor de ap
i de vânt, asupra iregularit ii mi c rii
lui Saturn i Jupiter, cu teoria
fotometriei etc. A stabilit mai multe
teoreme pentru g sirea numerelor
prime pân la 101977. În domeniul
trigonometriei a creat bazele
trigonometriei hiperbolice, confirmând
înrudirea func iilor trigonometrice cu
cele hiperbolice. A dedus propriet ile
fundamentale ale trigonometriei
sferice. A întocmit cele mai bune
tabele logaritmo-trigonometrice din
jum tatea a doua a sec. XVIII. A f cut
observa ii trigonometrice asupra
hidrometriei. În cadrul geometriei
diferen iale, Lambert a dat formule
diferen iale pentru proiec ia
stereografic . În 1767 a dat prima
demonstra ie riguroas în care a ar tat
c num rul π este ira ional. A
demonstrat c un arc de cerc este
comensurabil cu raza, dar tangenta
acestui arc este incomensurabil i (1770). Anlage zur Architektonik oder
reciproc. De asemenea a demonstrat i
ira ionalitatea lui „e” i „ e m ”, pentru
m ra ional. A stabilit numeroase
teoreme relativ la sec iunile conice, pe
care le-a aplicat la determinarea
mi c rii cometelor. Bazele filosofiei lui
Lambert con in principii metafizice,
care se pot compara cu ale lui Leibniz.
În unele privin e ideile lui sunt comune
cu ale lui Kant. R spândirea
principiilor filosofice ale lui Lambert s-
a f cut prin traducerea în diferite limbi
a operelor sale filosofice. Op.pr.: -A
publicat peste 50 de memorii. A purtat
o coresponden foarte activ cu
savan ii din Fran a i Germania. A
cooperat la Biblioteca „Allemande
Universelle”. - Sur les proprietés
remarquables de la route de la lumière
(1756), care i-a deschis calea de a fi
considerat mare geometru. - în afar
Cosmologische Briefe über die
Einrichtung des Weltbaues, Ausburg
(1761), tradus în limba francez , în
care Lambert î i expune concep iile
437
sale cosmologice. - Beischreibung und
Gebrauch der Logarithmischen
Rechentafeln in Auflösung aller zur
Proportion, Ausburg(1761). - Neues
Organon, oder Gedanken über die
Erforschung und Bezeichnung des
Wahren, Leipzig, 1764. -
Architektonike, ambele lucr ri au
caracter filosofic matematic i un
excelent con inut de metafizic . -
Perspective (1774). - Theorie der
Parallellinien (1766). - Observations
trigonométriques (1770). - Zurlag zu
den logarithischen und
trigonometrischen Tabellen, Berlin
Theorie des Einfachen und Ersten in
der philosophischen und
mathematischen Erkentniss, Riga,
(1771). - Differential und Integral
Rechung endlicher Grossen. Operele
lui Lambert au fost editate în cinci
volume, Zürich (1946-1948), sub titlul
Opera Mathematica. Via a i
activitatea lui Lambert este descris de
Lepsius, München (1881), de Baensch,
Tubingen (1902), de Schur (1905), de
Rudio Ferdinand. Dintre
matematicienii români: Al. C.
Climescu a g sit o dezvoltare în serie
analoag cu a lui Lambert, publicat în
„Bul. Polit. Ia i” vol. III/1948. Lambert
a fost de o simplicitate deosebit . Ideile
sale nu erau întotdeauna determinate.
Nu reac iona la observa ii. Nu a
recunoscut al i geometri superiori lui,
de D’Alembert, Euler,
Lagrange. Posteritatea i-a acordat
considera iunea de mare geometru
universal, iar succesorii lui i-au
continuat în mod aprofundat tiin a.

LAMÉ, Gabriel (1795-1870),
geometru francez. A studiat la Colegiul
Louis-le Grand. N. la Tours. Fost elev
al c. Politehnice în 1816. Înc , ca elev
la aceast c., Lamé a studiat
fascicolele de conice sub form
analitic , între primele lucr ri a aplicat
ecua ia fascicolului mE + m′E ′ = 0 .
Acest studiu a fost publicat într-un
memoriu de geometrie analitic , care l-
a f cut cunoscut în lumea
matematicienilor francezi. În 1817 a
intrat la École des Mines în calitate de
elev ing., pe care a terminat-o în 1820,
fiind trimis ca ing. la St. Petersburg,
unde a stat pân în 1831. În 1830 a fost
trimis de c tre guvernul rusesc în
Fran a i Anglia pentru a culege date
asupra artei construc iilor din aceste
ri. Dup terminarea unui raport
asupra constat rilor f cute, s-a reîntors
în patrie, fiind numit prof. i ing. în
Corpul de Geniu al C ilor de
Comunica ii, apoi prof. la c.
Politehnic i în fine prof. la Catedra
Calculul Probabilit ilor la Sorbona,
unde a fost prof. lui N. Culianu.
Membru al Acad. de t. (1843), de la
care dat s-a ocupat cu analiza
matematic i a f cut cercet ri în
domeniul fizicii-matematice. A. t.: Ca
elev ing., începând cu anul 1818 a
început s se ocupe de construirea unei
suprafe e de ordinul II care trece prin 9
puncte date. A stabilit condi ia de
concuren a dreptelor i planelor sub
form de determinant i condi ia de
concuren a trei drepte. A stabilit
lucr ri preliminare cu privire la
cercetarea exhaustiv a tuturor
438
cazurilor de degenerare i a extins
celebra teorem a lui I. Carnot,
referitor la intersec ia celor trei laturi
ale unui triunghi, cu o conic . În 1837,
a acordat o aten ie deosebit conicelor
omofocale, care formeaz o re ea i
care l-au condus pe Lamé la
introducerea coordonatelor eliptice i
în spa iu (1854). Înc în 1837 a folosit
coordonatele curbilinii la spa iul cu trei
dimensiuni, introducând diferi i
parametri diferen iali în vederea
aplic rii lor la teoria elasticit ii i
fizico-mat. În 1839 a dat o solu ie
pentru marea teorem a lui
n n n
Fermat: X + Y = Z , pentru n = 7. A
construit o ecua ie diferen ial liniar
special de ordinul doi cu coeficien i
variabili care-i poart numele. A
demonstrat unele propriet i ale
curbelor Releaux de lungime constant ,
descoperite în 1875. A studiat
mecanica molecular , determinând
ecua ia general a elasticit ii, a studiat
momentul de iner ie, iar în 1857 a
stabilit o teorie proprie referitoare la
suprafe e izotermice, care a fost
dezvoltat în continuare de c tre E.
Heine. Op.pr.: - Examen de différentes
méthodes employées pour résoudre les
problèmes de géométrie, Paris (1818). -
Leçons sur la Théorie Mathématique
de l’élasticité des corps solides, care
constituie o culegere de lec ii predate la
Fac. de t. de la Sorbona (1852). -
Leçon sur les fonctions inverses des
transcendentes et les surfaces
isothèrmes (1857). - Leçons sur les
coordonnées curvilignes, Paris (1859).
Cu ecua ia lui Lamé s-a ocupat
matematicianul român Tr. Lalescu, în
"Bul. Soc. de Stiin e", V.XIX.1910.
LAMPE, Emil (n. 1840),
matematician german. N. la Gollwitz,
lâng Brandenburg. Prof. de lic. la
Berlin (1865), apoi prof. la Acad.
Militar (1874), iar în 1889 la c.
Superioar Tehnic din Charlotenburg.
În 1990 a devenit redactor la revista
„Archiv der Mathematik und Physik ”.
Op.pr.: - De superficiebus quarti
ordinis quibus puncta trips icia insunt,
Berlin (1864). - Sur quelques problemè
relatifs à la surface des ondes (1870). -
Zur Enstehung der Begriffe der
exponential Funktion und der
logarithmischen Funktion eines
komplexen Arguments bei Leonard
Euler, Leipzig (1907).
LANDAU, Edmund Georg Hermann
(1877-1938), matematician german. N.
la Berlin, prof. de mat. la Univ. din
Göttingen. Fost prof. al lui Gh. i eica,
G. Sudan, V. Vâlcovici. În 1912 a luat
parte la Congresul Interna ional din
România. A. t.: Landau s-a ocupat de
teoria analitic a numerelor algebrice,
teoria func iilor. S-a ocupat de precizia
legilor asimptotice de distribu ie a
numerelor prime, de legile care
guverneaz abaterile valorilor
observate ale num rului n (num rul
numerelor prime), fa de cele calculate
dup formula existent . În 1912 a emis
ipoteza c teorema lui Goldbach nu se
poate rezolva cu mijloacele „actuale”
ale mat.. A analizat rezultatele
cercet rilor lui nirelman relativ la
problema lui Goldbach. La 20 de ani,
439
Landau a ar tat, pe baz de analiz c
trisec iunea unghiului i dublarea
cubului nu sunt posibile cu rigla i
compasul. A tratat complet teorema lui
Dedekind relativ la numerele reale.
Op.pr.: Handbuch der Lehre von der
Verteilung der Primzahlen, Leipzig
(1909), în 2 vol. -Darstellung und
Begründung einiger neurer Ergebnisse
der Funcktionentheorie (1916-1929). -
Vorlesungen über Zahlentheorie
(1927), în 3 vol. - Grundlagen der
Analysis, Leipzig (1930). - Einführung
in die Differential und
Integralrechnung (1934). Dintre
matematicienii români care au reluat
unele probleme ale lui Landau,
amintim pe Corneliu Constantinescu i
Ch. C lug reanu: Asupra unei aplica ii
a teoremei lui Landau, în „Bull Math.
Soc. Roum des Sciences”, vol 33-
34/1932.
LANDEN, John (1719-1790),
geometru englez. N. la Peakirk, lâng
Petersburg, m. la Milton. Despre
tinere ea lui nu exist date concrete
decât începând cu anul 1744. În 1766 a
fost membru al Soc. Regale din
Londra. A. t.: Landen s-a ocupat de
teoria rectific rii curbelor, însumarea
seriilor i integrarea ecua iilor
diferen iale. A expus metoda rezidual
de a substitui pe aceea a fluxiunilor,
metod reluat i dezvoltat de Kramp,
Arbogast i Lagrange. Landen este
primul care a ajuns la ideea de a da o
fundare pur algebric analizei. A
reprezentat diferen a dintre dou arce
de hiperbol sub forma unui segment,
apoi a dat o transformare important ,
(care-i poart numele) i care a fost
relevat ca descoperire important de
c tre mul i matematicieni. Op.pr.: -
Mathematical Lugubration (1755). - A
Discours concerning the residual
Analysis, a new branch of the algebra
(1758-1764). - The residual Analysis. -
Théorie des Fonctions elliptiques. -
Animadversions on Dr. Stewarts
Computation of the Sun’s distance
from the Earth, Londra (1771). (dup
Mathematical Memoirs).
LANG, Joseph (> 1630),
matematician alsacian. N. la
Kaiserberg. prof. de mat. i limba
greac la Freiburg. Nu se cunoa te data
na terii i nici datele corespunz toare
asupra vie ii i activit ii sale. Op.pr.: -
Elementale Mathematicum logisticae,
astrono-micae et theoreticae
planetarum, Freiburg (1612, 1627).
LANGE, Guillaume (1622-1682),
matematician danez. N. în insulele
Selande, m. la Copenhaga. Dup
terminarea studiilor a f cut c l torii în
Italia i Olanda, apoi a devenit prof. la
Univ. din Copenhaga. Op.pr.: -
Excitationes Mathematicae VII, de
annua emendatione et motu apogaei
Solis (1653). - De Veritatibus
Geometricis (1656).
LANGEVIN, Paul (1872-1946),
matematician, fizician, progresist,
francez. n. din familia unui muncitor
parizian. Tat l s u, în frumoasele zile
ale Comunei din Paris, a luat parte la
eroicele lupte ale f uritorilor acesteia.
Paul a studiat la c. de Fizic i matematician belgian. N. la Grand, m.
440
Chimie, unde, dup terminarea
studiilor, a devenit prof. apoi prof. la
Collège de France (1909). Membru al
Acad. de t. din Paris i membru de
onoare al Acad de t. din U.R.S.S. Din
1944 membru al Partidului Comunist
Francez. Langevin a tiut s
împleteasc activitatea sa tiin ific cu
lupta neobosit pentru idealurile
umanit ii. Înarmat cu concep ii
filosofice înaintate, materialiste, el s-a
ridicat cu hot râre împotriva
interpret rii idealiste a realiz rilor
tiin ei. A protestat cu vehemen
împotriva încerc rilor reac iunii de a
în bu i orice libertate democratic , a
luptat împotriva fascismului. A activat
în cadrul Legii pentru Drepturile
Omului, fiind i pre edintele acesteia în
ultimii ani ai vie ii sale. Langevin a
suferit rigorile fascismului fiind
aruncat în lag rele gestapoului, în
perioada ocup rii Fran ei de c tre
fasci ti. A. t: -Este autorul mai multor
lucr ri de fizic -matematic . A
contribuit la elaborarea teoriei cuantice
i a relativit ii. În timpul primului
r zboi mondial, pentru a putea produce
unde (n.e.) sonore mai puternice a
recurs la mozaicuri de cristale de cuar .
În 1905 a introdus nota ia de
divergen a unui câmp vectorial,
simbolul ∇ . Are cercet ri în privin a
ioniz rii gazelor, asupra teoriei para i
diamagnetismului. Lui îi apar in o serie
de observa ii importante referitor la
raportul dintre mas i energie.
LANGSBERGHE, de Meulebecke
Philippe van (1561-1632),
la Middelbourg. În 1566 p rin ii fiind
persecuta i pe tem religioas , au fost
nevoi i s se refugieze în Fran a, apoi
în Anglia, unde tân rul Langsberghe i-
a f cut studiile. Reîntors în patrie a fost
numit ministru la Anvers, îns acest
ora fiind retrocedat la 17 august 1585
lui Philippe, Langsberghe s-a refugiat
în provinciile unite, iar în anul urm tor
a fost numit prof. de mat. la Ter-Goes
(Zeelanda), unde a func ionat 29 de
ani. În 1915 a fost declarat prof. emerit,
apoi s-a retras la Middelbourg, unde s-
a ocupat de mat. i astronomie. Op.pr.:
- Cyclometriae novae Libri duo (1628).
- Progymnasmatum astronomiae,
restitutae Liber primus de Motu Solis,
(1629). Triangulorum geometricum,
tum geometricum, necon in
Astrolabium, (1633). Horolographia
nova, in qua omne genus Sciotericorum
Horologiorum ostenditur. – Tabulae,
motuum coelestium perretuae, ex
omnium temporum observationibus
constructae. Autorul a lucrat timp de
40 de ani la întocmirea acestor tabele,
traduse în limba francez (1633).
Opera Omnia, a lui Langsberghe a fost
publicat la Middelbourg (1663).
LANKUCKI, Jean (1450-1520),
matematician polonez. Despre via a i
activitatea lui nu sunt cunoscute date.
A r mas totu i cunoscut dup lucr rile
r mase: - Algorithmus linialis cum
pulchis conditionibus duarum
Regularum de Foi: una de integris,
altera vero de fraclis, Requiisque
socialibus, et semper exemplis idoneis
adjunctis. Aceast lucrare a fost
publicat prima oar la Cracovia
441
(1517), reimprimat în anii 1519, 1538,
1548, 1550.
LANTHENÉE, Le Ratz de (> 1770),
matematician belgian. N. în regiunea
Liège. A studiat tiin ele, dar a fost atât
de obscur, încât nu se cunoa te nici un
detaliu asupra vie ii sale, în afar de
lucrurile r mase de la el: - Éléments de
Géométrie, ou principes de la mesure
de l’etendue expliqués par
demonstrations, la plupart nouvelles,
et surtout sams le cours des
proportions, Paris (1738), lucrare
scris cu mult claritate i precizie. -
Examen et Réfutation de quelques
opinions sur les courses de la
Réfraction, Paris (1740). - Nouveaux
Essais de Physique (1750) etc.
LANTZ, Jean (> 1638), matematician
german, n. la Tettinger, lâng lacul
Constan a, m. la Münich. La etatea de
25 de ani a devenit membru al
ordinului iezui ilor i în 1601 a fost
invitat ca prof. de mat. i limbi
orientale la Ingolstadt. Op.pr.: -
Institutionum Arithmeticarum Libri IV,
cum apendice fractionum et altera de
utriusque calendarii canonibus et veris
epactarum acquandarum fundamentis,
Münich (1616), Ausburg (1617),
Cologne (1621). - Euclidis
Elementorum Geometricarum Libri VI
priores, Ingolstadt (1617).
LAPLACE, Pierre Simon de,
marchiz (1749-1827), celebru
geometru, astronom i fizician francez.
Figur de matematician de prim
importan . N. la Beaumont-en-Auge
(Normandia) dintr-o familie s rac , m.
la Paris. Laplace nu a l sat nimic scris
despre copil ria i tinere ea sa, el s-a
ridicat totu i gra ie lucr rilor sale i
sprijinului lui D’Alembert. A urmat c.
Militar din Beaumont, ajungând prof.
examinator la cursurile de artilerie de
pe lâng c. Militar din Paris (1766).
Mai târziu a func ionat ca profesor la
c. Politehnic i c. Normal
Superioar din Paris. Membru al Acad.
de t. din Paris (1773), membru i
pre edinte al Biroului de Longitudini
(1794), membru al Soc. Regale din
Turin (1801) apoi Copenhaga i
Göttingen, membru al Acad. de t. din
Milano (1802), a celei din Berlin
(1083), al Inst. t. din Olanda (1809),
al Acad din Paris (1816). În politic a
dat dovad de deplorabil
nestatornicie. Era ata at din punct de
vedere politic acelora care îl sus ineau.
Era extrem de materialist. A fost
ministru, senator, cancelarul
Consiliului de Mini tri, a ob inut titlul
din Legiunea de onoare, mare ofi er al
ordinului „Reunion”, titlul de marchiz.
A. t.: Analiza mat. era pentru Laplace
un instrument c ruia îi da aplica ii
variate. Lucr rile lui din teoria
ecua iilor diferen iale sunt de o
importan imens . A încercat s
foloseasc metoda varia iei
constantelor la rezolvarea aproximativ
a ecua iilor diferen iale. A dezvoltat
metoda integr rii ecua iilor diferen iale
liniare generale de ordinul n i a extins
aceast metod la ecua iile cu diferen e
finite. A rezolvat pentru prima dat
ecua ia liniar general cu derivate
par iale de ordinul întâi, în care scop a
442
introdus o variabil auxiliar , pe care a
determinat-o apoi în mod
corespunz tor. În 1785 a introdus
func ia poten ial U, care satisface
ecua ia lui Laplace scris sub forma
∆U = 0 . A ini iat „metoda cascadelor”
pentru rezolvarea acestei ecua ii.
Aceast ecua ie de mare importan se
folose te în fizic la studierea st rilor
sta ionare de temperatur , la poten iale
electrice i gravita ionale, în
hidrodinamica fluidelor ideale. În 1789
a studiat diferite tipuri importante de
ecua ii liniare cu derivate par iale de
ordinul doi, care joac un rol important
în diversele ramuri ale fizicii mat. În
domeniul algebrei, în 1772 a stabilit
regula privind dezvoltarea
determinan ilor dup minorii de diferite
ordine. A demonstrat c orice func ie
poate fi dezvoltat în func ie de func ii
sferice. El este ini iatorul ecua iilor
func ionale. A stabilit no iunea de
reprezentare conform , a construit o
ecua ie hiperbolic . A studiat func iile
sferice cu dou variabile. În 1812 a
creat teoria modern a probabilit ilor
ca disciplin mat. de sine st t toare. A
stabilit func ia care exprim legea
erorilor pentru reparti ia unei
probabilit i. A dat o expunere
magistral problemei func iilor de
reparti ie i a teoremelor lui Bernoulli,
Bayes i Buffon. A propus necesitatea
introducerii teoriei probabilit ilor ca
obiect de studiu în c. secundare.
Laplace a contribuit la dezvoltarea
edificiului mecanicii cere ti pe baza
concep iilor newtoniene. A creat o
doctrin relativ la cunoa terea legilor
mi c rii corpurilor din sistemul solar.
A demonstrat c legea atrac iei
universale descoperit de Newton,
explic complet mi carea planetelor. A
studiat cometele. A introdus no iunea
de linie „geodezic ” - linia cea mai
scurt pentru sferoidul nostru. Laplace
este considerat întemeietorul mecanicii
cere ti, întrucât a pus baze astronomiei
moderne i este considerat dup
Newton, drept un celebru om de tiin .
Laplace a dat o celebr teorie
cosmogonic , con inând vederile
autorului asupra form rii sistemului
solar, cunoscut sub numele de „teoria
Kant-Laplace”. Laplace s-a ocupat de
cercet ri în multe domenii ale fizicii:
schimbarea st rii de agregare a
corpurilor, arderea hidrogenului în
mediu de oxigen, teoria capilarit ii,
probleme de acustic , refrac ia
atmosferic , viteza sunetului, a studiat
unele propriet i ale gazelor, a creat o
mecanic general a tr s turii comune
cu realitatea. Lucr rile lui Laplace au
zdruncinat concep ia metafizic despre
natur , dezv luindu-i neteminicia.
Op.pr.: - Exposition du système du
monde (1796). - Mécanique céleste
(1799-1825), în 5 vol. - Théorie
analitique des probabilités (1812), -
Essai philosophique sur les
probabilités (1814) etc. În operele lui
se remarc profunzimea în cercet ri,
elegan a, importan a descoperirilor i
prin simplicitatea limbajului. Via a i
activitatea lui Laplace au fost redate,
sub diferite forme de c tre Poisson,
Fourier, Arago, Puisseaux. Dintre
matematicienii români care au abordat
descoperirile lui Laplace, men ion m:
Gh. i eica (1899, 1915, 1924, 1936),
443
C. Popovici (1914), M. Gherm nescu
(1931, 1932), M. Ro cule (1958), P.
Dr gil (1965), F. Marcus (1963), I.
Popa (1937), N. N. Mih ileanu (1952),
D. Mangeron (1852), S. Vasilache
(1950), I. P. Elianu (1953), Tib.
Mih ileanu (1939), E. Arghiriade
(1956) etc. Laplace era generos, avea
un caracter nobil, st pânit de anumite
moravuri. Medita profund cu o
perseveren nemaipomenit în istoria
mat. Adev rul i dreptatea erau ideile
de baz ale conduitei sale. Era o fire
lejer . A fost un geniu ca i Descartes,
Newton, Leibnitz etc.
LAPPO, Danilevski(vezi: Danilevski).
LARDEN, Dionysius (n. 1793, >
1860-1870), matematician englez.
Scriitor tiin ific i mare popularizator
al tiin ei. N. la Dublin, ca fiu al unui
procuror. La 14 ani a intrat în Trinity
Colege din Cambridge, apoi a
continuat la Univ. pe care a terminat-o
în anul 1827, r mânând la Londra prof.
univ. Datorit unui eveniment
sup r cios, în 1840 a fost nevoit s
p r seasc Londra, s-a retras în Fran a
i de aici în Statele Unite, unde i s-au
recunoscut meritele tiin ifice. S-a
stabilit la Boston, unde a inut
conferin e publice cu privire la
nout ile tiin ifice ap rute, care au
atras afluen a publicului. Ca urmare a
fost invitat în diferite ora e pentru a
expune aceste conferin e, i peste tot s-
a bucurat de o mare reputa ie. A. t.:
Înc student a publicat mai multe
lucr ri cu caracter matematic, în
„Encyclopédie d’Edinburg”, în
„Encyclopédie Métropolitaine”. În
cadrul Soc. Regale din Dublin, pentru
activitatea depus a ob inut, drept
recompens , „medalia de aur”. A
colaborat cu vasta Enciclopedie
Popular , împreun cu cei mai distin i
oameni de tiin . În anul 1830 a
întocmit sub titlul „Lardner’s Cabinet
Cyclopedia” în 135 vol. Între 1830-
1840 a lucrat la proiectul dezvolt rii
C ilor Ferate. Op.pr.: - Traité
analytique de Trigonométrie plane et
sphérique - Railway Economy (studiul
relativ la dezvoltarea c ilor ferate).
Manuel de Physique et d’Astronomie în
6 vol. -Museum of Science (1853),
(aplica iuni ale tiin ei în comer ...), în
12 vol. -Common Things. - Manuels de
Physique, de Pneumatique,
d’Hydrostatique, de la Chaleur,
d’Optique, de Mécanique,
d’Electricité, de Magnetism et
d’Acoustique (1854-1856).
LARICEV, Pavel Afanasievici
(1892), matematician i pedagog
sovietic. N. în ora ul Greazove i,
regiunea Vologdei. Copil ria i-a
petrecut-o în condi ii materiale grele.
Dup terminarea c. medii, Laricev a
intrat la c. Normal din Totemsc,
alegându- i cariera de înv tor,
manifestându- i interesul pentru
activitatea didactic -pedagogic . În
1913 s-a înscris la Inst. Pedagogic din
Vologda, pe care l-a absolvit în 1916,
fiind numit prof. de mat. la c.
Normal din Scopin (Reg. Reazani). În
1918 s-a înscris la Fac. de Mat. i
Fizic , în acela i timp func ionând ca
prof. la c. Medie din Vologda. În
444
1922 prof. de mat. la c. Normal din
Greazove i, ora ul s u natal. În 1927,
Laricev a fost propus într-un post de
metodist raional pentru mat. în Raionul
Sokolniki din Moscova. Colaborator t.
superior la Inst. Metodic pentru
Programare colar (1932), prof. de
geometrie analitic la Inst. Pedagogic
(1935.) Între 1937-1941 a activat la
Inst. Pedagogic „I. V. Lenin” în calitate
de conduc tor al practicei pedagogice.
Metodist consultant pentru mat. pe
lâng Direc ia colilor din Ministerul
Înv mântului Public al R. S. F. S. R.
Pentru activitatea depus în ap rarea
patriei, Laricev a fost decorat cu
ordinul „Drapelul Ro u al Muncii”
(1944), cu ordinul „Lenin” (1948), cu
medalia pentru „Munc curajoas în
Marele R zboi pentru Ap rarea
Patriei” (1945), „Memoria celei de a
800 anivers ri a Moscovei” (1947),
„Profesor emerit” al colii R. S. F. S.
R. (1947). Membru corespondent al
Acad. de t. Pedagogice din R. S. F. S.
R. (1950). A. t. i pedagogic : a luat
parte la prelucrarea programelor
colare, la alc tuirea documentelor
metodice, examinarea manuscriselor, a
manualelor i a îndreptarelor metodice
pentru mat. din Ministerul
Înv mântului. În 1929 a publicat o
serie de articole privind metodica de
predare a ecua iilor. Începând cu 1946
a publicat diferite articole despre tezele
de bacalaureat, despre criteriile pentru
aprecierea tezelor colare, despre
schimb rile din program pentru mat.
Op.pr.: Între 1948-1949 a publicat:
Culegere de probleme pentru algebr ,
care a c p tat o înalt apreciere, lucrare
premiat de Acad., care în 1951 a fost
editat într-un tiraj de mas i se
caracterizeaz prin sistematizarea
sever a materialului, prin expunerea
clar , accesibil elevilor.
LAUCHEN, Georg Joachim (vezi:
Rhaeticus).
LAURENT, Pierre Alphonse (1813-
1854), matematician francez, ing. ofi er
de geniu, fost elev al lui Cauchy. A. t.:
Studiul func iilor analitice, al func iilor
de o variabil complex . În 1843 a
completat teorema lui Cauchy (1830)
privind teoria func iilor prin
descoperirea seriei care-i poart
numele. Laurent a dat seria
n =∞
f (z ) = α n ( z − z 0 )n
n = −∞
unde α n = an pentru n ≥ 0 , α n = bn
pentru n < 0 , din domeniul func iilor
de variabil complex , pe care a
publicat-o în „Comptes Rendus” din 21
aug. 1843 i care se scrie
a 0 + a1 (z − a ) + a 2 (z − a )2 + ...
b b2
... + 1 + + ...
z − a (z − a ) 2
Tot în 1843 a publicat prima sa lucrare,
privind calculul varia ional. Laurent a
studiat multe probleme de analiz i
fizic matematic , în special din teoria
luminii. Laurent s-a afirmat printr-o
participare activ la mai multe
manifest ri t. interna ionale. Op.pr.: -
Expression d’un théorème de M.
Cauchy, publicat în “Recueil de
Savants étrangers”. - Examen de la
théorie de la lumière dans le système
445
des ondes. - A mai publicat Tratat de
analiz matematic , în 7 volume,
precum i o serie de manuale ca o
contribu ie la dezvoltarea
înv mântului.
LAVRENTIEV, (Lavrentieff) Mihail
Alexeevici (n. 1900), analist,
mecanician i seismolog sovietic.
Conduc torul Inst. de Cercet ri Mat. i
Mecanic al Univ. din Moscova.
Membru al Acad. de t. din U. R. S. S.
A. t.: Lavrentiev a adus o larg
contribu ie în teoria func iilor de
variabil real i complex . A ar tat un
interes deosebit problemelor practice.
Organizatorul expedi iilor în insulele
Dickson i în Kamciatka. A contribuit
cu talentul s u organizatoric la
extinderea cercet rilor t. Lavrentiev a
ob inut rezultate deosebit de importante
în problema reprezent rii conforme, în
studiul reprezent rilor quasianalitice i
în teoria ecua iilor cu derivate par iale.
A întreprins lucr ri de ansamblu asupra
suprafe elor riemanniene topologic
distincte i a f cut clasificarea lor. A
construit un exemplu de ecua ie de
ordinul întâi, al c rei membru al doilea
satisface într-un anumit domeniu
condi ia de continuitate i pentru care
nici un punct al domeniului nu este
punct de unicitate a solu iei. A studiat
transform rile aproape analitice. A
stabilit teorema de extensiune a
omeomorfismelor. S-a mai ocupat i de
teoria sistemelor de ecua ii eliptice. În
1926 a mai introdus func iile pseudo-
analitice. A ar tat c , atunci când
func iile pseudo-analitice sunt definite
prin alte propriet i, ele sunt
transform ri interioare. Aceast cale a
fost urmat în lucr ri legate de teoria
sistemelor de ecua ii cu derivate
par iale. Lucr rile lui Lavrentiev
despre func iile pseudoanalitice sunt
fundamentale prin originalitatea ideilor
i a metodelor întrebuin ate, cât i prin
profunzimea rezultatelor. Între
matematicienii români S. Stoilow s-a
ocupat cu func iile analitice ale lui
Lavrentiev (1935).
LAZAR, Gheorghe (vezi Gheorghe
Laz r)
LAZARINI, Gh. Vasiliu (sec. XIX),
prof. de mat. la Colegiul din Ia i. Ca
prof. a încercat s introduc metode i
reguli de calcul tip german i s fixeze
o terminologie mat. român . A fost
prof. i la Acad. Mih ilean din Ia i,
unde a avut ca elev pe N. Culianu. Este
cunoscut ca autor de c r i colare de
mat. la Ia i. De la el a r mas un
manuscris de Trigonometrie,
reprezentând note luate la cursul f cut
de Lazarini în 1845-1846, care a fost
d ruit Acad. de prof. univ. Ion
Simionescu (1928). De la el au mai
r mas: Aritmetica pentru clasele
primare (1852), Matematica partea I-
a, Aritmetica (1854), care este un curs
de aritmetic teoretic .
LAX, WILLIAM (1758-1836),
matematician englez. N. la Saint Ibbs,
în cantonul Hertfordshire. A studiat la
Trinity College i în 1785 a ob inut
diploma de prof. Pentru lucr rile sale
din domeniul mat. a ob inut premiul
Schmidt. În 1795 i s-a în încredin at
Catedra de Geometrie i Astronomie la
446
Univ. din Cambridge. Membru al Soc.
Regale de tiin e, iar mai târziu a
ocupat func ia de vicar la Saint Ibbs.
Este autorul unor lucr ri de t. Foarte
importante sunt: Tables, destinate a fi
întrebuin ate la Nautical Almanach
(1821). O ultim edi ie a publicat-o în
ultima perioad a vie ii.
LEAPUNOV, (vezi Liapunov).
LÉAUÉ, Henry (1847-1916),
matematician i ing. francez. N. la
Balize, în America Central , m. la
Paris (1890). Membru al Acad. de t.
din Paris. Prezint mare importan
lucr rile sale din domeniul analizei mat
i al mecanicii aplicate.
LEBEDEV, Vera Myller (vezi:
Myller).
LEBESGUE, Henri Leon (1875-
1941), matematician francez. Prof. la
Sorbona din 1910, apoi la Collège de
France, la Univ. din Rennes i Poitiers.
Membru al Acad. de t. din Paris
(1922). A avut ca elev pe O. ino.
A. t.: Este unul din fondatorii teoriei
contemporane a func iilor de variabile
reale. Meritul principal al lui Lebesgue
const în faptul c el a dezvoltat pe
baze noi, teoria m surii, împreun cu
Norel i Denjoy, generalizând no iunile
clasice de lungime i arie (m sura
Lebesgue), ceea ce i-a permis s
defineasc un nou tip de integral ,
deschizând un câmp larg de aplica ii.
Meritul lui Lebesgue este c a construit
o integral mai general , dând o
defini ie mai general integralei, care
s coincid cu integrala Riemann
pentru clasa func iilor Riemann
integrabile. Apari ia integralei lui
Lebesgue a adus avantaje imense mat.
De asemenea a construit pe baze noi
no iunea de func ie m surabil i a
introdus o nou defini ie a integralei pe
care a folosit-o pentru studierea seriilor
Fourier. S-a ocupat de serii
trigonometrice. Cercet rile lui
Lebesgue au ajutat la crearea
descriptiv a func iilor. De asemenea a
ob inut rezultate importante cu caracter
geometric i topologic. Eroarea pe care
a f cut-o marele matematician
Lebesque referitor la proiec ia
mul imilor m surabile, a fost
descoperit de matematicianul rus
Mihail Suslin, care a aprofundat
memoriul scris de Lebesgue în 1905.
Lebesgue a recunoscut gre eala
modificându- i studiul. În 1902,
Lebesgue a stabilit integrala care îi
poart numele, care a fost completat
ulterior de c tre I. Radon i O.
Nicodym. Integrala lui Lebesgue joac
un rol important în analiza func ional .
Integrala lui Lebesgue, la rândul ei a
fost generalizat pentru a l rgi clasa
func iilor integrabile (Denjoy-Perron),
pentru a trece de la func ii definite în
spa iul euclidian, la func ii definite pe
spa ii topologice, la mul imi abstracte
(în teoria probabilit ii), pentru a putea
integra func ii ale c ror valori nu erau
neap rat numere, ci apar ineau unor
spa ii local convexe. Lebesgue a adus
contribu ii importante la problema lui
Dirichlet. A stabilit o metod
superioar lui Jordan în ce prive te
no iunea de rectificabilitate a unor
447
curbe, expunându- i ideile sale sub
forma unei critici aduse teoriei lui
Jordan. În 1921 a reluat cercetarea lui
Cayley, relativ la fasciculele de cercuri,
prin mijloace geometrice, utilizând
strict metoda proiectiv . Lucr rile lui
Lebesgue prezint noi moduri de
generare sau de punere în
coresponden în spa iul cartezian i
transform teoria integr rii. Lebesgue
este unul din fondatorii teoriei
contemporane a func iilor de variabile
reale. Op.pr.: - M sura m rimilor
(1902). - Intégrale, longueure, aire
(1902). Leçons sur l’intégration et la
recherche des fonctions primitives
(1904), ed. II-a (1928). - Sur les
fonctions représentables
analytiquement. - Leçons sur les séries
trigonométriques (1906). - Sur la
méthode de Goursat pour la résolution
de l’équation de Fredholm (1908),
Leçon sur les constructions
géométriques. - Les coniques.
Lebesgue a publicat mai multe
memorii în „Mathematica” ap rut la
Cluj. Crea iile lui Lebesgue au avut
influen asupra matematicienilor
români S. Stoilow, Fl. Vasilescu care
au luat doctoratul în baza tezelor
sugerate de Lebesgue, D. V. Ionescu
care a urm rit lec iile lui Lebesgue, Al.
Ghika ce a editat teoria mul imilor,
numere transfinite i integrala lui
Lebesgue, litografiat, curs inut la
Bucure ti în 1939, N. Dinculeanu care
a studiat teoria m surii Lebesgue
(1957), G. Theiler, care a studiat
func iile Lebesgue aproape integrabile
(1955).
LEBESGUE, Victor A. (1791-1875),
matematician francez. Preocuparea sa
principal se eviden iaz prin lucr rile
sale, privind teoria numerelor ira ionale
transcendente. A demonstrat teorema
lui Fermat pentru n=7 (1840). Teorema
sa important d informa ii asupra
derivabilit ii func iilor monotone. A
demonstrat par ial teoremele Jacobi
privind calculul varia ional, calculul cu
diferen e finite i interpolarea.
LEBLOND, Auguste Savinien (1760-
1811), matematician i naturalist
francez. N. i m. la Paris. Ini ial a fost
func ionar la biblioteca regal . Op.pr.:
- Cadranes Logarithmiques adaptés
aux poids de mesures (1799). Notice
historique sur la vie et les ouvrages de
Montucla (1807). - Baremétrique,
Versailles (1802). - Dictionnaire abré
gé des hommes célébres de l’Antiquité
et de Temps modernes, Paris (1802). -
Sur la Ponctuation décimale etc.
LEBOYER, Jean François (1768-
1835), matematician francez. N. la
Yvetet (Normandia). Prof. de filosofie
la Colegiul din Valognes i la cel din
Saint Briane, prof. de mat. la c.
Central din Cotes du Nord, prof. de
fizic la Lic. Imperial din Nantes
(1806), prof. de mat. la Colegiul Regal
din acela i ora (1827). Inspector la
Acad. din Rennes (1831). Secretar,
apoi pre edinte al Acad.din Nantes, a
inut mai multe conferin e t. i a
publicat mai multe memorii. Op.pr.: -
Instruction sur les nouveaux poids et
mesures, Saint-Briane (1805). Traité
complet du calendrier, Nantes (1822).
448
Observations sur la Gaule Celtique et
l’armonique. - Dissertation sur le
torreben des Bretons.
LECCHI, Jean Antoine (1702−1776),
matematician italian. N. la Milano. La
etatea de 16 ani a intrat în ordinul
iezui ilor, devenind prof. de elocven
la Milano, la faimosul Colegiu „De
Brera”. În 1739 a fost invitat la Pavia
ca prof. de mat., iar mai târziu invitat
de împ r teasa Maria Terezia la Viena,
ca prof. al Cur ii. Papa Clement al III-
lea l-a invitat s se reîntoarc în Italia,
pentru întocmirea unui proiect de
îndiguire a râurilor Reno i a altor
fluvii, care traversau regiunea Bologna,
Ferrara i Ravena. Aceast imens
lucrare a durat 6 ani, dup care Lecchi
s−a retras la Milano, unde i−a petrecut
restul vie ii. Op.pr.: - Theoria Lucis,
opticam, perspectivam, diopthricam
Complectens, Milano, 1759. -
Arithmetica universalis Isaac
Newtonis, sive de compositione et
resolutione arithmetica perpetuis
commentariis illustrata et aucta,
auctore Pantonis Lecchi, Milano
(1752), în 3 vol. Elementa geometriae
theoreticae et practicae, Milano
(1753). - De sectionibus conicis
(1758). - Memorie Idrostatiche,
istoriche, Modena (1770). Trattato de
Canali navigabili, Milano (1776).
LECLERC, Georges Louis de
Buffon (vezi: Buffon).
LECLERE, Simon (1637−1714),
matematician francez. A încercat s
reprezinte principiile geometriei
într−un mod mai firesc decât Euclid.
S−a ocupat de diversele condi ii pe
care trebuie s le satisfac împ r irea
unui triunghi cu ajutorul unor drepte,
din punctul de vedere al necesit ii
topografiei. Op.pr.: Pratique de la
Géométrie, Paris, 1669.
LEFEBURE, de Fourcy Louis
(1785−), matematician francez. N. la
Saint−Domingue. Primii ani ai vie ii i-a
petrecut la Nantes, de unde a plecat la
Colegiul Na ional al Coloni tilor din
Paris, pendinte de Ministerul Marinei,
pentru continuarea studiilor. La etatea
de 16 ani a intrat în c. Politehnic , pe
care a p r sit−o pentru a intra în
Corpul Artileriei ca ofi er. Dup ce
i−a luat doctoratul în t., a renun at la
cariera militar , apoi a intrat ca prof. de
mat. la Colegiul Saint Louis. În 1839 l-
a succedat pe Lacroix la Catedra de
Calcul Diferen ial i Integral la Fac. de
t. a Univ. din Paris. Op.pr.: - Traité
de Géométrie descriptive,…. Paris
(1843). Acest tratat a fost tradus în
limba român de c tre Al. Or scu, în
1854, primul prof. de geometrie
descriptiv în ara noastr , scris cu
litere chirilice, sub titlul: Trata ie
asupra geometriei descriptive. în 2
vol., fiind mult apreciat. - Leçons d’
Algèbre (1844). - Leçons de Géométrie
analytique (1827, 1831, 1840, 1847). -
Éléments de trigonométrie (1847). -
Geodezia, prelucrat de Ion Popp
(1854).
LEFEBVRE, Tanneguy (1658-1717),
matematician francez, fiul filosofului
cu acela i nume. Numele lui latinizat
449
este Tanequil Faber. N. i m. la
Saumur. Timp de 30 de ani a func ionat
ca ministru-plenipoten iar în Elve ia i
Anglia, de unde s-a retras la sora sa D-
na Dacier, la Paris (1697). În timpul
c l toriilor sale în Indiile Occidentale,
a compus vestitul tratat Des Communes
Mesures et Racines communes des
quantités litteles du partage d’autant
du Quarrés donnés que l’on voudra, en
d’autres quiscrien des limits pescrites,
et de la résolution des puissances ou
équations composées depui le premier
degré à l’infini, ouvrage nécessaire
pour perfectionner l’algèbre en
général et en particulier celle de
Diophante, Paris (1714). Acest tratat a
fost recomandat publicului de c tre
Halley i Saurin.
LEFEVRE, Jacques d’Etaples
(Jacobus Faber Stapulensis) (1455-
1536), matematician, filozof, teolog i
umanist. Op.pr.: - Edi ii ale Aritmeticii
lui Boetius Pons. - Edi ii ale Aritmeticii
lui Jordanus Nemorariu, (1496). -
Edi ii ale Sferei lui Sacrobasco (1499).
A publicat Opera Omnia lui N.
Cusanus (1514). - A tradus Elementele
lui Euclid, cu comentariile lui
Campanus, Zamberti, Hypsicle, Theon
din Smirna i le-a publicat (1516).
LEFFLER, Gustav Mittag Magnus
Gosta (1846-1927), matematician
suedez. N. la Stockolm, dintr-o familie
talentat . Bunicul dup mam al lui
Leffler este autorul unui codice juridic
al bisericii suedeze. Sora sa, anume
Charlotte Leffler-Edgren, mai târziu
contesa de Cajanello, a devenit o
scriitoare cunoscut i apreciat .
Fratele s u Fritz Leffler, un valoros
cercet tor în domeniul filologiei. So ia
sa, fiica generalului finlandez Af.
Lindfors. Leffler a imortalizat prin
opera sa tiin ific , atât numele patern
de Leffler, cât i numele mamei sale
n scut Mittag. Talentul mat. al lui
Leffler s-a eviden iat înc din copil rie.
Din 1872, în vârst de 26 ani, a fost
numit doc. la Univ. din Uppsala. În
1877 prof. la Helingfors i în 1881 doc.
la Univ. din Stockolm. A. t.: Leffler G.
M. M., în 1881, în calitate de prof. la
Univ. din Stockolm a întemeiat celebra
revist de matematic ”Acta
Mathematica”, la solicitarea regelui
Gustav al II-lea al Suediei, care a
ap rut în 1882 i pe care a condus-o
timp de 45 de ani, la care au colaborat
în mod permanent matematicienii
Charles, Hermite, K. Weierstrass.
Leffler, ca neobosit om de tiin , bun
organizator, i-a consacrat întregul s u
talent i devotament conducerii acestei
reviste, care era o revist de înalt
specialitate i a fost încurajat tot
timpul prin simpatia universal a
matematicienilor. Momentul apari iei
revistei a concis cu o epoc care s-a
ar tat a fi una dintre cele mai fecunde
în istoria matematicii, prin num rul
mare i prin importan a descoperirilor
publicate care au atins cele mai
profunde concep ii ale analizei mat.
moderne. Primul matematician român
care a publicat în aceast revist
nordic un articol de mat. a fost N.
Racli . Leffler este autorul unor lucr ri
asupra teoriei func iilor. A stabilit
metoda prelungirii analitice prin serii
450
întregi i de asemenea a elaborat o
teorem din domeniul ecua iilor liniare
cu derivate par iale. Leffler era convins
c nu se poate face tiin serioas f r
o prealabil i sistematic organizare a
unei biblioteci mat, în care scop a oferit
patriei sale castelul s u din Djursholm
pentru organizarea unei bune biblioteci
mat. i creând celebrul Inst. de Mat. al
so ilor G. M. Leffler i care, ast zi,
constituie un obiectiv de cercetare
pentru toate rile civilizate. Aici se
p streaz o arhiv cu un num r foarte
mare de scrisori ale matematicienilor.
Op.pr.: - Despre reprezentarea
analitic a func iilor de o variabil
independent . - Noua demonstra ie a
teoremei lui Laurent etc.
LEFRANCE, Denis François (1760-
1793), matematician francez, prof. de
mat. la Chaumont, Avallon i la Saint-
Omar. Op.pr.: -Èssais sur la Théorie
des Athmosphères et sur l’accord
qu’elle tend à établir entre les systèmes
de Descartes et de Newton et les
phénomènes decrites par Laplace et
Berthollet,ouvrage commenc en 1788
par le Père Lefrance, continué et
publié par son frère et son élève,
l’abbé Lefrance aumônier de l’hospice
de mendicité de Villers-Cotterêts,
precedat de o noti biografic asupra
tat lui lui Lefrance, Paris (1819).
LEGENDRE, Adrien Marie (1752-
1833), celebru matematician francez.
N. la Paris, m. la Auteuil. Elev al
Colegiului „Mazarin” iar dup
terminare, imediat a luat parte la
redactarea revistei „Traité de
Mécanique”. De la început i-a
manifestat înclina ia pentru mat.
Legendre i-a asumat întotdeauna
faptele tinere ii sale, de aceea despre
via a sa particular nu se cunosc prea
multe date. Era apreciat de
D’Alembert, la propunerea c ruia a
fost numit prof. de mat. la c. Militar ,
la c. Politehnic i la c. Normal
Superioar din Paris. Membru al Acad.
de t. (1783). Mai târziu consilier pe
via la Univ. În 1808 a devenit
directorul Univ. A. t.: a început în
1782, prin publicarea articolului:
Forces accélératrices, care a atras
aten ia oamenilor de t., în special lui
D’Alembert. În 1787, împreun cu
Cassini i Méchain a fost ales în
Comisia pentru Calcularea
Meridianului dup Metoda Tangentei.
La încheierea lucr rilor a publicat o
important lucrare: Mémoire sur les
operations trigonométriques dont les
resultats dependent de la figure de la
terre et suite du calcul des Triangles
qui, servant a determiner la différence
des longitudes entre l’observatoire de
Paris et celui de Greenwich (1787).
Primul care a aplicat în calcule metoda
celor mai mici p trate, care a fost
demonstrat de Gauss (1809). În
domeniul analizei mat. a introdus
„polinoamele Legendre”, pe care le-a
ob inut din func iile sferice. Cu ajutorul
acestor polinoame, în 1783 a
determinat valoarea de atrac ie
exercitat de un elipsoid homofocal
într−un punct exterior. A stabilit
componenta for ei de atrac ie a
elipsoidului de revolu ie dup direc ia
razei vectoare. A stabilit propriet ile
451
acestor polinoame i a dat o teorem de
adunare pentru polinoamele sale
(1789). Legendre a dat prima expunere
complet a teoriei numerelor i a
eviden iat importan a acestor teorii. A
perfec ionat cercet rile f cute anterior
de c tre Euler i Fermat în acest
domeniu. A stabilit o formul empiric
pentru determinarea num rului
numerelor prime. În 1825 a rezolvat
ecua ia lui Fermat X n + Y n = Z n ,
pentru n=5, iar în 1830 pentru n<197.
A stabilit o metod pentru calcularea
valorilor lui π , numit a „izoariilor”.
A stabilit o metod mai riguroas
pentru determinarea ira ionalit ii lui
π i π 2 . În domeniul geometriei a
încercat rezolvarea postulatului V al lui
Euclid. Alte cercet ri: determinarea
maximului i minimului în calculul
varia ional, în analiza nedeteminat a
dezvoltat teorema reciprocit ii (1785),
formulat de Euler i cunoscut sub
numele lui Legendre. A introdus
semnul derivatei par iale a a cum o
utiliz m noi ast zi ∂ ∂ x , a tratat
func iile eliptice (1825-1832). A
studiat propriet ile func iilor eliptice i
a ar tat c toate integralele eliptice se
pot reduce la trei forme nominale de
specia I, II, III. El a introdus func ia
„gamma”. A reluat studiul ecua iei
x 2 = 1 + ay 2 , propus pentru prima
oar de Arhimede din Siracuza (sec. III
î.e.n.). A contribuit la dezvoltarea
edificiului mecanicii cere ti, pe baza
concep iilor newtoniene. Op.pr.: -
Recherches d’analyse indeterminée
(1785) - Recherche sur la trajectoire
des projectiles dans les milieux
résistentes (1782). - Recherches sur le
théorème de Fermat (1785). - Sur
l’intégration de quelques équations
différence partielles (1787). - Éléments
de Géométrie (1794). - reprodus în
peste 40 edi ii (ultima 1833), tradus în
principalele limbi europene i arab
pentru colile din Egipt i a servit ca
baz pentru predarea geometriei de
c tre Gh. Asachi i Gh.Laz r. Teoria
numerelor l-a f cut celebru, tradus în
limba german de G.Maser (1893).
Dintre matematicienii români care s-au
ocupat de cercet rile lui Legendre,
men ion m: Sergiu Rudeanu (1960), S.
Sanielevici (1935), A. Angelescu
(1916), Tib. Popovici (1924), A.
Myller (1960), Elie Angelescu i I. M.
R ureanu au tradus opera lui A. M.
Legendre: Elemente de Geometrie. De
asemenea, Petrache Poenaru a tip rit o
lucrare (1837) dup Legendre, care este
primul curs în limba român de
geometrie. Biografia lui Legendre este
scris de c tre matematicianul german
Rudio Ferdinand (1856-1929).
LE POIVRE, (vezi: Poivre).
LEIBNIZ, Gottfried Wilhelm von
(1646-1716), (Leibnütius, Leibnütz)
mare matematician, fizician, filosof
idealist, jurist, diplomat, teolog, savant
german, cu patru ani mai mic decât
Newton. Personalitate marcant din
timpul Rena terii, unul dintre cele mai
mari genii din timpul s u. De origine
slav . N. la Leipzig, m. la Hanovra.
Tat l s u, Friederic Leibniz (> 1652) a
fost profesor de moral la Univ. din
Leipzig, iar mama sa Catherina, fiica
452
lui Guillaume Schmück, prof. de drept
la aceea i univ. Copilul Gottfried a
crescut într-o atmosfer cult i plin
de o aleas i larg spiritualitate. La 8
ani cuno tea limba latin i citea
operele lui Tit Liviu i Virgiliu. La 13
ani a studiat logica i a compus un
poem de 300 de versuri. La Univ. din
Leipzig (1661) a studiat filosofia,
teologia i dreptul. Dr. în drept i
filosofie (1666). În 1663 i-a continuat
studiile la Jena, Brunschwick. La
N renberg a intrat ca secretar la soc. de
alchimi ti, care studiau descoperirea
pietrei filosofice. Studiind operele lui
Descartes i B. Pascal a devenit
matematician autodidact. În 1672 este
trimis la Paris ca ata at la Ambasad ,
unde a cunoscut pe mul i savan i de
frunte (ca Huygens, Otto de Guericke).
Trecând la Londra a cunoscut pe
Newton, Wallis, Boyle, Gregory,
Collins Oldenbourg i al ii. Ca rezultat
al activit ii sale intelectuale intense i
multilaterale, Leibniz s-a bucurat de
multe onoruri academice. Membru al
Acad. de t. din Londra (1673),
Consilier la Curtea din Hanovra, unde
a organizat biblioteca ducelui,
pre edinte al Acad. de t. din Berlin,
creatorul Acad. de t. din Dresda,
consilier privat al Justi iei din
Petersburg. Membru al Acad. de t. din
Paris. A. t.: Leibniz, independent de
Newton, a descoperit calculul
diferen ial i integral. Descoperirea
calculului diferen ial i integral a
constituit o mare însemn tate pentru
dezvoltarea ulterioar a mat. i fizicii i
este considerat cea mai mare
descoperire a lui Leibnitz. Embrionul
acestui calcul se g se te în lucr rile
matematicienilor babilonieni, la
Eudoxus, la Arhimede, Descartes, dar
Leibniz a elucidat cele mai capitale
fundamente. Leibniz a pus la baza
descoperirilor sale, conceptul de
func ie, introdus în 1694. Leibniz a
stabilit regulile de derivare, inclusiv de
derivare de ordin superior, reguli care
au r mas neschimbate pân ast zi. A
aplicat regulile de logaritmare la
ecua iile exponen iale (1694). A dat
primul exemplu de integrare a unor
ecua ii diferen iale cu ajutorul seriilor
infinite. A introdus simboluri: dx , dy ,
d 2x , d2y … integrala ydx i Leibniz a reu it s calculeze num rul
derivata d dx . Calculul infinitezimal
elaborat de Leibniz este unul cu mult
superior calculului fluxiunilor elaborat
de c tre Newton, întrucât nota iile lui
Leibniz au câ tigat preponderen în
practica mat. Leibniz, împreun cu
discipolii s i au luptat pentru triumful
calculului diferen ial, care la început nu
a fost unanim adoptat. Leibniz a creat
algoritmul de baz al calculului
infinitezimal. Din aceast cauz ,
Leibniz a ap rut pe arena interna ional
ca un rival periculos al lui Newton,
ideile lui Leibniz fiind popularizate de
c tre L’Hospital. Leibnitz a utilizat
teoria determinan ilor pentru
eliminarea necunoscutelor dintr-un
sistem de ecua ii liniare (1693), teorie
reg sit de Cardan (1750), iar
cercet rile au fost reluate de c tre
Lagrange, Laplace i Cauchy. În 1679
a f cut distinc ie între func iile
algebrice i transcendente, clasificând
curbele reprezentate de aceste func ii i
453
curbele algebrice i transcendente
(1707). În 1703, Leibniz a expus în
detaliu sistemul binar de numere, care
ast zi joac un rol de prioritate în
construirea i exploatarea ma inilor de
calcul. Aritmetica binar , pe care
Leibniz o considera propria sa
n scocire, a fost cunoscut de chinezi
înc de pe timpul împ ratului legendar
FO-HI, (cca. 3500 î.e.n.). Leibniz este
primul matematician european care a
atras aten ia asupra deosebitei
simplit i a sistemului de numera ie
binar i asupra specificului s u. În
1673, Leibniz a început a studia seriile
de puteri. Cu ajutorul seriei sale,
π cu 100 de zecimale exacte. Cuno tea
criteriul pentru convergen a seriilor
alternante. A efectuat sumarea seriilor
aritmetice finite, stabilind triunghiul
armonic, format din inversele
coeficien ilor binomiali (triunghiul
armonic este antipodul triunghiului lui
Pascal). A adus contribu ii la
dezvoltarea analizei combinatorii, dând
un fundament propriu-zis tiin ific
teoriei combin rilor i permut rilor,
introducând no iunea de „permutare
clasic ”. El este considerat ca
premerg tor al analizei combinatorii,
cu totul modern. S-a ocupat i cu teoria
mat. a jocurilor, cu teoria p tratelor
magice. În geometria analitic , a
utilizat cuvântul de „abscis ” în sensul
ei de ast zi (1675) i a introdus
cuvântul de „coordonate” (1692),
ocupându-se de curbele paralele,
pentru prima dat . În 1691 a dat ecua ia
„l n i orului”, iar în 1715 a considerat
„astroida”, curba cu patru puncte de
întoarcere. În 1693 a studiat
„traiectoria”, curb care are tangentele
egale. Studiul acestor curbe a constituit
prima piatr de încercare a social . A militat pentru unitatea
aplicabilit ii noului calcul diferen ial
i integral. În 1683, Leibniz a
demonstrat prima oar mica teorem a
lui Fermat. În 1692 a stabilit regula de
a ob ine înf urarea unei familii de
curbe f ( x, y, λ) = 0 , prin eliminarea
parametrului din aceast ecua ie i
derivata ei în raport cu . În mecanic ,
a fost partizanul lui Newton,
recunoscând legea atrac iei universale.
A introdus no iunea de „for vie”
(mv 2 ) , ca m sur a mi c rii
mecanice. În 1695 a scos în eviden
importan a no iunii de energie. Leibniz
apare i ca un creator al geologiei
moderne (1707). În 1671 a construit o
ma in aritmetic de calcul, ac ionat
pe baz mecanic , cu care se puteau
efectua cele patru opera ii de baz , care
a dus la crearea unei industrii de ma ini
de calcul mat. În filosofie se
caracterizeaz printr-o gândire
original i profund . În gândirea lui
Leibniz, filosofia i matematica se
împletesc reciproc, cu un efect foarte
important asupra dezvolt rii viitoare a
calculului logic care îi are
însemn tatea în demonstrarea
teoremelor. Concep iile lui filosofice
au influen at puternic mi carea
intelectual din întreaga epoc a
Rena terii germane. A dezvoltat
filosofia mat. Este fondatorul logicii
matematice moderne i a logicii
simbolice. Leibnitz este un idealist
ra ionalist, unul din întemeietorii
iluminismului german, cu idei
454
democratice progresiste. Comb tea
obscurantismul, sus inea lupta
popoarelor indiferent de origine
na ional a germanilor. El s-a remarcat
prin principiile propuse dup care ar
urma s progreseze tiin a. A dat
interpret ri filosofice descoperirilor
mat.; în aceast privin , este
considerat superior lui Newton.
Op.pr.: -Operele sale sunt cuprinse în
aproape 15000 de scrisori, publicate în
majoritate în „Acta Eruditorum”.
Multiplele sale manuscrise tiin ifice i
filosofice sunt p strate la Biblioteca de
Stat din Hanovra. Lucr rile lui Leibniz
au fost reunite în „Leibnizsch
Mathematische Schriften”, Halle
(1849-1863), de c tre C. I. Gerhardt.
Despre operele lui Leibnitz au scris
par ial: J. E. Hoffmann (1949), A.
Bucheman (1924), M. Fontenelle, D.
Jancourt (1760), Guhrauer (1846), P.
Jannet, W. Worner (1805) i al ii.
Operele lui Leibniz au fost citite i de
c tre Antioh Cantemir (1731) pe
timpul cât a fost ambasador la Londra.
Dintre matematicienii români care au
abordat unele cercet ri ale lui Leibniz,
men ion m pe E. Bacaloglu (1872), N.
Botea (1935) etc.
LEJEUNE, Dirichlet (vezi: Dirichlet).
LEMOINE, d’Essoies Edme Marie
Joseph (1751-1816), geometru i
geograf francez. N. la Essoies-
Champagne, m. la Paris. La început a
studiat dreptul, la care a renun at i a
continuat cu studiul mat. la Caron,
fiind prof. de mat. i fizic . Membru al
Juriului Instruc iunii Publice din Paris.
A. t.: Lemoine a contribuit la crearea
unei adev rate geometrii a triunghiului
i cercului. În 1782 a introdus nota iile
ra , rb , rc , pentru razele cercurilor
exînscrise triunghiului. A stabilit
coeficien ii de simplicitate privind
metodele de construc ii geometrice,
creând chiar termenul de
geometrografie pentru a denumi
actuala metod (1802). Op.pr.: - Traité
élémentaire de Mathématiques, ou
principes d’Arithmétiques, de
géométrie, de trigonométrie avec les
sections coniques, Paris (1778, 1790,
1793, 1797) în anex o istorie
prescurtat a mat., Principes de
Géographie, Paris (1780), - Traité de
globe, rédigé d’une manière nouvelle
(1780), - Principes d’Arithmetique
décimale, Paris (1801, 1804). - Traité
élémentaire de mathématiques pures,
Paris (1790).
LEMOINE, Emille M.H.(1840-1912),
geometru francez. A adus contribu ii
importante în geometria sintetic
(geometria triunghiului), pe care a
dezvoltat-o considerabil, studiind
propriet ile i sco ând în eviden o
mul ime de puncte caracteristice, de
drepte, de cercuri, de conice
remarcabile i curbe de ordin superior.
A stabilit punctul numit al lui Grebe,
(1847) c ruia recent i s-a schimbat
numele în cinstea lui E. Lemoine
(1873). Lemoine a stabilit propozi ia în
sensul c reia, cele trei simediene ale
unui triunghi sunt concurente într-un
punct, numit punctul lui Lemoine, sau
centrul simedian al triunghiului.
455
Punctul lui Lemoine este punctul a
c rui sum a p tratelor distan elor la
cele trei laturi ale triunghiului este
minim (1873). Op.pr.:
Géométrographie, ou art des
constructions géométriques, Paris
(1902). - Les lieux géométriques en
mathématiques spéciales. De punctele
lui Lemoine s-au ocupat matematicienii
români: V. Cristescu (1936), N. N.
Mih ileanu (1937).
LEON, din Bagnols, (Gher onide,
Leon Ben Gher on), (1288-1344)
matematician i astronom evreu. N. la
Bagnols, în Province, numit de c tre
francezi maestrul Leon din Bagnols. A
tr it în sudul Fran ei i a locuit în
Orange i Avignon. A fost elevul lui
Néocles. A activat sub influen a c. lui
Platon. Este unul din reprezentan ii
filosofiei evree ti medievale, peripate-
tismul, dezvoltat în strâns leg tur cu
aristotelismul arab, adic pe baza
operei aristotelice comentat de
Averroes i de înainta ii lui. A. t.: -
Lui îi apar ine o serie de lucr ri în
limba ebraic veche, o parte dintre ele
fiind traduse în limba latin i devenite
foarte cunoscute. Studiul mat. a
constituit pentru el obiectul unor
lucr ri importante. Leon a încercat s
înlocuiasc sistemul lui Ptolemeu
printr-un anumit sistem de sfere
neconcentrice. Gher onide a compus o
trigonometrie, în care arat c în orice
triunghi laturile sunt propor ionale cu
sinusurile unghiurilor opuse,
descoperind din nou teorema
sinusurilor, în leg tur cu rezolvarea
triunghiurilor rectilinii. Traducerea
latin a acestei trigonometrii a
contribuit la dezvoltarea acestei tiin e
în Europa. De asemenea s-a mai ocupat
de unele probleme embrionare din
analiza combinatoric . A exprimat
pentru prima oar în mod explicit
principiul induc iei complete (1731) în
mat., aplicat de fapt înc de greci.
Gher onide a f cut prima încercare în
Europa de a demonstra i interpreta
postulatul paralelelor (postulatul V) al
lui Euclid i primul matematician
european din sec. XIV care s-a ocupat
de problema paralelelor. Dup el au
urmat cercet rile lui Sacheri (1733), ale
lui J. H. Lambert (1766) i ale lui J.
Wallis (1663). Demonstra ia lui
Gher onide se înrude te cu
demonstra ia lui Ibn-al-Haisan. A
construit un sextant pentru m surarea
unghiurilor, c ruia Kepler i-a dat o
mare importan fiind folosit mult timp
în naviga ie i descoperirile geografice.
Tot el a inventat camera neagr .
Op.pr.: - De sinubus, chardis et
arculus, item instrumento revelatore
secretorum (1342), primul manual de
trigonometrie scris în occident. - Sefer
ma’ase ha ab (Lucrarea calculatoru-
lui) (1321). A mai scris un tratat de
aritmetic i algebr . Lucr rile lui
Gher onide au r mas nepublicate pîn
în zilele noastre. Contribu ia sa la
cultura Rena terii este uria .
LEONARDO DA VINCI, (1452-
1519), mare om de tiin : înv at, ing.,
gravor, sculptor, bijutier, arhitect,
muzician, pictor, botanist, fiziolog,
matematician, fizician, mecanician,
psiholog, filosof, astronom, novator i
456
creator de toate disciplinele pe care le-a
studiat. Mare gânditor umanist i mare
reprezentant al Rena terii. N. în ora ul
Vinci la 25 km de Floren a, m. în
Fran a. A tr it la începutul
fr mânt rilor de dezrobire a min ii
omene ti de spiritul scolastic al Evului
Mediu. Cu el se p e te ferm în plin
Rena tere. Contribu ia la cultura
Rena terii este uria . În coal a
înv at latina i filosofia cu pu in
interes, pe când pentru mat. avea o
deosebit înclinare, iar pentru desen i
pictur un talent excep ional. Leonardo
da Vinci nu a fost un produs al
înv mântului univ. i nici al culturii
literare a umanismului italian, nu a fost
un om cu o cultur clasic , ci a fost un
autodidact. La 14 ani, în 1466 a început
s înve e pictura, arta topirii bronzului,
a cioplirii pietrelor, arta s p rii
canalelor, a construirii caselor i
fortifica ia ora elor. Prin preg tirea sa
practic a devenit ing., constructor de
ma ini, ocupa ii care reclamau un bagaj
de cuno tin e mat. A creat o geometrie
de mecanician, cu solu ii practice. A
creat o tiin în ac iune. În 1472, la 20
de ani a intrat în asocia ia pictorilor. A
c l torit la Roma, Milano, Floren a,
Vene ia. La Milano a înfiin at o Acad.
de t., unde a desf urat o activitate
multipl , unde a pictat „Cina cea de
tain ” i era cunoscut sub numele de
„Leonardo Fiorentino, magister”. În
1499 dup c derea ducelui Ludovic
Maurul, Leonardo a fost silit s ia calea
pribegiei. A. t.: Leonardo da Vinci, s-a
îndep rtat de dogmatismul caracteristic
Evului Mediu, a adâncit cercetarea
experimental i a pus la dispozi ia
 tiin ei, fapte mecanice de o
sugestivitate deosebit . Leonardo da
Vinci, numit maestrul artei italiene din
epoca Rena terii, a acordat o deosebit
aten ie mat. Leonardo datoreaz
cuno tin ele mat. în mare parte lui
Luca Pacioli, Albert de Saxonia,
Jordanus, Nemorarius, Neculaus
Cusanus, ale c ror opere le-a studiat i
pe care îi citeaz în lucr rile sale.
Reflec iile sale asupra conceptelor
fundamentale ale geometriei sunt
destul de interesante. În general
metodele lui Leonardo sunt simple,
directe i elementare. A determinat
centrul de greutate al piramidei i al
tetraedului pe baza unor considerente
intuitive i a ar tat c dreptele care
unesc mijloacele muchiilor opuse ale
unui tetraedru se intersecteaz în
centrul de greutate (1508). A
manifestat un viu interes pentru
lunulele lui Hipocrate. A recomandat
pictorilor s studieze perspectiva
geometric . Mat. l-a captivat prin
forma ei precis . El considera mat. ca
tiin a cea mai precis i des vâr it . A
acordat aten ie g sirii ariilor,
volumelor, poligoanelor stelate,
construirii poligoanelor regulate. L-a
atras problema cuadraturii cercului. La
el mat. era reprezentat sub forma unei
destina ii practice. A scos în eviden
importan a deosebit i teoretic ,
pentru art , împ r irea unui segment în
raport mediu i extrem, pe care a
numit-o „sec iunea de aur”. Problemele
mecanicii aplicate au constituit tiin a
sa preferat . A inventat câteva
instrumente pentru m surarea
propor ional a figurilor. Ca ing.,
457
fizician, mecanician, pictor, lucr rile
lui sunt de neîntrecut. Este fondatorul
anatomiei tiin ifice. Concep iile sale
filosofice de natur materialist
predominau ideile i gândirile
feudalismului. Leonardo da Vinci a
fost un spirit independent, de o
personalitate impun toare, cu intui ie i
imagina ie impun toare. Leonardo a
fost foarte cunoscut în Rusia, savan ii
ru i consacrându-i edi ii întregi.
Op.pr.: - Leonardo fiind stângaci,
noti ele sale, lucr rile i operele erau
inute secrete. În 1905 ele au fost
adunate în sala castelului „Sforzescu”
din Milano, sub titulatura „Recolta
Vinciana”, care num r peste 250 vol.,
precum i o culegere de manuscrise
con inând 1200 de pagini, publicat de
Pompeo Leoni, sub titlul Codex
Atlanticus, în 3 vol. Via a lui Leonardo
da Vinci a fost descris de c tre
Leonardo Duhem (1906) i A. Faravo
(1912).
LEONARDO, PISANO (vezi:
Fibonacci).
LEONELLI, Z. (1776-1847),
matematician francez. A creat tabelele
de logaritmi pentru sume i diferen e,
deosebit de fecunde, publicate în 1802
i 1812 de c tre Gauss.
LEOTAUD, Vincent (1595-1672),
geometru francez. N. la Val-Louise, în
regiunea Embrun. Timp de 40 de ani a
func ionat ca prof. de mat. la colegiul
din Dole (1631), apoi la colegiul din
Lyon, iar la b trâne e s-a retras la
Embrun. Op.pr.: - Geometricae
practicae Elementa, ubi de sectionibus
conicis habet quaedam insignia, Dole
(1631) dedicat lui Jean Boyvin,
consilier în parlament. - Examen circuli
quadraturae hactenus editarum
celeberrimae quam Apollonius alter,
magno illo Pergaconon minor
geometra R. P. Gregorius a Sancto. -
Vincentio Societatis Jesu, expozuit etc.
în care a atacat i el cuadratura lui St.
Vincent. - Amaneior curvilineorum
contemplatio (1654), care este o mic
lucrare a lui Lionne Artus r mas din
tinere e i publicat de Leotaud. -
Cyclomathia, seu de multiplici
contemplatione libri III, Lyon (1663). -
Institutionum aritmeticarum, libri IV,
1663. - Magnetologia, sive nova de
magneticisphylosophia, Lyon, 1668.
LEPAUTE, Nicole-Reine (1723-
1788), matematician francez, so ia lui
Jean Andrè Lepaute, ceasornicar i
mecanician. N. la Paris. Tat l ei a fost
ata at la Curtea reginei Spaniei.
Lepaute Reine era prieten cu
matematicienii Clairaut i Lalande, cu
care a colaborat la calculul unei comete
care a ap rut în anul 1758, elemente
publicate în „Théorie des Comètes”.
Membr a Acad. din Béziers. Op.pr.: -
A publicat o hart pentru eclipsa de la
1.1.1764. - Tables des Angles
Longueurs des Pendules. Tables des
Angles parallactiques, pentru marin . -
Calculs de l’Éclipse annulaire du
Soleil annoncée pur le 1.IV.1764, în
care este trasat traiectoria acestei
eclipse i a remarcat diferite faze
pentru rile europene. - Tables du
Soleil de la Lune et des autres planètes.
458
LEPSCHETZ, Solomon (n.1884),
matematician american. Din 1924 a
devenit prof. univ. la Princeton. Este
autorul unui ir de lucr ri de
importan în domeniul geometriei
algebrice. În topologie, este creatorul
teoriei generale a intersec iei ciclurilor.
S-a preocupat cu teoria calitativ a
ecua iilor diferen iale i interpolarea
geometric a func iilor abeliene.
Op.pr.: - Topology, New York (1930).
- Topologia algebric (1949). Unii
matematicieni români au analizat teoria
punctului fix a lui Lepschetz (1959).
LERAY, Jean (n. 1906), topolog, fost
elev a lui H.Villat la Paris. Leray a
tratat în mod riguros topologia.
Cercet rile lui Leray referitor la teoria
fasciculelor: a remaniat topologia
algebric i a dirijat pe drumuri noi
studiul variet ilor analitice sau cele de
geometrie algebric . În urma
descoperirilor sale au ap rut numeroase
aplica ii pentru topologia algebric .
Teoria fasciculelor dezvoltat de Leray
este utilizat în teoria variet ilor
analitice complexe i în geometria
algebric abstract . S-a ocupat de
teoria ecua iilor cu derivate par iale
liniare sau neliniare, eviden iind i
solu iile care nu sunt derivabile. A
abordat uniformizarea solu iilor
anumitor ecua ii cu derivate par iale.
Op.pr.: - Le problème de Cauchy pour
une équation linéare à coefficients
polynomiaux, în „Comp. Rend. Acad.
Sc.” (1956). Thèorie de point fixe
(1959). Matematicianul român A.
Deleanu s-a ocupat de cercet rile lui
Leray: On a certain result of Leray, în
“Fund. Math.” Vol. 55/1964.
LEROY, Charles-François-Antoine
(1780−1858), matematician francez. N.
i m. la Paris. Prof. de mat. la c.
Normal (1810), apoi prof. de
mecanic i astronomie la Fac. de t. i
timp de 31 de ani a func ionat la c.
Politehnic din Paris, unde a predat
geometria descriptiv i aplica iile
acestei t. în practic . Op.pr.: -
Analyse appliquée à la géométrie des
trois dimensions, comprenant les
surfaces de second degré, avec la
théorie générale des surfaces courbes
et des lignes à double courbure, Paris,
(1829, 1834, 1843). - Traité de
géométrie descriptive, Paris, 1842, în 2
vol. - Traité de Stéréométrie, Paris
(1884). În aceste ultime dou lucr ri
s−a bazat pe rezultatele descoperirilor
lui Monge. Alte articole au fost
publicate în „Ann. des Mathématiques”
i în „Journal de l’École
Politechnique”.
LESEUR, (Lesueur) T. (1703−1770),
matematician francez, c lug r din
ordinul minori ilor. S-a ocupat de
cercet ri privind metoda general de
rezolvare a ecua iilor. Este autorul unui
comentariu asupra lucr rilor lui
Newton. Op.pr.: - Mémorie sur le
calcul intégral, Roma (1748) în care a
ar tat c pentru un polinom de gradul
n, ecua ia auxiliar corespunz toare
unui factor de gradul m este de gradul
(n/m). - Éléments du calcul intégral,
Parma (1788).
459
LESLIE, John Sir (1766−1832),
matematician englez. N. la Largo în
Sco ia, m. la Coatesban, lâng Largo.
Prof. la Univ. din Edinburg, la Catedra
de Mat., iar în 1819 la Catedra de
Fizic Teoretic de la aceea i Univ.
Inventatorul termometrului diferen ial,
datorit c ruia a devenit cunoscut pe
plan mondial. Op.pr.: - Experimental
inquiry into the nature and properties
of heat, Londra (1804). - Elements of
geometry, geometrical analysis (1809).
- Elements of natural philosophy
(1823).
LATNIKOV, A.V. (1837−1888),
matematician rus. Prof. la Inst. Tehnic
Superior din Moscova. A rezolvat
ecua ia
( X − a)( X − b)Y ′′+ (c + hX )Y ′+ kY = 0
în care a utilizat teoria derivatelor de
un ordin oarecare, elaborat de el în
1876. Studiul unor astfel de ecua ii are
o larg aplicare în fizica mat.,
contribuind la dezvoltarea teoriei
func iilor speciale: cilindrice, sferice
etc.
LEUPOLD, Johan (1674−1727),
matematician german. S-a ocupat în
special cu aritmetica i cu geometria. A
descris rigla de calcul i prin aceast
lucrare a devenit cunoscut , pentru
prima dat , în Germania. Op.pr.: -
Theatrum Arithmetico-Geometricum,
Leipzig (1727).
LÉVAY, Ede (n. 1864), matematician
maghiar. N. la Oradea. Prof. secundar
la Szegedin, la Nyitrá, Poszoni,
Budapesta, unde a func ionat, din 1914,
ca director al c. Superioare Reale.
Între 1906 i 1914 a fost redactorul
revistei: „OrszágosKözépiskolai
Tanáregyesület Közlöny”. Membru în
Comitetul de Redac ie la „Révay Nagy
Lexikon”. Op.pr.: - Verthaltniss der
Stromarbeit zur chemischer Energie
bei galvanischen Elementen, Berlin,
1891. - Az Elektromosság Faraday-
Maxwell féle elmeletének vázlata,
Pozsony (1897). - Számtan, ed. III
(1914), - Algebra, ed. XIII (1913),
Mértan, ed. II. (1913).
LE−VERRIER, Urbain Jean Joseph
(1811−1877), matematician i séculaires des orbites des sept
astronom francez. N. la St. Loban, m.
la Paris. A studiat la École
Politechnique din Paris. Doi ani a
func ionat la Fabrica de Tutun în
calitate de ing. chimist, apoi a devenit
prof. de mat. i chimie la Collège
Stanislas. Prof. de mecanic cereasc la
Fac. de t. de la Univ. din Paris, apoi
inspector general al Înv mântului
Superior (1846). Membru al Acad. de
t. din Berlin (1846), membru în
Consiliul Legislativ (1849), senator
(1852), directorul Observatorului
Astronomic din Paris, dup Arago
(1854). Membru în Consiliul Superior
al Instruc iunii Publice i adjunct al
Biroului de Longitudini. În 1864 a
înfiin at Asoc. t. a Fran ei. E.
Bacaloglu i N. Culinaru i-au audiat
cursurile la Sorbona. A. t.: Primele
preocup ri au fost din domeniul
chimiei, dar la st ruin a lui Arago a
început s se ocupe de astronomie. A
f cut cercet ri asupra sistemului solar,
asupra înclina iei orbitelor planetelor,
460
asupra planetei Mercur. Cu ajutorul
func iilor a f cut cercet ri asupra unei
planete necunoscute, a c rei perturba ie
asupra planetei Uranus, presupune
existen a ei. În 1866 a descoperit
planeta Neptun. A întocmit tabele
asupra marilor planete i a pus în
eviden condi iile de stabilitate
general a sistemului solar. Peste tot a
dat demonstra ii excelente pentru
tiin . Stimulat de gloria sa, a lucrat cu
o energie i cu un caracter inflexibil.
Prin descoperirile sale asupra
planetelor a devenit popular. Op.pr.: -
Inégalités des plans et variations
planètes. - Théorie du Mouvement de
Mercure. - Planète Neptune. Memoriile
sunt publicate în „Ann. de l’
Observatoire”.
LEVI−CIVITÀ, Tullio (1873−1911),
matematician i mecanician italian de
mare valoare. Prof. la Univ. din Padua
(1898−1918) i Roma (1918−1938).
Membru al Acad. de t. „Dei Lincei”
din Italia (1938), apoi al Acad. din
Paris i Royal Society din Londra. El a
format mul i tineri matematicieni de
valoare, între care se num r i Gh.
Vrânceanu. Sub conducerea lui Levi-
Cività i-au luat doctoratul: O.
Onicescu, V. Desmireanu, Gh.
Vrânceanu, Mendel Haimovici, Gh.
Pick i al ii, care s−au ocupat în tezele
lor de doctorat cu interpretarea
mecanic a paralelismului lui Levi-
Cività i de invarian ii adiabatici ai
sistemelor neolonome. A. t.: este
consacrat diferitelor probleme
principale de geometrie diferen ial ,
precum i teoriei relativit ii. În 1917 a
descoperit paralelismul în variet i
oarecare, ce-i poart numele. A
introdus no iunea de transport paralel a
vectorilor pe o suprafa . Levi-Cività,
împreun cu Ricci au dat o expunere
sistematic calculului diferen ial
absolut (calculul tensorial) a c rui
aplica ie a eviden iat-o în mecanic ,
fizica teoretic , geometria riemannian
etc. A pus bazele studiului spa iilor cu
conexiune, aceasta ca urmare
caracterului ageometric al metodei
tensoriale, care a permis s se
stabileasc o leg tur strâns între
fizic i geometria diferen ial , dând
forma actual calculului tensorial. A
clarificat în ce fel trebuie în eles
paralelismul vectorilor într−un spa iu
riemannian cu n dimensiuni. În
general, Levi−Cività a avut contribu ii
importante în geometria diferen ial , în
mecanica fluidelor, în teoria
relativit ii. Este autorul a numeroase
cercet ri în teoria mecanicii cere ti i
hidrodinamic . S-a ocupat i de
geometrizarea principiului minimei
ac iuni (1896). Op.pr.: - Lezioni di
meccanica razionale (1923−1927), în 3
vol. - Lezioni di calcolo differenziale
assoluto, Roma (1926), în limba
englez sub titlul: The Absolute
Differential Calculus (traducere)
Londra (1927). -Nozioni di balistica
esterna, Bologna (1935) etc. De
propriet ile suprafe elor riglate ale lui
Levi-Cività s-a ocupat Al. Myller
(1922). Levi-Cività a r spândit metoda
dup care trebuie s se g seasc
adev rul în tiin . A fost un militant
pentru dreptate, refuzând s depun
461
jur mântul de credin regimului
fascist al lui Mussolini. Prin aceasta a
atras admira ia tuturor acelora care
vedeau marele pericol fascist.
LÉVY, Maurice (1838−1940),
matematician francez. N. la
Rappoltsweider (Ribeuville) în
Elsas−Lotharingia, m. la Paris. A
studiat la c. Politehnic din Paris.
Membru al Acad. de t. din Paris
(1883). Ing. particular (1858). Asist. lui
Bertrand la Collège de France (1874).
Prof. de mat. la École Centrale (1875).
În 1885 a devenit urma ul lui Serret la
Catedra de Geometrie Analitic i
Mecanic Cereasc . S-a ocupat de
integrarea ecua iilor cu derivate
par iale de ordinul II. A l sat diferite
lucr ri în domeniul ecua iilor
diferen iale, geometrie i mecanic . În
calitate de ing. s-a ocupat cu mecanica.
LÉVY ben GHERSON (vezi:
Gher onide).
LÉVY, Paul−Pierre (n. 1886),
matematician francez. A adus o
contribu ie deosebit în domeniul
analizei func ionale. Este primul
matematician care în anul 1923 a
publicat un volum cuprinzând o
introducere în calculul func ional.
Op.pr.: - Sur les équations intégrales
non linéaires, în C.R.Paris, vol. 150. -
Cours d’analyse (367 pag.) care
reprezint lec iile de analiz predate, cu
demonstra ii riguroase, privind
chestiunile fundamentale, în timpul cât
a func ionat ca prof. la c. Politehnic
la Paris (1930). - Problèmes concrets
d’Analyse fonctionnelle, Paris, în care a
tratat teoria invarian ilor de prelungire.
LEWIS, Charles (vezi: Dogson Gh.).
LEXELL, Andrei Ivanovici
(1740−1784), matematician finlandez.
Membru al Acad. de t. din Petersburg.
A. t.: În 1770 s-a ocupat de teoria
factorului integrant din cadrul
calculului integral i cu teoria
ecua iilor diferen iale. În 1775 a
elaborat o metod general pentru
calculul poligoanelor arbitrare i a dat
o metod de rezolvare a patrulaterelor,
având merite deosebite
poligonometrie. A realizat un deosebit
succes în rezolvarea unor probleme din
trigonometria sferic , pe care a
dezvoltat-o din punct de vedere analitic
i al aplica iilor. În 1777 a rezolvat
ecua ia mi c ri:
d 2x dx dy
+ αi + βi + γ i x + δ i y = Ti ,
2 dt dt
dt
unde i=1, 2, α i , βi , γ i sunt constante,
Ti sunt func ii de t. Între 1778−1783 a
continuat cercet rile începute de
D’Alembert în cazurile particulare de
sisteme de ecua ii de ordinul întâi i
doi. În 1780 a rezolvat problema
propus de Pappus de a înscrie în cerc
un triunghi ale c rui laturi s treac
prin trei puncte coliniare. În 1783 a
rezolvat un sistem i mai general de
ecua ii diferen iale.
LEYONMARK, Gustave−Adolphe
(1734−1815), matematician suedez. N.
i m. la Stockholm. Prof. de mat. la
Colegiul de Mine, în 1760 secretar al
Colegiului, în 1772 asesor, în 1778
consilier i în 1805 vice-pre edinte.
Op.pr.: - Traité de racines positives,
negatives et imaginaires des équations
de troisième et quatrième degrés. -
Nouvelle méthode pour résoudre des
équations du quatrième degré en deux
facteurs rationnelles ou irrationnelles.
- Méthode pour chercher le maximum
et le minimum. - Méthode pour trouver
les facteurs carrés et cubiques dans les
équations du cinquième degré. - Sur les
vibrations des pendules. În 1773 a
devenit membru al Acad. de t. din
Stockholm.
în
LHUILLIER, Simon (1750−1840),
matematician francez. Lucr rile sale
privesc cercetarea problemelor de
maximum i minimum dup metoda
geometriei elementare. În 1782 a scos
o carte în care a descris tot ce cuno tea
în domeniul mat., pe care a completat-o
cu teorii i probleme noi. În 1781 a
publicat o alt carte care a avut ca
obiect studiul problemei celulelor de
albine. În 1810 a introdus denumirea
de cercuri exînscrise unui triunghi.
LIAPIN, Serghei Evgenievici
(1892−1967), matematician i pedagog
sovietic. Absolvent al Fac. de Mat. i
Fizic a Univ. din Novosibirsk (1916).
Prof. la o c. real (1918) i începând
cu aceast func ie i pân în ultimele
zile ale vie ii, predarea mat. a fost
ocupa ia de baz . Mai târziu a ajuns
docent, apoi prof. de mat. la Inst.
Pedagogic din Leningrad. S.E.Liapin a
activat în diferite inst. de înv mânt:
director al c. Medii din Leningrad
462
(1924−1930), decanul Inst. Pedagogic
„Pokrovki” (1931−1942), prof. la c.
Superioar Militar i Naval pentru
Ingineri (1933−1949), decanul Fac. de
Mat.-Fizic din Inst. Pedagogic din
Leningrad (1944−1952). Decorat cu
„Steagul ro u al Muncii”, cu „Insigna
de onoare”, cu insigna de „Frunta în
munc ”, cu medalia „Pentru ap rarea
Leningradului” i medalia „Victoria
asupra Germaniei”. A. t.: - S. E.
Liapin, pretutindeni unde a activat, s-a
caracterizat prin înalt inut t., prin
chibzuiala metodic , prin
accesibilitatea pentru auditori. Munca
sa pedagogic i administrativ a fost
la în l imea celei t., ceea ce confirm
manualele pentru studen ii f r
frecven , pentru mat. superioare,
culegerile de probleme pentru
institutele pedagogice. A acordat o
mare aten ie preg tirii cadrelor de
metodi ti pentru inst. pedagogice, care
ast zi lucreaz în cele mai importante
inst. din ar . A fost deputat în raionul
Kuibâ ev. L-au preocupat problemele
pred rii moderne a mat. Este
caracterizat ca mare om al muncii
înv mântului popular. Prieten al
tineretului.
LIAPUNOV (Ljapunov, Leapunov)
Alexandru Mihailovici (1857−1918),
renumit matematician i mecanician,
reprezentant al c. mat. ruse dinaintea
Marei Revolu ii din Octombrie. Elevul
lui Cebâ ev, continuatorul cercet rilor
lui Euler i ale lui Cebâ ev. Prof. la
Univ. din Harkov. Membru al Acad. de
t. din Petersburg, dr. în mat. A. t.:
Unul dintre creatorii teoriei calitative a
463
ecua iilor diferen iale. A fost un
matematician deplin con tient de
punctul de plecare real al teoriilor sale.
A adus contribu ii importante în
domeniul mecanicii, fizicii, mat. i
teoriei probabilit ilor. Sunt
remarcabile lucr rile lui din domeniul
ecua iilor diferen iale cu derivate
par iale, în special aplicarea teoriei
poten ialului newtonian. Liapunov a
abordat problema stabilit ii
echilibrului i mi c rii unui sistem
mecanic determinat de un num r finit
de parametri. Prin teoria echilibrului
corpurilor lichide (important pentru
studiul fenomenelor corpurilor cere ti)
i determinarea sistemelor mecanice, a
creat o nou orientare în analiz . El a
dat prima demonstra ie importantei
teoreme privind sistemele
trigonometrice ortogonale. În 1892, în
celebra lucrare de doctorat i alte
câteva lucr ri ulterioare (Problema
general a stabilit ii mi c rii,
Harkov, ed. 1950), a sintetizat i
generalizat metodele, unde savan ii ca
Lagrange, Routh, Thomson, Tait i
Jukovski au pus bazele moderne ale
stabilit ii, elaborând metode de
rezolvare, care au i ast zi un caracter
actual. El a pus bazele oscila iilor
neliniare. Problema general a
stabilit ii i mi c rii (1892) a avut o
importan enorm pentru întreaga
dezvoltare ulterioar a teoriei ecua iilor
diferen iale i a aplica iilor ei la studiul
oscila iilor diverselor sisteme fizice i
mecanice, în construc iile de
armament. Liapunov a extins
cercet rile lui Newton, Laplace i
Lagrange, în ceea ce prive te teoria
formelor de echilibru ale unui lichid în
rota ie i a dezvoltat teoria figurilor de
echilibru. A dat rezultate riguroase
unor demonstra ii, care se bucurau de
oarecare r spândire, dar care au fost
insuficient fundamentate.
LIBRI-CARRUCCI della Sommaia
conte de Guillaume Brutus Icilius
Timoleon (1803−1869), matematician,
fizician i bibliofil italian. N. la
Floren a i m. la Fiesole. Provine dintr-
o familie nobil veche din Toscana,
familie care a existat din 1530 i care a
fost dispersat de Carol Quintul, pentru
opiniile politice, care a f cut parte din
partidul liberal i care numai dup un
lung exil a revenit în patrie (1848). În
vechime aceast familie se numea
Sommaia, apoi Maffeo sau Feo de
Libri. Aceast succesiune de schimb ri
de nume se g se te pe inscrip iile de pe
monumentul familial din Biserica
Santa Croce din Floren a. Libri a
studiat dreptul, filosofia i tiin ele la
Pisa. La 17 ani a fost licen iat în drept
i dr. în filosofie ( tiin e). De acum a
publicat diferite memorii care l-au pus
în leg tur direct cu principalii
geometri din Europa. A studiat
lucr rile lui Legendre, Gauss, Fermat
etc. Gauss a elogiat con inutul
memoriilor lui Libri. Prof. de mat. i
fizic la Univ. din Pisa (1823), în anul
urm tor a f cut c l torii de studii în
Europa, pentru specializare. În 1824 a
fost primit cu mult cordialitate la Paris
de c tre Laplace, Fourier, Poisson,
Cuvier, Ampère, Fresnel, Dulong etc.
Arago a vorbit despre Libri cu mare
merit. În 1830 din motive politice s−a
464
refugiat la Paris, unde a ajuns prof. de
analiz mat. la Sorbona. În 1832 a fost
transferat la Collège de France, cerând
cet enia francez . Membru al Acad.
de t. (1833), primind titlul de Cavaler
i Ofi er în „Legiunea de onoare”.
Inspector în Ministerul Instruc iunii i
redactor la „Journal des Savants” i
„Journal de Mathématiques”. La
izbucnirea revolu iei din 1848 s−a
refugiat la Londra, acuzat pentru scrieri
de c r i antirevolu ionare. A. t.: Libri
s-a ocupat de problema rezolv rii
faimoasei teoreme a lui Fermat:
X n + Y n = Z n , de teoria func iilor
continue, de teoria c ldurii, de
elementele relativ la aplicarea teoriei
numerelor la problemele de fizico-mat.
Op.pr.: - Histoire des sciences
mathématiques en Italie, din care
primele patru vol. au ap rut la Paris
(1838−1841), scrise într−un stil larg,
elegant. - Mémoire de Mathématique
Physique, Pisa (1827). - Notice des
Manuscrits de quelques bibliothèques
des départaments, Paris (1842). În
1859 a publicat catalogul unei bogate
colec ii de manuscrise din sec.
XIII−XIV, urmat de 37 plan e, cu o
introducere interesant , cu remarc
paleografic .
LICHTENBERG, Georg Cristoph
(1742−1799), matematician, fizician,
statistician german. N. la Ober-
Ramstadt, m. la Göttingen, unde a
func ionat ca prof. univ. A contestat
teoria lui D’Alembert relativ la teoria
probabilit ilor. S-a ocupat de cercet ri
în domeniul electricit ii. De la el
deriv denumirea polurilor pozitive i
negative ale electricit ii. Op.pr.: -
Beobachter der Magnetnadel am Herz,
- Nicolaus Copernic. - Are i scrieri
satirice.
LIDONNE, Nicolas-Joseph (1757−
1830), matematician francez. N. la
Prigneux, m. la Paris. Prof. de mat. în
perioada Revolu iei. ef de divizie în
departamentul Justi iei. În 1825 a fost
primul membru al Acad. de t. Op.pr.:
- Tables des touts diviseurs des
nombres, calculés depuis 1 jusqu’a
102000, Paris (1808). Aceast lucrare a
fost însu it de savan ii timpului i a
fost adoptat pentru înv mântul
liceal, sub titlul: Tableau analytique
propre à diriger les jeunes gens qui
étudient les mathématiques (1828). A
mai scris o lucrare despre stereometrie.
LIEBKNECHT, Jean-Georges,
(1679-1749), matematician german. N.
la Wasungen, m. la Giessen. Prof. de
mat. la Giessen (1707-1737) i în
continuare, pân în anul 1743 a predat
teologia. Membru al Acad. de t. din
Berlin i al Soc. Regale din Londra. A
corespondat mult cu Leibniz, care l-a
apreciat mult. Un mare num r de
diserta ii, programe, dispute sunt
cuprinse în „Gelehrten Lexicon” de
J cher. Multe memorii a publicat în
„Acta Eruditorum” din Leipzig i în
„Ephemerides” i alte culegeri
tiin ifice. Op.pr.: - De speliculis
causticis, Jena (1703). - De
impedimentis et prejudicius matheseos
deque eorum remolione, Giessen
(1707). - Hassia mathematica (1704). -
De impotentia Mechanica Potentia,
465
Giessen (1707). - Apparatus
Cronographicus (1709). - Selecta
thémata mathématica (1709). - De
Cultu et Praestantia Matheseos,
queusque se merito extendant (1710). -
Desideria Mathematica, novantiqua ad
integram matheseos constitutionem,
historiam et cultum, Giessen (1721). -
De Harmonia Carporum mundi
totalium nova ratione in numeris
perfectis generatium definita (1718) -
Grundsaetze der gesammten
mathematischen Wissenschaften und
Lehren (1724,1732).
LIE, Sophus Marius (1842-1899),
geometru norvegian. N. la
Nordfjordeid, inutul Bengen, m. la
Christiania. În 1870 a studiat la Paris
ascultând cursurile lui Jordan. Din
1872 prof. de mat. la Univ. Christian
(Oslo), iar între 1886-1898 prof. la
Leipzig, la Catedra de Geometrie. A.
t.: Sophus Lie era înzestrat cu un dar
de intui ie geometric i cu un str lucit
talent analitic. S-a orientat spre studiul
grupurilor i clasificarea lor. Este
întemeietorul teoriei clasice a
grupurilor i aplica iile ei la studiul
ecua iilor diferen iale au un rol de cea
mai mare importan în geometria
modern . A descoperit a a-numitele
“grupuri Lie”, teorie dezvoltat mai
târziu. A introdus no iunea de
“geometrie de ordinul n”. Introducerea
grupurilor Lie a influen at dezvoltarea
teoriei ecua iilor diferen iale, a
algebrei, a transformat bazele
geometriei, ale topologiei i ale fizicii
teoretice. Teoria grupurilor Lie a
simplificat problemele care privesc
practica curent a calculului ma inilor
electrice. A fundamentat geometria din
punctul de vedere al grupurilor. Lie a
ob inut posibilitatea de a clasifica
ecua iile diferen iale în func ie de
transform rile infinitezimale
corespunz toare. El a urm rit teoria
calitativ a ecua iilor diferen iale. În
1871 a introdus curbele armonice,
curbe pentru care coeficientul
unghiular al tangentei într-un punct M
prezint o rela ie omografic . A
întemeiat i redactat revista “Archiv for
Mathematik og Naturvidenskab”.
Op.pr.: Theorie der Transforma-
tionsgruppen, Leipzig (1888-1893),
Geometrie der Bernhrungs-
transformationen, Leipzig (1895);
Kontinuierliche Gruppen (1893);
Leçons sur la théorie générale des
surfaces (1887-1896), în 4 vol. Operele
complete ale lui Sophus Lie au fost
publicate sub titlul Gesammelte
Abhandlungen, Leipzig (1932-1937) în
6 vol. Teoria grupurilor Lie a fost
studiat de c tre Gh. Vrânceanu
(1949), D. Dobrescu (1958), Th. M.
Hanganu (1959), Marius T. Stoka.
LIGNÉRES, Jean (sec XIV),
matematician i astronom din Amiens.
Din 1930 a studiat la Paris purtând
numele de Johannes de Lignerius, sau
Linieris. Unii autori sus in c este de
origine german , al ii c ar fi sicilian.
Despre via a lui se cunosc prea pu ine
date. Este men ionat succint în istoria
mat. Montucla i Delambre l-au trecut
sub t cere, iar Tomasini îl men ioneaz
numai dup lucrarea Canones. În 1364,
a f cut observa ii la un num r de 47
466
stele, ale c ror date se p streaz . În
lucr rile lui Gassendi, vol VI., se afl
înscrise aceste date. Op.pr.: Sinuum
cum tabulis, care este un tabel de sinus.
Restul lucr rilor se p streaz în
manuscris în biblioteca impar ial din
Paris.
LILUS, Alozsius (LILIO-Giglio
Ghiraldi Luigi), (mijlocul sec. XVI, în
jurul anului 1510-1576), înv at italian,
matematician i astronom. A tr it în
epoca Papei Grigore al XIII-lea. Via a
sa este prea pu in cunoscut . A studiat
medicina la Neapole. Este proiectantul
calendarului expus în lucrarea:
Compendium novae rationis restituendi
Kalendarium, supus spre aprobare
Papei i care a fost pus în aplicare în
1582. Este o reform a calendarului
Iulian, prin care a stabilit c sunt
bisec i anii care se împart cu 400.
Astfel anul 1600 este bisect. Pe baza
acestor calcule s-a întocmit calendarul
gregorian.
LINDELÖFF, Lorentz L. (1827-
1908), matematician german.
Activitatea sa se concretizeaz prin
cercet rile f cute asupra func iilor de
ordin finit, stabilind inegalit i care-i
poart numele, privind func iile
monogene, de a c ror propriet i i
extinderi s-a ocupat matematicianul
român P. Sergescu. Lindelöff a
demonstrat c valoarea func iei
σ(z ) = A0 + A11−1 z + A2 2 −2 z 2 + ...
în interiorul „stelei lui Mittag Leffler”,
este egal cu limita valorilor func iei
întregi

σ(z) = A0 + A11−1z + A22− 2z2 +...
pentru σ > 0 . S-a ocupat de aplicarea
metodei aproxima iilor succesive la
ecua iile diferen iale de ordin oarecare
(1894). Împreun cu L. F. Phragmen a
dat o generalizare principiului
modulului maxim. Matematicianul
român N. Boboc a generalizat teorema
lui Lindelöff, „An. Univ. Timi oara”,
vol.I./1963.
LINDEMANN, Karl-Louis-
Ferdinand Von 1852-1939), mare
geometru german. N. la Hanovra, m. la
München. Prof. la Univ. din Freiburg
(1879), la Univ. din Königsberg
(1883), apoi la Univ. din München
(1893, 1939). A func ionat doi ani ca
docent la Kürzberg. A. t.: În anul
1882, Lindermann, bazându-se pe
rezultatul cercet rilor ob inute de
matematicianul francez Hermite în
lucrarea: ber die Zahl π , publicat în
„Mathematische Annalen”, vol. 20 a
demonstrat c num rul π este
transcendent i deci problema
cuadraturii cercului, exprimat în
egalitatea X 2 = πR 2 , nu este
solu ionat nici chiar cu ajutorul
curbelor de grad superior i deci,
num rul π nu poate fi r d cina nici
unei ecua ii algebrice. Astfel, a
demonstrat c teoria cuadraturii
cercului r mâne nesolu ionat din
cauz c num rul π este transcendent.
Deci, cuadratura cercului este
imposibil cu rigla i cu compasul. Din
cercet rile sale Lindemann a tras
concluzia c , problema rezolv rii
lungimii cercului, prin construc ie
467
geometric , care s duc la un segment
de dreapt egal cu perimetrul cercului,
în felul în care au încercat geometrii
vechi, ca Arhimede, adic rezolvarea
cu ajutorul riglei i a compasului este
imposibil . Cercet rile algebrice ale lui
Liendemann se refer la geometria
algebric , iar cele algebrice se refer la
rezolvarea ecua iilor în func ii
transcendente. Axiomele lui
Lindemann sunt identice cu ale lui
Hilbert. Lucrarea sa cu privire la
demonstrarea ira ionalit ii lui π au fost
publicate în revistele: „Sitzungs
Berichte der Berliner Akad” (1882), în
„C. R. Acad. Paris”, T.95/1882, în
„Math. Ann.” Band 20/1882.
Lindemann s-a ocupat i cu teoria
formelor. Op.pr.: - Die
Biegungsflächen einer gegebenen
Fläche, München (1921). Între
matematicienii români care au
continuat cercet rile lui Liendemann,
amintim pe Dan Barbilian (1937).
LINDQUIST, Jean Henri (1743-
1798), matematician finlandez. N. la
Nystadt, m. la Abo. S-a dedicat de la
început studiului mat. Prof. la Univ.
din Abo. A f cut mai multe comunic ri
la Acad. de tiin e din Stockholm, al
c rei membru era, apoi a publicat în
limba latin mai multe diserta ii.
Op.pr.: - Methodus integrandi
aequationes quasdam diferentiales
tertii ordinis, Abo (1774). - De
invenienda elevatione poli ope filorum
verticaliumb (1781). - De Limitibus
Aequationum (1781). - Specimina
quaedam methodi tangentium inversae
(1782). - De obsevationibus
barometricis ope thermometri
corrigendis (1788). - Theoria linearum
parallelarum (1789). - De Methodo
inveniendi latitudinem loci (1786).
LINDSTEDT, Anders (n.1854),
matematician i astronom suedez. N. la
Sundborn. Elevul lui Weierstrass. În
1874 a fost numit cercet tor la
Observatorul Astronomic din
Stamburg. Prof. de mat. aplicat la
Univ. din Dorpat (1883), apoi la Univ.
din Stockholm (1886). Preocuparea
principal a fost mecanica. În 1890-
1902 a întocmit legea asigur rilor din
Suedia, tratând despre pensiile
muncitorilor.
LINNIK, Juri Vladimirovici
(n.1915), matematician sovietic, fiul
vestitului fizician Vladimir Pavlovici
Linnik. Din 1944 a devenit prof. la
Univ. din Leningrad. Membru al Acad.
de t. a U. R. S. S. (1953). În 1947 a
primit premiul „Stalin’’, apoi decora ia
„Insigna de Onoare’’ i alte cîteva
medalii. A. t.: Lucr rile principale sunt
destinate teoriei numerelor. S-a ocupat
cu problema exprim rii numerelor prin
forme p tratice, a demonstrat existen a
constantei absolute „C” care se bucur
de proprietatea c , în orice progresie
KX + L , unde K i L sunt prime între
ele, exist cel pu in un num r prim mai
mic decât K C . Linnik este autorul
unor cercet ri foarte importante privind
studiul func iei (s) i a altor func ii mai
generale. În teoria probabilit ilor,
Linnik a precizat ultimul membru în
formula asimptotic , legat de teorema
Leapunov. S-a ocupat cu studierea
468
lan urilor neomogene Markov, precum
i de statistica matematic . Op.pr.: -
Puncte întregi spre sfer i lan ul lui
Markov, comunicare la Soc. Mat.
Moscova (1954). - Probleme statistice
cu parametri ce deranjeaz . - Analogii
ale teoremelor ergodice pentru unele
forme de matrice(1956). - Méthode de
moindres carrés, Paris (1963).
LINUS, sau Hall Francisc
(1595−1675), matematician englez. N.
la Londra, m. la Liège. În 1623 a fost
admis în ordinul iezui ilor, fiind utilizat
ca misionar, apoi s-a stabilit la Liège,
unde timp de 22 de ani a predat mat. i
ebraica la Colegiul Englez. Op.pr.: -
Treatise on the barometer. - Refutation
of the attempt to square the circle,
Londra (1660). - De Corporum
Inseparabilitate (1662). -
Animadversion upon sir Isaac
Newton’s theory of light of colours
(1674). - Optical assertions concerning
the rainbow (1675). În ultimele dou
lucr ri se demonstreaz experien a
insuficient a lui Newton, asupra
dispersiei luminii, f cînd cercet ri în
completare.
LIONNE, Artus (> 1663), geometru
francez. N. la Gap, m. la Paris.
Consilier în Parlamentul din Grenoble.
A avut un fiu cu numele Hugues de
Lionne, devenit ministru sub Ludovic
al-XIV-lea. Devenit v duv a fost ales
episcop în ora ul s u natal (1637).
Montucla arat c a r mas de la el o
lucrare, întocmit în tinere e, sub titlul:
Amaneior curvilineorum Contemplatio
(1654), publicat de c tre iezuitul
P.Leotaud, la Lyon. A studiat lunulele
lui Hipocrate, determinând cuadratura
lor.
LIOUVILLE, Joseph (1809-1882),
matematician i ing. francez. N. la
St.Omer, m. la Paris. A fost fratele lui
Felix Liouville, mare avocat. Ing. de
poduri i osele. S-a remarcat ca un
bun matematician. Prof. la École
Politéchnique (din 1833), la Collège de
France (din 1839) i la Fac. de t. de la
Univ.din Paris. Membru al Acad. de t.
din Fran a (1939), apoi al Acad. din
Berlin. A. t.: - Liouville a dat o
deosebit importan studiului algebrei
lineare (teoria determinan ilor, calculul
matricelor), cu aplica iile nu numai în
algebr , dar i în geometrie i analiz .
În 1836 a fondat periodicul „Journal de
mathématiques pures et appliquées’’ al
c rui redactor a fost timp de 38 de ani
i care a ap rut în continuare la Paris
sub direc ia lui Henri Villat. În acest
periodic i-a publicat Liouville toate
memoriile i cercet rile f cute de el
referitor la analiz i geometrie, teoriile
func iilor eliptice, teoria numerelor,
mecanic , static , teoria c ldurii, teoria
ecua iilor diferen iale etc. A completat
i generalizat lucr rile lui Poisson,
demonstrând posibilitatea dezvolt rii
unei func ii arbitrare în serii de
func iuni. În 1850 a elaborat teoria
func iilor eliptice. Începînd cu anul
1840 a studiat mul imea numerelor
transcendente, fiind primul
matematician care a construit aceast
clas de numere care nu satisfac nici o
ecua ie algebric cu coeficien i întregi,
stabilind propriet ile numerelor
469
transcendente. El a introdus pentru
prima dat no iunea de num r
transcendent. A demonstrat c
numerele transcendente sunt cu mult
mai numeroase decât numerele
algebrice. Liouville s-a ocupat i de
rezolvarea marii teoreme a lui Fermat.
În 1859 s-a ocupat i de teoria lui
Waring. În 1840 a ar tat c e i e 2 nu
pot fi r d cina unei ecua ii algebrice cu
coeficien i ra ionali. S-a ocupat cu
analiza fenomenelor termodinamice. În
1845 a elaborat teoria formelor
cuaterne. În 1850 a introdus no iunea
de curbur geodezic . A introdus
transformarea prin inversiune i a
aplicat-o la curba logaritmic . Op.pr.:
- Sur le Développement des functions
ou parties de fonctions en séries, dont
les divers termes sont assujettis à
satisfaire a une méme équation
différentielle du second ordre
contenant un paramètre variable
(1836). - Sur le calcul des inégalités
periodiques du mouvement des
planètes (1837). - Sur l’intégration
d’une classe d’équations différentielles
du second ordre en quantités finies
éxplicites. - Sur les conditions de
convergence d’une classe générale de
séries. - Sur la division du périmètre de
la lemniscate (în care s-a ocupat i de
studiul diferen ial al lemniscatei). În
1846 a publicat i memoriile lui Galois:
Asupra condi iilor de resolubilitate a
ecua iilor prin radicali, precum i
lucr rile lui Monge.
LIPSCHITZ, Rudolf Otto (1832-
1903), matematician german. Prof. la
Univ. din Wroclaw (Breslau), în anul
1862, iar în 1864 la Univ. din Bonn.
A. t.: Lucr rile lui se refer în special
la teoria numerelor, analiza mat., teoria
func iilor. În domeniul
func iilor, o mare valoare o reprezint
condi ia lui Lipschitz, exprimat :
f ( x ) − f ( x ′ ) ≤ M (x − x ′ ) ,
M fiind o constant . În cazul rezolv rii
unor tipuri de ecua ii diferen iale cu
derivate par iale, a introdus o condi ie
de continuitate mai larg care-i poart
numele (1876). În 1868 s-a ocupat de
teoremele de existen a integralelor
ecua iilor diferen iale i cu derivate
par iale. În 1884 a stabilit o
reprezentare a func iei exponen iale,
e z , z = a + b ⋅ i sub forma unui produs
finit. Posed lucr ri i în domeniul
teoriei seriilor, a teoriei numerelor i a
func iilor aplicate la mecanic . A purtat
coresponden cu Dedekind relativ la
teoria „t ieturilor”. Op.pr: - De
explicatione per series trigonometricas
instituenda functionum unius variabilis
arbitrarium et proecique earum quae
per variabilis spatium finitum valorum
maximorum et minimorum numerum
habent infinitum disquisitio, în „Jurnal
f.reine u. Angew. Math”-1864 tradus
de Paul Montel în „Acta Math” 1913 i
apoi în limba rus sub titlul: O
razlojeni v trigonometriceskih readâ
proizvolnâh funk ii odnogo
peremnnogo glavnîm obrazon teh
kotorâe v konecinem promejutke imeit
beskonecinoe mnojestov maksimumov i
minimumov, Harkov (1914) - formei, dimensiunilor i consruc iei
Grundlage der Analysis, Bonn, 1877.
De func iile lui Lipschitz s-a ocupat
matematicianul român N. Boboc
(1965).
LIPSICZ, Mihaly (1703-1766),
matematician i fizician iezuit,
teoriei maghiar. N. la Maghar -var, m. la
Györ. Prof. la Univ. din Grácz i alte
c. superioare din Ungaria. Op.pr.: -
Algebra su Analysis speciosa, Kassa
(1739). - Statica de varietate ac
proprietatibus motus naturalis et
artificialis (1940).
LISTING, Johann Benedikt (1808-
1882), matematician, fizician,
astronom german. Din 1847 a
func ionat ca prof. de mat. la Univ din
Göttingen. A. t.: - Preocuparea
principal a fost toplogia pentru a c rei
dezvoltare a consacrat mai multe
lucr ri. În 1847 a introdus no iunea de
toplogie i a stabilit o teorem în acest
domeniu, cu caracter general: O re ea
care are numai 2n noduri impare poate
fi descris complet, prin n drumuri
distincte. Pentru n=2, re eaua lui Euler
la cele apte poduri de pe Bregel este
un caz particular al teoremei lui
Listing. Independent de Listing, tot
atunci A. F. Möbius, unul dintre
geometrii veacului XIX a f cut o
descoperire uimitoare, anume c : exist
suprafe e cu o singur fa , numit mai
tîrziu „banda lui Möbius”. Drept
creatori ai topologiei în sensul modern
sunt considera i Bernard Riemann i H.
Poincaré. În lucr rile lui de geodezie a
introdus no iunea de „geoid”, ceea ce a
pus bazele teoriei i metodelor studierii
Terrei. Op.pr.: - Cercet ri preliminare
în topologie (1847). - Über unsere
470
jetzige Kenntnis der Gestalt und
Grösse der Erde(1873).
LITTLEWOOD, John Edenzor
(1885-), matematician englez.
Colaborator al vestitului matematician
G. H. Hardy. Între 1892-1900 a stat în
Africa de Sud, la vîrsta de 14 ani a
p r sit Univ. din Cap (Africa de Sud)
i a plecat în Anglia pentru a continua
studiile la coala St. Paul, unde timp de
trei ani a fost elevul prof. F. S.
Macaulay, unde a studiat Algebra lui
Smith, trigonometria lui Loney,
conicele lui Macaulay, calculul
diferen ial dup Edwards, calculul
integral al lui Williamson, hidrostatica
lui Besant, primele ase c r i ale lui
Euclid, algebra lui Chrystal, sec iunile
conice ale lui Salmon, dinamica
punctului de Routh, ecua iile
diferen iale ale lui Murray,
stereometria lui Smith, teoria ecua iilor
diferen iale de Burnaide, statica de
Minchin. Din cauza studiului intens a
primit o stare de surmenare, care a
durat o perioad oarecare. Dup aceste
studii a primit o burs de studii la
Trinity College. A fost de o precocitate
înn scut , p truns de sentimentul c
studiul mat. este o activitate fireasc a
manifestat un sentiment instinctiv
pentru rigoarea mat. În 1903 a plecat la
Vandbrige, unde a ascultat cursurile
relative la bazele mecanicii
fundamentele geometriei i Aceast carte ofer citiorului o colec ie
fundamentele mecanicii. Începînd cu
1907 a func ionat ca lector la Univ. din
Manchester, la Catedra de Geometrie
Diferen ial . În 1910 a devenit
succesorul lui Whitehead. În 1928 a
471
devenit prof. definitiv la Univ. din
Cambridge. A. t.: A început-o în 1906,
pe cînd era înc student la sugestia
prof. s u E. W Barnes,relativ la
func iile întregi de ordinul zero, pentru
care a folosit calculul residuurilor lui
Lindelöff. În 1907, cu ocazia diserta iei
de agregat a expus teoria fundamental
a numerelor prime, lucrare tip rit la
st ruin a lui Hardy. Littlewood s-a
ocupat de precizia legilor asimptotice
de distribu ie a numerelor prime, de
legile care guverneaz abaterile
valorilor observate ale num rului n
(num rul numerelor prime) fa de cele
calculate dup aceste formule. În 1923
a realizat un oarecare progres în
încerc rile de a g si o solu ie
problemei lui Goldbach, realizînd s
lege aceast problem de una dintre
cele mai dificile i mai interesante
probleme ale teoriei frac iilor analitice.
Printre diversele cercet ri men ion m
anecdote mat., însemn ri
autobiografice, cercet ri din istoria
mat., analiza elementar a unor
probleme pentru studiul c rora este
folosit, în mod obi nuit aparatul mat.
superioare, popularizarea unor
probleme speciale. Op.pr.: - The
Elements of the theory of real
functions, Cambridge (1926). -
Lectures on the theory of functions,
Londra (1944). - Variet i matematice,
traducere în limba român -1969.
de probleme consacrate diferitelor
capitole ale mat.
LITTROW, Joseph-Johann (1781-
1840), matematician i astronom din
Boemia. N. La Bischof-Teiniz (Cehia),
m. la Viena. A studiat ini ial dreptul la
Univ. din Praga, apoi medicina i
teologia i în fine, mat. i astronomia.
A servit în legiunea boemian a
archiducelui Charles, iar în 1803 a
devenit educatorul i prof. celor dou
fete ale contelui Renard. În 1807 a fost
numit prof. univ. de mat. i astronomie
la Cracovia (Krakau). În 1810 a fost
invitat prof. de astronomie la Kazan i
în acela i timp ales i membru al Acad.
de t. din St. Petersburg. În 1816,
Littrow a preluat func ia de Director al
Observatorului Astronomic de pe
Gallérthegy din Buda (Ungaria). În
1819 a preluat i Observatorul din
Viena, reorganizînd ambele
observatoare. În 1836 a fost decorat
pentru meritele sale tiin ifice. În 1842
fiul s u Charles Louis de Littrow, a
succedat pe tat l s u ca director al
Observatorului din Viena. Op.pr.: -
Littrow, tat l, a publicat numeroase
memorii în „Ann. Acad. St.
Petersburg”, în „Jahrbuch der Buda”,
în „Zeitschrift für Astronomie de
Lindemann”, în „Wiener Jahrbucher”
etc. - Teoretische und practische
Astronomie, Viena (1821-1827), în 3
vol. - Über Höhenmessung durch
Barometer (1821). - Analitysche
Geometrie, Viena (1823), care a
contribuit la r spîndirea geometriei
analitice în Germania. - Über
Lebensversicherungen (Asupra
asigur rilor de via , 1832). - Atlas
des gestrinten Himmels (1838). Fiul
s u, Louis a redactat în 1835 Hell’s
Reise nach Waröe und seine
Beöbachtungen des Venus Durchgages
472
in Jahre (1769). În 1848 a publicat mai
multe comunic ri relativ la rezultatele
m sur torilor meridianelor f cute în
1847 în cadrul asoc. ruso-austriac . -
Vermischte Schriften, Stuttgart (1846).
LITTROW, Karl Louis (vezi: Littrow
Joseph-Johann).
LIU-CIJO (544-610), matematician i
astronom chinez. Sunt bine cunoscute
lucr rile calendaristice i astronomice
din care rezult c s-a ocupat de
elaborarea metodei de interpolare
pentru nevoile astronomiei. Pentru
mi carea neuniform unghiular
aparent a Soarelui pe ecliptic , în
func ie de timp, a ini iat teoria
interpol rii p tratice i cubice. Formula
de interpolare a lui Lio-Cijo a fost
folosit în anul 664 e.n. în noile calcule
calendaristice i de c tre Liu-Ciu-Fen,
în anul 1024, tot pentru calculul
calendarului. Liu-Cijo a contribuit la
una din cele mai mari i mai
remarcabile ini iative t. ale acestei
perioade, anume m surarea gradelor de
meridian, cu ajutorul unor frânghii. Nu
se poate aprecia precizia acestei
m sur tori, deoarece nu se pot
transforma rezultatele în unit i de
m sur de ale noastre. Liu-Cijo a fost
unul din comentatorii c r ii
„Matematica în nou c r i” i a
contribuit prin lucr rile lui la
dezvoltarea literaturii t. chineze.
LIU–CIUN-FEN, (605-667 e.n.),
matematician chinez. Prin lucr rile sale
a contribuit la dezvoltare literaturii
mat. chineze. A comentat „Matematica
în nou c r i”. În 1275 a fost criticat de
c tre Ian Huei pe considerentul c a
aplicat anumite metode f r s le
elaboreze bazele lor teoretice. În critica
sa, Ian Huei spunea c înv a ii aveau
obiceiul de a schimba denumirea
metodelor folosite, de la o problem la
alta, ceea ce f cea ca bazele lor reale s
nu fie eviden iate. Datorit lui Liu
Ciun-Fen, problema despre p s ri a
c p tat o mare dezvoltare în China, a
c rei importan s-a transpus pân în
sec. XI. În 664 a utilizat o nou
formul de interpolare în noile lui
calcule calendaristice, care a fost
folosit în anul 1024, pentru calculul
calendarului, interpolare bazat pe
trinomul p tratic i care constituie o
metod a sa proprie.
LIU-HUEI, (sec.III e.n.),
matematician i atomist chinez. El este
de asemenea comentatorul c r ii
„Matematica în nou c r i”, sus inînd
c ea a fost alc tuit dup opere mai
vechi de Cijan-Tan, func ionar de vaz
din Ministerul Finan elor, care, timp de
mul i ani a ocupat postul de ministru
(Cijan Tan a m. în –152 î.e.n.). Tot Liu
Huei spunea c aproximativ 100 de ani
mai tîrziu aceast carte a mai fost
prelucrat de un alt func ionar superior,
anume Ghen-Cian-Cian, de pe timpul
împ ratului Sinan-Di (73-49 î.e.n.).
Liu-Huei pentru a deosebi coeficien ii
pozitivi de cei negativi a reprezentat pe
abac numerele pozitive cu bastona e
ro ii i pe cele negative cu bastona e
negre. Acest procedeu a fost utilizat i
la tip rirea c r ilor. Liu-Huei a rezolvat
probleme de geometrie practic ,
473
bazîndu-se pe determinarea dimensiu-
nilor orbitelor inaccesibile i a distan ei
pîn la ele, folosind în acest scop
triunghiuri asemenea. Metodele de
determinare fiind descrise în tratatul:
Hai-Tao-Suan zin (Hai Dao Suan Jing-
Tratat matematic despre o insul
marin ), manuscris în anul 263. Acest
tratat este consacrat determin rii
distan elor pîn la orbitele inaccesibile
i a dimensiunilor lor, cu ajutorul unor
triunghiuri dreptunghice asemenea.
Liu-Huei s-a ocupat i cu problema
calcul rii lungimii cercului, respectiv a
num rului π , continuând calculele
pîn la un poligon cu 3072 laturi,
g sind pentru valoarea de π =3,14159
cu 5 zecimale exacte. Cu aceast
ocazie a stabilit i o formul de
aproximare. S-a ocupat cu succes de
cuadratura cercului i volumul sferei. A
dedus o metod geometric pentru
calcularea volumului piramidei, a
trunchiului de piramid cu baza
dreptunghiular . Liu-Huei cuno tea
identitatea a 2 − b 2 = (a − b )(a + b ) .
Liu-Huei a contribuit la dezvoltarea
literaturii prin lucr rile lui originale.
LIUSTERNIK, Lazar Aronovici (n.
1899), matematician sovietic, prof. la
Univ. din Moscova (1931). Membru
corespondent al Acad. de t. a U. R. S.
S. Din 1946 Laureat al premiului
„Stalin”, decorat cu Ordinul „Lenin”,
cu „Insigna de Onoare” i alte medalii.
Este unul din reprezentan ii noului
curent în domenul aplic rii metodelor
toplogice în calculul varia ional. În
1926 Liusternik a fost primul care a
aplicat metoda diferen elor finite la
rezolvarea problemei lui Dirichlet i
împreun cu savantul sovietic L. G.
nirelman, a demonstrat teorema
„Celor trei linii geodezice”. A lucrat de
asemenea i în domeniul analizei
func ionale i a mat. calculatorii.
LI-YE (1178-1265), eminent
matematician chinez. A tr it în nordul
Chinei, sub dinastia mongol Tin. A
creat un tratat de algebr prin care a
atins o mare treapt de dezvoltare. A
introdus terminologii noi în algebr , ca:
frac ie zecimal , apreciind la justa
valoare comoditatea calculelor cu
frac ii zecimale. A reprezentat
numerele negative prin cifre bastona e.
A procedat la determinarea r d cinilor
ra ionale ale ecua iilor de grad
superior, prin procedee echivalente cu
schema lui Horner. La el întîlnim o
ecua ie de gradul VI, f r ca aceasta s
aib o utilizare practic , în timp ce
polinoamele de gradul II i III aveau
aplica ie practic în astronomia
chinez . În 248 a publicat lucrarea Te
Juan Hai in (Oglinda marin a
m sur torii cercului) în care a calculat
cercul înscris într-un triunghi ajungînd
în aceste calcule la o ecua ie de gradul
VI. Li Ye a rezolvat ecua ia
2 y 3 − 8 y 2 − xy 2 + 28 y + 6 xy − x 2 − 2 x = 0 ,
pe care a notat-o conform fig.1, în care
bararea reprezint coeficien ii negativi.
||
| | ||
| Rector
Fig. 1
474
De asemenea s-a ocupat de rezolvarea
ecua iei: x 2 + 2 x + 3 x −1 − 6 x −2 = 0 , pe
care a notat-o conform fig.2 în c su e
a ezate în acela i rînd.
| || ||| |
Fig. 2
În 1258 Li Ye a publicat lucrarea Yi Ku
Yen Tuan (Pa i noi în calcule), în care
a scris deja ecua iile cu termeni
numerici plasa i al turi de c su a
central .
LOBACEVSKI, Niculai Ivanovici
(1793-1856), matematician rus, unul
dintre cei mai mari geometri ai lumii,
savant cercet tor al naturii, creatorul
geometriei moderne. A tr it în epoca
prerevolu ionar rus , cînd oameni de
talent care în elegeau s - i pun
aptitudinile în slujba t. i a societ ii
aveau de luptat cu dificult i mari. N.
la Nijni Novgorod (Gorki), m. la
Kazan. În 1802, r mas orfan de tat ,
mama sa s-a mutat la Kazan, unde
Lobacevski ca bursier a intrat în Lic. În
1807 s-a înscris la Fac. unde a avut ca
prof. pe Bartels Johann Martin
Christian. Aici, Lobacevski a atras în
scurt timp aten ia prof. prin
excep ionalele succese în mat. În 1811
a ob inut titlul de magistru fiind re inut
în cadrul Univ. În 1816 a fost
confirmat ca prof. la Univ. din Kazan
unde a func ionat pîn în anul 1846,
fiind nevoit s se retrag din cauza unei
boli la ochi, care i-a produs orbirea.
al Univ. (1827-1846).
Lobacevski a fost membrul al Soc.
Regale din Göttingen, propus de
Gauss. A. t.: -Lobacevski este
creatorul primei geometrii
neeuclidiene, concomitent cu János
Bolyai. În 1826 a enun at principiile
geometriei hiperbolice (imaginare),
bazat pe respingerea postulatului
paralelelor i pe ipoteza c suma
unghiurilor unui triunghi rectiliniu este
mai mic decît suma a dou unghiuri
drepte. Aceast descoperire a remarcat
un eveniment însemnat în dezvoltarea
mat. din sec. trecut. Este un sistem ce a
ridicat probleme de logic i a creat o
dezvoltare vertiginoas de idei în
geometrie. Prioritatea apar ine lui
Lobacevski (1826) pe cînd J. Bolyai a
publicat descoperirea în 1832. Din
punct de vedere logic geometria lui
Lobacevski este tot atât de legitim i
tot atât de perfect , ca i gometria lui
Euclid. Este o geometrie
necontradictorie. Toate teoremele
geometrice ale lui Euclid a c ror
demonstra ie se face pe baza axiomelor
de leg tur , de ordonare, de congruen e
i de continuitate, r mân valabile i în
geometria lui Lobacevski. Ceea ce
deosebe te îns cele dou geometrii
este considerarea axiomei a V-a de
paralelism. El a ar tat c geometria
euclidian poate fi considerat ca un
sistem limit a celei lobacevskiene.
Este o îmbun t ire a structurii logice a
geometriei lui Euclid. Opera lui
Lobacevski a constituit imboldul unor
numeroase i fecunde cercet ri, care au
aruncat o lumin vie asupra
fundamentelor geometriei. Lobacevski
a recunoscut imposibilitatea
demonstr rii postulatului paralelelor lui
Euclid. Lobacevski a criticat idealismul
i pe adep ii s i. Lobacevski a s vâr it
475
o revolu ie în geometrie comparabil
cu revolu ia s vâr it de Copernic în
astronomie. La baza structurii noii
geometrii a lui Lobacevski a fost pus
ideea materialist a dependen ei strînse
dintre raporturile geometriei i natura
îns i a corpurilor materiale. Marele
merit al lui Lobacevski const în
aplicarea principiilor materialiste la
rezolvarea problemelor speciale de
geometrie. În domeniul algebrei a dat o
analiz original i profund opera iilor
algebrice fundamentale. A utilizat
numerele complexe, ar tând
necesitatea folosirii lor. A creat
trigonometria hiperbolic . În domeniul
t. a manifestat idei progresiste ca i în
pedagogie, filosofie i politic . Toat
via a a criticat curentele idealiste în
filosofie i t. El a ap rat cu dârzenie
concep iile sale revolu ionare în tiin .
Ca prof. i-a pus întreaga sa via în
serviciul patriei. Op.pr.: - Précis de
géométrie fondée sur une théorie
générale et rigoureuse des parallèles
(1826). - O Nacialah gheometrii
(despre principiile geometriei)(1830),
în care arat dependen a geometriei de
mecanic . Algebra sau calculul
numerelor finite, Kazan(1834) este cel
mai important manual rusesc de
algebr din sec.XIX. - Application de
la Géométrie imaginaire à quelques
intégrales (1836). A mai publicat
numeroase memorii. Despre operele lui
Lobacevski, au scris: P. S. Alexandrov
(1943), N. D. Beszpanijalnik, I. N.
Bronstein (1950), B. J. A. Bukrajev
(1951), H. V. Cutuzov (1952), I. J. A.
Depmann, B. N. Gnedenko, D. Hilbert
(1903), S. A. Janovskaia, V. F. Kagan
(1951), B. L. Laptev (1951), Stoilow
(1952), H. Liebmann (1922), F. Engel
(1898), S. Sanielevici (1950), D. E.
Gheorghiu (1961), N. N. Mih ileanu
(1952), E. Gerghely (1955),
Holodkovshi, .a.
LOBKOVTZ, J. Caramucly (1606-
1682), în lucrarea sa Dubla matematic
s-a ocupat de studiul i tratarea
jocurilor de noroc i a pariurilor, cu
scopul de a rezolva controversele
juridico-teologice legate de
legitimitatea pariurilor, de
responsabilitate.
LORMANN, Wilhelm Gotthelf
(1796-1840), matematician german. N.
la Drezda Inspector de specialitatea
mat., la Dresda (1827). Directorul Inst.
Tehnic din Dresda (1828). Între 1822-
1836 a f cut cercet ri asupra Lunii, în
colaborare cu Encke i a m surat
suprafa a ei. Rezultatele cercet rilor i
al observa iilor au fost publicate în:
Topographie der sichtbaren
Mondoberfläche, Leipzig(1824).
Lucr rile lui au fost editate postum de
c tre J. F. Schmidt, sub titlul
Mondkarte im 25 Sectionen(1878).
Reeditarea acestei c r i a f cut-o Ebert
(1892).
LONGOMONTANUS, Christian
Sorensen (Severini), (1562-1647),
matematician i astronom danez, fost
elev al lui Tycho-Brahe. N. la
Longberg. Din 1605 prof. de mat, la
Univ. din Copenhaga fiind i un bun
astronom. A studiat Luna i planeta
Marte. El a fost primul care a afirmat
476
c P mîntul se rote te în jurul axei sale.
A studiat quadratura cercului i
valoarea num rului π. În lucrarea
Cyclometria lunului reciproci
demonstrata sus inea c se poate
reduce quadratura cercului la o
construc ie cu rigla i cu compasul
(1622) i a ar tat c atunci cînd
diametrul cercului este unu (1),
num rul π=3,15185. Gre eala lui a fost
comb tut de mul i matematicieni
renumi i, ca: Vieta, Huygens, Snellius,
H. Briggs, Guldin, Pell, care s-au
str duit s -i atrag aten ia c a gre it,
dar la fiecare argument
Longomontanus le aducea alte
argumente, comb tînd pe rînd calculele
acestora cu îndîrjire i astfel î i
sus inea quadratura. O alt lucrare în
acest sens este: Christiani
Longomontani Cimbri, Rotundi in
planaes, circuli absoluta mensura, de
asemenea plin de erori.
Longomontanus nu se mai folose te
aici de ra ionamentul logic, ci se leag
i de pretinsele propriet i misterioase
ale numerelor 7, 8, 9, crezînd c poate
s stabileasc astfel, metode pentru
quadratura cercului. John Pell a
comb tut ideile lui Logomontanus,
care nu i-a recunoscut gre elile. Unul
care a comb tut quadratura lui
Longomontanus a scris: „s nu se
supere acest ciclometru, dar în
pretinsul tratat despre curbilinii trebuie
s ai i o judecat curbilinie, ca s po i
admite atari absurdit i”. Astfel,
Longomontanus a declan at un conflict
asupra quadraturii cercului.
LORD, Kelvin (vezi: Thomson W.).

LORÉ, GUILLAUME (1679-1744),
matematician olandez. N. la Leovarde,
dintr-o familie de post vari francezi,
refugia i în Olanda, din cauza
persecu iilor religioase. R mânând
orfan, a fost internat la Orfelinatul din
Leuvarde, unde i-a dovedit
aptitudinile pentru mat. Un savant
binevoitor (Riemer Sybes) l-a luat cu el
pe Loré, la Dronryp i l-a înscris la
fac., unde a ascultat cursurile lui
Bernard Fullenius, timp de 7 ani. Dup
moartea lui Fullenius (1707), Loré a
deschis cursuri particulare de mat. În
1736, prin ul de Orange l-a invitat ca
prof. de mat. la Curtea sa, cu care a
f cut o c l torie în Germania. Dup
reîntoarcere, Loré a fost îns rcinat cu
construc ia digurilor, ecluzelor i (1926).
canalurilor în Olanda, acomodându-se
foarte bine în lucr rile practice, ca i în
cele teoretice. Op.pr.: Mémoire sur les
règles qui déterminent les mouvements
de la création des corps, Paris, precum
i alte multe memorii t.
LORENTZ, Hendrik Antoon(1853-
1928), matematician i fizician
olandez. N. la Aranheim. Prof. la Univ.
din Leyda(1878). A. t.: se
concretizeaz în lucr ri privind:
calculul diferen ial, geometria
analitic , principiile relativit ii,
cinetica gazelor i teoriile de
electricitate. Este întemeietorul teoriei
electronilor. A imaginat o reprezentare
original a electronului i a adus
contribu ii importante la crearea teoriei
relativit ii. Aceste contribu ii sunt
caracterizate în grupul de transform ri
477
de coordonate ce îi poart numele i
care stau la baza principiului
relativit ii restrânse. În 1902,
împreun cu Zeemann a primit premiul
Nobel pentru fizic . Op.pr.: - La
théorie electromagnetique de Maxwell
et son application aux corps mouvants
(1892). - Versuch einer Theorie
electrischen und optischen
Erscheinungen in bewegten
Körpern(1895). - Lehrbuch der
Differential und Integralrechnung und
der Anfangsgründe der analytischen
Geometrie, Leipzig (1900) - Das
Relativitatsprincip, Teubner (1905).
Dintre matematicienii români care au
abordat principiile de transform ri ale
lui Lorentz,cit m pe E. Abason, în teza
sa de doctorat despre teoria relativit ii
LORENTZ, Jean Frederic (1738-
1807), matematician german. N. la
Halle,mort la Magdeburg, unde a
studiat mat. Devenind prof. func ie pe
care a de inut-o timp de 50 de ani.
Op.pr.: - Predicacten Weber die
Werke der Natur (1744). - Euclides
Elemente fünfzehn Bücher aus dem
Griechischen, Halle(1781). - Der
Elementeder Mathematik, Leipzig
(1785-1786). - Lehrbegriff der
Mathematik, Magdeburg (1803).
LORENZEN, Paul-Petr-Wilhelm (n.
1915), matematician german. A f cut
cercet ri în stabilirea teoremelor
descompunerilor transfinite în structuri
(normalitatea lui Lorenzen). A stabilit
teorema de scufundare, care îi poart
numele. A f cut abstrac ie de distinc ia
dintre „matematica intuitiv ” i
„matematica absolut formal ”
distinc ie acceptat începând cu
cercet rile lui Hilbert. A demonstrat
necontradic ia aritmeticii i analizei.
Op.pr.: - Konstructive Begr ndung
der Mathematik (1950). - Algebraiche
und logistische Untersuchungen ber
freie Verbande (1951). - Über endliche
Mengen (1951). - Einführung in die
operative Logik und Mathematik,
Berlin (1955).
LORENZINI, Lorenzo (1652-1721),
geometru italian. N. i m. la Floren a.
Provenit dintr-o familie patrician , a
studiat cu mult succes mat., fiind cel
mai bun elev al lui Viviani. A ocupat o
func ie superioar la Curtea din
Toscana i apoi a fost ata at la Curtea
lui Ferdinand. Marele duce Cosma al
III-lea s-a desp r it de so ia sa Luiza
d’Orleans. Lorenzini care a fost
educatorul celor 2 fii ai ducelui, a
înlesnit coresponden a ducesei, care a
plecat în Fran a, motiv pentru care
ducele l-a arestat pe Lorenzini i l-a
inut captiv 20 de ani. În captivitate
Lorenzini a studiat i a compus un
tratat despre sec iunile conice, în 12
c r i. De sectionibus coincis et
cylindricis, lucrare ce i-a r pit 11 ani
de munc i care a r mas numai în
manuscris. Aceast lucrare având i
p r i originale este superioar tratatului
lui Apolloniu i Viviani. Eliberat,
Lorenzini a fost numit prof. i a predat
geometria dup principiile newtoniene,
ale lui Leibniz i Bernoulli. Op.pr.: -
Exercitatio Geometrica, in qua agitur
de dimensione omnium conicarum
sectionum, curvae parabolicae,
478
Floren a (1721). - Exercitat
Geometricae solutiones variorum
problematum. Aceste lucr ri, în 4 vol.
au fost depuse, post mortem, în
biblioteca Magliabecchi din Floren a.
LORGNA, Antonio Mario (1736-
1796), matematician italian. N. i m. la
Verona. A studiat la Univ. din Padua,
unde s-a relevat prin înclina iile de care
a dat dovad pentru tiin ele exacte. A
intrat în Corpul de Geniu, unde a
avansat pîn la gradul de colonel. Ca
tân r a fost chemat în ora ul s u natal
ca prof. la Colegiul Militar, cu sarcina
de a organiza aceast c. pe baze mai
largi, întocmind o nou program
analitic i o nou metod de predare
pentru algebr i geometrie, ceea ce a
atras aten ia guvernului. A refuzat
invita iile regilor Prusiei i Portugaliei,
nevoind s p r seasc Italia. Pentru
lucr rile sale de mecanic , pentru
inventarea barometrului, etc. a fost
premiat de c tre Acad. din Paris,
Petersburg, Berlin i Mantua. A fost
primul pre edinte i fondatorul Soc.
Italiene pentru Încurajarea tiin elor.
A. t.: În 1872 a studiat mai am nun it
i mai general, cazul cînd diferen a ∆x
nu este constant , ci o func ie dat de x.
A studiat seriile infinite, statica i
mecanica aplicat . Nici o problem
privind rectific rile la cursuri de ape,
iriga ii, etc., nu se f ceau în Italia pe
timpul s u, f r a nu fi consultat sau
luat ca arbitru. Teoriile lui originale
erau mult apreciate. A abordat i
problema dificil a naviga iei.
Lucr rile lui l-au f cut cunoscut în
Europa, ceea ce i-a înlesnit accesul la
cele mai renumite soc. de t. Op.pr.: -
Memorie di Matematica e Fizica,
Modena (1782). -Della Graduazione
dei Termometri a mercurio e della
Rettificazione dei Barometri semplici,
Verona (1765). - De Casu irreductibili
tertii gradus et seribus infinitis
Exercitatio analyitica (1771). - Saggi
di Statica e Meccanica applicata alle
arti, Verona (1782). - Principii di
Geografia, Astronomica - geometrica
(1789). - Sur les variations finies dans
la Trigonométrie. Celelalte lucr ri sunt
publicate în‚ „Mémoire de la Soc.
Italienna”, vol IV,V,VIII.
LORIA, Gino: (vezi: Gino Loria)
LOTTERI, Angelo-Luigi (1760-
1839), matematician italian. N. la
Baltte i a m. la Milano. La 20 de ani a
intrat în ordinul Hierotolymites i a
continuat studiile la Padua. În anul
1787 a fost numit repetitor, la Catedra
de Mat. a Univ. din Padua,suplinind pe
Macheroni. Între 1800-1830 a juc rie. El a fost cel dintâi care a
func ionat ca prof. de mat. titular la
Padua, în dou rânduri îndeplinind
func ia de rector. Op.pr.: - Principii
fondamentali del calcolo differenziale
ed integrale, appoggiato alla dottrina
dei limiti, Pavia, 1788, care era una din
cele mai utile c r i din Italia, în acea
epoc . - Dottrina interresi, delle
anticipazioni e delle pensioni annualli
(1799). - Trattato delle serie e delle
Equazioni (1809)etc.
LUCA, de Borgo (vezi: Pacioli Luca
de Borgo).
479
LUCA, Ferdinand (1793-1869),
matematician italian i istoric al mat.
N. la Naples. A scris lucr ri de istoria
mat. despre savan ii matematicieni. Are
importante lucr ri de geografie.
LUCA, Valerio (1552-1618),
matematician i mecanician,
supranumit de Galilei‚ „al doilea
Arhimede al epocii”. A fost un adept al
lui Copernic, motiv pentru care a i fost
exclus din Acad. dei Lincei. În lucrarea
sa principal , intitulat De centro
Gravitatis solidorum (Despre centrul
de greutate al solidelor), Roma (1604).
Luca Valerio a determinat centrele de
greutate ale unui num r mare de
corpuri, dintre care amintim: conoidele
i sferoidele.
LUCA, Edouard (sec. XIX),
matematician francez, a func ionat ca
prof. la Colegiul din Li-Sou-Stian.
A. t.: În 1883 a inventat jocul „Turnul
din Hanoi”, pe care l-a vîndut ca
demonstrat c num rul 2127 − 1 este
prim. Acest num r este format din 39
de cifre. Calculatorul din Stockholm a
ar tat recent c i nr. 23217 − 1 este
prim. A stabilit teorema ce-i poart
numele: Dac imaginile r d cinilor
unei ecua ii algebrice, cu coeficien i în
corpul numerelor complexe, sunt
situate în planul complex de aceea i
parte a unei drepte, atunci i imaginile
r d cinilor ecua iei derivate se g sesc
pe aceea i parte a dreptei. Op.pr.: -
Récréations mathématiques, Paris
(1891-1894), în 4 vol. Théorie des
nombres. -L’Arithmétique amusante
(1895).
LUCAS, Pacioli: (vezi Pacioli Lucas)
LUCCHIM, Domenico (secXIII),
matematician italian, N. la Pesaro.
Op.pr.: - Tratteniménti Matematici, i
quali comprendono copiose tavole
orarie per gli orologi a sale, Roma
(1730). Înso it de un scurt rezumat de
geometrie i trigonometrie sferic ,
precum i diverse probleme de
astronomie.
LUCESCU G.I. (sec. XIX) Prof. de
mat. la liceul „Na ional” din Ia i, un
ini iator pentru elevii s i de a trimite
probleme rezolvate la G.M. În lucrarea
Elemente de Cosmografie (1900),
tip rite de fiul s u, ofi er dup moartea
lui Lucescu, a publicat un articol i
despre satelitul lui Venus. A fost unul
din fondatorii revistei „Recrea ii
tiin ifice”, care a ap rut la Ia i în
1883, în care a publicat un studiu
despre calendar i lucr ri de topografie
f cute de elevii s i.
LUCRETIUS, Carus Titus (99-55
î.e.n) matematician român, a activat la
Roma. A reluat considera iile lui
Epicur, emi înd unele idei înaintate în
ceea ce prive te propriet ile
corpurilor. El sus inea teza
omogenit ii corpurilor (universului).
Considera iile sale se g sesc în celebra
carte De rerum natura (Despre natura
lucrurilor) în 6 p r i. În ea se expun
teoriile asupra materiei, considerat ca
fiind compus din atomi, ce se mi c
480
într-un spa iu vid i a c ror mi care
explic toate fenomenele. Trateaz
despre cosmogonie i fenomenele
meteorologice. Lucrarea a ap rut în
multe edi ii de-a lungul timpului, iar la
noi a fost publicat sub numele Poemul
Naturii, traducerea de D.Mur ra u,
1947. Lucre iu considera c în vid
obiectele cad cu aceea i vitez , datorit
propriei lor greut i. De asemenea a
presupus existen a iner iei materiei i a
avut ideea eternit ii i
indestructibilit ii materiei.
LUDICKE, August Frederic(1748-
1823), matematician german, n. la
Oschatz Prof. de mat. la c. Na ional
din Meissen, timp de 41 de ani.
Op.pr.: - Commentatio de Attractionis
Magnetum naturalium Quantitate,
Wittenberg(1799). Versuch einer neuen
Theorie der Parallellinien,
Meissen(1819). A publicat mai multe
memorii asupra opticii i
magnetismului, în analele lui Gilbert.
LUDOLF (vezi: Ceulen)
LUDOLF, Jean Job (1649-1711),
matematician german. N. la Erfurt
unde a studiat dreptul i mat.,
continuând studiile la Jena, dup care a
vizitat Danemarca i Suedia. Prof. de
mate. la Erfurt (1683), unde în 1710 a
fost ales primarul ora ului. A. t.: S-a
preocupat mult de cuadratura cercului.
A încercat s organizeze Loteria de
Stat în Germania pe baz de noi
principii, dup tipul celor din Olanda,
în care a scris i a publicat 10 bro uri.
Op.pr.: - Cometa qui anno 1680
horizibiliter apparuit cum integro suo
cursu reprezentatus (1681). - tetravalente i n-valente, care au fost
Tetragoniometria tabularia, qua
numeri figurati tam plani polygonii,
tam solidi et cassici inveniri atque
rodices eorum extrahi possunt,
Frankfurt, 1910.
LUDVIG,Ferdinand (vezi: Helmholtz
Hermann)
LUINO,(Luini) Francesco (1740-
1792), matematician italian, n. la
Milano, m. la Brera. A fost admis în
ordinul iezui ilor, fiind atras de
celebrul colegiu fondat la Brera, unde a
func ionat ca prof de mat.
astronomie. Primele sale lucr ri au avut
un succes a a de mare, încât a fost
invitat ca profesor la c. Palatin din
Milano, de unde, în 1773 a plecat la
Univ. din Pavia. Din cauza unor
principii filosofice proprii, a fost nevoit
s p r seasc acest ora , stabilindu-se
la Mantua, unde a creat o c. t., care,
în scurt timp, a ajuns la o mare înflorire
i al c rei director a devenit. Op.pr.: -
Exercitazione sull’Altezza del Polo di
Milano (1718). - Sulle Progressioni e
sulle serie 1767. - Corso degli elementi
di Algebra, di geometria e delle sezioni
coniche,1772 în 3 vol. - Viaggio in
Francia et Inghilterra. - Meditazioni
filosofiche.
LUKASIEWICZ, Jan (1878-1956),
matematician contemporan. Activitatea
lui se concretizeaz în: algebra logicii a
lui Boole. A stabilit primul sistem de
logic mat. polivalent , numit „logic
de tip Lukasiewcz”, introducând
logicele cu mai multe valori: trivalente,
denumite mai târziu de acad. D. Gr. C.
Moisil. Algebrele trivalente sunt
utilizate în studiul necontinuit ilor în
func ionarea real a circuitelor de
comuta ie, iar cele n-valente în studiul
func ion rii e alonate a releelor. S-a
ocupat de sistemul implicativ
(implica ia functor deductiv).
Lukasiewcz este citat în Encyclopedie
delle matematiche elementari, Milano
1950. A scris despre Organonul lui
Aristotel, sub titlul: Aristoteles
Sylogistik, 1951. Dintre matematicienii
români, în afar de Gr. C. Moisil, s-au
i mai ocupat de algebra lui Lukasiewicz
i urm torii: E. Mih ilescu - 1939, A.
Petcu de la Inst. de Petrol i Gaze, care
a stabilit noi sisteme de axiome pentru
algebrele trivalente, Cornel Sicoe (>
1969), de la Centrul de Calcul al Univ.
din Bucure ti.
LULL, Raymond (1235-1315)
matematician i mare gânditor spaniol.
În filozofie un idealist extremist. A
descris o ma in alc tuit din cercuri
concentrice, purtând pe ele diferite
no iuni i semne. În jurul anului 1274 a
ajuns la ideea de a crea un procedeu
special atotcuprinz tor i aproape
automat de descoperire a adev rurilor,
pe care l-a numit‚ „ars magna, ars
generalis” (marea sau generala art ),
consacrând câteva opere acestei
chestiuni. Concep iile sunt confuze,
defectuoase. Este considerat
precursorul algebrei contemporane.
LUNIS, Guillaume, (sec. XIII)
matematician italian, a tradus din limba
481
arab un tratat de algebr , despre care
se spune c a fost tratatul lui Muhamed
ben Musa, un extras dup tratatul lui
Aryabhatta, care a fost tradus în limba
arab .
LUYTS, Jean (1655-1721)
matematician olandez. N. la Horne în
Olanda de Nord, m. La Utrecht. A
studiat la Lyods i Utrecht. În 1677 a
terminat Univ. primind titlul de prof. în
t. În acela i an Univ. din Utrecht i-a
oferit Catedra de Mat. i Fizic . În
1688 a fost ales rector. Luyts a fost
adeptul filosofiei aristotelice i un mare
du man al filosofiei lui Descartes.
Op.pr.: - De Physices atque Matheseos
Praestantia, Utrecht, 1677. - convergen a seriilor trigonometrice. A
Astronomica Institutio, 1689, în care
autorul s-a ata at sistemului Tycho-
Brahe i a respins sistemul Copernic,
ca fiind contra Sfintei Scripturi. -
Introductio ad Geographiam novam et
veterem etc, cu 75 de h r i, 1692.
Aceast lucrare con ine multe erori
nefiind verificat înainte de editare.
LUZIN, Nicolai-Nicolaevici (1883-
1950), unul dintre cei mai mari
matematicieni sovietici, mare om de t.
i mare animator. N. la Tomsk, dintr-o
familie de func ionari. În 1901 a
terminat lic. la Tomsk, a urmat Fac. de
Mat. -Fizic la Moscova pe care a
terminat-o în 1906, r mânând mai
departe în cadrul Univ. În 1909, dup
ce i-a dat examenul de magistru a fost
numit Dr. în mat. (1916). Numit prof.
la Univ Lomonosov la Moscova
(1917), i-a format un colectiv de
munc care a activat în domeniul
482
func iilor de variabil real . Membru
activ al Acad. de t. a U.R.S.S.(1929).
Din acest moment, N. N. Luzin i-a
desf urat activitatea t. pe lâng inst.
Acad: a condus sec ia de teoria
func iilor de variabil real de la Inst.
Mat. la „Stiklov”, a participat la
lucr rile Inst. de Automatizare
Telemecanic , este întemeietorul c. de
topologie sovietic . Decorat cu
„Steagul ro u al muncii” (1945). A
murit prematur în urma unui atac de
cord. A. t.: În teza de doctorat a
eviden iat rezultate excep ionale, ca
urmare cercet rilor f cute în domeniul
mul imilor. A introdus no iunea de
„derivat asimptotic ”. S-a ocupat de
abordat cu succes teoria mul imilor
analitice. A introdus no iunea de
„mul ime proiectiv ”. A abordat
problema m surabilit ii pentru
func iile uniforme. Este autorul unor
serii de lucr ri privind mat. aplicat . S-
a bucurat de o mare popularitate, bun
pedagog i patriot, ocupând un loc de
frunte în istoria mat. sovietice. Op.pr.:
- Integrala i seria trigonometric
(1916), tez de doctorat. Teoria
func iilor de o variabil real . - Lecons
sur les ensembles analytiques et leurs
applications, Paris (1930), în limba
francez , cu o not de Sierpinski i o
prefa de H. Lebesgue. În 1953 a
ap rut o nou edi ie sub îngrijirea
Ludmilei Keldâ i P.S.Novicov, cu
complet ri i observa ii. - Calculul
diferen ial, (1954), în limba român .
Unele probleme ale lui N. N. Luzin au
fost continuate de c tre Al. Myler, S.
Marcus i al ii.
LYONS, Israel (1739-1775),
matematician englez. N. la Cambridge
ca fiu al unui prelat evreu de asigurare
polonez, m. la Londra. A studiat mat. i
a devenit prof. la Univ. din Cambridge
i Oxford. A lucrat la executarea
calculelor din‚ ”Nautical Almanach”.
A. t.: În 1773 a înso it pe c pitanul
Phipps,(lord Mulgrave) în expedi ie la
polul Nord, contribuind la refacerea i
rectificarea calculelor astronomice i
mat. cunoscute pân atunci. A studiat
teoria fluxiunilor. Op.pr.: - On
Fluxions (1758), care i-a adus
celebritate, - Tables for correcting the
aparent distance of the moon and a
star from the effects of refraction and
parallax, Cambridge (1772). În 1775,
anul mor ii sale, a publicat o metod
aproximativ pentru triunghiurile
sferice, înrudite cu metoda lui Newton
pentru ecua iile algebrice.
LYDIAT, Thomas (1572-1646),
matematician englez, N. la Akerton,
Comitatul Oxford. Prof. de mat. la
Univ. din Oxford pân în anul 1603,
cînd s-a retras, fiind numit de
principele Henry, fiul lui Jaques I-ul,
cronologistul, astronomul i gemmens(1621). Unele lucr ri s-au mai
cosmograful s u. În aceast func ie a
avut posibilitatea s - i întocmeasc
memoriile sale, care i-au ridicat
prestigiul s u tiin ific. În 1609, Lydiat
a plecat în Irlanda, func ionând doi ani
ca prof. la Univ. din Dublin. În 1612 a
fost numit rector la Univ. din Okerton,
unde i-a definitivat memoriile,
începute ca cronologist i cosmograf.
Pentru editarea acestor memorii au
luptat foarte mult Baswell i Land.
483
Lydiat a cerut protec ia regelui Charles
I c ruia îi era foarte ata at, pentru a
pleca în Turcia, Etiopia, Abisinia,
pentru a culege manuscrise istorice
asupra tuturor t. i pentru a le publica
în Anglia. Din cauza ata amentului fa
de regele s u protector, a suferit foarte
mult în timpul r zboiului civil,
distrugându-i-se o mare parte din
lucr ri, fiind luat prizonier de dou ori,
ceea ce i-a provocat disgra ia în rîndul
revolu ionarilor.A murit în mare
mizerie, cu sufletul zdrobit de durere.
Op.pr.: - Tractatus de variis Annorum
Formis, Londra (1605), în care a
criticat pe unii matematicieni din
Roma. - Praelectio astronomica de
Natura coeli et conditionibus
Elementorum, et Disquisitio
physiologica de origine Fontium, în
care atac înv tura lui Aristotel. -
Emendatio temporum ab initio mundi
huc usque,compendio facta, contra
Scaligerum et alios, Londra(1609). -
Solis et Lunae Periodus, seu annus
magnus(1620), - De Anni Solaris
Mensura Epistola astronomica, ad
Savilium(1620). - Numerus Aureus
melioribus lapillis insignatus factisque
publicat post mortem. Lydiat a mai
l sat 22 de manuscrise, dintre care
dou în limba ebraic .

M
MAC-DONALD (vezi: Coxeter A.S.).
MACHIM, John (1685 - 1751),
matematician i astronom englez, fost
discipol de-al lui Newton. Membru al
Soc. Regale de t.(1710). Între 1718-
1747 a func ionat ca secretar al acestei
soc. Din 1713 a func ionat ca prof. la
Colegiul “Gresham” din Londra. A. t.:
Machim s-a ocupat de cuadratura
cercului, i cu ajutorul formulei
stabilit de el (1706)
π = 16 × arctg 1 5 − arctg 1 239
a calculat valoarea num rului π cu 16
zecimale. Aceast metod a fost
publicat în: “Sinopsis palmariorum
matheseus”. Machim a realizat o i mai
mare precizie în determinarea
num rului π, ajungând pân la 100
zecimale. Mai târziu s-a constatat c ,
cu ajutorul acestei formule s-ar putea
calcula valoarea num rului π cu 707
zecimale, singurele calcule cunoscute
pân la apari ia ma inilor electronice
moderne de calcul. Calcularea lui π cu
707 zecimale a durat 20 de ani, în timp
ce o ma in electronic de tipul
IBM7090, a calculat cu ajutorul
formulei:
π = 24 × arctg 1 8 + 8 × arctg 1 57 +
+ 4 × arctg 1 239 ,
num rul π cu 100.000 zecimale în 8 ore
i 43'.
484
MAC-CULLAGH, John (1809 -
1847), geometru. El a stabilit o teorem
de geometrie, cunoscut sub numele
lui: Dac dou muchii ale unui triedru
tridreptunghic, de vârf fix O, descrie
dou plane, atunci a treia muchie
genereaz un con ale c rui sec iuni
circulare sunt paralele cu cele dou
plane, teorie ce are aplica ii importante
în teoria curbelor sferice. Aceast
teorem a fost generalizat de c tre I.
Popa: Asupra unei teoreme a lui Mac -
Cullagh, în G.M.F.A. Nr. 5/1961 i
G.M.A. Nr. 10/1965.
MACH, Ernest (1838 - 1916),
mecanician i filosof idealist. A
comb tut mecanica, situându-se pe
pozi ii ne tiin ifice. A încercat s
foloseasc mecanica în argument ri
nedialectice, idealiste, dar, cum era de
a teptat, f r rezultate. P rerile lui
Mach în ce prive te concep iile asupra
fizicii i mecanicii au fost mult
discutate. Ca idealist a negat
posibilitatea existen ei
microparticulelor în atom i îns i a
atomilor, a respins teoria relativit ii i
a fundamentat mecanica, sus inând
multe teze gre ite. Mach a înlocuit
explicarea fenomenelor lumii materiale
prin “cea mai economic descriere“,
punând în locul existen ei reale i
obiective a materiei, complexele date
de senza iile omului. La baza trat rii
no iunii de mi care, Mach a pus
principiul relativismului necondi ionat,
nerecunoscând în mecanica sa decât
mi c ri relative. Mach a criticat
no iunile de mas , for i legile
mi c rii din mecanica lui Newton,
considerându-le tautologice i a propus
a a-zisele “principii experimentale“, un
sistem formalist de defini ii f r suport
material. Concep iile lui Mach au fost
criticate de Planck, care a respins
“principiul economiei de gândire“ i
pozitivismul machist i de Einstein,
care a dat o apreciere negativ acestui
pozitivism. Ele au fost complet
respinse de V. I. Lenin, în “Materialism
i empiriocriticism“ (1908) unde s-a
dovedit tiin ific esen a idealist
agnostic a machismului. Op.pr.:
Science of Mechanics. - Die Geschichte
und die Wurzel des Satzes von der
Erhaltung der Arbeit (Istoria i
r d cinile legii conserv rii lucrului
mecanic), Praga (1872). - Die
Mechanik in Ihrer Entwicklung
historisch und kritisch dargestelt
(Mecanica în dezvoltarea ei,
reprezentat istoric i critic), Leipzig
(1883).
MACKAY, Andrew (> 1809),
matematician englez. Dr. în mat. de la
Univ. din Aberdeen. Op.pr.: The
Complete Navigator (1810). - y = f (x) . A prezentat metode pentru
Collection of Mathematical Tables. -
The Theory and Practice of finding the
longitude at sea or land, Aberdeen
(1801). - A publicat mai multe memorii
în “Cyclopedia de Rees“.
MACLAURIN, (Mac-Laurin) Colin
(1698-1746), celebru matematician i
filosof sco ian (englez). N. la
Kilmoddan, m. la York. A avut o
voca ie deosebit pentru mat., la 12 ani
a citit deja pe Euclid. A fost elevul lui
Newton. La 19 ani a devenit prof. de
mat. la Colegiul Mareschal din
Aberdeen. Membru al Soc. Regale din
Londra, apoi adjunctul lui Gregory la
Univ. din Edinburg. În 1740,
Maclaurin, al turi de Euler i D.
Bernoulli, a concurat la premiul propus
de Acad. de t. din Paris, pentru cea
mai bun lucrare asupra teoriei fluxului
i refluxului m rii. Memoriul lui
Maclaurin a ap rut în vol. IV al Acad.
de t. imortalizându-se numele lui de
i autor. În 1745, Maclaurin a lucrat la
fortificarea ora ului Edinburg, apoi a
plecat într-o c l torie la New-York.
A. t.: a adus contribu ii importante în
analiza mat. i în mecanic . În
domeniul analizei, a stabilit un criteriu
de convergen pentru irurile de
numere, care ast zi se nume te
“Criteriul lui Cauchy“. A expus în mod
riguros metoda fluxiunilor imaginat de
Newton. A stabilit formula care-i
poart numele i care permite scrierea
unei func ii, ca serie de puteri. A
introdus no iunea de accelera ii “de
diferite ordine“. A dat reguli pentru
determinarea valorii extreme a func iei
formarea unor curbe superioare f r
singularit i. A demonstrat c o curb
de ordinul patru are cel mult trei puncte
duble. A pus în eviden no iunea de
curb unicursal , care este astfel încât,
coordonatele punctelor ei curente pot fi
exprimate prin func ii ra ionale de un
singur parametru. Unicursala este o
curb algebric plan , care posed
num rul maxim de puncte duble,
compatibile de gradul n. Maclaurin a
fost primul geometru dup Newton,
care a aplicat geometria analitic a lui
485
Descartes la cercetarea propriet ilor
generale i caracteristice ale curbelor
geometrice. A generalizat teorema lui
Newton relativ la asimptote. A studiat
propriet ile generale ale curbelor
algebrice. În 1720 a introdus no iunea
de “podar “ i “antipodara unei curbe“.
A stabilit formulele de recuren pentru
sumele puterilor r d cinilor. Maclaurin
a adus idei noi în mecanic . A stabilit
ecua ia mi c rii în proiec ie pe axe de
coordonate rectangulare, utilizând
componentele rectangulare ale for ei. A
adus contribu ii la problema
determin rii figurilor de echilibru
relativ ale unei mase fluide în rota ie în
jurul unei axe. A contribuit la crearea
bazei mecanicii cere ti, pe baza
concep iilor newtoniene. A introdus
no iunea de “suprafa de nivel“. L-a
interesat studiul ciocnirii corpurilor. În
1743, Maclaurin s-a ocupat de
construc ia fundului celulelor de albine,
de care s-a ocupat anterior Reaumur,
Maraldi i König. Maclaurin a
comb tut cu vehemen filosofia lui
Descartes i Leibniz. Op.pr.: -
Geometria organica, sive decriptio
linearum curvarum universalis, Londra
(1719) - A Treatise of Fluxions (1742).
- A Treatise of Algebra in three Parts,
Londra (1748), ap rut dup moartea
autorului. Memoriile lui Maclaurin sunt
publicate în “Les Transactions
philosophiques“ din anii 1735 - 1746.
Dintre matematicienii români, M. I.
Stoka s-a ocupat de aplica iile formulei
lui Maclaurin (1952).
MAC MAHON (vezi: Percy Al.).
486
MACROBIUS, Theodosius-
Ambrosius (sec. V), matematician
grec. A tr it în ultimul veac al
Imperiului Roman de Apus. Înainte de
pr bu irea acestui imperiu (445 e.n.), a
scris la Roma opere în leg tur cu mat.,
ap rute pân în anul 400. Mat., în
lucr rile lui este reprezentat prin
câteva ra ionamente risipite printre
informa ii de gramatic , istorie i
mitologie. Aceasta arat c , în epoca
începerii pr bu irii Imperiului Roman
cuno tin ele de mat. ale romanilor
devin tot mai s race în con inut. Din
lucr rile lui se vede c metoda
calculului pe degete se înv a curent în
colile romanilor, lucru ce ar rezulta i
din faptul c Zeul Janus din Roma are
degetele de la mâini, reprezentând
num rul 365.
MAGAVIRA (Magnus - virus = om
mare), (sec. IX), matematician indian
din ora ul Mai or din India de Sud. A
fost un mare înv at cu predilec ie
pentru aritmetic . A. t.: Magavira s-a
ocupat de sumarea seriilor de p trate i
cuburi ale termenilor unei progresii
aritmetice, de forma:
a 2 + (a + r ) 2 + Κ + (a + nr ) 2 =
(n + 1)a 2 + 2arS1 + r 2 S 2 .
A exprimat tripletele de numere întregi
care satisfac ecua ia nedeterminat
X 2 + Y 2 = Z 2 , prin rela ia
X : Y : Z = 2αβ : (α 2 − β 2 ) : (α 2 + β 2 ) ,
care exprim toate tripletele posibile de
numere pitagoreice reciproce simple
prin intermediul a doi parametri
reciproc simpli i de paritate diferit α
 i β. A întocmit o formul pentru
calcularea unui segment de cerc. A
utilizat regula falsei pozi ii în
rezolvarea unui mare num r de
probleme de algebr i de geometrie.
La el apar probleme cu procente i
reguli privind progresiile geometrice. A
rezolvat ecua ii de gradul II i sisteme
i a generalizat unele rezultate
cunoscute de Aryabhata. A legat unele
probleme geometrice de construc iile
arhitectonice. A c utat s înal e mat. la
un grad mai înalt al tiin ei etc. Op.pr.:
- Ganita sara sangraha (Compendiu al
esen ei calculului), manuscris din 850,
tip rit în 1912 la Madras, care este un
curs scurt de aritmetic .
MAGINI, Giovanni Antonis (1555 -
1617), matematician italian. N. la
Padua, m. la Bologna. De la început s-a
dedicat cu mult suflet studiului mat.
Prof. de mat. la Padua i alte ora e
italiene, ocupându-se i cu astronomia
i astrologia. În 1588 se g se te la
Bologna ca prof. de mat., apoi a fost
invitat la Viena de împ ratul Austriei i
de c tre prof. Keidler din Germania de
a colabora cu el la întocmirea unor
tabele astronomice. În 1617 revine din
nou la Univ. din Bologna. A. t.:
Magini a fost primul care a comentat
cartea lui Ptolemeu. În 1592 întâlnim la
el utilizarea virgulei zecimale. A
întocmit tabele de produse, ajungând cu
calculul p tratelor numerelor pân la
100100. Magini, în aparen , nu a
acceptat sistemul lui Copernic pentru a
nu fi supus Inchizi iei. Op.pr.: -
Ephemerides Coelestium Motuem ad
annos XL, ab a 1581 usquae ad a 1620
487
juxta Gregorianam anni correctionem
supputate, Vene ia (1582). - Tabula
Tetragonica..(1592) Commentarius in
Geographiam et Tabulas Ptolemei,
Cologna (1597). - De astrologica
ratione...(1607). - Magnus Canon
Mathematicus (1610) etc.
MAGIRUS, Jean (1615 - 1697),
matematician german, fiul filosofului
Magirus Tobie. N. la Frankfurt. Ini ial a
studiat medicina la Wittenberg, apoi s-a
dedicat cu totul mat. Prof. de mat. la
Univ. din Marburg (1656). Op.pr.: -
De medicinae cum arithmetica,
geometria, mechanica, optica,
astronomia et geographia conjugio,
Marburg (1663). - Trigonometria
triungularum.
MAGNI, Valeriano (1587 - 1661),
matematician italian, de origine
german. La Milano a intrat în ordinul
c lug rilor franciscani, în care calitate,
în 1632 a plecat la Var ovia, devenind
consilier intim al regelui Poloniei. A
repetat cu succes experien ele lui
Torricelli i s-a gr bit s le publice.
Este autorul unei lucr ri de filosofie
tip rit la Var ovia, în care se spune c
în natur poate exista vid i aceasta o
dovede te prin experien a f cut în
prezen a regelui i a reginei i o serie
de personalit i de seam .
MAGNITKI, Leonti Filipovici (1669
- 1742), unul dintre primii
matematicieni ru i. Provenit dintr-o
familie de rani. Pronumele de
Magnitki i-a fost acordat de c tre
împ ratul Rusiei, Petru I-ul, pentru
dragostea lui fa de tiin . Nu se tie
ce nume a avut pân atunci. A studiat la
singura c. superioar existent pân
atunci în Rusia: Acad. Slavo - Greco -
Latin din Moscova. Magnitki a înv at
i limba german . În mat., Magnitki a
fost autodidact, deoarece la aceast
Acad. nu se preda i mat. Începând cu
1701 i pân la sfâr itul vie ii sale a
predat mat. la “ c. t. Mat. i de
Naviga ie“ din Moscova. Aceast
coal a fost deschis în 1701. De la
aceast dat a început s se
r spândeasc mat. în colile ruse ti din
epoca arismului. A. t.: În 1703,
Magnitki a tip rit un mare manual
enciclopedic: Arifmetica, sireci nauka
cislitelnaia (Aritmetica, adic tiin a
num r rii), Moscova, care cuprinde
regulile opera iunilor cu numerele
naturale i ra ionale, probleme de
aritmetic , trigonometrie, astronomie,
geodezie, naviga ie. Acest manual a
circulat timp de jum tate de veac în
Rusia. Materialul a fost cules din c r ile
grece ti, italiene ti, latine ti i nem e ti,
pe care le-a adaptat la necesitatea
cititorilor ru i. Este scris cu cifre
arabe. El numea cifra “zero“ ca un
“nimic“. A introdus numerota ia
pozi ional prin folosirea frac iilor
sexagesimale astronomice. Op.pr.: -
Tabele de logaritmi de sinusuri,
tangente i secante (1703), care au fost
primele tabele logaritmice în Rusia. -
Tabele ale latitudinilor nordice i
sudice pentru naviga ie. -Folosirea
compasului i a riglei (1708), este
primul manual de geometrie.
MAGNUS, L. J. (1790 - 1861),
488
matematician german. De numele lui se
leag construc ia primului laborator de
fizic în Germania (la Berlin). A. t.: În
1832 a studiat analitic transformarea lui
Steiner i a dezvoltat numeroase
aplica ii în geometria sferic . Magnus a
extins formula ariei unui poligon la
coordonate oblice. A stabilit
discriminantul coeficien ilor din ecua ia
conicelor, precum i cercetarea
exhaustiv a tuturor cazurilor de
degenerare. S-a ocupat de curbele
bicirculare de ordinul IV i de podarele
lor (inversele conicelor centrale). A
studiat suprafe ele cu puncte duble. În
1826 a introdus no iunea de “conice
sferice“. În 1837, în lucr rile lui apare
formula lui Hess pentru ecua ia
planului, pe care Hess a enun at-o abia
în 1861. Tot el a f cut un studiu asupra
conului isoscel. Op.pr.: - Sammlung
von Aufgaben und Lehrsatzen aus der
analitischen Geometrie (Culegeri de
probleme i propozi ii din Geometria
analitic ), care a contribuit la
r spândirea geometriei analitice în
Germania.
MAHALANOBIS (n. 1893),
matematician indian. Absolvent al
Univ. din Calcutta (1912) i Cambridge
(1915), din 1922 prof. la Colegiul
preziden ial din Calcutta. Din 1949,
Consilier guvernamental în probleme
de statistic i planificare i
pre edintele Comitetului Indian de
Calculare a Venitului Na ional.
Membru al Soc. Regale din Londra
(1945) i al U.R.S.S. (1958).
MAHANI - al Abu' Abdalla
Muhammed ibn' Is al Maham (vezi:
Abdalla Muhammed).
M HAVIR (sec. IX), matematician
indian din Kanarra, sudul Indiei. În
lucrarea: Ganitasarasangraha
(Compendiu al esen ei calculului),
scris în versuri, care completeaz
înv tura lui Brahmagupta, în care
precizeaz terminologia mat., se ocup
de opera iile aritmetice, de frac ii, de
regula de trei, de arii i volume i de
probleme practice, privind excav ri i
umbre. D exemple de rezolvare a
problemelor. Aceast lucrare
marcheaz , din punct de vedere
pedagogic, progrese importante fa de
tratatele anterioare.
MAH-MAHON (vezi: Percy Al.).
MAHNKE, D. (1884 - 1939),
matematician german. În lucr rile lui
apar am nunte despre primele
descoperiri ale lui Newton i Leibniz.
Op.pr.: - Neue Einblicke in die
Entdeckungsgeschichte der höhere
Analysis, Berlin, 1925. - Zur Keimes
Geschichte der Leibnizschen
Differentialrechnung, Berlin (1932)
etc.
MAHAUDEAU, Jean Mathieu (>
1730), matematician francez. N. la
Bretagne. A f cut parte din ordinul
iezui ilor i a lucrat în colaborare cu P.
Hardouin la efectuarea unor calcule.
Op.pr.: - Analyse Astronomique de
l'hypothèse lunaire du calendarier
Grégorien, care constituie un r spuns
la obiec iunile lui Cassini înscrise în:
489
Mémoires de Trévaux (1728). - La
Chronologie traitée et expliquée
géométriquement, în 14 vol.
MAIGNO, François (1804 - 1884)
matematician francez. N. la Grenoble,
m. la Saint-Denis. Fondatorul revistei
tiin ifice “Cosmos“.
MAIMONIDE, Rambam (Rabi Moise
Ben Maimon), (1135 - 1204). Numele
complet: Abou Imran Mousa ben
Maimoun ibn Abd Allah, sau Obeid
Allah (Moise ben Maimon).
Matematician, medic i filosof evreu
din Evul Mediu. N. la Cordoba, m. la
Cairo. Reprezentant al filosofiei
evreie ti medievale: peripatetismul
dezvoltat în strâns leg tur cu
aristotelismul arab, adic pe baza
operei aristotelice, comentat de
Averoes i de înainta ii lui. Tat l s u,
Maimon ben Josef a fost un c rturar de
seam , care s-a ocupat de educa ia
fiului s u, inspirându-i dragostea pentru
tiin . Maimonide a studiat Biblia,
literatura i cultura greac . În 1151,
familia lui Maimonide p r se te
Cordoba i se stabile te în Ameria -
Andaluzia, din cauza unei secte
fanatice islamice, care a p truns în
Spania. În 1160, familia se stabile te în
La-Fez (Maroc), iar în 1165 familia a
plecat spre Ierusalim (Palestina) i de
acolo în Egipt, în localitatea Fostat,
aproape de Cairo, unde a stat pân la
moarte. A. t.: a lui Maimonide
îmbr i eaz aproape toate aspectele
culturii i tiin ei: teologia, medicina,
mat., astronomia, filosofia, etica etc.
Poseda cuno tin e temeinice de mat. i
astronomie. respecta metoda
naturalist , criticând supersti iile ce mai
existau în practica medical . A fost
unul din medicii vesti i ai timpului s u.
A afirmat c 5000 nu se poate calcula
exact. În descrierea i explicarea lumii,
Maimonide, ca un adept al lui Aristotel,
urmeaz pas cu pas pe Aristotel. Contra
lui Maimonide, exponen ii fanatismului
religios au pronun at anatem , i-au ars
lucr rile, considerând opera lui ca
eretic . Adversarii lui Maimonide au
ponegrit i mormântul. Op.pr.:
Makalah fi - Sinaat al Mantik
(Terminologie filosofic )(1159). -
Kitab al - Faraid (Cartea preceptelor).
- Dalalat al Hairin (C l uza
r t ci ilor), tradus în limba francez
de Munk, Paris (1861). -Mischneth
Tora (Repetarea legii), dup 1180. De
asemenea, are lucr ri importante din
medicin . Opera lui a dovedit o mare
circula ie în Europa i a exercitat o
puternic influen asupra filosofiei de
la sfâr itul Evului Mediu.
MAINARDI, G. (1800 - 1879), a
stabilit teoria suprafe elor care-i poart
numele i ecua iile lor fundamentale.
MAIOR, Grigore (1715 - 1785), prof.
de mat. N. la Tu nad - S rvad,
Solnocul de Mijloc. În 1740 a fost
trimis la Roma unde a studiat teologia
i filosofia, luându- i doctoratul în
ambele tiin e. În 1754, când s-a
deschis c. Româneasc la Blaj, el a
fost primul prof. care a predat mat. în
limba român la c. Medie din Blaj.
MAIRAN, Jean - Jacques (1678 -
490
1770), matematician i fizician francez.
N. la Béziere, m. la Paris. Membru al
Acad. Franceze i al Acad. de t..
MAIRE, Christophe (> 1760),
matematician englez, de origine
francez. A f cut parte din ordinul
iezui ilor, ocupând diferite func iuni.
Rector la Colegiul Englez din Roma. A
fost un bun matematician. În 1753 a
înso it pe P. Boscovich în Apenini,
pentru a determina exact gradele a dou
meridiane, lucrare publicat sub titlul:
De Litteraria Expeditione, tradus în
limba francez de P. Hugon sub
pseudonimul Chatelain (1770). Op.pr.:
Des Observations sur trois éclipses de
lune qui eurent lieu en 1749 - 1750.
MAIZNER (vezi: Meissner).
MAJER, F.K. (> 1729), matematician
german. A ob inut merite deosebite în
domeniul dezvolt rii trigonometriei. În
1727, el a considerat c sinusul i
tangenta unghiului obtuz sunt pozitive
iar cosinusul i cotangenta negative. A
propus o serie pentru coardele
unghiurilor multiple i în 1728 a
determinat termenul general din
expresiile deduse pentru câteva dintre
primele numere, folosindu-se de o
lucrare a sa despre numerele figurative.
Constat rile au fost publicate post
mortem, în “Com. Acad. Petrograd“
(1732). S-a str duit s îmbun t easc
tratarea analitic a trigonometriei i a
acordat mult importan reducerii
formulelor la formule logaritmabile.
Simbolismul lui Majer din
trigonometrie, a fost adoptat de c tre:
D. Bernoulli, J. Hermann, G.M. Krafft
i al ii.
MAKÓ, Paul (1723 - 1793),
matematician maghiar. A studiat logica
i metafizica la Tyrnau, apoi mat. la
Inst. Terezian din Viena. Docent la Fac.
de Filosofie din Pesta i în final
canonic la Catedrala din Weitzen.
Op.pr.: Calculi differentialis et
integralis Institutio, Viena (1768). - De
Arithmeticis et Geometricis
aequationum Resolutionibus, Viena
(1770). - Physikalisches Abhandlung
vom Nordlicht (Diserta ie fizic asupra
aurorei boreale), Viena (1773). -
Elementa matheseos purae, Buda
(1778). - Elementa Geometriae purae,
Buda (1778).
MALFATTI, G.F. (1731 - 1807),
matematician italian. A generalizat
teorema lui Apolloniu în cazul unui
poligon (1788). În 1803 a propus
problema: S se afle trei cercuri, astfel
ca fiecare dintre ele s fie tangent la
celelalte dou i totodat la dou laturi
ale unui triunghi dat. Aceste cercuri se
numesc cercurile lui Malfatti. Malfatti
a dat solu ia algebric , f r
demonstra ii. Problema lui Malfatti a
fost studiat de Louis Gérard în
lucrarea: Sur le problème de Malfatti,
et autres questions d'analyse,Paris
(1929).
MALI A, Mircea (n. 1927),
matematician i filosof român, cu o
bogat activitate publicistic , diplomat,
fost ministru al Înv mântului, prof. la
Univ. din Bucure ti. De la început,
491
talentul s u mat. se asocia cu
perspectiva filosofic . A urmat dealtfel
i cursurile de filosofie. Se afl printre
primii no tri matematicieni care s-au
ini iat în limbajele de calculator i în
problemele delicate ale gândirii
algoritmice. Este preocupat i de
globalitatea fenomenului cultural i de
eficien a social a ac iunii culturale.
Interesele matematice sunt orientate cu
prec dere spre leg turile cu tiin ele
sociale i cu folosirea calculatoarelor.
A promovat în ara noastr teoria
jocurilor de strategie. La Ed. Acad.,
coordoneaz importanta serie de
monografii “Problemele globale ale
omenirii“, iar la Univ. din Bucure ti se
ocup de aplicarea mat. în biologie.
Are studii relativ la mat. aplicat , la
istorie, psihologie i pedagogie. Pentru
prof. Mircea Mali a tiin a este un fapt
de cultur . Op.pr.: Programarea
p tratic , Bucure ti (1968). -
Matematica organiz rii (1971), Modele
matematice ale sistemului educa ional
(1972), Programarea neliniar (1972),
Teoria grafurilor (1972). - Triade
(teoria jocurilor). - Incertitudine i
decizie (1980). - Cantemir and Leibniz
în “Dacoromania“ (1974) i altele.
Multe dintre lucr rile lui au fost traduse
în limbile interna ionale, iar articolele
publicate în revistele de specialitate
str ine.
MALLET, Francisc (1728 - 1797),
matematician suedez, prof. la Uppsala.
Între 1777 - 1782 a publicat trei lucr ri
consacrate ecua iilor pân la gradul IV
inclusiv. A descoperit o metod nou
pentru rezolvarea ecua iei de gradul IV.

MAL EV, Anatoli Ivanovici (1909 -
1967), unul din cei mai mari algebri ti
sovietici, specialist în algebr i teoria
grupurilor continue. Membru
corespondent al Acad. de t. a
U.R.S.S., Deputat din Sovietul Suprem
din U.R.S.S. Prof. la Inst. Pedagogic
din Ivanovo (1943). Laureat al
premiului “Stalin“ (1946), decorat cu
ordinul “Insigna de onoare“ i cu alte
medalii. A f cut parte din coala lui
Kolmogorov. A. t.: A ob inut rezultate
importante în cercetarea teoriei
grupurilor abstracte i inelelor, în
algebra Lie. A introdus spa iile liniare
cu metrica biliniar , de care s-a ocupat
apoi matematicianul român Em.
Arghiriade. A studiat grupurile f r
torsiune, pe care le-a generalizat D.
Barbilian în lucrarea sa (1952). S-a
ocupat de unele probleme de frontier
ale logicii matematice i algebrei:
aplicarea tehnicilor logicii matematice
la demonstrarea unor teoreme de
algebr i studierea structurilor
algebrice legate de logica matematic .
În octombrie 1965 a luat parte la
Colocviul Unional de Algebr , inut la
Chi in u. Op.pr.: Osnovâ lineinoi
alghebrâ (Bazele algebrei liniare),
Moscova (1948). - Grupuri i alte
sisteme algebrice, în 3 vol. tradus în
limba român (1962).
MALUS, Etienne Louis (1775 -
1812), a studiat pentru prima oar
propriet ile cicloidelor strâns legate de
propriet ile congruen elor de drepte
(1808).
492
MALVES (vezi: Gua Malves).
MANASSE, Eliad (sau Iliade, Eladis),
(> 1813), prof. de mat., de origine
macedonean, din Moscopole. A studiat
la Bucure ti i în Italia. Reîntors la
Bucure ti, a fost numit prof. de mat. la
Acad. din Bucure ti, între anii 1759 -
1785, fiind în acest interval i director
al Acad. Alexandru Ipsilanti l-a trimis
în Italia i Germania pentru a aduce de
acolo c r i, instrumente i aparate
pentru astronomie i fizic . Începând
cu anul 1779, a predat mat. dup c r ile
de mat. ale lui Vito Caravelli ap rute la
Neapole în 1779 i dedicate de autor
domnitorului Alexandru Ipsilanti, care
aveau un capitol i de trigonometrie
sferic . În 1797, Manasse a trecut la
Craiova. M. la Sibiu.
M NESCU, Aurelian (1859 - 1919),
primul matematician român care a
introdus la noi în ar elemente de
teoria mul imilor. N. la F lticeni, m. la
Ia i. Studiile le-a f cut la Inst. Unite
din Ia i, iar în 1885 i-a luat licen a în
mat. la Sorbona. Între 1882 - 1883 a
func ionat ca repetitor la c. de Poduri
i osele din Bucure ti. Prof. de
algebr superioar i calcul diferen ial
i integral la Univ. din Ia i (1890 -
1919) i a suplinit i Catedra de Teoria
Func iilor o perioad . Aici a avut ca
elevi pe Gh. Bratu i O. Mayer.
Director la c. Normal Superioar la
Ia i, precum i repetitor pentru calcul
diferen ial i integral la aceast c. Între
1898 - 1907 a suplinit i Catedra de
Mecanic la Univ. din Ia i, precum i
Catedra de Mat. Elementare. Op.pr.:
Curs de algebr superioar , calcul
diferen ial i integral i aplica ii ale
geometriei, precum i ecua ii
diferen iale, în manuscris, aflat în
Biblioteca Seminarului de Mat. din
Ia i.
M NESCU, C. Constantin (1852 -
1922), matematician i ing. român. N.
la F lticeni. Studiile secundare i
superioare le-a f cut la Ia i. A studiat
mat., fiind primul licen iat în mat. al
acestei Univ. (1874). Între 1874 - 1878
a urmat c. Na ional de Poduri i
osele din Paris. Reîntors în ar a fost
numit prof. de topologie, nivelment,
geodezie i construc ii hidraulice, la c.
Na ional de Poduri i osele din
Bucure ti iar între anii 1878 - 1879 a
func ionat la Catedra de Geometrie
Analitic i Mecanic . În 1879 a fost
numit la Catedra de Rezisten a
Materialelor, unde a func ionat pân în
1902. Director al c. de Poduri i
osele din Bucure ti (1880 - 1881). Ca
ing., a ajuns director al Serviciului
Comercial la C ile Ferate i apoi
director general al Regiei
Monopolurilor Statului. Membru
fondator al Soc. Politehnice din
România (1881). Const. C. M nescu a
fost un prof. sever i riguros în
expunere. Op.pr. - Curs de mecanic
aplicat la rezisten a materialelor i
stabilitatea construc iilor (1893). -
Istoricul C ilor Ferate din România
(1906) în dou vol.
MANGERON, Dumitru-Ion (n.
1906), geometru român i cercet tor
istoriograf în domeniul mat. N. la
493
Chi in u. Tat l s u a fost mecanic de
locomotiv . c. primar a urmat-o la
Ungheni, lic. la Chi in u, pe care l-a
absolvit în 1923. Absolvent al Fac. de
t. din cadrul Univ. “A. I. Cuza“ din
Ia i (1930). A urmat cursuri de
specializare la Inst. de Mat. al Univ.
din Göttingen. Dr. în mat. (1932) de la
Neapole, din nou doctoratul la Univ.
din Ia i (1934). Asist. la Seminarul de
Mat. (1929), conf. la Catedra de
Analiz Matematic (1936), ef de
lucr ri la Seminarul de Mat. (1937).
Între 1938 - 1940 conf. suplinitor la
Catedra de Astronomie Teoretic la
Univ. din Ia i i concomitent a
func ionat i la Inst. Politehnic din Ia i.
Prof. definitiv la Catedra de Mecanic a
Inst. Politehnic din Ia i (1941). Între
1942 - 1944 a
func ionat i la Centrul Universitar din
Cern u i. Între 1951 - 1954 prof. de
mecanic tehnic la Fac. de
Electrotehnic din Ia i. Dr. doc. din
1956. Membru activ i de onoare la
peste 25 soc. acad. de mat. i
aeronautic din Anglia, Austria,
Canada, Fran a, Elve ia, India, Italia,
Japonia, R.D.G., R.F.G., Suedia,
U.R.S.S. etc. Om de tiin emerit din
R.S.R. (1971). A. t.: Paralel cu studiul
mat., Mangeron a realizat lucr ri
excelente în domeniul mecanicii pure i
aplicate. A f cut parte din grupa de
geometri de la Univ. Ia i. A activat în
domeniul analizei mat., ecua iilor
diferen iale neliniare cu derivate
par iale de ordinul patru. În colaborare
cu analistul sovietic L. E. Krivo ein a
studiat diverse clase de ecua ii integro-
diferen iale. Are lucr ri privind
problemele de fizico-mat. Are lucr ri
interesante în teoria mecanismelor i
ma inilor. A dezvoltat metoda
matriceal tensorial . A studiat seriile
Fourier i seriile armonice complexe.
În domeniul istoriografiei mat. a scris
articole evocatoare despre
matematicieni str ini. A participat la
mai multe congrese ale
matematicienilor din diferite ri.
Op.pr.: Asupra unei probleme pe
contur pentru o ecua ie diferen ial de
ordinul al patrulea, cu caracteristicile
reale - tez de doctorat. -
Fundamentele mecanicii, Ed. Acad.,
(1962). Majoritatea memoriilor sunt
scrise în colaborare cu al i
matematicieni.
MANGRÉ, Paul (pseudonimul lui
Hausdorff Felix, vezi: Hausdorff
Felix).
MANNHEIM, Victor (1831 - 1906),
geometru german. A contribuit la
dezvoltarea geometriei cinematice. în
1860 a demonstrat teorema lui Dupuis:
Locul punctelor de contact ale unei
sfere tangente la trei sfere fixe, cu una
din sfere se compune din cercuri. În
1857 a demonstrat problema lui Pappus
relativ la diametri conjuga i. În 1859 a
ar tat c spirala logaritmic rostogolit
pe o dreapt , centrele de curbur ale
punctelor de contact, descriu o dreapt .
MANSION, Paul (1844 - 1919)
matematician belgian, unul din
întemeietorii revistei “Mathesis“. Prof.
univ. la Grand. Op.pr.: Précis de la
théorie des fonctions hyperboliques,
494
Grand (1884).
MANU, Gh. Ion (1833 - 1911),
matematician român. A studiat la
Potsdam i Berlin. A fost maior în
o tirea român ajungând general de
divizie, ministru i prim-ministru.
A. t.: În 1863, a publicat la Paris
lucrarea: Aritmetica i Algebra, în
limba român , pentru c. publice din
România, care e o lucrare voluminoas
de 541 pagini. Partea de la început este
o traducere dup Hallerstein, iar partea
final dup noti ele adunate de la Ohm,
Acherborn, Garnier. Este primul
manual de mat. în limba român cu un
num r a a de mare de pagini. Ca
succesiune este a patra algebr în limba
român , prima fiind a lui Gh. Asachi
(1837), a doua a lui P. Poenaru (1841)
i a treia a lui D. Pavlid (1851).
Aceast carte a fost donat de c tre
C.D. Ionescu - iu Soc. Rom de t.
(G.M. pag. 424/1938).
MANUIL, Glyzonios Hiotul (vezi:
Glyzonios).
MARALDI, Giacomo Filippo (1665 -
1729), matematician i astronom
francez. N. la Perilando, m. la Paris.
Cunoscut sub numele Maraldi I.
Jacques Philippe, pentru a-l deosebi de
nepotul s u Giovanni Domenico
Maraldi II (1709 - 1788). Din 1694 a
devenit membru corespondent al Acad.
de t. din Paris i în 1702 membru
titular. A. t.: În 1712, a fost primul care
a f cut cercet ri asupra celulelor
albinelor. A m surat cu precizie
unghiurile romburilor celulelor
fagurilor de albine i a g sit c cele trei
romburi de la cap tul celulelor
fagurilor au un unghi obtuz α =
109°28’, iar unghiul pe care-l formeaz
cu pere ii prismei are aceea i valoare.
Acest fapt a fost confirmat în 1743 de
c tre Maclaurin, matematician englez,
care a ar tat c rezultatele g site de
Maraldi sunt bune, pe când cele g site
de König sunt gre ite, datorit
inexactit ii tabelelor de logaritmi, pe
care le-a folosit. Maraldi a f cut
cercet ri însemnate asupra Soarelui,
Lunii, planetelor i stelelor variabile. A
descoperit calotele polare ale lui Marte.
A întocmit un important catalog de
stele.
MARCANTINO, Dominis (vezi:
Dominis Marcantino).
MARCHAUD, André (n. 1887),
matematician francez. Este important
lucrarea în care a ar tat, pe cale
indirect , c o func ie continu de o
variabil real , care ia fiecare din
valorile sale numai de un num r finit de
ori, este derivabil aproape pretutindeni
i devine o func ie cu varia ie m rginit
atunci când se modific în mod
convenabil valorile sale pe un anumit
ansamblu de m sur oricât de mic .
Aceast teorem a fost analizat în
continuare de matematicianul român S.
Marcus în “C. R. Acad. Sc. Paris“, vol.
244/1957. De asemenea, a abordat
teorema lui Marchaud matematicianul
Josifescu, în “C. Acad. R.P.R.“, vol.
VI/1956
MARCOVICI, Simion (1802 - 1877),
495
matematician i înv at român. În anul
1820 a fost trimis de domnitorul
Dionisie Lupul la Pisa, în Italia, pentru
studii, apoi a urmat astronomia cu
Arago, la Paris. Reîntors de la Paris,
unde terminase studiile, a adus cu el
instrumente de geometrie pentru Casa
coalelor. Între 1827 - 1830 a predat
mat. la Sf. Sava, cu o întrerupere în
1828/1829 din cauza r zboiului Ruso-
Turc. Prof. de limba francez i retoric
la Colegiul Sf. Sava (1830 - 1833). A
predat mat. la c. Român de Inginerie.
Între 1849 - 1861 a func ionat ca efor al
c. Primar al Capitalei (1855), apoi
director al telegrafelor (1858). În 1834,
domnitorul Al. D. Ghica l-a numit vel-
erdar. În 1834 a publicat un curs de
retoric i a f cut traduceri din limba
francez , italian i englez . A tradus o
istorie de Dumon.
M RCULE , Ion (1844 - 1895), prof.
de mat. A studiat la Blaj cursurile
medii i teologia i a continuat la
Viena. În 1869 a fost numit prof. la lic.
din Blaj, unde a predat mat., limba
greac i limbile latin i german .
Dup nou ani de func ionare a trecut
Carpa ii, stabilindu-se la Bârlad, unde
i-a continuat profesiunea. La Blaj, în
1877 a publicat un manual de
aritmetic pentru clasele inferioare de
lic. i a colaborat la “Foaia Scolastic “
de la Blaj.
MARCUS, ELLA (1909 - 1982),
matematician român . N. i m. la
Bucure ti. Licen iat în mat., fizic i
filosofie (1929). A urmat un stagiu de
specializare la Observatorul
Astronomic din Paris. Între 1933 - 1949
prof. de mat., astronomie i fizic la
diferite licee din Bucure ti, apoi ef de
laborator, ef de lucr ri, ef de sector
la Observatorul Astronomic. Asist. i
lector la Fac. de Mat. i Fizic din
Bucure ti (1949 - 1961). Membru în
Comitetul Na ional de Astronomie
Interna ional . Sub îndrumarea ei s-a
realizat Marele Catalog de Stele Slabe,
cuprinzând 25.000 de stele observate,
apoi catalogul de stele sudice de
referin . A adus contribu ii i în
astrofotografie. O fire entuziast , cu
d ruire, iubea munca, pentru c munca
era ra iunea, via a ei.
MARCUS, Froim (n. 1904), geometru
român, fost elev al lui Gh. i eica, de
profesie ing. i prof. în înv mântul
superior. N. la Bucecea - Boto ani.
Studiile medii le-a f cut la Boto ani i
Dorohoi, pe care le-a absolvit în 1924.
Între 1924 - 1930 a studiat la
Politehnica din Torino (Italia), unde i-
a trecut i doctoratul, cu o tez de
proiect pentru o fabric de locomotive.
Reîntors în ar , între 1932 - 1940 a
func ionat ca ing. în diferite
întreprinderi. Între 1940 - 1944,
datorit considera iunilor rasiale a fost
eliminat din func ie. Între 1944 - 1952
a func ionat ca ing. ef al raionului
Boto ani. În 1953 a fost numit conf. de
analiz mat. la Inst. Politehnic din Ia i.
A. t.: Froim Marcus este geometrul,
care s-a dedicat în exclusivitate
studiului problemelor de geometrie
diferen ial proiectiv , fiind al doilea
ing. geometru dup V. Cristescu. A
studiat suprafe ele de curbur constant
496
i suprafe ele de coinciden , care sunt
minime proiectiv în acela i timp
(1955). A studiat suprafe ele de spe a a
treia ale lui Terracini (1956). A stabilit
ecua iile finite pentru suprafe ele
minim proiective i a ar tat
propriet ile lor geometrice. A studiat
transform rile infinitezimale proiectiv
conforme i a determinat suprafe ele
admi ând cel pu in dou transform ri
infinitezimale proiectiv conforme cu
traiectorii pangeodezice. A determinat
anumite propriet i pentru suprafe ele
lui Godeaux i Demoulin. În domeniul
re elelor i congruen elor, a demonstrat
c , dac diagonalele patrulaterului
strâmb format descriu congruen e
stratificabile, vârfurile opuse descriu
re ele autoproiective. A demonstrat
reciproca teoremei permutabilit ii lui
Bianchi (1948). A descoperit o clas de
congruen e de drepte formate din
normalele suprafe elor minime, care au
ca pânze focale suprafe ele asemenea
minime (1952). A demonstrat c
suprafe ele izoterm - asimptotice sunt
singurele pentru care congruen a
descris de una din dreptele primului
fascicul canonic se afl într-o rela ie
simpl de stratificabilitate cu
congruen a descris de dreptele
corespunz toare din al doilea fascicul
canonic. A dat o teorem asupra
re elelor Koenings i s-a ocupat de
suprafe ele Jonas neriglate. Toate
aceste descoperiri sunt descrise în
diferite memorii, publicate în revistele
de specialitate.
MARCUS, Solomon (n. 1925), analist
român, cu preocup ri, în special în
domeniul teoriei func iilor de variabile
reale. N. la Bac u, unde a terminat c.
primar i liceul (1944). În 1951 i-a
luat examenul de stat pentru mat. la
Fac. de t. din Bucure ti. Asist. la Inst.
Politehnic din Bucure ti, la Univ. din
Bucure ti (1950 - 1955), avansat lector
i în 1961 conf. Începând cu anul 1952
a func ionat ca cercet tor la Inst. de
Mat. al Acad. Dr. la Univ. din
Bucure ti (1956), dr. doc. în tiin e
(1967). Prof. la Catedra de Analiz
Matematic , Teoria Func iilor,
Lingvistic Matematic i Teoria
modelelor (începând cu 1966). A primit
premiul “Timotei Cipariu“ i “Gh.
Laz r“. A f cut parte din Comitetul de
redac ie al revistei “International
Computation Center Bulletin“ editat
de Centrul Interna ional din Roma.
A. t.: În afar de preocup rile amintite
mai sus, s-a ocupat de teoria
mul imilor, de publicistic matematic ,
în domeniul aplica iilor mat. în tiin ele
naturii i în disciplinele social
umaniste. Membru al Uniunii
Scriitorilor din R.S.R.. Op.pr.: sau în
colaborare cu matematicienii: E.
Vasiliu, Ákos Csásár, Marius Iosifescu,
N. ugulea, M. Nicolescu, N.
Dinculeanu, Ciprian Foia , Al. Solian
i al ii. Lucr rile lui sunt citate de zeci
de matematicieni str ini.
MARGUERIE, I. I. de (1742 - 1779),
matematician - locotenent de marin . În
1773 a publicat în “Mem. Acad. de
Marin din Brest“, o metod
remarcabil prin simplicitatea ei, de a
ob ine rezolvanta unei ecua ii.
497
MARIAN, Victor (n. 1896),
istoriograf al mat. antice, al celei
medievale i al Rena terii. N. la Beldiu
- Alba. c. primar a urmat-o la Aiud,
iar lic. l-a absolvit la Blaj (1914). Univ.
a început-o la Budapesta i a terminat-o
la Cluj. Între 1915 - 1918 a luat parte
activ la primul r zboi mondial. Între
1920 - 1924 a func ionat ca prep. la
Inst. de Fizic General , apoi asist.
suplinitor. În 1923 i-a trecut examenul
de capacitate pentru înv mântul
secundar. Între 1924 - 1943 a
func ionat ca ef de lucr ri la Inst. de
Fizic Teoretic i Aplicat al Univ.
din Cluj. În 1936 a luat doctoratul în
fizic la Strasbourg. Între 1937 - 1938 a
suplinit conferin a de termodinamic a
Fac. de t. din Cluj, în 1940 a suplinit
conferin a de fizic aplicat la Acad. de
Înalte Studii Comerciale i Industriale
i conferin a de fiziologie i fizic
medical la Fac. de Medicin din Cluj.
În 1941 - 1942 a suplinit Catedra de
Fizic Molecular , Acustic , Optic , de
Gravita ie, C ldur i Electricitate la
Univ. din Cluj - Timi oara. În 1943,
conf. titular la Catedra de Fizic
General a Fac. de t. din Cluj. ef de
catedr la Fac. de Mat. i Fizic . În
1964 i s-a acordat titlul de prof. emerit.
A. t.: Ca istoriograf în domeniul mat. a
scris o mul ime de monografii istorice,
care au contribuit la dezvoltarea culturii
tiin ifice în ara noastr . La început V.
Marian s-a ocupat de manuscrisele lui
Gh. Laz r, de Aritmetica lui Gr.
Obradovici, de Trigonometria lui Jacob
Gorden. A f cut cercet ri relativ la
primele aritmetici din Bucovina, a
studiat opera lui Alsted de la Cluj, de
Aritmetica lui incai i lucr rile lui I.
H. Bisterfeld. A tradus i adnotat
Elementele lui Euclid. A tradus i
publicat: Principiile matematice ale
filosofiei naturale a lui Isaac Newton.
A tradus i comentat lucrarea lui
Galileio Galilei: Dialoguri asupra
tiin elor noi. Lui V. Marian îi apar ine:
o edi ie Clujan a Compendiului lui
Christian Wolff (1937), Pravila
comer ului în ara Bârsei, Bra ov
(1937) etc.
MARIE, J. F. (1738 - 1801),
matematician fracez, abate, prof. la
Colegiul “Mazarini“. A redactat
lucr rile ulterioare din 1770 - 1778 ale
lui N. L. de Lacaille: Leçons
élémentaires de mathématiques.
Aceast lucrare a fost extrem de
r spândit în Italia prin numeroase
traduceri în limba latin i italian ,
pân prin 1796, ceea ce dovede te c
predarea aritmeticii în Italia nu st tea la
un nivel mai înalt decât în Fran a.
MARIN, Alexe (1814 - 1895), prof. de
fizic i chimie, cu o cultur general
enciclopedic , poreclit “Tata Marin“.
N. la Craiova, m. la Bucure ti. c.
primar a f cut-o la Slatina. La 12 ani
(1826) a fost numit înv tor suplinitor
la cl. I primar , iar la 1832 înv tor la
Craiova la o c. primar , în 1834 la o
c. primar de lâng Colegiul Sf. Sava
din Bucure ti, fiind definitivat în 1838.
Între timp i-a completat i celelalte
studii. În 1845 a plecat în Fran a, unde
a urmat cursurile univ. ale lui Gay-
Lussac, i unde ascultând i alte
cursuri, inclusiv de medicin , i-a
498
completat cuno tin ele cu o cultur
general . Reîntors în ar , în 1850 a
fost numit conservator la Cabinetul de
Fizic i la Lab. de Chimie de la Sf.
Sava. În 1855 prof. titular de fizic i
chimie la Sf. Sava. În 1868 prof. titular
la Fac. de t. a Univ. din Bucure ti. A
mai func ionat la c. de Chirurgie a lui
Davila, la c. de Medicin Veterinar ,
de Farmacie, de Agricultur i la c.
Militar . Între 1870 - 1890 a func ionat
ca decan al Fac. de t. din Bucure ti.
A. t.: A. Marin a fost primul care a
tradus c r i de chimie, fizic i mat. din
limba francez în limba român (1851,
1857, 1863), o tehnologie dup
Guilery. A publicat c r i Pentru
matematici (1839 - 1848), Geometria
practic (1839), Astronomia Popular
(1839), Tabele de aritmetic spre
întrebuin area colilor primare (1843,
1848, 1851), Manual de aritmetic
(1871). În perioada 1839 - 1852 nu a
ap rut alt geometrie, în afar de cea a
lui A. Marin.
MARINESCU, Gheorghe (1919 -
1987), acad., analist cu preocup ri de
analiz func ional (spa ii
pseudotopologice) i de teoria
probabilit ilor. N. la Pite ti, unde a
f cut c. primar , iar lic. la Pite ti i
Giurgiu. Licen iat în mat. la Univ. din
Bucure ti (1943), func ionând ca asist.
la Catedra de Analiz Mat. la
Politehnica din Bucure ti, pân la 1947.
Din 1947 asist. la Univ. din Bucure ti
(analiza matematic , geometria
diferen ial i proiectiv ). Dr. în mat.
(1949), lector (1949 - 1951), conf.
(1951). Dr. doc. (1959). Director
General al Înv mântului (1962 -
1963). Din 1965 este ef Catedr la
Mat. Superioare i Mecanic , unde a
predat ecua ii diferen iale, teoria
distribu iilor i aplica ii ale ecua iilor
func ionale în calculul probabilit ilor.
Membru corespondent al Acad. (1963),
apoi titular (1974). ef de Catedr la
Analiz Mat. (1976). În 1959 a
participat la Liblice (Cehoslovacia), ca
delegat al Acad. la Conferin a de
Teoria Informa iei i Procese
Stocastice, iar în 1960 la Congresul
Matematicienilor Maghiari la
Budapesta. A. t.: se concretizeaz
printr-o mare diversitate de domenii: a
abordat probleme de mecanic , de
teoria probabilit ilor, de ecua ii
diferen iale, de analiz numeric , de
teoria m surii, de analiz func ional ,
teoria spa iilor vectoriale
pseudotopologice, teoria mul imilor.
De numele lui se leag „spa iile numite
Marinescu“. Ca analist i probabilist a
dus mai departe lucr rile lui Al. Ghika
în domeniul analizei func ionale de la
teoria m surii i integr rii pân la
teoria distribu iilor. Este creatorul unei
mecanici laticiale (1974). A generalizat
teoria lui I. Ghelfand la algebrele
cvasinormate. A ob inut rezultate
privind diferen iala Fréchet. Op.pr.:
Opera ii relativ continui, tez de
doctorat (1949), Spa ii vectoriale
normate (1956), Spa ii vectoriale
topologice i pseudotopologice (1959),
Curs de calcul diferen ial i integral
(1952), Curs de analiz matematic
(1955), Asupra geometriei diferen iale
infinit dimensionale, Ed. Acad. (1962),
Tratat de analiz func ional (1970 -
499
1972), Analiza numeric (1974),
Analiza matematic (1983), Probleme
de analiz numeric rezolvate cu
calculatorul (1987). Lucr rile lui s-au
bucurat de o larg audien din partea
cititorilor. Modest, ponderat, de o rar
distinc ie. Echilibrat i cump nit în tot
ce întreprindea, de o exemplar
con tiinciozitate în cercetare ca i în
munca de dasc l. Are merit în
modernizarea înv mântului nostru
matematic. A publicat unele memorii în
colaborare cu C.T. Ionescu - Tulcea, I.
Colojoar , N. Dinculeanu, Ciprian
Foia , Aristide Deleanu, O. Onicescu,
I. Cuculescu, G. Sâmboan, Romulus
Cristescu etc.
MARINOS, din Neapole (sec. V),
comentator, originar din Palestina,
vechiul Sihem, elev i biograf al lui
Proclus. Lui Marinos îi apar ine un
comentariu la “Datele lui Euclid“, în
care aten ia principal este acordat
problemei: ce trebuie în eles prin
“date“, în geometrie. Marinos a ar tat
c diferi i autori au conferit acestei
no iuni diferite defini ii.
MARINOS, din Tyr (sec. I),
matematician i geograf roman. Are
lucr ri în domeniul proiec iei
cartografice, de care s-a folosit
Ptolemeu pentru a indica latitudinea i
longitudinea a 8000 de puncte de pe
suprafa a terestr . Aici se întâlne te,
pentru prima dat , ideea de coordonate
ale punctelor suprafe ei terestre. Este
creatorul geografiei matematice. A
ar tat c Apolloniu a scris un Tratat
general, în care erau examinate
principiile generale ale geometriei,
axiomele, defini iile etc.
MARIOTTE, Edmé Boyle (1620 -
1684), renumit matematician i fizician
francez. N. la Dijon, m. la Paris. A fost
unul dintre primii membri ai Acad. de
t. A. t.: a descoperit curba bilelor ce-i
poart numele, care este o efectiv în lupte, primind diferite
echitangen ial a traiectoriei având
arcele egale cu proiec iile lor pe o ax .
De aceste curbe s-a ocupat A. Myller
(1952), în “Stud. Cerc. t. Acad.
R.P.R.“, Ia i, vol. III. A studiat
încovoierea grinzilor ca elemente
clasice, f r a putea s stabileasc
formula exact a încovoierii, precum i
mecanica lichidelor i a gazelor,
descoperind legea ce-i poart numele.
A experimentat ciocnirea corpurilor
elastice, percu ia i ocul corpurilor,
precum i for a centrifug , subliniind
rolul masei în legile ocului. A pus în
eviden cu efecte remarcabile
presiunea atmosferei. A completat
teoria lui Galilei cu privire la mi carea
corpurilor. Op.pr.: - De la nature de
l'air (Despre natura aerului, 1679), -
Traité de la percussion ou chocs des
corps et la force centrifuge, Paris 1678,
Leyda 1717 (Tratat despre percu ia sau
ocul corpurilor i for a centrifug ), în
care a studiat rolul masei în legile
ocului, - Traité du mouvement des
eaux et des autres fluides (1686)
(Tratat despre mi carea apelor i a
altor fluide).
MÀRK, Antal (1880 - 1942),
matematician maghiar. N. într-o
localitate de dincolo de Dun re, în
500
Ungaria. Lupt tor antifascist. Studiile
le-a f cut la Pècs. Datorit seriozit ii i
puterii de munc , în curând s-a relevat
ca matematician. În 1902 a terminat
Fac. de Mat. i Fizic din Budapesta,
fiind numit prof. la o c. real din
Budapesta, apoi la un lic. de fete. În
primul r zboi mondial a luat parte
decora ii. Dup terminarea r zboiului a
devenit lupt tor socialist de seam ,
luând parte la revolu ia din 1917 i
instaurarea Republicii Ungare. În
timpul contrarevolu iei s-a refugiat la
Viena, iar dup cedarea Ardealului de
Nord, a revenit în Ardeal. La Cluj a
înfiin at un lic. cu numele “Tarbut“
pentru tineretul evreiesc, care îns a
fost frecventat i de tineretul maghiar.
În 1927, guvernul a interzis
func ionarea acestui liceu pe
considerentul c ar fi o institu ie
educativ cu caracter iredentist. Màrk
nemaifiind încadrat ca prof., s-a ocupat
de medita ii (1927 - 1942). Ca om
politic a luptat în ilegalitate, tot astfel a
educat i pe fiul s u Jànos, care a
devenit un lupt tor comunist, fiind
condamnat la 15 ani închisoare i care a
c zut în r zboiul din 1942. În 1942, în
urma unei tromboze de inim , Antal
Màrk a decedat. A. t.: Între 1907 -
1914 a fost întemeietorul i redactorul
revistei “Közèpiskolai Matematikai e
Fizikai Lapol“. Ca prof. univ. la Cluj a
inut cursuri de mat. i filosofie, având
ca elevi pe Ioan Neumenn, Gh. Polya,
Rado Tibor i al ii. S-a ocupat de
însumarea irurilor, cu propriet ile
conicelor, cu teoria combin rilor, teoria
determinan ilor, cu elementele de
trigonometrie i goniometrie, cu
construc ii geometrice, reprezentarea
func iilor, geometria triunghiurilor,
calculul diferen ial i integral. Op.pr.:
Despre construc ii geometrice,
premiat de c tre Acad. Ungar .
Diverse articole, probleme i probleme mai complicate i este cel
comunic ri au fost publicate în revista
înfiin at de el.
MARKOV (Markoff), Andrei
Andreevici (tat l) (1856 - 1892),
matematician rus. Prof. univ. la
Leningrad. membru al Acad. de t. din
Petersburg. A. t.: Ini ial a publicat
lucr ri din domeniul analizei mat.
(ecua ii diferen iale, serii, teoria celei
mai bune aproxim ri etc.) i mai ales
pentru contribu iile sale din teoria
probabilit ilor, unde a introdus
no iunea de “lan -Markov“, cu
numeroase aplica ii în fizic , tehnic i
statistic . A devenit celebru prin
procesele pe care le-a introdus i le-a
studiat, procese care sunt ast zi
cunoscute sub numele de “procese
Markov“. Lan urile Markov s-au
dovedit a fi un instrument mat. foarte
fecund i eficient în descrierea i
investigarea unor fenomene din cele
mai variate domenii, ca: genetica,
cinetica reac iilor chimice, prelucrarea
pieselor, controlul statistic al calit ii
produselor. În acest sens au f cut
cercet ri i O. Onicescu i Gh. Mihoc.
A dezvoltat teoria mi c rilor recurente
i are lucr ri importante asupra teoriei
invarian ilor integrali. A stabilit
formule care servesc la integrarea
numeric a ecua iilor diferen iale sau a
ecua iilor cu derivate par iale pentru o
501
singur variabil . Markov este autorul
dezvolt rii topologiei la Univ. din
Leningrad. A studiat teoria i
propriet ile algoritmilor. Markov a
introdus no iunea de “algoritm normal“
pentru algoritmizarea diferitelor
mai convenabil pentru demonstrarea
nerezolvabilit ii algoritmice a
diferitelor probleme de mas . Lucr rile
lui au exercitat o influen profund
asupra multor cercet tori. Lucrarea lui
Markov relativ la teoria algoritmilor s-a
tradus i în limba român . Op.pr.:
Opera de c petenie a lui A. A. Markov
este: Teoria algoritmilor (1951). Via a
i opera lui A. A. Markov este descris
de A. N. Krilov. Dintre matematicienii
români care au abordat descoperirile lui
A. A. Markov, cit m: O. Onicescu
(1937), Gherm nescu (1956), R.
Theodorescu (1955), I. V. Cuculescu
(1966), V. Poenaru (1963), Gh. Gh.
Vrânceanu, D. Firescu, Gh. Theiler etc.
MARKOV, Vladimir Andreevici
(1871 - 1897) fiul, matematician
sovietic. S-a ocupat de existen a
intervalului de contrac ie în cazul
general al polinoamelor de gradul n. A
stabilit teorema: dac r d cinile a dou
polinoame de gradul n, având toate
r d cinile lor reale se separ , la fel se
întâmpl i cu r d cinile derivatelor
acestor polinoame. De aceast teorem
s-a ocupat T. Popovici i P. Montel în
lucrarea: Sur un théorème de A.
Markov, în Mathematica Nr. 2/1960.
De asemenea, Oleg Aram : Asupra
unei teoreme a lui A. Markov, în “Stud.
i Cerc.“ Cluj (1962).

MARKU EVICI, Alexei Ivanovici
(n. 1908), renumit matematician
sovietic. N. la Petrozavodsk dintr-o
familie de arhitect, care a f cut parte
din conducerea gubernial . Aici a f cut
c. elementar . În 1916, familia s-a
mutat la Semipalatinsk, unde a urmat
c. medie. În 1930 a terminat studiile
univ. la Ta kent, fiind numit asist. la
Catedra de Mecanic , Tehnic i Mat.
Superioar a Inst. Politehnic de Irigare
a Bumbacului din Asia Central . În
1931 a ob inut titlul de docent al Univ.
“Lomonosov“ din Moscova. Dr. în mat.
(1944), pân în 1947 activând la Inst.
Pedagogic “V.I. Lenin“ i “Kalinin“,
între anii 1952 - 1958 a fost
pre edintele Comisiei t. a Mat. de pe
lâng Ministerul Înv mântului
R.S.F.S.R. Membru al Acad. de t.
Pedagogice (1950), ocupând func ia de
prim-loc iitor al Ministerului
Înv mântului din R.S.F.S.R. eful
lucr rilor de exper i UNESCO, în
problema elabor rii programelor pentru
înv mânt. Deputat în Sovietul
Suprem al R.S.F.S.R. A. t.: Începe în
anul III ca student, când a început s
publice primele lucr ri în “Buletinul
Univ. de Stat din Asia Central “
(1928). Primele lui manifest ri au fost
din teoria numerelor i teoria func iilor
de variabil complex . Rezultatele
ob inute de A. I. Marku evici în
colaborare cu M. V. Keldâ
(pre edintele Acad. de t. din
U.R.S.S.), cu M. A. Lavrentiev
(pre edintele Sec iei din Siberia a
Acad.) i V. I. Smirnov au influen at în
mare m sur cercet rile în teoria
502
aproxim rii func iilor analitice, fapt
care a situat coala sovietic de teoria
func iilor pe prim plan al tiin ei
mondiale. Este primul matematician
care a aplicat, la studiul func iilor
analitice, metodele spa iilor topologice
liniare. A urm rit ridicarea nivelului în
predarea mat. în c. A recomandat
metoda experimental în predarea mat.
A. I. Marku evici este un specialist în
istoria t. mat., scriind numeroase i
interesante lucr ri. Talentul pedagogic
al lui A. I. Marku evici se remarc în
lucr rile lui relativ la serii i logaritmi,
numere complexe, reprezent ri
conforme, func ii întregi, iruri
recurente etc. A scris multe articole în
Marea Enciclopedie Sovietic . De
multe ori a reprezentat t. sovietic i
pedagogia dialectic la congresele i
conferin ele interna ionale. Op.pr.:
Reprezentarea conform a spa iilor cu
limite variabile cu anexe la
aproximarea func iilor analitice,
lucrare de diserta ie (1939), Unele
probleme de teoria aproxim rii i
descompunerii func iilor în iruri, tez
de doctorat (1944), Teoria
analiticehkih func ii, Moscova (1950),
Serii, tradus în limba român (1962),
Numere complexe i reprezent ri
conforme (1961), tradus în limba
român (1961). Manualele de
înv mânt i c r ile de popularizare
sunt traduse în multe limbi str ine.
MAROTHI, György (1715 - 1744),
matematician maghiar. A studiat la
Debreczin, Elve ia, Olanda. Reîntors, a
func ionat la Colegiul din Debreczin,
ca prof. de mat., pân la moarte.
Op.pr.: Arithmétika, vagy
számvetèsnek merstesège, melyet ès
Közönséges Haszonra, fökèpen
Magyarorszàgrol elsöfordulhatò
Dolgokon alkalmaztatni igyekezett
Marothi György, D.P. Debreczeni
profesor. Cartea con ine 304 pagini i
red aritmetica timpului s u. Fiind o
carte popular , a fost scoas în mai
multe edi ii (1743, 1763, 1782). În
aceast carte autorul arat cum i ce s
studieze tineretul i mai propune ca
Tabula Pythagora s se numeasc
“Tabula Cebetis“.
MARTIN, din Lanczir (1405 - 1463),
fost prof. la Univ. din Praga. Originea
din apropierea Var oviei. Alte date nu
se cunosc.
MARTINOT (sec. XVIII), prof. de
mat. francez, fost prof. pe la casele
boiere ti i, în 1798, prof. la Curtea
domnitorului Al. Calimachi.
MARULLE (vezi: Maurolycus).
MASCHERONI (Mancheroni sau
Macheroni), Lorenzo (1750 - 1800),
matematician italian. A tr it în epoca
cuceririlor lui Napoleon. Prof. la Univ.
din Pavia, începând cu anul 1786.
A. t.: - const în rezolvarea
problemelor de construc ii geometrice
numai cu compasul, în care domeniu a
publicat lucrarea: La Geometria del
Compasso, Pavia (1797), tradus în
limba francez (1798), în care a ar tat
c toate problemele ce pot fi rezolvate
cu rigla i compasul, pot fi rezolvate i
numai cu ajutorul compasului. În
503
construirea acestor probleme a pornit
de la considera ii de ordin practic.
Sesizat de acest fapt, Napoleon
Bonaparte a propus spre solu ionare
problema: S se împart numai cu
ajutorul compasului, o circumferin cu
un centru dat, în patru p r i egale.
Solu ia problemei se g se te în cartea
prof. Perelman: Geometria distractiv .
Mascheroni a introdus no iunea de
“sinus integral“ i “cosinus integral“. În
cartea: Adnot ri la calculul integral al
lui Euler, a calculat, cu ajutorul seriei
lui Euler, logaritmul integral
−x
“hiperlogaritmi“: li (e ) , iar func ia
li ( x) este extrem de important ,
deoarece diferen a l i ( x ) − l i ( 2)
exprim asimptotic num rul de numere
prime mai mici decât x. Op.pr.:
Problemi per gli agrimensori, Pavia
(1793), con ine numeroase probleme de
hot rnicie rezolvate numai cu rigla.
MASÈRES, François (1731 - 1824),
matematician francez. A tr it în Anglia.
A f cut cercet ri în cazul ireductibil al
formulei lui Cardano (1778). A utilizat
calculul cu diferen e pentru a
transforma cu ajutorul lor unele serii în
altele, care sunt fie finite, fie mai rapid
convergente. Op.pr.: Dissertation on
the use of the Negative Sign....,
(Diserta ie asupra folosirii semnului
negativ) (1758), Scriptores
Logarithmici, Londra (1791 - 1807).
MASLAMA, al-Majriti ibn Ahmad
(sec. X), matematician i astronom
arab. Originar din Madrid, stabilit la
Cordoba. A rev zut tabelele
trigonometrice ale lui Al - Horezmi,
traduse în 1126 în limba latin de c tre
Adelard de Bath.
MAS'UDI, ibn Mahmud Sarafeddin
(sec. XII - XIII), matematician arab. A
activat la Tusa i a fost prof. lui
Nassireddin at-Tu i. Alte date nu se
cunosc.
MATHIEU, Claude Louis (1783 -
1875), matematician, astronom i om
politic francez. N. la Macon, m. la
Paris. Membru al Acad. de t. (1817).
A demonstrat invariabilitatea axelor
mari ale sistemului solar i în cazul
când se iau în socoteal i cuburile
maselor. Constat rile i enun urile lui
Mathieu au fost contrazise de c tre
Poisson (1816).
MATHULON (sec. XVIII),
matematician i fabricant francez. A
activat la Lyon. Singurele preocup ri
din via a lui, în afar de fabric au fost
cuadratura cercului i perpetuum
mobile. Dup lungi încerc ri solu iile
pe care le-a g sit la aceste dou
probleme i s-au p rut a a de precise,
încât a anun at lumii întregi c pune
r m ag pe 3000 de franci în favoarea
aceluia care va fi în stare s -i
dovedeasc o cât de mic gre eal în
ra ionamentul lui, la oricare dintre cele
dou descoperiri (1728). François
Nicole, în etate de 30 ani câ tig
r m agul. Mathulon recunoa te
gre eala, dar nu a putut pl ti r m agul
fiindc Nicole a refuzat banii, cedându-
i spitalului din Lyon.
504
MATTHIEU, Eamuel (sec. XVII),
matematician francez. N. la Metz, fost
canonic al catedralei din Toul. Prof. de
mat. la c. de Cade i. Matthieu a
publicat pentru elevii s i o aritmetic
zecimal , sub titlul: La Logistique, ou
arithmètique française, lucrare dedicat
marchizului de Bouffleurs, locotenent
general în armata german . A negat
originalitatea descoperirilor lui B.
Pascal.
MAUDUIT, Antoine Rémi (1731 -
1815), matematician francez, prof. la
École des Ponts et Chausses din Paris i
apoi la Collège de France. A. t.: În
1763 a studiat cubatura de suprafe e
parabolice i hiperbolice i din aceasta
a descoperit o a doua familie de drepte
situat pe aceast parabol . La el
întâlnim teoreme generale referitor la
triunghiul cu unghiuri ascu ite. A redat
i analogiile lui Neper, foarte rar
întâlnite în manuale, din care Mauduit a
dedus analogiile lui Mollweide.
Op.pr.: Psaumes en vers français
(1814), parafraz care con ine aluzii la
despotismul imperial. A scris c r i de
aritmetic , geometrie i trigonometrie,
care s-au bucurat de mai multe edi ii.
MAUPERTUIS, Piere-Louis Moreau
de (1698 - 1759), geometru, fizician,
astronom, filosof idealist, naturalist, o
personalitate a gândirii tiin ifice. N. la
Saint-Malo, m. la Bâle. A fost c pitan
de dragoni i a studiat mat. Membru al
Acad. de t. (1723), pre edinte al
Acad. din Berlin (1741). În aceast
calitate a exclus pe König din Acad.
pentru c acesta a comb tut principiul
minimei ac iuni, stabilit de el. A
exclus i pe Voltaire, pentru c acesta i-
a luat ap rarea lui König. Voltaire s-a
r zbunat pe Maupertuis, criticându-l i
ironizându-l în lucrarea “Diatriba
doctorului Akakia“. Maupertuis a fost
prieten cu Antioh Cantemir. A. t.: În
1736 a organizat o expedi ie în Laponia
împreun cu Clairaut, Le Monnier i
Camus, pentru m surarea meridianului
de 1º, în vederea dovedirii tezei
newtoniene relativ la turtirea
P mântului i rezolvarea contrastelor
asupra acestui fapt, de unde s-a reîntors
cu dou femei lapone, dintre care cu
una s-a i c s torit. În 1752 a întreprins
o nou expedi ie în Peru, cu acela i
scop. În 1744 a formulat principiul
minimei ac iuni. Acest principiu se
aplic la explicarea legilor opticii i la
percu ii. A contribuit la îmbun t irea
legilor lui Hermann cu privire la
“epicicloidele sferice“. A fost un adept
al teoriilor lui Newton i a contribuit la
dezvoltarea edificiului mecanicii
cere ti. A studiat punctele singulare i
unghiulare. A stabilit teorema, c : la
rostogolirea unui poligon regulat pe o
dreapt , pozi iile consecutive pe care le
ocup unul dintre vârfurile sale,
formeaz un poligon a c rui arie este de
trei ori mai mare decât aria poligonului
ini ial, i pe care a generalizat-o pentru
aria cicloidei, respectiv a epicicloidei.
A stabilit de asemenea mai multe
teoreme elegante despre diagonalele
poligoanelor regulate. Maupertuis a
fost o persoan înfumurat . În 1737 a
pus pe un pictor s -i fac portretul,
înf i ându-l îmbr cat în bl nuri i cu o
mân turtind P mântul. Op.pr.:
505
Théorie de la figure de la Terre (1743,
1808), care cuprinde cercet rile f cute
în Laponia, Astronomie nautique
(1751), La loi du mouvement et du
repos déduites d'un principe
métaphysique (Legile mi c rii i
repausului deduse dintr-un principiu
metafizic) (1746), Accord de différentes
lois de la nature qui avaient jusqu'ici
paru incompatibles (Acord între
diferite legi ale naturii care au p rut
pân acum incompatibile), Paris
(1774).
MAURICE, Jean Fredéric Theodora
(1775 - 1851), matematician francez.
N. i m. la Geneva. De la el a r mas
lucrarea: Des Notes et des mémoires.
MAURO, Picone (vezi Picone M.)
MAUROLYCUS, Francesco (1494 -
1575), geometru, mecanician, optician,
astronom, poet, istoric sicilian (Italia).
P rin ii s i s-au stabilit din
Constantinopol în Grecia. Este unul
dintre cei mai vesti i savan i, care a
avut o activitate fecund în timpul s u.
N., activat, m. la Messina. În Fran a era
cunoscut sub numele de Maralle. A. t.:
A utilizat pentru prima dat triunghiul
lui Pascal (1575). tia s însumeze
p tratele i cuburile primelor n numere
întregi i pozitive. A stabilit unele
teoreme directe i reciproce relativ la
împ r irea unei drepte dup un raport
extrem i mediu. A. t. i op.: Lucr rile
cele mai importante ale lui Maurolycus
au fost traducerile i comentariile
lucr rilor clasicilor greci. A tradus
Sfericele lui Teodosios, din lucr rile lui
Menelaus, Autolicus, ale lui Teodosios,
“De phaenominus“ a lui Euclide
(1558), ale lui Arhimede (1685)
sec iunile conice ale lui Apolloniu,
tip rite în 1654, Arithmeticorum libri
duo, în care a folosit sistemul literal în
locul numerelor concrete, terminat în
1557, publicat în 1575 la Vene ia, iar
ca ra ionament a folosit induc ia
matematic , pentru prima oar în
Europa, Cosmographie, Vene ia
(1543), De lineis horariis libri III
(Despre liniile orare) (1553, 1585,
1575), în care a folosit cuvântul
“ordonat “ în accep ia pe care i-o d m
noi ast zi, Gnomonica (con ine un
ansamblu de sec iuni conice).
MAXIMILIAN HELL (vezi Hell M.).
MAXIMUS, Planudes din Nicomedia
(vezi Planudes Maximus).
MAXWELL, James Clerk (Clark),
(1831 - 1879), matematician i fizician
englez. Cel mai celebru om de tiin
din sec. XIX. N. la Edinburg, m. la
Cambridge. Copil ria i-a petrecut-o la
ar , la Glenlair. În aceast epoc a
dovedit o curiozitate deosebit relativ
la fenomenele naturale înconjur toare.
În 1841 devine elev la o c. celebr din
Edinburg, unde dovede te cu
precocitate o înclina ie spre geometrie.
Începe cursurile univ. la Edinburg
(1847 - 1850) i le des vâr e te la
Cambridge (1850 - 1854). Prof. de
filosofie natural la Mareschal College
din Aberdeen (1856 - 1860). Cea mai
frumoas perioad a activit ii sale
tiin ifice a fost între anii 1860 - 1865,
506
când a întreprins cercet rile sale
privind inelele lui Saturn. Între 1865 -
1871 se retrage la ar unde î i
des vâr e te celebra sa monografie: A
treatise on electricity and magnetism,
Oxford (1873). În 1871 revine la
catedra sa de la Cambridge, unde a pus
bazele celebrului lab. “Cavendish”,
devenind directorul lab., i în 1879
moare. Membru al Soc. Regale din
Londra. De numele lui sunt legate
descoperiri de mare r sunet. A. t.: La
19 ani, Maxwell a fost profund
interesat în calculul probabilit ilor. A
descoperit ecua iile de propagare a
câmpului electromagnetic, (a
contribuit, n.e.) la descoperirea undelor
electromagnetice, la unitatea între
electromagnetism i optic . A elaborat
teoria electromagnetic a luminii.
Ecua iile lui Maxwell au constituit baza
teoretic a viitoarei industrii de ma ini
electrice. Undele electromagnetice
descoperite de Maxwell au fost utilizate
practic la re elele electrice, de lumin i
energie, la telegrafia f r fir etc. Aceste
descoperiri au fost confirmate de H.
Hertz i folosite de fizicianul rus A. S.
Popov, la primele comunica ii f r fir.
Maxwell a sintetizat toate legile asupra
electricit ii i magnetismului: legea
induc iei a lui Faraday, legea fluxului
electric a lui Gauss, legea lui Ampère,
dându-le o descriere diferen ial .
Maxwell a studiat teoria cinetic a
gazelor i a stabilit legea de distribu ie
a moleculelor dup vitez . Maxwell a
f cut studii i în astronomie. Op.pr.:
Tratat de electricitate i magnetism
(1873) - în care a folosit calculul
vectorial în demonstrarea legilor sale,
Lichttheorie, Kinetischen Gazstheorie,
Matter and Motion (Materie i junior (1752 - 1830) a fost de asemenea
Mi care, 1876), Scientific papers
(Comunic ri tiin ifice, 1890), On
Governors (Regulatoare centrifuge,
1868), Asupra descrierii curbelor ovale
precum a celor cu mai multe focare
(1846), trateaz propriet ile lor optice.
A pus baza principiilor fotografiei în
culori. Maxwell, prin cercet rile sale a
creat punctul de trecere de la tiin a
newtonian la tiin a contemporan .
Caracteristica general a operei sale
este asocierea excep ional a unei
profunde intui ii fizice cu un spirit
matematic de excep ie. Matematicienii
români, care au continuat s abordeze
unele probleme descoperite de
Maxwell: E. Abason (1927), Gh.
i eica (1923), Tr. Lalescu (1923), Gh.
Vrânceanu, care a tradus lucrarea lui
Maxwell: Treatise on Electricity and
Magnetism, în limba român .
MAYER, Johann-Tobias, senior
(1723 - 1762), matematician i ca prof. pe Gh. Gr. Gheorghiu. Studiile
astronom german. N. la Marbach
(Würtenberg), m. la Göttingen. Dr. în
mat. (1773). A devenit celebru prin
calculele sale asupra Lunii: teoria
mi c rii Lunii, demonstrând juste ea
sistemului newtonian. Începând cu
1750 a lucrat la tabele privind mi carea
Lunii i a Soarelui. Op.pr.:
Tetragoniometriae specimen - tez de
doctorat, Göttingen (1773), Theoria
Lunae justa systema newtonianum,
Londra (1767), Tabulae Motuum Solis
et Lunae et longitudinum methodus
promota, Londra (1770),
Mathematischer Atlas (1745). Fiul s u
507
cu acela i nume: Mayer Johann Tobias
matematician. De la el au r mas:
Grundlicher.. Unterricht zur
practisehen Geometrie (Curs
fundamental.. de Geometrie practic ),
Göttingen (1777), în care a tratat
logaritmii, teoria cosinusului în plan.
Pentru a face logaritmabil teorema
cosinus a introdus un unghi auxiliar ϕ
stabilind formula
2 ab γ
sin ϕ = ⋅ cos ,
a+b 2
cu ajutorul c reia a g sit
c = (a + b) cos ϕ .
Edi ia a patra a acestei c r i în
1814/1818.
MAYER, Octav (1895 - 1966),
matematician român, geometru de talie,
cu activitate din sfera de cercetare a
geometriei diferen iale proiective. N. la
Mizil, dintr-o familie intelectual .
Bacalaureat (1913) la Ia i, unde a avut
superioare le-a f cut la Fac. de t. a
Univ. din Ia i, având ca prof. pe Al.
Myller, Vera Myller, V. Vâlcovici, V.
Costin, I. Rallet, A. M nescu, C.
Popovici. Asist. i doctorand la
Seminarul Mat. al Univ. din Ia i. Între
1916 - 1918 a participat la primul
r zboi mondial. Dr. în mat. la Ia i
(1920). Conf. la algebr superioar
(1922). Prof. agregat la Catedra de
Geometrie la Univ. din Cern u i, apoi
transferat la Ia i la Catedra de Calcul
Diferen ial (1929). Dup al doilea
r zboi mondial, prof. la Catedra de
Teoria Func iunilor de o Variabil
Complex la Ia i. Membru titular al
Acad. R.S.R. (1955) apoi pre edinte.
Pentru merite însemnate de savant a
fost decorat cu mai multe ordine i
medalii. Redactor la revista “Analele
tiin ifice“ ale Univ. din Ia i (din
1935), apoi a condus revista “Studii i
Cercet ri t. a Acad., filiala Ia i“
(1955). A f cut c l torii în Italia (la
Geneva, 1941). A. t.: În teza de
doctorat a tratat despre curbele plane de
ordinul IV, care au punctele ciclice ca
puncte duble, printre care diversele
curbe, ca: ovalele lui Cassini, melcii lui
Pascal, lemniscatele lui Bernoulli,
cardioidele etc., prezentând teoria
general a acestor curbe, prin
sintetizarea materiei de care s-au
ocupat Darboux, Halphen, Königs,
Moutard, aducând rezultate noi în
teoria acestor curbe. În 1924 a
generalizat curbele anarmonice, deci i
spiralele logaritmice, ca fiind curbe de
coinciden ale unei corela ii cuadratice
nule. Are descoperiri importante în
domeniul geometriei centro-afine plane
i în spa iu. A elaborat teoria func iilor
de variabil complex . A studiat clasa
suprafe elor riglate. S-a ocupat de
geometria diferen ial a grupului
proiectiv biaxial în spa iul cu trei
dimensiuni (hiperbolic ). În 1924 a
extins no iunea de curbur de
paralelism a unei suprafe e, care a fost
extins de E. Bertolotti i Gh.
Gheorghiev. A studiat suprafe ele
riglate ale lui Petersohn. A aplicat
calculul tensorial la teoria suprafe elor
din spa iul euclidian cu trei dimensiuni.
O. Mayer a depus o munc st ruitoare
pentru dezvoltarea înv mântului mat.
superior. A contribuit la consolidarea
508
prestigiului colii mat. ie ene. Lucr rile
lui con in idei fecunde i ra ionamente
perfecte. Avea o concep ie democratic
despre rela iile sociale. Modest, cu
mare putere de munc . Un caracter
talentat. Op.pr.: O. Mayer a publicat
un mare num r de lucr ri:
Contributions à la théorie des
quartiques bicirculaires (tez de
doctorat, 1920), Sur les surfaces
réglées du quatrième ordre à droites
doubles, Paris, (1919), Géométrie
centro-affine differentielle des courbes
planes (1933), Curs de geometrie
analitic (1951), Geometrii cu grup
fundamental (1955), Transform ri
infinitezimale ale suprafe elor în
spa iul proiectiv (1962). Lucr rile în
domeniul geometriei diferen iale
proiective au avut r sunet în lumea
speciali tilor.
MEISSNER, (Maizner), E.
Matematician i fizician contemporan.
Prof. la Viena. A studiat o clas de
ovale. A dat defini ia curbelor Releaux
(curbe cu lungime constant ). A dat o
defini ie interesant unei mul imi M de
l rgime constant . S-a ocupat i de
mecanic . Op.pr.: Punctmengen
konstanten Breite, Zürich (1918),
Mecanica, tradus în limba român de
ing. Al. Costinescu i dup care a
predat cursurile sale la “înv turi
înalte“.
MEI WEN Ting (1635 - 1721),
matematician chinez. A f cut parte din
vechea familie Anhuei. A studiat cu
aten ie lucr rile de mat. ale
misionarilor iezui i, exprimându- i
îndoielile în ceea ce prive te inova iile
i descoperirile reale în lucr rile
transpuse de ace tia. El a fost condus în
felul acesta s reia textele date uit rii
ale matematicianului Song, în special
cele referitoare la algebr .
Manuscrisele sale au fost reluate în sec.
XVIII de nepotul s u KU-tch'eng, unul
dintre redactorii enciclopediei
tiin ifice, publicate sub titlul: Tch'e -
chuei yi - ling (Perlele reg site în
colierul ro u).
MELANCHTON, Scharzerd, sau
Schwarert Philippe (1497 - 1560).
Celebru prof. umanist, german din
Wittenberg, supranumit “Perceptor
Germaniae“. De i nu a fost
matematician, dar a contribuit foarte
mult la prop irea acestei t. A tr it pe
vremea lui Despot Vod . Via a i
activitatea lui este descris de c tre V.
Marian, sub titlul: “Philippe
Melanchton i matematicile“, în G.M.
vol. XLVI, 1940.
MELIK, Ioan (1840 - 1889),
matematician i ing. român. N. la
Bucure ti, m. la Ia i. Cursul primar i
primele clase de lic. le-a f cut la Sf.
Sava, apoi a plecat la Paris, unde a
urmat la un lic. particular “Jacquet“, pe
care l-a terminat în 1860, luând
bacalaureatul în tiin e. În 1864 i-a
luat diploma de ing. de mine. Reîntors
în ar a fost numit prof. la Catedra de
Mecanic la Univ. din Ia i (1865 -
1869). Din 1866 a func ionat ca prof.
de geometrie la c. Militar din Ia i.
Melik a tr it în preajma R zboiului de
Independen (1877). A. t.: Melik a
509
fost unul din fondatorii revistei
“Recrea ii tiin ifice“. A publicat
manuale pentru înv mântul secundar:
Elemente de aritmetic pentru colile
secundare, Ia i (1868, ed. VIII în
1890), Despre moneta român (1868),
Elemente de geometrie, Ia i (1869, ed.
X în 1899) etc.
MENECHMUS (Menaichmos), (375
- 325 î.e.n.), geometru grec, frate cu
Dinostratos, din epoca urm toare a lui
Platon. Dup Proclus, ambii fra i au
realizat un progres important în
domeniul geometriei. Fost elevul lui
Eudoxus din Knidos. Epoca de
activitate a lui Menechmus coincide cu
epoca de înflorire a culturii grece ti. A
f cut parte din c. naturalist- tiin ific
matematic , opus c. idealiste
platoniciene. Membru al Acad. din
Atena, c. întemeiat de Platon. A. t.:
Cercet rile mat. ale lui Menechmus au
fost: studierea conicelor, a problemei
din Delos i a stabilirii terminologiei
matematice, a urm rit concep ia
operativ a geometriei i influen a
asupra c. în care s-au dezvoltat i
propagat ideile sale. Cele trei conice
folosite în rezolvarea problemei din
Delos, au fost numite “triadele lui
Menechmus“. A dat o construc ie
mecanic conicelor. Pentru încercarea
de rezolvare a dubl rii cubului în mod
grafic a utilizat o parabol i o
hiperbol echilater : Y 2 = 2aX i
XY = K 2 , solu ia fiind dat de abscisa
punctelor comune ale intersec iei
acestor conice. Metoda lui era de alt
natur decât cele existente. La el g sim
no iunea de asimptot la hiperbola
echilater . Menechmus consider c
adev rurile mat. reprezint probleme,
pe când platonicienii considerau c
reprezint teoreme. Menechmus a
descoperit elipsograful pentru
desenarea elipsei.
MENELAUS, din Alexandria (sec. I -
II î.e.n.), matematician i astronom grec
din Alexandria. A activat la Roma.
Menelaus este autorul vestitei lucr ri:
Sphaerica, în trei volume, care s-a
p strat în traducerea arab i care a fost
tradus de Abu Nasr. Mansur ibn A'ibn
Irak (> 1000 - 1020). În aceast lucrare
întâlnim pentru prima dat no iunea de
triunghi sferic. A demonstrat c suma
unghiurilor unui triunghi sferic este mai
mare decât dou unghiuri drepte. Lui i
se atribuie renumita teorem , din
trigonometria plan , care-i poart
numele. Autorii arabi numeau teorema
lui Menelaus “teorema celor ase
m rimi“. Teorema transversalei a fost
utilizat de Menelaus în rezolvarea
unor probleme de astronomie.
Menelaus cuno tea teorema asupra
raportului anarmonic a patru cercuri
mari ce trec printr-un punct comun:
teoremele lui Menelaus au fost folosite
pe larg de c tre Ptolemeu pentru
demonstrarea unor propriet i din
trigonometria sferic . Lucr rile lui
Menelaus au fost traduse în limba
arab , care a format baza pe care
matematicienii arabi au început s
construiasc mai departe cu succes.
Schubert a încercat s construiasc o
trigonometrie sferic , utilizând în plin
toate teoremele lui Menelaus. Menelaus
are i lucr ri de astronomie. D.V.
510
Ionescu a stabilit teoreme echivalente
cu ale lui Menelaus (1957).
MENGOLI, Pietro (1626 - 1686),
matematician italian. Prof. la Bologna.
Este unul dintre precursorii calculului
diferen ial i integral. A rezolvat unele
probleme de analiz prin metode
geometrice. A studiat seriile numerice
al c ror termen general tinde spre zero
i a demonstrat divergen a seriei
1 1 1 1
armonice: 1 + + + + ... + + ...
2 3 4 n
Seriile infinite i logaritmice au
constituit principala preocupare
matematic . De i Mengoli a fost
binecunoscut i apreciat în cercurile de
matematicieni, lucr rile lui nu au avut
r sunet important. Op.pr.: Novae
quadratures arithmeticae, Bologna
(1650), Geometria speciosa, Bologna
(1659).
MEN - SI (vezi: Sen - Ko Men - Si).
MENSOV, Dimitri Evghenievici
(n.1882), matematician sovietic.
Membru corespondent al Acad. de t. a
U.R.S.S. (1953). Prof. la Univ. din
Moscova din 1922. Laureat al
premiului ”Stalin” i decorat cu ordinul
“Lenin”. A. t.: Lucr rile lui principale
se refer la teoria func iilor ortogonale
i seriile trigonometrice. Este autorul
unor lucr ri importante despre teoria
func iilor analitice. În 1916 a ob inut
rezultate importante relativ la studiul
seriilor trigonometrice, sau la seriile de
func ii ortogonale. A demonstrat
existen a derivatei în domeniul
complex i dezvoltabilitatea în serie
Taylor. Op.pr: Func iile limit ale
seriilor trigonometrice. Comunicare
(1957) etc.
MENYÖI, Tolvaj- Ferenc (sec.
XVII), matematician, prof. i maestru
maghiar. A predat aritmetica, limba
latin în c. existente în Debreczin i
Gyöngyös. Op.pr: - Az Aritmetikanak
vag Szamlalasnak öt Speciesinek rövid
Magyar Regulakban foglaltatott
Mestersege, Debreczen (1675), care a
ap rut în mai multe edi ii, în limbile
latin i maghiar .
MÉRAY, Charles (Hughes Robert,
1835-1911), matematician francez. N.
la Chalou sur Seine, m. la Dijon.
Meritul ca matematician const în
expunerile sale particulare asupra
principiilor elementare din geometrie.
L-a preocupat dezvoltarea func iilor
analitice (1840). A publicat, pentru
prima oar , o teorie riguroas asupra
numerelor ira ionale, bazat pe
no iunea de serie convergent , dând
num rului ira ional o expresie pur
aritmetic . Op.pr.: - Nouveau précis
d'analyse infinitésimale, Paris (1872).
MERBECKE, Wilhelm (1215 -
1286), matematician, originar din
Flandra de R s rit. A f cut dou
c l torii în Grecia. Într-o epoc a
func ionat ca arhiepiscop al Corintului.
A tradus operele lui Aristotel, Proclus,
Arhimede i Heron. Aceste lucr ri au
fost utilizate de Tartaglia la editarea
operelor lui Arhimede în anul 1543,
ap rute la Vene ia. A fost prieten cu
511
Vitelo, matematician polonez, care i-a
f cut studiile la Paris, pe la 1250.
MERCATOR, Gerhard Kremer
(1512-1594), matematician flamand.
Mercator este numele latinizat a lui
Gerhard Kremer. Exist doi
matematicieni cu numele de Mercator,
al doilea cu numele de Kaufmann din
Holstein (1620-1687). Kremer a fost i
geograf i a tr it în epoca Rena terii. N.
în Rüpelmonde, m. la Düisburg. A fost
mult timp în serviciul lui Carol Quintul.
A. t.: A utilizat metoda exhaustiv
pentru a contribui la crearea calculului
diferen ial i integral. Fondatorul
geografiei matematice moderne, iar
numele lui se leag de un sistem de
proiec ii prin care meridianele sunt
reprezentate prin drepte paralele i
paralelele terestre prin drepte
perpendiculare la primele adic
raportate la un sistem de axe OX, OY cu
origine plasate în Observatorul
Greenwich, de lâng Londra, iar axa
OX paralel cu ecuatorul. A f cut o
reprezentare conform în problema
h r ilor, cu aplicare în naviga ie, care e
mai comod . Mercator a proiectat la
început punctele unei sfere “S“ dup
direc ii paralele planului ecuatorial, pe
un cilindru, având PP’ ca ax , numit
“proiec ia Mercator“. Lui Mercator i-au
fost consacrate medalii în diferite ri.
Numele lui îl poart unele nave. El a
consacrat numele de “Atlas“ (culegere
de h r i geografice), dup o legend în
care se vorbe te despre un domnitor
mauritan cu numele “Atlas“,
matematician, cosmograf, filosof i
astronom, care - afirmativ - a
confec ionat primul glob ceresc.
MERCATOR, Nicolaus (Kaufmann
din Holstein), (1620-1686),
matematician i astronom olandez. N.
în Cismar (Holstein), m. la Paris. A
tr it în mare mizerie, dup ce a
executat desenele i construc ia
fântânilor din Versailles, nu i s-au pl tit
sumele cuvenite, fiindc a refuzat s
treac la catolicism. A studiat la
Copenhaga i Rostock, filosofia i mat.,
apoi trecând în Anglia a devenit
membru al Soc. Regale din Londra, pe
urm s-a retras la Paris unde a i murit.
A. t.: Lui i se atribuie descoperirea
seriilor infinite de numere ra ionale,
prin care a exprimat aria hiperbolei
raportat la asimptotele ei. În 1667 a
ar tat c func ia dx x , prin care se
calculeaz aria hiperbolei echilatere, se
poate defini cu ajutorul logaritmilor
zecimali i c difer de logaritmii
zecimali numai printr-un factor
constant. A introdus denumirea de
logaritmi hiperbolici i natural. A
descoperit seriile logaritmice. A
rezolvat unele probleme de analiz prin
metode geometrice. Op.pr.:
Logarithmotehnica, Londra (1667),
publicat în 1712, în care Mercator a
ar tat c aria hiperbolei echilatere se
poate defini cu ajutorul logaritmilor. -
Cosmographiam. - Trigonometria
sphaericorum logarithmicam.
Astronomia sphaericam. - Euclidis
elementa geometrica nova methoda
demonstrata. Mercator a l sat pe urma
lui i o mul ime de manuscrise.
MERGHELIAN, Serghei Nichitovici
(n.1928), unul dintre cei mai tineri
matematicieni sovietici. S-a ocupat
mult cu mat. înc de pe primele b nci
ale colii, luând parte la Olimpiadele de
Mat., unde a reu it primul. La 19 ani a
terminat cursurile univ. la Erevan
(R.R.S. Armean ). Aspirantura a f cut-
o la Moscova. Lucrarea sa din teoria
func iilor, prezentat în vederea
ob inerii titlului de candidat în tiin e,
prin amploarea problemelor studiate i
calitatea rezultatelor ob inute, a fost
apreciat de Consiliul t. al Inst. Mat.
al Acad. de t. din U.R.S.S., acor-
dându-i-se titlul de dr. în t. fizico-mat.
i gradul de docent univ. La vârsta de
25 ani a fost ales membru corespondent
al Acad. de t. A. t.: are cercet ri
originale în teoria constructiv a
func iilor complexe (1951), studiind
aproximarea uniform a acestor func ii.
S-a ocupat de completitudinea i
compactivitatea familiilor de func ii
analitice etc.
MERSENNE, Marin-Père (1588-
1648), matematician francez, înv at,
canonic, renumit animator al vie ii t.
- franceze. A activat la Paris. Studiile le-
a f cut la Colegiul Iezuit din La Flèche,
unde a studiat i Descartes. Dup
terminarea studiilor la Sorbona, i-a
consacrat via a tiin ei. Prieten cu
Descartes, Fermat, Desargues, Pascal,
- Hobbes, Gassendi, Galilei i al ii, cu
care a între inut o vast coresponden ,
având un talent deosebit i leg turi cu
matematicienii din provincii pân în
Transilvania i Constantinopol,
urm rind s -i desc tu eze din
512
singur tatea lor, cu scopul de a-i pune
în curent cu marile descoperiri. A
c l torit prin Italia, a vizitat la Floren a
pe Torricelli, la Roma pe Maignan i
Magiotti, asistând la experien ele lor.
Era animatorul acelora care manifestau
un viu interes pentru nout ile
tiin ifice i în special pentru mat.
A. t.: -În 1635 a înfiin at un cerc mat.
la Paris, în locuin a sa, unde diferi i
matematicieni discutau probleme noi
de mat. i filosofie. Din dispozi ia lui
Richelieu acest cerc s-a transformat în
“Academie Parisensis”, care a fost
reorganizat în 1666 de Colbert. Într-o
lucrare s-a ocupat de cuadratura
cercului, în care a sistematizat toate
teoremele referitoare la aceast
problem demostrând c ele nu sunt
adev rate. A ridicat problema: pentru
ce valori ale lui “n“, numerele
1 + 21 + 2 2 + Κ + 2 n−1 = 2 n − 1 ,
n
prime. Numerele de forma 2 − 1 ,
unde n este num r prim, se numesc
numerele lui Mersenne. Dintre aceste
numere se cunosc pân în prezent: n =
2, 3, 5, 7, 13, 17, 19, 31, 61, 89, 107,
127, 521, 607, 1279, 20203, 2281,
ultimele cinci au fost g site în 1952 -
1953 cu ajutorul unei ma ini de calcul
din Los Angeles. Orice num r prim al
lui Mersenne generalizeaz un num r
perfect. A descoperit al optulea num r
perfect: 2305843008139952128,
consemnat în “Cojitata Physica -
Mathematica“, Paris (1644). A ini iat
studiul problemelor: a) Determinarea
centrului de oscila ie al pendulului
compus (rezolvat de Huygens în
1675), i b) Determinarea centrului de
percu ie al unui corp sau al unor
sisteme de corpuri (rezolvat de Jacob
Bernoulli, în 1703). A stabilit
experimental rela ia din fizic :
1 F
ν= , dintre frecven a ν a
2l ρS
vibra iei unei coarde, l lungimea ei,
for a F care men ine coarda întins , aria
S a sec iunii în coard , ρ densitatea
metalului din care este confec ionat
coarda. A descris principiul presei
hidraulice. A f cut i el personal o serie
de experien e, introducând în vidul lui
Torricelli diverse animale pentru a
studia comportarea lor. Op.pr.:
Cogitationes physico-Mathematicae,
Prefatio generalis, Paris 1644. -
Synopsis mathematica (Inventatorul
matematic, 1626). - Les Méchaniques
de Galilée (1634). - Nouvelles Pensées
de Galilée (1639). - Alte lucr ri privesc
mat., fizica, teologia, metodica. Au mai
sunt r mas 138 de scrisori pe care numai
Descartes le-a adresat lui Mersenne.
Lucr rile lui formeaz o pre ioas
informa ie istoric . A fost mult apreciat
de c tre Hobbes. “Mersenne animator“
a constituit o expunere a lui P.
Sergescu la Congresul Asoc. Franceze
din 1948.
MESCERSKI, Ivan Vsevolodovici
(1859 - 1935), matematician i
mecanician i mare înv at sovietic. N.
în ora ul Arhanghelsk, unde a urmat
cursurile liceale între anii 1871 - 1879.
Curiozitatea sa tiin ific pentru mat. i
limbile vechi a fost extrem de
l udabil . A urmat apoi cursurile Fac.
Fizico-Mat. a Univ. din Petersburg,
unde a avut ca prof. de mecanic pe
marele înv at rus D.C. Bobâlev. În
513
1889 a ob inut titlul de “magistru în
matematica aplicat “, iar în 1890
docent privat, la Catedra de Mecanic
Aplicat de la Univ. din Petersburg.
Preocup ri în grafostatic , integrarea
ecua iilor mecanicii, lucr ri practice la
cursul de mecanic . Prof. de mecanic
la Inst. Politehnic din Petersburg,
comunicând studen ilor realiz rile sale
pân la sfâr itul vie ii.A. t.: marele
merit îl constituie activitatea sa
tiin ific , în special studiile sale asupra
mi c rii corpurilor de mas variabil ,
fiind primul înv at în lume care s-a
ocupat de aceast problem , stabilind
ecua iile generale ale mi c rii i a pus
bazele unei mecanici speciale, capabile
s explice în mod just mi carea
rachetelor. Studiul lui Mescerski asupra
acestui fenomen a creat epoca
p trunderii omului în cosmos. Aceast
descoperire l-a ridicat pe Mescerski pe
treapta mondial a tiin ei. Op.pr.: -
Dinamika tociki peremennoi massâ
(Dinamica punctului material de mas
variabil ) (1898).- Rabotâ po mehaniki
tel peremennoi massâ (Lucr ri de
mecanica corpurilor de mas
variabil ), Moscova (1949).
MESIODAX, Josif Kir (vezi:
Misiodax).
METIUS, Adrian (1571 – 1635),
geometru i medic olandez. Fiul lui
Adrian Anthonizon. N. la Alkmaar, m.
la Franecker. Ini ial a studiat dreptul,
apoi s-a dedicat studiului geometriei i
astronomiei la Franecker i Leyda sub
îndrumarea lui Tycho-Brahe. Prof.
agregat (1598), titular (1600) la
514
Franecker. A. t.: În 1599 a început
studiul cuadraturii cercului i a
rectificat num rul dat de Arhimede
pentru π, stabilind
π = 355 113 = 3,1415929
cu ase zecimale exacte, care se
deosebe te de valoarea real numai la
cifra zecimal a aptea. Op.pr.: -
Novau praxim geometricam per usum
circini et regulae proportionales. –
Primum mobile .- Astrolabum et
historiam astronomicam, în limbile
latin i olandez . Metius a publicat i
lucr rile tat lui s u Adrian
Anthoniszon, în “Aritmaticae et
geometriae practica” (1611).
METONI, Eugenia-Lelia (> 1983),
matematician , cercet toare
permanent . N. la Turnu M gurele,
unde a absolvit i lic. în 1954. A urmat
Fac. de Mat. i Fizic la Univ. din
Bucure ti (1960). Prof. la lic. din
One ti-Bac u, unde a func ionat 22 ani.
A. t.: A tradus lucr ri de matematici
din limba rus , italian i englez .
Pre edinte al Filialei S.S.M. a prof. de
mat. de pe Valea Trotu ului. În 1968 a
ini iat Soc. t. a Elevilor “Gr. C.
Moisil”. În cadrul reuniunilor tiin ifice
organizate de S.S.M. a sus inut
comunic ri i referate de remarcabil
valoare.
METZBURG, G. I. (> sec. XVIII),
matematician german. Prof. univ. la
Viena (1775). A fost prof. lui Gh.
Laz r. A. t.: De la el a r mas un tratat:
Institutiones Mathematicae, Viena,
(1775), compus din 7 vol. (Înv turi
matematice). Exist multe edi ii din
acest tratat, care a servit ca manual
mult timp. Din acest tratat a înv at i
Gh. Laz r ca student la Viena. Acest
tratat a fost g sit în biblioteca lui
Costache Conachi, ing. hotarnic.
Rezult c Metzburg era un autor
cunoscut în Principatele Române, mai
ales dup traducerea acestui tratat
f cut de Gh. Laz r, sub titlul: De
fractionibus decimalibus. Gh. Laz r a
tradus numai propozi iile mai
însemnate din textul original. Sfâr itul
c r ii lui Metzburg a fost tradus în
limba greac de Atanasie Psalidis
(1818), pentru a servi la predarea
elevilor s i.
MEUSNIER, Jean-Baptiste de la
Place (1754-1793), matematician
francez. N. la Tours, m. la Mayanta. A
fost elevul lui Monge la Inst. Mézières.
A fost ofi er de geniu. Membru al
Acad. de t. din Paris (1781). În anul
1790, având gradul de locotenent
colonel în armata de geniu, Meusnier a
luat parte activ la fondarea Clubului
Iacobinilor. ef de devizie în
Ministerul de R zboi, general (1793).
În campania din 1793 a condus asediul
cet ii Magautei, când a murit din
cauza r nilor primite în timpul luptelor.
A. t.: a f cut cercet ri în domeniul
geometriei diferen iale. În 1776 a
prezentat un studiu geometric al
curburii suprafe elor i asupra
propriet ii curburii sec iunilor conice
plane. A studiat varia ia curburii
normale. A stabilit c centrul de
curbur este proiec ia centrului de
curbur al sec iunii normale. A
determinat raza de curbur a
515
suprafe elor. Meusnier a aplicat pentru
prima dat transformarea coordonatelor
în spa iu în mod complet, într-o lucrare
consacrat curburii suprafe elor (1785).
A întocmit un studiu relativ la
integrarea geometric a ecua iilor cu
derivate par iale a suprafe elor minime.
A f cut studii asupra echilibrului
aerostatelor, în epoca când fra ii
Montgolfier au f cut ascensiuni cu
balonul inventat de ei. Lucr rile
referitoare la mecanic i fizic au
eviden iat o alt latur a activit ii lui
Meusnier.
MÉZIRIAC, Claude-Gasparde,
Bachet de (vezi: Bachet de Meziriac).
MICLE, tefan (1820-1879),
matematician i ing. român. N. la
Feleac – Cluj, din p rin i cu condi ie
modest . c. primar a f cut-o la Cluj,
apoi a înv at, timp de patru ani,
meseria de l c tu erie, strung rie,
turn torie i de precizie, precum i
ceasornic rie. În acest timp a f cut ase
clase de liceu, a 7-a la Bistri a i a 8-a
la Blaj. În continuare a studiat dreptul.
În 1848 a luat parte la revolu ie în
calitate de tribun. În 1850 a ob inut o
burs pentru Viena cu scopul de a
înv a ingineria. Remarcat ca om
experimentat a fost re inut ca asist.
Reîntors în ar în 1856 a fost numit ca
prof. de fizic i chimie la Catedra
fost Stamati. Începând cu 1858 a inut
cursuri publice, înso ite de experien e
la Acad. din Ia i. Prof. de mecanic la
Univ. din Ia i (1862 - 1865).
MICU, Alexandru (sec. XIX), a
predat mat. la c. din Blaj între 1856 -
1872 i 1888 - 1892 i constituie
leag nul colii Ardelene (Colegiul din
Blaj înfiin at în 1754).
MICULI , Mihai (n. 1950), prof. de
mat. N scut la Oradea. Absolvent al
Fac. de Mat., promo ia 1972. Prof. la
c. Gen. Nr. 1 din iml ul Silvaniei
(S laj), iar din 1979 la c. Gen. Nr. 20
Oradea. Preocuparea principal este
geometria, în care domeniu prezint
urm toarele lucr ri: - Geometria
tetraedrului (1986). - Asupra planului
ortic al unui tetraedru ortocentric
(G.M. nr. 6/1985). - Asupra a dou
probleme de concuren (R.M.T. Nr.
1/1986). - Un fascicul remarcabil de
cercuri ata ate unui triunghi (R.M.T.
Nr. 1/1987). - Sfera celor opt puncte
(G.M. Nr. 9/1987). - Asupra unei
propriet i a anticentrului unui
tetraedru (G.M. 8/1988). - Utiliz ri
netradi ionale ale sistemelor liniare
(1984). - Un paraboloid hiperbolic
ata at unui tetraedru ortocentric
(1987). - Puncte izogonale i tetraedre
ortologice. - Tetraedre paralelogice
(1988). - Din geometria ciclurilor. - O
identitate remarcabil în spa ii afine n-
dimensionale (1988). - A publicat în
G.M. peste 80 de probleme originale
din geometria plan i în spa iu. - A
su inut comunic ri la diferite conferin e
na ionale, la Ia i, Oradea, Suceava etc.
MIELI, Aldo (1879 - 1950),
matematician italian, figur de seam
de istorie a mat. mondiale. Mare
umanist. Prof. la Acad. Interna ional i
516
de Istoria t. la Paris. Începând cu 1930
a inut la Paris cursuri speciale de
istoria tiin ei, care au fost audiate i de
c tre P. Sergescu. În România a devenit
cunoscut nu numai dup lucr rile lui,
cât mai ales ca urmare a conferin elor
inute, între anii 1930-1938, în cadrul
“s pt mânii matematicii“ la Univ. din
Cluj, cu subiecte din domeniul
descoperirilor proprii. A participat la
congresele noastre de matematic .
Figura acestui mare istoric, precum i
activitatea lui a fost evocat de c tre P.
Sergescu.
MIH IL , Nicolae (1914 - 1978),
matematician român. N. în com.
M lu teni - Vaslui. Tat l s u înv tor
în satul natal, a murit în primul r zboi
mondial. Primele studii le-a f cut în
com. natal , apoi a continuat cu studiile
secundare la Cern u i, în calitate de
orfan de r zboi. În 1937 a terminat
cursurile Fac. de Mat. a Univ. din Cluj.
Prof. la Lic. din N s ud, Gala i,
Bucure ti (1937 - 1952). Trei ani a
func ionat ca asist. în înv mântul
superior, apoi conf. univ., stabilindu-se
la Acad. de Studii Economice din
Bucure ti. N. Mih il a fost un valoros
specialist în mat. economice,
contribuind prin activitatea sa i prin
lucr rile sale la dezvoltarea acestei
ramuri a mat. Op.pr.: - Lucr rile lui
apar in domeniilor: teoria
probabilit ilor, statistica mat., analiza
mat., mat. financiare, mat. actuariale,
programarea mat. Din anul 1949 a f cut
parte din cadrele de conducere ale Soc.
de t. Mat., îndeplinind sarcini
importante. A condus, în mod voluntar,
cursurile de var ale prof. de lic.,
organizate de Soc. la S cele i la
Predeal.
MIH ILEANU, Nicolae-N. (n. 1912),
geometru român. N. la Constan a unde
a urmat c. primar i lic., pe care l-a
terminat în 1931. Licen iat în mat.
(1935). Prof. de mat. la Lic. din Arad
(1935-1948), la M n stirea Dealu i
Bucure ti. Asist. la Politehnic
(1940/41), apoi la Fac. de t. (1942-
1949). Dr. în mat. (1949). Conf. (1950-
1952), ef de catedr la Inst. Pedagogic
din Timi oara (1952-1957) pentru
geometrie. Prof. la Inst. Politehnic din
Timi oara, la geometrie diferen ial i
geometrie analitic . Din 1959 prof. de
mecanic teoretic , geometrie
diferen ial i topologie la Fac. de Mat.
i Mecanic a Univ. din Bucure ti. În
1962 a participat la Conferin a
Unional de Geometrie, inut la Kiev.
În 1973 s-a pensionat. A. t.: - N. N.
Mih ileanu are preocup ri în geometria
diferen ial , s-a ocupat de invarian ii
proiectivi ai ecua iei lui Laplace
(1952), de formulele lui Frénet în cazul
unui spa iu neeuclidian cu n dimensiuni
(1953), de formulele lui Weingarten în
geometria diferen ial neeuclidian
(1961), de geometria lui Lobacevski
(1962) i interpretarea acestei
geometrii, de cubicele lui Darboux
(1933) de punctul lui Miquel (1935), de
punctul lui Lemoine (1936), de
punctele lui Feuerbach (1933), de
cercurile lui Apolloniu (1938), de
teorema lui Ptolemeu (1938), de
teorema lui Cassey (1940), de
determinantul lui Vandermonde (1942),
517
de elipsa lui Steiner (1944) etc. Între
1935-1970 a fost redactor i
colaborator la G. M. A predat i un curs
de istoria mat. Cursurile de geometrie
au o mare diversitate, pornind de la
bazele geometriei i ajungând la teoria
relativit ii. Op.pr.: - A realizat lucr ri
din geometria diferen ial , teoria
relativit ii i istoria mat. - Geometria
neeuclidian , Ed. Acad. (1954). -
Geometria diferen ial neeuclidian ,
Ed.Acad. (1964). - Complemente de
geometrie sintetic , E.D.P. 1965. -
Utilizarea numerelor complexe în
geometrie, Ed. Tehn. (1968). - Istoricul
propriet ilor spiralei logaritmice
(1970). - Fundamentele geometriei,
E.D.P. (1972). - Geometria analitic ,
proiectiv i diferen ial , E.D.P.
(1972). - Istoria matematicii (1974,
1981). Sunt de o însemn tate istoric
obiectivele din istoria mat.: Prof.
Stamatescu (1947), Gh. iteica, János
Bolyai (1960), începuturile mat. în ara
noastr (1962), primele cursuri de mat.
superioare în Bucure ti (1962) etc.
MIH ILESCU, Eugen Gh. (n. 1913),
logician, domeniul în care activeaz cu
preponderen . N. la Ia i, dintr-o
familie modest , unde i-a f cut toate
studiile, inclusiv cele superioare. În
1936 i-a terminat studiile univ., sec ia
mat. Prof. la Lic. Militar din Chi in u
(1936-1937), la Lic. “M n stirea
Dealu” (1937/1938), la c. Normal
din Ia i i Bac u (1940-1943), la Lic.
Militar din Curtea de Arge (1943-
1946), la Lic. de Fete din Caracal
(1946-1948). Dr. în mat. la Bucure ti
(1948). Prof. la Inst. de Minerit din
Brad (1948-1952), la Inst. Mecano-
naval din Gala i (1952/53), la Inst.
Forestier Bra ov (1953/55), la Inst.
Pedagogic la Timi oara (1955/1956), la
Inst. de Petrol i Gaze (1956/58). Prof.
de logic mat. i calcul diferen ial i
integral la Bucure ti, din 1959 etc.
A. t.: E. Gh. Mih ilescu a fost ini iat în
domeniul logicii mat. de c tre prof. s u
Gr. Moisil. S-a str duit s precizeze c
toate teoremele logicii clasice sunt
deductibile din axiome, ob inând
rezultate remarcabile în leg tur cu
diversele sisteme ale logicii clasice sub
aspectul completitudinii sau
necompletitudinii lor (1936-1965). A
studiat toate sistemele logicii clasice
având ca factor deductiv implica ia.
Op.pr.: - Recherches sur les formes
normales par rapport à l'équivalence et
la disjonction dans les calculs des
propositions, Ia i (1948). Sisteme
logice i forme normale de calcul
propozi ional bivalent, Ed. Acad.
(1966). Lucrarea este destinat
speciali tilor în logic mat., cadrelor
didactice i studen ilor de la fac. fizico-
mat. i filosofie. E. Gh. Mih ilescu este
singurul matematician care a activat în
acest domeniu.
MIH ILESCU, Tiberiu (n. 1902),
geometru român. N. în Bucure ti.
Educa ia colar a f cut-o la Bucure ti,
absolvind lic. în 1920. Licen iat în mat.
(1927), apoi prof. la lic. din Târgovi te,
Ploie ti, Bucure ti. Dr. în mat. din
1942. Asist. la Catedra de Geometrie
Analitic la Fac. de t. a Univ. din
Bucure ti (1943). ef de lucr ri (1944).
Prof. de geometrie analitic la Fac. de
518
t. din Cluj (1948-1962). Prof. la Inst.
de Petrol i Gaze la Bucure ti, din
1962. A îndurat mari greut i din cauza
lipsurilor materiale. A. t.: Lucr rile lui
se refer la spa iile neolonome. Ca
geometru a continuat opera lui Al.
Pantazi, privind geometria diferen ial
proiectiv . S-a ocupat de suprafe e,
congruen e i re ele conjugate în spa iul
cu trei dimensiuni. A introdus, pe lâng
reperul punctual i reperul tangen ial. A
studiat cuadricele. Op.pr.: - Re ele
conjugate cu transformatele lui
Laplace, în coresponden a asimptotic ,
tez de doctorat (1942), Elemente de
geometrie analitic , Cluj. -
Propriet ile de tip Gauss-Bonnet ale
re elelor conjugate, Ed. Acad. (1962). -
Geometria diferen ial proiectiv
(1958).
MIHOC, Gheorghe (1906–1981),
probabilist român, cu preocup ri în
domeniul analizei, teoriei asigur rilor i
al mat. actuariale. Mare personalitate
cultural . N. la Br ila, ca fiu de
muncitor. Familia s-a stabilit în
Bucure ti în 1908. Toate studiile le-a
f cut în capital . În 1928 licen iat în
mat. Ca student a audiat cursul de
teoria probabilit ilor predat de prof. O.
Onicescu. Înainte de a termina fac. a
ocupat un post de matematician la Casa
Central a Asigur rilor Sociale,
institu ie, care l-a trimis pe Gh. Mihoc
în Italia, la Roma pentru specializare pe
lâng prof. Guido Castelnuovo,
Francesco Castelli. În 1930 a ob inut
titlul de dr. în t. statistice sub
prezinden ia lui Guido Castelnuovo.
Întors în ar i-a continuat activitatea
de actuar în cadrul Asigur rilor
Sociale. Între anii 1930–1948 a
func ionat i ca prof. la c. de
Statistic , condus de O. Onicescu.
Între 1937–1942 asist. la Catedra de
Mecanic a Univ. din Bucure ti, apoi la
algebr i calculul probabilit ilor.
Director la Direc ia Asigur rilor
(1939–1940), director la Direc ia
Pensiilor (1940–1942), director al
Oficiului de Studii (1942–1945),
administrator la Casa de Pensii a
Scriitorilor, Compozitorilor, Pictorilor
i Sculptorilor. Între 1942–1946 conf.
la Catedra de Mat. Generale la Fac. de
Fizico-Chimie din Bucure ti. În 1946 a
fost numit prof. la Acad. Comercial
din Bucure ti. În 1949 a fost numit
prof. de calculul probabilit ilor i
statistic mat. la Fac. de Mat. a Univ.
din Bucure ti. Decan al Fac. de Mat. i
Fizic (1951–1960), iar din 1963
rector. Membru titular al Acad. din
1963. Colaborator al G.M. din 1924.
Prof. emerit din 1964 etc. A. t.: se
concretizeaz în domeniul
probabilit ilor i al statisticii mat.,
fiind considerat ca al doilea probabilist
la noi în ar dup O. Onicescu. Este
ini iatorul colii de probabilistic
român . De numele lui se leag
construirea lan urilor aleatoare cu
leg turi complete ca forma cea mai
deplin a unui proces aleator al
trecerilor de la o stare la alta în cadrul
unui num r finit de st ri (1935).
Aceast construc ie a atras interesul
unor matematicieni str ini, ca
Wolfgang Doeblin, Robert Fortet (prof.
univ. Paris) i T.E. Harris (S.U.A.). A
ini iat studiul comport rii asimptotice a
519
sumei de variabile aleatoare înl n uite
Markov. Are preocup ri adâncite de
statistic mat. Este organizatorul
Centrului de Statistic Mat. A elaborat
tabele de mortalitate, calculate pe baza
datelor de recens mânt din 1912, 1930,
1946, 1955 care prezint un interes
demografic, con inând probabilitatea de
moarte, func ia de supravie uire i via a
medie. S-a ocupat de lan urile cu
leg turi complete, simple i sta ionare
cu un num r finit de st ri, reluate i
aprofundate de numero i matematicieni
români i str ini. A introdus no iunea
de „variabile înl n uite“ i a definit
lan urile cu leg turi complete, lan urile
Markov fiind un caz particular al
acestora. No iunea este important
pentru studiul determinismului i
cauzalit ii în fizica matematic . S-a
ocupat de asemenea de problema
itera iilor de lungime dat , de
generalizarea proceselor stocastice. Ca
specialist, Gh. Mihoc a fost invitat s
in conferin e în Anglia (1962), în
Fran a (1964), la Atena (1965), la
Salonic, la Moscova etc. A colaborat cu
diferite institute în acest domeniu. A
studiat mortalitatea i invaliditatea ca
fenomene demografice în asigur rile
sociale. La Centrul de Statistic din
Bucure ti, a promovat cercet ri în
leg tur cu aplicarea metodelor în
biologie, economie, agricultur i
industrie. S-a ocupat de ecua iile
diferen iale de ordinul întâi, care se
integreaz cu ajutorul unui num r
determinat de solu ii particulare. A
studiat i unele ecua ii func ionale ce
intervin în calculul probabilit ilor. În
domeniul algebrei liniare a studiat
probleme algebrice asociate itera iei
unor transform ri liniare, din teoria
probabilit ilor. Op.pr.: Tratat de
matematici actuariale (1943). –
Calculul probabilit ilor i aplica ii
(1956). – Lec ii de statistic
matematic (1957). – Teoria
matematic a opera iilor financiare
(1960), Bazele matematice ale
program rii liniare (1964). A mai
publicat peste 100 de memorii, articole
i diverse lucr ri, în colaborare cu al i
matematicieni. Ca prof. a fost un
metodolog, un om cu idei noi,
sprijinind ini iativele creatoare, fiind
laureat al premiului de stat.
MIKLUHO, Maklai Nicolai
Nicolaevici (1846–1888), pasionat om
de tiin , umanist, lupt tor înfl c rat
pentru ap rarea drepturilor popoarelor
din colonii, savant progresist i renumit
c l tor rus. De i nu a fost
matematician, totu i merit a fi
încadrat, întrucât a adus contribu ii
indirecte la istoria mat. N. în satul
Rojdestvenskoe (gubernia Novgorod).
A absolvit Inst. de Inginerie pentru
C ile de Comunica ii. A crescut în
epoca cre terii revolu ionare
democratice în Rusia, care a avut o
mare influen asupra form rii lui. A
urmat Fac. de Filosofie la Heidelberg i
Jena, dedicându-se studiului t. naturii.
Începând cu anul 1867 a întreprins o
serie de expedi ii în rile asiatice,
africe i colonii, pe care le-a terminat în
1887. A. t.: În domeniul mat., a descris
un procedeu de numerare la locuitorii
din Noua Guinee, care are la baz o
numerare mecanic pe degete, efectuat
520
cu ajutorul extremit ilor degetelor i al
articula iilor. Lucr rile lui Maklai au
fost colectate, ordonate i tip rite de D.
N. Anucin (1913) în cinci vol.
MIKUSINSKI, Jan-C. (matematician
polonez, contemporan), prof. de analiz
mat. la Univ. din Wraclaw. A. t.:
const în lucr ri de analiz mat., este
creatorul seriilor de puteri generalizate.
A prezentat teoria distribu iilor sub o
form mai accesibil . A introdus
spa iile de func ii i dualele lor. A
definit spa iul operatorilor care-i poart
numele. A tratat ecua ia
X (n ) − A(t ) ⋅ X = 0 (1955).
De operatorii lui Mikusinski s-a ocupat
matematicianul C. Foia (1960).
Op.pr.: Definirea distribu iei (1955). –
Introducerea rapid a func iilor
sumabile cu ajutorul seriilor absolut
convergente.
MILESCU, Cârnul-Sp taru Nicolae
(1636–1708), unul dintre marii savan i
români din sec. XVII, om cu o cultur
tiin ific deosebit , reprezentant de
seam al curentului umanist din ar . N.
în satul Mile ti – Vaslui dintr-o veche
familie boiereasc . A fost elev la
Colegiul Vasilian din Ia i, unde a
înv at limba greac i latin . Despre
copil ria lui nu se cunoa te nimic.
Studiile le-a urmat la Acad. Patriarchiei
Ortodoxe din Constantinopol, înv ând
filosofia, teologia, istoria, limba turc
i cea chinez , apoi limbile francez i
suedez . La Univ. din Padua a înv at
t. naturale i mat. (trigonometria). Este
primul moldovean cu studii în Italia.
Studiul trigonometriei l-a ajutat la
întocmirea unei h r i a inuturilor
c lcate în timpul pribegiei, care a
ap rut reprodus în cartea iezuitului
d’Avril, Paris (1692). Reîntors în
Moldova a fost promovat în demnit i
importante, iar sub domnia lui tef ni
Lupu (1659–1661), el era favorizatul
Cur ii din Moldova, îns conspirând
pentru r sturnarea domnitorului, ca
pedeaps i s-a t iat nasul. Din acest
moment, via a lui a devenit un lung ir
de pribegii. În c l toriile sale a f cut
cuno tin cu înv torii apuseni, fiind
elogiat, în special de Leibniz. Ajungând
în Rusia, a fost numit interpret ef la
Ministerul de Externe, pentru diferite
limbi i a devenit prof. fiului lui
Matveev, unchiul arinei Natalia, mama
lui Petru cel Mare. Matveev l-a numit
pe Milescu ca ambasador în China.
Petru Cel Mare l-a pus pe Milescu
sfetnicul s u, post pe care l-a ocupat
pân la moarte. A. t.: A tradus i a
compus un mare num r de c r i
didactice. A redactat un dic ionar
greco-latin-rusesc i o aritmetic , care
era o adev rat enciclopedie aritmetic .
În 1679 a trimis mitropolitului Dosoftei
din Moldova o tipografie, contribuind
astfel la tip rirea de c r i în Moldova.
În 1694 s-a ocupat intens de Acad.
Slavo-Greco-Latin , îndrumând
tip rirea c r ilor. Op.pr.: Milescu a
scos c r i didactice, tiin ifice, literare
i de mat.: Aritmologia, scris în
slavone te, (1672), este un tratat pentru
c. din Rusia. Este o carte a numerelor
în folosul celor care fac socoteli. O
copie dup aceast carte se g se te la
Inst. de Mat. al Acad. primit în 1963
de la M n stirea Ciudov, trimis de
521
prof. I. A. Mitropolski de la Kiev.
Scrierile lui, vreo 30 de manuscrise au
z cut în Archivele Moscovei, fiind
salvate de Arsenieff. Au fost traduse i
tip rite în limba englez de c tre G.
Baddeley (1919). Via a lui a constat
dintr-o serie de intrigi. Un spirit
tiin ific, dotat cu metode moderne de
cercetare. Cuno tin e multilaterale.
Întemeietorul literaturii laice ruse ti.
Cu vast experien diplomatic . A
contribuit la strângerea leg turilor de
prietenie dintre poporul român i
poporul rus. Despre via a i activitatea
lui Milescu au scris: Bogdan Petriceicu
Ha deu, E. Picot, Al. D. Xenopol, G.
Ionescu Gion, Barbu L z reanu, V.
Cristescu, Ion F. Boddelay, P. P.
Panaitescu, D. G. Giurescu al ii.
MINDING, F. Adolf (1806–1885),
prof. de geometrie la Univ. din Juriev
(Tartu) i Riga. Membru de onoare al
Acad. de t. din Petersburg. A fost
prof. lui K. M. Peterson. A. t.: În 1830
s-a ocupat de curbura geodezic i de
suprafe ele cu curbur constant . În
1838 a analizat toate cazurile de
încovoiere a suprafe elor de rota ie cu
curbur neconstant suprapuse peste
alte suprafe e de acela i fel. În 1839 a
descoperit trei tipuri de suprafe e de
rota ie cu curbur negativ constant i
a demonstrat c dou suprafe e de
curbur constant egal sunt
întotdeauna superpozabile. Minding a
rezolvat o serie de probleme particulare
în leg tur cu construirea factorului
integrant pe baza solu iilor particulare
ale ecua iilor diferen iale. De
suprafe ele lui Minding s-a ocupat
matematicianul român Al. Myller cristalizarea didactic a calcului
(1934). vectorial.

MINEUR, Ad. (matematician MINGGANTU (sec. XVIII),

contemporan). Prof. de mat. la Univ.
din Bruxelles. Are lucr ri pre ioase din
domeniul mat.: – Memoriile în num r
mare le-a publicat în revista periodic
„Mathesis“. A. t.: Obiectul principal
abordat este geometria vectorial . Red
o biografie a prof. Junius Massau de la
c. Normal de t. urmat de o list a
publica iilor lui. Studiaz sc derea,
înmul irea vectorilor, produsul scalar a
doi vectori, prezint aplica ii
geometrice i trigonometrice: cosinusul
unghiului a doi vectori, coeficien ii
directori ai axelor. Calculeaz sinusul
triedrului a trei axe, teorema lui Appell
relativ la triedrele trirectangulare i
vectorial volumul tetraedrului,
momentul unui vector într-un punct.
Demonstreaz teorema lui Varignon.
Studiaz invarian ii unui vector. Se
ocup de geometria descriptiv (1930),
de mecanica ra ional (1927), de
geometria analitic plan (1930).
Expune propriet ile numerelor întregi
i opera iunile ce se pot face cu aceste
numere din punctul de vedere al
aritmeticii teoretice. A tratat numerele
sistematice, adic cele de forma
N B n , în care n este un întreg
oarecare i B, baza sistemului de
numera ie în care este scris N. Op.pr.:
– Diferen ierea unei func ii F ( x, y , z )
pe suprafa a S = f ( x, y , z ) , (1933). –
Géométrie vectorielle, Bruxelles
(1937), ap rut în patru edi ii, lucrare
de mare importan , i care reprezint
522
matematician manciurian, fost
pre edinte al Biroului de Astronomie
Chinez. A elaborat o metod rapid
pentru determinarea suprafe ei
segmentelor. Pentru calculul coardei
corespunz toare unui arc infinitezimal
a propus formula:
1 3 9 228 7
a =c+ c + c5 + c +Κ
3⋅ 4 5⋅ 4 2 7 ⋅ 43
MINKOVSKI, Herman (1864–1909),
unul din marii matematicieni i
fizicieni ai timpului. Reprezentant al c.
mat. din Göttingen. De origine rus
(Minkovskij). A fost dotat cu un talent
deosebit de precoce. Copil ria i
studiile le-a petrecut la Göttingen, iar
cele superioare le-a terminat la Berlin.
Prof. univ. la Bonn (1887–1894),
Königsberg (1894–1896), la
Politehnica din Zürich (1896–1902), la
Univ. din Göttingen (1902–1909). A
fost prof. lui A. Einstein i Tr. Lalescu.
A fost prieten iubit al lui Hilbert. A. t.:
Minkovski a elaborat teoria geometric
a numerelor, folosind metode
geometrice, pentru rezolvarea unor
probleme din teoria numerelor, în care
a ar tat c teoria numerelor se poate
baza i pe geometrie. A studiat
propriet ile suprafe elor peste tot
convexe. A dat o interpretare modern
tetradimensional , ecua iilor lui
Maxwell. A dat o interpretare
geometric transform rii lui Lorentz. A
introdus spa iul cuadridimensional, ce-i
poart numele, cu metric hiperbolic .
S-a ocupat de diverse probleme de
fizic , mat., hidrodinamic i de legile
capilarit ii. Este cunoscut mai ales
pentru lucr rile referitoare la teoria
relativit ii restrânse. A stabilit
ecua iile mi c rii ale punctului material
în mecanica relativit ii restrânse. A
stabilit inegalitatea ce-i poart numele.
Minkovski a avut o activitate foarte
apreciat în lumea tiin ific , dar ca
prof. nu a reu it s atrag pe studen i ca
Felix Klein sau D. Hilbert. Op.pr.:
Théorie de la décomposition des
nombres entiers en une somme de cinq
quarrés (1882), premiat de Acad.
Francez . – Geometrie der Zahlen
(1896). – Diophantische
Aproximationen (1907). – Volumen und
Oberfläche (1903). – Spa iul i timpul
(1909).
MIREA, N. tefan (1882–1932)
matematician i ing. român. Studiile
elementare i lic. le-a f cut la Ploie ti.
Bacalaureat (1902). A urmat simultan
la Bucure ti, c. de Poduri osele i
Fac. de Mat., luând în anul 1907 atât
diploma de ing. cât i licen a în mat.,
devenind asist. la c. de Poduri i
osele, apoi provizor la Catedra de
Beton Armat, de Rezisten a
Materialelor la Inst. de Chimie
Industrial i Electrotehnic i prof. la
Acad. de Arhitectur din Bucure ti. A
fost unul din fondatorii G.M. A. t.: se
refer la mat. pure i aplicate din
domeniul algebrei i geometriei plane,
a mecanicii, la rezisten a materialelor,
beton armat, hidrotehnic i antinomies de Russel et de Burali-Forte
hidrodinamic . Ca ing. a func ionat în
Direc ia General de Poduri i osele
523
din M.L.P. construind podurile peste
Siret la Adjud i Rogoaza, peste râul
Bârlad la Tecuci. A condus lucr rile de
la Cercul Militar, azi Casa Armatei, a
realizat alimentarea cu ap a ora elor
Moreni i Silistra. Ca director al
avia iei civile (1920) a construit
aeroporturile B neasa, Gala i i
Chi in u. Op.pr.: - O proprietate a
determinan ilor (1902) - Asupra
separ rii r d cinilor unei ecua ii
(1902) - Câteva teoreme asupra
cercurilor (1903) - Asupra momentelor
de iner ie (1909) - Matematicile pure i
avia ia (1927) - Culegere de probleme
de Geometrie descriptiv i
Cosmografie (1914) etc.
MIRESCU, D. (sec. XIX), prof. de
mat. la Lic. „Gh. Laz r“ din Bucure ti.
Op.pr.: – Curs elementar de
aritmetic , cu deprinderi de
ra ionamente, cuprinde peste 1000
exerci ii de calcul i probleme
rezolvate, Bucure ti (1878, 1881,
1885). – Teoria Calculului, precedat
de o scurt no iune istoric , Bucure ti,
(1896). – Analiza critic a
calendarelor iulian i gregorian i
propunerile de reformare (1898). –
Curs elementar de aritmetic teoretic ,
Bucure ti (1882, 1883, 1887).
MIRIMANOFF, Dimitry (1861–
1945), prof. de mat. la Geneva.
Cursurile lui au fost audiate de c tre
Radu B descu. S-a ocupat de marea
problem a lui Fermat. Op.pr.: - Les
et le problème fondamental de la thérie
des ensembles.

MIRON, Radu (n. 1927), geometru
român. N. în satul Cod e ti, Vaslui,
unde a urmat c. primar . A continuat
la Ia i i Bârlad, unde a absolvit lic.
(1948). Absolvent al Fac. de Mat. i
Fizic a Univ. din Ia i (1952). Dr. în
mat. (1956). Elev al geometrilor Al.
Myller, O. Mayer, M. Haimovici.
Prep., asist., cercet tor în realizarea
unui model geometric al sistemelor
mi c rilor mecanice neolonome,
domeniu aflat la intersec ia geometriei
diferen iale cu mecanica analitic . ef
de sector la Inst. de Mecanic de pe
lâng Acad. R.S.R. Ia i (1957). Conf.
la Fac. de Mecanic , prof. titular
(1969), unde func ioneaz i în prezent.
În 1968 a primit premiul Gh. i eica al
Acad. Prof., dr. doc., conduc torul
colii de geometrie de la Ia i.
Matematician remarcabil, care a
contribuit prin prodigioasa sa activitate
tiin ific la afirmarea mat. române ti
pe plan mondial. A. t.: se remarc prin
lucr rile publicate în domeniul
geometriz rii sistemelor mecanice
neolonome, geometrizarea
configura iilor Myller i geometria
curbelor pe variet i din spa ii
riemanniene. Ini ial s-a ocupat de
câmpurile de vectori, a definit pentru
aceasta no iunea de curbur normal ,
curbur geodezic , torsiune geodezic .
A rezolvat problema privind
fundamentarea pe un tip Weyl, prin
axiome independente a no iunii de
spa iu punctual afin n-dimensional. Se
ocup cu teoria spa iilor Finsler,
realizând teoria invariant a acestor
spa ii. A stabilit teoria integr rii unor
524
ecua ii diferen iale similare cu cele ale
lui Frénet. A fost invitat s
conferen ieze în diverse institu ii acad.
din Fran a, Anglia, U.R.S.S., Ungaria,
Italia, R.F.G., Japonia. Op.pr.: –
Problema geometriz rii sistemelor
mecanice neolonome – tez de
doctorat, Ia i (1956). – Geometria
configura iilor Myller, Ed.Tehn. (1956)
– Fibrate vectoriale. Spa ii Lagrange.
Aplica ii în teoria relativit ii. Ed.
Acad. (1987). – Curs de geometrie
analitic i diferen ial (1969). –
Topologia algebric , Ed. Acad. (1974).
Radu Miron a publicat multe memorii,
monografii, articole, în colaborare cu
G. Opai , Dan I. Papuc, Em. Gaiu,
Rodica Grigoriu i al ii.
MIRONESCU, Constantin (1850–
1937), matematician i ing. român.
Licen iat în mat. la Sorbona (1874).
Prof. suplinitor la mecanic
(1874/1875), la Univ. din Bucure ti i
în acela i timp i prof. de geometrie
analitic la c. de Cavalerie i Artilerie
din Bucure ti. În 1875 s-a înscris la c.
de Poduri i osele, pe care a terminat-
o în 1878. Între 1879–1881 a func ionat
ca ing., iar în 1881 a trecut repetitor la
c. de Poduri i osele. Între 1882–
1915 a func ionat ca prof. de geometrie
de pozi ie i static grafic . În acest
interval a îndeplinit i func ia de
director al c. de Poduri i osele.
Op.pr.: Curs de static grafic , curs
predat la c. de Poduri i osele din
Bucure ti.
MISES, Richard E. von (1883–1953),
matematician englez. Probabilist,
mecanician, specialist în aero i
hidrodinamic , cu mare renume.
Gânditor experimentat în cercetarea
principiilor mat. i fizicii
contemporane. În 1930 a f cut o
sistematizare a teoriei probabilit ilor.
A ini iat sistematic studiul irurilor de
valori aleatoare. Op.pr.: – director a fost pân la moarte. Între anii
Mathematical Postulates and Human
Understanding, London (1960), post
mortem.
MISIODAX (Mesiodax), Josif-Kir
(sec. XVIII). Matematician de origine
greac . A studiat în Apus. A func ionat
la Ia i ca prof. de mat. (1765–1780),
îndeplinind, între timp, i func ia de
director al Acad. din Ia i. În 1765 a
tradus în grece te aritmetica
matematicianului francez La Caille,
care a fost folosit la noi la cele dou
Acad. Începând cu 19.I.1766 a predat
geometria la c. ce a func ionat în
biserica papista ilor. De la el a r mas
un manuscris de geometrie, dup care
s-a predat la noi în ar , în grece te,
geometria.
MISRI, Abu Dja’ far Ahmed ibn
Jusuf (> apr. 912), matematician
egiptean. Op.pr.: De proportione et
proportionalitate, cunoscut printr-o
traducere în limba latin de Gherardo
din Cremona.
MITTAG, Leffler Magnus Gustav
(vezi: Leffler Gustav).
MÖBIUS (Moebius), August
Ferdinand (1790–1868), vestit
geometru i astronom german. N. la
525
Schulpfort i m. la Leipzig, unde a i
studiat, continuând studiile la Halle i
Göttingen, fiind cel mai de seam elev
al lui Gauss. La vârsta de 25 ani a fost
numit prof. de astronomie la Leipzig,
unde a condus lucr rile de construire a
Observatorului Astronomic al c rui
1856–1857, Möbius a fost prof. lui Em.
Bacaloglu, la Leipzig. A. t.: Ca prof. la
Leipzig, Möbius a predat pe lâng
cursul de geometrie, asupra figurilor
simetrice, care a format domeniul
cercet rilor lui de predilec ie, i cursul
de astronomie fizic . Începând cu anul
1827, s-a ocupat de studiul geometriei
analitice, reu ind, primul, s introduc
în geometria analitic , no iunea de
elemente îndep rtate la infinit, cu
ajutorul coordonatelor baricentrice,
create de el. Tot cu ajutorul baricentric
a stabilit caracterul conicelor din
fascicul i a cercetat natura conicelor
dintr-o re ea. A studiat în mod
am nun it teoria curbelor strâmbe de
ordinul trei, pe care le-a exprimat în
coordonate tetraedrice, cu ajutorul unor
func ii omogene întregi cu un singur
parametru, ob inându-le totodat i în
mod general, ca ramur a liniei de
intersec ie dintre dou conuri de
ordinul doi, cu o dreapt comun . În
1863, în cadrul topologiei, Möbius a
f cut o senza ional descoperire, aceea
c exist suprafe e care au numai o
fa , numit suprafa a sau „banda lui
Möbius“, ob inut prin lipirea capetelor
unei benzi dreptunghiulare, astfel încât
vârfurile de pe aceea i diagonal s se
suprapun . Studiul acestei suprafe e a
început în 1858, descoperindu-i unele
particularit i interesante. Banda simpl
i dubl a lui Möbius este o curiozitate
geometric cu caracter i propriet i
topologice. Banda Möbius cu muchia
triunghiular a fost descoperit de
Bryant Tuckermann (drept creatori ai
topologiei, în sensul modern, sunt
considera i Bernard Riemann i H.
Poincaré). Möbius a contribuit la
crearea teoriei analitice a conicelor, la
dezvoltarea determinan ilor i a
dezvoltat teorii geometrice interesante
în leg tur cu calculul vectorial. A
formulat bazele noi ale geometriei
proiective i a contribuit la dezvoltarea
acestei tiin e, aducând numeroase
inova ii importante. În 1855 a studiat
transformarea omografic prin
inversiune în plan. Möbius a dezvoltat
ideile lui Poncelet, relativ la principiul
continuit ii i al teoremei de închidere.
A dat no iunea general de transform ri
proiective i corelative. A contribuit la
dezvoltarea mecanicii analitice.
Op.pr.: Der barycentrische Kalkul ein
neues Hilfsmittel zur analytische
Behandlung der Geometrie. – Der
Elemente der Mechanik des Himmels
(1842). – Lehrbuch der Statik (1837). –
Die Hauptsätze der Astronomie (1836–
1853). – Theorie der
Kreisverwandschaft (1855). Func iile
Möbius au fost reluate de
matematicienii români: Benado (1958)
i C. C. Popovici (1963).
MOCANU, Petru T. (n. 1931), analist
român. N. la Br ila, unde a terminat lic.
(1950). În 1953 a luat examenul de stat
la Univ. din Cluj în specialitatea mat. i
fizic , fiind numit asist. la Catedra de
526
Teoria Func iilor. Dr. în mat. (1958).
Lector (1957–1962), conf. la teoria
func iilor de variabil complex . Conf.
la Inst. Pedagogic de Trei Ani din
Târgu-Mure , unde a predat analiza i
ecua ii diferen iale. A. t.: cuprinde
domeniul teoriei func iilor de variabil
complex . În cadrul func iilor
univalente, s-a ocupat de teorema
contrac iei, de teorema varia ional , cu
raza de stelaritate, cu raza de
convexitate. Op.pr.: Metoda
varia ional în studiul func iilor
univalente (1958) – tez de doctorat. A
publicat multe memorii i articole, care
justific preg tirea i capacitatea sa.
MO NIK, Francisc (sec. XVIII–
XIX), matematician austriac, fost
inspector colar în Corintia – Austria.
De la el au r mas o serie de manuale
colare de mat., pentru înv mântul
primar i secundar. Unele din aceste
manuale sunt cunoscute i la noi, fiind
traduse în limba român i folosite în
colile din Ardeal pân la Unire. Astfel,
Aritmetica lui Mo nic, scris în limba
german , a fost tradus în limba
român de Samuel Andrievici (1850),
asesor consistorial. O nou traducere a
acestei aritmetici s-a f cut la Suceava,
de Samuel Isopescu, prof. de latin
(1899). Aritmetica lui Mo nic a fost
prelucrat pentru clasele I, II, III,
gimnaziale, la Blaj, de c tre Giurgi
Vlasa (1905).
MODENOV, F. S., matematician
sovietic, contemporan. Prof. la Inst.
Pedagogic i la Fac. de Fizic a Univ.
din Moscova, la Fac. de Mat. i
Mecanic de Stat din Moscova. Op.pr.:
Geometrie analitic (1949-1954),
tradus în limba român , Ed. Tehn.
(1957), Transform ri geometrice
(1950), – în care se ocup , cu: rota ia
hiperbolic , eliptic i parabolic , cu
omotetia i simetria.
MOHR, Georg (1640–1697),
geometru danez. S-a ocupat de
construc iile geometrice efectuate
numai cu rigla i compasul. În 1672 a
cercetat posibilitatea construc iei unui
cerc cu raz constant numai cu
ajutorul riglei. Între anii 1672–1697,
împreun cu L. Mascheroni (italian), au
ajuns la rezultatul, independent unul de
altul: Orice construc ie care se poate
face cu ajutorul riglei i compasului, se
poate face numai cu ajutorul
compasului. A contribuit la dezvoltarea
metodei grafice de cercetare i a fost numit conf. la Ia i (1932),
proiectare a mecanismelor. Op.pr.:
Euclides Danicus, Amsterdam (1672).
– Lucrare descoperit recent i tradus
în limba german i retip rit la
Copenhaga (1928), în care a executat
toate construc iile lui Euclid, numai cu
compasul.
MOIGNOU, François N. M. abbé
(1804–1884), matematician francez,
elev al lui Cauchy, ale c rui lucr ri le-a
continuat, mai ales în problema
rezolv rii unor tipuri de ecua ii
diferen iale cu derivate par iale. A
înfiin at revista „Les Mondes“, în care
a publicat Em. Bacaloglu, diverse
memorii i articole (1863). Op.pr.:
Leçon sur le calcul différentiel et le
527
calcul intégral après Cauchy, Paris
(1844).
MOISIL, Grigore C. (1906–1975),
matematician român, p rintele logicii
mat. din România, unul dintre cei mai
talenta i matematicieni de la noi. O
personalitate proeminent a culturii
române ti, preocupat de globalitatea
fenomenului cultural i de eficien a
social a vie ii culturale. Un militant de
seam pentru r spândirea tiin ei. N. la
Tulcea. A decedat în timp ce era invitat
în Canada din partea unor Univ. În
1923 a terminat lic. la Bucure ti. A
urmat cursurile Fac. de tiin e a Univ.
din Bucure ti. Dr. în mat. (1929). Între
anii 1930–1932 a f cut studii de
specialitate la Paris i Roma, unde a
audiat cursurile lui Vito Volterra. Dup
ob inerea titlului de doc. în analiza mat.
definitivat în 1935 la Catedra de
Algebr Superioar . Între 1941–1948,
ef de Catedr la Analiza Superioar i
Logica Mat. la Univ. din Bucure ti.
Între 1946–1949 a fost numit
ambasadorul rii noastre la Ankara
(Turcia). Între 1949–1951, ef de
catedr la Inst. de Geologie i Tehnic
Minier , la analiza mat. între 1955–
1965 ef de Catedr la Algebr la Univ.
din Bucure ti. Din 1965 eful Catedrei
de Ma ini de Calcul la Fac. de Mat. i
Mecanic , predând capitolele speciale
de ma ini de calcul, teoria program rii
i algebra logicii cu aplica ii. Acad. din
1948. Pre edintele Comisiei de
Automatizare, membru în Comitetul
Executiv al Federa iei Interna ionale de
Automatic , membru al Acad. de t.
din Bologna (1964), membru al Inst.
Interna ional de Filosofie din Paris,
doctor „Honoris Causa“ al Univ. din
Bratislava, i a numeroase soc. i acad.
str ine. Pentru meritele sale deosebite
în opera de construire a socialismului,
în activitatea tiin ific i didactic , a
fost distins cu diferite ordine i medalii.
A. t.: Gr. C. Moisil a cuprins domenii
dintre cele mai variate: geometria
diferen ial , mecanica analitic a Matricele asociate sistemelor de
sistemelor continue, logica mat.,
hidrodinamica, mecanica general ,
teoria probabilit ilor, ligvistica mat.
Este fondatorul colii române ti de
teoria algebric a mecanismelor
automate. De numele lui se leag a a-
numitele algebre Lukasiewicz-Moisil.
A dezvoltat logica inginereasc . A fost
un creator de coli tiin ifice din
direc ii de mare actualitate. Este primul
care a introdus algebra modern în
înv mântul univ. românesc. A creat o
atmosfer deosebit de favorabil în
via a tiin ific i cultural a rii. A
fost invitat de multe univ. i inst. de
peste hotare pentru lec ii i conferin e.
A dezvoltat o larg activitate pentru
educrea mat. a tineretului, de
organizare a activit ii prof. de mat. Gr.
C. Moisil a fost o autoritate de prestigiu
în mat. De numele lui este asociat o
oper tiin ific impresionant . Are o
contribu ie original la patrimoniul
universal tiin ific. El a cl dit un
original edificiu mat., cu numeroase
contribu ii personale, apreciate atât în
ar cât i peste hotare. Una dintre cele
mai cunoscute coli, care-i imit
activitatea se afl în Argentina. Pionier
al metodelor func ionale în mecanic i
528
geometria diferen ial . Un sprijinitor al
tiin ei interdisciplinare. Mare publicist
i partizan al mat. aplicate. Op.pr.: –
Opera sa tiin ific este imens :
Mecanica analitic a sistemelor
continue (1929). – Sur une classe de
systèmes d’équations aux dérivées
partielles de la physique mathématique
(1931). – Mecanica plan a corpurilor
elastice i a lichidelor vâscoase (1948).
ecua ii cu derivate par iale. Ed. Acad.
(1950). – Introducere în algebr . Inele
i ideale. Ed. Acad. (1954). – Teoria
algebric a mecanismelor automate
(1959), în limba rus (1962), în limba
englez (1969). – Scheme cu comand
direct cu contacte i relee, Ed. Acad.
(1959), în limba rus (1963). Elemente
de logic matematic i teoria
mul imilor, Ed. t. (1968). Gr. C.
Moisil a mai l sat o serie de cursuri
litografiate de mare valoare.
MOIVRE, Abraham (1667–1754),
geometru englez de origine francez .
N. la Vitry, în Fran a, m. la Londra. În
urma revoc rii Edictului din Nantes,
s-a stabilit în Anglia, unde a devenit
membru al Soc. Regale de t. din
Londra i unde i-a publicat lucr rile.
Membru al Soc. de t. din Paris i
Berlin. A. t. cuprinde contribu ii în
domeniul numerelor complexe, al
irurilor recurente (1724), al teoriei
probabilit ilor. În 1698 a publicat, cel
dintâi, teorema ridic rii la putere a unui
polinom, cu ajutorul c reia a rezolvat,
prin metoda coeficien ilor
nedetermina i, problema ridic rii la
putere a unei serii infinite. A stabilit
importante propriet i ale seriilor
recurente, elaborând aproape complet
teoria lor. A stabilit formule pentru
calcularea rentelor viagere i a întocmit
tablouri în acest scop. Este creatorul
trigonometriei imaginare. A stabilit
formula trigonometric pentru ridicarea
la putere a numerelor complexe
(cos θ + i sin θ) n = cos nθ + i sin nθ
unde n este întreg i pozitiv (1730).
Formula de mai sus, Moivre a
descoperit-o din formula creat de
Cotes Roger (1682–1716), în 1710:
ix = ln(cos x + i sin x) ,
iar Euler, în 1748 a dedus formula:
e ix = cos x + i sin x .
Moivre a studiat i dezvoltarea lui
ln[(n + 1)!] . A studiat teoria ecua iilor
cu diferen e finite i ecua iile reciproce,
teoria hazardului i a adus complet ri la
teoria combin rilor. Op.pr.: Annuities
upon Lives (Rente viagere, 1724).
Doctrine of Chances or a method of
calculating probabilities (1718). –
Miscellanea analytica descriebus et
quadraturis (1730).
MOLDOVAN, T. Popovici Elena (n.
1924), matematician român , activând
în domeniul analizei numerice i teoria
func iilor de variabil real . N. la Cluj,
unde i-a f cut studiile univ. i unde
i-a luat i doctoratul în mat. Conf. de
mat. la Univ. din Cluj, angajat la
Sec ia de Mat. la Filiala Acad. din Cluj.
În 1957 ef de sector la Inst. de Calcul
Numeric din Cluj. A. t.: În cadrul
analizei numerice, a abordat problema
interpol rii, generaliz rile acesteia i
aplica iile ei în calcule numerice. În
529
domeniul func iunilor de variabil
real , a studiat anumite propriet i ale
func iilor convexe i a stabilit teorema
de continuitate a acestor func ii. A
demonstrat teorema lui Markov relativ
la ecua iile diferen iale liniare de
ordinul I. Elena Moldovan este prima
transilv neanc cu doctorat în t. mat.
i prof. univ. de mat. la Cluj. Op.pr.: –
Mul imi de func ii interpolatoare i
no iunea de func ie convex , tez de
doctorat.
MOLINA, Alfons Cane de (sec. XVI),
matematician spaniol. A activat la
Amberes. De la el a r mas cartea:
Nuevos descubrimientos geométricos,
Amberes (1598), în care arat c Euclid
ar fi gre it nu mai pu in de 27 teoreme,
i c teoremele cu pricina sunt tocmai
acelea care l-au împiedicat s
stabileasc cuadratura cercului. Molina
a avut mul i prieteni admiratori, care i-
au tradus aceast carte prin anul 1620
în limba latin , având astfel o larg
r spândire.
MOLLWEIDE, Károly B. (1774–
1825), matematician german. N. la
Wolfenbüttel, i m. la Lipsca, unde a
func ionat ca prof. univ. începând din
anul 1800. A. t.: Lui i se atribuie o
serie de deduc ii geometrice frumoase
i o serie de teoreme, având merite
excep ionale în dezvoltarea formulelor
trigonometrice i a formulelor de
geometrie plan . Op.pr.: Prüfung der
Farbenlehre Goethes, Halle (1810). –
Darstellung der optischen Irrtümer in
Goethes Farbenlehre, Lipsca (1811). –
Commentationes mathematico-
psichologicae (1813). – De onodratis
magicis (1816).
MOLK, Jules (1857–1914),
matematician francez. Primele studii le-
a f cut la Inst. Protestant din
Strasbourg, fondat de matematicianul
Sturm, apoi la c. Profesional de la
Mülhouse, condus în acel timp de
Emil Cherbuliez. Între 1874–1877 a
urmat cursurile c. Politehnice din
Zürich i dup ob inerea diplomei de
ing. i-a continuat studiile la Sorbona.
În 1882 a audiat cursurile lui
Weierstrass, Helmholtz i Kirkchoff i
Kronecker, la Berlin. În 1884 a ob inut
titlul de dr. în mat. i în acela i an a
fost numit prof. la Univ. din Rennes,
apoi a trecut la Univ. din Besançon i
în 1880 la Nancy. A. t.: Cunoscut
pentru activitatea depus în vederea
edit rii, în limba francez , a
„Enciclopediei tiin elor matematice
pure i aplicate“ i pentru lucr rile de
aritmetic superioar . În colaborare cu
Jules Tannery a scris Éléments de la
théorie des fonctions elliptiques.
MONTFORTE, A. (1644–1717),
matematician italian. A perfectat
metoda lui Fermat relativ la aflarea
maximului i minimului. Op.pr.: – De
Problematum determinatione (Despre
determinarea problemelor), Neapole,
(1699), în care a dat metoda de
determinare a maximului sau
minimului unghiului format de
tangent cu axa absciselor.
MONGE, Gaspard (1746–1818), unul
dintre marii geometri francezi,
530
mecanician i unul dintre cei mai mari
savan i ai epocii, mare lupt tor
republican de pe vremea revolu iei
burgheze din 1789. Descoperitorul
geometriei descriptive. N. în ora ul
Beaume, m. la Paris. Fiul unui negustor
ambulant. A urmat c. Militar din
Mézières. Asist. pe lâng prof. Bossut,
iar la 22 de ani a ajuns prof. la aceast
c. Monge a creat geometria
descriptiv , folosindu-se de ea în
proiectarea unor fortifica ii militare.
Prof. la c. Politehnic din Paris
(1795), unde a descris proiec ia
ortogonal pe dou plane. Membru al
Acad. de t. din Paris (1780) i numit
prof. examinator la c. de Marin din
Paris. În 1790, Monge a luat parte la
fondarea Clubului Iacobinilor, iar în
1792 numit ministru al Marinei. În
1793 a trecut la conducerea
manufacturii de arme a Republicii, în
care calitate a contribuit în mod
esen ial la dotarea cu arme a armatei
republicane, care a dus Fran a la
victorie. În 1799 a devenit senator, în
1806 ales pre edinte al Senatului. A
înso it pe Napoleon în campania din
Egipt, unde a fost numit pre edintele
Inst. Egiptean. Monge i-a pus tot
interesul s u, tot talentul i puterea sa
de munc , tot elanul în slujba ap r rii
Republicii, împotriva reac iunii engleze
i germane. A. t.: Monge, în calitate de
descoperitor al geometriei descriptive,
adic al sistemului dublei proiec ii
ortogonale (reprezentarea figurilor din
spa iu cu ajutorul proiec iilor, pe dou
plane perpendiculare), a precizat
principiile geometriei descriptive, i-a
semnalat metodele i aplica iile
fecunde în domeniul tehnicii,
geometriei pure i geometriei
infinitezimale. Monge a prezentat
geometria descriptiv ca o tiin i
disciplin pe deplin constituit .
Procesul de integrare a ecua iilor
diferen iale a c p tat prin metoda
utilizat de Monge o importan
geometric foarte intuitiv . A g sit
ecua ia diferen ial a suprafe elor
cilindrice, precum i integrala general
a acestei ecua ii. Monge s-a ocupat i
de problemele geometriei analitice,
aducând mari îmbun t iri i a introdus
predarea acestei materii în c.
Politehnice. În 1773, Monge apare ca
ini iatorul ecua iilor func ionale. A fost
conduc torul c. de Geometrie
Infinitezimal pe lâng c. Politehnic
din care au f cut parte matematicienii
Klein, Lie i Darboux. De asemenea a
fost ini iatorul c. de „mecanic
industrial “. Monge a fost un savant, cu
un spirit larg, excep ional cu o gândire
adânc i un prof. ilustru. A contribuit
la perfec ionarea metodelor. El a în eles
c menirea oamenilor de tiin este s
slujeasc poporul cu toate mijloacele.
A luptat pentru progresul tiin ei.
Op.pr.: – Principiile geometriei
descriptive (1799). – ap rut în 7 edi ii,
ultima în 1847. Tratat elementar de
statistic pentru uzul colilor de
marin (1788). – L’application
d’analyse à la geometrie (1807), ed. a
V-a în 1850. Dintre matematicienii
români care s-au ocupat cu
descoperirile lui Monge, me ion m:
Gh. Vrânceanu (1938), A. Haimovici
(1954), M. t. Botez (1946), Irinel
Dr gan (1963) etc.
531
MONGRE, Paul (pseudonimul lui
Hausdorff Felix).
MONNIER, Pierre-Charles (1715–
1799), matematician i astronom
francez. N. la Paris i m. la Heril. Fiul
astronomului Pierre Le Monnier
(1676–1757). A luat parte împreun cu
Maupertuis i Clairaut, la expedi ia din
Laponia din 1736, pentru m surarea
arcului de meridian. El a fost primul
care a dat elementele Soarelui, a
determinat schimb rile refrac iei iarna
i toamna i inegalit ile lui Saturn
provocate de atrac ia lui Jupiter. S-a
ocupat de asemenea de studiul Lunii i
a c utat s degaje influen a acesteia
asupra atmosferei P mântului. Membru
al Acad. de t. din Paris i al Inst.
Fran ei din 1795. Fost prof. la Collège
de France, unde a avut ca elev pe
Laland. Op.pr.: – Historie céleste
(1741). – Nouveau Zodiaque redúit à
l’année (1755). – Essai sur les marées
(1774). – Mémoires concernant
diverses questions d’astronomie et de
physique, 4 vol. (1781–1788) etc.
MONTALTE, de Louis (pseudonimul
lui B. Pascal, sub care a publicat în
1656–1657 celebrele sale scrieri c tre
un provincial (Lettres provinciales).
MONTEL, Paul-Antoine I (1876–
1975), matematician de frunte, analist
francez. Membru al Inst. de France,
prof. de teoria func iilor de la Sorbona
– Paris. Membru al Acad. de t. din
Fran a, membru de onoare al Acad. de
t. din R.S.R., „Doctor honoris causa“
al Univ. din Cluj (1935), director de
onoare al Seminarului Mat. din Cluj,
unde a inut timp de cinci ani cursuri,
fiind îndr gostit de aceast institu ie de
înalt cultur transilv nean i de
oamenii ei. P. Montel a vizitat România
în 1927, iar în 1929 a luat parte la
primul Congres al Matematicienilor
Români inut la Cluj. În 1933 a inut la
Cluj cursuri asupra func iilor
univalente i asupra propriet ilor
polinoamelor univalente. P. Montel a
fost prof. lui D. V. Ionescu i Al.
Ghika. A f cut parte din comisia de
doctorat a lui N. Racli . A patronat nu
mai pu in de 12 teze de doctorat ale
matematicienilor români. În lucr rile
lui Th. Anghelu se resimte influen a
ideilor lui Montel cu care a colaborat.
A. t.:
s-a desf urat în domeniul teoriei
func iilor reale i analitice. S-a ocupat
de mul imile de func ii, a extins teoria
lui Picard în leg tur cu func iile
meromorfe. A ob inut o serie de
teoreme de existen a solu iilor
ecua iilor cu derivate par iale (teoreme
de unicitate, de prelungire, de
dependen ). Este creatorul no iunii de
familie normal de func ii. S-a ocupat
i de calculul varia ional. P. Montel a
fost o figur de seam a istoriei mat.
Expunerile lui au fost clare i pline de
elegan . A remarcat simpatiile
înv mântului românesc pentru Fran a.
Dup victoria insurec iei armatei de la
23 august 1944, la Paris a ap rut, în
„Cahiers Franco-Roumaine“ (1945), un
articol în care Paul Montel a ar tat o
deosebit în elegere pentru tragedia
tr it de poporul român sub anii de
532
ocupa ie hitlerist . Op.pr.: – Leçons
sur les séries de polynomes à une
variable complexe, Paris (1910). –
Cours de Mathématiques générales,
Paris (1921) Leçons sur les fonctions
entieres ou méromorphes (1932). –
Leçons sur les fonctions univallentes et
multivallentes, Paris (1933) etc.
MONTUCLA, Jean Etienne (1725–
1799), ilustru istoric al mat. N. la Lyon,
m. la Versailles. Între anii 1766–1792 a
func ionat ca inspector al imobilelor
regale din Paris. A. t.: În 1754 a
publicat lucrarea: Historie des
recherches sur le quadrature du cercle,
Paris, în 2 vol. (ed. a II-a în 1831).
Aceast lucrare a ap rut în timpul când
microbul Cyclometricas, a început s
fac ravagii între cuadratori. Montucla
a dat acest din urm nume acelora care
se ocup cu problema cuadraturii
cercului, f r s cunoasc starea
chestiunii, i, deseori, chiar chestiunea
în sine. Dup aceast lucrare ne putem
da seama cât pasiune au pus
matematicienii pentru rezolvarea
cuadraturii cercului i din care rezult
c matematicienii din Europa au
evaluat valoarea num rului π cu
câteva secole mai târziu decât
matematicienii din Orient. În 1758 a
ap rut: Histoire des mathématiques, în
2 vol. i dou edi ii, ed. a II-a în 1799–
1804, în patru vol. care este o lucrare
mult apreciat i în care descrie
moderata p trundere a mat. în c. Via a
i lucr rile lui Montucla au fost
descrise de c tre Leblond Auguste
Savinieni: Notice Historique sur la vie
et les Ouvrages de Montucla (1800).
 comunicare la Congresul
MORDELL, L. Joel (1888–1963), Matematicienilor Români, în 1956. A
prof. de mat. în Britania (Anglia). S-a stabilit condi iilor necesare i suficiente
ocupat de rezolvarea marei probleme a ca o func ie de variabil complex s
lui Fermat: x n + y n = z n . În luna fie olomorf . Are studii în domeniul
mecanicii ra ionale i în fizic .
septembrie 1957 a fost în vizit în
R.P.R. în cadrul unei invita ii.
MORGAN, Augustus de (1806–
1871), matematician i logician englez.
MORDUHAI, Boltovski D. D. (1876–
O gândire foarte original . Prof. de
1952), matematician sovietic, prof.
mat. la Univ. din Londra. A. t.: A
univ. la Rostov. A. t.: A tradus i
încercat s prezinte logica sub o form
comentat Elementele lui Euclid. El a
matematic , i de a analiza din punct de
pornit de la faptul c aceast oper nu
vedere logic mul imea simbolurilor
ar fi pur logic , deoarece con ine, în
mat., opera iile i legile mat. creând o
mod inten ionat, momente sensoriale
logic formal a opera iilor. În 1844 a
intuitive. Morduhai s-a ocupat i cu
cercetat seriile divergente, care au
geometria neeuclidian , cu irul
c p tat importan abia la sfâr itul sec.
numerelor i teoria func iilor, cu
XIX. A studiat i convergen a unor
problema integrabilit ii ecua iilor
serii. A cercetat fundamental regulile
diferen iale ordinare, prin func ii
lui Bayes din teoria probabilit ilor,
transcedente elementare sau prin
rezultatele fiind publicate într-o
cuadraturi, i a stabilit c ecua iile
enciclopedie (1845). A pus bazele
diferen iale constituie, în general, o
algebrei formale, a definit în mod
surs de noi expresii transcendente,
riguros m rimile complexe, nu numai
care nu pot fi exprimate prin cuadraturi
geometric ci i algebric. S-a ocupat de
de func ii elementare i c reducerea la
misteriosul π i numerele
cuadraturi este un fenomen foarte rar.
transcendente. În 1839 a publicat o
scar a criteriilor logaritmice, pentru
MORERA, Giacinto (1856–1909),
prima dat , în fasciculele lucr rii sale.
matematician italian, prof. de mecanic
În lucrarea: The geometrical Foot,
teoretic la Univ. din Genova (1886–
publicat în „Mathematical Gazette“, t.
1901) i apoi la Univ. din Torino
IX, vorbe te de pa i geometrice ti =
(1901–1909). Are cercet ri în teoria
1,62 m. Morgan sus ine c piciorul
func iilor uniforme, teoria poten ialului
geometric se utiliza în sec. XVI, i
i în domeniul hidrodinamicii. A
citeaz în acest sens scrierea
stabilit o teorem ce-i poart numele
„Margarita Philosophica“ (1508). În
privind clasa func iilor olomorfe i alta
lucrarea Questiones Geometricae, din
pentru polinomul areolar de ordinul n,
1621, se vorbe te de asemenea de acest
în spa iul cu trei dimensiuni. Cu una
picior. Dup c derea Imperiului Roman
din aceste teoreme s-a ocupat Mariana
nu a mai existat o unitate de m sur
Nedelcu, despre care a f cut o
533
general pentru lungimi, ci unit ile
variau dup ri. Matematicienii i
autorii de c r i au c utat s aib o
unitate de lungime anumit i comun
tuturor i au adoptat piciorul roman.
Aceast lungime s-a trecut în c r ile de
c., mai ales în cele de geometrie, de
unde i-a venit acestei unit i,
calificativul de „picior geometric“.
Op.pr.: – Differential and Integral
Calculus, Londra (1839), Formal logic
(1947), Trigonometry and Double
Algebra (1854), Budget of Paradoxe
(1854, 1958).
MORLEY, Frank (sec. XIX). Prof. de
mat. la Univ. „John Hopkins“ din
Baltimore, Maryland, tat l scriitorului
Christopher Morley (1890–1957). A
activat în diferitele domenii ale mat.,
dar celebritatea i-a c p tat-o numai
datorit teoremei ce-i poart numele:
Trisectoarele unghiurilor unui triunghi
se taie în vârfurile unui triunghi
echilateral, care se nume te „triunghiul
lui Morley“ (1899). Op.pr.: – La
Géométrie covariante du triangle
(1891), – Introducere în teoria
func iilor analitice (1898). – On
Reflexive Geometry (1907). Morley a
scris multe manuale de mat.
MORSE, Harold Martson (n. 1892),
matematician american, topolog
renumit. Prof. la Univ. din Princeton.
Membru corespondent al Acad. R.S.R.
din 1965. A. t.: A demonstrat formula
cunoscut lui Riemann care d expresia
genului unei curbe algebrice. A
formulat cu ajutorul transform rilor
interioare, abordate de S. Stoilow,
534
teoria func iilor pseudo-armonice.
Op.pr.: Topological methods of
fonctions of Topological methods of
functions of complex variables (Tratat
de teoria func iilor analitice).
MOSCOPULOS, Emanoil (Manuel)
(sec. XIV), matematician amator,
filosof i savant bizantin, din
Constantinopol. C lug r umanist. Elev
i prieten al lui Planudes. A. t.: sesizat
dintr-o lucrare veche greac ,
Moscopulos a pus problema
matematic a form rii p tratelor
magice, i a stabilit, cel dintâi, faptul c
nu exist o metod general de a le
forma, ci aceast metod depinde de
natura p tratului. A scris primul tratat
cunoscut în Occident despre p tratele
magice, în care a ar tat c pot s existe
foarte multe combina ii în formarea
acestor p trate. A stabilit regulile de
alc tuire a lor pentru n = 2m + 1 i
n = 4m , utilizând permut rile circulare,
pe care le cuno tea. Referitor la
numerele p trate, a scris lucrarea:
Tetragonon arithnon, în limba greac ,
r mas în manuscris, care a fost
descifrat de matematicianul De La
Hire i se afl p strat în Biblioteca
Na ional din Paris, datând din primii
ani ai sec. XIV. Aceast lucrare a fost
dedicat savantului N. Artav din
Smirna (armean), cunoscut sub numele
de Rabdas. Lucrarea a fost tradus în
limba francez în 1765, înso it de un
studiu personal. Acest manuscris a fost
cercetat i de c tre P. Tannery.
Moscopulos a comentat lucr rile mai
multor autori, în diferite domenii.
MUHAMED – al Batani (vezi: Al –
Batani).
MUHAMED – al Biruni (vezi: Al –
Biruni).
MUHAMED – al Horesmi (vezi: Al –
Horesmi).
MÜLLER, Johannes, cunoscut sub
numele de REGIOMONTANUS
(1436–1476). Matematician i avut un rol important în dezvoltarea
astronom german, din timpul
Rena terii. Numele de Regiomontanus
este o porecl atribuit lui, sub care i-a
isc lit operele. N. la Unfind
(Königsberg, în Koburg), m. la Londra.
La vârsta de 12 ani s-a înscris la Univ.
din Leipzig, apoi a devenit elevul
remarcabil la Univ. din Viena. A
activat la Nürnberg i Viena. În 1458 a
început s predea cursuri. La invita ia
Papei a plecat în Italia (1462–1464)
pentru ca s reformeze calendarul, unde
a înv at limba greac . În Italia a g sit
în biblioteca Papei mai multe
manuscrise, între care i unele de ale
lui Apolloniu, în limba arab , pe care
le-a tradus în limba latin . În Italia a
f cut observa ii, împreun cu
Bianchini, asupra eclipselor Lunare.
Reîntors la Viena în 1468, i-a
continuat func ia de prof. la Univ.
Matei Corvinul, regele Ungariei, i-a
oferit o catedr la Univ. din Pozsony
(Bratislava), apoi la Buda, unde a stat
patru ani, îndeplinind i func ia de
conservator al colec iilor lui Matei
Corvinul i unde a întocmit o lucrare
astronomic i importante tabele
astronomice. În 1471 s-a stabilit la
535
Nürenberg, unde a construit un
observator astronomic, un atelier pentru
confec ionarea instrumentelor
astronomice, de goniometrie i
tipografie, pentru tip rirea propriilor
sale lucr ri i a operelor clasice. În
1476 a fost numit episcop de
Ritasbona. A. t.: Müller a fost cel
dintâi matematician care a tratat
trigonometria ca un obiect de sine
st t tor al tiin ei. Cercet rile lui au
ulterioar a trigonometriei. Baza
trigonometriei lui Müller a constituit-o
trigonometria arab (lucr rile lui At-
Tu i). A întocmit tabele trigonometrice
de sinus i tangent din minut în minut,
cu zecimale foarte exacte. Dintr-un
manuscris r mas de la el rezult c a
studiat poligoanele stelate. S-a ocupat
de ecua iile nedeterminate liniare i de
gradul II. A stabilit metoda de
transformare a frac iilor ordinare în
frac ii zecimale. Müller a fost cel mai
mare astronom al timpului s u.
Lucr rile lui de astronomie prezint
mare interes sub raportul calculelor
mat. din timpul Rena terii. Müller a
contribuit la zdruncinarea misticismului
i dogmatismului scolastic. A fost
comentatorul matematicienilor greci i
arabi, ca Eutokios, Teodosiu, Menelau,
Euclid etc. Müller este primul autor din
Europa Occidental care a f cut
expuneri referitor la istoria mat., în care
a ar tat c lucr rile matematicienilor au
fost interzise de biseric din sec. IV
pân în sec. XIII. Op.pr.: De triangulis
omnimodis libri quinque, manuscris din
1464, tip rit postum la Nürenberg
(1533). – Sinus und tangens Tafeln und
Hilfstafeln zur Berechnung pshar.
Dreiecker, publicate în 1490. Dup
moartea sa, manuscrisele au r mas în
p strarea lui Walter Bernhardt, de unde
au fost preluate de c tre Willibald
Prickheimer, umanist german.
MÜNSTER, Sebastian (1489–1552),
matematician german. N. la Ingelheim,
m. la Basel. De la el a r mas lucrarea
„Cosmographia Universa“, (1544) care
a fost editat în 24 edi ii, ultima în
1550, cuprinzând 1162 pagini.
MURDOCH, Patrick (n. 1773),
matematician englez. În lucrarea:
Forma curbelor prin umbre dup
Newton, Londra (1746), Murdoch s-a
m rginit s realizeze în întregime ceea
ce Newton se m rginise s contureze i
r m sese neterminat de Stirling. A
expus aici ideile fundamentale ale
perspectivei liniare, aplicând-o
sec iunilor conice. A dedus acelea i
formule elementare ale proiec iei ca i
De Gua. Apoi dând diferite pozi ii
planului pe care proiecta, a ar tat c din
cele cinci parabole divergente pot fi
deduse cele 72 de tipuri ale lui Newton,
precum i cele patru tipuri ad ugate de
Stirling. La aceste 76 de tipuri, el a mai
ad ugat dou . Mai expune câteva
teoreme despre punctele de intersec ie
ale curbelor care unesc punctele de
contact ale unor tangente.
MURRAY, Glasgow Thomas Mac
Robert (> 1962), matematician englez,
unul din fondatorii: „Glasgow
Mathematical Association“. Op.pr.:
Foundations of a Complex variable
536
(1917). – Spherical Harmonics (1927,
tradus în limba rus ). – A studiat i
ecua iile diferen iale. Este citat de J. E.
Littlewood i Gardner Martin.
MUSHELISVILI, Niculai Ivanovici
(n. 1891), matematician i mecanician
sovietic, din Republica Gruzia. N. la
Tbilisi, capitala Gruziei. Tat l s u a
fost ing. i un artilerist talentat. Clasele
gimnaziale le-a f cut în ora ul natal, iar
cursurile univ. la Petersburg, fiind
re inut s lucreze la Catedra de
Mecanic . În 1920 prof. la Univ. i
Inst. Politehnic din Tbilisi, ca eful
Catedrei de Mecanic . Membru al
Acad. de t. din 1931, apoi la Acad.
din R. P. Polon i R. P. Bulgaria.
Deputat al Sovietului Suprem al
U.R.S.S. Întemeietorul c. sovietice a
teoriei elasticit ii din Gruzia. Decorat
cu mai multe decora ii i ordine. A. t.:
s-a desf urat în domeniul ecua iilor
integrale, al teoriei func iilor de
variabil complex , al teoriei
elasticit ii i al fizicii matematice. Are
cercet ri importante în domeniul
torsiunii, întinderii i încovoierii
barelor. Meritul lui Mushelisvili const
în terminarea terminologiei mat. în
limba gruzin i în crearea de manuale
de mat. superioar în aceast limb .
Op.pr.: – Despre echilibrul discurilor
rotunde, Petersburg – Întrebuin area
unor integrale Cauchy, pentru
rezolvarea problemelor fizicii –
matematice. – Ecua iile integrale
singulare (1941), pentru care a primit
premiul „Stalin“.
MUSTA, TEFAN (n. 1903). N. în
com. Marghita-Mare, jud. Torontal,
(Jugoslavia), unde a urmat c. primar ,
a continuat studiile la lic. din Vâr e ,
apoi din Timi oara. Licen iat în mat. la
Univ. din Cluj (1927), fiind numit asist.
la Catedra de Teoria Func iilor. Prof.
de mat. la Lic. „Samuil Vulcan“ din
Beiu (1930–1948). Dup 1948
func ioneaz la Fac. Muncitoreasc din
Oradea i apoi la Lic. „Emanuil
Gojdu“. În 1968 se pensioneaz .
Colaborator prodigios al G.M. Face
parte din categoria de dasc li care s-au
d ruit total înv mântului mat. din ara
noastr . Dup 1945 redacteaz o
culegere de probleme, pe care a
multigrafiat-o.
MYLLER, Alexandru (1879–1965),
mare geometru român, fondatorul c.
mat. din Ia i, numit c. geometric .
Organizatorul Seminarului Matematic
din Ia i pe care l-a înzestrat cu o bogat
bibliotec . N. la Bucure ti, m. la Ia i.
Bacalaureat (1896) la Bucure ti,
licen iat în mat. (1900). Prof. de mat. la
lic. din Gala i (1900–1902). În 1902
pleac în Germania, mai întâi la Berlin,
apoi la Göttingen, pentru continuarea
studiilor i specializare, unde a audiat
cursurile prof. D. Hilbert, Felix Klein,
Schwarzschild, H. Minkovski, care au
avut o mare influen asupra form rii
tiin ifice a lui Myller. În 1906 i-a luat
doctoratul cu teza: Ecua ii diferen iale
de ordin superior în raportul lor cu
ecua iile integrale. Întors în ar
(1907), Al. Myller este, pentru pu in
vreme, conf. de algebr superioar la
Univ. din Bucure ti, apoi a fost numit
537
prof. la Catedra de Geometrie Analitic
(1910) la Fac. de t. a Univ. din Ia i,
unde a func ionat pân la pensionarea
sa, 1947. Rector al Univ. Ia i (dup
1944). Membru al Acad. Române (din
1938). În 1959 i s-a oferit titlul de
„Doctor Honoris Causa“ al Univ.
Humbold din Berlin (R.D.G.), iar în
1963 titlul de „Om de tiin emerit“.
În 1908 a participat la Congresul
Interna ional al Matematicienilor inut
la Roma. În 1910 a fondat Seminarul
de Geometrie Analitic pe lâng Fac.
din Ia i pe care l-a înzestrat cu o bogat
bibliotec . A. t.: Al. Myller a fost un
remarcabil om de t. În domeniul
analizei a ob inut rezultate importante,
citate în diverse tratate i reviste, în
sfera ecua iilor integrale, în teoria
ecua iilor cu derivate par iale de tip
hiperbolic i a ecua iilor func ionale.
Domeniul s u de predilec ie a fost îns
geometria diferen ial . Este creatorul
geometriei centro-afine. Lucr rile lui
Al. Myller din acest domeniu au fost
continuate de al i matematicieni
români. Este creatorul unor re ele în
geometrie, care îi poart numele. În
1936 a examinat problema curburii E.
Bacaloglu. Al. Myller a manifestat o
mare dragoste pentru tiin cu o
permanent preocupare pentru
pedagogie i istoria mat. S-a ocupat de
problema înv mântului de toate
gradele. Meritul s u cel mai de seam
const în faptul c a reu it s atrag în
jurul lui un însemnat num r de tineri
cercet tori care sub îndrumarea sa au
format o veritabil c. de geometrie. A
luptat în contra societ ii de dinainte de
1944, pentru dobândirea unei noi
orânduiri sociale. Energic, plin de elan,
optimist, sever i generos. Lec iile lui
erau impresionante. Op.pr.: – A. t.: s-a desf urat în domeniile:
Gewöhnliche Differentialgleichungen
höherer Ordnung in ihrer Beziehung zu
den Integralgleichungen (Ecua ii
diferen iale ordinare de ordin superior
în raportul lor cu ecua iile integrale)
(1906) – tez de doctorat sub
conducerea lui D. Hilbert. – Scrieri
matematice, Ed. Acad. (1959). –
Geometria analitic (1936), (1972). De
la Al. Myller au r mas multe tratate,
c r i, memorii, conferin e, articole, care
sunt citate în multe lucr ri ale autorilor
str ini, ca: J. A. Schouten, P. Appell,
Darboux, Norden i al ii.
MYLLER, Vera Lebedev (1880–
1970), matematician român , so ia lui
Al. Myller. N. la Novgorod, de lâng
lacul Ilmen, aproape de Petersburg, m.
la Ia i. Primele studii le-a f cut la
Novgorod unde, în 1897, i-a luat
bacalaureatul. Ea a luptat mult cu
prejudec ile ariste de atunci pentru a
putea urma cursurile superioare la c.
Tinerelor Fete din Petersburg, unde în
1902 i-a luat licen a în mat. În 1903 a
plecat la Göttingen pentru completarea
studiilor i în 1906 i-a luat doctoratul
în mat. În 1907 a fost numit asist. la
Catedra de Analiz de pe lâng Univ.
din Petersburg. În 1910 s-a stabilit
împreun cu so ul ei la Bucure ti, apoi
la Ia i. Conf. la Fac. de t. la Ia i
(1911), la Catedra de Algebr
Superioar unde a predat-o pân în
1920, apoi a trecut la Catedra de Teoria
Func iilor pe care a de inut-o pân la
pensionare (1948). Pentru activitatea i
538
ideile sale progresiste a fost decorat cu
ordine i medalii din partea R.S.R.
teoriei numerelor, a algebrei moderne,
a teoriei func iilor de variabil
complex , fiind prima femeie din ar
care a dat lucr ri originale în aceste
domenii, jucând acela i rol pe care l-a
jucat Sofia Kovalewskaia în Suedia. În
teza de doctorat a studiat dezvolt rile în
serie de func iuni ale lui Jacobi, de
polinoamele lui Laguerre sau Hermite
i de func ii hipergeometrice
ortogonale legate de integrarea ecua iei
c ldurii. A publicat mai multe lucr ri
asupra ecua iilor rezolvabile prin
r d cini p trate, asupra r d cinilor
primitive în corpurile p tratice etc. A
studiat solu iile unei ecua ii cu derivate
par iale de tip parabolic cu anumite
condi ii de contur. Vera Myller a fost
dotat cu un înalt caracter tiin ific, cu
un deosebit spirit critic, combativ în
exprimarea gândurilor i a
ra ionamentelor, o personalitate
distins . A cultivat artele, literatura,
muzica, pictura i sculptura. Op.pr.:
Die Theorie der Integralgleichungen in
Anwendung auf einige
Rechenentwicklungen, tez de doctorat
(1906), sub îndrumarea prof. D.
Hilbert. – Lec ii de algebr , Ed. Acad.
(1953), pentru care a ob inut premiul de
stat etc.
MYDORGE, Claude (1585–1647),
matematician francez. N. i m. la Paris.
Unul dintre prietenii cei mai apropia i
ai lui Descartes. Este cunoscut prin
aplicarea calculului algebric în studiul
conicelor. El a folosit pentru prima
dat , no iunea de „parametru“ în
dificila teorie a conicelor dup
Apolloniu, prin expuneri mai simple,
contribuind la îmbun t irea teoriei
conicelor cu rezultate importante. În
1631 a adoptat denumirea de parametru
real „m“ în ecua iile de gradul II.
Op.pr.: – Prodromus catoptricorum et
dispotricorum sive conicarum, Paris
(1631), ed. a II-a, 1949). – Récréations
mathématiques (1630).

539

N
NAGY, Kárly (1797–1868),
matematician i astronom maghiar. N.
la Komárom, m. la Paris. În 1819 a
terminat studiile superioare la Viena i
a r mas ca astronom. A devenit
consilierul grofului Kárloyi Lajos i al
principelui Kaunitz. În 1834 aflându-se
la Londra a tradus lucrarea lui
Babbage, referitor la logaritmi, în limba
maghiar . Din Londra a trecut în
S.U.A. i dup un timp oarecare s-a
reîntors la Viena. Membru
corespondent al Acad. din Viena
(1832). Între anii 1837–1843 a lucrat la
întocmirea calendarului astronomic.
Op.pr.: – Ellemi Arithmologia –
Arithmétika, Viena (1835), – Ellemi
algebra (1837). – A kis számitó (Micul
calculator), (1837). – Die Sonne und
die Astronomie (1866) etc.
NAGY, Szökaesfalvi Béla
(matematician contemporan maghiar).
Prof. de mat. la Univ. din Szegedin, a
fost colaborator al matematicianului Fr.
Riesz. S-a ocupat de studiul
func iunilor de tip pozitiv, cu studierea
contradic iilor spa iului D. Hilbert.
Op.pr.: – Über einen Satz von H. Jung
(1915). – Sur les Contractions de
l’espace de Hilbert (1958). – On the
permutability conditions of quantum
mechanics (1960). – Translations
bilaterales (1962). – Propriétés des
fonctions caractéristiques modèles
540
triangulaires et une classification des
contractions et de l’espace de Hilbert
(1963). – Corrections Compléments
aux contractions (1965). –
Décompositions spectrales des
contractions presque unitaires (1966) –
Analyse harmonique des opérateurs de
l’espace de Hilbert, Budapest (1967)
etc.
NAIMARK, Mark Aronovici (n.
1709), matematician sovietic, unul
dintre cei mai mari speciali ti în
domeniul analizei func ionale. N. la
Odessa. A terminat Inst. de Mat.-Fizic
i a lucrat în continuare în cadrul Univ.
din Odessa. În 1938 a activat în cadrul
Acad. de t. din Moscova, fiind i prof.
la Inst. Fizico-Tehnic, încadrându-se în
munca seminarului de analiz
func ional , condus de I. M. Ghelfand.
A. t.: Naimark a dedicat primele sale
cercet ri, sub îndrumarea profesorului
M. G. Krein, aplic rii determinan ilor
Bézout la problemele de separare a
r d cinilor ecua iilor algebrice. Al
doilea ciclu al cercet rilor se refer la
teoria general a operatorilor simetrici
în spa iul Hilbert. Cea mai mare parte a
cercet rilor sale au fost sistematizate în
monografia Reprezent ri unitare ale
grupurilor clasice (1950) i în
monografia Reprezent ri liniare ale
grupurilor lui Lorentz (1958). Naimark
a studiat propriet ile spectrale ale
operatorilor diferen iali (1954). A
studiat teoria inelelor normate din
domeniul analizei func ionale i a
stabilit o metod de a construi integrale
pe spa ii local compacte. În 1966,
Naimark a participat la Conferin a
Matematicienilor la Moscova, unde a
expus teza Reprezent ri de grupuri i
algebre în spa ii cu metric nedefinit .
Op.pr.: – Inelele normate (1956),
tradus în limba român (1958). Este
prima lucrare de acest gen în U.R.S.S.
Majoritatea lucr rilor le-a publicat sub
form de monografii în diferite reviste
sovietice.
NAIRIZI, An – Abul Abbas al Fadl
ibn Hatim (vezi: Abul Abbas).
NAPIER, John (Nepper, Nepair),
(1550–1617), matematician sco ian
(englez), baron de Merchiston. Numele
orginal este Lennox. N. la Merchiston,
lâng Edinburg, unde avea i un castel.
Familia se ocupa cu naviga ia i
negustoritul. A tr it într-o epoc de
mari fr mânt ri când sute de protestan i
piereau sub fl c rile rugurilor. A urmat
la Colegiul St. Salvador din St.
Andrews. Dup terminarea Colegiului a
plecat în str in tate pentru completarea
studiilor. În 1571 reîntors în patrie a
ajuns ofi er comandant de regiment. A
studiat teologia, geodezia i mat. A
activat la Edinburg. A. t.: Napier este
inventatorul logaritmilor (1614) i
descoperitorul propriet ilor lor, creând
prin aceasta un fundament solid pentru
dezvoltarea ulterioar a metodelor de
calcul în astronomie. Napier, în dorin a
de a simplifica calculele trigonometrice
a reluat ideea compar rii progresiei
aritmetice cu termenul ini ial zero i
ra ia 1 cu cea a progresiei geometrice
cu primul termen 1 i ra ia 2 i a stabilit
o rela ie func ional continu între
aceste dou progresii, introducând în
541
matematic dou func ii de o
excep ional importan , func ia
logaritmic i func ia exponen ial
(1614). El a considerat ca baz a
logaritmilor neperieni (hiperbolici)
num rul e = 2,718281828459 . Primii
logaritmi ai lui Napier prezentau
dificult i în calculele practice. A
r mas un mister calea pe care a urmat-o
Napier ca s ajung la no iunea unui
num r. El a lucrat 20 de ani ca s
ajung la descoperirea logaritmilor.
Descoperind opera iile cu logaritmi, a
dovedit astfel un mijloc universal de
u urare a calculelor prin tabele de
logaritmi. Colaboratorul s u Briggs a
recunoscut inven ia lui Napier i a
adoptat-o la calculul logaritmilor
zecimali (baza 10). Briggs a calculat
logaritmii în baza 10 pentru numerele
întregi cuprinse între 1…20000 i
90000– 100000 (1624). În 1617, Napier
a folosit virgula zecimal pentru
separarea întregilor de partea zecimal .
Napier a stabilit mai multe formule din
cadrul trigonometriei sferice. A compus
unele reguli pentru u urarea calculului
oral. La el g sim i o concep ie
dinamic asupra calculului
infinitezimal. În 1596, Napier a
întocmit un document secret prin care a
preconizat o serie de inven ii cu
inten iunea de a le pune în serviciul
patriei sale, pentru ap rarea Angliei. A
realizat un calculator rudimentar.
Op.pr.: Mirifici logarithmorum
canonis descriptio seu Arithmeticorum
supputationum mirabilis abreviatio,
ejusque usus in utraque trigonometria,
ut etiam in omni logistica mathematica
amplissimi, facillini et expeditissimi
explicatio (1614), reeditat postum
(1619–1620) i completat cu Mirifici
canonis constructio, con ine procedeul
de construc ie a tabelelor de logaritmi
i folosirea lor în trigonometrie.
Reeditarea postum (1619, 1857), ceea
ce a exercitat o influen hot râtoare
asupra tiin elor. – Rhabdologia sau
numerationis per virgulas (1617), în
dou volume, în care descrie metoda de
calcul cu be i oarele Napier. Între
matematicienii români men ion m pe
S. Sanielevici, care a tratat interesanta
regul mnemotehnic pentru rela iile
din triunghiul sferic dreptunghic
(1950).
NARAIAN (sec. XIV), matematician
i înv at indian. A calculat suma de
termeni care generalizeaz numerele
triunghiulare, piramidale etc. Cuno tea
sumarea seriilor p trate i cuburi ale
unei progresii aritmetice. S-a ocupat de
p tratele magice, la fel ca i grecii i
chinezii. De la el a r mas manuscrisul
necompletat: Bidjaganita, redactat pe la
mijlocul sec. XIV. Naraian a dezvoltat
mat. strâns legat de astronomie.
NASAVI (vezi: Abu-1-Hassan).
NASH, John F., matematician
contemporan. Licen iat în mat. de la
Univ. din Princeton, ast zi prof. la Inst.
Tehnologic din Massachusetts. Unul
dintre cele mai mari somit i americane
în domeniul jocurilor distractive.
NASREDIN – At – Tu i (vezi: Abu
Djafar At-Tu i).
542
NASSIR – TUSI (vezi: Abu Djafar At-
Tu i).
NAVARRA, Domenico-Maria (sec.
XV), matematician i astrolog din
Ferarra. Prof. în Perugia, apoi la Roma.
În 1483 a trecut la Catedra de
Astrologie a Univ. din Bologna,
dobândindu- i un renume, ca eminent
astronom. A scris despre via a i
operele lui Arhitas: Tentamen de
Archytae vita atque operibus. Scrierile
sale, în special tratatele astrologice, au
disp rut. A studiat eclipsa de Lun din
1497. Timp de 21 ani a func ionat ca
astrolog la Bologna. A fost disciplolul
lui Copernic. A murit la etatea de 55 de
ani.
NAVASI – Al (Abu-l Hassan Ali ibn
Ahmed an Navasi), (> 1030).
Matematician arab, a expus aritmetica
prin utilizarea numera iei zecimale
pozi ionale. A descris, pentru prima
oar , extragerea r d cinii cubice, dup
un procedeu ce coincide cu cel antic
chinez.
NAVIER, Louis Marie Henri (1785–
1836), matematician francez. Prof. de
analiza mat. la c. Politehnic din
Paris. A pus bazele mat. ale
elatisticit ii, stabilind ecua ia general
a elasticit ii i a elaborat o sintez a
mecanicii contemporane. Aceast
teorie început de Jean i Daniel
Bernoulli i-a atins apogeul prin
Navier, Poisson, Lamé, Kelvin i H.
Poincaré. A stabilit legile vâscozit ii
lichidelor i ecua iile ce-i poart
numele, în mecanica fluidelor, între
care sunt de remarcat: ecua iile de
mi care a fluidelor reale, adic a
fluidelor în care se ine seama de
frecarea între straturi. Op.pr.: – Lois de
l’équilibre et du mouvement des corps
solides élastiques (1821). – Résumé des
leçons données à l’École des Ponts et
Chaussées sur l’application de la
Mécanique, Bruxelles (1826). – Dintre
matematicienii români, Tancred
Constantinescu a publicat un articol
referitor la rezisten a materialelor:
Asupra arcelor de parabol i arcelor
de cerc, când se poate înlocui f r
eroare neadmisibil ds prin dx în
formula lui Navier …(1899). Ciprian
Foia : Une remarque sur l’unicité des
solutions des équations de Navier, en
dimension n (1961). Via a i activitatea
lui Navier este descris de I. Ionescu, în
„Bull.Soc.Poltehnic “, vol. L, nr.
12/1936 i de Gh. i eica: Navier ca
profesor de analiz matematic la
coala Politehnic din Paris (1936).
NAYRIZI, (vezi: Abul Abbas…).
NEDELCU, Mariana (n. 1931), prin
c s torie Mariana Nedelcu Coroi.
Analist , cu preocup ri în cibernetic .
Ing. electronist . c. primar a urmat-o
la Gala i i Bucure ti, iar cursurile
secundare la Bucure ti (1948). A
absolvit Fac. de Mat. i Fizic , precum
i Inst. Politehnic din Bucure ti, în
1938 a ob inut titlul de ing. electronist,
fiind numit asist., apoi cercet toare la
Inst. de Mat. al Acad. Între anii 1951–
1952 a lucrat la Inst. de Fizic
Nuclear . Avansat lector la Univ. din
Bucure ti (1957). Cercet toare
543
principal la Inst. de Mat. al Acad.
(1966), la Sec ia Ecua ii Diferen iale.
Dr. în mat. (1959). A. t.: se remarc în
domeniul ecua iilor cu derivate par iale,
în domeniul teoriei algebrice a
mecanismelor automate, în domeniul
aplica iilor ecua iilor cu derivate
par iale la ecua iile elasticit ii în
spa iu. A stabilit unele sisteme de
ecua ii ce descriu func ionarea releelor,
sisteme formate din ecua iile
caracteristice ale acestor relee. A f cut
comunic ri la Congresul
Matematicienilor Români (1956) i a
luat parte la lucr rile consf tuirii de la
Moscova (1957) etc. Op.pr.: –
Teorema lui Morera pentru polinomul
areolar de ordinul n în spa iul cu trei
dimensiuni. Ed. Acad. 1960, care este
tradus în limba francez i rus . –
Ecua iile fizicii matematicii (1955) etc.
NEGOESCU, Nicolae (n. 1919),
matematician român, cu preocup ri
constante în teoria numerelor. N. la
Ia i. În 1937 a absolvit lic., iar în 1941
i-a luat licen a în mat. Toate studiile
le-a f cut la Ia i. Asist. la Catedra de
Calcul Diferen ial i Integral, la Fac. de
t. a Univ. din Ia i (1943) apoi asist. la
astronomie i Seminarul Mat. Ia i (între
1943–1947). ef de lucr ri la calculul
diferen ial i integral (1948), conf.
pentru mat. generale la Inst. Agronomic
din Ia i (1949–1951). Prodecan (1953),
fiind încadrat la analiza mat. A. t.: se
concretizeaz în teoria numerelor,
confirmat prin numeroasele memorii
publicate în acest domeniu. A predat
calculul diferen ial i integral,
geometria analitic , algebra, teoria
func iilor de variabil real , calculul pentru prima dat , ay 2 = x 3 , opera ie
probabilit ilor, mat. generale,
legat de numele lui.
astronomia. A introdus no iunea de
num r critic pentru mul imea de
NEMORARIUS, Jordanus (vezi:
numere care au o dezvoltare în frac ie
Jordanus Nemorarius).
continu simpl , precum i no iunea de
frac ie continu multipl . A generalizat
NEMÎ KII, Victor Vladimirovici (n.
ecua ia de recuren pe care a studiat-o
1900), matematician sovietic. Termin
englezul M. Truesdell. A stabilit o
Univ. din Moscova în 1925, unde
formul pentru lungimea înf ur torii
r mâne s predea. Devine prof. în
convexe a unui oval i a unei mul imi
1935. Lucr rile de baz se refer la
reduse de puncte.
teoria calitativ a ecua iilor diferen iale.
S-a ocupat i cu problemele de teoria
NEHEMIA, Rabi (sec. II e.n.),
func iilor de variabil real i
matematician de origine evreu. A scris
topologie. Op.pr.: Uber Volstanding –
un tratat de mat. în limba ebraic ,
unstable dynamische systeme. „Annali
intitulat Mishnah hamiddoth (Tratat
di matem. pura et applicata”, (1935–
despre, m sur tori), descoperit în 1862
1936), t. 14. – Teoremâ suscestvovania
i publicat de M. Steinschneider. În
i edinstvenosti dlia nelineinâh
acest tratat se g se te o explica ie
integralnâh uravnenii (1934). –
amuzant pentru septimea care lipse te
Kacestvenaia teoria differen ialnâh
în pasajul din Cartea Regilor din
uravnenii (1949).
Biblie: „în toat lucrarea se tie c
circumferin a unui cerc con ine de trei
NEPER, John (vezi Napier).
ori i o septime diametrul lui. Suprima i
aceast septime în favoarea grosimii
NERNST, Waler Hermann (1864–
p retelui i vor r mâne exact 30 de co i
1941), fizician i chimist german. N. la
pentru a-l înconjura“. Astfel, diametrul
Briesen-Prusia. Prof. la Lipsca (1889–
unui vas care a fost m surat între
1891), la Göttingen (1891–1905), apoi
marginile exterioare, iar circumferin a a
la Univ. din Berlin. Membru al Acad.
fost determinat pe diametru. În acest
de t. din Ungaria (1889). Consilier în
caz minunea era c grosimea vasului
armata german (1914–1916). A. t.:
era exact cât septimea lips . La el
const în lucr rile lui din domeniul
1 temperaturilor joase. Lui îi apar ine
g sim deci π = 3 . Dar calculele de
7 fundamentarea celui de al treilea
mai sus determin π = 3 . principiu al termodinamicii (1906). A
descoperit unul din fenomenele
NEIL, W. (1637–1670), geometru, fost galvanomagnetice i termomagnetice
discipol al lui Wallis. A încercat s (Fenomenul Nernst). A studiat
rectifice algebric o curb algebric . În fenomenele de degenerescen a
1657 a rectificat parabola semicubic , gazelor, în care domeniu a formulat
544
unele postulate. Pentru activitatea sa
tiin ific i s-a decernat premiul Nobel.
Directorul Inst. de Fizic al Univ. din
Berlin (1924–1933). Op.pr.: –
Einführung in die mathematische
Behandlung der Naturwissenschaften,
München (1904). – Über die
Bedeutung elektrischer Methoden und
Theorien für die Chimie, Göttingen
(1901).
NEUBERG, Jean-Baptiste Joseph
(1840–1926), matematician belgian. N.
la Luxemburg, m. la Liége. Bacalaureat
(1859) i a continuat studiile la c.
Normal de t. de Stat, de pe lâng
Univ. din Grand, pe care a terminat-o
în 1862, fiind numit prof. la c.
Normal din Nivelles, apoi la Ateneele
Regale din Aolon, Bruges i Liège,
ora în care a r mas pân la moarte. La
Liège, a predat cursurile de geometrie
descriptiv , algebr superioar ,
geometrie analitic , analiz
infinitezimal la c. de Mine. Apoi,
prof. la Fac. de t. (1880) din Liège, de
algebr superioar i analiz
infinitezimal , complemente de
geometrie descriptiv , analitic ,
metrologie. Membru al Acad. Regale
belgiene (1897). A. t.: a f cut parte din
c. belgian de geometria triunghiului,
contribuind la dezvoltarea acestui
capitol al geometriei. Principala
preocupare studiul triunghiurilor
pseudo-isoscele. Împreun cu Lemoine
i H. Brocard s-au ocupat de geometria
tetraedrului. A determinat termenul de
drepte izogonale. Colaboratorul revistei
„Mathesis“, Neuberg a colaborat mult
cu Vasile Cristescu, pe care l-a
545
simpatizat. Op.pr.: – Sur l’orthopole et
sur des théorèmes Droz-Farny (1875).
Sur les figures semblablement
variables (1885). Bibliographie du
triangle et du tétraèdre (1922). Lista
complet a publica iilor lui Neuberg,
pân în anul 1911, data retragerii din
activitate, în „Liber Memoriales“,
redactat de elevii s i.
NEUGEBAUER, Otto (n. 1899),
matematician american. N. în Insbruck
(Austria). În 1926 termin Univ. din
Göttingen, unde func ioneaz ca prof.
(1927–1933). Emigreaz în
Danemarca, unde devine prof. la Univ.
din Copenhaga (1934–1939), apoi
pleac în America, devenind prof. la
Univ. Brown (Providence). Figur de
seam a istoriei mat. mondiale. A. t.: a
descifrat i a publicat un mare num r
de texte mat. cuneiforme, care dau o
imagine mai complet asupra mat.
sumerienilor, akkadienilor i
babilonenilor i totodat mai complet
decât aceea pe care ne-o putem face
asupra mat. egiptenilor antici.
Neugebauer a propus ipoteza c
sistemul de m suri care exista la
babiloneni a ap rut din reunirea
sistemelor zecimale ale sumerienilor i
al cuceritorilor lor akkadieni, având
fiecare unitatea sa fundamental de
greutate. Neugebauer a ar tat c la
Babiloneni, geometria nu era cunoscut
ca o teorie de sine st t toare, ci numai
ca o procedur pentru m sur tori
practice. Neugebauer a supus unei
critici concep iile idealiste ale
istoricilor burghezi, care gândesc
metafizic i consider mat. numai ca o
 tiin absolut . Ca matematician,
Neugebauer a stabilit unele teoreme i
formule de aproximare. Neugebauer a
editat: Quellen und Studien zur
Geschichte der Mathematik (1929),
Izvoare i studii din Istoria
Matematicii, în care i-a publicat
cercet rile sale istorice. Op.pr.: – Die
Grundlagen der aegyptischen
Bruchrechnung, Berlin (1926). – Über
die Geometrie des Kreises in
Babylonien (1931). – Mathematische
Wielschriftexte, Berlin (1934).
Vorlesungen über die Geschichte der
antiken matematischen Wissenschaften,
Berlin (1934). – Mathematical
Cuneiform Texts, New-Haven (1945),
în trei vol., The Exact Sciences in
Antiquity, Copenhaga (1951) etc.
NEUMANN, Ernst Francz (1798–
1895), matematician, fizician,
mineralog german. N. la Joachimstal,
m. la Königsberg, unde în 1928 a
devenit prof. univ. Membru
corespondent al Acad. de t. din
Petersburg (1838) i membru
corespondent al Acad. din Berlin
(1858). A. t.: în 1845 a dat prima
expresie mat. induc iei. Lucr rile
principale se refer la optic i func ional i cu ajutorul acesteia în
electricitate. S-a ocupat cu studiul
polariza iei luminii, cu refrac ia dubl .
A scris i lucr ri despre teoria
magnetismului. În toate lucr rile sale se
eviden iaz expresia mat. a axiomatizare. A dat o defini ie general
fenomenelor fizice studiate de el.
Împreun cu K. G. Jacobi, a fondat a a-
numita c. din Königsberg. L-a
preocupat teoria jocurilor i a
împletiturilor. Op.pr.: Inductionsgesetz
546
(1845). – Vorlesungen über die theorie
des Magnetismus, Leipzig (1881). –
Vorlesungen über die Theorie des
Potentials (1887). – Vorlesungen über
Kappilarität (1894) etc.
NEUMANN, János Johann von
(1903–1957), matematician american
de origine maghiar . N. la Budapesta,
unde în 1926 a absolvit Univ. Prof. la
Univ. din Berlin (1927–1930), la Univ.
Princeton, din S.U.A. (1930–1933),
apoi la Inst. de Cercet ri din acela i
ora . Membru i consultant al
diferitelor institu ii militare i maritime
(1940–1954). Membru în Comisia de
Energie Atomic (din 1954). Membru
al Acad. Na ionale de t. din
Washington (1937). A. t.: se refer la
teoria spectral a operatorilor liniari i
nem rgini i în spa iul Hilbert (a
introdus no iunea de mul ime
spectral ), la aplicarea analizei
func ionale în problemele mecanicii
generale i cuantice. Cercet ri
importante în logica mat. i teoria
grupurilor topologice. S-a ocupat de
teoria atomic i cuantic . Este
fondatorul teoriei spa iilor topologice.
A adus contribu ii importante în analiza
fizica modern . În 1928 a creat teoria
mat. a jocurilor strategice. În 1925 a
ob inut rezultate importante în teoria
mul imilor printr-o nou încercare de
spa iilor vectoriale local convexe. A
stabilit teoreme referitor la grupurile
abeliene, local compacte. S-a ocupat cu
crearea ma inilor electrice de calcul.
Op.pr.: - Eine Axiomatisierung der
Mengenlehre (1928). - Mathematische
Grundlagen der Quantenmechanik
(1932). - Algemeine Eigenverttheorie
Hermitischer funktionaloperatoren
(1929). - The theory of Games and
Economie Behavior, Princeton (1947),
– este prima carte consacrat teoriei
jocurilor. Teoria axiomelor lui
Neumann a fost abordat de
matematicienii români: Mircea
Târnoveanu, S. Teleman (1958), C.
Foia (1957).
NEUMANN, Karl-Gottfried (1832–
1925), matematician german. N. la
Königsberg. Prof. la Univ. din Halle
(1858), la Basel (1863), la Tübingen
(1865), Univ. din Leipzig (1868). A. t.:
Neumann are contribu ii în domeniul
ecua iilor cu derivate par iale, în teoria
poten ialului (în particular în teoria
poten ialului logaritmic) unde el a dat o
metod (metoda lui Neumann) de
rezolvare a problemei lui Dirichlet
pentru cazul contururilor concave (în
plan) i a suprafe elor concave (în
spa iu). A studiat cea de a doua
problem la limit (problema lui
Neumann). Are lucr ri privind teoria
riemannian a func iilor algebrice.
Împreun cu A. Clebsch este fondatorul
revistei „Mathematische Annalen“
(1868). A studiat func iile armonice,
func iile de dou variabile complexe. A
stabilit o ecua ie de tip eliptic, în
coordonate clindrice, care se întâlne te
în studiul mi c rii fluidelor prin medii
poroase. Op.pr.: Untersuchungen über
das logarithmische und Newtonische
Potential (1877). – Vorlesungen über
Riemann’Theorie der Abel’schen
547
Integrale, Leipzig (1884). –
Hydrodynamische Untersuchungen
(1883). – Allgemeine Untersuchungen
über das Newtonische Prinzip der
Fernwirkungen, (1896). Cu ecua iile de
tip eliptic ale lui Neumann s-a ocupat
matematicianul român S. Vasilache
(1952).
NEVANLINNA, Rolf Hermann (n.
1895), matematician finlandez, prof. la
Univ. din Helsinki (1926) i Zürich
(1946). Membru a Acad. de t.
Finlandez (1924). A. t.: are contribu ii
importante în domeniul func iilor
analitice de variabil complex . A
introdus
func ia caracteristic T (r ) în func iile
meromorfe. Rezultatele fundamentale
ale func iilor meromorfe erau deja
con inute în monografia lui
Nevanlinna, devenit clasic : Le
théorème de Picard-Borel et la théorie
des fonctions méromorphes (1929).
Dezvoltarea ulterioar a acestei teorii o
g sim în monografia: Eindeutige
analytische Functionen (1936). A
studiat tipurile de suprafe e
riemanniene ce sunt legate de func iile
armonice. A utilizat no iunea de func ie
hiperbolic ce se poate introduce pentru
toate suprafe ele riemanniene i a
remarcat etapa contributiv a lui S.
Stoilow. În monografia:
Uniformisierung (1955) a expus teoria
lui S. Stoilow, relativ la transform rile
interioare i suprafe ele riemanniene de
acoperire. Cu problemele abordate de
Nevanlinna, s-au ocupat Gh.
C lug reanu (1932), Cabiria A. Cazacu
(1954).

NEWCOMB, Simon (1835–1909),
matematician i astronom american,
originar din Sco ia. N. la Wallace, m. la
Washington. Prof. de mat. la Nautical
Almanac Office din Washington (din
1857). Observator la Observatorul
Maritim (1861). Director la Ephemeris
and Nautical Almanac Office din
S.U.A. (1877–1897). Prof. de mat. i
astronomie la Univ. din Baltimore
(1884–1893). A. t.: Newcomb a f cut
descoperiri importante în teoria
general a curbelor. A devenit celebru
prin lucr rile sale asupra lui Neptun i
Uranus. Descoperirile lui le-a publicat
în Astronomical papers prepared for
the use of the American Ephemeris
(1882–1889), în opt vol. Op.pr.:
Researches on the motion of the Moon.
inner planets and the fundamental
constants of astronomy (1895).
Astronomy for everybody (1903). –
Elements of astronomy (1900). – The
Stars (1902). – Bewegung des Mondes
und der grossen Planeten. – Spherical
Astronomy, New York (1907) etc.
NEWTON, Isaac (1642–1727), mare
matematician, fizician, astronom,
englez. Unul dintre cele mai mari genii
ale omenirii în domeniul tiin elor
abstracte i experimentale.
Întemeietorul mat., fizicii i care
astronomiei moderne, cel mai renumit
om al tiin elor naturii dintre savan ii
timpului. N. în anul când a murit
Galilei în satul Woolsthorpe din
Lincolnshire, m. la Kensington. S-a
n scut în anul izbucnirii marelui r zboi
civil în Anglia. Tat l s u fermier a
548
murit înainte de a se na te Isaac. Mama
sa, dup trei ani, s-a c s torit cu un
preot. Fratele mamei a fost tot preot.
Newton a crescut sub influen a liniei
preocup rilor teologice. Pl pând, în
copil rie se distra singur, tr ind izolat.
Primele clase le-a f cut în ora ul s u
natal. La 12 ani a fost trimis la
Grantham pentru a înv a limba latin
la c. Regal . În 1661 a fost admis la
Trinity College din Cambridge (elevul
lui Isaac Barrow). În 1665 a ob inut
bacalaureatul, unde a studiat operele lui
Descartes, Kepler i Wallis, a înv at
latina, elena, ebraica. În 1667, Newton
a luat ultimul grad universitar i s-a
stabilit la Cambridge, devenind prof.
univ. la catedra cedat în favoarea sa de
fostul s u prof. Isaac Barrow. Membru
al Soc. Regale din Londra (1672).
Director general al Monet riei (1669).
Membru la Acad. de t. din Paris. În
1703 a fost ales pre edinte al Soc.
Regale din Londra, post pe care l-a
de inut pân la moarte. Concomitent a
func ionat ca prof. de optic , fizic i
astronomie la Univ. din Cambridge.
Cuno tin a f cut cu Huygens, J.
Locke, lordul Montmouth,
Mashemamy i Somers, i-au înlesnit lui
Newton o ascensiune ulterioar . În
urma unui incendiu din locuin a sa s-au
distrus multe manuscrise tiin ifice,
justificau dreptul asupra
descoperirii calculului fluxiunilor.
Calculul infinitezimal (calculul
fluxiunilor) a fost elaborat de Newton,
independent de Leibniz, i a marcat o
nou etap în dezvoltarea matematicii.
Newton a fost regalist. În 1688 a fost
ales membru al Parlamentului din
partea Univ. A. t.: Nu exist nici o
ramur a mat. în care s nu figureze
numele lui Newton. A devenit celebru
prin lucr rile remarcabile din domeniul
geometriei i prin calculul fluxiunilor.
În activitatea sa, primul s u succes a
fost descoperirea formulei puterii
binomului (a + b) n , ar tând c formula
puterii binomului este valabil pentru
orice exponent. A descoperit
dezvoltarea în serie a binomului
(1 + x) n , arcsin x , arctgx . A stabilit o
metod de inversare a seriilor, cu
ajutorul c reia a ob inut dezvoltarea în
serie a lui e x . A dat o metod pentru
ob inerea divizorilor unui polinom,
pentru determinarea num rului de
r d cini imaginare, pentru
determinarea limitei superioare a
r d cinilor reale ale unei ecua ii
algebrice. A folosit metoda
coeficien ilor nedetermina i în
rezvolvarea ecua iilor. În domeniul
trigonometriei a dat pentru prima oar
dezvoltarea func iilor circulare în serie.
În geometrie a dat un nou mijloc de
generare a conicelor, a formulat teoria
general a curbelor, a definit diametrii,
asimptotele, a procedat la clasificarea
curbelor, unde a inut seam i de
punctele nodale, punctele unghiulare i
punctele izolate. A studiat cele 72 feluri
de cubice. În ce prive te calculul
infinitezimal a creat o polemic de
prioritate între Newton i Leibniz, care
a durat pân la moartea lui Leibniz. În
orice caz, Newton a des vâr it acest
calcul. Calculul infinitezimal a devenit
cunoscut abia în 1687, în celebra oper :
Philosophiae naturalis principia
549
matematica, care este tradus i în
limba român de V. Marian, prof. la
Cluj. Newton a ar tat c aceast
descoperire are o mul ime de aplica ii
în mat., în tiin în general i în
practic . Metoda fluxiunilor a fost
utilizat de Newton la rectificarea
cercului. Newton a rezolvat ecua ii
diferen iale de forma explicit i s-a
ocupat i de probleme distractive
(1697). Gloria cea mai mare a lui
Newton const în cl direa mecanicii
ra ionale i a mecanicii cere ti. A
formulat cele trei principii ale
mecanicii clasice: legea iner iei, legea
propor ionalit ii for ei, legea ac iunii i
reac iunii. În 1687 a extins principiile
generale ale mecanicii în astronomie,
formulând legea gravita iei universale.
A pus baza teoriei refrac iei
atmosferice, a stabilit legea de mi care
a cometelor. A stabilit formula
matematic a for ei centripete. A
studiat primul interferen a i
descompunerea luminii. A descoperit
un telescop cu reflexie (1668). Newton
s-a ocupat i cu chimia i filosofia. În
filosofie este un reprezentant al
materialismului mecanicist. A criticat
înv tura lui Aristotel, a înclinat spre
concep ia atomist în ce prive te natura
luminii. Pentru el experien a a fost un
mijloc puternic de crea ie tiin ific .
Op.pr.: – Philosophiae naturalis
principia mathematica (1687). –
Newton pân în anul 1687 nu a publicat
nimic din descoperirile sale. A început
publica iile la st ruin a
matematicianului Edmund Halley. –
Metodus fluxionum et serierum
infinitarum (1670–1671), tip rit
postum în 1736. – Optics (1704).
Aritmetica universalis (1707). Analysis
per Equatione numera terminorum
infinites (1665–1669), publicat în
1711. Newton a fost o fire retras , de o
puternic originalitate i independen .
Nu a fost c s torit, nu a trecut
frontierele Angliei. Mereu era cufundat
în gânduri. Exigent în ceea ce prive te
afirma iile sale. Adept al metodei
inductive. A luptat contra
catolicismului. El a realizat sinteza
marilor înainta i, în opera sa. Operele
lui Newton au fost citite de Antioh
Cantemir la Londra în (1732). Lucr rile
lui Newton au preocupat i pe
matematicienii români: C. Popovici
(1923, 1943), D. V. Ionescu (1964), T.
Popovici (1945) etc. Toate lucr rile lui
Newton au fost editate de c tre
Horsley, Londra, (1779–1785) în cinci
volume, iar unele de J. Castillon, iar
Quadratura curvarum a fost tradus de
G. Kovalevski.
NICHIFOR, I. Emanoil (sec. XIX),
prof. la c. Comercial din cheii
Bra ovului. În 1837 a alc tuit i a
tip rit, cu litere chirilice, la Bra ov,
primul tratat de drept comercial din
istoria noastr , intitulat Pravila
comercial , care pe lâng importan a ei
comercial i economic prezint o
valoare pentru istoria tip riturilor de
lucr ri mat. în limba român , întrucât
ultimele dou p r i se refer la
probleme de aritmetic comercial .
Este primul manual de mat. comercial
tip rit în limba român la Bra ov. Din
acest punct de vedere este considerat
primul autor al unui tratat de drept
550
comercial în limba român în
Transilvania i ca unul dintre primii
matematicieni bra oveni.
NICHIFOR, Gheorghe (1886–1946),
geometru român. De origine
moldovean. N. în Bucure ti. În 1904 i-
a luat bacalaureatul la Bucure ti. În
1908 a fost numit prof. de mat. la Lic.
„Petru Rare “ din Piatra-Neam , apoi a
trecut la Seminarul Central din
Bucure ti. În 1913 a fost definitivat la
Lic. „Matei Basarab“ din Bucure ti.
Simultan asist. la Catedra de Geometrie
Descriptiv la Univ. din Bucure ti,
func ionând i ca prof. la Seminarul
Pedagogic Univ. Între 1916–1918, ef
de lucr ri la Univ. din Ia i, la Catedra
de Geometrie Descriptiv , func ionând
i la serviciul de cenzur . Conf. la Cluj
(1918), iar din 1920, la Fac. de Chimie
Industrial a Univ. din Bucure ti i la
c. Superioar de Arhitectur . Dr. în
mat. (1921), apoi docent la Fac. de t.
din Bucure ti. Pân în 1941, când a fost
scos la pensie. În acest timp a
func ionat ca prof. titular la Catedra de
Geometrie Descriptiv , concomitent
îndeplinind i func ia de inspector
general în înv mântul secundar. Mare
activist la G. M. din anul 1920. A. t.:
prive te lucr rile de geometrie
descriptiv i geometrie superioar . A
redactat cele mai bune manuale pentru
înv mântul secundar i univ. în
domeniul geometriei descriptive. S-a
ocupat i cu geometria analitic i
analiza mat. Op.pr.: – Cosmografia
pentru colile Normale i Seminarii
(1911, 1914). – Curs de geometrie
descriptiv pentru clasa VII real i
Universitate (1913, 1919, 1925, 1928,
1930, 1935, 1941, 1945) – Curs de
matematici pentru coala de
topometrie (1921). A fost un
popularizator al tiin ei, publicând
diferite articole în „Natura“ i ziarul
„ tiin elor i c l toriilor“ precum
articole elogioase despre E. Pangrati i
Al. Or scu etc.
NICOLAS, Albert, prof. contemporan
la „Manmarth College“ din Illinois. În
1957 s-a ocupat de teoria i diferen iale ale acestei varia ii.
confec ionarea hexflexagoanelor, care
sunt ni te poligoane de hârtie,
construite prin împ turirea unor fâ ii de
hârtie drepte sau frânte, care au
proprietatea fascinant de a- i schimba
fe ele, atunci când sunt p turite în
diverse feluri „flexate“.
NICOLAU, I. Constantin (1873–
1942), matematician român, care a
activat în domeniul teoriei numerelor,
algebrei, analizei mat., astronomiei i
mecanicii cere ti. N. la Ia i.
Bacalaureat (1894), elev la c.
Superioar Normal din Ia i (1894–
1896). A urmat cursurile Univ. din Ia i.
A plecat la Sorbona undo a studiat
analiza, mecanica, astronomia, a
absolvit în 1901, iar în 1909 a ob inut
certificatul pentru mecanica cereasc .
Dr. în mat. la Sorbona (1912). La Paris
a audiat cursurile prof. H. Picard,
Puisseux i Andoyer. Reîntors în ar a
fost numit conf. de mat. generale la
Fac. de t. a Univ. din Ia i. Doc. în
specialitatea mecanic cereasc (1915).
Pensionat în 1938. A. t.: S-a ocupat cu
studiul integralelor particulare ale
551
ecua iilor diferen iale liniare, p tratele
magice, teoria numerelor, dezvoltarea
în serie a r d cinilor ecua iilor, limitele
r d cinilor ecua iilor i a continuat
unele cercet ri noi asupra ecua iilor
algebrice. L-a preocupat problema
celor trei corpuri, studiind inegalitatea
principal din mi carea Lunii,
inegalitate cauzat de Soare i numit
varia ie, ceea ce face ca Luna s nu
descrie în jurul P mântului o elips
keplerian . A stabilit ecua iile
NICOLAUS, Cusanus (vezi: Krebs
Nicolaus).
NICOLE, François (1683–1758).
Matematician talentat, francez. Cu
aptitudini precoce în mat., la 19 ani,
printr-o lucrare privind rectificarea
cicloidei (determinarea lungimii arcului
cicloidei) i-a câ tigat faima de
matematician. A realizat
descompunerea r d cinilor cubice în
serii de func ii (1738), idee relatat de
Leibniz înc în 1677. La 30 de ani a
câ tigat r m agul cu Mathulon de
3000 de franci, pentru gre elile g site
în demonstra iile lui Mathulon, în
cuadratura cercului.
NICOLE, François (1726–1793),
matematician francez. A fost elevul lui
Montmart. A încercat s rezolve
problema pus de Stirling prin metode
mai simple. A continuat studiul
sistematic al ruletelor. A cercetat
epicicloidele sferice.
NICOLESCU, V. Alexandru (n.
1904), geometru român. N. la Giurgiu,
ca fiu al institutorului V. Nicolescu i
frate cu acad. Miron Nicolescu.
Preg tirea colar , inclusiv studiile
univ. le-a f cut la Bucure ti. Dup
luarea licen ei a func ionat ca prof.
secundar. Dr. în mat. (1947). Prof.
univ. la Craiova (din 1948), de unde a
fost transferat la Inst. Agronomic din
Bucure ti i apoi la Inst. de Construc ii.
Prof. la Catedra de Mat. Generale la
Inst. de Mine din Bucure ti (1956–
1957), apoi prof. de mat. la Inst. de
Petrol i Gaze din Bucure ti (din 1957).
A. t.: principala preocupare domeniul
geometriei, studiul curbelor, suprafe ele
i invarian ii în geometria euclidian
(tez de doctorat). A dat o metod de
construc ie a invarian ilor diferen iali ai
transform rii lui Legendre. A studiat
curbele sferice i transformatele lor,
prin opera ii vectoriale. Pentru
suprafe ele i eica, apar inând grupului
centro-afin i afin parabolic a
demonstrat unele propriet i noi. S-a
ocupat de geometria tip Cayley.
Studiind integrarea ecua iilor
diferen iale liniare omogene de ordinul
trei, a ar tat c a rezolva o astfel de
ecua ie înseamn a g si propriet ile
curbelor din spa iul euclidian
tridimensional, care se p streaz prin
transformarea centro-afin . Aceasta
conduce la rela ii între coeficien ii
ecua iei i elementele intrinseci ale
curbei. S-a mai ocupat de cuarticele
strâmbe unicursale dup planele lor
osculatoare, de o proprietate a
parabolei, de o clas de polinoame cu
r d cini reale, de polinoamele lui
552
Hermite, de dreapta lui Simpson, de
anumite probleme din geometria
triunghiului etc. Op.pr.: – Asupra
geometriei centro-axiale diferen iale a
curbelor plane i strâmbe. A tip rit
manuale pentru liceu de geometrie
analitic i aritmetic (1935–1946). A
întocmit unele memorii în colaborare
cu E. Arghiriade, Miron Nicolescu,
Rafael Faion i al ii.
NICOLESCU, Lilly-Jeanne (n. 1931),
matematician român cu preocup ri în
analiza func ional i analiza mat. N. în
Bucure ti, fiica acad. Miron Nicolescu.
Studiile le-a f cut la Bucure ti.
Bacalaureat (1949), absolvent a Fac.
Mat. i Fizic (1953), fiind numit
asist. la Fac. de Mine din Bucure ti,
apoi la Inst. de Mat. al Acad., ca
cercet tor la sec ia de analiz
func ional i topologie. Dr. în mat.
(1959). Conf. la Inst. Politehnic din
Bucure ti (1961) etc. A. t.: începe cu
teza de doctorat: Contribu ii la o
analiz a func iilor vectoriale definite
într-un spa iu Banach i se refer la
diferen iala în spa ii func ionale. A
studiat integrala Perron-Stieltjes, c reia
i-a dat o nou defini ie echivalent cu
cea a lui J. Ridder. A stabilit o
extensiune a teoremei lui Rolle, a
teoremelor lui Cauchy i Vainberg. A
definit derivata areolar a unei func ii
de o variabil complex . A mai studiat
în special propriet ile diferen iale ale
func iilor veactoriale definite într-un
spa iu Banach etc.
NICOLESCU, Miron (1903–1975),
matematician român, om de tiin
emerit, acad., autor a numeroase lucr ri
de mat. din domeniul analizei,
reprezentant de frunte al c. române ti
de mat., posesor al unei culturi
umaniste vaste, creator de poezie mat.
i un matematician sensibil la poezia
vie ii. Laureat al premiului de stat. N.
la Giurgiu, pe malul Dun rii, dintr-o
familie de înv tori. Studiile, inclusiv
cele univ. le-a f cut la Bucure ti.
Licen iat în mat. în 1924. A continuat
studiile la c. Superioar la Paris,
ob inând titlul de dr. la Sorbona (1928).
Reîntors în ar , a fost numit conf. la
Catedra de Mat. Generale pe lâng Univ.
din Cern u i. Doc. la analiza mat.
(1929–1931), prof. titular la Catedra de
Geometrie Analitic i Superioar (din
1933). Membru al Soc. G. M. (1929).
Prof., ef de catedr la Univ. din
Bucure ti, la calculul diferen ial i
integral (1940). Membru corespondent
al Acad. de t. (1936), membru titular
(1955) i pre edinte al Acad. R.S.R.,
din 1966, func ie pe care a de inut-o
pân la sfâr itul vie ii. Director al Inst.
de Mat. Membru al Biroului Executiv
al Consiliului Na ional pentru tiin i
Tehnologie. Membru al P.C.R.
Membru al Comitetului Central al
P.C.R. (1965). Reales de mai multe ori
în Marea Adunare Na ional , ca
deputat. Membru al Biroului Executiv
al Consiliului Na ional al Frontului
Unit ii Socialiste. Membru al „Société
Mathématique de France“ i la „Circolo
Matematico di Palermo“. Secretar
General al Înv mântului Public i
subsecretar de stat. Secretar general al
Comisiei Na ionale pentru UNESCO.
Membru în Consiliul Na ional pentru
553
Cercet ri tiin ifice. I s-a conferit
ordinul „victoria socialismului“, titlul
de „erou al muncii socialiste“, „om de
tiin emerit“, laureat al „premiului de
stat“, precum i alte ordine i medalii.
În 1970 a primit medalia de aur i
diploma Soc. de t. pentru încurajarea
tiin elor, din partea Soc. de t. din
Fran a. Diploma de onoare din partea
Acad. de t. a U.R.S.S., în 1971 a fost
distins cu ordinul „Kiril i Metodiu“ i i
s-a acordat diploma de onoare, ca
membru al Acad. de t. Bulgare.
Comandor al Legiunii de Onoare
franceze. Membru în Comitetul
Executiv al Uniunii Interna ionale de
Matematic , apoi vice-pre edinte al
Uniunii. A. t.: de la începutul activit ii
sale, M. Nicolescu s-a ocupat de
ecua iile diferen iale ordinare liniare i
cu cele cu derivate par iale. A abordat
unele probleme studiate de E. Picard,
H. Lebesgue i Jordan. S-a ocupat de
teoria mul imilor, a extins teorema lui
Pompeiu referitor la patru numere
complexe. A creat teoria func iilor
poliarmonice i a pus baza func iilor
policalorice (din domeniul propag rii
c ldurii). A stabilit func iile
poliarmonice-periodice, care sunt
solu iile ecua iei ∆nU = 0 , unde
n n −1
∆ = ∆ (∆ ) , laplaceianul de ordinul
n. Are descoperiri fundamentale în
domeniul analizei polidimensionale
(hiperbolice sau globale). S-a ocupat de
derivata areolar i propriet ile ei. A
studiat func iile analitice de variabil
complex . A introdus no iunea de
func ii areolare-conjugate, care sunt
func ii armonice în spa iul cu patru
dimensiuni. A dat o interpretare
geometric ecua iilor lui Beltrami. A
definit no iunea de derivat hiperbolic ,
care conduce la diferen iala
hiperbolic . Nicolescu a luat parte la
mai multe congrese ale
matematicienilor, unde a reprezentat c.
româneasc prin expunerile f cute i a
inut cursuri la diferite univ., unde a
fost invitat. M. Nicolescu a fost un
matematician realizat al timpurilor noi,
sincer, echilibrat, cu multe calit i care
l-au f cut iubit de studen i. Un pedagog
modern i un savant integrat în via . A
contribuit la înflorirea mat. române ti.
A avut un rol hot râtor în modernizarea
înv mântului românesc din ara
noastr . Puternic personalitate din ara
româneasc . (Dup S. Marcus, 1980).
Op.pr.: – Sur les fonctions mesurables
(1933). – Func ii complexe în plan i
spa iu (1928) – tez de doctorat. – Les
fonctions polyharmoniques (1936). –
Analiza matematic (1936). – Calcul
diferen ial i integral (1947). – Analiza
matematic (1966). – Func ii reale i
elemente de analiz func ional (1962).
Pentru tratatele de analiz a fost distins
cu Premiul de Stat i au fost traduse în
mai multe limbi str ine. Operele lui M.
Nicolescu se bucur de un prestigiu
extraordinar.
NICOLO, Fontana (vezi: Tartaglia).
NICOMAH, (Nicomachus din
Gerasa) (sec. I–II e.n.), matematician
i filosof neopitagoreic antic, grec.
A. t.: Nicomah a abordat teoria
general a numerelor, clasificarea lor:
numere primitive, complexe, numere
pereche-nepereche, explic num rul
554
prim, procedeul de formare a
numerelor triunghiulare, a numerelor
p trate, pentagonale, teoria întreag a
numerelor poligonale, a definit
numerele ciclice, numerele sferice,
numerele perfecte. A cercetat
propriet ile divizibilit ii numerelor.
Nicomah este considerat
sistematizatorul aritmeticii. Op.pr.: –
Introducere în aritmetic , în dou p r i,
scris prin anul cca. 100 e.n. din care se
p streaz cartea I. Este considerat mai
mult ca o popularizare a cuno tin elor
aritmetice ale lui Pitagora. Lucrarea a
fost tradus în parte de Boethius, iar
Aequleus (Apuleius) din Madaur a
tradus-o în limba latin . A mai fost
tradus i comentat de Jamblichos i
D. E. Smith (1926), în limba englez în
1938. Lucrarea a circulat pân în epoca
Rena terii i reprezint tipic tiin a
elen . Nicomah a mai scris i o
aritmetic practic pentru comercian i
i un manual de armonic (muzic ) i
unul de acustic . A fost i un
popularizator al cuno tin elor de fizic .
NICOMEDE (sec. III–II î.e.n.),
geometru grec. A tr it în perioada
dintre Eratostene i Apolloniu, dup
unii în jurul anului 180 î.e.n., iar dup
al ii pe la anul 268 î.e.n. A. t.:
Nicomede încercând s rezolve
problema dubl rii cubului i s rezolve
grafic trisec iunea unghiului, a
descoperit pentru prima dat curba
concoid , care-i poart numele i pe
care a definit-o ca loc geometric, fiind
studiat mai mult pentru propriet ile ei
frumoase, pe care a folosit-o la
rezolvarea trisec iunii unghiului, la
g sirea a dou medii propor ionale i
dubl rii cubului. Numele de „concoid “
i-a fost dat de Proclus, iar Pappus o
numea „cocleoid “. Nicomede i-a
construit curba cu ajutorul unui aparat
special inventat de el. Ecua ia ei în
coordonate dreptunghiulare este:
( x − a) 2 ( x 2 + y 2 ) = b 2 x 2 i în
a despre astrolab, din care unul despre
coordonate polare: ρ = ± b . În
cos θ
particular E. Pascal (1588–1651), tat l
renumitului matematician Blaise
Pascal, a examinat concoida cercului al
c rei pol se g se te pe cerc, care a
c p tat denumirea de „melcul lui
Pascal“. Nicomede a demonstrat c ,
concoida are asimptote. Ea este o
cuartic cu un punct dublu, admi ând
dreapta (d) ca asimptot .
NIEUWENTIJIT, B. (1654–1718),
matematician olandez. A criticat noua
analiz a lui Leibniz prin dou lucr ri
speciale îndreptate împotriva
fundamentelor calculului infinitezimal.
Începând cu anul 1694 a considerat
metoda lui Barrow i Newton ca
obscure i periculoase.
NIEWENGLOWSKI, B. (sec. XIX–
XX), matematician cunoscut. S-a
ocupat de teoria numerelor, c reia i-a
dat o mare importan , de algebra i
geometria analitic . În tratatul s u din
anul 1894 apar unele considerente
par iale ale geometriei analitice, pe
baz vectorial . Op.pr.: – Curs de
geometrie analitic , Paris (1925).
Question d’Arithmétique, Paris 1927. –
Cours d’Algèbre à l’usage des élèves
de la classe de Mathématiques
555
spéciales et des candidats à l’École
Politechnique etc.
NIKEFOROS, Gregoras (sec. XIV),
înv at bizantin, spirit enciclopedist,
elev al lui Theodoras i Metochites, a
studiat eclipsele i pe la 1350 a reu it
s anun e dou eclipse care au avut loc
la datele prev zute. A scris tratate
proiec ia plan a curbelor sferice. S-a
ocupat i de muzica teoretic i a f cut
cercet ri cu privire la determinarea
datei s rb torilor Pa tilor.
NILAKANTA (sec. XV–XVI),
matematician hindus, din sudul Indiei.
În lucr rile sale trateaz despre calculul
lui π i seria arctangentei. Nilakanta
cuno tea dezvoltarea în serie a func iei
sin x i folosea în mod curent func ia
tg x . El a descoperit dezvoltarea în
serie a tangentei unui arc i a dat o
formul echivalent cu dezvoltarea în
serie a func iei:
1 1
arctgX = X − X 3 + X 5 …, X < 1.
3 5
Din aceast serie infinit , Nilakanta
prezint lungimea sfertului de cerc i
valoarea lui π exprimat prin frac ia
π = 104348 33215 = 3,1415926539 ,
care constituie un minunat succes al
mat. calculatorii. Nilakanta era convins
de ira ionalitatea raportului dintre
lungimea cercului i diametru. Lucrarea
lui Nilakanta a r mas, pe vremea lui,
necunoscut în afar de grani ele
Indiei. Nilakanta este de asemenea
cunoscut prin comentariul lui pre ios
întocmit la cartea lui Aryabhatiam.

NI , R dulescu (vezi: Heliade
R dulescu).
NÖEL, Etienne (1581–1659),
matematician francez, c lug r iezuit. A
fost repetitor la Colegiul Iezuit din La
Flèche, unde l-a avut ca elev pe
Descartes. Între el i Descartes s-au
p strat rela ii strânse de prietenie. Nöel
nu admitea existen a vidului, nici ca un
bun filosof peripatetician, fiindc era
negat de Descartes în numele ra iunii,
nici ca om al bisericii, fiindc de el se
foloseau materiali tii, pentru a explica
mi carea corpurilor, f r a recurge la
Dumnezeu. Nöel comb tea „vidul
aparent“ din tubul lui Torricelli, cu
argument filosofic, lipsit de dovezi
experimentale. Nöel dezvolta teoria
despre corpurile mixte, în baza
explica iilor lui Aristotel. Nöel a
comb tut cercet rile lui Pascal, în timp
ce Pascal ar ta c argumentele lui Nöel
împotriva vidului sunt numai
presupuneri. Op.pr.: – Plein du vide
(Plinul vidului).
NOETHER, Emmy A. (1882–1935),
celebr matematician german . Prof.
la Göttingen (1922–1933). A. t.: A
contribuit la dezvoltarea teoriei
generale a inelelor comutative, a
corpurilor i idealelor, din cadrul
algebrei moderne. Matematicianul D.
Barbilian a afirmat c el nu putea
frecventa cursurile prof. Emmy
Noether pentru c aceastea erau urâte,
totu i i el a studiat unele teoreme ale
lui E. Noether, în memoriul:
Relativizarea teoremei exhaustive a lui
556
E. Noether. Matematicianul român I.
M. Bucur se ocup de asemenea cu
unele probleme ale lui E. Noether, în
Sur les théorèmes de décomposition de
Lasker-Noether dans les anneaux
subcommutatifs, în „Rev. Math. pures
et appl.“ Vol. VIII/1963. În colaborare
cu J. Cavailles, a publicat
coresponden a dintre Cantor i
Dedekind, pe perioada 1872–1899.
Activitatea lui E. Noether se g se te
descris în „Mat. v cole” nr. 2/1965.
NOETHER, Max (1844–1921),
matematician german. A creat, pe baza
elementelor de curb o teorie complet
a singularit ilor de ordin superior. În
1869 a ar tat c orice transformare
bira ional poate fi redus la un produs
de omografii i de transform ri
p tratice. În 1871 a ar tat c , curbele
care au singularit i de ordin superior
pot fi înlocuite cu ajutorul
transform rilor bira ionale, prin curbe
care nu au decât puncte multiple, cu
tangente distincte. A adus o contribu ie
eficace la difuzarea fundamentelor noii
geometrii algebrice. Op.pr.: – Über die
algebraischen Functionen und ihre
Anwendung in der Geometrie (1874).
NONIUS, Pedro (vezi Nuñes).
NORDEN, Alexandr Petrovici (n.
1904), matematician i cercet tor
sovietic. Prof. la Univ. din Kazan.
Cercet tor în domeniul geometriei.
A. t.: are lucr ri în domeniul mecanicii
ra ionale i în special în domeniul
geometriei diferen iale centro-afine. S-
a ocupat de spa iile cu conexiuni
conjugate. A creat teoria spa iilor ce-i
poart numele, denumire dat de
matematicienii germani. Acestea sunt
variet i diferen iabile prev zute cu o
pereche de conexiuni conjugate în
raport cu un pseudotensor simetric
nedegenerat. Introducându-se un punct
de vedere nou în teoria acestor spa ii, s-
a reu it s se rezolve un num r de
probleme referitoare la clasificarea
structurii lor geometrice. Norden a
trasat astfel direc iile de dezvoltare a
geometriei riglate i a stabilit metoda
variet ilor normalizate proiectiv.
Norden s-a ocupat i cu geometria
biaxial eliptic . Op.pr.: – (Chrysant) Hrysanthos (> 1731). De
Prostranstva affinnoi sveasnosti
(Teoria spa iilor cu conexiune afin ).
Cu lucr rile lui Norden s-a ocupat
matematicianul român Radu Miron, în
memoriile: Tensori invarian i la
transform rile conexiunilor conjugate
în sens Norden, Ia i, (1963) i în Sur
les éspaces à connexions conjuguées au
sens de Norden, Ia i, (1963).
NÖRLUND, Niels Erik (n. 1885),
prof. de mat. la Univ. din Oslo. A fost
cooptat în calitate de codirector al
revistei „Acta Mathematica“, înfiin at
de Mittag Leffler (1882). Nörlund este
creatorul ecua iilor cu diferen e finite.
A introdus no iunea de solu ie
principal a unei ecua ii cu diferen e
finite i utilizarea modern a formulelor
sumatorii. El a f cut din teoria
ecua iilor cu diferen e finite o problem
de teoria func iilor. Op.pr.: -
Differenzenrechung Berlin (1924).
Aceast lucrare a avut o mare influen
asupra tezei de doctorat a Epistolarum Paulii Manutii. A. t.: – El
557
matematicianului român N. R. Racli ,
pe care l-a cunoscut cu ocazia vizitei
sale la Oslo.
NORWOOD, R. (1590–1675),
matematician englez, a contribuit foarte
mult la expunerea mai simbolic a
trigonometriei, în lucrarea:
Trigonometria or the Doctrine of
triangles, Londra, 1631, ed. a 8-a în
1685 (Trigonometria sau teoria
triunghiurilor), în care a introdus
simboluri prescurtate pentru cofunc ii.
NOTARA, (Notaras) Arisant
origine grec (peloponezian). M. la
Bucure ti. A fost trimis de Constantin
Brâncoveanu la studii în str in tate,
mai întâi la Padova. A func ionat ca
prof. la Acad. Domneasc . A mai
studiat la Constantinopol, Paris,
Moscova, Anglia. La Paris a fost elevul
cunoscutului astronom Giovanni-
Domenico Cassini. Notara a fost
ortodox, dar a studiat în ora e catolice.
În Bucure ti a fost profesorul fiilor lui
Brâncoveanu. În 1692 a devenit
arhimandrit, iar în 1707 Patriarh al
Ierusalimului. Notara a inut
coresponden cu Nicolae Milescu
Cârnul, care se afla la Moscova i cu
stolnicul Constantin Cantacuzino.
Notara a ajutat pe domnul Moldovei, pe
Nicolae Mavrocordat, în 1714, s
organizeze Acad. Domneasc din Ia i,
d ruind c r i pentru biblioteca acestei
Acad. În 1728 a fost invitat de Grigore
Ghica la Ia i, cu care ocazie Notara a
d ruit bibliotecii din Ia i cartea:
a determinat pentru prima oar
latitudinea i longitudinea ora elor
Bucure ti i Târgovi te, a corelat harta
rii Române ti pe care a întocmit-o
stolnicul Constantin Cantacuzino.
Op.pr.: – Introductio ad geographiam
et sphaeram, (1716), tip rit la Paris,
care este un tratat de geografie i
astronomie. Este prima lucrare cu
caracter tiin ific, având elemente de
mat. aplicate, tip rit pentru Muntenia
i Moldova, din care un exemplar se
g se te în biblioteca Mitropoliei din
Ia i. – Cuvânt despre preo ie, Bucure ti
(1712).
NOVICOV, Piotr Sergheevici (n.
1901), matematician sovietic. N. la
Moscova. A absolvit Fac. de Mat. de pe
lâng Univ. „Lomonosov“ din
Moscova (1927), având ca profesor pe
N. N. Luzin (> 1950). În 1935 i s-a
acordat titlul onorific de dr. în t.
fizico-mat., iar în 1939 a devenit prof.
univ. Începând cu 1927 a lucrat la Inst.
de Mat. „V. A. Steklov“, al Acad. de
t. Membru corespondent al Acad. de
t. din U.R.S.S. (1953), iar din 1960
membru titular. eful Catedrei de
Analiz Matematic a Inst. Pedagogic
„Karl Liebknecht“ din Moscova.
Decorat cu ordinul „Lenin“ pentru
descoperiri tiin ifice remarcabile în
domeniul logicii mat. A. t.: este
consacrat teoriei descriptive a
func iilor, teoriei logicii mat.,
problemei continuului i teoriei
mul imilor proiective. În 1952, P. S.
Novicov a demonstrat nerezolva-
bilitatea algoritmic a problemei
identit ilor în teoria grupurilor, pentru
558
care oper i s-a decernat premiul
„Lenin“. A adus o contribu ie esen ial
în teoria mul imilor proiective, mai cu
seam în leg tur cu responsabilitatea
i uniformizarea acestor mul imi. A
tradus istoria lui Zeuten din sec. XV–
XVIII. A dus i o intens activitate
pedagogic , c reia i-a acordat o
aten iune mare. A stabilit axiomele
calculului propor ional i ale calculului
predicatelor. A expus interpretarea
sistematic a axiomelor i a ar tat c
termenul de infinit actual este o
mul ime infinit , a c rei construc ie
este des vâr it odat cu reprezentarea
termenilor ei. Op.pr.: – Elemente de
logic matematic , tradus în limba
român (1966).
NOVOSELOV, S. I., matematician
sovietic, contemporan. La noi este
cunoscut prin lucr rile sale numeroase
traduse în limba român : Spe ialnâi
Kurs elementarnoi alghebrâ, Moscova
(1963), tradus în limba român ,
lucrare util pentru aprofundarea
algebrei elementare. – Algebra i
func iile elementare, tradus în limba
român (1956). – Curs special de
trigonometrie, în limba român (1956),
este o expunere sistematic a acestei
discipline. Ea se deosebe te de celelalte
prin expunerea bazelor teoriei func iilor
transcendente elementare definite în
corpul numerelor complexe. Se
remarc printr-un ir de exemple de
aplicare a trigonometriei la rezolvarea
diferitelor probleme. A publicat i alte
lucr ri în limba rus , precum i o serie
de memorii în revista „Matematica v.
cole“, cu caracter metodologic.
 celui mai mare divizor comun a dou
NUÑES (Nunius-Nonius), Piedro expresii algebrice, în vederea rezolv rii
(cca. 1442–1502, > 1577), unor ecua ii de grad superior. – De
matematician i astronom de seam crepusculis liber anus, Lisabona (1542)
portughez. N. la Alcazar de Sal, m. la – Opera mtematica, Basel (1566).
Coimbra. Celebru prof. la Univ. din
Coimbra. A de inut i func ia de NYIRY, István (1776–1838),
cosmograf regal. A. t.: se concretizeaz matematician maghiar. N. la Atangos,
în studiile f cute în domeniile algebrei, m. la Sárospatak, unde a func ionat ca
geometriei, aritmeticii i astronomiei. prof. de mat. Membru al Acad. de t. a
În 1537 a descoperit curba numit Ungariei (1831). Op.pr. – Prima
„loxodrom “, curb situat pe sfer , elementa matheseos intensorum
care taie meridianele sub un unghi constructa (1821) – Conspectus
constant i este utilizat în naviga ie. philosophiae empiricae Lockii,
Traiectoria unei nave dirijat constant scepticae Hummi, Criticae Kantii
c tre un acela i punct al busolei, este o (1824).
loxodrom . N nes a denumit aceast
curb „rumbus“, care a fost numit de NYSTRÖM, Evert–Johannes
c tre W. Snellius „curb loxodrom “ (n.1895), matematician suedez. De
(1624). Aceast curb a jucat un rol numele lui se leag cunoscuta formul
important în istoria mat. în sec. XVIII. de integrare numeric i stabilirea
Nuñes a inventat aparatul numit restului în aceast formul . De aceast
„nonius“, dup numele s u i utilizat formul s-au ocupat D. V. Ionescu în
pentru m surarea precis a unghiurilor 1963, A. Co iu, Cluj, 1961. Op.pr.: –
mici, care în 1631 a fost înlocuit cu Über die numerische Integration von
„vernierul“. A determinat spirala Differentialgleichungen, (1925).
logaritmic printr-o reprezentare
aproximativ . Descoperirile lui Nuñes
legate de naviga ie i-au adus un mare
renume. Op.pr. – Olysipone (1542), în
care a descris func ionarea aparatului
„nonius“. – Tratado en defensam da
carta de marear (Tratat în ap rarea
h r ii marine), Lisabona (1537), – în
care a descris importan a curbei
loxodrome în naviga ie. – De erroris
Orontii Finei, prin care Nuñes a atacat
lucrarea lui O. Fineus: De quadratura
circuli. Libro de algebra eu arithmetica
y geometrica, Anvers (1564) în care a
descris încercarea de determinare a

559

O OCAGNE, Philibert Maurice (1862–
OBRADOVICI, Grigore (sec. XVII),
fost director al colilor Militare din
Caransebe . A tip rit o aritmetic în
române te la Buda (1805), cu titlul:
Pov uire c tre înv tura socoatei sau
aritmetica, care este traducere dup
Anleitung zum Rechen, tip rit la Buda
în 1780. La tip rirea aritmeticii,
Obradovici a fost ajutat cu bani de
Unterleitnautul Pavel Ruja, de origine
român . Un exemplar din aceast carte
se afl în biblioteca „V. Urechia” din
Gala i. Aceast carte a avut o circula ie
mai restrâns , a fost folosit în colile
din Banat, dup cum arat V. Marian.
OBRESCHOFF, (Obre kov) Nicola
(1896–1964), matematician de seam ,
bulgar, prof. de mat. la Sofia, directorul
Inst. de Mat. al Acad. Bulgare din
Sofia. A. t.: Obreschoff a stabilit o
teorem care-i poart numele din teoria
numerelor i s-a ocupat de stabilirea
unor formule de cuadraturi în domeniul
integralelor duble. În 1957, a inut un
referat la Congresul Matematicienilor
din Bulgaria, despre dezvoltarea i
starea actual a t. mat. din Bulgaria, în
care a ar tat c mi carea mat. în
Bulgaria începe odat cu deschiderea
Univ. din Sofia (1904), care a devenit
„polul de atrac ie al t. bulgare“ i a
fost preg tit înc de activitatea c.
Superioare din Sofia (înfiin at în
560
1888), a Soc. Fizico-Mat. (înfiin at în
1898), cu revista ei redactat în 1904.
1938), distins matematician francez. N.
în Paris. Membru al Acad. de t. din
Fran a (1922). Figur de seam a
istoriei mat. mondiale. Prof. la c. de
Poduri i osele din Paris i c.
Politehnic de acolo. A. t.: Ocagne este
creatorul nomografiei (1899), no iune
care i se atribuie. S-a ocupat de teoria
re elelor. Are lucr ri i tratate
importante din domeniul geometriei
infinitezimale. În leg tur cu geometria
descriptiv a ar tat c , deoarece
punctele din spa iu construiesc un
sistem triplu infinit, pe când cele din
plan numai un sistem dublu infinit, nu
se poate stabili o coresponden
bijectiv între unele i altele. A ajuns la
concluzia c , spre a avea o asemenea
coresponden , trebuie ca fiecare punct
al spa iului s fie proiectat începând de
la dou centre de proiectare. În 1883 a
propus denumirea de simedian .
Ocagne a adunat mai multe articole i
conferin e inute în diferite ocazii
asupra oamenilor care se ocup cu
tiin a, în special mat. sau cu probleme
de natur tiin ific , pe care le-a
publicat ca popularizator al tiin elor i
care constituie o lucrare important de
istorie. Op.pr.: – Hommes et choses de
science, Paris, (1910), – Cours de
géométrie pure et appliquée, Paris
(1930), curs important prin claritate,
elegan i u urin a cu care a dat
solu iunile la unele probleme. Expunere
u oar i cu demonstra ii tiin ifice
simplificate. – Histoire abrégée des
sciences mathématiques, Paris (1955).
A scris o prefa la lucrarea lui N.
Abramescu. Matematicianul român D.
V. Ionescu s-a ocupat cu generalizarea
unei teoreme a lui D’Ocagne. în
R.M.T.(1941).
OERSTED, Hans Christian (1770–
1851), matematician i fizician danez.
N. la Rudkjoeping, m. la Copenhaga. În
1822 a fost premiat de Acad. Francez
pentru cea mai bun lucrare de mat.
A. t.: Meritul cel mai mare const în
faptul c a dovedit prin descoperirile
sale, întrep trunderea dintre mat. i
tehnic . În 1819 a descoperit
galvanometrul i pila termoelectric ,
prin care a r mas nemuritor. A
descoperit existen a câmpului magnetic
creat prin curen i. S-a ocupat de
fenomenul compresiunii corpurilor,
stabilind în 1822 c o sfer de aluminiu
introdus într-un lichid supus unei
presiuni, r mâne tot sfer , îns î i
diminueaz diametrul, respectiv
volumul i c un litru de ap supus
presiunii de o atmosfer , î i diminueaz
volumul cu 50 mm3. Op.pr.: –
Experimenta circa efficaciam conflictus
electrici in acum magneticam. – Der
Geist in der Natur.
OHM, Georges Simon (1787–1854),
matematician i fizician german. N. la
Erlangen, m. la München. Tat l s u a
fost mecanic care s-a ocupat mult cu
educarea fiului s u, în domeniul
mecanicii i mat. Prof. de mat. i fizic
la Gimnaziul din Köln (din 1897), la
Lic. Real din Hamburg. Dup ob inerea
titlului de dr., a devenit prof. la
561
Neuchatel. Prof. la c. de R zboi din
Berlin (1828–1832). Director al Univ.
din München i prof. de fizic .
Membru al Acad. de t. Decorat cu
medalia de aur. A. t.: Numele lui este
legat de legile descoperite în fizic ,
care-i poart numele, referitor la
rezisten a circuitelor electrice i la
conductibilitatea electric , care
constituie teoria mat. a curentului
electric. Op.pr.: Beitrage zur
Molekularphysik, Nürnberg (1849). –
Grundzüge der Physik, Nürnberg
(1854). – etc. Importan a descoperirilor
lui Ohm a fost relevat de Jacobi,
Gauss i Weastone. Matematicianul
român E. Abason s-a ocupat de legile
fundamentale ale electricit ii lui Ohm,
într-un curs litografiat, Bucure ti
(1927).
OHM, Martin (1792–1872),
matematician german. Era condus de
ideea necesit ii unei reforme a
fundamentelor aritmeticii i a indicat
calea care duce la realizarea acestui
scop, în lucrarea: Kritische
Beleuchtung der Mathematik überhaupt
und der Euklidischen Geometrie
insbesodere (Cercetare critic a
matematicii, în general, i a geometriei
euclidiene, în special), (1819). –
Versuch eines vollkommen
Konsequenten Systems der Mathematik
(Încercare de sistem perfect consecvent
al matematicii), Nürnberg (1822), în
care a dat o expunere reu it a
problemei logaritmilor. În 1821 a mai
publicat la Berlin o lucrare special
despre logaritmi.
OLBERS, Henri - Guillaume
Wilhelm - Mathia (1758–1840),
matematician i astronom german. N. la
Arbergen, m. la Bremen, unde s-a
stabilit ca medic, ocupându-se în
acela i timp i cu mat. i cu astronomia.
Este autorul descoperirii mai multor
comete: la 1 ian. 1802 a recunoscut
cometa Ceres, la 28 martie 1802 a
descoperit cometa Pallas, la 29 martie
1807 a descoperit cometa Vesta. În
total a descoperit 7 comete, dintre care
una îi poart numele. Este autorul
paradoxului care îi poart numele,
conform c ruia, considerând universul
infinit, bolta cereasc ar trebui s fie
str lucitoare ca Soarele prin
suprapunerea str lucirii tuturor stelelor.
Paradoxul lui Olbers nu ine seama de
absorb ia luminii de c tre materia
cosmic (planete), pulbere, gaze etc.,
de deplasare spre ro u etc. Op.pr.: –
Über die leichteste und bequemste
Methode die Bahn eines Kometen zu
berechnen, (1797). – Lucr rile lui au
fost editate de c tre dr. Schilling Karl,
sub titlul: Olbers Wilhelm (Guillaume)
– Sein Leben und seine Werke, Berlin
(1894–1900), în trei vol.
OLDENBURG, Henry (1615–1677),
savant englez, originar din Germania.
Secretarul Soc. Regale din Londra (din
1662), dar a. t. i-a început-o abia în
1645. N. în Bremen (Germania) i a
studiat la Oxford. A fost un timp
Consul în Saxonia. Prieten cu Leibniz.
A. t.: Oldenburg s-a luptat mult ca
descoperirile lui Newton s devin un
bun public. A fost mediatorul între
Newton i Leibniz în ce prive te
562
polemica dintre ei i con inutul ambilor
matematicieni. A luptat pentru
consolidarea Soc. Regale din Londra i
a contribuit mult la dezvoltarea tiin ei
în Anglia i alte ri europene. A
întemeiat revista „Philosophical
Transactions“ (1665), care a contribuit
la r spândirea descoperirilor ideilor
noi, în Anglia i Europa. A luptat
împotriva obscuranti tilor.
OLINDE, Rodrigues Benjamin (vezi:
Rodrigues Olinde B).
OLIVIER, Th. (1793–1853),
geometru francez. A studiat
generatoarele rectilinii ale suprafe elor
de ordinul II, întâlnite în geometria
descriptiv a lui Monge, precum i
teoremele principale referitor la cele
dou sisteme de generatoare rectilinii
stabilite de Hochette. Olivier a
construit suprafe ele de ordinul II prin
fire (1830). Olivier a publicat un Curs
de Geometrie descriptiv , Paris (1843),
care a ap rut în repetate edi ii, pân în
1817, cu unele anexe, care cuprinde noi
metode pentru intersec ia suprafe elor,
în particular.
OMMAR KHAYYAM, Aboul
Fath’Ommar ibn Ibrahim - al
Khayyam Ghijat al din Abu Ilfat
(1048–1040, 1123–1125), celebru
matematician, astronom, filosof i poet
tadjic (iranian-persan-arab). N. la
Ni ahpur. Mare enciclopedist, mare
gânditor progresist al timpului s u, care
l-a urmat pe Al-Biruni. A activat la
Ispahan. Din biografia sa se tie c
posibilitatea de a studia mat. i-a fost
dat de prietenul s u din Samarcand,
Abu Taghir, c ruia i-a închinat Algebra
sa. În tinere e a luptat pentru puterea
seldgeu izilor. Tulbur rile politice l-au
silit s peregrineze timp îndelungat,
lucrând în ora ele din Asia Central i
Iran, cunoscute ca mari centre de
cultur . În 1074 a fost invitat s
conduc Observatorul Astronomic din
Merv (Ispahan), unde a fost înso it de
înv a ii Abul Mozaffar al Isafini i
Meimum al Negib. A. t.: – Ommar a
fost un adânc cunosc tor al geometriei
grece ti, îndeosebi s-a ocupat cu
problema paralelelor. A rezolvat multe
probleme geometrice i de geometrie
algebric . A descris mai amplu teoria
rapoartelor. Ommar a preluat de la
Aristotel principiul continuit ii care
const în afirma ia c , m surile se pot
divide pân la infinit, adic ele nu sunt
alc tuite din cantit i indivizibile.
Meritul lui Ommar const în ideea de a
folosi însu irile m rimilor continue
pentru fundamentarea teoremei despre
cea de a patra propor ional . A
dezvoltat teoria celei de a patra
propor ional i teoria rapoartelor
compuse, care au jucat un rol important
în aplica ii i calcule practice. S-a
ocupat de criteriile de compara ie a
unui num r ira ional cu unul ra ional. A
încercat s stabileasc echivalen a între
propria sa teorie i teoria lui Eudoxus-
Euclid. A abordat problema
generaliz rii no iunii de num r, în
cadrul mul imii numerelor reale,
pozitive. În algebr s-a ocupat numai
de rezolvarea ecua iilor algebrice i de
stabilirea unor metode geometrice cu
ajutorul c rora s poat determina
563
num rul solu iilor pozitive, de
analizarea rezolv rii ecua iilor
algebrice, de clasificarea lor i a
afirmat c ecua ia de gradul trei nu se
poate rezolva, cu ajutorul riglei i al
compasului. Cuno tea procedeul
form rii succesive a coeficien ilor în
formula ridic rii binomului la puterea a
n-a. A studiat axiomele i postulatele
lui Euclid. El a f cut ca algebra s
apar pentru prima oar ca o tiin
autonom , ca o tiin a ecua iilor. Ca
astronom a întocmit tabele astronomice
exacte. A meditat asupra structurii
universului, fiind partizanul ideii
despre infinitatea Universului. În 1079
a preg tit reforma calendarului,
calculele de baz fiind folosite pentru
calendarul francez revolu ionar, la
sfâr itul sec. XVIII. Concep iile
filosofice ale lui Ommar au jucat un rol
de seam în întreaga dezvoltare a
filosofiei iraniene. Khayyam a fost un
clasic al poeziei persane. Op.pr.: –
Risala fi arh ma a kal nun musadarat
Kitab Uklidis (Comentarii privind
dificult ile din introducerile la c r ile
lui Euclid), (1077). – Muskilat al-hi ad
(Dificult ile aritmeticii). – Risala fil
barahin al masail aldjabr va-l
mukabala (Despre demonstra iile
problemelor de algebr ) i al
Mukabala (1069-1074), manuscris,
tradus de F. Woepke, Paris (1851).
Comentariile Elementelor (1077). A
scris un tratat despre extragerea
r d cinii p trate, lucrare înc
nedescoperit . – Rubayate (Catrenele),
o oper clasic a poeziei persane
(tadjice), care prin traduceri în limbile
europene, a c p tat, în sec. XIX, o
mare faim în toat lumea. Traduse în
limba francez (1899), în limba englez
(1859), în limba german în 1933, în
limba rus etc. În limba român au fost
traduse în proz de c tre Al. Stamatiad
(1932). Ommar este considerat ca un
om liber cuget tor, ateu, convins de
juste ea filosofiei lui Epicur, o figur
impun toare. A ironizat bigotismul.
Lucr rile lui caracterizeaz nivelul
excep ional de în l ime pe care l-au
atins tiin ele mat. la popoarele din
Asia Central i Evul Medium,
lucr rile lui fiind cele mai mari
realiz ri ale tiin ei arabe.
ONADI, János (sec. XVII),
matematician maghiar. Prof. la Kassa.
Op.pr.: – Aritmetika, Practicae
Algoritmi Erothemata Methodica
(1693), tip rit la Cracovia, în care se
g sesc numirile sinonime: Mensa
Pitagorae i Tabula Cebetis.
Problemele din aceast lucrare sunt
greu de în eles. Regulile sunt expuse în
versuri. Pentru reu ita rimei a creat
lapsusuri în ce prive te posibilit ile de
în elegere a regulelor. A utilizat multe
expresii latine pentru reu ita rimei din
versuri.
ONICESCU, Octav (1892–1983),
Matematician român, cu preocup ri în
domeniul algebrei, geometriei
diferen iale, studiul topologiei
func iilor, analiza func ional ,
mecanica general , calculul
probabilit ilor, probleme de logic . N.
la Boto ani, unde a f cut c. primar i
lic. Licen iat în t. i filosofie la Univ.
din Bucure ti (1913). Prof. de mat. la
564
Lic. „M n stirea Dealu“ (1914). În
timpul r zboiului 1916–1918, a
îndeplinit func ia de locotenent la o
aerosta ie militar . Dr. în mat. de la
Roma (1920). De aici a plecat la Paris,
unde a audiat cursurile lui E. Picard i
E. Cartan, care au avut o mare influen
asupra lucr rilor ulterioare ale lui
Onicescu. Reîntors în ar a fost numit
conf. la Catedra de Mecanic , la Fac.
de Fizico-Chimie de pe lâng Univ. din
Bucure ti. Prof. agregat (1929), apoi
titular la Catedra de Mecanic
Teoretic (1931), titular la Inst. de
Educa ia Fizic , la Catedra de
Mecanic a Mi c rilor i Aparatelor.
Directorul c. de Statistic din
Bucure ti. Prof. titular la Catedra de
Algebr i Teoria Probabilit ilor
(1939), apoi la Catedra de Mecanic
Teoretic i ef de Catedr la Calculul
Probabilit ilor la Univ. din Bucure ti
(1948–1962), devenind unul din
creatorii c. mat. române ti. Membru
corespondent al Acad. R.S.R. (1938) i
membru titular din 1965. Membru al
Inst. Interna ional din Haga. Unul
dintre ini iatorii Uniunii Interbalcanice
a Matematicienilor. Pre edintele
Comitetului Român de Colaborare
Matematic Interna ional (1965). A
fost invitat s in conferin e la Univ.
din Paris, Bruxelles, Genova, Roma i
Atena. Este creatorul unei noi
mecanici: Mecanica invariantiv . A
construit împreun cu Gh. Mihoc,
lan urile i procesele aleatoare cu
leg turi complete. În 1962 s-a
pensionat, cu care ocazie a primit titlul
de „profesor emerit“ i „premiul de
Stat“. A. t.: se caracterizeaz prin
multiplicitatea domeniilor abordate:
calculul diferen ial absolut în leg tur
cu teoria relativit ii a lui Einstein,
grupuri continue de transform ri,
calculul probabilit ilor i aplica iile
acestui calcul la mecanica static pe
baze moderne, statistic i asigur ri,
teoria poten ialului, modernizarea
pred rii algebrei, dând o nou
demonstra ie elementar teoremei
fundamentale a algebrei. A ob inut
rezultate importante în domeniul
topologiei func iilor analitice. A aplicat
analiza func ional la rezolvarea unor
probleme de mecanic general . În
cadrul func iilor de variabil complex ,
a demonstrat o teorem a lui Picard
pentru func iile olotope întregi. S-a
ocupat de probleme privind mecanica
relativit ii. A fondat axiometric legile
mi c rii unui punct material liber,
situat într-un câmp, pentru care a
considerat ca instrument potrivit,
invariantul integral al lui Poincaré-
Cartan. O. Onicescu se caracterizeaz
prin metodica sa de predare, prin
ordinea cu care i-a desf urat
activitatea, prin prestigiul mare de care
s-a bucurat. Avea un talent deosebit ca
s determine pe colaboratorii s i s se
lupte cu mat. Cu un prestigiu
interna ional. Op.pr.: – Calculul
vectorial (1928). – Le principe
ergodique et les probabilités enchainés
(1938). – Calculul probabilit ilor
(1939). Strategia jocurilor cu aplica ii
la programarea liniar (1961). Func ii
sum (1963). – Mecanica statistic a
proceselor ireversibile clasice cuantice
(1965). Figuri ilustre ale antichit ii
(1967). Principiile teoriei
565
probabilit ilor (1969). A publicat
diverse articole pentru popularizarea
tiin ei. Lucr rile lui O. Onicescu sunt
citate în operele lui E. Borel. B.
Hostinsky, M. Fréchet, A. Blanc, R.
Fortet, în Enciclopedia delle
matematiche, în Enciclopedia francez
etc.
OPPEL, F. W. von (1720–1769),
matematician german, cunoscut ca cel
mai important reprezentant al
trigonometriei, dinaintea lui Euler.
A. t.: A încercat s dezvolte analitic
întreaga trigonometrie plan i sferic ,
plecând de la câteva propozi ii
geometrice. A demonstrat cum se pot
ob ine toate formulele trigonometriei
sferice numai din teoremele sinus i
cosinus. A redat cele dou ecua ii ale
lui Mollweide sub o form mai
modern i pe care le-a dedus prin
calcul din teorema tangentei,
demonstrat geometric. El este primul
care a fondat sistematic trigonometria
sferic . Oppel a dedus foarte multe
formule trigonometrice f r s se
preocupe de aducerea lor la o form
logaritmabil . Op.pr.: – Analysis
Triangulorum, Dresda (1746).
OPPOLZER, Theodor (1819–1886),
matematician i astronom austriac. N.
la Praga i m. la Viena. A studiat
medicina, dar preocuparea preferabil a
fost mat. i astronomia. Prof. la Univ.
din Viena din 1868. Op.pr.: –
Lehrbuch zur Bahnbestimmung der
Kometen und Planeten, Leipzig (1880–
1882), în 2 vol. – Syzigientafel für den
Mond (1881), Tafeln zur Berechnung
der Mondfinsternisse, Viena (1883). –
Canon der Finsternisse (1877), care
con ine pe perioada 1208 î.e.n. – 2.163
e.n., un num r de 8000 eclipse de soare
i 5200 eclipse de lun .
OR SCU, Alexandru (1817–1894),
matematician român cu preocup ri în
geometria descriptiv . N. la Târgovi te,
ca fiu al serdarului Hristea Or scu. A
studiat la Colegiul Sf. Sava (1831–
1841), ob inând diploma de hotarnic
eliberat de direc ia Eforiei c., apoi a
plecat la Berlin, München i Paris
pentru completarea studiilor. Între timp
a urmat i cursuri speciale de mat.
aplicat : algebra superioar ,
trigonometrie, calcul diferen ial i
integral, geodezie, mecanic
arhitectur . În 1844 a ob inut
certificatul de absolvire a c. de
Construc ii din München i în 1847 cel
de absolvire în arhitectur . Reîntors în
ar , a fost numit la Sf. Sava ca prof. În
1848 a luat parte la revolu ie, apoi a
intrat ca secretar al Divanului Ad-hoc.
A fost unul dintre ini iatorii care au
cerut autonomia rii, un domnitor
str in, unirea i un regim constitu ional.
Director la c. de Conductori de Poduri
i osele, predând geometria
descriptiv (1851), prof. la c. de
Ofi eri (1855), prof. la clasele
superioare de la Sf. Sava (1857). El a
fost primul prof. de geometrie
descriptiv în ara noastr . Prof. la c.
Superioar de t. din Bucure ti (1863),
prof. de geometrie descriptiv la Fac.
de t. a Univ. din Bucure ti (1864),
unde a func ionat pân în 1894. Rector
al Univ. (1885–1892). A f cut parte din
Comisia Monumentelor Istorice.
Pre edinte al Ligii Culturale. Ministru
al Cultelor (1876). A f cut parte din
Comisia Tehnic pentru Introducerea
Sistemului Metric. În 1891 a înfiin at
Soc. Arhitec ilor Români. În 1857 a
condus lucr rile vechiului palat al
Univ., a proiectat i construit hotelul
„Bulevard“, precum i biserica
„Domni a B la a“. În 1883 a condus
lucr rile de restaurare a bisericii
catedral din Ia i. Op.pr.: – Trata ie
asupra geometriei descriptive, tradus
dup Lefébure Fourey, care este prima
carte de mat. superioare publicat în
limba român în ara noastr . – A
i tradus Geometria i Arhitectura dup
Lefébure. A. Or scu se distinge prin
i îmbin rile voca iei de arhitect cu cea de
matematician. Revolu ionar, excelent
conduc tor i organizator de institu ii
tehnice i de înv mânt. Cu o solid
cultur tiin ific . Suflete te legat de
popor.
ORESME, Nicolaus Oresmus (Nicole
d’Oresme Aurème), (1323–1382).
Matematician, fizician, filosof, cleric
medieval francez. Personalitate
marcant în lumea cuget torilor celei
de a doua jum tate a sec. XIV. N. la
Caen – Fran a. A activat la Paris i
Rouen. Prof. magistru (superior) la
Colegiul de Navarre din Paris (1348–
1361). Episcop la Lisieux (1377), unde
i moare. Oresme a fost unul ditnre
ini iatorii literaturii tiin ifice în limba
francez i a f cut o serie de traduceri
din operele lui Aristotel. Ca
matematician, Oresme a întrecut pe to i
contemporanii s i. A fost o
566
personalitate str lucit , în care
i-au g sit ecou problemele de
actualitate ale epocii sale. Lucr rile lui
se refer la mat., astronomie, mecanic
i filosofie. A. t.: O valoroas
contribu ie la dezvoltarea algebrei în
perioada Evului Mediu o constituie
stabilirea unui algoritm formal
(introdus de Oresme) al rapoartelor
frac ionare, respectiv generalizarea
opera iei de ridicare la putere în cazul
utiliz rii exponen ilor frac ionari
pozitivi. A stabilit o serie de reguli
privind opera iile cu rapoarte
frac ionare. În cazul graficelor
func iunilor, subliniaz folosul
reprezent rii geometrice a varia iei
m rimilor. Oresme a explicat c derea
liber accelerat a corpurilor, studiat
mai târziu de Galilei. A atacat teza
fals a imobilit ii P mântului din
astronomia lui Aristotel. A introdus
no iunea de accelera ie, ca intensitate a
vitezei, care a contribuit la dezvoltarea
mecanicii. El a ar tat c accelera ia
poate fi uniform , constant ,
neuniform i variat . Ca filosof,
Oresme s-a ocupat cu studiul naturii,
sus inând importan a metodei mat. i a
experien ei, ca fiind instrumentele de
baz în cunoa terea lumii exterioare.
Op.pr.: – Tratatus proportionum
(1350). – Algorismus proportionum,
tip rit în 1868, la Berlin, de c tre M.
Curtze. Continuatorul Algoritmului lui
Oresme a fost N. Chuquet. – A scris
tratate sub diferite titluri relativ la
calit ile figurilor, diformitatea
calit ilor, reprezentarea puterilor i
m surilor deforma iilor, m rimea
formelor, scrise înainte de 1371, lucr ri
567
foarte r spândite i utilizate în diferite
univ. pe la sfâr itul sec. XIV. Teoriile
latitudinii formelor au fost comentate în
Italia de Biagio Pelacani din Parma (>
1416), reluate de Kepler (1615), apoi
de c tre P. Fermat. Influen a acestor
teorii se remarc în lucr rile lui A.
Thomas. Oresme a tradus în limba
francez Politica i Morala lui
Aristotel, lucrat pe un pergament,
descoperit în 1870 la Biblioteca
Na ional din Paris.
ORLICZ, W., matematician
contemporan, polonez. Este cunoscut
prin lucr rile sale relativ la spa iile ce-i
poart numele. Spa iul Orlicz este un
spa iu Banach al func iilor m surabile,
introdus de acesta în „Bull. Intern
Acad. Polone, seria A“ (1933). Fie
M (u ) i N (u ) o pereche de N func ii
complementare i G o mul ime închis
marginit în Rn. Spa iul Orlicz LM este
mul imea func iilor m surabile
(Lebesgue) pe G, pe care
M [ X (t ) / Y (t )]dt :
G
X M = sup <∞
N [Y (t )]dt ≤ 1
G
Spa iul Orlicz este un spa iu normat,
complet în raport cu norma X M ,
numit norma Orlicz. Când
M (u ) = u p , 1 < p < ∞
atunci LM coincinde cu spa iul Riesz
L p , i cu o exactitate de factor scalar
X M coincide cu X L . Orlicz a
p
introdus clasa a a-numitor spa ii
numerabil-seminormate, care fac parte
din clasa de spa ii vectoriale
topologice, utilizate în analiz . Clasa
Orlicz este mul imea L0M a func iilor,
care satisfac condi ia
M [ X (t ) ]dt < ∞ , unde dt este m sura
G
Lebesgue, M (u ) o func ie continu ,
convex , par , pozitiv pentru u ≠ 0 i
lim u −1 M (u ) = 0, lim u −1 M (u ) = +∞.
u→0 u →+∞
Asemenea func ii M se numesc N
func ii. De teoria lui Orlicz s-a ocupat
Lilly-Jeanne Nicolescu (1964).
OSGOOD, W. F. (1864–1943),
matematician american. A. t.: cuprinde
domeniul func iilor de variabil real .
Este cunoscut la noi lucrarea:
Functions of real variables, Univ.
Press, The National University of
Peking (1936) i lucrarea: Functions of
complex variable. Ambele lucr ri
cuprind lec iile f cute de Osgood la
Peking, în anul 1934/35. Aceste lucr ri
cuprind: seriile i produsele infinite,
seriile hipergeometrice, numerele
ra ionale i ira ionale, mul imi de
puncte, no iunile de derivat i (1801–1823), în trei volume, care au
integral ,
func iile implicite, func iile elementare,
serii de puteri, serii Fourier, integrale
definite i curbilinii, func ia Gamma,
ecua ii diferen iale, numere complexe,
func ii analitice, transformarea liniar ,
reprezentarea conform , suprafe ele lui
Riemann, teorema lui Cauchy, teoria
lui Weierstrass, poten ialul algebric.
Caracteristica acestor lucr ri este c
metoda de tratare este clar . Este un
minunat manual pentru o preg tire
temeinic .
568
OSIPOVSKI, Timofei Fedorovici
(1765–1832), matematician rus, filosof
materialist. Prof. la Univ. Harkov
(1805) din momentul înfiin rii ei, i
rector al acestei univ. (1813–1820). L-a
avut elev pe Ostrogradski i pe al i
matematicieni vesti i ai Rusiei. A. t.:
Osipovski este autorul unor descoperiri
asupra problemei balistice, când
rezisten a aerului e propor ional cu
p tratul vitezei (1817). Alte descoperiri
privesc refrac ia atmosferic , aducând
corec ii formulelor lui Simson si
Bradley. S-a ocupat de mat.
elementare, calculul diferen ial i
integral, de probleme de fizic i
astronomie. În lec iile sale despre
„spa iu i timp“ i despre „sistemul
dinamic al lui Kant“, a contrariat
filosofia lui Kant, supunând-o la o
aspr critic , dezvoltând concep iile lui
Lomonosov i a afirmat c nu exist
spa iu i timp f r materie i nici
materie în afara spa iului i a timpului.
A luptat contra misticismului i
obscurantismului duse de regimul
arist. Op.pr.: – Curs de matematici
fost cele mai bune manuale în Rusia, în
timpul s u.
OSTROGRADSKI, Mihail
Vasilievici (1801–1862), celebru
matematician i mecanician rus, unul
din fondatorii c. mat. din Petersburg.
N. în satul Pasennaia, din gubernia
Poltava, m. la Poltava, de na ionalitate
ucrainian . A studiat cu succes mat. la
Univ. din Harkov (1817–1820). În anul
1822 a plecat la Paris, unde a studiat
lec iile marilor matematicieni: Ampère,
Cauchy, Laplace, Poisson,
Ostrogradski devenind în scurt timp
favoritul celebrit ilor pariziene în
domeniul mat. La Paris, din cauza
dificult ilor b ne ti a fost obligat s
predea la Colegiul Henric IV, unde a
intrat dup recomand rile prof. s i. În
1827 s-a reîntors în Rusia i i-a
început activitatea în cadrul Acad. de
t. din Petersburg, predând mat. la c.
superioare din capitala Rusiei ariste.
Membru al Acad. de t. din Rusia
(1831), din Torino, Roma, New York i
Paris. A p strat leg tura cu Parisul i a
corespondat cu Cauchy pân la moarte.
A. t.: Obiectivele cercet rilor sale se
refer la fizica mat., analiza mat.,
algebr , teoria probabilit ilor,
mecanica analitic , mecanica cereasc ,
precum i la alte domenii înrudite cu
mat. A studiat i a extins principiul
minimei ac iuni, a introdus no iunea de
leg turi exprimate analitic prin
inegalit i, a dezvoltat mecanica
sistemelor, a generalizat principiul
deplas rilor virtuale. S-a ocupat de
teoria ocului, a rezolvat probleme de
hidrostatic , de teoria elasticit ii, de
teoria atrac iei, de oscila iile neliniare.
A formulat sub forma cea mai general
principiul „postulat al deplas rilor
virtuale“. În 1828 a formulat celebra
teorem despre transformarea unei
integrale de volum într-o integral de
suprafa , a integralelor triple în duble,
a scris diferite articole despre predarea
mat. în c. Op.pr.: – Note sur la
théorie de la chaleur (1928). – Lec ii
de analiz algebric (1936/37), s-a
bucurat de un mare succes, Lec ii po
analiticescoi mehanike (Lec ii de
569
mecanic analitic ). A creat manuale
pentru c. medii. Via a i activitatea lui
Ostrogradski au fost descrise de A. N.
Krilov.
OSTROVSKI, Alexander M. (n.
1893), matematician elve ian de origine
rus. A fost elevul prof. Grave din Kiev.
În 1925 a cunoscut pe N. G. Cebotarev
la Gottingen. În 1966 a participat la
Congresul Matematicienilor inut la
Moscova. A. t.: – S-a ocupat de
importan a metodelor de itera ie în
aproximarea func iilor descoperite de
Fourier, Cauchy, Newton i a creat
posibilit i largi de generalizare la
sistemele de ecua ii, la ecua iile
diferen iale i integrale, la ecua iile
func ionale, în general. Op.pr.: – Über
Singularitäten gewisser mit Lücken
behafteten Potenzreihen (1936). – În
biblioteca Orizonturi a ap rut în
traducere, „Simple i totu i...“ (1970).
Matematicianul român Solomon
Marcus s-a ocupat
într-un memoriu de teoremele lui
Ostrovski, privind generalizarea
func iilor de mai multe variabile.
OTESCU, Ion (1859–1932),
matematician, autor de c r i, conf. i
popularizator de tiin . N. la Buz u –
anul Unirii rilor Române. c.
primar a
f cut-o la Buz u, lic. la „Matei
Basarab“ din Bucure ti, licen iat în
mat. A fost un elev str lucit. La 21 de
ani a ajuns prof. de mat., în 1882 prof.
la Seminarul i c. Normal din Gala i,
iar între 1889-1893 prof. la Liceul
„Mihai Viteazul“ unde a activat timp
de 40 de ani. Membru în Consiliul
Permanent al Instruc iunii Publice,
începând cu 1912 a fost inspector
general în înv amântul secundar. În
timpul refugiului la Vaslui a func ionat
ca prof. de contabilitate i geografie.
Acas , pân noaptea tîrziu f cea
observa ii i observa cerul, din care au
rezultat o serie de legende
popularizatoare de tiin , între care i
cea de mitologie româneasc de
astronomie, care poart pecetea culturii
sale. Otescu a avut ca elev pe D.
Pompeiu. A. t.: A fost un autor fecund
de manuale colare. A scris aritmetici,
algebr , geometrii pentru înv mântul
secundar. Aritmetica ra ional (1894),
în dou volume. – Recunoa terea
numerelor prime absolute, independent
de orice tabl de astfel de numere,
apirografiat. – Problema calendarului.
– Credin ele ranului român despre
cer. În lucr rile lui ra ionamentele sunt
riguroase. A fost un bun coleg, cu
calit i suflete ti alese, a dus o via
modest , generos, altruist, optimist,
entuziast, legat suflete te de neamul i
patria sa. Era poreclit de elevi
„Bunicul“.
ÖTTINGER, L. (1797–1869),
matematician german. A. t.: se remarc
prin preocup rile sale din domeniul
analizei combinatorice i teoria
probabilit ilor. În jurul anului 1800 c.
combinatoric german era în plin
floare. În acest domeniu au ap rut
diferite tratate i manuale, în care s-a
introdus simbolul „ N ! “ al lui L.
Fischer i K. Krause (Dresda), apoi al
lui L. Öttinger „n!“, în 1827. Calculul
570
probabilit ilor a fost legat întotdeauna
de analiza combinatoric , leg tur
atestat de L. Öttinger. În leg tur cu
aceste preocup ri, Öttinger a publicat
mai multe memorii, începând cu anul
1837, în „Bull. de t. al Acad. din
Bavaria“. Op.pr.: Manual de analiz
combinatorie, Freiburg (1827) – Die
Wahrscheinlichkeitsrechnung (Calculul
probabilit ilor), Berlin (1852).
OUGHTRED, William (Guillaume,
1574–1660), matematician englez,
savant autodidact. N. la Eaton i m. în
Albury, unde a activat. A studiat la
Colegiul Regal. În 1599 a primit titlul
de „magister philosophiae“, iar în 1603
a devenit preot la Albury. A dus o via
foarte retras , încât n-a vizitat nici chiar
Londra, decât cel mult o dat pe an. În
aceast situa ie s-a ocupat numai cu
studiul mat. i alte tiin e, devenind un
matematician savant. A corespondat cu
mul i matematicieni din timpul s u. A
stabilit formula aproximativ care d
volumul unui butoi
πh
V ≈
12
( )
2 D 2 + d 2 , d fiind diametrul
cercurilor de baz , D diametrul
cercurilor mijlocii. Oughtred este unul
dintre matematicienii care au legat
aritmetica elementar de calculul literal
perfec ionat al lui Viète. În 1631 a
introdus semnul "×" pentru indicarea
opera iunii de înmul ire i tot el a
propus suprimarea semnului înmul irii
între factorii literali. În 1657 a introdus
semnul împ r irii sub form de dublu
punct. A analizat opera iunile cu frac ii
zecimale, care se foloseau pe acea
vreme îndeosebi în trigonometrie. A
publicat pentru prima dat un procedeu
de înmul ire i împ r ire prescurtat a
frac iilor zecimale, procedeu dup care
efectu m i noi aceste opera ii (1631).
În 1653 a introdus nota ia ÷ pentru
⋅⋅
progresia aritmetic i pentru
⋅⋅
progresia geometric . A dat prima
formul precis a logaritmului
neperian, ar tând c Aritmetica
log e 10 = 2,302584 . A scos în eviden
importan a no iunii de putere fa de un
cerc i o sfer . Oughtred s-a ocupat
mult i de formulele trigonometrice. A
utilizat semnul de paralelism (||). A
contribuit la dezvoltarea geometriei
analitice. A introdus o perfec ionare
radical riglei de calcul, prin îmbinarea
a dou rigle purtând diviziuni
logaritmice egale, care alunecau una în
lungul celeilalte. A dat o mare
dezvoltare i aplica iei logaritmilor.
Op.pr.: – Clavis mathematicae, Londra
(1631), tradus în limba englez în
1647, sub titlul: The Key of the
Mathematics. – Arithmeticae in
numeris et specibus institutionem,
quaetum logisticae, tum analyticae
atque adeototius mathematicae quasi
clavis est, oper care a fost reeditat în
limba latin i englez i completat cu
noi capitole în 1652. – Opuscula
mathematica hactenus inedita, Oxford,
1677, publicat postum dup un
manuscris. Oughtred a l sat în urma lui
mai multe comentarii asupra unor
scrieri în matematic , în limbile latin
i greac , în manuscris, care au fost
publicate post mortem. În ceea ce
prive te tratarea algebric a unor
571
probleme, Oughtred s-a condus dup
lucr rile lui Ghetaldi.
OVANNES, Sarkavag-Vardoped
(apr. 1045–1129), (înseamn înv tor),
matematician armean. A studiat la c.
m n stirii Ahpat, din ora ul Lori. A. t.:
– unul dintre traduc torii Elementelor
lui Euclid, în Evul Mediu. A expus
matematicianului grec
Nicomah (sec. I e.n.). Este autorul unor
lucr ri de mat., astronomie i calendar.
Renumit prin lucrarea sa asupra
numerelor poligonale. A contribuit la
îmbun t irea calendarului prin
stabilirea anului la 365 zile i a militat
pentru o tiin bazat pe experien :
„F r experien nici o p rere nu poate
fi verosimil i acceptabil , doarece
numai experien a este neîndoielnic “ –
scria el.
ÖYSTEIN, Öre (n. 1899),
matematician suedez. Are lucr ri cu
privire la teoria mul imii elementelor
seminormate i relativ la spa iile
metrice, sau din studiul cu laticea
idealelor unui inel i teoria structurilor
algebrice. Op.pr.: – Theory of Graphs,
Rhode-Island (1962), Grafele i
aplica iile lor, tradus în limba român ,
Ed. t., (1968). Lucr rile lui au
constituit o deosebit preocupare
pentru matematicienii români: N.
Benado (1955), Dan Barbilian, Tudora
Luchian, Iulian Petrescu, Drago Vaida
i al ii.
OZANAM, Jacques (1640–1717),
matematician i enciclopedist francez.
A activat la Lyon i Paris. N. la
Boligneux (în principatul Dombes)
dintr-o familie distins , de provenien
evreiasc . El i-a îndreptat activitatea
spre studiul mat., devenind un mare
autor de lucr ri din domeniul mat. din
epoca sa. Prof. la Lyon i Paris,
membru al Acad. de t. din Paris, unde
i-a desf urat activitatea tiin ific i
unde a i murit. A. t.: – A dat defini ii
diferitelor expresii mat. i s-a ocupat cu
alc tuirea unor p trate magice, pe care
le-a tratat pe larg. A publicat multe
recrea ii matematice la Paris, în care a
ar tat c acestea prezentau tonul
filosofiei mistice a lui Jambilic i
Profiriu, în timp ce matematicienii
moderni se amuz cu aceste p trate
magice. A stabilit ecua iile conicelor
raportate la vârf. S-a ocupat cu locurile
geometrice i cu construc ia lor. A
prelucrat tabelele trigonometrice ale lui
A. Vlaq. Pentru prelucrarea tabelelor a
propus o metod care coincide, în
esen , cu a a-numita metod de
interpolare a lui Newton. A tratat în
mod original determinarea laturilor
unui triunghi sferic, când sunt date cele
trei unghiuri. Prezint importan
lucr rile enciclopedice ale lui Ozanam.
Op.pr.: – Dic ionar matematic, Paris
(1691). – Cours de mathématique, Paris
(1693). – Distrac ii matematice i
fizice, care au fost reeditate de mai
multe ori (1696). – Noile elemente ale
lui Lahire, Paris (1687). – L'usage de
l'instrument universal pour résoudre
tous les problèmes de la géométrie
pratique.- Nouvelle trigonométrie. –
Nouveau éléments d'Algèbre.

572

P
PACHYMERES, Georgios (vezi:
Georgios P.)
PACIOLI, Lucas de Borgo-San
Sepulcro (1445, 1509-1514), renumit
matematician italian, din ordinul
c lug rilor franciscani, din epoca
Rena terii. N. la Borgo sau Selpucro,
în Umbria (Toscana) i m., probabil, la
Floren a, data mor ii nefiind cunoscut
în mod cert. Familia lui provine din
grupul negu torilor vene ieni. Ini ial
s-a ocupat cu comer ul, iar dup ce a
intrat în ordinul franciscanilor, a
devenit prof., predând mat. în ora ele:
Perusa (1475), Roma, Pisa, Bologna,
Milano în calitate de prof. univ. Prieten
cu Leonardo da Vinci. Se presupune c
a f cut o c l torie în Orient. A. t.: S-a
ocupat de ecua iile algebrice i contribuit la difuzarea cuno tin elor
aplica iile lor în geometrie i prin
aceasta a adus o mare contribu ie
dezvolt rii algebrei. A dat reguli în
versuri pentru rezolvarea ecua iilor de
gradul II. Ecua iile de grad superior le-
a grupat în opt tipuri, cele care se reduc
la gradul III sunt considerate ca
imposibile. A studiat unele ecua ii
exponen iale i a introdus unele
simboluri pentru ecua iile algebrice. S-
a ocupat cu opera iile aritmetice,
redând num ratul pe degete, cu regula
de trei, cu propor iile, cu regula falsei
pozi ii, cu probleme comerciale, cu
probleme de dobând compus , cu
573
teoria probabilit ilor, cu regulile de
contabilitate în partid dubl . A folosit
sistemul binar. În geometrie s-a ocupat
de rela iile metrice, de propor iile i
aplica iile „sec iunii de aur” pe care
Pacioli o numea „propor ie divin ”, iar
Leonardo da Vinci „sec iune de aur”.
Op.pr.: Summa de arithmetica,
geometria, proportioni et
proportionalita (Cuno tin ele cele mai
înalte de aritmetic , geometrie,
rapoarte i propor ii), terminat la
Perugia (1487), publicat la Vene ia
(1494), ed.II în 1523. Cartea reprezint
o culegere scris în limba italian
având ca model lucr rile lui Fibonacci.
- De divina proportione, opera a tutti
gl’ingegni perspicaci e curiosi
necessaria (Sec iunea de aur), scris
sub influen a marilor arti ti
contemporani, ca: Piero della
Francesca, Leonardo da Vinci, Leo
Battista Alberti. - A tradus Elementele
lui Euclid, din limba arab în latin
(1509). Prin lucr rile lui, Pacioli a
matematice anterioare.
PAES, Sidonis (n.1870), matematician
i om politic. N. la Coimbra. În 1918 a
devenit pre edintele Republicii fiind
asasinat la Lisabona.
PAINLEVÉ, Paul (1863-1933),
matematician, mecanician i om politic
francez. Cel dintâi matematician care a
abordat cu succes problemele mat. ale
avia iei. N. la Paris. A avut o activitate
tiin ific , politic i social plin de
rezultate folositoare Fran ei i omenirii.
A urmat c. Normal Superioar , iar în
1887 a ob inut doctoratul. În 1890 a
primit marele premiu al Acad. de t.
din Paris, unde în anul 1900 a fost ales
membru. În 1891 a devenit prof. univ.
la Lille, apoi la Sorbona i la coala
Politehnic din Paris. A. t.: dup
Painlevé „ tiin a este o metod
convergent , care prin aproxima ii
succesive tinde c tre realitate”. Ca
matematician, a activat în domeniul
analizei mat. fiind preocupat i de
problemele de mecanic teoretic i
practic . Numeroasele sale lucr ri se
refer la curbele i suprafe ele
algebrice, la teoremele de existen ale
ecua iilor diferen iale, ale sistemelor
dinamice, la legile frec rii etc. Clasa de
ecua ii diferen iale de ordinul doi, cu
integrala general având punctele
critice fixe, descoperite de el, l-a a ezat
definitiv între cei mai mari anali ti. A
studiat singularit ile mobile ale
ecua iilor diferen iale i func iile
eliptice, dezvoltarea în serie a
polinoamelor, problema celor n
corpuri. În mecanic are cercet ri
profunde relativ la mecanica clasic i
teoria relativit ii. A construit o
mecanic bazat pe generaliz ri mat. În
1910 a abordat cu succes problemele
avia iei, bazându-se pe studiile lui
Euler, pe experien ele de laborator în
domeniul avia iei, pe experien ele lui
Borda din 1800, ale lui Prandtl din
1910. Împreun cu Emil Borel, a
stabilit formele respective de zbor -
fundamentele avia iei- cercet ri care au
fost amplificate de Jukowsky. Are
importante lucr ri de hidrodinamic .
Painlevé a jucat un rol politic de prim
plan în Fran a, în timpul i dup primul
574
r zboi mondial. A fost de mai multe ori
ministru, apoi prim-ministru i
pre edinte al Camerei. Painlevé a
mo tenit o fine e minu ioas de gândire
p trunz toare i de sim ire aleas . A
fost un om cu o cultur larg , cu idei
sincere, care i-a creat o mare autoritate.
Op.pr.: - Sur les lignes singulières des
fonctions analytiques - tez de doctorat
(1887). - Leçons sur la théorie
analytique des équations différentielles
(1897). - Cours de mécanique de
l’École Polytechnique, Paris (1929)
etc.
PALADI, V. (Palade) (sec. XIX-XX),
fost prof. în înv mântul secundar din
Ia i. Colaborator la revista „Recrea ii
tiin ifice” din Ia i, înfiin at în 1883.
PANAGHIOTADOS, Dimitrios
(vezi: Govdelea i Dimitrie
Panaghiotados).
PANDELI, Ioan (> 1824),
matematician român. În anul 1820 a
fost trimis de c tre domnitorul Dionisie
Lupu în str in tate, ca bursier al
Statului, pentru a studia mat., ca fost
elev al lui Gh. Laz r, de la care a
înv at aritmetica i geometria. În 1820
a plecat la Pisa împreun cu Eufrosin
Poteca, C. Meroiu, Simion Marcu, pe
timp de 7 ani, unde au studiat
aritmetica, geometria, algebra i
trigonometria. Dup un timp a cerut
aprobarea s plece la Paris pentru a
studia mat. aplicate: hidraulica,
arhitectura, mecanica i astronomia.
Când a ajuns la Paris, i-a dat seama c
tie prea pu in fa de ceea ce se preda
la Paris în domeniul mat. Atmosfera
Parisului nu i-a fost prielnic , de i el
era mai con tiincios la studii dintre to i
bursierii, dar sumele acordate de
Eforie, la Paris nu îi ajungeau ca s - i
poat pl ti toate taxele i cursurile prof.
de mat. Ajuns într-o stare disperat , s-a
sinucis.
PANGRATI, Ermil A. (1864-1931),
prof. de geometrie descriptiv , ing. N.
la Ia i, unde a terminat lic. Apoi a
plecat la Paris ca s urmeze ingineria.
Dup reîntoarcerea în ar a func ionat
ca ing.-inspector de trac iune la
Craiova, apoi ca prof. de geometrie
descriptiv la Univ. din Ia i (1893-
1894). Între 1894-1931 a func ionat ca
prof. de geometrie descriptiv i 1920 i-a luat licen a în mat., apoi a
perspectiv la Univ. din Bucure ti.
Începând cu anul 1897 a func ionat i
la c. de Arhitectur . Între 1905-1910 a
func ionat ca decan al Fac. de t., apoi
ca rector al Univ. Ministru al
Lucr rilor Publice (1912), apoi deputat,
senator, inspector al colilor. A luat
parte la Conferin a de Pace de la Paris
(1919). A fost prof. lui Al. Myller i
Tr. Lalescu. Pre edinte al unei misiuni
univ. române la Paris, pentru a studia
organizarea marilor institute de
înv mânt superior. A. t.: ca elev, a
rezolvat o mul ime de probleme,
publicate în „Recrea ii tiin ifice”. Ca
prof. s-a ocupat cu geometria descrip-
tiv . Ca ing. a luptat pentru rena terea
stilului arhitectonic tradi ional. Lucr ri
în domeniul mat. nu i-au r mas, cele
publicate se refer la organizarea
înv mântului universitar. În revista
„Natura”, nr. 1, vol. XIX, a publicat
575
cuvântarea rostit la s rb toarea prof.
David Emanuel. A fost un bun pedagog
i bun organizator al înv mântului
superior.
PANGRATI (Pancrate) Ion (sec.
XIX), matematician român. La început
prof. de mat. de lic., apoi, în 1843
rector al Academiei Mih ilene, la
cursul de inginerie i prof. de mat. la
clasele superioare.
PANTAZI, Alexandru (1896-1948),
geometru român. N. la Piatra Neam i
mort la Bucure ti. Premiat la
concursurile G.M. A urmat la Fac. de
t. a Univ. din Bucure ti (din 1914),
între 1916-1918 a fost mobilizat. În
plecat la Paris pentru continuarea
studiilor. Dr. în mat. de Sorbona
(1928). În timpul cât a stat la Paris i-a
luat i diploma de actuar expert.
Reîntors în ar (1929), a fost numit
asist. la Geometria Analitic la Univ.
din Bucure ti, iar în 1940 a fost numit
prof. de geometrie descriptiv i
proiectiv la c. Politehnic , unde a
func ionat pân la sfâr itul vie ii sale,
între timp îndeplinind i func ia de
actuar la Casa Central de Asigur ri
Sociale. Între 1940-1942 la Univ. din
Bucure ti, a inut un curs de geometrie
superioar i un curs de aplica ii
geometrice în analiz , iar între 1946-
1948 a mai func ionat ca prof. de
algebr i analiz la c. Superioar
C.F.R. Membru al Acad. de t. din
România. A. t.: se refer la geometria
diferen ial -proiectiv a suprafe elor
(congruen e stratificabile, geometria
 es turilor, suprafe e neolonome etc.).
A stabilit o serie de propriet i
proiective i s-a ocupat de unele
probleme topologice de geometrie
diferen ial . A descoperit o nou
proprietate caracteristic diferen ial-
proiectiv a suprafe elor lui Veronese.
Al. Pantazi a fost muncitor i modest.
Avea pasiunea de a cerceta adev rul,
de a cultiva progresul în mat. C uta s
descopere talente noi pentru
dezvoltarea i îmbog irea mat.
române ti. Op.pr.: - Asupra
aplicabilit ii proiective a teoreme i probleme interesante din
hipersuprafe elor desf urabile - tez
de doctorat, sub îndrumarea lui Elie
Cartan. - Elemente de geometrie
diferen ial proiectiv a curbelor i
suprafe elor (1942). - Opera
matematic a lui Al. Pantazi, Ed. Acad.
R.S.R. (1956). Memoriile publicate de
Pantazi au îmbog it mat. româneasc
cu rezultate impun toare.
PAPADOPULO, Kerameos
(Caramevs) A. I. (începutul sec. XX),
savant rus, care în 1899 a descoperit o
lucrare a lui Arhimede la Ierusalim,
necunoscut pân atunci i pe care a
publicat-o sub titlul: O nou lucrare a
lui Arhimede (1905), în care se descrie
construc ia heptagonului regulat,
descoperit de Arhimede. Aceast
lucrare a fost trimis de Arhimede lui
Eratostene pentru a-i face cunoscut o
metod mecanic de rezolvare a
problemelor de geometrie.
PÁPAI, Páriz Ferenz (1649-1716),
matematician maghiar, prof. de mat. la
Colegiul Bethlenian din Aiud. La
576
filiala din Cluj a Acad., se p streaz un
caiet de cursuri întocmit de el,
cuprinzând o aritmetic elementar , în
limba latin , predat între 1666-1667 la
Colegiul amintit. El a mai scris:
Physica sau Philosofie naturalis, în
manuscris.
PAPPUS, din Alexandria (sec. III
e.n.), celebru geometru grec. A activat
în Alexandria. Contemporan cu Sporus,
pe timpul lui Diocle ian. A. t.: Pappus
este autorul unui mare num r de
geometrie, contribuind la îmbog irea
geometriei cu o mul ime de no iuni noi
ca: biraport, involu ie, fascicol armonic
etc. S-a ocupat de construc ia
poliedrelor regulate înscrise într-o
sfer , care nu sunt demonstrate în
Elementele lui Euclid. Datorit lui
Pappus ni s-au p strat informa ii cu
privire la descoperirea poliedrelor
semiregulate de c tre Arhimede
(poliedere convexe, ale c ror fe e sunt
toate poligoane regulate de mai multe
tipuri, iar toate unghiurile spa iale sunt
congruente între ele sau simetrice). A
dat o generalizare teoremei lui
Pitagora. S-a ocupat de problema
izoperimetrelor, de cuadratura cercului
i de trisec iunea unghiului. A
îmbun t it teorema lui Guldin relativ
la rela ia dintre centrul de greutate i
arie. Pentru prima dat a tratat
probleme de geometrie în spa iu. S-a
ocupat de suprafe ele elicoidale (spirala
conic ), de restabilirea cuno tin elor
clasice uitate, completând lucr rile
predecesorilor lui. A studiat curba
„concoid ”, descoperit de Nicomah,
pe care a numit-o „cocleoid ”,
distingând patru tipuri de astfel de
curbe. A studiat locurile geometrice,
care au devenit celebre. A considerat
incidental unele no iuni cu caracter
proiectiv, ca: omografia i involu ia. A
introdus denumirea de hexaedru. A
descris teoria mat. a problemei
„sec iunea de aur”, care a fost
dezvoltat de Ampère în teoria
matematic a jocurilor. Este primul
care s-a ocupat de problema celulelor
albinelor. S-a ocupat de astronomie i
mecanic . Op.pr. : Sinagogi
matematicki (Culegere de matematici),
tip rit pentru prima oar la Bologna
(1566) -Okytokion (Na teri rapide). De
operele lui Pappus s-au ocupat: Al.
Nicolescu, C. Co ni (1940), D. V.
Ionescu (1942).
PAPUC, Dan Ioan (n.1930),
matematician român. Face parte din c.
geometric . N. la Pipirig-Neam . Lic. l-
a urmat la internatul „C. Negruzzi” din
Ia i, în 1948 luându- i bacalaureatul.
Între 1949-1953 a urmat Fac. de Mat.
În 1951 a fost deja încadrat ca prep., iar
în 1953 ca asist. Între1956-1961 a
func ionat ca lector la Univ. din Ia i,
apoi conf. la Catedra de Geometrie. Dr.
în mat. (1957). În 1963 a fost încadrat
ca cercet tor principal la Filiala Acad.
din Ia i. Din 1963 ef de catedr la
Inst. Pedagogic din Suceava, apoi la
Catedra de Geometrie a Univ. din
Timi oara, predând geometria
diferen ial i bazele geometriei. Dr.
doc. (Ia i, 1975). A. t.: se desf oar în
domeniul teoriei suprafe elor în
geometria axial diferen ial , în
577
domeniul hipersuprafe elor într-un
spa iu Klein cu grup liniar complet
reductibil. A creat spa iul axial cu n
dimensiuni ca o generalizare a spa iului
axial cu trei dimensiuni, studiat
anterior de c tre Dan Barbilian i Em.
Arghiriade. A studiat variet ile cu m
dimensiuni, n − p + 1 ≤ m ≤ n − 1 ale
spa iului Klein, folosind metoda
variet ilor normalizate proiectiv ale lui
Norden i a stabilit teorema de
existen i unicitate pentru asemenea
variet i sau clas de variet i. Op.pr.:
Geometria axial . Teoria suprafe elor,
tez de doctorat (1957), - Mi c ri
euclidiene i lobacevskiene (1970). -
Elemente de geometrie diferen ial
global (1970), - Geometria
diferen ial , E.D.P. (1982). Are
memorii importante publicate în
colaborare cu Eugenia Munteanu i
Radu Miron.
PAPY, Georges, matematician belgian
contemporan. Prof. de mat. la Fac. de
t. a Univ. din Bruxelles. Specialist în
algebr , cunoscut prin experien a sa i
introducerea metodelor noi ale mat.
moderne în c. de educatoare, pentru
familiarizarea copiilor mici cu modul
de utilizare a calculatoarelor. Metodele
lui sunt axate pe studiul intuitiv al
mul imilor i al rela iilor, cu folosirea
unor simboluri grafice deosebit de
sugestive. Papy a ar tat c spa iile
vectoriale cu produs scalar constituie
calea ideal pentru predarea geometriei
în coli. Op.pr.: - Introduction aux
espaces vectoriels (1962). -
Mathématique moderne, Bruxelles
(1964), tradus în limba român , în 2
vol., în care sunt redate no iunile de
baz ale mat. moderne, no iuni de
algebr boolean , cheia calculatoarelor
moderne de ast zi, experien ele la c.
Normal Berkendoel din Bruxelles. -
Geometria plan (1967). -La conique
(1968) etc.
PARDIES, Ignace-Gaston (1636-
1673), matematician francez. N. la Pan
(Fran a), c lug r iezuit, care a predat
pentru prima dat mat. la Pan, apoi la
Clermont i la Colegiul „Louis le
Grand” din Paris. A predat i fizica.
A. t.: - se rezum în tip rirea
manualului colar Elements de
Géométrie ou par une méthode courte
et aisée l’on peut apprendre ce qu-il
faut savoir d’Euclid, d’Archimède,
d’Applonius et les plus belles
inventions des anciens et nouveux
Géomètres, Paris, care este un manual
de geometrie pe linie pedagogic , în
care intui ia se îmbin cu rigoarea.
Aceast carte a fost retip rit la Cluj
(1749) i a fost folosit ca manual univ.
de mat., scris în limba latin . Cartea
este un rezultat al curentului francez de
a înlocui Elementele lui Euclid, cu un
manual practic de geometrie, inând
seama i de progresele realizate.
Pardies relev c , cartea a X-a a lui
Euclid poate fi considerat ca un model
de perfec ie, care întrece toate celelalte
c r i din Elemente.
PARENT, Antoine (1666-1726),
matematician francez. Este cunoscut
prin lucr rile sale din domeniul
geometriei analitice în spa iu. În 1700 a
abordat aplicarea geometriei analitice
578
la studiul figurilor tridimensionale i a
dat ecua iile câtorva suprafe e, în
particular ecua ia general a sferei, de
forma:
C 2 + Y 2 − 2CY + B 2 + X 2 −
2 BX + A 2 + Z 2 − 2 AZ = R 2
apoi ecua ia hiperboloidului de
revolu ie cu o pânz i ecua iile
planelor tangente. A dat ecua iile
tangentelor la sec iunile circulare
determinate de planele paralele cu XOZ
i YOZ. A stabilit ecua iile suprafe elor
concoidale. Pe aceste suprafe e a
determinat punctele maximale i
minimale, precum i punctele de
inflexiune ale sec iunilor paralele cu
planele de coordonate. Lucr rile lui au
evoluat în direc ia ideilor lui
Desargues. El a folosit expresiile
„équation superficielle” (ecua ia
superficial ) i „ligne solide” (curb
strâmb ). Op.pr.: Experimente
matematice i fizice, Paris (1705).
PARISIENSIS, Clavasio (vezi:
Domenico Parisiensis).
PARMENIDE, din Elea (540-450
î.e.n.), geometru i filosof cretan
(grec), predecesorul lui Euclid,
dasc lul lui Zenon. A tr it în Eleea din
sudul Italiei. Fondatorul c. din Eleea.
A f cut parte din partidul aristocratic i
conservator al ora ului. Un filosof al
„ra iunii pure”. A atacat întreaga tiin
bazat pe observa ie i experien , în
timp ce adev rurile, percepute prin
ra iune pur , sunt absolute. S-a ocupat
cu elementele pitagoreice. Adev rul i
opiniunea, dualismul, cosmologia erau
principiile sale filosofice. Parmenide a
conceput c definirea unei geometrii nu
se poate face decât pe elementele
geometrice ideale, puncte care nu au
dimensiuni, linii care nu au decât
lungimi i suprafe e care au numai
lungimi i l imi. Euclid, bazat pe
aceste no iuni, i-a construit
Elementele sale, care sunt i ast zi baza
geometriei i care se înva în coli. A
c utat s dovedeasc imposibilitatea
logic a mi c rii. Sus inea c num rul,
spa iul i timpul, precum i materia nu
pot fi logic concepute nici ca
indivizibile, nici ca divizibile la infinit.
Op.pr.: De la nature, care este o oper
poemic , scris în form de aforisme i
alegorii. În aceast oper sunt înscrise
o serie de paradoxuri, prin care
Parmenide a devenit celebru. El a
exercitat o mare influen asupra lui
Platon, i tot el este acela care a pus
bazele interpret rii alegorice a
miturilor.
PARTENIE, Jacob-Petru (vezi:
Jacob Petru Partenie).
P S RIC , Florea (1904-1984),
matematician român. N. în comuna
Arsache (Giurgiu), m. la Bucure ti.
Studiile secundare le-a f cut la
Giurgiu, iar studiile superioare la Fac.
de Mat. a Univ. din Bucure ti.
Licen iat în mat. (1932). Prof. de mat la
lic. „Ion Maiorescu” din Giurgiu i
„Mihail Eminescu” din Bucure ti.
Asist. la Inst. de Construc ii din
Bucure ti, director la Monitorul
Oficial, secretar responsabil al Soc. de
Mat. Bucure ti, dedicându-se, f r
rezerve, muncii organizatorice a soc.,
579
organizatorul cursurilor de var de la
Predeal i S cele ale Soc. de Mat. Prof.
distins prin cuno tin ele i competin ele
sale pedagogice, de care a dat dovad .
Iubea elevii i tia s le vorbeasc la
nivelul cuno tin elor lor. A d ruit mul i
ani din via a sa tiin ei mat. Un om
devotat muncii, f r rezerve.
PASCAL, Blaise (1612-1662),
geometru genial, fizician, filosof,
scriitor, mare moralist francez, spirit
inventiv. Pascal avea ca pseudonime:
Amos Dettonville, Louis de Montalte,
Solomon de Tultie. N. la Clermont
Ferrant, provincia Auvergne. A fost un
geniu precoce, a ar tat predispozi ii
timpurii nu numai pentru geometrie,
dar i pentru inven ii mecanice, având
o imagina ie bogat . La 11 ani a scris o
lucrare despre sunete i la 12 ani a
reconstituit primele 32 de propozi ii
din cartea I a Elementelor lui Euclid.
La aceast etate cuno tea limba latin ,
greaca, italiana, f cea muzic , juca
teatru i discuta literatur . În 1631,
familia stabilindu-se la Paris, Pascal a
avut ocazia s asiste la conferin ele
tiin ifice, a luat parte la discu iile
tiin ifice. În cadrul Acad. lui
Mersenne, a f cut cuno tin cu cei mai
vesti i matematicieni ai timpului s u. În
1651, dup moartea tat lui s u, în urma
unui accident, s n tatea lui B. Pascal s-
a agravat. Pascal s-a retras la
m n stirea Port-Royal de Champ,
lâng Paris, îmbr i ând doctrina lui
Jansenius, s-a c lug rit. A. t. a lui B.
Pascal s-a desf urat necontenit în
domeniul geometriei, teoriei
numerelor, calculului probabilit ilor,
fizicii i filosofiei. A fost mult
influen at de lucr rile lui Desargues,
Gassendi, Descartes, fiind
continuatorul operei lui Desargues. La
etatea de 16 ani a publicat rezultatele
cercet rilor cu privire la sec iunile
conice care au stârnit admira ia
matematicienilor contemporani. În
intervalul 1640-1654, Pascal a
demonstrat peste 100 de teoreme noi
referitoare la conice, creînd un studiu
original de mare importan . Înc în
1639 a descoperit celebra teorem
referitoare la hexagonul înscris într-o
conic . Teoremele lui Pascal asupra
conicelor au fost extinse de c tre
Steiner (1832). De numele lui Pascal
sunt legate i unele teoreme din
geometria proiectiv . S-a ocupat de
rectificarea spiralei lui Arhimede, a
descoperit mai multe propriet i ale
cicloidei, a descoperit concoida
cercului, a determinat lungimea arcului
de cicloid , centrul de greutate al
sergmentului de cicloid . A introdus
no iunea de involu ie. Începând cu anul
1653 a f cut importante cercet ri în
teoria numerelor. Numele s u este legat
de triunghiul aritmetic ale c rui
propriet i le-a studiat. A cunoscut
principiul induc iei complete, care
poate fi considerat ca o consecin a
postulatului lui Peano. A creat
germenele calculului diferen ial i
integral, utilizând metoda exhaustiv ,
fiind considerat unul din precursorii
acestui calcul. În 1654 a atins culmea
activit ii sale tiin ifice, prin crearea
analizei combinatorice i a calculului
probabilit ilor, precum i a statisticii
matematice. Baza acestor tiin e a
580
constituit-o o serie de scrisori asupra
jocurilor de noroc. Crearea calculului
probabilit ilor a fost preg tit de
problema dezvolt rii asigur rilor i de
studierea fenomenelor demografice. S-
a mai ocupat i cu studiul i aplicarea
practic a determinan ilor. În domeniul
fizicii s-a ocupat de rezolvarea
problemei legat de existen a vidului.
A stabilit legile presiunii aerului, legile
de echilibru ale fluidelor i a elaborat
teoria barometrului, în urma repet rii
experien elor lui Torricelli. Pascal este
unul dintre creatorii hidrostaticii. A
inventat presa hidraulic . Filosofia lui
Pascal este caracterizat prin înclina ie
spre misticism. B. Pascal a fost un
geniu matematic de prim rang,
experimentator des vâr it, inventator
iscusit. Meritele lui Pascal se pot
aprecia dup originalitate, valoarea
realiz rilor, influen a lor asupra
dezvolt rii ulterioare a tiin ei.
Gândurile lui au fost îndreptate
împotriva iezui ilor, denun ând
f rnicia i imoralitatea lor. Lucr rile
lui sunt clasice, con in idei noi în
tiin , idei constructive. Pascal a tr it
o via zbuciumat i zgomotoas .
Op.pr.: - Essai sur les coniques
(1640). - Traité du triangle
arithmétique (tip rit postum, 1665). -
De numeris multiplidibus. - De
potestatum numericarum summa. -
Expériences nouvelles touchant le vide
(1946). - De l’esprit géométrique
(1658). - Traité de la cycloide. -
Histoire de la Roulette (1658). Via a
lui Pascal a fost descris de c tre
Françoise Gilberte, sora sa, Bossut
(1779), Boutroux Emil, J. Chevalier
(1954), Hatzfeld (1901) i al ii.
Operele complete ale lui Pascal sunt
editate de c tre Leon Braunschweig, P.
Boutroux i F. Gazier (1908-1914),
reeditate în 1925-1928 în 14 vol.
Dintre matematicienii români care s-au
ocupat de unele descoperiri ale lui B.
Pascal, amintim: V. Cristea (1926), A.
G. Ioachimescu (1900).
PASCAL, Etienne (1588-1651),
matematician francez i jurist, tat l lui
Blaise Pascal. Magistrat, pre edinte al
Cur ii de Impozite Provinciale. Provine
dintr-o veche familie cu vechi tradi ii
intelectuale. În 1631 s-a stabilit cu
familia la Paris. În 1638, temându-se
de izbucnirea unei r scoale din cauza
suprim rii rentelor asupra
p mânturilor, s-a refugiat la Clermont-
Ferrand, fiind rechemat mai târziu la
Paris de c tre Richelieu i îns rcinat cu
examinarea teoriei lui Jean-Baptiste
Morin, privitoare la determinarea
longitudinilor. În 1634, Etienne,
împreun cu Roberval, luar atitudine
în problema geostaticii, împotriva lui
Fermat. În 1639 a fost trimis în
Normandia, în calitate de comisar
delegat de rege pentru stabilirea
impozitelor i încasarea birurilor.
Calculul impozitelor era o munc
istovitoare, motiv pentru care fiul s u
Blaise Pascal a conceput o ma in
aritmetic , ce permitea efectuarea celor
patru opera ii aritmetice. Etienne s-a
ocupat de propriet ile unei curbe,
numit „melcul lui Pascal”. Etienne a
fost un bun matematician. Despre
talentul i priceperea sa în mat. au
r mas câteva dovezi.
581
PASCH, Moritz (1843-1930),
matematician german. Prof. la Univ.
din Hissen (1873-1911). A fost un
protagonist al tendin elor filosofice
manifestate de c. mat. francez , care
c uta tratarea tiin ific riguroas a
no iunilor însele. Pozi ia lui Pasch nu a
fost întemeiat întru totul. A. t.: a fost
unul dintre primii matematicieni, care a
început s efectueze cercet ri în
domeniul bazelor geometriei. În 1882 a
abordat tratarea riguroas a principiilor
geometriei, fundamentând axiomatic
geometria proiectiv , enun ând
axiomele de ordonare. Una dintre
axiome îi poart numele. A prezentat
riguros i axiomatic întreaga geometrie
elementar . Op.pr.: - Einleitung in die
Differential und Integral Rechnung,
Leipzig (1882). - Vorlesungen über
neuere Geometrie (Prelegeri asupra
geometriei moderne), Leipzig (1882). -
Grundlagen der Analysis, Leipzig
(1909). - Mathematik und Logik,
Leipzig (1924) etc.
PATAKY, Samuel (sec. XVIII), prof.
de mat. la Lic. Reformat din Cluj. A
tradus în limba latin lucrarea:
Compendiu al elementelor matematicii
universale, scris de Chr. Wolf, prof. la
Univ. din Halle. Acest Compendiu
reprezint prima carte tip rit pe
teritoriul rii nostre, la Cluj (1711), în
care sunt tratate elemente de mecanic ,
hidrostatic i hidraulic , în limba
latin . Traducerea de la Cluj se afl în
Biblioteca Univ. din Cluj. Cuprinde:
elemente de aritmetic , elemente de
geometrie, elemente de trigonometrie,
algebr elementar , elemente de
mecanic , elemente de hidrostatic ,
areometrie, hidraulic , optic ,
catoptric , dioptric , perspectiv ,
astronomie, geografie, cronologie,
arhitectur militar i civil .
PAULUS, de Abaco (vezi: Dagomari
Paul).
PAVLID, (Pavlidis, Paulid, Paulide)
Dimitrie (sec. XIX), de origine grec,
prof. de mat., autor de manuale colare.
A studiat la Paris ca bursier al Eforiei
coalelor din Bucure ti. Numele lui
este citat de multe ori în istoria
înv mântului nostru. Dup ce s-a
reîntors de la Paris, a fost numit (1833)
ca prof. de mat., la clasele
complementare de la Colegiul Sf. Sava,
unde a predat algebra i trigonometria.
A fost poreclit „Pitagora al României”,
ca o apreciere deosebit ce i s-a dat
atunci i pentru prestigiul s u destoinic,
pentru zelul i con tiinciozitatea sa ca
profesor. În 1861 a ie it la pensie. A
predat trigonometria la un nivel înalt.
În 1855 a predat, concomitent, i la c.
de Ofi eri algebra i trigonometria. În
1852 a adoptat denumirea de „frac ie”
în limba român . Op.pr.: - Elemente
de trigonometrie drept liniat i limbajului obi nuit. A f cut cercet ri
sferic , tip rit în 1851 la tipografia
Colegiului Sf. Sava, care este o
traducere dup Léfébure de Forcy,
Legendre, Francoeur i Bourdon i este
prima trigonometrie tip rit în
române te. - Algebra (1852), traducere
dup Sonet, fiind a treia algebr
tradus în limba român . - Aritmetica
ra ional (1855), reeditat în 1858. -
582
Aritmetica practic pentru clasele
primare (1857). -Aritmetica
elementar (1858).
PEACOCK, George (1791-1858),
matematician englez. El a pus bazele
algebrei formale. A f cut parte din
grupul de matematicieni englezi care se
str duiau s întemeieze o algebr
simbolic . Op.pr.: - Treatise on
algebra, Cambridge (1842/45), în 2
vol. Lucr rile lui Peacock au fost
continuate de Morgan.
PEANO, Giuseppe (1858-1932),
matematician italian, mare gânditor,
unul dintre promotorii logicii mat.,
reprezentant al formalismului, a
contribuit în mod eficient la
formalizarea mat. N. la Cuneo. Prof. de
mat. la Acad. de Artilerie apoi prof. de
calcul diferen ial i integral la Univ.
din Torino, unde a func ionat pân la
moarte. A. t.: În 1889 a abordat
tratarea riguroas a principiilor
geometriei. A strâns în jurul s u o serie
de logicieni italieni, care au introdus un
simbolism pentru logica mat. A creat
un sistem de semne care permit
enun area propozi iilor logicii i mat.,
f r a recurge la întrebuin area
asupra unei limbi interna ionale,
ra ionale i u or de înv at (al c rei
vocabular era format din cuvinte
comune limbilor latin , francez ,
englez i german ). Peano este
întemeietorul aritmeticii axiomatice. În
1895 a f cut un mare num r de
încerc ri de formalizare a aritmeticii. A
construit logic teoria numerelor
naturale, pe baza unor axiome
(Axiomele lui Peano). Dup el, este
suficient ca simbolurile numerice s fie
definite axiomatic pentru a putea
desf ura un ra ionament matematic.
Credea c teoria numerelor naturale
poate fi dedus din trei principii (noi
fundamentale) i cinci axiome, socotite
de el a fi elemente definitorii ale mat.
Teoria lui Peano a fost obiectat de
Russell, din cauza multiplelor
interpret ri ale lui „zero”, ale
„num rului” i ale „succesorului”. A
stabilit principiul recuren ei. Peano a
folosit modelul metodei logicei i în
geometrie, metod luat de la Euclid.
În 1890, Peano a dat o nou defini ie
liniei, alta decât cea dat de Jordan. S-a
ocupat cu problemele de baz ale
analizei mat. (ecua ii diferen iale,
teoria irurilor, spa ii vectoriale,
considerarea primului exemplu de
curb continu , în sensul lui Jordan). În
1899 a propus semnul Ι de intersec ie,
a folosit simbolul de diferen e
numerice (M-N) i semnul de
apartenen ( ∈ ). Lui i se datoreaz i
fondarea a dou reviste periodice
apreciate: „Revista matematic ” i
„Formulaire mathématique”. Op.pr.: -
Le calcul géométrique selon
l’Ausdenhungslehre de Grassmann
(1889). - Arithmetices principia, nova
metodo exposita (1889). - Lezioni di
analisi infinitesimale (1893). - Lui îi apar in unele observa ii asupra
Interlingua (1925-1927). În lucr rile
lui se eviden iaz progresul f cut pe
calea abstractiz rii no iunilor
matematice i a dezvolt rii logice,
riguroase a ra ionamentelor. Cu o
teorem a lui Peano s-a ocupat
583
matematicianul român A. Haimovici
(1961).
PEARSON, Egon Sharpe (n. 1895),
matematician i statistician englez. A
adus contribu ii la descoperirea teoriei
curbelor de frecven din teoria
probabilit ilor (Curbele Pearson).
PEARSON, Karl (1857-1936),
matematician probabilist, biolog i
filosof idealist englez. Prof. de mat.
aplicativ i mecanic la Univ. din
Londra. În lucr rile sale de biometrie, a
descoperit i a f cut propaganda
„teoriei reac ionare, quasi- tiin ifice a
rasei i a sângelui”. Ca filosof a fost
umanist. Lenin, în cartea sa
„Materialism i empriocriticism”, l-a
criticat pe Pearson, demascând teoriile
lui reac ionare, anti tiin ifice. Op.pr.: -
Geometrica tiin ei, Londra (1911). -
Probabilitatea mor ii i alte lucruri
despre evolu ii (1897) etc.Via a i
scrisorile lui sunt publicate sub titlul: -
The Life, Letters and Labours, de Fr.
Galton, New York, în 3 vol. (1914-
1930).
PEDIASIM, Karl (sec. XIV),
matematician bizantin. A fost
p str torul pece ii patriarhului din
Constantinopol, în perioada domniei
lui Andronic al III-lea (1328-1341).
unor probleme dificile din aritmetic ,
un tratat despre dublarea cubului i o
carte, Geometria, o oper foarte
apropiat de Metrica lui Heron.
PEIRSE, Benjamin (1809-1880),
matematician american. Prof. de mat.
la Harvard University. Unul dintre
fondatorii „National Academy of
Science”. Un matematician original.
A. t.: Începând cu 1864, a întreprins
cercet ri generale asupra structurii
algebrelor de dimensiune finit i a pus
în eviden no iuni importante i
diferite propriet i fundamentale, care
au fost continuate de algebri tii:
Cayley, Sylvester, Laguerre, Dedekind,
Study, Scheffers, Schur, Molien i
Cartan, care au scos în eviden marea
varietate a structurilor algebrice. A
studiat diferite tipuri de algebre pe baza
opera iilor introduse axiomatic. A
folosit matricele în teoria algebrelor
liniare asociative. A elaborat teoria
general , care a constituit baza de
plecare pentru lucr rile algebri tilor
sec. XX. Astfel, obiectivul principal al
algebrei s-a deplasat de la teoria
ecua iilor, la teoria structurilor
algebrice. A extins teoria numerelor
complexe. Op.pr.: - Linear Associative
Algebra (1870, 1881).
PELACANI, Biagio (1416), (Blasius
din Parma), matematician, medic i
astrolog din Parma (Pavia). A
func ionat la Bologna i Paris. A
r spândit i comentat teoria latitudinii
formelor lui Oresme, într-o lucrare
tip rit în trei edi ii: - Tractatus de
latitudinibus formarum, Padua (1482,
1486, Vene ia 1505, Viena 1515), în
care se g se te o observa ie foarte
interesant despre comportarea unei
m rimi în vecin tate cu cea mai mare
valoare a ei. S-a ocupat cu statica,
584
mecanica i hidrostatica. Continuatorul
colii lui Jordanus din Nemore. Are
meritul de a fi f cut cunoscute
realiz rile mecanicii Evului Mediu i
prin aceasta a exercitat o oarecare
influen asupra form rii mecanicii din
epoca Rena terii i în special asupra lui
Leonardo da Vinci. Op.pr.: De
ponderibus (Despre greut i). A mai
scris comentarii asupra tratatelor altor
autori.
PÉLERIN, Jean (aprox. 1445-1525),
matematician francez, cunoscut i sub
numele de Viator. A f cut studii asupra
perspectivei. În 1505 a expus clar
procedeul punctului de fug din
perspectiv . Op.pr.: - De artificiali
perspectiva (Despre perspectiva
artistic ), Toulouse (1505, 1509).
Lucr rile de perspectiv ale lui Pélerin
au influen at asupra lucr rilor din
manualele de perspectiv franceze,
care erau în întregime practice.
PELETARIUS, de Mans (vezi:
Peletier Jacques).
PELL (Pellius), John (1610-1685),
matematician i mare savant englez. În
1643 a trecut din Anglia la Amsterdam
unde a func ionat ca prof. univ. la
Catedra de Mat. În 1646 a trecut ca
prof. de mat. la celebra c. din Breda,
cu care ocazie a devenit i prof.
particular al lui Huygens. A murit la
Londra, într-o s r cie de nedescris.
A. t.: Pell s-a ocupat de rezolvarea
ecua iilor în numere întregi. Lui i se
atribuie rezolvarea în numere întregi a
ecua iei AX 2 + 1 = Y 2 , unde A este un
num r dat, care nu este un p trat
perfect. De aceast ecua ie, c reia
Euler i-a dat numele de ecua ia lui Pell,
s-a ocupat i el. Pell nu a publicat
nimic în leg tur cu aceast ecua ie. Ea
a fost cunoscut în antichitate i este
reprodus în cartea lui Diofant.
Rezolvarea acestei ecua ii i-a preocupat
i pe matematicienii hindu i i se
g se te reprodus i în cartea lui
Brahmagupta, în sec. VII, sub forma ei
general . Tot la Pell se g se te i
ecua ia a 2 − dv 2 = ±4, care intervine
în corpurile p tratice, sau ecua ia
X 2 − DY 2 = 1, unde D = 4729494
(numit „problema taurilor lui
Helicon”, o problem a lui Arhimede).
Rezolvarea ecu iei generale nedeter-
minat de gradul II, cu dou
necunoscute, Pell a redus-o la ecua ia
tip Pell, care ulterior a jucat un rol
important în teoria formelor p tratice i
în teoria numerelor algebrice. A
comb tut cuadratura propus de
Longomontanus. Op.pr.: - Refutation
of Longomontanus pretended
quadratura of the circle (1646), în
limba englez i latin . -Contraversae
de vera circuli mensura, Amsterdam.
PELETIER, Jacques (1515-1582),
matematician, preot i filosof francez.
Un personaj curios. Cunoscut i sub
numele de Peletarius de Mans. A. t.:
Peletier a f cut un studiu asupra
Elementelor, Lyon (1557), în care a
insistat asupra faptului c unghiul de
tangen este egal cu zero i asupra
însu irilor infini ilor mici lega i de
aceasta. Acest studiu se refer la
primele ase c r i ale Elementelor, pe
585
care le-a editat înso ite de comentarii
interesante, în limba latin , traduse i
în francez , Geneva (1611). A ar tat
cum pot fi determinate r d cinile
ra ionale ale unei ecua ii cu coeficien i
ra ionali. A editat operele lui Hora iu.
A publicat L’Arithmétique, Poitiers,
(1549), în care utilizeaz cuvântul
miliard i o Algebr , Lyon (1554).
PENEUJKEVICI, L. (sec. XIX-XX),
matematician sovietic, este autorul unei
bro uri mici, de 19 pagini, format
13x20, tip rit în limba rus , la Cetatea
Alb în 1929, publicat sub titlul
Asupra ecua iei
2 2 2
pitagoreice Z = Y + X , în care
urm rea mijlocul de a demonstra marea
teorem a lui Fermat. Paul Wolfakehl,
ca s scoat de la ordinea zilei marea
teorem a înfiin at un premiu de
100.000 m rci de aur celui care o va
scoate de la ordinea zilei într-un fel sau
altul. Mirajul acestei sume a creat în
secolul trecut i chiar actual, „clasa
fermati tilor”. Erorile fermati tilor sunt
numeroase. Cei mai mul i conchideau
fenomene aritmetice, studii i
propriet i algebrice. În aceast situa ie
este i autorul bro urii mai sus
men ionate. Bro ura începe cu istoricul
i con inutul problemei lui Fermat.
Con ine câteva afirma ii nejuste. A a,
se atribuie lui Fermat rezolvarea
chestiunii numerelor pitagoreice, când
problema era cunoscut
matematicienilor greci în antichitate. Îi
atribuie lui Fermat rezolvarea ecua iei
de gradul trei, pe care o ob inuser
matematicienii italieni cu un secol
înaintea lui Fermat. Autorul arat îns ,
c studiul ecua iei X n + Y n = Z n , se
poate reduce la cazul n prim.
PERCY, Alexander (Mac-Mahon),
(1928), matematician englez, de
prestigiu în analiza combinatorie. A
fost maior în armata britanic i a
predat mat. la Acad. Militar Regal . A
inventat jocul celor 30 de culori.
Op.pr.: - New mathematical pastimes
(Distrac ii matematice inedite). -
Introduction to Combinatory Analysis.
În aceste lucr ri a studiat
superdominourile.
PERKS, J. (în jurul anului 1700),
cunoscut prin studierea cuadricei a
c rei ecua ie a stabilit-o în coordonate
sin ϕ
polare: ρ = a , c reia Falkenberg
ϕ Satz von Besicovitsch (1928). - Die
i-a dat denumirea de „cochleoid ”.
PEREVOSCICOV, Dimitri
Matveevici (1788-1880), matematician
i astronom rus. Absolvent al Univ. din
Kazan (1808). Dr. al Univ. din
Moscova (1818). În 1826 înaintat la
gradul de prof. Rector al Univ. din
Moscova (1848-1851). Academician
(1885). Fondatorul Observatorului
Astronomic din Moscova. În 1851 a
fost transferat la Petersburg. A fost
unul dintre popularizatorii lucr rilor i
ideilor lui M.V. Lomonosov. A. t.: Ca
prof. la Univ. a predat cursuri de
astronomie sferic i teoretic , teoria
eclipselor, teoria excit rii mi c rii
planetelor, geodezie, fizic i mat. Are
o serie de lucr ri pre ioase din
domeniul mecanicii cere ti. Op.pr.: -
Bazele astronomiei (1842), este prima
586
lucrare în limba rus de astronomie. -
Manual de astronomie (1826). -
Manual de fizic experimental (1853),
în care s-a folosit de mat. superioare. -
Bazele principale ale geometriei
analitice cu trei dimensiuni (1822), o
lucrare de mare importan pentru
epoca sa.
PERRON, Oscar (n. 1880),
matematician german. S-a ocupat de
teoria numerelor, de tipurile de func ii
integrale nedefinite i func ii
integrabile. A devenit cunoscut prin
descoperirea integralei care îi poart
numele. A introdus o integral
echivalent cu integrala lui Denjoy
(1924). A stabilit mai multe formule
din teoria func iilor, care de asemenea
îi poart numele. Op.pr.: - Über einen
Lehre von der Kettenbrücken, Stuttgart
(1954). Unele teoreme ale lui Perron au
fost reluate i studiate de matematicieni
români: A. Halanay (1960), C.
Corduneanu (1959), Lilly-J. Nicolescu
(1954), I. V. Cuculescu (1960), S.
Guia u (1961).
PERSEUS (sec. II î.e.n.),
matematician grec. S-a ocupat de
sec iunile plane f cute într-un tor. Cu
aceast ocazie a desoperit spiricele, ca
un caz particular al ovalelor lui D.
Cassini.
PERSIDSCHI, Const. Petrovici (n.
1903), matematician sovietic. În 1927 a
terminat cursurile Fac. de Mat. a Univ.
Kazah , fiind re inut i unde a predat
ca prof. pân în 1940, în 1934 fiind
avansat prof. titular. Membru al Acad.
de t. R.S.S. Kazah . Membru al
P.C.U.S. (1940). Activist de onoare al
R.S.S. Kazah (1951). A. t.: se
concretizeaz în domeniul ecua iilor
diferen iale, teoria probabilit ilor,
geometria lui Lobacevski, analiza mat.
PERVU IN, Ivan Mihaevici (1827-
1900), matematician sovietic,
autodidact. A fost preot, dar în
pasiunea sa pentru mat. a reu it s
descopere unele teorii în domeniul
numerelor prime. În 1883, Pervu in a
demonstrat pe cel de-al nou lea num r
perfect, având 37 cifre i c num rul:
261 − 1 = 2305843009213693951
este num r prim. Cel mai mare num r
prim cunoscut ast zi, este:
2127−1=
170141183460469231731687303715884105727
actualizat în epoca calculului. În 1878,
Pervu in a mai demonstrat c num rul
25
2 2 − 1 este neprim, deoarece se
împarte la 167772161 i c num rul
25
2 2 + 1 con ine 2525223 cifre, care ar
forma un rând de 5 Km, sau o carte de
1000 pagini. De asemenea a
23
demonstrat c num rul 2 2 + 1 este
divizibil cu 2 27 + 2 25 + 1 . Rezultatele
lui Pervu in au fost verificate de Acad.
de t. din St. Petersburg i Paris i au
fost confirmate ca reale.
PETER INGVARSEN (vezi: Petru
din Dacia).
PETERS, A. (1803-1876), somitate
german . A studiat curba S 2 = a 2 τ ,
587
denumit clotoid , publicat în „Neue
Curvenlehre”, Dresda (1838).
PETERSON, Karl Mihailovici
(1828-1881), matematician rus,
întemeietorul c. ruse de geometrie
diferen ial . De origine leton. N. la
Riga, unde a urmat i lic. În 1847 s-a
înscris la Univ. din Drept (ast zi
Tartu), având ca profesor pe renumitul
F. G. Minding. În 1853 a ob inut titlul
de candidat care îi d dea dreptul s
profeseze mat. în colile medii. Din
perioada 1853-1865 nu se cunosc date
asupra vie ii i activit ii sale. Începând
cu 1865 a func ionat ca prof. la o c.
din Moscova. Fondatorul Soc. de Mat.
din Moscova. În 1879, Univ. din
Novorosiisk a acordat lui Peterson
titlul de „Doctor Honoris Causa”, în
mat. A. t.: se refer la probleme din
geometria diferen ial . A studiat
deformarea suprafe elor, a descoperit
clasa de suprafe e riglate (care-i poart
numele), a studiat transform rile prin
plane tangente. A studiat cele mai
interesante coresponden e dintre
suprafe e, deschizând drum spre toate
capitolele mari ale geometriei
diferen iale. A descoperit suprafe ele
aplicabile pe suprafe e de rota ie,
stabilite de Minding, suprafe ele
aplicabile pe elicoizi, suprafe ele
spirale. A studiat deform rile
cuadricelor. Op.pr.: Între 1865-1879 a
publicat 18 memorii privind geometria
diferen ial sau teoria ecua iilor cu
derivate par iale. Cu problemele din
geometria diferen ial propuse de
Peterson s-au ocupat geometrii români:
acad. Al. Myller, I. Creang , O. Mayer,
A. Haimovici, Florica Câmpan etc.
PETRACHE, Poenaru (vezi Poenaru
Petrache).
PETRESCU, Dimitrie (1831-1896),
matematician român. N. la Ro iorii de
Vede. Licen iat în mat. la Paris (1862).
În 1863/64 a func ionat ca prof. de
astronomie, geodezie, geometrie
analitic la c. Superioar de t. Prof.
la Fac. de t. din Bucure ti (1864-
1895), între timp fiind i decan al
acestei Fac. Între 1864-1868, prof. de
aritmetic i algebr la anul preparator
i de geometrie analitic la c. de
Poduri i osele, fiind unul dintre
primii prof. ai acestei c. Între 1865-
1866 prof. de algebr la c. Militar
din Bucure ti. Între 1889-1895 prof. la
Seminarul Nifon, iar în timpul
R zboiului de Independen din 1877 a
func ionat ca prof. la Ia i. A decedat în
urma unei intoxica ii. A publicat
manuale didactice pentru înv mântul
secundar: - Elemente de geometrie i
aplica iile lor (1874), traducere dup
un tratat francez. - Elemente de
aritmetic (1878). În 1857 a întocmit
un manuscris de mecanic , dup notele
luate la Sorbona.
PETRESCU, Iulian (n.1922),
algebrist, prof. univ. la Nantes. N. la
C l ra i. Cursul secundar l-a urmat la
Bucure ti, în 1941 luându- i
bacalaureatul. Ca elev a fost
colaborator la G.M., ob inând diferite
premii pentru geometria triunghiului, a
tetraedrului i geometria elementar .
588
Între 1941-1944 a urmat Fac. de t. -
sec ia matematici- la Bucure ti. Asist.
la Catedra de Axiomatic (1945). În
1948 a plecat în Fran a pentru
completarea studiilor, a intrat ca
cercet tor stagiar la Centrul Na ional al
Cercet rii tiin ifice din Paris, unde s-a
bucurat de mai multe avans ri. Dr. în
mat. (1953), conf. la Fac. de t. din
Tunis, iar în 1959 la Rennes. În 1963 a
fost numit director la Departamentul de
Mat. al Fac. de t. din Nantes, apoi
prof. la aceast Fac. A. t.: se refer la
teoria grupurilor i a structurilor,
continuând cu cercet rile
matematicienilor Schreier, Zassenhaus,
Oystein re, A. Uzkov i al ii,
stabilind mai multe teoreme noi. Ca
prof. a predat cursuri din domeniul
algebrei moderne, mat. generale,
topologiei i func iilor analitice.
Memoriile sale se refer la teoria lui
Galois în corpurile finite, la
intersec iile de mul imi în spa ii
topologice, asupra grupurilor lui Kuro ,
la geometria triunghiului, la modulele
r d cinilor ecua iilor algebrice, relativ
la configura ia triunghiurilor, la
teorema lui Fermat. Teza de doctorat:
Théorie relative des chaines (1953).
PETRESCU, tefan (n.1913),
geometru român. N. în satul Hlipiceni
(comuna Todireni-Boto ani). Cursurile
de lic. le-a urmat la Boto ani. Licen iat
la Fac. de t. din Cern u i (1934).
Asist. la Catedra de Geometrie (1935).
În 1940 s-a transferat la Bucure ti, ca
ef de lucr ri la Catedra lui Gh.
Vrânceanu (1947), apoi conf. la
Catedra de Mat. Generale la Univ. din
Cluj. În 1948 este conf. la Catedra de
Geometrie Analitic i Proiectiv a
Univ. din Bucure ti. Conf. pentru mat.
speciale la Inst. de Construc ii din
Bucure ti (1950). Dr. în mat. (1942). În
1965 prof. titular. A. t.: domeniul
geometriei diferen iale; studiul spa iilor
neolonome, a spa iilor cu conexiune
metric , proiectiv sau afin . S-a
ocupat de grupurile de automorfisme.
A demonstrat c anumite sisteme Pfaff
admit un grup maxim de automorfisme
având 14 parametri etc. Op.pr.: -
Asupra invarian ilor hipersuprafe elor
neolonome Vnn −1 , tez de doctorat,
(1942). - Curs de matematici generale,
Cluj (1948), - Curs de geometrie
analitic (1951), - Elemente de calcul
tensorial (1955), - Curs de ecua ii
diferen iale (1957), - Curs de calcul
diferen ial (1963), - Curs de calcul
integral (1964).
PETRI I, Joane (1055-1130),
matema-tician georgian, conduc torul
Acad. din Ghelat, organizat de regele
constructor David. Petri i a fost
influen at de lucr rile
neoplatonicienilor i în mod special de
lucr rile lui Proclus Diadohul. A tradus
în limba georgian lucr rile lui Proclus,
pe care le-a completat prin comentarii
vaste, care i-au stimulat interesul
pentru geometrie.
PETROVSKI, Ivan Ghiorghievici
(n.1901), eminent matematician
sovietic. N. la Moscova. În 1927 a
absolvit Fac. de Fizico-Mat. a Univ.
din Moscova. Rector al Univ. „M. V.
Lomonosov”. A ocupat pe rând
589
func iile de aspirant, doc., asist., prof.,
ef de catedr . decan al Fac. de
Mecanic -Mat. Membru corespondent
al Acad. (1943), acad. (1946), membru
al prezidiului Acad. (1953). Membru
corespondent al Acad. R.P.R. i doctor
„Honoris Causa” al Univ. din
Bucure ti. În 1966 a prezidat
Congresul Interna ional al
Matematicienilor din Moscova. A. t.:
Direc iile principale ale cercet rilor
tiin ifice sunt: teoria ecua iilor
diferen iale cu derivate par iale,
geometria algebric , teoria calitativ a
ecua iilor diferen iale, teoria
probabilit ilor, teoria ecua iilor
integrale, teoria func iilor topologice.
Una dintre cele mai importante
particularit i ale activit ii lui I. Gh.
Petrovski este marea lui contribu ie în
activitatea ob teasc , ca deputat al
Sovietului Suprem din R.S.F.S. Rus i
membru al Comitetului Sovietic pentru
Ap rarea P cii. Op.pr.: Lec ii de teoria
ecua iilor integrale, tradus în limba
român (1947), - Prelegeri asupra
teoriei ecua iilor cu derivate par iale
(1953), tradus în mai multe limbi
str ine. - Nomograme etc.
PETRU din Dacia (Petri Philomeni de
Dacia, Ingvarsen Petru), (sec. XVII),
matematician danez. A fost primul care
a propus pentru extragerea r d cinii
cubice dintr-un num r cu mai multe
cifre procedeul modern de g sire a
cifrei curente a r d cinii, prin
împ r irea la triplul p tratului p r ii
g site. A întocmit tabele de înmul ire
pân la 49 × 49 .
PETRU, Partenie-Iacob (vezi: Jacob
Petru Partenie).
PETRUS, Romanus (vezi Ramée
Pierre).
PEUERBACH (Purbach), George
(1423-1461), matematician i astronom
austriac. N. aproape de Linz-Austria,
m. la Viena. A activat la Viena. A
studiat la Viena. În Italia a cunoscut pe
Nicolae Cusanus i pe Bianchini. A
func ionat ca prof. la Univ. din Viena,
unde a predat mat., astronomia,
literatura latin , având ca elev pe
Regiomontanus. i-a însu it tiin a
arab i cea greac . A fost solicitat de
Papa s reformeze calendarul. În 1454
a fost numit astronom regal la Buda, în
care calitate a scris mai multe lucr ri
de astronomie. Director al
Observatorului Astronomic de la
Oradea. A. t.: Meritul lui Peuerbach
const în special în elaborarea
trigonometriei. Împreun cu elevul s u
Regiomontanus a revizuit tabelele
trigonometrice Alfonsiene i a întocmit
un tabel original de arctangente,
publicat la Nürnberg (1516). A
construit un gnomon geometric
(goniometru). Tabelele lui Peuerbach
au fost de o utilitate imediat pentru
navigatorii pe Ocean. În aceste tabele a
expus i procedeele de interpolare.
Op.pr.: - Tractatus super
propositiones Ptolemaei de sinibus et
chordis (Tratat privind propunerile lui
Ptolemeu despre sinusuri i coarde),
publicat de c tre J. Schöner. -
Algorithmus (1492), - care s-a bucurat
de o mare popularitate i cu care s-a
590
predat mat. în Univ. - Teoriae novae
planetarum (1472). - Tabula Eclipsum
etc.
PEUSER, Gaspar (1526-1602), numit
i Licinius. Prof. de mat. la Wittenberg
(Germania), (1554-1559). C r i de mat.
ale lui Peuser au ajuns pân în
biblioteca lui Despot Vod . A fost
ginerele lui Melanchton. Istoria
men ioneaz c ar fi fost otr vit în
Moldova de c tre sp tarul Branovschi
i ar fi fost înmormântat la Ia i, imediat
dup moartea lui Despot Vod . Ulterior
s-a dovedit c aceast afirma ie nu e
adev rat , fiind vorba de un alt Peuser.
PFAFF, Johann Friedrich (1765-
1825), matematician german. N. la
Stuttgart, m. la Halle. A studiat la
Karlsruhe, unde s-a împrietenit cu
Friedrich Schiller. A avut o înclina ie
deosebit pentru mat. A studiat mat. la
Göttingen sub îndrumarea prof.
Abraham Gothelf Kastner. La Berlin a
studiat astronomia practic sub
conducerea lui Johan Elert Bode. În
1789 a fost numit prof. de mat. i
astronomie la Helmstaed, transferat la
Halle, a îndeplinit func ia de
bibliotecar la Biblioteca Universit ii.
Membru al Acad. din Berlin (1817),
Paris i Petersburg. A. t.: a elaborat,
pentru prima dat , un procedeu de
integrare a ecua iilor cu derivate
par iale de ordinul întâi (1814)
denumite „ecua iile lui Pfaff” i a creat
teorema geometric a sistemelor care-i
poart numele. A supus unei cercet ri
mai profunde ecua ia diferen ial
liniar
 F1dX 1 + F2 dX 2 + ... + Fn dX n = 0,
unde F1, F2 , ..., Fn sunt func ii date de
n de variabile X 1, X 2 , ..., X n i a pus
problema integr rii ei cu ajutorul unui
num r minim de rela ii, numit
problema lui Pfaff. Sistemele lui Pfaff
au preocupat i pe matematicienii
români: M. Haimovici, Gh.
Gheorghiev, A. Haimovici (1962), t.
Petrescu (1936), Irinel Dr gan (1959),
V. Dumitra (1960), Radu Miron
(1958), Al. Pantazi, Gh. Vrânceanu
(1937). Cartan Elie, prin cercet rile
sale asupra echivalen ei, bazate pe
teoria formelor Pfaff, a determinat
condi ia necesar i suficient pentru
existen a anumitor reprezent ri
topologice. Op.pr.: - Disquisitiones
analiticae (1797). - Methodus
generalis, aequationes differentialis
vulgares, utrasque primi ordinis
intequat cumque variabiles complete
integrandi (1814).
PHILIPPE, de la Hire (vezi : Hire
Ph.).
PHILOLAUS, din Tarent (> 390
î.e.n.), matematician i filosof din
Tarent, mare pitagoreician, presupusul
creator al teoriei heliocentrice. A. t.: O
principal preocupare a fost filosofia
num rului (despre înv tura
num rului par i impar). Numerele sunt
i legea i principiile din care e f cut
realitatea. A dat o interpretare
mistifiant num rului „unu”. Unu este
principiul totului. Exist un Dumnezeu
care comand toate lucrurile. Unu se
transform în putere divin . A descris
modul cum pitagoreicii au conceput, în
591
principiu, rela ia dintre num r i
natur . A f cut uz de propor ia
perfect , descoperit de babilonieni,
cunoscut de greci prin Pitagora. A
tratat cele cinci poliedre regulate i a
demonstrat c sunt inscriptibile în
aceea i sfer . El a conceput lumea
astfel: în centrul lumii nu se afl
P mântul, ci o sfer de foc (Vatra
sacr ), numit focar, Soarele fiind
deosebit de acest focar. P mântul se
învârte te în jurul acestui foc, care nu
poate fi v zut, fiind a ezat la antipozii
p r ii locuite de noi. P mântul, pe
lâng mi carea în jurul focului central,
mai are o mi care care face s arate
focului mereu aceea i fa .
PHILOMATH, A. S. (vezi: Sharp-
pseudonimul lui Philomath).
PHILOPOSIOS, Joannes (sec. VI),
matematician din epoca bizantin . A
comentat operele lui Aristotel i a
ar tat c pozi iile lui Aristotel, referitor
la viteza de c dere a corpurilor i la
mi carea unui corp aruncat, sunt în
contrazicere cu realitatea. A comentat
Aritmetica lui Nicomah din Gerasa i a
scris un tratat despre astrolab. A
contestat concep ia lui Aristotel i a
anticipat, în mod vag, conceptul de
iner ie. i-a format crezul c se poate
deduce incomparabilitatea suprafe elor
m rginite de linii i drepte din
incompatibilitatea unghiurilor
mixtilinii i rectilinii. O edi ie greac a
c r ii lui Philoposios, în limba greac
(Vene ia, 1536) a ajuns s fie
cunoscut în Italia.
PICARD, Emile Charles (1856-
1941), unul dintre marii matematicieni
francezi, analist. N. la Paris. Absolvent
al c. Normale din Paris (1877). În
1881 a devenit prof. de analiz
superioar la aceea i c. i la Univ. din
Paris. Membru al Acad. de t. din Paris
(1889), apoi secretarul ei permanent
(1917). Membru la peste 20 Acad.
str ine, între care i Acad. Român . La
Paris a avut ca elevi pe I. D. Rallet, D.
Pompeiu, Tr. Lalescu, Gh. i eica,
Caius Iacob, D. V. Ionescu, S. Stoilow,
N. Niculescu i O. Onicescu. Picard a
simpatizat pe prof. Th. Anghelu
pentru profunzimea cuno tin elor sale
i pentru publica iile lui cu privire la
ecua iile integrale. A. t.: lui Picard îi
apar in multe lucr ri fundamentale din
teoria ecua iilor diferen iale cu derivate
par iale i a ecua iilor integrale. Sunt
deosebit de pre ioase teoremele pe care
le-a dat asupra func iilor analitice
întregi (1880). A aplicat cu succes în
studiul ecua iilor cu derivate par iale,
metoda itera iei sau a aproxima iilor
succesive, introduse în tiin de
Liouville, pentru a dovedi existen a
solu iilor regulate ale ecua iilor
diferen iale. A introdus integralele
diferen ialelor totale (integralele
Picard). A studiat ecua iile diferen iale
cu coeficien i dublu periodici (ecua iile
lui Picard). A demonstrat teorema sa
celebr care precizeaz c , în
vecin tatea unui punct singular esen ial
izolat al unei func ii, aceasta ia de o
infinitate de ori orice valoare, afar de
cel mult dou valori pe care nu le poate
lua. Picard este autorul unor lucr ri
despre func iile algebrice de dou
592
variabile i aplicarea lor în teoria
general a curbelor i suprafe elor
algebrice. Lucr rile lui Picard au
deschis drumul spre descoperirea
ecua iilor integro-func ionale, ecua ii
cu diferen e finite pentru care
cercetarea mat. continu i azi. Între
1899-1904 s-a ocupat de teoremele de
existen pentru ecua iile diferen iale,
iar între 1907-1910 s-a ocupat cu
studiul structurii func iilor analitice i
aplicarea acestora la rezolvarea
problemelor la limit pentru ecua iile
cu derivate par iale. Op.pr.: - Traité
d’analyse (1891-1896). - Théorie des
fonctions algébriques de deux
variables indépendentes (1897). - Sur
quelques applications de l’équation
fonctionnelle de Fredholm (1906). - La
mathématique dans ses rapports avec
la physique (1908). - Sur les solutions
certaines d’équations intégrales de
troisième espèce (1911) etc.
Descoperirile lui Picard au fost
continuate, dezvoltate i generalizate
de matematicienii români: S. Stoilow,
M. Gherm nescu (1935), M.
Nicolescu, D. V. Ionescu, Radu
B descu i al ii.
PIC (PICK), Gheorghe (1907-1984),
algebrist român. N. în Szczacova
(Ciacova) în Silezia superioar
(Polonia). În 1908, familia s-a stabilit
la Media , tat l s u ing. fiind angajat la
Soc. de Gaz Metan, pentru exploat rile
din Transilvania. A urmat c. primar
la Media , iar lic. la Blaj, pe care l-a
absolvit în 1925. Licen iat la Univ. din
Cluj (1928). Prep. la Inst. de Fizic
Teoretic (1925-1930). Prof. la lic. din
Gherla (1930-1945). Dr. în mat. de la
Roma sub îndrumarea lui Vito Volterra
i Guido Castelnuovo. Prof. la Univ.
din Cluj (1945-1952). Director la Inst.
Româno-Sovietic (1952-1953) i prof.
la Inst. de Construc ii Bucure ti. În
1957 s-a reîntors la Univ. din Cluj, ca
ef de Catedr la Algebr . Din 1958 a
fost decan al Fac. de Mat.-Fizic , din
1962 decan al Fac. de Mat. i
Mecanic . A participat la mai multe
manifest ri tiin ifice în R.S.S.
Cehoslovac , R.D. German , R.P.
Ungar , R.F.G., Olanda. A. t.: Ini ial s-
a ocupat de analiza mat., în spe cu
ecua iile de tip Fredholm de prima
spe , apoi s-a îndreptat înspre algebra
modern , ocupându-se de grupurile
quasihamiltoniene. A dat
generalizare propriet ii potrivit c reia
subgrupurile maximale ale grupurilor
nilpotente sunt normale. A studiat
caracterizarea grupurilor ciclice i
generalizarea unei teoreme a lui B. N.
Neumann asupra grupurilor infinite. A
stabilit o formul combinatoric
unele teoreme de teoria numerelor.
Este considerat întemeietorul c. de
algebr modern din Cluj. Pic a devenit
un algebrist mult apreciat în ar i în
str in tate. Op.pr.: - Despre
invarian ii adiabatici ai sistemelor
neolonome, tez de doctorat 1932. -
Introducere în geometria analitic i
proiectiv , în limba maghiar (1950). -
Algebr superioar (1966). - Algebr
abstract (1966).
PICONE, Mauro (n. 1885),
matematician italian, prof. la Univ. din
Roma. Membru de onoare al Acad.
R.S.R. (1965) i al altor Acad. Între
1930-1938 a inut la noi în ar mai
multe conferin e din domeniul
lucr rilor lui proprii. Astfel, în1937 a
conferen iat în cadrul Soc. Rom. de t.,
despre: Vederi unitare asupra integr rii
ecua iilor liniare cu derivate par iale.
A. t.: cuprinde, în special, teoria
ecua iilor cu derivate par iale de
ordinul II, teoria ecua iilor diferen iale
ordinare adjuncte, teoria func iilor
poliarmonice de ordinul II, a stabilit o
formul de medie ce caracterizeaz
func iile poliarmonice, a stabilit ecua ia
poten ialului. A muncit mult s lege
mat. de practic . A înfiin at primul
institut din lume pentru aplica iile
calculului. Op.pr.: - Lezioni di analisi
o infinitesimale. - Sopra una equazione
integrale di prima specie a limiti
variabili. - Galileo Galilei, Roma
(1964). -Nuovi metodi d’indagine per
la teoria delle equazioni lineari a
derivate parziali. - Nuovi metodi per il
calcolo delle soluzioni delle equazioni
i a derivate parziali della Fisica-
Matematica. Crea iile lui Picone au
fost reluate i continuate de c tre
matematicienii români: M.
Gherm nescu (1937, 1931), M.
Nicolescu (1963), R. B descu, (1938),
D. Mangeron (1939, 1961, 1963).
PIETZSCH, Günter, matematician
contemporan, prof. la Inst. für die
Unterrichtsmethodik, Berlin.
Colaborator la G.M. Din publica iile
lui men ion m: Einige Probleme der
Festigung und ihre Bedeutung für die
Effektivität das Mathematikuntrichtes
(1968). -Probleme metodice la
593
introducerea înmul irii i împ r irii
frac iilor, în G.M.A. nr. 4/1970, care
cuprinde aplica ii metodice detailate
asupra introducerii înmul irii i
împ r irii în aceast mul ime numeric
a frac iilor. Arat scopurile i
principiile înmul irii i împ r irii.
PINCHERLE, Salvatore (1853-
1936), matematician italian, prof. la
Univ. din Bologna, fost pre edinte al
Congresului Interna ional al
Matematicii din Bologna (1928). El a
introdus no iunea de „func ie de
func ie”. Op.pr.: - Functional
Operationen und Gleichungen (1906).
- Sull’ inversione analitica degli
integrali definiti, Bologna (1907). -
Sopra certe equazioni integrali (1909).
- Lezioni di algebra elementare,
Bologna (1914). - Lezioni di algebra
complementari, Bologna (1908). Unele
lucr ri ale lui Pincherle au fost duse
mai departe de c tre M. Gherm nescu.
PINGRÉ, Alexandre Guy (1717-
1796), matematician i astronom
francez. Membru al Acad. de t. din
Paris (1795). A extins regulile lui
Neper relativ la triunghiul sferic
dreptunghic la triunghiurile asociate,
utilizând în l imea dus în aceste
triunghiuri (1756). Constat rile lui
Pingré au r mas f r importan . În
lucr rile sale a folosit simbolismul lui
Euler. Este i autorul unor lucr ri
asupra cometelor.
PIOBERT, Guillaume (1793-1871),
matematician i general francez. N. la
Lyon, m. la Pierre-Rhone. Membru al
594
Acad. de t. Franceze. Lui i se atribuie
lucr ri importante din domeniul
balisticii.
PIPO , Petru (1859-1913), primul dr.
în mat. de la Cluj. De origine
transilv nean. N. la Alba-Iulia i m. din
cauza unei boli de nervi. Tat l s u a
fost
func ionar de stat. c. primar a f cut-o
la Alba-Iulia, iar studiile secundare la
Lic. Piarist din Cluj (1875). În 1880 a
terminat Fac. de t. a Univ. Maghiare
din Cluj. Dr. în mat. (1882). În
1882/83, prof. la Preparandia Greco-
Român ( c. Normal ) din Arad,
catedra pedagogie. A. t.: - Trei ani
consecutivi, Pipo a fost premiat pentru
lucr rile prezentate ca student: s se
afle curba descris de centrul unui cerc
de raz variabil i tangent la alte dou
cercuri date (1877). - Se va stabili o
formul general cu ajutorul c reia s
se exprime volumul urm toarelor
poliedre: al prismei cu baze paralele
sau oblice, al paralelipipedului, al
piramidei i al trunchiului de piramid ,
al conului i trunchiului de con, al
obeliscului i prismatoidului i care,
prin înlocuirea corespunz toare s se
poat transforma în formule singuratice
care servesc la calcularea sus-numitelor
corpuri geometrice (1878). Op.pr.:
Apollonius kérdése (Problema lui
Apolloniu), (1882), tez de doctorat. -
A publicat lucr ri de psihologie i
pedagogie, ca: Psihologia, Didactica,
Pedagogia, Metodica, istoria
pedagogiei. Pentru meritele lui
deosebite i s-a ridicat un bust la Arad,
în fa a Palatului Cultural.

PIRS, Georgievici Bol (1865-1921),
matematician din Riga-Letonia. N. la
Valka. Tat l s u a fost negustor. În
ora ul Fellin, unde a continuat studiile,
a înv at limba latin , greaca veche. În
1884 a intrat la Univ. din Drept, Fac.
de Mat. i Fizic . Asupra activit ii sale
tiin ifice au avut o mare influen
prof. Anders Lindstedt i P. Hemling.
În 1893 a primit diploma de magistru.
În 1895 devine prof. la Univ.
Politehnica din Riga. Dr. în mat.
(1900). Prof. la Univ. din Riga (1919).
A. t.: Pir a activat în domeniul
ecua iilor diferen iale liniare, a studiat
func iile aproape periodice. A activat în
domeniul topologiei. A fost un
matematician profund i multilateral. A
fost i un excelent ahist. Una din
descoperirile lui a intrat în literatura
ahist ca o variant a partidei
spaniole. Op.pr.: - Teoria i aplica iile
invarian ilor ecua iilor diferen iale
liniare. - Legea atrac iei moleculare
(1887). - Generalizarea legii a treia a
lui Kepler. Despre câteva ecua ii
diferen iale aplicabile în mecanic
(1900). - Despre mi carea sistemului
mecanic în apropierea pozi iei de
echilibru (1904).
PITAGORA, din Samos (cca. 590-
570, 497-500 î.e.n.), matematician,
astronom, filosof idealist grec, care
dup c l toriile sale în Egipt i Fenicia,
a întemeiat o coal la Crotona, colonie
greac din sudul Italiei, care a durat
pân în anul 350 î.e.n. Dup
înfrângerea politicii pitagoreice,
Pitagora s-a refugiat la Metapont, unde
595
se zice c s-a l sat s moar de foame.
Originar din Samos, o insul din Milet.
A fost contemporan cu Tales i a
studiat cu Anaximandru. Pitagora a
c l torit prin Egipt, Babilon, Valea
Mesopotamiei pân în India,
acumulând tiin a popoarelor orientale,
din care s-a inspirat în cl direa
propriului s u sistem. Pitagora a dus o
via auster , lipsit de orice bunuri.
Exponentul aristocra iei sclavagiste din
Crotona. Pitagora profesa un
înv mânt secret, rezervat celor
înainta i i ale i. A. t.: Nu se cunoa te
nimic despre lucr rile lui ca
matematician, întrucât înscrierile lui nu
s-au p strat. Tradi ia îi atribuie lui
descoperirea celebrei teoreme
geometrice ce-i poart numele.
Pitagora este apreciat ca un
transformator al geometriei. Pitagora a
descoperit i alte teoreme importante:
suma unghiurilor într-un triunghi este
egal cu dou unghiuri drepte, sau
formula care d suma unghiurilor unui
poligon convex, sau diviziunea unui
segment în medie i extrem ra ie, care
st la baza unui pentagon regulat,
rela ii metrice în triunghiuri, existen a
i propriet ile celor cinci poliedre
regulate. Epoca lui Pitagora cuno tea
metoda aritmetic , geometric i
armonic . Lui Pitagora i se atribuie i
primele contribu ii în aritmetic :
no iunile de num r prim, de num r
compus, ira ionalitatea, teoria
propor iilor etc. În înv tura lui
Pitagora sunt îmbinate dou tendin e de
gândire: matematica i mistica. Lui îi
apar ine i tabela de înmul ire. Pitagora
vedea în numere cheia pentru
în elegerea Universului, el a atribuit
numere tuturor aspectelor naturii. Dup
el, totul este num r. Pitagora era
adeptul sistemului heliocentric. Avea o
concep ie cosmologic care afirm c
P mântul se mi c în jurul unui „foc
central”. Pitagora cuno tea planetele:
Mercur, Venus, Marte, Jupiter i
Saturn. Despre Pitagora se spune c el
ar fi primul care a ridicat mat. la rangul
unei înv turi libere. Doctrina
filosofic a lui Pitagora a fost însu it
de c tre mul i înv a i din epoca sa.
Importan a activit ii sale const îns
în înfiin area unei coli filosofice
pitagoreice cu caracter idealist, care a
dus o lupt împotriva materialismului
i a dialecticii colilor din Milet i
Efes. În aceast coal se urm rea
stabilirea unei leg turi între mat.,
tiin i filosofie. În aceast coal se
încerca rezolvarea unor ecua ii, numite
pitagoreice. Se studia problema
incomensurabilit ii, stabilirea
fundamentelor mat. etc. Via a lui
Pitagora a fost descris de c tre
Porphyse, supranumit Malchus (233-
304), un filosof al colii din
Alexandria.
PITICUS, Bartholomeus (vezi:
Bartholomeus Piticus).
PITOT, Emerich (1695-1771),
matematician i tehnician francez.
Membru al Acad. de t. din Paris. Are
lucr ri consacrate cuadraturii curbelor
i altor probleme importane de
geometrie. În 1732 a construit un
aparat pentru m surarea vitezei curgerii
apei în jeturi. Este creatorul tuburilor
596
Pitot. Constructor de apeducte, poduri.
Are lucr ri în domeniul astronomiei.
PL CIN EANU, Ion I. (1893-1960),
prof. de mat. i mecanic la Ia i (1938-
1945), titular la Catedra de Mecanic .
Format sub influen a colii germane în
domeniul fizico-mat. Op.pr.: -
Mecanica ra ional i analitic , Ia i
(1942). - Vectori poten iali i tensori,
Ia i (1943). - Mecanica vectorial i
analitic (1948) etc.
PLANCHEREL, Michel (sec. XIX-
XX), rectorul c. Federale din Zürich.
Op.pr.: - Uber singulare Integral-
gleichungen (1909). - Sur la réprise
d’une fonction arbitraire par une
intégrale definie, Paris (1910).
PLANCK, Max Karl Ernst Ludvig
(1858-1947), matematician i fizician
german. N. în ora ul Kiel, m. la
Göttingen. Tat l s u, Iulius Wilhelm
von Planck, a fost jurist. În 1874 a
terminat lic. la Kiel, apoi s-a înscris la
Univ. din München, unde a studiat mat.
i fizica. Între 1887-1888 i-a continuat
studiile de perfec ionare în domeniul
fizicii la Univ. din Berlin. Ca studiu
principal i-a ales termodinamica, în
care domeniu a lucrat 25 de ani,
ajungând la descoperirea caracterului
cuantic al interac iunii dintre radia ie i
substan . În 1879 i-a luat doctoratul.
În 1885 a fost numit prof. extraordinar
de fizic teoretic la Univ. din Kiel,
apoi a fost transferat la Berlin, ca
loc iitor al prof. Kirckhoff, iar în 1892
a fost numit prof. titular la Univ. din
Berlin, unde a func ionat 40 de ani.
Membru al Acad. de t. din Berlin
(1894) i pân în 1923 a condus Inst.
de Fizic Teoretic din Berlin. În 1918
i s-a decernat Premiul Nobel pentru
fizic . A. t.: Planck s-a f cut cunoscut
prin lucr rile sale privitoare la
radia iile termice. El este considerat
drept unul dintre fondatorii mecanicii
cuantice clasice. A lucrat în domeniul
teoriei relativit ii, opticii i mat. în Bizan . În 1310 a scris un
electricit ii. Planck a descoperit teoria
cuantelor (1900) izvorât din
cercet rile sale asupra radia iei
corpurilor absolut negre, care a
revolu ionat fizica modern . Planck a
stabilit o lege, conform c reia
intensitatea de radia ie a corpului
absolut negru variaz exponen ial cu
cre terea frecven ei. Legea radia iunii
termice exprim legea distribuirii
uniforme a energiei. Concep iile lui
Planck asupra caracterului cuantic de
ac iune reciproc a luminii cu substan a
au fost generalizate în electrodinamic ,
unde se efectueaz în mod succesiv
cuantificarea câmpului magnetic i a
altor câmpuri. De numele lui Planck
este legat electrodinamica cuantic
modern . Într-o alt lucrare a sa a
dezvoltat cel de al doilea principiu al
termodinamicii, demonstrând aplicarea
lui în problemele concrete de fizic i
chimie i a schi at teoria
termodinamicii solu iilor diluate.
Op.pr.: - Principiul conserv rii
energiei (1887), o lucrare de o
însemn tate deosebit , cu puternic
r sunet în cercurile tiin ifice ale
timpului. - Radia ia termic (1901), în
care a dezvoltat teoria cuantelor. - Das
Prinzip der kleinsten Wirkung
597
(Principiul minimei ac iuni) (1915),
considerând acest principiu ca pe cea
mai general lege a naturii.
PLANUDES, Maximus (apr. 1260-
1310), matematician bizantin, c lug r,
înv at din Nicomedia. A fost trimis de
împ ratul Andronic al II-lea la Vene ia,
pentru a culege date i a aduce tiin a
comentar la primele dou c r i ale
Aritmeticii lui Diofant, ocolind p r ile
mai dificile din aceast oper . În
aceast lucrare apare pentru prima dat
cifra „zero” în Bizan . A scris o
aritmetic care începe dup modelul
indienilor, cu explicarea celor 9 semne
pentru numerele de la 1 la 9, precum i
a semnului denumit „cifr = nimic”. El
a afirmat c aceste semne provin din
India. De la Planudes au r mas
numeroase probleme. De fapt, opera
matematic a lui Planudes despre
aritmetica indian , cu complet ri f cute
de el îi apar ine lui N. Artauresodos
sub form de scrisori i este cea mai
veche expunere cunoscut a
num r torii pe degete, în limba greac .
PLATON, Aristocle (n.427-429, m.
347-348 î.e.n.), celebru matematician
grec, filosof idealist, obiectiv,
fondatorul colii din Atena, discipolul
lui Pitagora i al sofi tilor, înainte de a
deveni discipolul i prietenul lui
Socrate. Platon a fost prieten i cu
Arhitas, om de stat, conduc tor de o ti
i filosof pitagoreic, fost prof. al lui
Eudoxus. N. la Egine, m. la Atena.
Mat. le-a înv at la Cyrene cu
Theodorus. Platon a întreprins o serie
de c l torii în Egipt i Italia. A f cut o
c l torie i în Sicilia, în speran a c
acolo va g si teren prielnic pentru
aplicarea teoriilor sale. Platon a fost
unul dintre titanii gândirii antice,
al turi de Aristotel. Platon se tr gea din
str vechea gint a codrizilor i se
înrudea cu oligarhia de vaz . Platon a
c p tat o educa ie admirabil . A. t.: -
Platon a avut o predilec ie pentru
tiin ele exacte: geometria i planetelor. În lucr rille lui se g sesc
astronomia. De i de numele lui Platon
nu sunt legate nici un fel de descoperiri
mat., în dialogurile sale filosofice i
poetice sunt amintite multe probleme
matematice, în general cele cu caracter
special. Din lucr rile filosofice ale lui
Platon se pot ob ine multe informa ii cu
privire la studiul cuno tin elor mat. din
timpurile str vechi. El considera mat.
de esen divin . De la el deriv
cuvântul „matematic ” (obiecte de
înv mânt). Platon este autorul
numerelor incomensurabile (ira ionale)
i a analizei ca metod de cercetare.
Dup Platon, „numerele guverneaz
lumea”. Exprimarea ira ionalit ii
numerelor o g sim prima dat la
Platon, în dialogul s u intitulat
„Testet”, în care i-a sistematizat
cuno tin ele de aritmetic ale grecilor.
Platon cuno tea solu iile în numere
întregi ale unor ecua ii, a definit media
armonic . A dat o deosebit importan
defini iilor clare ale no iunilor.
Idealismul lui Platon se reflect i în
geometrie. A scos în eviden metoda
locurilor geometrice, a dat importan
construc iilor geometrice cu rigla i
compasul. A cultivat poligoanele
regulate, numite „corpuri platonice”,
598
c rora le-a acordat semnifica ii
figurative: focul, apa, p mântul,
universul etc. El a fost primul care a
folosit cuvântul de „kubernetes”,
grece te cârmaci, pilot, pentru a defini
tiin a naviga iei, din care ast zi a
derivat termenul „cibernetic ”. A
construit i un instrument cu ajutorul
c ruia a încercat s rezolve problema
dedubl rii cubului. A studiat mi carea
unele considera ii de mecanic . A
urm rit matematizarea complet a
astronomiei. Prin filosofia sa a redus
fenomenele naturii la simple raporturi
matematice. A fost un idealist gânditor,
st pânit de mistica numerelor i a
poliedrelor regulate. Platon a fost
du manul cel mai înfocat al lui
Democrit pentru materialismul s u i îi
ardea lucr rile lui. A considerat tiin a
pe primul plan al oric rei activit i
intelectuale. Are merite incontestabile
în domeniul logicii i al teoriei
cunoa terii. Începând cu Platon,
întreaga gândire filosofic a lumii
antice este str b tut de lupta între
materialism (Democrit) i idealism
(Platon), dintre dialectic i metafizic .
La el apare prima dat no iunea de
infinit. Platon a fondat coala
„Academia” din care a f cut parte i
Aristotel, cel mai mare gânditor al
antichit ii, dup Karl Marx. Platon a
avut o foarte mare personalitate.
Op.pr.: - Platon a fost autorul
importantelor Dialoguri. Operele lui
Platon au fost traduse în 1863 la
Petersburg de c tre I. V. Karpov, în
limba englez de c tre B. Jovett (1892)
la Oxford, în limba francez de August
Diés, Paris (1949), în limba român de
Cezar Papacostea (1935). Dialogurile
lui Platon au fost comentate de Proclus
(410-485).
PLATON, din Tivoli (sec. XII),
matematician italian. Dup unii istorici,
pare s fi fost contemporan cu Gherard
din Cremona. Între 1135-1136 aflându-
se la Barcelona, a tradus în limba latin
lucrarea de geometrie a dreptei în spa iu, numite i coordonate
matematicianului evreu Abraham bar
Hiia (poreclit Savasorda). Cartea
con ine no iuni de algebr i este prima
expunere a no iunilor fundamentale de
geometrie. Cartea a avut o larg
cicula ie în tot cursul Evului Mediu i a
fost folosit ca model lui L. Fibonacci,
pentru lucrarea sa: Practica
Geometrica, scris pân în anul 1220.
Tot la Barcelona a tradus Elementele
lui Euclid dup texte arabe. A mai
tradus i alte c r i de mat. din limbile
arab i ebraic , în limba latin . Unii
autori sunt de p rere c traducerile
f cute de Platon din Tivoli ar fi mai
vechi decât cele f cute de Gherard din
Cremona i chiar de Adelard de Bath.
PLEMELJ, Joseph (1873-1963), prof.
de mat. la Univ. din Cern u i, înainte
de anul 1918. A descoperit seria de
func ii biortogonale, care constituie
generalizarea func iilor ortogonale.
Op.pr.: - Über die Anwendung der
Fredholmschen Functionalgleichungen
in der Potentialtheorie, Wien (1903).
PLOP OR, N. (vezi Nicolesco
Plop or).
599
PLÜCKER, Iulius (1801-1868)
matematician i fizician german. N. la
Elbertfeld, m. la Bonn. În 1834 a ajuns
prof. la Halle, iar din 1847 la Univ. din
Bonn, unde a func ionat pân la
moarte. A. t.: a adus contribu ii
importante în domeniul geometriei: a
generalizat no iunea de coordonate, a
introdus coordonatele omogene (1830)
i tangen iale precum i coordonatele
plückeriene. Aceste coordonate au fost
descoperite de fapt de c tre G. Monge
i expuse în: Feuilles d’analyse
appliquée à la géométrie (1795),
folosindu-le la rezolvarea mai multor
probleme clasice de geometrie analitic
elementar . Acest studiu fiind uitat, l-a
reluat Plücker. S-a ocupat cu studiul
curbelor algebrice. A dat o form mai
general principiului de dualitate în
cercet rile sale din geometria analitic .
În 1828/1829 a determinat fasciculul
de cuadrice care trece prin 8 puncte. În
1831 a cercetat propriet ile metrice ale
conicelor. A consacrat ample cercet ri
no iunii de „conexitate” (1830) i a
ar tat c cercurile ortoptice formeaz
un fascicul. În 1835 a dat o
fundamentare analitic elementelor
imaginare, dup ce a f cut-o mai
înainte pentru elementele de la infinit.
A continuat cercet rile lui Pascal
referitor la conice, în mod analitic. A
aprofundat teoria lui Poncelet cu
privire la tetraedrul conjugat. De
asemenea a dezvoltat ideile lui
Poncelet cu privire la principiul
continuit ii i teoremei de închidere.
Plücker a prev zut geometriile
multidimensionale. S-a ocupat de
hiperboloidul echilateral, introducând
conul asimptotic. În 1865 a descoperit
coordonatele axiale ale dreptei. Op.pr.:
Analytischgeometrische Entwicklungen
(Cercet ri din geometria analitic ),
Essen (1928-1931). - System der
analytischen Geometrie (1835). -
Theorie der algebraischen Curven. -
System der analytischen Geometrie des
Raumes, Leipzig (1846). Via a lui
Plücker a fost descris de W. Ernst,
Bonn (1933).
POENARU, Petrache (1799-1875),
matematician român, ing., unul dintre
distinsele figuri ale culturii române ti,
animat de crezuri politice progresiste.
Era originar dintr-o familie de boieri de
peste Olt (Craiova). La etatea de 5 ani
a fost dat în grija dasc lului grec
Nicolae din Râmnicu Vâlcea, la 10 ani
a înv at carte româneasc , iar la 13 ani
a intrat ca bursier în c. din biserica
„Obedeanu” din Craiova. În 1818 a
intrat scriitor la cancelaria episcopiei
din Râmnicu Vâlcea, unde a continuat
studiile cu dasc lul Nicolae. În 1819 a
continuat studiile la „Sf. Sava” din
Bucure ti, având ca prof. pe Gh. Laz r.
În timpul revolu iei din 1821 a fost
numit secretar al lui Tudor
Vladimirescu, ajutându-l la întocmirea
proclama iilor. Poenaru a fost trimis la
Leibach, ca observator la Congresul
Suveranilor Europeni pentru înfrânarea
spiritului revolu ionar. Reîntors în ar ,
s-a oprit la Sibiu, unde a aflat de
uciderea lui Tudor. Poenaru a r mas la
Sibiu pân în 1824, apoi a plecat la
Viena, unde a studiat limbile elen ,
latin , istoria universal , psihologia,
600
logica, morala, metafizica, mat. i
fizica. În 1825 s-a înscris la Inst.
Politehnic din Viena, studiind
mineralogia, geologia, fizica, mecanica
i economia rural . În 1826 a plecat la
Paris, unde a înv at topografia,
geodezia i trigonometria. În 1831 a
trecut în Anglia pentru a studia
organizarea industriei, ca trimis al
guvernului român pentru industriile
minier i metalurgic . Director al
Eforiei colilor (1832), director
general al colilor din ara
Româneasc . Deputat de Dolj (1841) în
Adunarea Ob teasc , director în
Ministerul de Externe (1850-1855).
Pentru activitate revolu ionar a fost
judecat, retr gându-i-se toate drepturile
pe care le-a avut, fiind repus sub
domnitorul Barbu tirbei. Membru al
Acad. Române (1870). Între 1849-1869
a f cut parte din Comisia pentru
Organizarea Înv mântului. Membru
al Soc. Franceze de Geologie, membru
al Soc. de t. i Arte din Paris, membru
al Soc. Arheologice din Atena. A. t.: În
1827 a inventat tocul rezervor, brevetat
la Paris. Activitatea lui Poenaru este
remarcat prin contribu ia însemnat la
organizarea înv mântului na ional la
sate i ora e. Lui i se atribuie opera de
promovare a înv mântului în limba
na ional . A f cut parte din Comisia
Tehnic pentru Introducerea Sistemului
Metric. A propus introducerea
examenelor de bacalaureat. În 1836 a
scos „Foaia Muzeul Na ional”.
Redactor la foaia „Înv mântul
satului”. P. Poenaru a fost un umanist
i iluminist, mare pedagog, om de
ac iune, spirit practic cu o ideologie
democratic , legalist i moderat .
Op.pr.: -Elemente de geometrie dup
Legendre (1837), care a avut larg
circula ie. - Elemente de algebr dup
Appeltauer (1841), care este a doua
algebr tip rit în române te. - Primul
dic ionar francez-român, împreun cu
Aaron Florian i G. Hill.
POENARU, Valentin (n.1932),
analist i topolog român, ocupându-se
de topologia general i algebric . N. la
Bucure ti, unde a urmat c. primar i
Seminarul Pedagogic „TituMaiorescu”
pe care l-a absolvit în 1951. În 1955 a
absolvit Fac. de Mat. a Univ. din
Bucure ti, fiind numit prep. la Catedra
de Algebr . Între 1960-1962 a
participat la Congresul
Matematicienilor Maghiari, la
Simpozionul Interna ional de
Topologie General inut la Praga, la
Congresul Interna ional al
Matematicienilor inut la Stockholm.
Dr. în mat. la Sorbona (1964). În 1966
a fost angajat pentru a preda cursuri la
Univ. Harvard din Boston. În prezent
este prof. la Univ. din Paris. A. t.:
cuprinde domeniul ecua iilor cu
derivate par iale, analiza func ional ,
teoria func iilor, topologia general i
algebric . Lucr rile publicate în
colaborare cu C. Foia , G. Gussi, A.
Halflinger, se refer la: demonstrarea
teoremei de acoperire a lui Vitali,
topologizarea anumitor func ii,
propriet ile metrice ale congruen elor
de curbe, ecua iile diferen iale de ordin
doi, ecua iile cu derivate par iale
hiperbolice de ordin doi, la ecua iile cu
derivate par iale cvasiliniare, la
601
lungimea unei curbe continue arbitrare,
la propriet ile omotopice ale
variet ilor tridimensionale cu
frontier , la grafuri, la teorema
algoritmelor etc. Importan a
descoperirilor lui V. Poenaru a fost
subliniat de matematicienii P. S.
Alexandrov (sovietic) i Georges de
Rham (elve ian).
POGORELOV, Alexei Vasilievici (n.
1919), matematician sovietic. Din 1960
membru al Acad. de t. R.S.S.
Ucrainean . Dr. în t. fizico-mat.
Laureat al premiului „Lenin” pentru
lucr rile sale din domeniul geometriei.
ef de sec ie în Inst. Fizico-Tehnic
pentru Temperaturi Joase, deci în alt
specialitate. A. t.: prive te studiul
figurilor geometrice considerate în
toat întinderea lor i în rela iile cu alte
figuri ale spa iului. A studiat
deformarea suprafe elor i alte
probleme legate de aceast teorie.
Metodele i rezultatele ob inute au o
mare importan mat. i se g sesc
aplicate din ce în ce mai larg în
mecanic . Op.pr.: - Câteva probleme
de geometrie global în spa iul
riemannian (1959). - Determinarea
univoc a suprafe elor convexe
generale (1952).
POIGNARD, (sec. XVIII),
matematician belgian, autodidact,
canonic. S-a ocupat în domeniul mat.
de p tratele magice, în cartea: Traité
des carrés magiques (Tratat despre
p tratele magice), Bruxelles (1704), a
c rei recenzie a fost f cut de La Hire
Philippe.

POINCARÉ, Jules Henri (1854-
1912), unul dintre cei mai mari
matematicieni ai lumii, mecanician,
fizician, astronom, filosof idealist i
scriitor francez, un geniu care a onorat
lumea tiin ific mondial , ultimul
matematician universal. N. la Nancy,
m. la Paris. A tr it sub ocupa ia
armatelor germane. Talentul pentru
mat. al lui Poincaré este o mo tenire de
la bunica sa. În 1870 a fost admis la c.
Normal Superioar . În 1873 a intrat la
c. de Mine, pe care a terminat-o ca ef
de promo ie i în 1879 a fost numit la
Vesoul, în calitate de ing. de mine. Dr.
în mat. (1879). A întreprins un voiaj de
studii la Re i a (Banat), cu care ocazie
a redijat dou rapoarte detailate asupra
fabric rii cositorului i a exploat rii
c rbunelui. Prof. de analiz la Fac. de
t. din Caen (1880). Conf. la Fac. de
t. din Paris (1881), unde a predat
analiza, mecanica cereasc , fizica mat.
i calculul probabilit ilor. Inspector la
C ile Ferate din Nord. Prof. de analiz
la c. Politehnic (1904-1908). Prof. de
astronomie la Sorbona (1896), catedr
pe care a de inut-o pân la sfâr itul
vie ii. C tre sfâr itul vie ii a predat
electricitatea la c. P.T.T. Membru al
Acad. de t. din Paris (1887) i al altor
43 de Acad. (printre care i Acad.
Român ). Dr. „Honoris Causa” al mai
multor Univ. Laureat al premiului
Oscar, medalia de aur de la Soc.
Regal Astronomic , Londra (1901),
premiul Bolyai, medalia de aur
Lobacevski (1904) etc. A. t.: are
contribu ii valoroase privind teoria
ecua iilor diferen iale (a descoperit
602
func iile „fuchsiene”), teoria grupurilor
continue, teoria ecua iilor integrale,
teoria func iilor întregi (inegalitatea
care îi poart numele), teoria
probabilit ilor. Studiul unei clase de
func ii l-a condus pe Poincaré la
modelul cunoscut al geometriei
hiperbolice. S-a ocupat de solu iile
ecua iilor cu diferen e finite. A stabilit
rela ii de recuren pentru seriile de
func ii ra ionale. A pus bazele
topologiei combinatorice. A continuat
cercet rile lui Cantor, Dedekind i
Weierstrass privind aritmetizarea
matematicii, astfel c numerele întregi
au devenit fundamentul mat. clasice. A
în l at mult prestigiul geometriei
neeuclidiene, propunând un model al
acestei geometrii de tip hiperbolic. A
considerat axiomele geometriei ca ni te
conven ii arbitrare i a stabilit axiomele
de corela ie. Are cercet ri pre ioase în
domeniul fizicii mat., în domeniul
mecanicii cere ti. A studiat problema
stabilit ii corpurilor cere ti în ceea ce
prive te pozi iile de echilibru în scopul
verific rii legilor lui Newton. A studiat
mi carea mareelor care a jucat un mare
rol în cosmologie. A abordat teoria
relativit ii, pentru care a fost mult
apreciat de c tre Einstein, Langevin,
Andoyer, Humbert, Planck, Lorentz i
de c tre prof. Juvet la Univ. din
Neuchatel. În filosofie a fost un
idealist, un reprezentant al
intui ionismului. A stabilit caracterul
inductiv al ra ionamentului matematic.
În general, Poincaré a avut o via
lini tit , f r zbucium, era o
personalitate de o rar în elegere, de o
deosebit modestie, poseda o
formidabil memorie, o putere de
munc , o intui ie special , concep ii
noi în tiin , a fost un om celebru,
popular i agreabil. Op.pr.: - Sur la
théorie des fonctions fuchsiennes
(1882). - Les méthodes de la
mécanique céleste (1905-1910). -
Cours de physique mathématique
(1889-1904), în 12 vol. - Leçons sur les
hypothèses cosmogoniques (1911). La
problemele abordate de Poincaré nu au
r mas indiferen i nici matematicienii
români: N. Abramescu (1922), Spiru
Haret (1912), Fl. Vasilescu (1935),
Caius Iacob (1941), S. Teleman (1957),
N. Racli (1929), D. Barbilian (1959)
etc.
POINSOT, Louis (1777-1859),
geometru i renumit astronom francez.
Reprezentant de frunte al c.
Politehnice din Paris. N. i m. la Paris.
Prof. de mat. i mecanic . Membru al
Acad. de t. (1813). A. t.: de numele
lui se leag unele teorii geometrice în
leg tur cu calculul vectorial. În 1834 a
introdus no iunea de cuplu de for e i a
elaborat teoria cuplelor. S-a ocupat de
mi carea corpului solid, cu principiul
deplas rilor virtuale din punct de
vedere teoretic, fiind unul din creatorii
mecanicii. O preocupare deosebit o
constituie poligoanele regulate stelate
i poliedrele corespunz toare (1810),
reluând descoperirile lui Kepler din
1613. El a relevat c matematicienii se
las deseori în ela i nu numai de un
drum lung pe care l-au parcurs într-o
problem , ci i de un drum foarte scurt.
Matematicienii se las în ela i în cazul
când ajung, în sfâr it, dup foarte multe
603
calcule, la o identitate pe care o
consider ca o teorem . Op.pr.: -
Théorie nouvelle de la rotation des
corps. - Éléments de Statique.
Matematicienii români au sesizat i
dezvoltat unele probleme, descoperite
de Poinsot, ca: R. B descu (1940), D.
Pompeiu (1938), V. Vâlcovici etc.
POISSON, Simeon Denis (1781-
1840), matematician, mecanician i
fizician francez. N. la Pithiviers-Loiret,
m. la Sceaux. A tr it în timpul
monarhiei. În 1798 a intrat la c.
Politehnic din Paris, având ca prof. pe
Lagrange, care i-a descoperit talentul
de matematician. Prof. la c.
Politehnic din Paris (1806). Prof. de
mecanic ra ional la Sorbona (1809).
Membru al Acad. de t. din Paris
(1812). Doctor „Honoris Causa” al
Univ. din Petersburg. Membru în
biroul de longitudini, ca urma al lui
Laplace. A. t.: - are contribu ii în
domeniul fizicii-mat., al
hidrodinamicii, electricit ii,
magnetismului, capilarit ii, balisticii,
în general în domeniul mecanicii
ra ionale. S-a ocupat de teoria
integralelor definite, ecua iile cu
diferen e finite, teoria ecua iilor
diferen iale cu derivate par iale, teoria
probabilit ilor i de unele perfec ion ri
în domeniul analizei, cu cercet ri
fundamentale asupra func iilor
armonice, de teoria dinamicii
corpurilor solide, de libra iile Lunii, de
invariabilitatea axelor mari ale
orbitelor planetare (1808). A adus
contribu ii în mecanica fluidelor, în
teoria mat. a c ldurii, în distribu ia
electricit ii la suprafa a corpurilor etc.
A introdus no iunea de impuls sub
form modern . În 1809 a reu it s
demonstreze c perturba iile de ordin
doi, în raport cu masele mici ale
celorlalte planete din sistem, ale
semiaxelor mari, nu con in termeni
seculari, de i printre ace ti termeni
exist termeni mic ti. A studiat unele
tipuri speciale de ecua ii diferen iale cu
derivate par iale lineare ale fizicii mat.
În domeniul probabilit ilor s-a ocupat
de legea numerelor mari. S-a ocupat de
aplicabilitatea teoriei probabilit ilor,
stabilind i o schem ce îi poart
numele i de probleme de statistic . În
teoria func iilor a continuat cercet rile
lui Euler i s-a ocupat de func iile
Bessel de ordin zero. A descoperit
func iile ce îi poart numele. În analiz
s-a ocupat de a a-zisa problem a
integrabilit ii, a extins cercet rile lui
Gauss la integralele multiple arbitrare,
de curbura suprafe elor (1832). Poisson
a tr it foarte retras i i-a consacrat
via a progresului mat. Op.pr.: - Traité
de mécanique (1811), în dou vol. -
Mémoire sur les surfaces élastiques
(1814). - Recherches sur la probabilité
de jugements (1837) etc. De la Poisson
au r mas 450 de lucr ri în domeniile
mat., mecanicii i fizicii. Un num r
însemnat de matematicieni români i-
au dedicat activitatea studierii i
dezvolt rii problemelor abordate de
Poisson, precum: Caius Iacob, O. E.
Gheorghiu (1959), M. Nicolescu
(1965), Th. Anghelu (1924,1959), A.
Angelescu (1924), M. Gherm nescu
(1933), O. Onicescu, Gh. Mihoc etc.
604
POIVRE LE (sec. VII-VIII), geometru
vestit din Mons. De la el a r mas
lucrarea: Traité des sections du
Cylindre et du Cone, considerées dans
le solide et dans le plan, avec des
démonstrations simples et nouvelles,
Paris (1704). Metodologia lui Poivre
ofer o analogie cu aceea a lui La Hire.
POLYA, George (n.1887),
matematician, prof. la Univ. din
Stanford (S.U.A), de origine maghiar.
A. t.: a adus contribu ii importante în
teoria probabilit ilor i aplicarea
acestora, urm rind formularea unei
teorii generale a proceselor de
descoperire a adev rurilor mat. Este un
mare cercet tor i cu experien
didactic , cu un talent literar deosebit.
Cercet ri în domeniul teoriei func iilor.
A dat o teorem a mediei pentru
ecua iile diferen iale liniare, pe care a
generalizat-o matematiciana E.
Moldovanu-Popovici. Are lucr ri
consacrate procesului crea iei
matematice. El s-a str duit s r spund
la întrebarea care preocup pe
cercet tor, deopotriv pe cel ce pred
mat. i pe cel ce o înva . El a ar tat c
în crea ia matematicianului joac un rol
important metodele de cercetare
comune tuturor tiin elor naturii:
observa ia i generalizarea, ipoteza
inductiv i experimentul. În
expunerile sale se situeaz pe pozi ii
materialiste. Din punct de vedere
psihologic, accentueaz i necesitatea
unei ordini psihologice în irul de
probleme ale c ror tipuri sunt mai bine
adoptate la unele nivele decât altele.
Polya se bucur de o popularitate
deosebit în mijlocul elevilor s i.
Op.pr.: - Kombinatorische
Anzahlbestimungen für Gruppen
Graphen und chemische Verbindungen
(1937). - Mathematics and plausible
reasoning, New Jersey (1954), tradus
în limba român de R. Theodorescu,
sub titlul: Matematica i a început cursurile în 1920, unde a
ra ionamentele plauzibile (1962). -
Cum rezolv m o problem , traducere
(1965). -Problems and theorems in
analysis, Heidelberg (1972). Induc ia i
analogia în matematic etc.
POMPEIU, D. Dimitrie (1873-1954),
recunoscut matematician român, om de
tiin , mare prof. i fondator al mat.
moderne din ara noastr . N. în satul
Broscose ti-Dorohoi, dintr-o familie de
dincolo de Prut, cu mijloace modeste.
A terminat c. primar în satul s u
natal, a continuat la gimnaziul din
Dorohoi, apoi la c. Normal de
Institutori din Bucure ti, ca bursier, în
care timp s-a ocupat de filosofie, mat.
i pedagogie. Dup terminare a fost
repartizat ca institutor la c. Primar
nr. 5 din Gala i, transferat la Ploie ti,
unde a func ionat pân în toamna
anului 1898, când a plecat la Paris
pentru continuarea studiilor. Înscris la
Sorbona (1899), a ascultat cursurile lui
H. Poincaré, P. Appell, G. Darboux, E.
Borel, E. Goursat, M. C. Koenigs, care
au avut o mare influen asupra lui
Pompeiu. În lab. lui Koenigs, s-a
ocupat cu teoria mecanismelor, dup
concep ie proprie. La Sorbona a studiat
calculul diferen ial i integral,
mecanica ra ional , analiza superioar
i fizica experimental . Dr. în mat.
605
(1905). Reîntors în ar a fost numit
conf. la Catedra de Calcul Diferen ial
i Integral la Univ. din Ia i (1905).
Între 1907-1912 a suplinit Catedra de
Mecanic . În 1908 a f cut parte din
Comisia de Propuneri i Organizare a
c. de Electricitate Industrial , care i-
predat mecanica pur i aplicat , coal
care ulterior s-a transformat în Inst.
Electrotehnic al Univ. din Ia i. În 1912
a fost transferat la Bucure ti, ca prof.
de mecanic ra ional , la Fac. de t.
Dup terminarea ostilit ilor din 1916-
1918, D. Pompeiu împreun cu E.
Pangrati, Davidoglu i Traian Lalescu,
au fost delega i în Comitetul Na ional
Român ce func ioneaz la Paris. A
organizat înv mântul mat. la Cluj,
unde a pus bazele Seminariului
Matematic i a înfiin at revista
“Mathematica”. A ocupat Catedra de
Geometrie Analitic la c. Politehnic
din Bucure ti (1930). Membru titular al
Acad. Române (1934). Dr. „Honoris
Causa” al Univ. din Var ovia. În 1940,
la presiunea guvernului Antonescu, D.
Pompeiu a fost nevoit s se retrag la
pensie, fiind reactivat în 1944. În 1949
a fost primul director al Inst. de Mat. al
Academiei R.S.R. Distins cu „Steaua
RPR” i cu ordinul muncii. A. t.: se
concretizeaz în domenii variate: teoria
func iilor de variabil complex i
variabil real , calculul func ional,
mecanica teoretic , teoria ecua iilor
diferen iale, la foarte multe teoreme de
geometrie elementar , aritmetic etc,
teoria mul imilor lui Cantor. În 1907 a
construit „func iile Pompeiu”. În 1912
a descoperit derivata areolar , care are
numeroase aplica ii în analiza mat. A
stabilit o formul pentru func iile
olomorfe, analog cu a lui Cauchy. În
1929, a dat o interpretare remarcabil
ecua iilor de continuitate ale fluidelor
incompresibile în mi carea plan . A
elaborat lucr ri în domeniul mecanicii,
cu privire la principiul lui D’Alembert,
la viteze i accelera ii în fluide
incompresibile, la no iunea de mas , în
mecanic etc. D. Pompeiu a fost un
matematician cu idei originale,
profunde. Unul dintre marile figuri de
matematicieni români, pasionat pentru
cercet ri. Înzestrat cu o capacitate de
investiga ii, în lucr rile lui to i
matematicienii au g sit izvor de
inspira ie. A fost un lupt tor pentru
pace. Op.pr.: Asupra continuit ii
func iilor de variabile complexe
(1905). - Sur la notion de masse en
mécanique (1906). - Asupra teoriei
poten ialelor (1913). - Singularit ile
func iilor analitice uniforme (1929). -
Curs de teoria func iilor (1930). - A
publicat manuale colare, de aritmetic ,
geometrie, algebr . Multe din crea iile
sale au fost dezvoltate de
matematicienii români: V. Alaci
(1949), A. Froda (1933), erban
Gheorghiu (1941), N. Botea, I. P.
Elianu, O. E. Gheorghiu, C. Co ni ,
Gh. Bratu, E. Abason, D. Mangeron, C.
Drâmb , M. t. Botez, M. Ro cule , S.
Marcus, Lilly-Jeanne Nicolescu, O.
Onicescu, Gr. Moisil, Gh. Mihoc i
al ii i de matematicienii str ini
Burgatti, Vecua, Ceacalof, Montel i
al ii.
606
PONCELET, Jean Victor (1788-
1867), ilustru matematician, ing. i
general francez. Fondatorul geometriei
proiective i al teoriei regl rii
automate. N. la Metz, m. la Paris. În
1807 a absolvit c. Politehnic din
Paris, devenind ing. În 1812 a
participat la Campania lui Napoleon în
Rusia ca ofi er , unde a c zut prizonier
pân în 1814, când s-a reîntors în
Fran a. În 1815-1825 a func ionat ca
ing. la Arsenalul Militar din Metz,
ocupându-se de tehnica militar . În
acela i timp a
func ionat i ca prof. de mecanic la
c. de Aplica ie din Metz. Membru al
Acad. de t. (1834). Între 1838-1848 a
func ionat ca prof. de mecanic i
fizic la Fac. de t. din Paris. Între
1848-1850 comandantul c.
Politehnice din Paris, în calitate de
general. Reprezentantul poporului în
Adunarea Constituant . În 1851 a fost
numit pre edinte al Comisiei tiin ifice
pentru Expozi ia Mondial de la
Londra. A. t.: Poncelet este creatorul
geometriei proiective. În 1822 a
publicat originalele sale idei
geometrice, adic ale studiului
propriet ilor geometrice, care au
constituit o adev rat rena tere a
geometriei proiective. Este o ramur
autonom a geometriei, înzestrat cu
metode proprii. A dedus propriet ile
perspective ale conicelor, socotite ca
proiec ii ale cercului pe plan. Poncelet
a f cut un pas important prin
descoperirea geometriei proiective
complexe, introducând principiul
continuit ii, care a trasat drumul c tre
geometria algebric modern . A studiat
sistemul de conice bitangente. S-a
ocupat de teoria polarelor reciproce la
conice. A definit focarele ca puncte din
care tangentele duse conicei sunt
drepte izotrope. Numele lui este legat
de numeroase inven ii tehnice:
întrebuin area ro ilor hidraulice cu
palete curbe, folosirea podului mobil
cu contragreutate variabil ,
dinamometrul ce-i poart numele. A
introdus kilogram-metrul ca unitate de
lucru mecanic. Are merite deosebite în
studiul hidraulicei. A studiat diferite
tipuri de ma ini cu vapori, care au
servit ca fundament în progresele
tehnicii. A inventat pantograful.
Op.pr.: - Traité des proprietées
projectives des figures, Paris (1822),
ed. V în 1865. - Cours de mécanique
appliquée aux machines (1827). -
Introduction à la mécanique
industrielle ou expérimentale (1929)
ed. III în 1870. - Leçons sur les
pontslevis (1831). Dintre
matematicienii str ini i români care au
studiat problemele lui Poncelet: Jacob
Steiner, Charles Michel, A. Cayley,
Dan Barbilian (1931), Gh. i eica
(1908) etc.
PONTREAGHIN (Pontrjagin), Lew
Semionovici (n.1908), unul dintre cei
mai talenta i matematicieni sovietici.
N. la Moscova dintr-o familie s rac de
muncitori. La c. secundar a fost un
elev frunta . La 14 ani, în urma unui
accident a r mas orb. Aceasta nu l-a
împiedicat s - i continue studiile. Cu
ajutorul mamei i a prietenilor i-a
însu it mat. elementar i o parte din
mat. superioare. În 1925 s-a înscris la
607
Univ. din Moscova, pe care a terminat-
o în 1929. În 1935 a ob inut titlul de dr.
în mat. Membru al Acad. de t. din
U.R.S.S. (1939). Ca prof. la Univ. din
Moscova a condus un seminar de mat.
aplicate. În 1962 a fost decorat cu
ordinul „Lenin”. A. t.: a adus
contribu ii în topologie, în teoria
grupurilor topologice a ecua iilor
diferen iale ordinare i aplica iile lor.
În cadrul corpurilor topologice s-a
ocupat de corpul numerelor reale,
corpul numerelor complexe i corpul
cuaternionilor. Are lucr ri privind
propriet ile grupurilor Lie. A relevat
sensul adânc al numerelor complexe în
algebr i analiz , demonstrând c
numerele complexe formeaz singurul
corp topologic comutativ, algebric
închis. Unele lucr ri ale lui
Pontreaghin sunt continuate de c tre
Van Kampen (S.U.A.). Pontreaghin a
ob inut i alte rezultate frumoase i
importante din topologia algebric i
geometric . S-a ocupat de solu iile
periodice ale unor sisteme de ecua ii
diferen iale, apropiate de cele
discontinue. Op.pr.: - Grupuri
topologice (1938), monografie tradus
în limba român (1956). - Despre
teoria general a proceselor optime de
reglare (1956).
POPP, Vasile Ladislau (1819-1875),
prof. de geometrie la Blaj, unde dup
1842 a predat geometria practic , în
limba român , fiind primul prof.
transilv nean care a predat mat. în
limba român . Între 1867-1875 a fost
pre edintele vestitei soc. culturale
„Astra” din Transilvania.
POPA, Ilie (n.1907), geometru i
istoriograf român. N. la Ia i ca fiu al
unui func ionar modest de la Oficiul
P.T.T., unde a urmat c. primar , lic. i
Univ. Bacalaureat în 1927 i în 1931
i-a luat licen a în mat. Dr. în mat.
(1934). Asist. la Seminarul din Ia i
(1931), conf. la mat. elementare
(1932), conf. la Catedra de Algebr
Superioar de la Fac. de t. a Univ. din
Ia i. Între 1936-1938 a studiat la Roma
i Hamburg. Prof. la Politehnica din
Ia i, Catedra Calcul Diferen ial i
Integral (din 1941). În 1948 a trecut la
Catedra de Mat.-Mecanic i elaborarea unei noi programe analitice
concomitent a mai predat teoria
func iilor, analiz mat. calcul
diferen ial i integral, istoria mat. A. t.:
În geometrie, a f cut o sistematizare a
geometriei centro-afine a curbelor i
suprafe elor parabolice (1934). A dat
interpret ri geometrice interesante
pentru cei trei invarian i centro-afini:
arcul centro afin, torsiunea i curbura
centro afin . A cercetat transform rile
asimptotice ale unei curbe strâmbe. A
introdus no iunea de suprafe e
cvasinormale congruente. S-a ocupat
de geometria suprafe elor riglate. A
aplicat metoda reperului mobil a lui E.
Cartan la studiul variet ilor de conuri.
Ca cercet tor istoriograf a scos la
lumin pe precursorii mat. române:
Dimitrie Asachi, Dimitrie Isopescul
(1940). Op.pr.: - Dezvoltarea
matematicii (1960). - Le modèle italien
d’un ancien traité roumain
d’Arithmétique. - Izvoarele primei
aritmetici moldovene ti (1955). -
Geometrie analitic , premiat etc.
608
POPESCU, D. tefan (sec. XIX),
prof. de mat. pe timpul lui Spiru Haret.
A. t.: Popescu a urm rit îmbun t irea
pred rii mat. în clasele de înv mânt
mediu, care s-a desf urat sub forma
unui experiment pedagogic în
gimnaziul „V. Boierescu” din Râmnicu
S rat, în anii 1897/99. Ipoteza de lucru
a acestui experiment pedagogic a
constat în ideea c studiul mat. trebuie
s înceap nu cu aritmetica teoretic ,
cum prevedea programa în vigoare
atunci, ci cu geometria. Ministrul Spiru
Haret a aprobat propunerea i a dispus
pentru mat. (1898). Experimentele
prof. S. D. Popescu ne permit s
cunoa tem concep ia, deosebit de
înaintat , care a stat la baza ac iunii
întreprinse de acest prof. în scopul
îmbun t irii pred rii mat. în primele
clase de lic. Op.pr.: A publicat în
traducere româneasc lucrarea lui Th.
Wittstein, Die Methode des
mathematischen Unterrichts, Hannover
(1890). - Manual de geometrie
elementar , Bucure ti (1899). Au
r mas scrise 11 lucr ri.
POPOV, Vasile Mihai (n.1928),
matematician român. S-a ocupat cu
stabilitatea sistemelor automate
neliniare i cu hiperstabilitatea
sistemelor automate cu mai multe
elemente neliniare (1952), fiind
premiat de Acad. R.P.R., iar în anul
1962 a primit Premiul de Stat. A
descoperit o metod ingenioas , bazat
pe folosirea transformatei Fourier,
pentru studiul stabilit ii absolute a
sistemelor de reglare automat , care d
cele mai puternice rezultate. Op.pr.: -
Sur certaines egalitées intégrales
concernant la théorie du réglage
automatique (1963). - Ob ustoicivosti
nelineinâh sistem avtomaticeskogo
regulirovania s zapazdâvaniem,
Moscova (1962). - Nouveaux
criteriums de stabilité pour les
systèmes automatiques nonlinéaires
(1960) etc.
POPOVICI, Andrei (1914-1964),
fizician i matematician român. N. la
Cern u i, m. la Bucure ti. P rin ii au
fost prof. Lic. l-a terminat la Cern u i
în 1932, apoi în 1934 a terminat
Politehnica din Praga, sec ia chimie
industrial . În 1942 a luat licen a în
mat. la Bucure ti. În 1946 a devenit
membru al P.C.R. În 1947 a fost numit
asist. la Observatorul Astronomic de pe
lâng Fac. de t. a Univ. din Ia i, apoi
la sec ia mat. În 1948 i-a luat
doctoratul în mat. i a fost numit conf.
la Univ. din Bucure ti. A mai
func ionat ca prof. la Catedra de
Geometrie la Fac. de Mat. i Fizic .
Între 1948-1951, prof. la Inst. de Petrol
i Gaze i Geologie, unde a predat mat.
generale. Între 1950-1953 a func ionat
ca director adjunct la Inst. de Fizic
Atomic al Acad. R.P.R. ef de sector
la Inst. de Mat. al Acad. R.P.R. (1962).
A. t.: algebr , geometria diferen ial ,
teoria relativit ii i a manifestat un
deosebit interes pentru fizic i Bucure ti, ocupându-se de fotometrie
filosofie. A condus Seminarul de
algebr modern de la Ia i i a predat
cursurile de calcul tensorial i calculul
probabilit ilor. A analizat dezvoltarea
609
fizicii relativiste i lupta ideologic în
fizica relativist , devierile machiste din
teoria relativit ii. Lucr rile lui A.
Popovici sunt apreciate de
matematicienii N. N. Bogoliubov i L.
de Broglie. A stabilit axiomele
generale ale câmpurilor tensoriale.
Lucr rile lui au urm rit aplicarea
consecvent a materialismului
dialectic. Op.pr.: - Sur les axiomes de
la théorie générale du champ. - Despre
problemele de baz ale teoriei
relativit ii, Ed. Acad. R.P.R. 1960. -
Fundamentarea axiomatic a teoriei
generalizate a relativit ii. Împotriva
devierilor machiste în fizica
relativit ii, în care se ocup de
restructurarea materialist a teoriei
relativit ii, pe baza lucr rilor sovietice
(în Ann. Sov. Rom. Nr.9/1952).
POPOVICI, C lin (1910-1977),
matematician distins i astronom
pasionat. Înc din adolescen avea o
pasiune pentru astronomie. Ca fost elev
al lic. din Gala i, l-a fascinat
spectacolul cerului, devenind astronom
amator. Observa iile sale astronomice
le trimitea Observatorului din Lyon.
Dup terminarea lic. a fost invitat de
Observatorul din Lyon, pentru a
participa la observa iile astronomice.
Studiile superioare le-a urmat la
Facultatea de t. din Bucure ti. Înc în
anul II al Fac. a fost re inut ca prep. în
cadrul Observatorului Astronomic din
i spectroscopie, sub conducerea prof.
N. Coculescu, directorul
Observatorului din Bucure ti. Popovici
era un observator ata at mai mult de
astrofizic . În 1936/1937 a efectuat un
stagiu de specializare la Observatorul
din Potsdam, Berlin, unde a f cut
observa ii de fotometrie-fotoelectric .
Dup cel de al doilea r zboi mondial a
f cut parte din Uniunea Patrio ilor, din
Tineretul Progresist, fiind primul
pre edinte al acestei organiza ii. În
1944 i-a dat teza de doctorat în
astronomie cu un subiect legat de
determinarea mi c rii Soarelui. În
cadrul Fac. de Mat., a inut un curs de
specializare în astrofizic , punând
bazele cercet rilor de astrofizic la
Observatorul din Bucure ti. Din 1957,
C. Popovici a condus cercet rile
spa iale din ara noastr legate de
sateli ii artificiali i de determinarea
orbitelor acestora. În cursul anilor a
predat i la Acad. Tehnic Militar i la
Inst. de Construc ii, cartografia,
astronomia geodezic , gravimetria. A
ini iat la noi în ar cercet rile de
astronautic i mecanic spa ial . Este
autorul Dic ionarului Enciclopedic
Român, editat în patru vol. Membru al
Uniunii Astronautice Interna ionale, al
Comitetului Interna ional de Cercet ri
Spa iale, al Uniunii Tineretului de
Geodezie i Geofizic , al Soc.
Astronomice Germane, pre edinte al
Comitetului Na ional de Astronomie.
C lin Popovici a fost un om de o larg
cultur general i de specialitate.
Spirit eminamente progresist, de o
con tiinciozitate deosebit . A Bucure ti (1937) etc. În 1936/37 a fost
contribuit la popularizarea astronomiei,
la dezvoltarea lec iilor de astronomie în
licee i univ. A transmis elevilor s i
pasiunea i entuziasmul s u pentru
tiin a a trilor. A publicat numeroase
610
articole în revistele române ti i
str ine. Activitatea lui este recunoscut
în ar i str in tate (dup Acad. Caius
Iacob, G.M. Nr.4/1977).
POPOVICI, C. Constantin (1878-
1956), analist român, cu preocup ri în
domeniul astronomiei i mecanicii
cere ti. N. la Ia i unde s-a preg tit
pentru cariera univ. i ob ine licen a în
mat. în 1901. La etatea de 16 ani,
p rin ii au intrat la m n stirile Neam
i Agapia. De aici înainte via a lui
Popovici a devenit grea. Între 1900 i
1905, a func ionat ca prof. suplinitor la
liceele din Ia i, Bârlad, Br ila, Tulcea
i Turnu Severin. În 1905 i-a luat din
nou licen a în mat. la Paris, iar în 1908
i-a luat doctoratul la Sorbona. Din
1910 a plecat în Fran a pentru
specializare în astronomie, unde a
func ionat ca stagiar la Observatorul
Astronomic din Paris, apoi la cel din
Mont-Souris. Între 1910-1937 a fost
prof. de astronomie, mecanic i
geodezie la Univ. din Ia i, când s-a
transferat la Bucure ti, ca prof. de
astronomie în locul lui Coculescu, în
calitate de director al Observatorului
din Bucure ti, unde a func ionat pân
în anul 1940. Membru al Acad. R.P.R.
i membru al unor cunoscute soc.
române i str ine. A participat la
Congresele Matematicienilor la Roma
(1908), Atena (1934), Praga (1934),
pre edintele Soc. Române de Mat.
Statul nostru i-a conferit ordine i
medalii, în semn de pre uire i
apreciere a activit ii puse în slujba
tiin ei. A. t.: se refer la ecua iile
func ionale, ecua iile integrale
integro-diferen iale i la sistemele de
ecua ii diferen iale, la lucr ri de
astronomie, la problemele mecanicii
cere ti. A studiat o serie de cazuri
curioase de ecua ii func ionale,
preocupându-se de fundamentarea unei
teorii generale a ecua iilor func ionale,
care con in ecua ii cu diferen e finite
drept un caz particular. A studiat
anumite ecua ii func ionale omogene.
A creat func iile ce-i poart numele. A
stabilit o teorem asupra sistemelor de
ecua ii func ionale. În general a studiat
congruen ele de curbe. S-a ocupat i de
teoria grupurilor, de stabilitatea
geometric i cinematic a traiectoriilor
planetelor i a dat expresiile
traiectoriilor i a varia iilor seculare. A
dat o nou interpretare legii a treia a lui
Kepler. În 1938 a inut o conferin la
Cracovia (Polonia) asupra unor
aplica ii în domeniul fizicii mat. a
ecua iilor integrale. Op.pr.: C.
Popovici a publicat peste 100 de
memorii. A scris despre via a i opera
lui Laplace (1927), despre Isaac
Newton i despre problemele mecanicii
cere ti. C. Popovici este citat în
tratatele de specialitate consultate de
c tre astronomii i matematicienii din
lumea întreag . C. Popovici este
caracterizat în modul cel mai elogios ca
un ”str lucit matematician”. Savant,
materialist, democrat i patriot. (Dup
prof. dr. doc. Const. Drâmb ).
POPOVICI, Constantin P. (n.1930),
matematician român cu preocup ri în
teoria algebrei moderne, teoria
numerelor, teoria algebric a
i mecanismelor automate. N. la Ismail
unde a terminat c. primar . Lic. l-a
urmat la Bucure ti, pe care l-a absolvit
în 1948. În 1952 a ob inut diploma de
ing. electronist. Concomitent a urmat i
Fac. de Mat. i Fizic . Între 1951-1955
a func ionat ca prep. i cercet tor la
Instit. de Mine din Bucure ti, Catedra
Mat. Speciale, apoi cercet tor principal
la Inst. de Mat. al Acad. În 1955/56
este asist. la Inst. Politehnic din
Bucure ti, la cursul de propagarea
undelor. Între 1957-1961 este lector la
Fac. de Mat i Fizic , la Catedra de
Algebr . Între 1962/65 este conf. la
aceea i catedr . Dr. în t. mat. (1960).
În prezent este prof. la Fac. de Mat.-
mecanic a Univ. din Bucure ti, unde
pred ma ini de calcul, teoria
program rii i teoria numerelor. A. t.:
Lucr rile lui C.P. Popovici se refer la
unicitatea descompunerii în factori
primi în inele de întregi ai lui Dirichlet
(tez de doctorat), la propriet ile
locale ale întregilor lui Gauss, la
unicitatea descompunerii în factori
primi în inele de întregi p tratici,
relativ la infinitarea numerelor prime
pozitive, de forma 4k + 1, 6k + 1 , la
descompunerea în elemente simple a
frac iilor ra ionale cu coeficien i reali,
cu teoria algebric a mecanismelor
automate, cu logica mat., teoria
codurilor i a grupurilor, cu algebrele
boolene. Op.pr: - Aritmetica i teoria
numerelor, Buc. 1963. - Logica i
teoria numerelor, E. D. P. (1970). -
Calcularea cu program i teoria
program rii, Ed. t. (1972) etc.
611
POPOVICIU, Tiberiu (1906-1975),
matematician român, cu preocup ri în
analiza mat., teoria numerelor, algebra
modern , analiza numeric . N. la Arad,
unde i-a f cut studiile primare i
liceale, absolvind lic. “Moise Nicoar ”
din Arad în 1924, iar în 1927 i-a luat
licen a în mat. la Univ. din Bucure ti.
În cursul superior de lic. a scos revista
“Jurnal matematic“. Începând cu 1923
a colaborat la G. M. Între 1927-1930
este elev al c. Normale Superioare din
Paris i tot aici î i sus ine doctoratul în
mat. (1933). Reîntors în ar , a ocupat
func ia de bibliotecar la Univ. din Cluj,
pân în 1936 a activat ca asist. la
Catedra prof. Th. Anghelu . Din 1936
conf. la Catedra de Geometrie
Proiectiv i Descriptiv la Fac. de t.
din Cern u i, predând i mat. generale
pân în 1940, când a fost transferat la
Univ. din Bucure ti, la Catedra de
Calcul Diferen ial i Integral. Între
1942-1946 a func ionat ca prof. la
Catedra de Teoria Func iilor la Univ.
din Ia i. Între 1946-1948 este prof.
titular la catedra de Algebr Superioar
i Teoria Numerelor la Univ. din Cluj,
iar din 1948 ef de catedr la analiza
mat. Membru corespondent al Acad.
R.P.R. din 1948, iar din 1963, membru
titular. Între 1948-1951 a fost secretar
al Filialei Cluj a Acad. R.P.R. i din
1951 conduce sec ia de mat. a acestei
filiale. Din 1957 a fost numit director
al Inst. de Calcul Numeric al Acad.
Este membru al “Société mathématique
de France“. În 1959 a înfiin at revista
“Mathematica” în limbi str ine. A. t.:
T. Popoviciu este autorul a unui num r
de peste 300 de lucr ri din domeniul
612
analizei mat., calculul func ional,
teoriei ecua iilor algebrice, a func iilor
convexe de ordin superior. S-a ocupat
de aproximarea func iilor de mai multe
variabile, de studiul calitativ al
ecua iilor diferen iale. A contribuit la
realizarea ecua iilor cu diferen e finite.
A pus bazele teoriei func iilor
complexe de ordin superior.
Rezultatele sale din domeniul func iilor
convexe constituie i ast zi un
instrument de cercetare al analizei, în
studiul erorilor de calcul i alte
probleme. S-a ocupat de propriet ile
polinoamelor lui Cebâ ev. A dat o
nou demonstra ie pentru teorema lui
Markov. Una dintre preocup rile
preferate o constituie studierea
ecua iilor func ionale, în care scop a
propus o mul ime de probleme subtile.
Printre lucr rile lui se g se te i celebra
problem a reparti iei numerelor din
teoria numerelor. S-a ocupat i de
introducerea program rii liniare în
anumite sectoare de produc ie, precum
i aplica iile analizei mat. în
problemele economiei de stat. T.
Popoviciu a participat la numeroase
congrese i conferin e interna ionale:
Var ovia (1953), Amsterdam (1954),
Viena (1956), Moscova (1956),
Budapesta (1960), Paris (1961),
Weimar (1963) etc. i a inut conferin e
la diferite Univ. str ine. Op. pr: -
Despre cea mai bun aproxima ie a
func iilor continue prin polinoame,
monografie, Cluj (1938). - Curs de
matematici generale (1938). -
Matematica i Cibernetica, Ed. Acad.
(1963). - Contribu ii ale Institutului de
calcul în unele cercet ri de analiz
numeric impus de rezolvarea unor
probleme ivite în produc ie, Ed. Acad.
(1965).
POPP, Gheorghe (Grigore slujerul,
sec. XIX), prof. de aritmetic
geometrie la Colegiul Sf. Sava din
Bucure ti. În anii 1832/33 a predat mat.
(aritmetica la Sf. Sava). În 1832 a
tip rit la Bucure ti, cartea: Prescurtare
de aritmetic , o carte foarte apreciat
pe atunci, fiind scris în limba român ,
reeditat în 1835, 1841, 1851, edi ia
din 1935 fiind tip rit la Sibiu.
Elemente de aritmetic ra ional
(1850), tradus dup Bézout, în limba
român , cu litere cirilice, imprimat în
tipografia colegiului Sf. Sava. -
Elemente de geometrie teoretic
practic (1852), tradus din limba
francez , tip rit la Sibiu. - Geometria
practic cu figuri (1855), Bucure ti,
edi ii ulterioare în 1857, 1859. Pân în
1850 în nici o aritmetic nu s-a discutat
despre sistemul metric, abia în
aritmetica lui G. Popp din 1850 s-a
discutat pentru prima oar sistemul
metric în ara noastr . Despre slujerul
G. Popp se men ioneaz în Almanahul
lui Zaharia Karkaleki, tip rit la Buda
(1857).
POPP, Ioan (1829-1865), ing., prof.
de geometrie analitic la Ia i. N. la
Bra ov, m. la Ia i. Fiul unui sculptor i
pictor de icoane, poleitor, care s-a
stabilit la Bra ov în 1818, fiind originar
din Gala i. I. Popp a înv at mai întâi la
o c. greceasc , apoi a urmat la un lic.
latinesc, care mai târziu a devenit Lic.
Romano-Catolic din Bra ov, unde era
înscris sub numele de Popp Joannes,
nobilis Coronensis, pater Joannes
Pictor Coronensis. Când I. Popp a
terminat lic. (1848) a izbucnit mi carea
de eliberare, la care a luat parte i I.
i Popp., urm rit fiind a trecut mun ii în
Moldova. În 1850 s-a reîntors la
Bra ov, unde a inut un curs facultativ
de desen la Lic. German din Bra ov.
Între 1851- 1856 a urmat Politehnica la
Viena devenind ing. În 1857 a fost
invitat ca prof. de geometrie analitic i
trigonometrie. Între 1860- 1863 a fost
decanul Fac. de Filosofie. A fost
creatorul înv mântului mat. la
aceast Univ. El figureaz în istoria
mat., ca primul prof. de geometrie
analitic , cu predare în limba român la
i Ia i. Op.pr.: Geometria analitic în
plan i spa iu, în manuscris i
reprezint notele luate la cursurile
audiate la Viena (1851) etc.
POPP, Teodor (sec. XIX), prof. de
aritmetic i geometrie la Colegiul
Na ional i c. Ost easc de Cade i
(1849). A. t. i op.pr.: De la el a
r mas un manual: Prescurtare de
geometrie practic spre întrebuin area
colilor primare, tip rit la Bucure ti,
în tipografia Colegiului Na ional. Are
32 capitole, împ r ite în modul
urm tor: Cap. I-XI trateaz despre
punct, linii, cerc, diferite feluri de linii,
împ r irea liniilor, unghiuri,
determinarea circumferin elor, despre
tangente, propor ii, împ r irea
circumferin ei, scara de propor ie. Cap.
XII-XX trateaz despre suprafe e în
genere, triunghiuri, construc ia
triunghiurilor, patrulatere, poligoane
613
regulate, evaluarea suprafe elor,
reducerea triunghiurilor în altele cu
aceea i suprafa i împ r irea lor,
reducerea paralelogramelor în altele
egale în suprafa , chipul de a împu ina
num rul laturilor unui poligon
oarecare, sau a le înmul i p strându-i
aceea i suprafa , despre asem narea
triunghiurilor i a celorlalte poligoane.
Cap. XXI-XXXII trateaz despre
propriet ile triunghiului, modul de a
face figurile asemenea într-o propor ie
hot rât , despre planuri, despre solide,
suprafa a solidelor, soliditatea
trupurilor, întrebuin area similitudinii
triunghiurilor pentru m surarea
distan elor i în l imilor, despre
nivela ie, chipul de a prelungi linii pe
P mânt când se ivesc piedici, ridicarea
planurilor, chipul de a copia figurile
neregulate, chipul de a m ri sau a
mic ora dimensiunile unui desen într-
un raport dat. Prof. T. Popp a utilizat în
aplica iile sale unit ile de m surat ale
timpului, stânjenul i palma. Un
exemplar din aceast carte se afl în
posesia unei biblioteci militare i
posed semn tura generalului Tell
Alexandru care, probabil, a înv at
dup aceast carte.
POPU, tefan (1845-1892), prof. de
mat. i pedagogie. N. la Silva ul de
Câmpie (Cluj). Studiile le-a f cut la
Tg. Mure , Dumbr veni, Blaj, iar
studiile superioare de pedagogie i
agronomie la Praga. Între 1866-1882
prof. la Preparandia ( c. Normal ) din
Blaj, unde a predat aproape toate
materiile de înv mânt, devenind prin
preg tirea sa special i prin str duin a
614
neobi nuit unul din prof. constructivi
ai colii. În 1882 a trecut mun ii i s-a
stabilit la Bucure ti, unde a fost numit
prof. la Seminarul Central, apoi la Inst.
Pedagogic i în urm subdirector la c.
de Agricultur i Silvicultur de la
Herestr u. A contribuit la formarea
literaturii pedagogice. La Blaj a scos
revista “Economul” i a pus baza
“Foaiei Scolastice”. Op.pr.: -
Legendariu pentru colile populare, -
M surile metrice, Blaj (1875). -
Economia rural (1881).
PARE KI, Platon Sergheevici
(1846-1907), matematician rus,
specialist eminent în domeniul logicei
mat. În 1870 a absolvit Univ. din
Harkov. În 1876 a fost numit
observator la Observatorul Astronomic
din Kazan. Între 1887-1888 a inut un
curs de logic mat. la Univ. din Kazan,
pentru prima dat în Rusia. A dezvoltat
logica claselor i logica exprim rilor.
Lui îi apar ine rezolvarea complet a
problemei calculului exprim rilor.
PORCSALMI, Andra (sec. XVII),
matematician ungur. A studiat la
Colegiul Bethlemian din Alba Iulia
(1638-1642), având ca prof. pe
Bisterfeld i Alstedt, ulterior a devenit
ginerele lui Alstedt. Ca elev a luat note
la cursurile acestor prof. de care s-a
folosit în predarea lec iilor sale pe care
le-a transcris într-un manuscris, care se
afl în Biblioteca Acad. R.P.R., Filiala
Cluj, sub nr. 1443, în limba latin .
Manuscrisul con ine aritmetic ,
geometrie, fizic i astronomie.
Porcsalmi, dup ce a terminat Lic.
Bethlemian din Alba-Iulia, în 1642 a
trecut la Cluj, unde a fost numit prof.
de mat. i fizic la Colegiul Reformat,
în care calitate a scris patru manuale
didactice. În 1660 a ajuns rector la
Colegiul Reformat din Cluj. Din acest
timp a r mas de la el un manuscris
intitulat: Petri Rami arithmeticae libri
I-II, care se p streaz la Biblioteca
Acad., Filiala Cluj. Prof. V. Marian a
descoperit în Cluj, la biblioteca Lic.
Piarist un coligat al lui Porcsalmi, care
dateaz din 1641, cuprinde geometrie
i geodezie. Aceste manuscrise ne arat
nivelul pred rii mat. în colile
reformate din Transilvania, nivel destul
de sc zut, deoarece se d dea pu in
importan disciplinei mat., ata at la
cursurile de filosofie.
POSSE, Const. Alexandrovici (1847-
1928), matematician rus. În 1868 a
absolvit Univ. din Petersburg, unde a
continuat ca prof. A func ionat ca prof.
în multe institu ii din Petersburg.
Membru de onoare al Acad. (1816).
A. t. se concretizeaz în domeniul
analizei, func ii ortogonale, calculul
aproximativ al integralelor definite.
Lucr rile lui au avut o larg r spândire
în Rusia.
POSIDONIU, din Apameia (Rodos)
(n. 135, m. 84 – 51 î.e.n. aprox.),
geometru, filosof celebru, enciclopedist
stoic i mare om de tiin . A activat în
Rodos. Originar din Apameia- Syria,
contemporan cu Hiparc. Adept al colii
filosofice stoice, înv tor al lui Cicero.
Autor a numeroase lucr ri de
geometrie, geografie, astronomie i
615
filosofie. Cercet tor al fundamentelor
geometriei, ale c rei preocup ri au fost
axate aproape exclusiv pe axioma i
problema paralelelor. A scris o lucrare
în care a infirmat concep iile
epicureicului Zenon din Sidon, care a
criticat Elementele lui Euclid, pe
considerentul c teoremele nu pot fi, în
fapt, deduse numai din axiomele,
postulatele i defini iile date de
Elemente, i c , pentru aceasta, trebuie
s se fac de fiecare dat o mul ime de
ipoteze ce nu sunt incluse în principiile
de baz . Posidoniu a definit dreptele
paralele ca fiind acelea care, fiind
situate în acela i plan, nu se apropie i
nu se îndep rteaz una de alta, a a c
toate perpendicularele duse din
punctele uneia pe cealalt dreapt sunt
egale între ele. Posidoniu s-a ocupat i
de m surarea m rimii P mântului,
precum i a diametrului Soarelui,
lucr ri apreciate de Ptolemeu. Despre
operele lui Posidoniu, ne informeaz
foarte vag Proclus.
POTEC , Eufrosin (1786-1859),
prof. de mat. din trecutul nostru.
Absolvent al Acad. Domne ti din
Bucure ti, unde mai târziu a fost prof.
În 1820 a fost trimis de c tre
domnitorul Dionisie Lupu la Pisa, ca
bursier, pentru studii filosofice. Înainte
de a pleca a fost prof. la coala lui Gh.
Laz r. Reîntors din Pisa, a f cut parte
din Comisia pentru Reorganizarea
Înv mântului. În 1823, conform
ordinului Eforiei coalelor a plecat la
Paris, de unde s-a reîntors în 1825 i
pân în 1830 a func ionat ca director al
c. Sf. Sava. În 1824 a studiat
astronomia cu Arago, încercând s
demonstreze cauza pentru care va
scade mereu apa Oceanelor i va cre te
suprafa a de uscat. Poteca i-a
manifestat prea puternic entusiasmul i
ideile sale înaintate pentru reforme i
progres social, pentru care motiv a fost
surghiunit i trimis egumen la
m n stirea Gura-Motrului, unde a
r mas pân la moarte. A l sat prin
testament toat averea sa pentru
ajutorarea prin burs a elevilor s raci,
averea administrat de Casa coalelor.
Din acest fond a beneficiat ca bursier i
Gh. i eica, când a studiat la Cracovia,
câte 30 lei pe lun .
POUSSIN, La Vallée (vezi: Vallée
Poussin).
PARAGENSIS, Johannes (vezi
Sindel Ioan).
PRAJA, I. V. (sec. XIX), unul din
fondatorii revistei "Recrea ii
tiin ifice", care a tip rit un curs de
Aritmetic ra ional , Ia i (1885).
PRANDTL, Ludwig (1875-1953),
matematician german. Prof. la Univ.
din Göttingen i Univ. Niedersachsen-
lande. A studiat la Göttingen i a fost
prof. lui V. Vâlcovici. În 1942 a vizitat
România i pe fostul s u elev V.
Vâlcovici. Unul dintre fondatorii
aerodinamicii. Creator al teoriei aripii
portante (1917), care a permis
progresul rapid al avia iei. Are lucr ri
importante în domeniul hidraulicii i în
dinamica gazelor. S-a ocupat de
construc ia tunelelor aerodinamice.
616
Este autorul cunoscutului tratat:
Stömungslehre.
PRAPORGESCU, Niculae (sec. XX),
matematician român. Elev la Lic.
“Matei Basarab” din Bucure ti. A
urmat cursurile Fac. de t., sec ia mat.
(1905-1908). S-a distins în domeniul
mat. superioare, publicând memorii de
teoria probabilit ilor în G. M. Este
unul din cei care au publicat lucr ri de
mat. actuariale în ara noastr , care au
drept scop determinarea bazelor
financiare ale opera iunilor de
asigurare. Lui i se datore te o metod
de cercetare proprie în domeniul
lan urilor Marcov i cu leg turi
complete bazat pe folosirea ecua iilor
integro-diferen iale.
PRESTET, Jean (1652-1690),
matematician francez. A f cut studii în
domeniul p tratelor magice. El a
exprimat regula amestecului cu ajutorul
unor m rimi literare, c reia îns nu i-a
dat o demonstra ie. Op.pr.: - Éléments
des mathématiques (1675). - Nouveaux
Éléments mathématiques (1689).
PRICE, Derek de Solla, istoric
contemporan al tiin elor mat. i al
tiin elor în general. Se ocup i de
mat. aplicat . N. în Anglia, a studiat
mat., fizica, istoria i filosofia tiin elor
la Univ. din Cambridge. Cet ean
britanic, dar din 1956 activeaz în
S.U.A., ca prof. de istoria tiin elor
fiind pre edinte al Departamentului de
Istoria tiin ei la Univ. Yale din New
Haven. Dr. de fizic experimental din
Londra i s-a specializat la Princeton în
fizic -mat. A c l torit prin
Danemarca, Malaezia i Singapore,
unde a petrecut trei ani. Prof. la Univ.
din Cambridge (1952-1956). La Univ.
din Malaga a predat cursuri de mat.
aplicat , apoi a mai ob inut un nou titlu
de dr. în istoria instrumentelor
tiin ifice i a astronomiei medievale.
A. t.: Preocup rile sale sunt legate de
istoria tiin elor. Este pasionat
cercet tor al izvoarelor i relicvelor
tiin ei antice, colec ionar al unor vechi
documente tiin ifice, posedând
personal o bibliotec bogat despre
istoria tiin elor i a tehnicii. Meritul
lui const în culegerea de date despre
toate aspectele tiin ei i depistarea
acestor date în literatura de specialitate
i interpretarea lor magistral .
Cercet rile lui au o importan asupra
economiei i cadrelor tiin ifice. În
1970 a fost invitat de Acad. R.S.R., cu
care ocazie a inut o conferin în
cadrul Centrului de Documentare t. al
Acad. A luat parte la Congresul de
Logic a tiin ei, inut la Varna. În
1946 a scris prima lucrare despre
cre terea exponen ial a tiin ei i de
atunci continu aceast investiga ie
tiin ific , paralel cu studii istorice
despre tiin . El a ar tat c tiin a
cre te ca dobânda compus ,
înmul indu-se cu o cantitate fix în
decursul unor perioade egale de timp
(matematic: legea cre terii
exponen iale). Din aceast lege Price a
dedus un num r important de concluzii.
O tr s tur important a cre terii
tiin ei, dup Price, este rigiditatea ei
surprinz toare, independent de modul
în care aceast cre tere este m surat .
617
Price s-a str duit ca rezultatele
cercet rilor sale cuprinz toare, s
eviden ieze efortul autorului de a
introduce metode obiective,
materializabile, în evaluarea tiin ei i a
efectelor ei. A scos în eviden
conturul i caracteristicile tiin ei, fiind
influen at din lucr rile lui Jon Bernal.
Metoda de abordare este cea statistic ,
reprezentând un calcul al for ei de
munc , al talentului i al cheltuielilor
pentru realizarea tiin ei pe scar
na ional i interna ional . Stilul lui
este de o topic particular , ceea ce
îngreuneaz considerabil traducerea .
Cursurile sale se ocup de socializarea
tiin ei. Prezint o analiz a
problemelor care se situeaz în centrul
vie ii oamenilor de tiin
contemporan . Cursurile sale sunt
urm rite cu mare interes la toate Univ.
unde este frecvent invitat. Particip la
toate manifest rile interna ionale
privind istoria tiin elor i a tehnicii.
Op. pr: - Science since Babylon
( tiin a de la Babylon încoace) New
Haven (1961). - Little Science, Big
Science, Columbia (1963), tradus în
limba român sub titlul: tiin a mic ,
tiin a mare (1971). - tiin pentru
tiin , traducere în limba român
(1968).
PRINGSHEIM, Alfred (1850-1941),
matematician german. A. t.: A f cut
studii i cercet ri relativ la convergen a
i divergen a unor serii întregi (1889),
în care a descris criteriile stabilite de el.
A introdus principiul defini iei
umoristice a mat., principii comb tute
de matematicienii care au opus o
concep ie just despre pozi ia i
importan a mat. Între 1895-1900, a
dovedit c în spectrul corpului absolut
negru se afl o anumit distribu ie de
energie, dup frecven e, sau dup
lungimea de und . Dup crearea
corpului absolut negru au devenit
posibile m surile experimentale ale
intensit ii de radiere ale acestui corp.
Pringsheim a constatat experimental,
pentru undele cele mai scurte ca i
pentru undele cele mai lungi, c
intensitatea radia iei care se
înregistreaz este mic . Între regiunile
intermediare îns , intensitatea cre te i
atinge limita maxim la o anumit
lungime de und maxim . Cu cât
temperatura cre te, pozi ia limitei
maxime se deplaseaz în direc ia
undelor din ce în ce mai scurte. Prin
m sur ri experimentale s-a demonstrat
c acest fenomen se produce în
perfect concordan cu legea stabilit
de Wien. În 1899, Pringsheim a
demonstrat experimental c pentru
majoritatea frecven elor legea aceasta
se confirm i în fenomenele optice. A
stabilit c produsul dintre temperatura
absolut T i lungimea de und
corespunde intensit ii maxime i are o
valoare constant . Op.pr.: - Zur
Theorie der zweifach mendlischen
Zahlenfolgen Lehrzatzes (1900). - Über
ein Eulersches Konvergenzkriterium
(1906). - Über die ersten Beweise der
irrationalität von e und π , München
(1898).
PRIVALOV, Ivan Ivanovici (1891-
1941), matematician sovietic, specialist
în teoria func iilor de variabil
618
complex . În 1913 a absolvit Univ. din
Moscova, iar în 1818 a devenit prof. la
Univ. din Saratov i în 1922 la Univ.
din Moscova. În 1939 este membru
corespondent al Acad. de t. din
U.R.S.S. A ob inut rezultate frumoase
relativ la comportarea func iilor
analitice la frontier i asupra valorilor
limit (teoreme relativ la propriet ile
limitrofe ale func iilor i propriet ile
limitrofe ale integralelor de tip
Cauchy). În 1934 a descoperit noi
propriet i ale seriilor Fourier. A
introdus suprafa a de tip hiperbolic
generat de o clas de suprafe e simplu
conexe, normal exhaustibile i generate
de func ii întregi de ordin finit. Op.pr.:
- Func ii subarmonice (1937). -
Introducerea în teoria func iilor de
variabile complexe (1927), pentru
institutele pedagogice. - Propriet ile
limitrofe ale func iilor analitice
indefinite (1941). Vvedenie v teorii
func ii kompleksnoyo peremennoyo,
Moscova (1954). Bazele analizei
infinitezimale, în colaborare cu S. A.
Galpern. O teorem a lui Privalov a
fost generalizat de matematicianul
român Caius Iacob (1951).
PROCA, ALEXANDRU (1897-
1955), matematician i fizician român.
A activat la Centrul Na ional de
Cercet ri tiin ifice din Paris. Prof. de
electromecanic la Univ. din Bucure ti,
fizician cunoscut pe plan mondial, un
des vâr it analist. A aplicat în
cercet rile sale mat. calculul simbolic
i a dat o nou interpretare derivatei
areolare a lui Pompeiu. Are cercet ri în
domeniul ecua iilor cu derivate
par iale. A activat la Paris, la redac ia
revistei "Annales de l' Institut Henri
Poincaré" .
PROCLUS, Diadochos din Atena
(410-485 cca), matematician i filosof
neoplatonician bizantin, unul dintre
ultimii reprezentan i ai c. mat. din
Atena. Idealist antic. A avut ca elev pe
Amonios i pe Marinos din Neapole,
care a devenit biograful lui Proclus. A
condus c. filosofic
neoplatonicienilor i a fost poreclit
"Diadoh = succesor". A venit din
Alexandria la Atena. El a predat mat.
A. t.: A scris un mare num r de lucr ri
cu con inut mat., astronomic
filosofic, între care i comentariile la
dialogurile lui Platon, Ptolemeu i
Euclid. Cea mai important preocupare
au fost comentariile la Cartea I-a a
Elementelor lui Euclid, care prezint
unul dintre cele mai importante izvoare
ale istoriei geometriei. Proclus a
recapitulat tot ce au realizat înainta ii
s i în domeniul mat. i filosofiei. A
analizat din punct de vedere istoric i
critic fiecare defini ie, postulat i
axiom din lucr rile lui Euclid. În
comentariile sale a intercalat i o
succint istorie asupra geometriei
grece ti i a redat istoria geometriei
elaborat de Eudem din Rodos i a
remarcat c geometria greac are
originea în cea egiptean . Proclus a
discutat natura i temeiul
incomparabilit ii anumitor unghiuri. A
realizat formula sumei unghiurilor unui
poligon convex: S = 2n − 4 unghiuri
drepte. S-a ocupat de teoria numerelor
ira ionale . A studiat concoida lui
Nicomede, linia elicoidal i cisoida.
S-a ocupat i de unele probleme de
mecanic . Citirea operelor lui Proclus
l-a stimulat pe Ioane Petri i (1055-
1130), conduc torul Acad. din Ghelat,
organizat de regele David
Constructorul, aflat sub influen a
puternic a neoplatonicienilor. Petri i a
tradus în limba georgian operele
filosofice ale lui Proclus i le-a
înzestrat cu comentarii vaste. Operele
a lui au fost traduse în limbile europene:
- Deux livres de Proclus, traduits et
commentés, Paris (1565) de Forcadell
Pierre (sec. XVI). - Euklidkommentar,
Leipzig (1873) de c tre O. Friedlein. -
i In primum Euklidis Elementorum
Librum Commentarii (1873). - Euklid
Kommentar, (1945) de L. Schönberger
i M. Steck, Halle.
PRODOSCINO, de Beldomando din
Padua (1350-1428), matematician
italian. De la el a r mas lucrarea:
Algorismi tractatus de integris perutilis
et necessarius (Tratat de algoritm
foarte util i necesar), publicat postum,
Padua (1483) i retip rit la Vene ia
(1540) în forma lui modern .
PROFIRIU (233-304), matematician
grec, un elev al lui Pitinos,
neoplatonician, remarcabil reprezentant
al colii filosofice mistice. A scris un
comentar la Elementele lui Euclid.
PRONY, de Riche (vezi: Riche de
Prony).
PROTAGORAS, din Abdera (cca.
480-411 î.e.n), matematician i filosof
619
grec, care s-a stabilit la Atena ca adept
al democra iei sclavagiste. El apar ine
grupului de gânditori sofi ti. A activat
mai întâi în ora ul s u natal, apoi în
Sicilia (sudul Italiei) i mai ales la
Atena. Contemporan cu Pericle i
Socrate. A creat coala sofist cu
concep ii i principii materialiste. A
avut ca elev pe Teodor din Cirene.
Sofi tii sunt cunoscu i prin intermediul
lui Platon. Sub influen a lor
înv mântul tiin elor pozitive nu s-a
bucurat niciodat de prea mare cinste.
Sofi tii greci erau ni te în elep i, care
mergeau din ora în ora i luau
cuvîntul în pie e publice. Ei
i-au f cut apari ia pe la mijlocul sec.V
î.e.n. i activitatea lor a continuat pân
la începutul sec. IV î.e.n. A. t.: -
constituie baza unor concepte fizico-
mat. El a afirmat c , deoarece în natur
nu exist drepte i cercuri ideale cu
care are de a face mat., rezult c o
dreapt este tangent la cerc, nu într-un
punct, ci într-o mul ime de puncte. Lui
i se atribuie celebra fraz : Omul este
m sura tuturor lucrurilor a celor ce sunt
în ce fel sunt, a celor ce nu sunt în ce
fel nu sunt, care exprim , pe de o parte,
un fel de relativism, iar pe de alt parte,
o tendin umanist antropocentric ,
izvorât din ideologia democra iei
ateniene. În operele lui Protagoras,
subiectivismul tiin ific i relativismul
au fost realizate în modul cel mai
deplin. Înv tura lui moral tindea s
n ruie întreaga tiin pozitiv i în
special tiin ele mat. Protagoras a fost
unul dintre primii înv a i greci, care a
pus la îndoial existen a Zeilor. Cartea
lui despre Zei a fost ars , iar el a fost
620
silit s p r seasc Atena. Hipocrate
afirm c “Protagoras nu este în stare
nici m car s precizeze în ce const
tiin a pe care el, ca sofist, o pred
elevilor i nici nu tie la ce se refer
aceast tiin i la ce este bun ”.
PSELLOS, Mihail-cel tân r (1018-
1078), matematician bizantin. A studiat
autodidact (neoficial) deoarece sub
imperiul lui Vasile al II-lea al
Bizan ului înv mântul public a fost
suspendat. În 1045, Constantin al IX-
lea a fondat o c. de Drept i o Fac. de
Filosofie, la care Psellos a fost numit
director. Înv mântul la Fac. era
enciclopedic. Psellos a fost
matematician, filosof, om politic i
istoric, unul din promotorii rena terii
neoplatonice. A fost autorul unui tratat
celebru de matematici despre
quadrivium, în care a prezentat o
clasificare a numerelor, rapoartelor i
geometria referitor la aria cercului,
stabilind π = 8 =2,282, adic o
valoare mai mic decât num rul 3
cunoscut din istorie, ceea ce reprezint
nivelul sc zut al aritmeticii din epoca
sa. Aritmetica lui Psellos s-a publicat la
Paris (1538). Psellos a afirmat c cea
mai bun metod de a calcula aria
cercului este de a o considera egal cu
media geometric dintre aria p tratului
înscris i a celui circumscris lui.
Psellos a comentat aritmetica lui
Diofant i Euclid. A scris lucr ri
originale de geometrie i muzic .
PTOLEMEU, Claudiu (Claudios
Ptolemaios) (cca. 85-168 e.n.). Dup
Istoria mecanicii de tefan B lan,
Ptolemeu Claudiu ar fi tr it între 70-
147 e.n. În orice caz a tr it în timpul
împ ra ilor Hadrian i Antoniu Piosul.
Mare geometru, astronom i geograf
grec din Alexandria, pe timpul
perioadei de apogeu a Imperiului
Roman. N. cu probabilitate la
Ptolemais (Egipt), la Canope. Nu se
tie nimic despre via a lui. A. t. i op.:
De la Ptolemeu au r mas o serie de
lucr ri importante: - Syntaxis seu
Constructio Mathematica (Marea
compozi ie matematic (în limba
latin )) transmis de arabi sub numele
“Al-magisti” sau “Almagestus” în 13
c r i. Traducerea arab s-a produs în
sec. IX (829) din îndemnul califului
Al-Mamum, prin Gerard din
Sabionetta. Este o sintez a Hiparc,
cuno tin elor de astronomie din acele
timpuri i a sistemului s u geocentric.
În aceast lucrare au fost generalizate
realiz rile colii alexandriene,
descoperirile lui Hiparh (> 125 î.e.n.),
precum i ra ionamentele geometrice
ale lui Apoloniu i a altor geometri. A
fost tip rit pentru prima oar la
Vene ia (1515). Ptolemeu a constituit i
a interpretat unilateral baza tiin ific a
scolasticii medievale de mai târziu, în
lupta acesteia împotriva rena terii
principiilor creatoare ale tiin ei antice
i împotriva dezvolt rii concep iilor
juste ale tiin ei antice i împotriva
dezvolt rii concep iilor juste despre
alc tuirea Universului. Ptolemeu a
completat mecanica peripatetic a lui
Aristotel i cosmologia sa, cu câteva
adausuri i explica ii menite s le pun
de acord cu interpret rile biblice.
Aceste încerc ri au fost comentate de
621
c tre fericitul Augustin (> 430), Sf.
Ambrosie (> 397), Isidor de Sevilla (>
636), Beda Venerabilul (> 735).
“Almagestul”, reprezint o expunere a
ansamblului cuno tin elor astronomice
din acele timpuri. Aceast carte a fost
singurul izvor pentru astronomie timp
de 14 secole, pân la Copernic i
Newton. Almagestul se ocup de
trigonometria plan i sferic , de
tabelele sinusului, de calculul lui π .
Stabile te rela ii între elementele
triunghiului dreptunghic sferic,
rezolvarea triunghiurilor sferice. A
încercat s demonstreze postulatul al
V-lea al lui Euclid, relativ la paralele,
utilizând metoda reducerii la absurd.
Ptolemeu este considerat, al turi de
p rintele trigonometriei
grece ti. De aici se poate spune c
trigonometria greac a existat ca atare.
Ptolemeu a studiat i enciclopedia în
Alexandria pe care le-a descris în
Almagest. A utilizat proiec ia
stereografic în alc tuirea h r ilor. Prin
traduceri arabe i latine, Almagestul a
fost cunoscut în Europa. Cu Ptolemeu
se încheie perioada ascendent a
astronomiei antice. - Analemma este o
lucrare de astronomie, care folose te pe
larg mat. Planisferium cuprinde
principiile proiec iei stereografice.
Optica, în care sunt expuse teoria
oglinzilor i refrac ia luminii. -
Geografia, în care folosind proiec ia
cartografic a lui Marinos din Tyr (sec.
I e.n.) a indicat latitudinile i
longitudinile a 8000 puncte de
suprafa terestr . - Despre m sur tori
etc. Teoremele lui Ptolemeu au fost
reluate de c tre matematicienii români:
N. N. Mih ileanu (1938), Al. Myller Mémoire sur les fonctions algébriques.
(1962) etc. Are lucr ri importante în domeniul
astronomiei fizice i de precizie.
PURBACH, George de (vezi:
Peuerbach G.). PUISSANT, Ludovic (1769-1843),
matematician i savant francez.
PUISEUX, Victor Alexandre (1820- Membru al Acad. de t. din Paris.
1883), matematician francez, vestit Conduc torul c. de Aplica iuni a
prof. de mecanic cereasc la Soborna. Inginerilor Geografi din Paris i a
N. la Argenteuil i m. la Fontenay condus lucr rile de ridicare a h r ii
(Jura). A fost discipolul lui Sturm i Fran ei, f când ridic ri topografice în
Cauchy. Membru al Acad. de t. jurul localit ii Melun. La aceast
(1871). Prof. de calcul diferen ial i lucrare a participat i Petrache Poenaru,
integral i mecanic cereasc . A avut o fost discipol al lui Puissant, pentru
influen hot râtoare asupra lui Spiru studiile i lucr rile pe care le-a f cut
Haret. Fiul s u Pierre-Henri a fost de acesta în Fran a, Puissant i-a dat în
asemenea un mare astronom (n. 1855), 1828 un certificat elogios. Op.pr.: -
care în 1912 a devenit i el membru al Recueil de diverses propositions de
Acad. de t. A. t.: În 1850 a creat Géométrie, Paris (1801), care are
teoria func iilor algebrice de variabil caracterul unei culegeri de exerci ii. -
complex i a stabilit o teorie complet Geodezia (1842), în care a stabilit
asupra dezvolt rii în serie la studiul principalele forme aole trigonometriei
ramurilor infinite. Prin descoperirea sferice cu ajutorul coordonatelor în
acestei teoreme, extrem de important spa iu.
din domeniul func iilor algebrice, a
contribuit la eliminarea dificult ilor ce
ap reau la dezvoltarea în serie a acestor
func ii. Puiseux a stabilit no iunea de
ciclu i a demonstrat c seria este
convergent numai pân la cel mai
apropiat punct de ramificare sau pân
la punctul de discontinuitate infinit al
uneia dintre ramurile reprezentate de
serie. Puiseux a eviden iat din nou
importan a variabilei complexe: dac în
domeniul real x i − x sunt dou
func ii diferite, în domeniul complex
ele sunt doar dou determin ri ale
aceleia i func iuni Z, determin ri ce se
permut când ocolim singularitatea
Z = 0 . Op.pr.: - La Terre et la Lune.

622

Q
QUIN JIU SHAO (vezi: Tin Tzin
Shao).
QUERCU, Simon (vezi Simon
Eycke).
QUETELET, Lambert Adolph
Jacques (1796 - 1874), matematician,
statistician i astronom belgian. N. la
Grand, m. la Bruxelles. Dr. în mat. de
la Grand (1819), cu o tez în care a
ar tat c focarele unei re ele de conice
sunt situate pe o curb de ordinul trei,
care trece în strofoid , dac re eaua
con ine un cerc. În 1820 a g sit o
formul pentru aria triunghiului format
din trei cercuri mici ale sferei. În 1823
a plecat la Paris pentru a se documenta
asupra astronomiei, unde a cunoscut pe
Fourrier, Poisson, Lacroix, de la care a
studiat teoria probabilit ilor i a
sesizat c statistica i studiul
popula iilor trebuiau s dezvolte
regularit i statistice, atât pe medii, cât
i în structura reparti iei. Aceste idei
ale lui Quetelet au avut o influen
considerabil în construirea Soc.
Na ionale i Interna ionale de
Statistic . El a organizat Primul
Congres Interna ional de Statistic
Social . A introdus no iunea de “
predispozi ie spre sinucidere ”. În 1833
a pus bazele statisticii moderne. Între
anii 1825- 1839 a condus revista “
Corespondence mathématique et
623
physique”. El a fondat Observatotorul
din Bruxelles. Quetelet a sus inut c
cercetarea statistic a fenomenelor
sociale s-ar supune unor legi ve nice i
imuabile. A aplicat teoria mat. a
distribu iei erorilor de m surare,
elaborat pentru uzul astronomiei i
geodeziei la studiul variabilit ii
individuale umane, de exemplu la
reprezentarea inegalit ii în l imilor
unui grup de recru i. Op.pr.: - Lettres
sur la théorie des probabilités
Bruxelles (1846). - Histoire des
Sciences mathématiques ches les
Belges, Bruxelles (1871). A scris i un
tratat de astronomie, care a fost tradus
în limba român de c tre Spiru Haret i
publicat în Ed. Junimea din Ia i (1873).
Are cercet ri i lucr ri frumoase din
optic .
QUSTA, ibn L q a (> 912),
matematician arab. De la el a r mas
lucrarea “ Tratat despre demonstrarea
opera iilor de la calculul celor dou
erori ” în care a expus regula celor
dou false pozi ii. Este o lucrare de
algebr -geometrie.
 luat licen a în mat. la Univ. din
Bucure ti. Anii studen iei au fost grei

R
din cauza evenimentelor din primul
r zboi mondial, studen ii neavând
asigurat pâinea i c ldura necesare. În
1923 i-a luat din nou licen a în mat. la
RAABE, Joseph L. (1801-1859), Sorbona-Paris, iar în 1925 i-a luat i
ilustru matematician elve ian. În 1927 a diploma de ing. electronist. În 1930 i-a
stabilit principiile i formele sus inut teza de doctorat în mat. Între
trigonometriei sferice cu ajutorul 1925-1928 a func ionat ca asist. de
coordonatelor în spa iu. În 1832 s-a analiz mat. la Fac. de t. a Univ. din
ocupat de criteriile de convergen Bucure ti. Între 1930-1934 asist. la
care-i poart numele. În 1848 a publicat Catedra de Analiz Mat. la c.
o lucrare consacrat func iei de gradul Politehnic din Bucure ti i simultan
n pentru x înreg: conf. la Fac. de t. din Bucure ti, apoi
la c. Politehnic din Bucure ti, la
1n −1 + 2 n −1 + 3 n−1 + Κ + (x − 1)n −1 , Catedra de Mat. Generale. În 1946
publicat la Zürich. În 1854 a dat prof. definitiv la Politehnica din
generaliz ri integralelor multiple Bucure ti, la Catedra de Mat. Generale,
prezentate de Dirichlet, cu ajutorul unde a func ionat pân în 1934. Între
func iilor gama. anii 1948-1953 a func ionat i la Inst.
de Petrol i Gaze din Bucure ti, ca prof.
RABDAS, din Smirna (vezi de analiz mat. i apoi la Inst. de
Artavastos). Construc ii din Bucure ti. Membru al
Soc. G. Mat. (1927). Asupra lui Racli
RABUEL, Cl. (1669-1728), a avut o influen prof. Nils Nörlund
matematician iezuit. A studiat analiza din Oslo, pe care l-a cunoscut cu ocazia
curbelor de ordinul III, pe care le-a unei vizite în acest ora . În 1954, în
ob inut ca exemple numerice pentru urma unei como ii celebrale s-a
locuri geometrice cu cinci drepte. pensionat. A. t.: La începutul activit ii
Op.pr.: Commentaires sur la sale, a dezvoltat în teza de doctorat
Géométrie de M. Descartes, Lyon (1930) preocup rile prof. N.E. Nörlund
(1730), publicat post mortem de c tre din Oslo, referitor la calculul cu
unii din elevii lui. diferen e finite. A studiat propriet ile a
dou clase importante de polinoame i
RACLI , Rudolphe Niculai (1896- a stabilit trei formule pentru
1966), analist român. Tat l s u originar dezvoltarea unei func ii arbitrare în
din Roman. coala primar i lic. le-a serie de polinoame R(x) cu termenul
urmat la Bucure ti la “Dimitrie rest sub form de integral definit . A
Cantemir” i “Gh. Laz r”. În 1920 i-a dat solu ia principal a trei clase de
624
ecua ii ca diferen e finite. În 1937 a
redactat cursul de analiz
infinitesimal , dup notele luate dup
lec iile lui Davidoglu. A publicat
manuscrisul lui Tr. Lalescu: Culegere
de probleme de geometrie descriptiv
(1935). A redactat Cursul de mecanic
ra ional al lui A.G. Ioachimescu
(1931). A litografiat Cursul de
geometrie analitic al lui Gh. i eica
(1931), Cursul de avia ie al lui St. N.
Mirea, Cursul de algebr superioar
predat de Aurel Angelescu la Fac. de
t. din Bucure ti. A litografiat Cursul
de analiz infinitesimal al lui
Davidoglu (1931), Cursul de geometrie
analitic dup lec iile f cute de D.
Pompeiu la c. Politehnic din
Bucure ti. Racli s-a ocupat de teoria
ecua iilor func ionale i a ecua iilor
integrale, a ecua iilor integro-
diferen iale i a ecua iilor cu diferen e
finite. De teoria numerelor, în special
de marea teorem a lui Fermat. A
stabilit dezvoltarea în serie Taylor
generalizat a unei func ii arbitrare, a
legat func iile ra ionale R(Z ) de
problema itera iei func iilor ra ionale.
Pân la Racli nu a fost tip rit în limba
român nici un tratat privind calculul
diferen ial i integral. Au existat numai
cursuri litografiate. În lucr rile lui
Racli se resimte i influen a lui Tr.
Lalescu. Între 1926-1939 a fost
redactor la “Buletinul matematic al
Soc. Rom. de tiin e”. Între 1935-1946
a redactat revista “Numerus”. Între
1928-1930 a redactat revista
“Universitar ” de mat. Între 1928-1933
a redactat “Annales roumaines de
625
mathématique”. Aceste reviste au jucat
un rol important în ce prive te
preg tirea candida ilor pentru c.
tehnice superioare i pentru examenele
de capacitate ale candida ilor. A
participat la mai multe congrese
interna ionale de mat. Racli a fost un
bun prof. i bun pedagog. Op. pr. -
Solu ia principal a ecua iei cu
diferen e finite a lui Poincaré, Paris,
tez de doctorat (1929). - Curs de
algebr superioar i elemente de
analiz (1929). - Probleme deslegate
de examen (1937) - Memento numeri,
probleme dezlegate propuse la
Admitere la Politehnic din Bucure ti,
3 vol. (1944-1947). - Tratat de
matematici elementare (1944). -
Complemente de algebr superioar
(1946). A scris manuale colare de
aritmetic i geometrie, în diferite
edi ii.
RADAU, Jean Charles Rodolphe
(1835-1911), matematician i astronom
francez, publicist. N. la Angerburg, m.
la Paris. Membru al Acad. de t.
(1897). A. t.: a ob inut rezultate
importante privind cercet rile în mat.
teoretic , astronomie, meteorologie,
fizic i fotochimie. Lucr rile lui mai
importante sunt legate de studiul
mi c rii Lunii i forma Lunii i a
P mântului. A întocmit, în baza teoriei
lui Delaunay, tabele relativ la mi carea
Lunii, de o importan deosebit .
RADÓ, Ferencz, matematician
contemporan. Cercet tor la Inst. de
Calcul Numeric din Cluj. Dr. în mat.
A. t.: Se ocup de analiza numeric , de
ecua iile func ionale, de studiul
sistemelor de ecua ii liniare cu o
infinitate de necunoscute, sistem
utilizat în problema transmiterii de
c ldur în cazanele de aburi. În
rezolvarea nomografic a ecua iilor cu
un num r mare de necunoscute, a
studiat problema de separare a
variabilelor. A determinat condi iile
necesare i suficiente ca o func ie s fie
reprezentabil prin suprapuneri de
func ii cu un num r mai mic de
variabile. A f cut un studiu special al
condi iilor de dependen liniar pentru
func ii continue. A studiat ecua iile
func ionale întâlnite în nomografie. A
stabilit teorema referitoare la separarea
variabilelor pentru ecua iile cu cinci
variabile (1955). S-a ocupat de
reprezentarea ecua iilor cu patru
variabile, cu ajutorul nomogramelor
romboidale. A stabilit unele propriet i
integralelor ecua iilor diferen iale
liniare (1960). S-a ocupat de
programarea liniar (1960). A studiat
calculul aproximativ al extremelor unor
func ii (1961). A stabilit un algoritm
pentru rezolvarea unor probleme de
programare matematic (1964) etc.
Op.pr.: - Ecua ii func ionale în
leg tur cu nomografia - tez de
doctorat. - Asupra unei probleme de
propagare a c ldurii (1954). -
Reprezentarea ecua iilor cu patru
variabile cu ajutorul nomogramei
romboidale. Lec ii de nomografie.
Ed.Tehn., (1956). - Culegere de
probleme pentru cercurile de
626
matematici din colile medii (în limba
maghiar ), Ed. Tehn. (1957) etc.
RADON, Johann Karl August (1887-
1956), matematician austriac cunoscut
prin lucrarea: Theorie and
Anwendungen der absolut aditiven
Mengenfunctionen, Wien, (1953), în
care a ar tat cum se poate defini
m sura integralei prin procedeul
Lebesgue, numit m sur Radon, care a
fost generalizat de c tre Romulus
Cristescu, în teorema lui Radon-
Nikodym, în k-spa ii (1957). În 1935 a
folosit metoda lui Green pentru
formulele de cuadratur .
RADOS, Gusztáv (n.1862),
matematician maghiar. N. la
Budapesta. Studiile univ. le-a f cut la
Budapesta i la Lipsca. Prof. la Univ.
din Budapesta (1885), prof. titular
(1893). Membru corespondent al Acad.
de t. din Ungaria (1894). Membru
titular (1907), dr. onorific al Univ. din
Cluj. Între 1891-1893 secretar al Soc.
Ungare de Mat. i Fizic . În 1913 a fost
ales pre edinte al acestei soc.
Redactorul revistei de matematic i
fizic pentru un num r de 22 vol. De
apte ori a fost decan al Fac. de t. din
Budapesta i de trei ori rector al
aceleia i univ. De numele lui se leag
construc ia Casei Studen e ti din
Budapesta. A. t.: se concretizeaz în
domeniul algebrei superioare. S-a
ocupat de func iile algebrice, de teoria
determinan ilor, de func iile eliptice, de
teoria substitu iilor ortogonale. A
determinat metoda calcul rii
r d cinilor ecua iei lui Laplace.
Op.pr.: - A feesöbb fokú kongruenciak
elméletéhez etc. Memoriile sale le-a
publicat în “Journal für die reine und
angewandte Mathematik”, în “Math.
Annallen”, în “Annales scientifiques de
l'École Normale Superieure”, în
“Bulletin des Sciences
Mathématiques”, în “Rendiconti del
Circolo Matematice di Palermo” etc.
RADOS, Ignac (n.1859), matematician
maghiar. N. la Budapesta. Studiile le-a
f cut la Acad. Comercial din
Budapesta. Prof. la lic. din
Székelyudvarhely (1888), iar în 1894 s-
a transferat la Buda. Prof. la lic. real
din Budapesta (1918). A tradus în
limba maghiar lucr rile lui János
Bolyai: Appendix i lucr rile lui
Stäckel Wolfgang i Johann Bolyai.
RADU, Miron (vezi Miron Radu).
B DULESCU, Ion Eliade (vezi
Heliade I. R dulescu).
R DULESCU NITA (vezi Heliade I.
R dulescu).
RADULPH, Paul (vezi Adelard din
Bath).
RAHMANINOV, I. I. (1826-1907),
matematician i mecanician, autor al
unor lucr ri de geometria suprafe elor.
El s-a ocupat de problemele mecanicii
analitice i teoriei elasticit ii i a
consacrat lucr ri speciale bazelor
teoriei mi c rilor relative i stabilirii
627
ecua iilor mi c rii corpului solid cu un
punct fix.
RALLET, Ion D. (1851-1916),
matematician român. Om cult i
excelent pedagog. N. la Hu i, tat l s u
Dimitrie Rallet boier moldovean, mare
logof t, lupt tor pentru Unirea
Principatelor. Membru al Partidului
Unionist. c. primar a f cut-o la Ia i,
iar liceul la Strasbourg în Fran a. În
1870 s-a mutat la Montpellier, iar în
1872 i-a luat bacalaureatul. Studiile
superioare le-a continuat la Sorbona,
fiind coleg cu Paul Appeli. Un an a
urmat i la École Centrale des Arts et
Manufactures din Paris. În 1879 i-a
terminat studiile în Fran a. Reîntors în
ar (1982), a devenit prof. de algebr
i teoria func iilor la Fac. de t. din
Ia i, unde a func ionat neîntrerupt pân
a decedat. Între 1880-1907 a func ionat
prof. la Lic. Militar din Ia i între 1895-
1896 director la Lic. Internat din Ia i.
Între 1892-1893 a suplinit Catedra de
Geometrie Descriptiv la Univ. din
Ia i. Între 1882-1892 prof. repetitor la
c. Normal Superioar din Ia i. Între
1914-1915 decan al Fac. de t. din Ia i.
A. t.: Rallet a fost fondatorul revistei
tiin ifice “Recrea ii tiin ifice” din Ia i
(1883). S-a ocupat de reorganizarea
înv mântului moldovenesc. Op.pr.: -
Curs de geometrie descriptiv (1891). -
Curs de teoria func iilor de variabil
complex (1895). - No iuni de
Cosmografie. - Curs elementar de
mecanic (1900). - Toate aceste lucr ri
au aspect clasic i au fost utilizate timp
de 20 de ani.

RAMANUJAN, Scrinivasa (1887-
1920), genial matematician indian, unul
dintre marii matematicieni ai secolului
nostru. Provine dintr-o familie s rac
din sudul Indiei. În 1914 a plecat în
Anglia i a urmat la Trinity College.
Aici a devenit cunoscut prin
remarcabilele sale studii, îndeosebi în
domeniul teoriei numerelor. Membru al
Trinity College i Royal Society. La
etatea de 16 ani a studiat cartea:
Synopsis of Mathematics a lui Carr,
care l-a trezit la o intens activitate
mat. În 1919 fiind bolnav a fost nevoit
s se reîntoarc în India. Ramanujan nu
avea o preg tire superioar terminat .
A. t.: Ramanujan a cunoscut foarte
bine partea teoretic a func iilor eliptice
i teoria numerelor, dar nu cuno tea
teoria func iilor analitice. Baza
lucr rilor sale o constituie cartea lui
Carr i Algebra lui Crystal.
S-a ocupat de analiza mat. Hardy, cu
care era prieten, a apreciat capacitatea
mat. a lui Ramanujan i a afirmat c ar
fi devenit un mare matematician dac
nu s-ar fi îmboln vit de tuberculoz ,
care l-a r pit la 32 de ani. Ramanujan a
avut un mare talent mat. Descoperirile
lui au contribuit la o transformare a
atmosferei mat. generale. A dat dovad
de profunzime, de multilateralitate i de
un talent de for . “Frumuse ea
rezultatelor sale, unice în felul lor, este
cu totul uimitoare” - scrie Hardy. Unele
afirma ii r mase nedemonstrate, au fost
cercetate de c tre prof. Watson i
Preese. Cea mai important problem a
lui Ramanujan o constituie distribu ia
628
numerelor prime. A dat dovad de o
tehnic foarte înalt în ceea ce prive te
transformarea seriilor divergente i a
integralelor. El nu dispune de
demonstra ii riguroase pentru
justificarea opera iilor sale. Cercet rile
sale g sesc ast zi aplica ie în
cercet rile atomice, în teoria
pirometriei i studiul temperaturii la
furnale. Ramanujan citeaz în lucr rile
sale lucr rile lui Radu Theodorescu,
privind studiul variabilelor i func iile
aleatoare abstracte. Op.pr.: - Culegere
de probleme, c reia Hardy i-a f cut o
important recenzie. Biografia lui
Ramanujan este scris de Sashu Aiyar,
iar necrologul a fost întocmit de prof.
Hardy. Ambele ne ofer o imagine
asupra personalit ii lui Ramanujan.
RAMÉE, Pierre de la (Ramus Petrus
Romanus) (1515-1578), matematician
i filosof francez. Prof. la Sorbona. În
1557 a fost solicitat de c tre Ioan
Sigismund, voievodul Transilvaniei, s
înfiin eze în Transilvania o c.
Superioar Calvin (Univ. solicitat , pe
care a refuzat-o). De asemenea a fost
chemat prof. la Alba-Iulia de c tre
Zapolys Ioan, pe când era prof. la
Heidelberg. În aceast calitate a condus
c. superioare din Transilvania
înfiin ate de Ioan Sigismund. În
noaptea de Sf. Bartolomeu din anul
1572 a fost ucis, pentru c a fost
protestant. Rameé a fost un umanist,
filosof polemist. A manifestat ostilitate
fa de tradi ia scolastic , afirmând c
tot ce a spus Aristotel este fals. A. t.:
Rameé a scris celebrul curs de mat.
Scholarum Mathematicarum libri,
Basel (1569), în care a comentat
structura logic a Elementelor lui
Euclid. Despre axiomele lui Euclid
spunea c ele nu trebuie anun ate decât
pe m sura necesit ilor. Fran a a fost
prima ar în care, la întocmirea
manualelor de geometrie elementar ,
autorii s-au ab tut de la metodele de
expunere ale lui Euclid. El a fost
primul care a reformat înv mântul
geometriei ce se f cea pân la el dup
Elementele lui Euclid. A prezentat
principiile geometriei într-un mod mai
firesc decât Euclid, în mod practic i
didactic, încercând s fac o adaptare
practic a înv mântului geometriei.
Rameé a pus aritmetica mai presus
decât geometria. Lucr rile mat. ale lui
Rameé au constituit baza lucr rilor lui
Alsted i Porcsalmi Andras. Via a i
operele lui Rameé au fost descrise de
c tre Chr. Weddinton.
RAOMEN (vezi Romanus Adrian).
RARMADZE, Andrei Mihailovici
(1890-1929), matematician sovietic.
Studiile superioare le-a terminat la
Univ. din Moscova (1910). Dr. în mat.
(1925). A. t.: în 1918 prof. la Univ. din
Tiflis, pe care a organizat-o.
Preocuparea principal : calculul
varia ional. În 1914 a publicat lucr ri
privind calculul varia ional pentru
curbe. În 1920/22 a publicat Analiza
matematic în limba georgian . În
1934 de asemenea a publicat lucr ri în
leg tur cu calculul varia ional.
629
RA EVSKIJ, Piotr Konstantinovici
(n. 1907), geometru sovietic. În 1928 a
absolvit Univ. “Lomonosov” din
Moscova, unde în 1934 devenise prof.
Este decorat cu ordinul Steagul Ro u”
i cu alte medalii. A. t.: teoria
diferen ial , geometria proiectiv ,
geometria neeuclidian , geometria
riemannian , geometria Finsler,
axiomatica geometriei proiective,
geometria spa iilor omogene, legate de
grupurile continue. La edin a Soc.
Mat. din Moscova (1954), a expus: O
scurt privire asupra vie ii i activit ii
lui V. F. Kagan i despre reprezent rile
liniare ale grupului diferen ial. La
Congresul al III-lea Unional al
Matematicienilor Sovietici, Moscova
(1956), a f cut o comunicare asupra
spa iilor omogene, ar tând ceea ce au
ob inut I. P. Egorov i c. japonez de
geometrie, precum i Gh. Vrânceanu
asupra spa iilor cu conexiune i asupra
spa iilor riemanniene. Op.pr.:
Geometrie polimetric , Moscova
(1941). Teoria geometric a ecua iilor
cu derivate par iale, Moscova (1947). -
Curs de geometrie diferen ial (1953).
- Geometrie riemannian i analiza
tensorial (1953) etc.
RAUHBEIN, Hasc (vezi Dasypodius
Konrad).
RAYLEIGH, John William Lord
Strutt (1842-1919), matematician i
fizician englez. N. la Longfort-Grave,
m. la Witham. Prof. la Cambridge.
Membru al Acad. de t. al Ungariei
(1914), an în care a primit premiul
Nobel, pentru fizic . A. t.: Cercet rile
sale sunt din domeniul matematicii,
acusticii, opticii i electricit ii. A
generat un model de prim mers la
întâmplare investigat în teoria
probabilit ilor, privind procesele
unidimensionale de mi care brownian ,
în care o particul material este
influen at de alte particule care-i
imprim o mi care întâmpl toare.
Particula se poate mi ca cu un pas la
dreapta cu probabilitatea p, sau un pas
la stânga, cu probabilitatea 1 − p ,
independent de pozi ia ei la momentul
considerat. În 1895, împreun cu
Ramsay, a descoperit aragonul, ca
element component al aerului. În 1916
a studiat problema mi c rii lente a unui
fluid compresibil în jurul unui cilindru
circular. Op.pr.: Theory of sound,
Londra (1894/95). - Scientific Papers 4
vol. (1899-1903).
RÉAUMUR, René Antoine de
Ferchault (1683-1757), matematician
i fizician francez. N. la Racgelle, m. la
Saint-Julien du Terreux. Ini ial a fost
zoolog, apoi s-a ocupat cu mat. i în
fine cu fizica. În 1709 a dat o teorem
fundamental pentru evolutele strâmbe,
generalizate (evolutoide). A inventat
termenul cu scal - 800. Cu teoremele
lui Réaumur s-au ocupat Al. Myller:
“Stud. i Cerc. tiin ”. Acad.R.P.R.,
Ia i, t.II/1951., Gh. Gheorghiev:
Despre câteva generaliz ri ale
teoremei lui Réaumur la curbe pe o
suprafa (1952).
630
RECORD, Robert (1500-1558),
matematician, om de tiin englez.
Medic vestit. A fost medicul de cas al
Regelui Eduard al VI-lea i al Mariei
Tudor. Ca matematician a scris o
aritmetic , în care semnul egalit ii a
fost dat printr-un simbol format din
dou linii paralele, orizontale, t iate
oblic, sub forma literei “Z”. În 1556 a
scris un manual de algebr , în care a
ap rut pentru prima dat semnul
egalit ii prin dou linii paralele
orizontale (=), simbol care se utilizeaz
i ast zi, f r a suferi i alte schimb ri.
Record a fost cel mai de seam i
remarcabil algebrist englez din sec.
XVI. Op.pr.: The Ground of Art
(1540). - The Pathway to Knowledge
(1551), - The Whestone of Uitte (1556).
REES, K. F. (n. 1690), matematician
olandez. N. în provincia olandez
Limburg. De la el a r mas lucrarea:
Allgameine Regel dar Rachenkunat
(Regula general a calculului, 1735),
care în 1737 a fost tradus în limba
francez , iar în 1739 în limba german
de c tre L. M. Kahle. În aceast lucrare
este descris schema de aplicare a
regulii lan ului, denumit “regula lui
Rees”. Marele succes al acestui
procedeu se explic , pe de o parte, din
tendin a crescând a calculatorilor de a
înlocui mul imea de reguli particulare
printr-o regul general , aplicabil în
toate cazurile, iar pe de alt parte, prin
faptul c utilizarea acestei reguli cerea
eforturi intelectuale cu totul
neînsemnate.
REGIOMONTANUS, (vezi: M ller
Johann).
REISCH, Grigorios (sec. XVI),
matematician, c lug r din ordinul St.
Bruno. De la el a r mas lucrarea:
Margarita Philosophica, Freiburg
(1503), pe care a reeditat-o în repetate
rânduri. Lucrarea este consacrat
aritmeticii i geometriei, fiind un
rezumat al manualului lui Boethius. El
mai este autorul unui manual cu
caracter enciclopedic - sub form de
dialog - foarte r spândit în sec. XVI. A
luat parte activ la disputa fizicienilor
i astronomilor epocii, asupra formei
P mântului.
RELEAUX, F. (sec. XIX), cunoscut
prin lucrarea sa: Lehrbuch der
Kinematic (Tratat de cinematic ),
Braunschweig (1875), în care pe baza
no iunii de leg turi, cupluri i lan uri
cinematice, s-a imaginat un întreg
sistem pentru dezvoltarea ulterioar a
cinematicii mecanismelor.
RÉNYI, Alfred (n. 1921), probabilist
maghiar. N. la Budapesta. A fost ini iat
în cercetarea mat. de c tre prof. L.
Féjer. Dr. în mat. (1945), în baza unei
teze sus inut sub preziden ia lui F.
Riesz, din domeniul func iilor de o
variabil complex . Între 1946/47 a
studiat la Leningrad, dedicându-se
teoriei numerelor. A ob inut titlul de
candidat în tiin e cu o tez sus inut
sub conducerea prof. Liunnic, în care a
tratat a a-numita “cvasi-Goldbach”,
care i-a adus celebritate, fiind distins cu
631
premiul de Stat “Kossuth”.
Demonstra ia lui Rényi a scos în
eviden un rezultat important privind
numerele pare: orice num r par poate fi
reprezentat ca o sum compus dintr-un
num r prim i un alt num r compus,
num rul factorilor primi ai acestuia din
urm fiind mai mic decât o constant .
Aceasta aproximeaz cel mai bine
conjectura original a lui Goldbach. În
1958 a participat la Congresul Mondial
de Mat., unde a inut un referat despre
studiul cercet rilor de probabilistic în
domeniul teoriei numerelor. Pre edinte
al Inst. Interna ional de Stastistic .
A. t.: în 1950, A. Rényi a trecut de la
domeniul teoriei numerelor la calculul
probabilit ilor i la teoria informa iei
i statistica mat., dar nu a p r sit nici
teoria numerelor ci, cu un remarcabil
spirit de sintez , a extins metodele
probabilistice i asupra acestui
domeniu. Preocuparea sa privind noua
preocupare axiomatic a teoriei
probabilit ilor i-a adus a doua oar
premiul de stat “Kossuth”. În lucr rile
sale s-a preocupat de: latura aplicativ
a calculului probabilit ilor în fizic ,
biologie, chimie i industrie, de
problemele subtile ale fundament rii
teoretice a probabilit ilor, de teoria
e antioanelor statistice, de
generalizarea sistemului de axiome ale
teoriei probabilit ilor condi ionate, de
fundamentarea statisticii mat. cu
ajutorul teoriei informa iei. Rezultatele
în acest din urm domeniu au fost
communicate la un simpozion inut la
Berkeley (California-1965), precum i
cu ocazia unei conferin e, inut la
Bucure ti (1966). În 1960, a inut o
serie de conferin e consacrate
aplica iilor calculului probabilit ii în
teoria numerelor la Stanford, Michigan
(S.U.A.), apoi la Univ. Cambridge
(1964) etc. Op.pr.: -
Wahrscheinlichkeitsrechnung, mit
einem Anhang über Informa-
tionstheorie, Berlin (1962), care a
cunoscut o primire favorabil în
cercurile de speciali ti i în înv mânt,
fiind adoptat de numeroase univ. -
Dialogusok a matematikarel, Budapest
(1965), tradus în limba român de E.
Toth (1963), care este o lucrare de
filosofie, în care se discut rela ia
dintre mat. i realitate pe plan principal,
filosofic. Arat c primul matematician
aplicativ este Arhimede, apoi citeaz pe
Galilei, care a fost primul matematician
care a recunoscut metoda mat. a
cunoa terii naturii etc.
R THY, Mor (n. 1846), matematician
maghiar. N. la Nagy-Körös. Studiile
superioare le-a f cut la Budapesta i
Viena. Asist. univ. la Budapesta
(1869). În 1872 s-a înfiin at Univ. din
Cluj i între 1874-1876 a func ionat ca
prof. la aceast univ., predând cursurile
de hidrodinamic i cursurile de
mecanic , iar între 1876-1884 cursurile
de mecanic teoretic i analitic . Între
1885-1887 a predat mat. pure. În 1887
a fost transferat la Univ. din Budapesta,
unde a predat teoria c ldurii, mecanica
analitic , teoria poten ialului, evolu iile
principiilor mecanicii teoretice,
capilaritate i algebr . Începând din
1891 a predat geometria analitic i
632
mecanica. Membru titular al Acad. de
t. din Ungaria (1900). - A redactat
Testamentul lui Bolyai (1904). Este
autorul unor studii importante din
hidrodinamic , mat. i fizic etc.
REY, Abel (n. 1873), matematician
francez i însemnat istoric al mat. Rey
a afirmat c ira ionalitatea lui 2 a
fost privit mult timp ca o “excep ie
scandaloas ”, c ea era inut ascuns i
se împiedic r spândirea cuno tin elor
asupra incomensurabilit ii. Se refer ,
pentru confirmarea acestor fapte, nu
numai la legenda pitagoreic a pieirei,
în timpul unui naufragiu al lui Hippas
din Metapont, care a divulgat taina
descoperirii incomensurabilit ii,
precum i la faptul c , chiar dup
aceast descoperire, mult timp era
dezvoltat o aritmetic , care recunoa te
exclusiv doar numerele întregi. Op.pr.:
La science dans l'Antiquité, Paris
(1930), în trei vol. - La science
orientale avant les Grecs (1942).
REYE, Karl Theodor (1838-1919),
geometru german. N. la Kuxhaven.
Prof. la Univ. din Zürich (1867), la
Univ. din Aachen (1870), la Strasbourg
(1872), unde a fost prof. lui Gh. Juga.
Op.pr.: Geometrie der Lage, Leipzig
(1899,1907). Synthetische Geometrie
der Kügeln, Leipzig (1880). Die
Synthetische Geometrie in Altertum
und in der Neuzeit, Strasbourg
(1886,1889).
REYMOND, Arnold (1874-1958),
matematician elve ian. În anii 1930-
1938 a inut la Univ. din Cluj un num r
de conferin e despre descoperirile i
lucr rile sale proprii. În 1947 a depus
un effort sus inut pentru crearea
Uniunii Interna ionale de Istorie a
tiin elor, la Congresul de la Lausanne.
Op.pr.: La science dans L'Antiquité
Greco-Romaine. - La mémoire de
Pierre Sergescu, în L'einseignement
mathématique, Geneva (1955).
RHABDAS (vezi: Artavazdes).
RHAETICUS, Georg Joachim (1514-
1576), matematician german.
Adev ratul nume, von Lauchen
Joachim. A primit numele de Rhaeticus
dup Rhateia, numele latinesc al
Tirolului, ara lui de origine. A fost un
protestant pasionat. N. la Feldkirsche,
m. la Kaschen (Kassa), în Ungaria. A
fost elevul lui Copernic. În 1539 s-a
legat o mare prietenie între ei, care au
atras în jurul lor un grup de protestan i,
matematicieni, înv a i i astronomi, ca
Jan Schöner, Erasm Reinhold i Filip
Malanchton, acesta din urm fiind
mâna dreapt a lui Luther, l-a remarcat
pe Rhaeticus. A studiat mat. la Zürich.
La etatea de 23 de ani (1537) a ajuns
prof. de mat. la Univ. din Würtenberg
unde, în cuvântul de deschidere a
cursului s u de aritmetic , s-a str duit
s conving pe studen i c vor putea
înv a u or adunarea i sc derea. În ce
prive te opera iunile mai grele ale
aritmeticii, înmul irea i împ r irea,
prof. sper c cel pu in studen ii mai
silitori i mai talenta i vor reu i s
în eleag . Din con inutul acestei
633
cuvânt ri rezult cum era studiat
aritmetica în era scolastic a Evului
Mediu. Între anii 1539-1541, Rhaeticus
a plecat la Fromport (Frauenberg-
Polonia), unde sub îndrumarea lui
Copernic, s-a ocupat cu noul sistem al
lumii, a studiat manuscrisul preg tit
pentru tipar al lucr rii lui Copernic,
care s-a tip rit la Nürnberg, sub titlul:
Despre revolu iile sferelor cere ti. De
la Frauenberg, Rhaeticus s-a reîntors la
Würtenberg, apoi a plecat la Nürnberg
i Leipzig, iar mai târziu a c l torit din
nou în Polonia, unde a tr it un timp,
apoi s-a retras în Ungaria, unde a
decedat. La Univ. din Leipzig,
Rhaeticus a depus o mare activitate în
domeniul mat. În 1561, când era prof.
la Wittenberg, a fost invitat de Despot
Vod , ca prof. de mat. la “Schola latin
din Cotnari”, s înfiin eze o Academie,
care a r mas numai proiect i s
înfiin eze o societate a oamenilor de
tiin la Suceava, invita ie ce nu a fost
acceptat . A. t.: Rhaeticus a jucat un
mare rol în r spândirea teoriei lui
Copernic. Noua teorie a lui Copernic a
devenit astfel cunoscut unui cerc mai
larg de cititori. Prof. la Univ. din
Leipzig. În 1540, Rhaeticus a început
întocmirea unor tabele trigonometrice
în care sinusurile au fost calculate cu
10 zecimale exacte. În 1551 a început
calcularea unor noi tabele
trigonometrice din 10 în 10 secunde,
care au fost tip rite în 1596 deoarece la
moartea lui nu erau terminate. El a fost
primul matematician european, care a
calculat i definit func iile
trigonometrice în triunghiul
dreptunghic i nu în cerc, cum s-a
procedat pân atunci. În 1551 a
introdus no iunea de cosinus, în loc de
sinus versus. În 1576 a introdus
denumirea de secant . A stabilit o serie
de formule trigonometrice calculate
prin logaritm. Op.pr.: - Naratio prima
de libris revolutionum, Gdansk (1540),
retip rit de Pascal în 1541. -
Trigonometria Copernici (1542). -
Opus platinum de triangulis. -
Ephémeris et fundamentis Copernici,
Naratio de libris revolutionum
Copernici. - Narationes de astronomia,
et geographia et physica. - Canoni
doctrinae triangulorum, Leipzig
(1551). O copie dup lucrarea: Opis
Palatinum et triangulis, se afl la
Observatorul Astronomic din Roma.
Rhaeticus a scris i prima biografie a
lui Copernic.
RHAM, Georges de (n. 1903),
matematician elve ian contemporan,
personaj de prestigiu interna ional în
geometria diferen ial global . Prof. de
mat. la Laussane (Elve ia), fost
pre edinte al Asoc. Interna ionale a
Matematicienilor pân în luna august
1966. A. t. o constituie teoria formelor
diferen iale definite pe un spa iu
Riemann. Rham s-a interesat mult de
lucr rile lui Poenaru, pe care l-a
apreciat i unele din cercet rile lui
Poenaru au fost continuate i dezvoltate
de c tre Rham. În 1964, Rham a
participat la colocviul de matematic
inut la Bucure ti. Op.pr.: - Relation
entre la topologie et la théorie des
intégrales multiples (1936).
634
RHEITA Schylacus, Maria de (1597-
1660), matematician , fizician ,
astronoam . Numele s u real Schyrl la
transformat în nume latinesc. N. în
Cehoslovacia i m. la Ravenna. A. t.:
este legat de o nou teorie asupra
forma iei lumii, opus lui Copernic.
Are o inven ie de telescop cu patru
lentile, utilizând pentru prima dat
no iunea de “obiectiv” i “ocular”, în
determinarea elementelor componente
ale telescopului. Op.pr.: - Oculus
Enoch et Eliae sive radius
sidereomysticus, Antwerp (1645).
RHO, (sec. XVII), matematician,
plecat în China ca preot iezuit misionar.
A. t.: În 1628 a publicat un tratat de
analiz neperian în limba chinez , pe
care matematicienii Smogolenski i
chinezul Sie Fong-tsu l-au completat cu
noile tabele de logaritmi (1654).
RIBANCOUR, Albert (1845-1893),
matematician francez. În 1880 a
descoperit curbele care-i poart
numele. A studiat congruen ele,
stabilind condi iile ce trebuie s
îndeplineasc parametrii directori ai
unei congruen e pentru a fi ciclic ,
descoperind astfel congruen ele ciclice.
Cu congruen ele Ribancour s-a ocupat
T. Mih ilescu, care a ar tat c aceste
congruen e sunt acelea pentru care
desf urabilele taie pe o cuadric
re elele conjugate. De asemenea
matematicianul R. Ro ca s-a ocupat cu
suprafe ele lui Ribancour în lucrarea:
Sur les surfaces de Ribancour (1966).

RICCATI, Vincenzo (1707-1775),
matematician italian. S-a ocupat de
func iile hiperbolice introduse de el i
cu descrierea lor. Tot el a introdus
nota iile “sh” i “ch”, sinus i cosinus
hiperbolic. Op.pr.: - Opuscula,
Bologna (1757).
RICCATI, Jacopo Francesco (1676-
1754), matematician i ing. italian.
A. t.: a contribuit la elaborarea
sistematic a ecua iilor diferen iale i a
calculului integral, sub raport teoretic.
În 1715 a dat un procedeu pentru
reducerea ordinului unei ecua ii
diferen iale de ordinul doi, care con ine
explicit numai una dintre variabile,
introducând parametrul Y'= p ,
Y ′′ = Y ′ ⋅ dY ′ dY . În 1724 a cercetat
sistematic o ecua ie important , care-i
poart numele "ecua ia lui Riccati".
Prin studierea acestui tip de ecua ie
diferen ial a dat o mare contribu ie în
rezolvarea ecua iilor diferen iale de
ordinul întâi. Aceast ecua ie se bucur
de proprietatea: cunoscând un num r de
solu ii particulare, se poate g si solu ia
general sau s o reducem la
cuadraturi. A demonstrat c raportul
anarmonic a patru integrale din ecua ia
Riccati este constant. Riccati a studiat
i unele cazuri particulare ale ecua iei
sale. În 1757, Riccati a studiat func iile
hiperbolice i construc ia hiperbolei în
cazuri speciale. A dat formulele în
coordonate polare ale razei de curb a
spiralei logaritmice i a ar tat c
normala spiralei logaritmice este egal
cu raza de curb . De activitatea lui
635
Riccati se leag i studiul curbelor pe
suprafe ele riglate în spa ii euclidiene.
A studiat curbele de familii tip “R” -
Riccati, care au preocupat pe mul i
matematicieni, între care i pe S.
Sanielevici i I. Popa, M. Gherm nescu
(1937), N. Cior nescu (1956), D.
Pompeiu (1915), I. P. Elianu (1961), T.
Mih ilescu (1951), N. Niculescu
(1954), A. Halanay etc. Op.pr.: -
Institutiones analiticae (Fundamentele
Analizei), Bologna (1765). - Operele
lui Riccati, în 4 vol, s-au publicat între
1761-1765.
RICCI, Cubastro Gregorio M. M.
(1853-1925), geometru italian. Prof. la
Univ. din Padua (1880). A. t.: Ricci
este unul din creatorii calculului
tensorial - calcul diferen ial absolut
fundamentat pe studiul sistematic al
formelor diferen iale p tratice. A
dovedit eficacitatea calculului tensorial
la geometria diferen ial i a fost folosit
de Einstein, ca aparat mat. în teoria
relativit ii. În 1887, Ricci a introdus o
metod de calcul, numit calcul
diferen ial absolut, în care opera iile i
m rimile ob inute prin calcul
diferen ial i care apar în diversele
aplica ii geometrice i fizice ale
analizei sunt prezentate independent de
orice sistem de coordonate carteziene
sau curbilinii. Aceast metod a r mas
aproape neobservat pân în 1901,
când a fost reluat de Ricci i
prezentat din nou cu aplica iile sale la
geometria riemannian . Cu toate
acestea numai apari ia teoriei
relativit ii a lui Einstein a pus în
lumin adev rata importan a adoptat în 1685. Împreun
calculului lui Ricci, deoarece el a
constituit instrumentul matematic al
acestei teorii, numit calculul tensorial.
De acest calcul s-au folosit Gh.
Vrânceanu, care a dezvoltat calculul
diferen ial absolut al congruen elor, O.
Onicescu, care în 1920 a inut la
Collège de France dou comunic ri
despre principiile calculului diferen ial
absolut al lui Ricci. Ricci a analizat i
cercet rile lui nirelmann, referitor la
problemele lui Goldbach. Op.pr.: -
Metodele calculului diferen ial absolut
i aplicarea lor, (1901), despre care a
scris I. A. Schouten, sub titlul: Ricci
calculus, Berlin (1954). - Lezioni sulla
teoria delle superficie, Verona, Padoa
(1897).
RICCI, Matteo (1552-1610),
matematician i astronom iezuit, care a
plecat misionar în China i apoi în
Japonia (1583). Înc înainte de a se
prezenta la Curtea Imperial , i-a
început activitatea de propagare a
cuno tin elor tiin ifice moderne din
Occident, printre negustorii i (1800).
cunosc torii de carte din regiunea
Cantonului, apoi în regiunea Yangtze
de Jos. În anul 1601 a fost primit la
curtea împ ratului Min (Ming) din
Pekin, care l-a sus inut pentru
realizarea de traduceri a lucr rilor de
mat. din Occident, în limba chinez .
Ricci a inut i lec ii de mat.,
astronomie i cartografie în limba
chinez , fiind ajutat de înv a ii
chinezi. În 1601 a propus ca chinezii s
reformeze calendarul, care a fost
636
cu
matematicianul chinez Paul Sing
Kuang-ki a tradus primele ase c r i ale
lui Euclid. În 1607 a redactat un mic
tratat asupra triunghiului dreptunghic:
Keou-Kouji. A fost prof. la Nanchang
i Nankin.
RICCI, Michelangelo (1619-1682),
matematician italian. A asistat la
expedi ia lui Gasparo Berti la Roma
(1640), relativ la determinarea vidului
i a presiunii atmosferei. A corespondat
cu Torricelli. Op.pr.: - Exercitatio
geometrica de maximis et minimis,
Londra (1668), în care no iunea de
abscis apare ca termen tehnic.
RICHE de Prony, Gaspard Clair
François Marie (1755-1839),
matematician francez. N. la Chamelet,
lâng Lyon i m. la Paris. În 1795 a
introdus no iunea de func ie de termeni
i semne alternante. A r spândit
interpolarea trigonometric . A aplicat
diferen ele finite în calculele efectuate
pentru construirea tabelelor cadastrale
Este inventatorul
dinamometrului cu absorb ie. Riche
este reprezentantul curentului mecanicii
industriale. S-a ocupat de principiul
lucrului mecanic virtual i în 1815 a
introdus no iunea de “travail” în sensul
de lucru mecanic. Op.pr.: - Tables
logarithmiques et trigonométriques,
Paris (1824). Nou arhitectur
hidraulic , Paris (1780). - Cercet ri
fizico-matematice asupra teoriei apelor
curg toare. - Lec ii de mecanic
analitic , Paris (1815) etc.
Caracteristica acestor lucr ri este c se
îmbrac teoria în cerin ele practicii.
RICHELOT, F. J. (1808-1875),
matematician francez. Urma ul lui
Jacobi la Univ. din Königsberg. A
activat în domeniul teoriei numerelor,
urmând direc ia lui Jacobi (1848). În
1834 a lucrat în direc ia reducerii
integralelor hipereliptice la trei spe e.
În 1829 a completat metoda lui Jacobi-
Poncelot i a definit focarele cu vârfuri
ale unor fascicule în care orice pereche
de raze conjugate în raport cu conica
sunt perpendiculare. El a descoperit
astfel i focarele imaginare.
RICHTER, Wolfgang (sec. XIX).
Prof. de mat. la Jena. A f cut încerc ri
relativ la calcularea lui . Astfel, în
1853 a calculat valoarea num rului
cu 334 zecimale din care 330 zecimale
exacte. În 1854 calculeaz valoarea
num rului cu 400 zecimale, dovedind
exactitatea calculelor anterioare, iar în
1855 ajunge la 500 zecimale.
RIEMANN, George Frederic
Bernard (1826-1866), unul dintre cei
mai celebri i profunzi matematicieni ai
secolului. Elevul lui Gauss la Göttingen
i al lui Jacobi i Dirichlet la Berlin. N.
la Breselona (Hanovra) i m. la Selasca
lâng Lago Maggiore. A avut o via
scurt , de numai 39 ani. Riemann a fost
fiul unui pastor s rac din jurul ora ului
Hanovra. De mic copil a dovedit
atrac ie pentru mat. Ca elev a citit
cartea lui Legendre despre teoria
numerelor. Inspirat de teoria numerelor
637
prime, Riemann a dat una dintre cele
mai frumoase generaliz ri, introducând
o func ie nou care-i poart numele -
“func ia zeta”, zis a lui Riemann. În
1845 s-a înscris la Fac. de Teologie i
Filologie la Göttingen, iar în anul
urm tor s-a înscris la Univ. din Berlin,
ascultând cursurile lui Jacobi, Dirichlet
i Steiner. Ascultând cursurile acestor
prof., a pus bazele moderne ale uneia
dintre cele mai importante ramuri ale
mat.: teoria func iilor de variabil
complex , care num r printre
predecesori pe Gauss i pe Cauchy. Dr.
în mat. la Göttingen, sub conducerea
lui Gauss, devenind, cu timpul, urma ul
lui la aceast univ. (1857). Aici a
cunoscut pe Listing, mare topolog i tot
aici a audiat cursurile prof. Weber
Wilhelm, care l-a antrenat pe Riemann
în studiul fizicii-mat. Doc. (1854).
Repetitor la Univ. din Göttingen
(1857), în 1859 a devenit succesorul lui
Gauss unde a func ionat pân la
moarte. A. t.: Riemann a îmbog it
tiin a mat. prin contribu ia esen ial în
teoria func iilor de o variabil
complex , cu teoria reprezent rii
conforme, precum i prin introducerea
no iunii generale de spa iu neeuclidian,
numit ast zi spa iu riemannian definit
printr-o metric dat , cu func iile
abeliene, teoria ecua iilor diferen iale,
lucr ri care au avut o influen
considerabil asupra dezvolt rii mat. El
a cl dit geometria riemannian eliptic .
În lucr rile sale, Riemann a fost
influen at, într-o oarecare m sur , de
realistul Herhart. Alte lucr ri se refer
la fizica mat., teoria gravita iei,
electricitate i magnetism, teoria
func iilor eliptice. A dezvoltat analiza
mat. i trigonometria. A aprofundat
geometriile lui Lobacevski i Bolyai. A
creat o nou geometrie. A pus în
eviden propriet ile suprafe elor,
deschizând calea topologiei, disciplin
care joac un rol fundamental în mat.
contemporan . Cercet rile lui Riemann
marcheaz o nou etap în dezvoltarea
teoriei func iilor. A cons-truit o func ie
integrabil , care nu are derivat în nici
un punct. A introdus func ia “zeta”,
care-i poart numele. A studiat seriile
armonice i a adus contribu ii
importante în teoria ecua iilor cu
derivate par iale. În 1859 a descoperit
func ia “sigma”. A studiat func ia de
reparti ie a numerelor prime. În 1863 a
dezvoltat ecua iile de tip hiperbolic. S-a
ocupat, în general, de problema
construc iei logice a geometriei.
Descoperirile lui Riemann au fost
foarte pu in cunoscute în timpul vie ii
sale. Riemann a fost o figur extrem de
interesant , deosebit de modest i
timid, spirit creator, de o originalitate
str lucitoare. A dat un mare impuls
mat. i a pus în eviden acele no iuni
care stau la baza mat moderne. Op.pr.:
- Fundamentele unei teorii generale a
func iilor de variabil complex - tez
de doctorat. - Ipotezele care stau la
baza geometriei - tez de docent,
conceput în 1854, publicat post
mortem (1867), tradus în limba
francez (1870) i în limba român de
E. Gergely (1963). - Theorie der
Abelschen Funktionen (1857). -
Grundlagen für einer allgemeine
638
Theorie der Funktionen einer
veranderlichen Komplexen Grösse
(Fundamentele unei teorii generale a
func iilor de variabil complex 1851).
Lucr rile lui Riemann au fost redactate
de c tre Dedekind i Weber, Leipzig
(1876, 1892, 1896) i New York
(1955). Cercet rile lui Riemann au
preocupat îndeaproape pe
matematicienii: S. Stoilow (1947),
(1956, 1957, 1934, 1948 - lucr ri
communicate la Sorbona, Roma, Oslo,
Var ovia etc.), - Gh. Vrânceanu (1929,
1942, 1953), Dan Barbilian (1938), Gr.
Moisil (1931,1941). Tr. Lalescu
(1909), Marcel Ro cule (1963) etc.
RIESE, Adam (1489-1559)
matematician german. Dup unii autori
s-ar fi n scut în 1492 la Staffelstein,
lâng Bamberg, în Fran a, iar dup al ii,
la Zwönitz (Saxonia) i ar fi fost i
practician (Rechnenmaister), m. la
Annaberg (Erzgebirge). A predat
calculul mat. la Erfurt. În 1525 a
func ionat ca inspector minier la
Annaberg. A redactat numeroase
lucr ri cu caracter practic din domeniul
aritmeticii, acordând o aten ie deosebit
expunerii. Op.pr.: - Rechnung auf der
Linien (1518), în care a descris calculul
cu jetoane, fiind o carte popular , în
multe edi ii. - Rechnung nach der
Lange aufden Linien und Feder (1550),
în care s-a pronun at pentru calculul cu
pana, carte r spândit în 38 de edi ii. -
Ein gerechnet Büchlein, Leipzig, care
pân în 1656 a înregistrat numeroase
edi ii, în care a acordat un loc central
regulei de trei. Activitatea lui Riese
este descris de M. Cantor în:
Vorlesungen über die Geschichte der
Mathematik (1900).
RIESZ, Frigyes (1880-1956), unul
dintre cei mai mari matematicieni ai
epocii, maghiar. N. în ora ul Györ.
Studiile le-a f cut la Budapesta i
Zürich. Dr. în filosofie (1902). Prof. de
mat. la c. Real din Löcse (1904), iar
în 1908 a fost transferat la Budapesta.
Între 1911-1919 prof. univ. de mat. la
Cluj. Membru corespondent al Acad.
de t. din Ungaria (1916). Între 1919-
1945, prof. la Univ. din Szeged i din
1945 la Budapesta. A. t.: s-a manifestat
în diferite ramuri ale mat.: analiza
func ional (spa ii liniare, operatori
liniari), este unul dintre creatorii
spa iilor topologice, a introdus no iunea
de func ie subarmonic i aplicarea ei
la teoria poten ialului. În 1924 (? n. e.)
a definit integrala ce-i poart numele.
Descoperirile lui Riesz au g sit
aplicarea în problemele de mecanic i
calculul probabilit ilor. Metoda lui
Riesz a fost extins de c tre
matematicianul român Al. Ghika pentru
prelungirea func iilor liniare i continue
în spa iul Banach. A ob inut rezultate
frumoase în teoria grupurilor i Jena. Din 1735 a studiat la Acad. de t.
topologie. Op.pr.: - Recherches sur les
fonctions continues, - Sur certaines
systèmes singuliers d'équations
intégrales (1911), în care a valorificat
integralele lui Stieltjes, care timp de 15
ani nu au fost valorificate de nimeni. -
Sur les systèmes orthogonaux de
l'équation de Fredholm, Paris (1907)
etc. Matematicienii români care au
639
abordat în continuare cercet rile lui
Riesz sunt: O. Onicescu, Miron
Nicolescu (1932), A. Haimovici
(1957), C. T. I. Tulcea, N. Dinculescu,
C. Constantinescu, I. Singer, I.
Colojoar , N. Boboc, A. Cornea, C.
Foia , I. Ionescu, N. Negoescu i al ii.
RIESZ, Marcel (n.1886),
matematician maghiar, frate cu Riesz
Frigyes. N. la Györ. Studiile superioare
le-a f cut la Budapesta, apoi le-a
continuat la Göttingen i Paris. În 1911
s-a stabilit în Suedia, unde, pân în
1927, a func ionat ca doc. la Univ. din
Stockholm, iar din 1927 prof. la Univ.
din Lund. Primele lui lucr ri au fost
consacrate seriilor lui Fourier, seriilor
divergente, inegalit ilor i seriilor
Dirichlet, publicate în lucrarea: The
general theory of Dirichlet's series,
lucrare întocmit în colaborare cu
matematicianul englez Hardy (1915).
Din 1933 s-a ocupat cu problemele
aplic rii integralelor la rezolvarea
ecua iilor fizicii mat.
RIHMANN, G. V. (1711-1753),
matematician i mare fizician rus. N. în
Estonia. A studiat la Univ. din Halle i
din Petersburg. În 1741 func ioneaz ca
prof. la Acad. din Petersburg, predând
cursuri de mat. i fizic . Prieten i
colaborator cu M. V. Lomonosov.
A. t.: S-a ocupat de aplicarea calculelor
mat. în fizic . Principalele lucr ri sunt
închinate studiului asupra c ldurii i
electricit ii. A acordat o aten ie
deosebit problemelor de calorimetrie.
În 1744 a stabilit o formul , care-i
poart numele, privind determinarea
temperaturii amestecului de lichide
omogene. A fundamentat legea r cirii
corpurilor. A studiat procesele
evapor rii în func ie de mediu,
temperatur i al i factori. A pus bazele
studiului electricit ii în Rusia. Pentru
prima dat a introdus în electricitate
no iunea de m sur toare cantitativ . În
1748 a descoperit fenomenul induc iei
electrostatice. A f cut cercet ri asupra
electricit ii atmosferice, hidrologice i
termometrice, ca: indicatorul de
electricitate, electrometru, paratr snete
etc. O experien efectuat cu un
paratr snet i-a adus moartea.
RINALDINI, Carlo (1615-1698),
matematician italian, prof. de mat. i
filosofie la Univ. din Pisa (1667). A
fost ing. A fost primul care a propus ca
puncte de baz pentru scara
termometric temperaturile de topire a
ghe ii i de fierbere a apei. A fost
conduc torul lab. de fizic din
Petersburg.
RIPIANU, Dumitru (n.1917), analist
român. N. la Pa cani. Ca elev a fost
corespondent la G. M. Dr. în t. mat. de
la Univ. din Cluj (1961). Cercet tor
principal la Inst. de Calcul Numeric din
Cluj. A. t.: s-a ocupat cu teoria
oscila iilor i sisteme cu argument
întârziat, în teoria ecua iilor diferen iale
ordinare sau cu derivate par iale de
orice ordin are contribu ii. Are
contribu ii în problema polilocal
pentru ecua ii diferen iale liniare. S-a
640
ocupat de teoremele de existen ale
ecua iilor cu derivate par iale de
ordinul n de tip hiperbolic, de
problemele multilocale, de ecua iile
diferen iale liniare cu coeficien i
constan i, de proprietatea polinoamelor
lui Bernstein, probleme de geometrie
plan , de inegalit ile lui Chr. de la
Vallée Poussin în cazul ecua iilor
diferen iale de ordinul doi. Ripianu
activeaz exact pe planul pe care
trebuie s -l realizeze Inst. de Calcul
Numeric din Cluj-Napoca. Unele
lucr ri le are publicate în colaborare cu
Oleg Aram . În anul 1965 a ob inut
premiul Gh. i eica al Acad. R.S.R.
pentru rezultatele ob inute asupra
problemei bilocale pentru ecua ii
diferen iale.
RITZ, Walter (1878-1909),
matematician i fizician german. A
studiat la Univ. din Zürich. Din 1908
doc. la Univ. din Göttingen. Lucr rile
lui sunt consacrate fizicii mat.,
teoremei emana iei spectroscopiei. În
1908 a f cut descoperiri importante.
Este autorul metodei care îi poart
numele. Op.pr.: Über eine neues
Gezetz der Seiensprenten, Leipzig
(1908).
ROBERT din Chester (1175-1252),
numit i Grosseteste (cu capul mare),
sau Robert din Lincoln. Matematician
i filosof progresist. Episcop de
Lincoln. A studiat la Oxford i Paris.
Prof., rector i cancelar la Univ. din
Oxford. A avut ca elev pe Roger
Bacon. Alte date bibliografice lipsesc.
A. t.: Are lucr ri scrise din domeniul
mat., astronomiei, opticii i calendar. A
dat o înalt apreciere i aten ie mat., ca
cel mai important ajutor pentru fizic .
Opera lui îmbr i eaz întregul
ansamblu al cuno tin elor tiin ifice.
Lucr rile lui sunt inspirate din operele
autorilor greci i arabi, cunoscând în
profunzime operele acestora, în special
ale lui Aristotel. În 1245 a efectuat la
Segovia mai multe traduceri din limba
arab în limba latin . A tradus
“Coranul”, Algebra lui Al-Horezmi,
lucr rile de mat. ale lui Al-Habas, Al-
Battani, Etica lui Nicomah (1250). Prin
traducerea tratatului lui Al-Horezmi,
Robert a pus bazele cuno tin elor
algebrice ale înv a ilor europeni. El a
introdus pentru prima dat no iunea de
“sinus”, în locul cuvântului arab
“djaib”. Este autorul unui comentariu
asupra fizicii lui Aristotel, în care
recunoa te rolul metodei experimentale
i rolul mat. în tiin . Un manuscris de
al lui Robert se afl la Segovia. Robert
s-a ocupat de teoria con inutului.
Robert s-a situat pe pozi ia atomismului
matematic. A pus problema
compara iei diferi ilor infini i. A
cercetat problemele opticii, a f cut
cercet ri relativ la convergen a razelor
de lumin i modificarea imaginilor cu
ajutorul lentilelor. A luptat pentru o
idee nou , conform c reia cunoa terea
lumii fizice trebuie s se bazeze pe
observa ii i experien e, iar conceperea
geometriei ca tiin capabil în cel mai
înalt grad s explice lumea prin cauze
materiale i nu pe texte biblice. Cu
toate acestea, el nu s-a desprins de
641
teologie, concep ia lui despre lume a
r mas limitat . Filosofia sa este
subordonat dogmelor religiei. Despre
traducerile lui Robert aminte te i Gh.
Karpinski, în Robert of Chasters latin
translation of the Algebre of Al-
Khouwarizmi, New York, 1925.
ROBERT, Simson (1687-1768),
matematician englez, de origine
sco ian, un bun cercet tor al mat. elene.
A. t.: În 1749 a publicat la Glasgow o
reconstituire a lucr rii: Locurile plane
ale lui Apolloniu, iar în 1756, tot acolo,
a publicat o traducere în limba englez
a Elementelor lui Euclid: Euclidis
elementarum libri priores sex, item
undecimus e duodecimus, ap rut în 30
de edi ii, prev zut cu numeroase
ad ugiri i note critice, în care a criticat
defini ia lui Euclid cu privire la
asem narea figurilor. A definit solidele
asemenea. A ar tat c se pot construi
solide neegale, având un num r de fe e
egale. S-a ocupat de problemele de
maximum i minimum prin aplicarea
metodei geometriei elementare. A creat
diferite teoreme cunoscute (dreapta lui
Simson etc.) A îmbun t it dezvoltarea
teoremei lui Desargues cu privire la
sec iunile conice cu ajutorul proiec iei.
Descoperirile lui Simson au preocupat
pe matematicienii români: A. Nicolescu
(1933), V. Cristescu (1926), N.
Abramescu (1935), N. Teodorescu
(1931), Tiberiu Popovici (1923), Tr.
Lalescu i al ii.
ROBERVAL, Gilles Personne sir
(baron) (sec. XVII), matematician,
mecanician, fizician francez. N. la
Robervall, pe Oise, m. la Paris. A fost
celebru în timpul s u prin integritatea
caracterului s u i prin actele sale de
cavaler. A activat la Paris, fost prof. la
Collège Royal din Paris. Membru al
Acad. de t. (1666). Roberval este
pseudonimul lui Gilles Personne. A
f cut parte din cercul de savan i care se
întruneau la edin ele tiin ifice ale lui
Mersenne, fiind în centrul discu iilor
acestor savan i. A inut leg turi de
prietenie cu Fermat, Pascal i al ii.
Roberval l-a sprijinit pe Pascal cu
ocazia invent rii ma inii de calculat,
cât i în experien ele sale de pe Puy de
Dome. L-a comb tut pe Descartes,
considerându-l ca pe un metafizician
excentric. În schimb, Descartes l-a
dispre uit, deconsiderându-i valoarea
descoperirilor sale tiin ifice. A. t.:
Este unul dintre precursorii calculului
diferen ial i integral. În 1634 a creat
“metoda celor ce nu se împart”, metod
foarte apropiat de calculul
infinitezimal. S-a ocupat de calcularea
ariei cicloidei, utilizând metoda p r ilor
indivizibile. A studiat cardioida i
concoida lui Nicomede. Între 1637-
1638, Roberval a efectuat i cubatura
corpurilor de rota ie generate de
cicloid la o rota ie în jurul bazei i în
jurul ordonatei celei mai mari i a
determinat centrul de greutate al unui
arc de cicloid i al unui segment de
arc, utilizând un procedeu simplu i
ingenios. A rezolvat multe probleme de
analiz pe cale geometric . A contribuit
la definitivarea fundamentelor staticii.
A tratat problemele de mecanic
642
separat de cele de geometrie. S-a
ocupat de legea compunerii for elor, de
teoria momentelor, pe care le-a
considerat ca legi fundamentale ale
staticii. A demonstrat regula
paralelogramului for elor, prin
numeroase exemple practice. A fost cel
mai asidiuu cercet tor al vidului.
Numele lui se leag de un sistem de
balan e, construite de el (1667).
Roberval i-a inut ascunse
descoperirile sale mat. i fizice, chiar i
fa de prietenii s i, iar unele
descoperiri au fost însemnate în
scrierile lui Mersenne. Op.pr.: -
Observations sur la composition des
mouvements (1693). - Projet d’un livre
de M canique traitant des mouvements
composés. Lucr rile lui Roberval au
ap rut, pentru prima dat , post mortem
(1693), apoi în 1730 la Paris i în 1731
într-o edi ie la Haga.
ROBIUS, B. (1707-1751),
matematician englez, cunoscut ca un
mare ap r tor al metodei fluxiunilor. A
ar tat c metoda fluxiunilor este un
calcul prescurtat. Op.pr.: A Discourse
concerning the …Methods of Fluxions,
Londra, 1735.
RODRIGUES, Olinde Beniamin
(1794-1851), matematician francez, cu
sentimente socialiste. Într-o cercetare
asupra curburii suprafe elor a introdus
reprezent rile sferice (1815). În 1816 a
reprezentat func ia sferic Pn (Z ) sub
forma unei derivate de ordinul n. A
definit o formul clasic pentru
polinoame. Cu polinoamele ortogonale
ale lui Rodrigues s-a ocupat A.
Angelescu, în: Sur les polynomes
orthogonaux et les extensions d'une
formule de Rodrigues, Cluj, (1922) i
N. N. Mih ilescu: O extindere a
rela iei Rodrigues (1955).
ROGER, Bacon (1214-1294), înv at
englez, filosof de seam al timpului
s u. N. la Dorsetshire dintr-o familie
înst rit . Bibliografia sa este lacunar .
A dus o via zbuciumat . Studiile le-a
f cut la Oxford i Paris, având
înclina ie spre tiin i filosofie. A
f cut parte din ordinul franciscanilor. A
urmat calea pe care i-a deschis-o prof.
s u Robert Grosseteste, în domeniile
mat., opticii i tiin ele experimentale.
Func ia de prof. o p r se te în 1257,
fiind acuzat de c tre episcopul Parisului
pentru înc lcarea prescrip iilor “Sfântul
Scaun i a dogmaticii catolice”, fiind
condamnat de tribunalul papal la
deten iune. Între anii 1278-1292, Bacon
i-a petrecut via a în temni a Cur ii
Pontificale. Dup eliberare s-a retras la
Oxford, unde a murit. A. t.: se
concretizeaz în lucr ri de filosofie,
mat., fizic , chimie, astronomie,
medicin , fiind bun cunosc tor al
limbii vechi europene i orientale.
Pentru Bacon, mat. reprezentau calea
de acces spre toate tiin ele. S-a ridicat
împotriva concep iei idealiste a lui
Aristotel. A acordat o aten ie deosebit
problemelor tehnice i tiin elor naturii.
Mat. pentru Bacon era tiin a
universal . Bacon a fost o personalitate
multilateral , dar i contradictorie, cu
tendin e spre materialism, bun
643
cunosc tor al mat., a luptat pentru
adev r i pentru eliberarea de negurile
ignoran ei. În tratatul s u de Istoria
matematicii, acord mat. o importan
de prim loc, ceea ce este re inut în
istorie. Ipotezele tiin ifice ale lui
Bacon au avut o influen pozitiv
asupra dezvolt rii ulterioare a tiin ei.
Scrierile lui Bacon dovedesc c acest
reformator a cunoscut manuscrise
grece ti, latine, arabe, ce tratau despre
mecanic i tiin ele practice, în
general. Op.pr.: - A redactat opera de
trilogie fizic tiin ific Opus majus
(1268) i Opus minus, Opus Tertium. -
Quoestiones supra libros octo
Physicarum Aristoteles. - Specula
Mathematica. - De utilitate scientiorum
etc.
ROGER, Cotes (vezi Cotes Roger).
ROHAULT, Jacques (1620-1675),
matematician i mecanician francez. N.
la Amiens i m. la Paris. A fost elevul
i adeptul lui Descartes. A repetat
experien ele de la Puy de Dome pe
cl direa Notre Dame din Paris, relativ
la vid. S-a ocupat de legile staticii, pe
care le-a formulat bazându-se pe teoria
pârghiei. Op.pr.: - Traité de Physique
(1671). - Physica (1697). Unele
traduceri din c r ile lui au ajuns pân în
rile Române ti.
ROHBERG, Herrn de Vausenville
(sec. XVIII), astronom i cuadraturist.
Tentat, ca i al i cuadraturi ti, de
sumele fabuloase pe care unele gazete
sau c r i r u informate le enun au,
trimite în 1778 cartea publicat de el
asupra cuadraturii cercului Academiei,
a teptând ca aceasta s -i trimit
premiul de 50000 écus pe care era
informat c ar trebui s -l primeasc .
V zând c Acad. nu se gr be te s -i
trimit suma a teptat , el a dat-o în
judecat parlamentului. Cartea are titlul
"Eseu fizico-geometric" expus
cenzurii publicului i mai ales a
fizicienilor, geometrilor, profesând în
univ., colegii i acad. care sunt ruga i i
invita i s -l combat i s dea r spunsul
prin gazetele literare. Pretinsa rezolvare
a cuadraturii se sprijin pe urm toarea
teorem neadev rat . Dac dintr-o
extremitate a arcului unui sector de
cerc se duce o dreapt care împarte
acest sector în dou p r i echivalente,
dreapta trece prin centrul de greutate al
sectorului.
ROLLAND, Eugène (1814-1885),
matematician i mecanician francez. N.
la Metz, m. la Paris. Din 1872 membru
al Acad. de t. Autorul unor interesante
lucr ri de mecanic .
ROLLE, Michel (1652-1719), celebru
matematician francez. Din 1685
membru al Acad. de t. din Paris. A. t.:
Rezultatele sale cele mai interesante au
fost ob inute în rezolvarea
aproximativ a ecua iilor (1690). El a
cercetat mai am nun it metoda form rii
rezultatului prin g sirea celui mai mare
divizor comun, a descoperit procedee
grele pentru rezolvarea ecua iilor de
gradul trei i patru i a formulat pentru
prima dat teorema: orice ecua ie de
644
gradul n are n r d cini. Pentru n impar,
toate r d cinile cu excep ia uneia pot fi
imaginare, pentru n par pot fi dou
r d cini reale, iar restul imaginare. În
1691 a descris i demonstrat teorema
celebr care-i poart numele: el a
descoperit c r d cinile ecua iei
F ′( x ) = 0 , pot servi ca limite
r d cinilor ecua iei F (x ) = 0 , astfel el a
elaborat o metod care permitea
cuprinderea r d cinilor între anumite
limite sau separarea lor. Aceast
metod a fost numit de el metoda
cascadelor. Pentru a determina cu
ajutorul cascadelor limitele r d cinilor
reale ale unei ecua ii, Rolle a utilizat
urm toarea teorem : între dou
r d cini consecutive a i b, ale unei
cascade oarecare, poate fi cuprins
numai o singur r d cin a cascadei
urm toare. Într-o form oarecare
modificat , aceast teorem se
exprim : dac o func ie f (x ) este
continu pe un interval închis [a, b] ,
derivabil în intervalul deschis (a, b) i
ia valori egale la extremit ile acestui
interval, f ( a ) = f (b) , atunci exist cel
pu in un punct c ∈ ( a, b ) , în care
derivata func iei se anuleaz , adic
f ′(c ) = 0 , deci o func ie nu se poate
anula decât cel mult o singur dat în
intervalul dintre dou r d cini reale
consecutive ale derivatei. Rolle a
studiat i rezolvarea ecua iilor
nedeterminate de gradul întâi cu dou
necunoscute i a dat o metod pentru
rezolvarea acestor ecua ii, care în 1740
a fost atribuit lui Euler. Rolle era
partizan al calculului algebric i nici nu
voia s aud de calculul diferen ial,
ceea ce a dat na tere unei polemici între
el, L'Hospital i Saurin, ace tia din
urm propagatori ai calculului
diferen ial. P. Sergescu, la Congresul
de la Cannes i apoi de la Nisa (1946) a
f cut un referat tiin ific privind aceast
polemic asupra calculului diferen ial.
Op.pr.: - Traité d'Algèbre, Paris
(1690). - Demonstrarea unei metode de
rezolvare a ecua iilor de toate gradele.
Observa ii asupra teoremei lui Rolle i
extensiunea ei se atribuie lui Em.
Arghiriade (1948) i L.J. Nicolescu.
ROMANO, Dionisie (1806-1872),
înv at român. N. la S li te (Sibiu), ca
fiu al unui ran agricultor. Dup
moartea tat lui s u, în 1820 a plecat cu
mama sa în Moldova. La 15 ani a intrat
la M n stirea Neam , pentru a se
c lug ri. În 1826 a trecut la Cernica
lâng Bucure ti i de aici la Bucure ti.
Între 1832/33 a urmat cursurile la Sf.
Sava. În 1934 a fost numit prof. la c.
Na ional Elementar din Buz u. Aici a
scris o aritmetic pe care a tip rit-o în
1838 sub titlul: Aritmetica sau Blotica
încep toare a tinerilor, care cuprinde
principii de numera ie, cele patru
opera ii fundamentale cu numere
întregi i Completite, regula de trei,
regula dobânzilor, a tov r iei i cea a
amestecului. Ulterior a ajuns episcop la
Buz u, calitate care a stat pân la
moarte.
ROMANOVSKI, Vsevolod Ivanovici
(1879-1954), matematician sovietic.
645
Între 1911-1915 a func ionat ca doc.,
apoi ca prof. de mat. la Univ. din
Var ovia. Între 1915-1918, prof. la
Univ. din Rostov i din 1918 la Univ.
din Ta kent (Asia Central ). Între
1926-1931 a fost prof. lui A. I.
Marcu evici. Din 1943 membru al
Acad. de t. A. t.: lucr rile lui
principale se refer la statistica
matematic i teoria probabilit ilor,
analiza mat. (ecua iile diferen iale cu
derivate par iale). Are multe merite în
preg tirea i educarea cadrelor
tiin ifice na ionale din Uzbekistanul
sovietic. Una din lucr rile lui
importante este memoriul: Le principe
ergodique et les probabilités en
chaines, Paris (1938), în "Actualités
scientifiques".
ROOMEN, van Adrian (vezi
Adrianus Romanus).
RÖMER (Rosmer), Olaf (Olais)
(1644-1710), matematician i astronom
olandez. N. la Arhus, m. la Copenhaga.
Între 1671-1684 a activat la Paris, unde
a devenit membru al Acad. de t. În
1681 s-a reîntors în patrie, fiind numit
prof. de mat. la Copenhaga i, mai
târziu, director al Observatorului
Astronomic. Între timp a fost primar i
consilier la Copenhaga. Fiul unor
muncitori s raci. Ca tân r i-a
manifestat aten ia asupra mat. A studiat
la Copenhaga. A. t.: În 1675, la Paris, a
determinat, pentru prima oar , viteza
luminii, stabilind metoda de calcul
pentru determinarea acestei viteze, i a
stabilit c lumina se propag cu 300000
Km/s. Cu 50 de ani mai târziu, a ajuns
la acela i rezultat fizicianul Brandley.
A construit o lunet meridian .
Constat rile lui Römer s-au distrus în
mare parte cu ocazia unui incendiu de
la Observatorul Astronomic. Op.pr.:
Basis astronomiae (1736).
RO CA, Radu (n. 1908), geometru
român. N. la Eliza-Stoene ti lâng
Urziceni. Studiile pentru cursul primar
le-a f cut în casa p rinteasc , lic. la Sf.
Sava din Bucure ti, apoi a urmat Fac.
de t. la Bucure ti, unde i-a luat
licen a în mat. La Paris a urmat
cursurile de actuariat i statistic i
unde în 1939 i-a trecut doctoratul în
mat. Reîntors în ar , în 1939/40 a
func ionat ca asist. la cursurile lui S.
Stoilow, apoi prof. la Catedra de Mat.
Superioare la Politehnica din Bucure ti,
Fac. de Construc ii i Electromecanic
(1940). În 1948 prof. la Inst. de
Geologie, unde
func ionat pân în 1951. Cercet tor la
Inst. de Mat. al Acad. R.S.R., la sec ia
de geometrie diferen ial , c reia s-a
dedicat în exclusivitate. Ca geometru s-
a ocupat de curbe, suprafe e, re ele i
congruen e. A pus în eviden mai
multe propriet i ale re elelor i a
studiat clasele noi de congruen e.
Op.pr.: - Transformations
asymptotiques des courbes de l'éspace
elliptique - tez de doctorat (1939). -
Asupra re elelor (M), (1942). - Asupra
câtorva clase de congruen e (W) în
spa iul eliptic (1942). Asupra unei
clase de congruen e ale lui Goursat
(1946). - Asupra unei clase de re ele
autoproiective (1950). - Asupra
curbelor izotrope (1964). - Asupra
congruen elor autosferice (1966),
precum i alte memorii în leg tur cu
geometria diferen ial .
RO IU, Gheorghe I. (1839-1897),
prof. de mat. i autor de c r i didactice.
N. la Horodniceni-F lticeni. În 1859 a
absolvit gimnaziul cu men iune.
Studiile le-a continuat la Acad.
Bazilian din Ia i, iar în 1860, ca
bursier, a plecat la Torino, unde a
urmat c. Politehnic , f r a lua
diploma de ing., continuând cu mat.
Licen iat în 1864. În 1863 s-a reîntors
din nou la "Scuola di Applicazione per
gli ingegneri". În 1867, dup
reîntoarcerea în ar , a fost numit prof.
de algebr i trigonometrie la c. Fiilor
de Militar din Ia i, contribuind mult la
formarea tinerilor ofi eri. A mai
func ionat ca prof. la lic. "Na ional" i a
a suplinit, între 1868-1871 Catedra de
Geometrie Analitic la Fac. de t. Gh.
Ro iu a fost un bun prof. de mat. A. t.:
Gh. Ro iu a fost un bun autor de c r i
pentru mat. A tip rit: - Elemente de
algebr în trei p r i (1887-1889). -
Elemente de aritmetic ra ional
(1887,1892). - Unul din întemeietorii
revistei “Recrea ii tiin ifice” din Ia i
(1883), în care a publicat Elementele
lui Euclid traduse în limba român ,
dup edi ia italian , tip rit la Floren a,
1868 de Enrico Betti i Francesco
Brioschi. Este prima traducere în limba
român , pân la edi ia lui V. Marian
(1939-1941). Pân la traducerea lui
Ro iu, Elementele au fost predate în
646
grece te la Academiile Domne ti din
Bucure ti i Ia i.
RO CULE , Marcel (n. 1919),
analist român, ing. constructor. N. la
Plevna. În 1938 i-a luat bacalaureatul
la C l ra i. Licen iat în mat. (1943) la
Bucure ti. În 1943 a terminat i
Politehnica. Între 1943/49 a lucrat ca
ing. pe antier, în care timp i-a preg tit
i teza pentru doctorat în mat. pe care a
sus inut-o în anul 1949 la Bucure ti.
Dup luarea doctoratului s-a dedicat
înv mântului superior, ocupând
succesiv func iile: asist. la Inst.
Politehnic din Bucure ti (1948), lector,
apoi ef de lucr ri (1950), conf. la
Catedra de Analiz de la Fac.
Electronic (1956), prof. titular (1964).
Cercet tor principal la sectorul de
calcul opera ional din sec ia de analiz
func ional i topologie, din Inst. de
Mat. al Acad. R.S.R. A. t.: A studiat
func iile de o variabil hipercomplex
în spa iul cu n dimensiuni (1953). S-a
ocupat de algebrele liniare neasociative
(1954), a studiat ecua iile cu derivate
par iale de orice ordin i tip. A stabilit
rela ii integrale care caracterizeaz
solu iile unor ecua ii cu derivate
par iale de ordin finit sau infinit (1957).
S-a ocupat de ecua iile Bessel, de
func iile Pompeiu (1962), de func iile
monogene în spa ii Riemann (1963). A
f cut cercet ri asupra seriilor
trigonometrice (1964), asupra seriilor
Fourier asociate unei func ii
neintegrabile (1965), asupra teoremei
de aproximare a lui Weierstrass (1965)
etc. Op.pr.: - Calculul diferen ial,
647
idem. - Culegere de probleme de
algebr i analiz matematic , Buc.,
Ed. Tehn. (1961). Manual de analiz
matematic (1964/66) etc.
ROTHE, H. A. (1773-1842),
matematician german, reprezentant al
c. combinatorice germane. A. t.: - A
dat o demonstra ie am nun it pentru
regula semnelor a lui Cramer. A expus
pe deplin satisf c tor faptul c to i
termenii unui determinant se ob in în
acela i fel, atât la permutarea primilor
indici, cât i la permutarea indicilor
care ocup locul al doilea. A rezolvat
un sistem de r ecua ii liniare, care
concord în întregime cu metoda de
ast zi, dezvoltând determinantul dup
minori. A stabilit o formul pentru
inversarea seriilor i cu ajutorul acestei
formule, a reu it s stabileasc o
formul i pentru inversarea func iilor.
Op.pr.: - Culegeri de articole i
probleme de analiz combinatorie
(1800). - Formulae de serierum
reversione demonstratio (1793).
ROUCHÉ, M. Eugène (1832-1910),
geometru francez. Prof. la lic.
“Charlemagne”, apoi la c. Central
din Paris i prof. de admitere la c.
Politehnic . A. t.: De numele lui se
leag teorema: dac func iile f (Z ) i
h(Z ) , olomorfe în D, verific pe
conturul C inegalitatea h( Z ) < f ( Z ) i
f (Z ) ≠ 0 pe C, atunci ecua iile
f (Z ) = 0 , f ( Z ) + h( Z ) = 0 admit
acela i num r de zerouri în interiorul
lui C. Rouché a perfec ionat principiul
de demonstrare a seriei lui Taylor.
Op.pr.: - Sur les équations linéaires
(1880). - Tratat de geometrie (1865),
prin care a încercat s îmbun t easc
calitativ cuno tin ele de geometrie
sintetic . - Geometrie plan (1922),
alte edi ii 1929, 1935. Matematicieni
români care s-au ocupat de
descoperirile lui Rouché: D. Pompeiu
(1932), P. Sergescu (1929).
ROUSSE Ball, Walter W. (1850-
1925), matematician englez, figur de
seam a istoriei mat. mondiale. A dat o
defini ie no iunii de infinit: o mul ime
de elemente este infinit , dac con ine
ca p r i alte mul imi care con in tot
atâtea elemente, defini ie publicat în
"Die Mathematik und die
Metaphysiker", Wien (1952). Op.pr.: -
Mathematical Recreations Essays,
London (1892, 1935, 1962), în care a
descris problema curbelor colorate.
Rousse Ball a publicat zeci de articole
de mat. recreativ , în diferite reviste.
Récreations mathématiques, Paris
(1907, 1927). - A Short Account of the
History of Mathematics, London (1935)
etc.
RUDEANU, Sergiu (n. 1935),
matematician român, cu preocup ri în
teoria numerelor, algebra modern ,
logica mat., studiul mecanismelor
automate. N. la Ia i. În anul 1957 i-a
trecut examenul de stat pentru mat. la
Univ. din Bucure ti. Cercet tor
principal la sec ia algebr i teoria
numerelor, având c. lui Gr. Moisil. Dr.
în t. mat. (1964) de la Univ. din
Bucure ti. În 1960 a participat la cel de
al Doilea Congres al Matematicienilor
Maghiari, iar în 1962 la Simpozionul
Interna ional pentru Teoria
Dispozitivelor Releu i Automatelor
Finite, organizat de Comitetul Tehnic
al Federa iei Interna ionale de
Comand (Moscova), unde a f cut o
comunicare asupra rezolv rii ecua iilor
booleene. A. t.: În teoria numerelor s-a
ocupat de simbolul lui Legendre (1960)
c ruia i-a dat dou generaliz ri, apoi a
rezolvat congruen a X 2 ≡ a (mod b) , b
fiind prim cu a. A studiat întrebuin area
imaginilor lui Galois în teoria
mecanismelor automate. A stabilit un
algoritm de rezolvare a ecua iilor
booleene. A studiat structurile algebrice
echivalente cu o algebr boolean . S-a
ocupat de rezolvarea problemei
transporturilor prin metoda lui
Egerváry (1961), de rezolvarea
ecua iilor booleene prin metoda lui
Löwenheim (1962), a folosit algebra
modern pentru rezolvarea unor
probleme de cibernetic . S-a ocupat de
programarea liniar i teoria laticilor,
de rezolvarea ecua iilor pseudoboole-
ene i de programarea pseudoboolean ,
cu aplicarea logicii mat. în teoria
algebric a mecanismelor automate.
Op.pr.: - Ecua iile booleene i
aplica iile lor (1964) - tez de doctorat.
Axiomele laticilor i ale algebrelor
booleene, Ed. Acad. - Monografii
asupra teoriei algebrice a
mecanismelor automate, litografiat,
Bucure ti (1963). Unele memorii au
fost publicate în colaborare cu L. P.

648
Hammer (P. Iv nescu), Ivo Rosenberg,
A. Deleanu etc.
RUDIO, Ferdinand (1856-1924),
matematician german. N. la Wiesbad.
A func ionat ca prof. de mat. la c.
Tehnic Superioar din Zürich. A
depus o activitate deosebit i 1615, f r întrerupere.
fructuoas pentru publicarea operelor
complete ale lui Euler (1908-1922) în
18 vol. În 1882 a scris biografia lui
Euler, apoi activitatea lui Arhimede,
Huygens, Lambert, Legendre etc.
RUDOLF, Kristian (Christopper),
(aprox. 1500-1545), matematician ceh,
din regiunea Javor. A activat în Viena,
ca prof. de mat. particular, cu mare
experien . A. t.: A introdus semnul
“V” de radical (1525) f r linie
orizontal . R d cina cubic a notat-o
prin semnul “VVV”, iar r d cina de
ordinul patru, prin “W”. În 1525 a
folosit termenul de algoritm în sens
aritmetic mai restrâns. Într-o problem
de procente a calculat num rul:
375 ⋅ (1 + 5 100 ⋅ n) , pentru
n = 1,2,3, Κ ,10 , separând partea întreag
a rezultatului de partea frac ionar
zecimal printr-o linie vertical , de
exemplu 434 109375 . Op.pr.: -
Behend und hübsch Rechnung durch
die Kunsreichen Regeln Algebre, so
gemeincklich die Coss genennt weden
(Calculul rapid i frumos cu ajutorul
regulilor iscusite ale algebrei), (1525),
care con ine un tabel de termeni i de
simboluri. A fost recunoscut ca o carte
vestit i reeditat de Stiefel (1553).
649
Simbolica lui Rudolf reprezint un pas
important înainte, pe care au dezvoltat-
o în continuare urma ii lui
matematicienii. A fost autor al mai
multor lucr ri de mat. ap rute în
numeroase edi ii, publicate la
Strasbourg, retip rite între anii 1525-
RUFFINI, Paolo (1765-1822),
matematician i medic italian. N. la
Valentano (regiunea Romei), m. la
Modena, în urma unei boli grave, din
copil rie i-a pierdut memoria. Dup ce
i-a revenit, a continuat studiile la
Modena, începute ini ial la Reggio,
reu ind s fac progrese rapide. În 1788
i-a luat diploma de dr. în medicin i
chirurgie. În scurt timp a urmat la
Catedra de Analiz a prof. s u Cassini,
iar din 1791 prof. de mat. elementare la
Univ. din Modena, unde a func ionat i
ca prof. de clinic medical , de
medicin teoretic i în cele din urm a
fost numit rector pe via . În 1978 a
fost îndep rtat de la catedr , pentru c
nu a vrut s presteze jur mântul civil
cerut de Republica Cisalpin , fondat
de Bonaparte în 1797. În 1817
declan ându-se o epidemie de tifos, el a
înfruntat cele mai mari primejdii pentru
a veni în ajutorul concet enilor s i.
A. t.: În anul 1804 a publicat metoda
de calculare aproximativ a r d cinilor
reale ale ecua iilor algebrice. Este o
metod perfec ionat a lui Newton, dar
a fost dat uit rii. El a elaborat primele
principii de teoria grupurilor
(permut rile) i bazat pe aceast teorie
a încercat s demonstreze c o ecua ie
algebric general de grad mai mare
decât patru nu e rezolvabil prin
radicali. Demonstra ia de imposibilitate
dat aici pentru ecua ia de gradul cinci,
Ruffini a c utat tot timpul s o
îmbun t easc în lucr rile ulterioare
din anii 1801, 1802, 1806, 1813. De i
el nu a reu it în mod riguros în aceste
încerc ri, totu i lucr rile sale cuprind o
serie de idei noi pe care se bazeaz
teoriile algebrice moderne i care au
dus la mari descoperiri în algebra sec.
XIX. Ruffini a descoperit leg tura
dintre reductibilitatea unei ecua ii i
intranzitivitatea grupului ei, precum i
dintre rezolubilitatea unei ecua ii prin
ecua ii auxiliare de grad inferior i
caracterul neprimitor al grupului ei,
de i el nu a introdus aceast
terminologie. Teoria lui Ruffini a fost
demonstrat perfect de c tre
matematicianul norvegian Abel (1824),
motiv pentru care aceast teorie s-a
atribuit lui Abel. Încerc rile lui Ruffini
au fost criticate, dar originalitatea
teoremei lui Ruffini a fost revindecat
prin lucr rile lui E. Bertolotti (italian)
i H. Buckhardt (german). El a introdus
forma pentru scrierea tuturor termenilor
într-o ecua ie, în partea stâng , iar în
partea dreapt semnul zero. Op.pr.: -
Sopra la determinazione delle radici
nelle equazioni numeriche, Modena
(1804). - Teoria generale delle
equazioni, in cui si dimostra
impossibile la soluzione algebrica delle
equazioni generali di gradi superiori al
quarto, Bologna (1799). - Refflessione
intorno alla soluzione delle equazioni
algebraiche generali, Modena (1863).
650
Operele lui Ruffini au fost publicate de
c tre E. Bertolotti, în: Sulla
pubblicazione delle opere matematiche
di P. Ruffini (1907), i Opere
matematiche di P. Ruffini e sul
carteggio con gli scienziati del suo
tempo, Palermo, în dou vol.
RUMOVSKI, Stepan Jacovlevici
(1734-1812), matematician rus, cu
preocup ri i în astronomie, fost elev al
lui L. Euler. A contribuit la dezvoltarea
caracterului progresist al t. mat.
Membru al Acad. de t. A publicat mai
multe lucr ri de mat. superioare i
elementare, precum i de astronomie.
În 1758 a cercetat problema
determin rii unei curbe din baza unui
con de în l ime dat , care are suprafa a
lateral minim , la volum constant. A
descris numerele întregi i ra ionale,
opera iile cu frac ii ordinare i
zecimale, rapoarte i propor ii,
extragerea r d cinilor p trate i cubice,
media aritmetic i geometric ,
logaritmi, progresii etc. Op.pr.: -
Matematica pe scurt, lucrat dup
Aritmetica lui Wolf.
RUNGE, Carl David Tolmé
(Thomson) (1856-1927), matematician
german. N. la Bremen, m. la Göttingen.
Prof. la Univ. din Hanovra (1886), apoi
la Göttingen (1904). A fost coleg cu V.
Vâlcovici la Göttingen. A. t.: S-a
ocupat de teoria numerelor concrete i
a aplicat mat. la problemele numerice
curente. A stabilit o metod de
integrare numeric pentru ecua iile
diferen iale. A stabilit o formul de
resturi în acest domeniu. A folosit
metoda ordonatelor echidistante în
analiza armonic a undelor reprezentate
prin func ii analitice periodice
nesinusoidale, pentru dezvoltarea
acestora în serie Fourier. Metodele lui
Runge au fost studiate de c tre D. V.
Ionescu (1954).
RUSCIOR, tefania (n. 1919),
matematician român , cu preocup ri
în geometria diferen ial . N. în
Bucure ti. Lic. l-a terminat la Ia i,
luând bacalaureatul în 1937. În 1940 a
ob inut licen a în mat. la Fac. de t. a
Univ. din Ia i. În 1941 a urmat
Seminarul Pedagogic din Bucure ti, iar
practica pedagogic la c. Central . În
1942 asist. la Catedra de Mat. a
Politehnicii din Ia i, urmând în acela i
timp cursurile acestei institu ii,
ob inând în 1948 diploma de ing.
electromecanic. Între 1949/51 ef de
lucr ri, iar din 1951 conf. La Inst.
Politehnic din Ia i. Dr. în t. mat.
(1961), etc. A. t. A predat cursuri de
geometrie analitic , algebr , geometrie
descriptiv , analiz , mat. speciale, mat.
superioare. S-a ocupat în mod special
de suprafe ele riglate, de hiperplane i
hipersuprafe e i cu coresponden a
dintre ele. Ca baz s-a folosit de
lucr rile lui M. Peterson, Al. Myller, I.
Creang , Cebâ ev i al ii. A studiat
re elele cu torsiuni geodezice egale
(1955). Variet i biriglate în (1959),
etc. Op.pr.: - Coresponden a prin
variet i liniare tangent paralele între
variet i riglate (1961).
651
RUSD, ibn Averoes, Abul Fadl ibn
Ahmed ibn Ru d, europenizat Averoes
(1126-1198), (vezi Ibn Ru d Averoes)
RUSSELL, Bertrand Arthur
William, conte de Russell (1872-
1969), faimos matematician, cunoscut
logician, filosof, sociolog i om politic
englez, din epoca contemporan , unul
din cei mai mari oameni de tiin ai
sec. XX. Cunoscut activist socialist i
înfl c rat sus in tor al cauzei p cii în
lume. A decedat la locuin a sa din
Penhrgnrendracht ( ara Galilor). A. t.:
– Russell a desf urat o prodigioas
activitate tiin ific concretizat în
publicarea a numeroase lucr ri de
prestigiu. Lui i se atribuie reducerea
mat. la logic , teoria paradoxurilor
logice ale teoriei mul imilor i defini ia
logic a num rului, devenind creatorul
logicii moderne i a filosofiei mat. A
formulat teoria tipurilor logice i a
filosofiei mat. i a reu it s exclud
toate contradic iile cunoscute pân
atunci în teoria numerelor. Prin
cercetarea unor teorii logice, a
revolu ionat tiin a. Russell a
considerat ra ionamentul prin recuren
ca fundament logic în matematic ,
exprimat astfel: consider m o
proprietate care este exact pentru
num rul unu. Se stabile te c acest
ra ionament este exact i pentru
num rul n + 1 , oricare ar fi n. Atunci
aceast proprietate este exact pentru
toate numerele naturale. Russell a
numit aceast proprietate ca fiind
hereditar . De asemenea a creat un
paradox legat de o mul ime de numere
 i a ar tat c paradoxurile lui Zenon au
aceea i structur logic ca al lui
Parmenide. A dat o defini ie no iunii de
infinit (1952). A definit mat. ca o
tiin în care nu se tie despre ce se
vorbe te i în care nu se tie dac ceea
ce se spune este adev rat sau nu. A dat
aceast defini ie în cadrul filosofiei sale
idealiste. A ar tat c mat. privite corect
nu posed numai adev rul ci i
suprema frumuse e, frumuse e rece i
auster ca aceea a sculpturii… de o
puritate sublim i capabil de o
perfec iune sever , a a cum numai arta
cea mai înalt o poate manifesta. A
criticat aspru defini ia dat numerelor
ira ionale dat de c tre Dedekind. A
definit ideea de num r prin trei idei
tangente: ideea de clas , ideea de
raport, ideea de asem nare.
Dezvoltarea armelor nucleare a
intensificat activitatea politic a special problemele de aritmetic
marelui savant, care a creat “Funda ia
pentru pace Bertrand Russell”. În
cadrul funda iei sale s-a organizat
“Tribunalul pentru anchetarea crimelor
comise în Vietnam”, prezidat de
scriitorul francez Jean Paul Sartre. În
1950 i 1968 a devenit laureat al
premiului Nobel, de dou ori. B.
Russell a fost un idealist ra ional. Se
caracterizeaz prin concep ia sa logic .
În “Recrea ii matematice” s-a ocupat de
teoria memoriz rii numerelor. Op.pr.: -
The principles of Mathematics,
Cambridge (1904), Principia
mathematicae (1910-1913), care este
primul tratat modern de logic mat. -
Mathematical Logic as Based on the
Theory of Types (1908). - Mathematics
652
and the metaphysicians (1580). - An
essay on the foundations of Geometry,
New York (1956).
RUSSU, Eugen (1910-1983),
matematician român. N scut la Tecuci.
A absolvit liceul la Ia i (1928), iar în
1931 a luat licen a în mat. la Bucure ti.
Între 1934/35 a fost prof. la Lic.
Internat din Ia i, 1935/38 prof. la Lic.
Militar din Tg. Mure . În 1938/39 a
revenit la Lic. Internat din Ia i. Între
1939/48 a fost prof. la Lic. “Dimitrie
Cantemir” din Bucure ti, între 1949/50,
la liceul “Matei Basarab”. Din 1949,
asist. la Fac. de Mat. i Fizic din
Bucure ti, apoi conf. la I.C.P.P.D.
Bucure ti. Între 1959-1972 prof. la Inst.
Pedagogic din Bucure ti. În 1975 s-a
pensionat. A. t. : A fost un cercet tor i
un mare pedagog. L-au preocupat în
i
teoria numerelor. A contribuit la
crearea unei c. puternic române ti, de
mat. A participat la cursurile de
reciclare a prof. organizate anual de
c tre S.S.M., la S li te i Predeal. A
scris numeroase c r i, manuale i
lucr ri tiin ifice diverse.
RUTHERFORD, of Nelson Lord
Ernst (1871-1937), matematician,
fizician, ilustru cercet tor în domeniul
structurii atomului i realizatorul
primei transmuta ii artificiale. În 1898
prof. univ. la Montreal, iar în 1907 la
Manchester, apoi directorul Inst. de
Fizic . În 1908 a ob inut premiul
Nobel. A. t.: În 1833 a calculat
valoarea lui , iar în 1841 cu 208
zecimale, din care 152 zecimale au fost
exacte, mai apoi cu 440 zecimale
exacte. Lucr rile lui din domeniul
fizicii privesc radioactivitatea. S-a
ocupat cu efectele de ionizare a razelor
Röntgen i Bequerel, precum i
constitu ia materiei. În 1914 a
descoperit c nucleul atomului de
hidrogen este compus dintr-o singur
particul (proton, 1919). Pe baza
datelor experimentale a stabilit un
model atomic, dinamic, asem n tor
sistemului planetar. Rutherford i-a
consacrat via a studierii
microcosmosului. Op.pr.: -
Radioactivity (1904). - Radioactive
transformations, New York (1906).
Publicarea operei lui E. Rutherford s-a
f cut de c tre James Chadwick (1894-
1937), în patru volume.

653

S
SACHERI, Giovanni Girolamo
(1667-1733), savant geometru i filosof
italian, din ordinul iezui ilor,
precursorul geometriilor neeuclidiene.
A. t.: Este autorul unor manuale de
mat. i logic de mare importan . A
procedat la analiza postulatului lui
Euclid prin care a contribuit la analiza
bazelor geometriei. În 1733 a ap rut
faimoasa lui oper Euclidis ab
omninaevo vindicatus, sive conatus
geometricus quo stabiliuntur prima
ipsa universae geometriae principia
(Euclid cur at de orice pat ), în care
Sacheri a examinat, pe lâng postulatul
al V-lea al lui Euclid, referitor la teoria
paralelelor, înc dou posibilit i pe
care apoi s-a str duit s le resping ,
astfel ca s r mân în picioare ipoteza
lui Euclid. Expunerea lui Sacheri relev
rolul esen ial al acestui postulat în
structura edificiului geometriei. Prin
aceste cercet ri, Sacheri ajunge la
enun area unei serii de propozi ii ale
geometriei, care mai târziu au constituit
baza geometriei neeuclidiene. Dintre
propozi iile formulate de Sacheri cu
aceast ocazie, unele au fost
descoperite mai târziu de
matematicianul Legendre. Teoremele
lui Sacheri, privitoare la suma
unghiurilor unui triunghi, pot fi
considerate ca geometrii colare.
Str duin a lui Sacheri constituie
experien a stabilirii primelor principii
654
ale întregii geometrii, reluând rolul
esen ial al acestui postulat în structura
edificiului geometriei. Op.pr.: Neo
Statica, Milano (1708).
SACROBASCO, Johannes (vezi:
Halifax John).
SAGREDO, Giovanni Francesco (n.
1571), matematician italian. Provine
dintr-o familie de nobili din Vene ia. A
fost elevul lui Galilei la Padua.
Membru în Consiliul Suprem al
Republicii Vene iene. Cu Galilei a
purtat coresponden pân în 1620. S-a
ocupat de filosofia mat. Are lucr ri
relativ la fabricarea lentilelor, despre
magnetism, teoria luminii etc. Sagredo
a fost dornic de a cunoa te progresul
tiin elor. Un om simpatic, vesel.
Lucr rile lui nu
s-au tip rit, fiind trimis într-o misiune
diplomatic în R s rit, prin anul 1609.
SAINT GERMAIN (vezi: Albert de
Saint G.).
SAINT-VENANT (vezi: Barré de
Saint-Venant).
SAKABE-K HAN (1759-1824),
matematician japonez, de origine din
familie samurai, devenit “Ronin”
(cavaler r t citor). El a stabilit pentru
seria:
π 1 1⋅ 4 (1 ⋅ 3)(4 ⋅ 6)
=1− − − −
4 5 5 ⋅ 7 ⋅ 9 5 ⋅ 7 ⋅ 9 ⋅ 11 ⋅ 13
(1 ⋅ 3 ⋅ 5)(4 ⋅ 6 ⋅ 8)
− − ...
5 ⋅ 7 ⋅ 9 ⋅ 11 ⋅ 13 ⋅ 15 ⋅ 17
SAKS, Stanislau (1897-1942),
matematician polonez. Doc. la Univ.
din Var ovia (din1929), prof. la
Univ.din Lvov (din1939). A fost ucis
de c tre fasci tii germani în al doilea
r zboi mondial. A. t.: Lucr rile lui se
refer la teoria func iilor cu mai multe
variabile reale, la analiza func ional i
topologic . A studiat func iile continue,
ale c ror propriet i diferen iale au fost
extinse de M. Iosifescu, în care
domeniu a ob inut rezultate clasice.
Lucr rile lui Saks au dat posibilitatea
lui N. Cior nescu i M. Ro cule s
descopere o serie de rela ii integrale,
care caracterizeaz solu iile anumitor
ecua ii cu derivate par iale de ordin
finit sau infinit. Lucr rile lui con in
expunerea problemelor de baz ale
teoriei metrice a Geometry of Three Dimensions (1862),
func iilor i rezultatele cercet torilor în
teoria integralei Denjoy. Op.pr.:
Theory of the integral (1933); Zary
teoriji calcki, Var ovia; Functje
analityczne, Var ovia (1948). În
lucr rile sale citeaz descoperirile lui
D. Pompeiu.
SALADINI, G. (1731-1813),
matematician italian. A dat deduc ia
formulei razei de curbur când curbele
sunt raportate la un anumit focar. A
demonstrat c lemniscata este un caz
particular al curbelor lui Cassini cu
punct de inflexiune nodal real (1806).
Op.pr.: Institutiones analiticae
(Fundamentele analizei), Bologna,
(1765-1767), publicat împreun cu
Riccati, în dou vol.
655
SALMON, George (1819-1904),
matematician englez. A. t.: Are lucr ri
relativ la sec iunile conice, i a f cut
studii asupra conicelor asemenea. A
contribuit la crearea geometriei
algebrice. În 1850 a început s clasifice
suprafe ele de ordinul patru din prima
spe dup trei tipuri, în conformitate
cu singularit ile lor. În 1851 a enun at
importanta teorem referitoare la
constan a raportului anarmonic al celor
patru tangente, care pot fi duse la o
curb de ordinul trei, într-un punct
oarecare al ei. Op.pr.: Treatise on
conic Sections, Dublin (1848), care a
fost tradus în limba german de c tre
W. Fiedler; Treatise on the Higher
Plane Curves, Dublin (1952); Modern
Higher Algebra (1859); Analytic
reeditat de mai multe ori i tradus în
limba francez i german , care a
contribuit la r spândirea formelor
algebrice i teoria invarian ilor, precum
i la aplica iile lor în geometrie. Cu
demonstrarea unei teoreme s-a ocupat
N. Abramescu (1902).
SALOMON, J. M. Josef (1793-1856),
matematician austriac, prof. de mat. la
Viena, prof. lui ing. Popp Ioan. A. t.:
Dup lucr rile lui s-a predat la noi în
ar aritmetica, algebra i geometria. În
lucr rile lui a dezvoltat a a-numita
metod austriac de sc dere i
împ r ire, men ionat de A. Bittner, în
Handbuch, Praga (1821). Op.pr.:
Lehrbuch der Arithmetik und Algebra,
Viena (1849); Lehrbuch der reinen
Elementar Geometrie. Dup aceste
manuale i dup manuscrisele lui
Salomon, a predat Al. Costinescu, fost
elev al lui Salomon la Viena, la
Academia Mih ilean din Ia i, mat. i
probabil i trigonometria, pe care
Costinescu a tradus-o dup un
manuscris al lui Salomon.
SAMUEL, Micu Klein (1745-1806),
prof. de matematic la Blaj. Unul din
ctitorii înv mântului românesc i unul
dintre primii prof. de mat. ai
Seminarului din Blaj, prima c. de
înv mânt mediu cu predare în limba
latin i român , înfiin at în 1754,
unde s-a predat i mat. A fost autor de
manuale. De la el a r mas un manuscris
de aritmetic , dup care s-a predat
aritmetica la Blaj, în limba român , în
jurul anului 1772, care este mai vechi
decât prima carte de aritmetic de la
Viena. O alt lucrare: Pov uire c tre
aritmetic sau înv tura numerelor,
tradus de Micu la Buda (1806).
SANIELEVICI, Maximilian,
matematician contemporan. A urmat
cursurile Fac. de t., sec ia mat. (1903-
1906). A colaborat intens la G.M. prin
note de geometrie modern . Ulterior
s-a dedicat economiei politice. A fost
prof. la teoria asigur rilor private, la
Inst. de Statistic i Actuariat, apoi
director general al unei întreprinderi de
asigur ri. A publicat cele dintâi lucr ri
de mat. actuariale din ara noastr , care
au drept scop determinarea bazelor
financiare ale opera iunilor de
asigurare. Matematicile actuariale sunt
strâns legate de teoria probabilit ilor i
statistica mat. i sunt tributare
matematicii financiare. Este primul
656
autor de tabele de mortalitate a
popula iei din ara noastr întocmite pe
baza recens mântului popula iei din
1900. Op.pr.: Bazele matematice ale
asigur rilor sociale.
SANIELEVICI, Simion (1870 –
1963), analist român, cu vast i adânc
cultur universal . N. la Boto ani i m.
la Klagenfurt (Austria), unde s-a retras
la fiul s u, dup moartea so iei sale.
Familia sa s-a stabilit la Boto ani,
înainte de r zboiul din 1877. A luat
bacalaureatul la Lic. din Boto ani
(1889), iar licen a în mat. la Bucure ti
(1895). În anul 1907 i-a luat din nou
licen a în mat. la Paris i în 1909
doctoratul la Sorbona. Conf. pentru
analiza mat. la Bucure ti (1911-1919).
Prof. la calculul diferen ial i integral la
Ia i (1920-1938), apoi la Catedra de
Mecanic Ra ional . Membru de
onoare al Acad. de t., sec ia mat.
(1948). A. t.: se concretizeaz în teoria
ecua iilor diferen iale, a ecua iilor
integrale i integro-diferen iale, teoria
numerelor, algebra superioar ,
mecanic i geometrie neeuclidian . S-
a ocupat de dezvoltarea în frac ii
continue a solu iilor ecua iilor
diferen iale. În 1908 a dezvoltat
ecua iile diferen iale ale membranelor
vibrante. În geometria diferen ial a
g sit unele clase interesante de familii
izoterme de suprafe e, pe care le-a
studiat. În 1949 a studiat podarele
negative ale unei curbe strâmbe, în
cadrul geometriei euclidiene. În
domeniul geometriei neeuclidiene, a
dezb tut realiz rile lui Lobacevski
(1950) i a dedus unele propriet i ale
geometriei lui Lobacevski. Înc în 1929
a studiat propriet ile ciclice ale
numerelor, aplica iile polinoamelor lui
Legendre (1932), problema lui
Hurwitz, teorema lui Wilson (1949)
etc. A utilizat calculul vectorial în
cursul s u de mecanic ra ional .
Sanielevici a realizat o contribu ie
însemnat în dezvoltarea mat. în ara
noastr . Activitatea lui Sanielevici a
fost mult apreciat de c tre prof. s u
Goursat. Pe lâng mat. s-a ocupat de
lingvistic , filosofie, literatur , cu
traducerea lucr rilor de filosofie
marxist , a tradus în limba român
lucr rile lui Lobacevski. A fost o
persoan echilibrat i serioas ,
înzestrat cu un talent de expunere, cu
un spirit analizator; mat. era pentru el o
parte a filosofiei; optimist, îi pl cea
adev rul, dreptatea; un om de o mare
inteligen i cultur , f r activitate
politic . Cuno tea limbile: englez ,
rus , francez , german , latin , italian ,
greac , ebraic . Op.pr: Sur les
équations différentielles, (1909) tez de
doctorat; Sur l’intégration des
équations différentielles par les
fractions continues (1933); Curs de
mecanic ra ional (1929-1931);
Ecua iile diferen iale ale coardelor i
membranelor vibrante (1909). A f cut
traduceri i comentarii la operele lui
Janos Bolyai.
SAN–SIAO–TUN (sec. VII),
matematician i astronom chinez. Este
unul care a rezolvat algebric
problemele geometrice, care duceau la
ecua ii de gradul trei. F r s posede o
metod general de rezolvare a ecua iei
657
cubice cu radicali, el a folosit o metod
aproximativ al c rei con inut este
descris am nun it în lucr rile chineze
din perioada de mai târziu, sub
denumirea de “Metoda elementului
ceresc”, iar prin “element ceresc” se
în elege elementul necunoscut, notat
actualmente cu “X”. Folosind aceast
metod , matematicienii chinezi din sec.
XIII-XIV au rezolvat ecua ii algebrice
de ordine superioare, începând cu
gradul IV. “Metoda elementului
ceresc“ descoperit în sec. VII coincide
dup fond i form cu metoda i cu
schema cunoscut pentru calcularea
aproximativ a r d cinilor reale ale
ecua iilor algebrice de orice grad cu
coeficien ii numerici, descoperit de
c tre matematicianul englez Horner
(1819).
SAN-SEPULCRO (Vezi: Pacioli
Lucas de Borge).
APO NIKOV, Nicolai
Alexandrovici (1851-1920),
matematician rus. N. la Moscova unde
a absolvit lic. Licen iat în mat. în 1874,
primind medalie de aur pentru o lucrare
tiin ific . Timp de 14 ani a func ionat
la lic. unde a studiat. În 1880 i-a
sus inut diserta ia pentru titlul de
magistru în mat. teoretic , oferindu-i-se
postul de doc., apoi de prof. la Inst.
Tehnic din Moscova, unde a func ionat
pân în anul 1893. Dup Marea
Revolu ie din Octombrie, Sapo nikov a
func ionat ca prim-rector al Inst.
Politehnic din Caucazul din Nord, unde
a activat pân în ultimele zile ale vie ii.
A fost un mare pedagog. A. t.: în 1876
a scris un manual de algebr care, în
urma abaterilor de la normele obi nuite
de expunere ale manualelor de pe
atunci, a fost criticat de c tre Comitetul
tiin ific al Ministerului Înv mântului
Public. Aceea i soart au avut-o i
manualele sale de trigonometrie.
Caracterul combativ al lui N. A.
Sapo nikov l-a f cut s tip reasc o
serie întreag de bro uri foarte
vehemente împotriva func ionarilor
ministeriali. În ciuda faptului c erau
interzise în coli, c r ile lui Sapo nikov
au fost reeditate de câteva ori, deoarece
con ineau un nou curent, care le
deosebe te de celelalte. N. A.
Sapo nikov, în colaborare cu N. C.
Val ev, a compus o culegere de
exerci ii i probleme de algebr , care
era cu mult superioar celor anterioare,
încât chiar Ministerul, care era
împotriva autorului, a admis s fie
folosit în coli. Aceast culegere a
servit c. rus pe timp de peste 50 de
ani. Sapo nikov a compus i manuale
de aritmetic , tot atât de bune.
SARKAVAG, Qvannes Vardapet
(vezi: Ovannes).
SARIMSAKOV, Ta -Muhamed
Alievici (n. 1915), matematician
sovietic. Din 1942 prof. de mat., iar din
1943, membru al Acad. de t. din
R.S.S. Uzbec . Rectorul Univ. din
Ta kent. Laureat al premiului “Stalin“
din 1943. A. t.: lucr rile lui se refer la
teoria probabilit ilor, teoria
polinoamelor ortogonale, proceselor
Markov i folosirea lor în meteorologia
sinoptic i la cercetarea r d cinilor
658
polinoamelor clasice. Decorat de
asemenea cu dou ordine “Lenin“ i cu
ordinul “Steagul ro u al muncii“.
Op.pr.: Osnovâ teorii pro essov
Marcova, Moscova (1954).
SARTON, George Alfred Leon van
Halme (1884-1956), figur de seam în
istoria matematicii mondiale. Valoros
istoriograf al tiin elor. Lucr rile lui
sunt monumentale. Op.pr.:
Introduction to the history of science,
Baltimore (1927-1947) în trei vol., în
care afirm c Al-Haitham “a fost cel
mai mare fizician al Evului Mediu i
unul din cei mai ilu tri cercet tori ai
opticii din toate timpurile”. The first
explanation of decimal fractions and
measures (1935); The Study of the
History of Mathematics, Harvard
(1936); A History of science, Harvard
(1952). În 1956, a dedicat lui P.
Sergescu ultima sa carte înainte de a
muri. Sarton a fost întemeietorul
revistei “Isis” i “Orisis” (1936).
SAUNDERSON, N. (1682-1739),
matematician englez, prof. la Univ. din
Cambridge. A orbit de timpuriu, totu i
s-a remarcat ca matematician
recunoscut, prin lucrarea: Elements of
Algebra, publicat postum, în 1740.
Aceast algebr a fost tradus în limba
german de c tre Grüsson (1798), care
a considerat semnele (+) i (-) drept
semne de opera iuni i le-a utilizat i
pentru notarea numerelor pozitive i
negative. A ar tat c separarea
factorilor de gradul doi i de gradul
patru depinde de o ecua ie de gradul
ase. Post mortem s-a publicat un
manual ce con ine cercet rile sale
referitor la calculul fluxiunilor.
SAUVEUR, Joseph (1653-1716),
geometru i fizician francez. N. la
Flèche i m. la Paris. A înv at mat.
singur. În 1686 este prof. la Collège de
France, apoi la Collège Royal de mat.
Membru al Acad. de t. (1699). Din
na tere a fost surd. A. t.: a adus o
contribu ie la studiul p tratelor magice
(1710), apar inând par ial teoriei
numerelor. Creatorul acusticii
muzicale, ocupându-se cu studiul
vibra iilor coardelor din acustic , de
calculul probabilit ilor. Lucr rile sale
au ap rut în “Mémoires Parisiens“.
SAVARY, Felix (1797-1844),
matematician i astronom francez. N. la
Paris, m. la Estagel (în Pirineii
Orientali). Prof. la École Politechnique
din Paris, astronom la Observatorul
Astronomic din Paris. Membru al
Acad. de t. A. t: a calculat traiectoria
stelelor duble prin aplicarea legii lui
Newton; s-a ocupat de mecanica
general i în special de cinematic ; a
studiat mi carea în care intervin dou
curbe ce se rostogolesc una pe alta,
baza i rostogolitoarea. Op.pr.: Sur la
détermination des orbites que décrivent
autour de leur centre de gravité deux
étoiles très rapprochées l’une de
l’autre, Paris (1827).
SAVASORDA, (vezi: Abraham Bar.
Hiia-Chiia).
SCALINGER, Joseph (1540-1609),
prof. de mat. în Olanda, de origine
659
francez. Prof. la Acad. din Leyda, unde
a r mas definitiv. A fost, în acela i
timp, cel mai vestit filolog al veacului
XVI. A fost un om vesel i bine educat.
A. t: a fost un cuadraturist p tima ; a
încercat cuadratura cercului, propunând
pentru valoarea 10 , aproxima ie
deja cunoscut de indieni. Scalinger nu
a avut cuno tin ele teoretice
satisf c toare relativ la cuadratura
cercului, de i l-a corectat pe Arhimede
în cuadratura cercului. Matematicienii
timpului, ca Viète, Clavius, Ludolph
von Ceulen, au încercat s demonstreze
c ra ionamentele i calculele lui
Arhimede sunt f r gre eal i c
ra ionamentul lui Scalinger e gre it.
Scalinger nu a cedat, calculele lui fiind
verificate de o serie de admiratori; pân
la urm , dup discu ii, certuri i
comentarii, Scalinger a afirmat c
geometrii habar nu au de geomerie.
Acest fapt l-a situat pe Scalinger în
rândul marilor matematicieni ai
timpului. Op.pr.: Cyclometria
elementa duo, 1594, o lucrare elegant ,
care a f cut surprize între
matematicieni; a mai scris un tratat de
cronologie mult apreciat în lumea
savan ilor.
SCHALL, von Bell (sec. XVII),
înv at german, misionar iezuit. Dup
anul 1664 a plecat în China, unde i s-a
încredin at conducerea Biroului
Imperial de Astronomie (K’in t’ien
Kien) i unde a creat o enciclopedie
astronomic compus din peste 100 de
capitole, bazat pe principiile lui
Ptolemeu, c reia i-a dat titlul Si Yang
sin-fa li-chou (Tratat despre
astronomie i despre calendar dup
metode noi din Occident), reeditat dup
1669, sub titlul schimbat Sin-fa
souanchou (Tratat de mecanic despre
noile metode).
SCHEFFERS, George William
(1866-1945), matematician german. A
efectuat cercet ri în leg tur cu
sistemele hipercomplexe cuadratice.
Sunt cunoscute re elele lui Scheffers,
de care s-a ocupat matematicianul
român Dan Barbilian în memoriul
Scheffersche Algebren, mit einem
Anhang über die geometrischen
Algebrenlehre, în “Math. Soc. des
sciences”, vol. 41 /1939. Op.pr.:
Einführung in die Theorie der Flechen,
Leipzig (1902); Einfürhrung in der
Theorie der Kurven, Leipzig (1910).
SCHLEFFLER, Hermann (1828-
1903), matematician i fizician german.
N. i m. la Braunschweig. Fost
func ionar la Calea Ferat i prof. de
mat. Op.pr.: Die Prinzipien der
Hydrostatik und Hydraulik,
Braunschweig (1847); Die Ursachen
der Dampfkessel explosionnen, Berlin
(1867); Die Theorie der Wärme,
Braunschweig (1875); Die
Naturgesetze, Leipzig (1881); Die
Hydraulik auf neunen Grundlagen
(1891); Die Equivalenz der Natur-
Krafte und das Energiegesetze als
Weltgesetz (1883).
SCHEINER, Christopher (1575-
1650), matematician i astronom
german. N. la Wald. A activat la Roma
i Neisse (Silezia). A f cut parte din
660
ordinul iezui ilor. Fost prof. la
Freiburg, Ingolstadt, apoi la Roma i în
urm rectorul Colegiului din Neisse.
A. t.: În 1603 a descoperit pantograful,
iar în 1611 a descoperit petele solare.
Observa iile sale timp de 20 de ani în
aceast direc ie le-a publicat în 1630. În
1612 a deschis în contra lui Galilei o
polemic grav , c utând s ob in
prioritatea asupra descoperirii petelor
solare. A colaborat cu Kepler în
domeniul opticii. A perfectat
helioscopul, a construit o lunet
inventat de el, precum i o ma in
paralactic . Op.pr.: Rosa ursina, un
catalog devenit important pentru
cercet rile ulterioare; De maculis
solaribus tres epistolae (1613). Toate
lucr rile lui au fost publicate în 1630.
SCHELLING, Friedrich Wilhelm
Joseph (1775-1854), matematician i
filosof german, reprezentant de seam
al tiin ei i filosofiei germane. Fiul
unui pastor. A studiat la Tübingen.
Prof. la Univ. din Jena (1798-1803),
apoi la Kürzburg (1803-1806) unde a
f cut expuneri din filosofia identit ii.
Membru al Acad. de t. din München
(1800) i secretar al Acad. de Arte
Frumoase. În 1849 se mut la Berlin,
unde ine lec ii la Univ., îndreptate
împotriva filosofiei hegeliene.
Doctrinele lui Schelling au fost criticate
de c tre Fourier, în calitate de
dialectician idealist. El construie te pe
cale speculativ linia, lungimea,
l imea, suprafa a i volumul. În
scrisorile sale din tinere e a descris cu
claritate, cu mult înaintea lui Cantor,
posibilit ile de ierarhizare transfinite
de acte reflexive, lucrare care peste 100
de ani a provocat antinomia lui Burali-
Forth. A respins interpretarea
materialist a filosofiei i creeaz
sistemul idealist obiectiv al filosofiei
“identit ii”. Op.pr.: Briefe über
Dogmatismus und Kritizismus (1795);
Projective und Nichteuklidische-
geometrie, Leipzig; Über der Formeln
der sphärischen Trigonometrie im
Falle complexer Argumente (în care
autorul se ocup de generalizarea
formelor din trigonometria sferic la
cazul când arcele devin numere
complexe) etc.
SCHLESINGER, Lajos (n. 1864),
matematician maghiar. N. la
Nagyszombat. A studiat la Heidelberg
i Berlin, unde i-a luat titlul de dr. în
mat. În 1889 a devenit prof. univ. la
Bonn, apoi la Cluj, unde pân în anul
1911 a predat mecanica cereasc i
unde s-a ocupat mai mult de mecanica
aplicat i fizica mat., dup influen a
c. din Göttingen. În 1911 a fost
transferat la Budapesta i apoi la
Giessen. Membru corespondent al
Acad. de t. din Budapesta. Lucr rile
lui se refer la studiul operelor lui
Gauss i Bolyai. S-a ocupat de
aplica iile geometriei neeuclidiene în
teoria
func iilor analitice, pe care le-a
prezentat într-un articol comentator din
anul 1902. La Cluj se afl notele
litografiate ale unor cursuri de
geometrie neeuclidian din anul 1902.
Op.pr.: Handbuch der Theorie der
linearen Differentialgleichungen,
Leipzig (1895-1898), în trei vol., ed. a
661
III-a în 1922; Vorlesungen über
linearen Differentialgleichungen
(1908); F.Gauss Werke, Leipzig, 1917;
Zeit und Relativitätstheorie (1920).
SCHIAPARELLI, Giovanni
Virginius (1835-1910), matematician
i astronom italian. N. la Sovigliano, în
Piemont, m. la Milano. Observator
astronomic la Observatorul din Milano
(1859), apoi director (1862). A. t.: În
1875 a studiat curba numit ”campila”,
apoi lemniscata sferic denumit de el
astfel i care de fapt este “hippobeda”
lui Eudoxius. În 1861 a descoperit
planeta Hesperia, iar în 1877 canalele
lui Marte. El a sus inut c perioada de
rota ie a planetei Venus în jurul axei
sale este egal cu perioada de rota ie a
planetei în jurul Soarelui, adic 225 de
zile. Numele de savant se leag de
cercet rile f cute asupra stelelor
c z toare i a cometelor. Din lucr rile
lui au r mas numai fragmente, care au
fost studiate de c tre Bockh, în Kleine
Schriften, în trei vol., Leipzig, 1863.
Op.pr.: Le sfere omocentriche di
Eudosso, di Callepo e di Aristotele,
Milano (1876), care a fost tradus în
limba german , Leipzig (1877); Note e
riflessioni intorno alla teoria delle
stelle cadenti, Firenze (1867); I
precursori di Copernico nell’antichità,
Milano, 1876.
SCHICKARD, Wilhelm (sec. XVII),
matematician german. În 1617 a intrat
în coresponden cu Kepler, cu
Gassendi, Diodati, Boullian etc. În
1619 a fost numit prof. de limbi
orientale, iar în 1631 a trecut prof. de
mat. i astronomie la Univ. din
Tübingen, ca urma al prof. Michael
Mastlin (1550-1631), devenind
cunoscut ca un matematician i
astronom de elit . În 1623 a construit o
ma in de calcul, a c rei descriere a
comunicat-o lui Kepler. În 1958, la
Observatorul din Pulkovo, s-a
descoperit o alt scrisoare a lui
Schickard c tre Kepler, datat din 25 II
1624, publicat în Operele Complete
ale lui Kepler, vol. XVIII, care
cuprinde o descriere mai am nun it i
mai precis a ma inii de calculat.
SCHLÖMLICH, Oscar Xaver (1823-
1901), matematician german. N. la
Weimar, m. la Dresda. În 1849 a
devenit prof. de mat. superioar i multiplu comun al numitorilor pentru a
mecanic analitic la Univ. din Dresda.
A. t.: În 1849 a descoperit suma unei
serii (a doua serie a lui Euler) care
joac un rol important în teoria
analitic a numerelor. A stabilit o teorie
riguroas a folosit tabelele trigonometrice pentru
func iilor elementare. A publicat
probleme de mecanic analitic . De la
1856 a fost redactorul periodicului
”Zeitschrift für Math. und Physik”,
Leipzig. Op.pr.: Algebraische
Analiysis, Jena; Handbuch der
algebraischen Analysis, Jena (1881),
Stuttgart (1889); Kompendium der
Höheren Analysis, Braunschweig
(1881-1895); Analytische Geometrie
des Räumes (1898); Handbuch der
Mathematik, Breslau (1879-1891) etc.
SCHLÜSSEL, Clavius
Christophorus (1537-1612),
matematician i astronom german, din
662
ordinul iezui ilor. N. la Bamberg, m. la
Roma. Timp de 20 de ani a func ionat
ca prof. la Colegiul Iezuit din Roma,
unde i-a câ tigat un mare renume. A
fost prieten cu astronomul Lilius din
Calabria. A. t.: În timpul cât a stat la
Roma, a executat principalele
opera iuni de calcul privind lucr rile de
reformare a calendarului gregorian. A
tradus i interpretat Elementele lui
Euclid, mai mult din punct de vedere
filosofic decât din punct de vedere
matematic, opunându-se ideii c
unghiul de tangen ar fi egal cu zero,
cum s-a pronun at matematicianul
francez J. Peletier (1515-1582). A
încercat s demonstreze postulatul
paralelelor. A utilizat cel mai mic
aduce frac iile la acela i numitor, nu
produsul lor cum
s-a f cut înaintea lui. În 1593, pentru
prima dat , a introdus semnul punct (.),
care ine locul virgulei zecimale. A
scurtarea calculelor. În 1606 a stabilit
un procedeu de transformare a unei
frac ii în frac ie continu . A contribuit
la dezvoltarea bazelor geometriei. A
criticat cuadratura lui Scalinger, a lui
Alfons Cane de Molina (1598) i pe
Adrien von Roomen (Romanus).
Manualele sale de aritmetic ,
astronomie, geometrie, algebr ,
gnomic , toate destul de voluminoase,
au fost adoptate de colegiile iezuite,
pentru care a fost numit dasc lul
matematic din Europa catolic . Op.pr.:
Euclidis Elementorum libri XII, cum
scholis, posteriores libri sex ad X, ad
XV, Roma (1574); Gnomonices libri
VIII (1581); Epitome arithmeticae
practicae (Scurt expunere a activitatea depus în calitatea de
aritmeticii practice), Roma; Calendarii
romani gregoriani explicatio jussu
Clementis VIII; Opera mathematica,
Mainz (1612) etc.
SCHMITH, Erhardt (1876-1959),
matemetician rus, de origine german ,
din Dorpat. Dr. în mat. la Göttingen
(1905), sub preziden ia lui D. Hilbert.
Prof. univ. la Berlin i Göttingen. A. t.:
cercet ri în domeniul ecua iilor
integrale. Cercet rile lui Schmith în
cazul nucleelor simetrizabile au fost
extinse de O. ino (1923). A introdus
ecua iile integrale, al turi de Hilbert, în
analiza mat., în care este vorba de o
însumare infinit .
SCHMIDT, Otto Iulievici,
matematician sovietic, fost elev al lui
Grave. A studiat la Kiev. Ca student i-
a manifestat aptitudinea pentru mat.
prin studierea grupurilor finite, despre
care a scris lucr ri importante. În 1918
a devenit membru al P.C.U.S., fiind
trimis în diferite munci importante la
Comisariatul Poporului pentru
Aprovizionare, pentru Înv mânt i
alte munci de Partid. Redactor ef la
Marea Enciclopedie Sovietic (1952-
1957). A. t.: În etate de 24 de ani, cu
mult îndr zneal , a conceput o lucrare
de nomografie topologic despre teoria
grupurilor i a reu it pe deplin în ceea
ce prive te selec ionarea, aranjarea i
expunerea materialului, dând dovad de
o deplin maturitate tiin ific . Meritul
lui const în faptul c , pentru prima
oar în literatura mondial , a expus
663
teoria grupurilor infinite. Prin
cercet tor polar, care a stârnit senza ie
în lumea întreag , a fost distins cu titlul
de “Erou al Uniunii Sovietice”.
Deosebit este lucrarea sa (1928),
cunoscut în literatura mondial sub
numele de teorema Remarck-Schmidt,
care a fost generalizat de c tre Dan
Barbilian, completând-o cu
demonstra ii noi. Între anii 1940-1945
s-a ocupat de grupurile resolubile i
nilpotente, cu teoria izomorfismelor
descompunerilor directe ale grupurilor
cu ir central finit. A condus Seminarul
de Teoria Grupurilor de la Univ. din
Moscova, asigurând colii sovietice un
loc conduc tor în teoria modern a
grupurilor. O contribu ie important a
avut-o în domeniul ipotezelor
cosmogonice. Schmidt a reu it, prin
teoriile lui, s explice o serie întreag
de legi fundamentale ale structurii i
mi c rii corpurilor din sistemul solar.
SCHNIRELMANN, Lev
Ghenrihovici (1905-1938), eminent
matematician sovietic. Elevul lui N. N.
Luzin. La vârsta de 12 ani a început s
fac cercet ri de mat. La 16 ani a intrat
la Univ. din Moscova. Prof. la Inst.
Politehnic din Novocerkask (1929).
Membru corespondent al Acad. de t.
din U.R.S.S. (1933). Din 1934 a lucrat
la Inst. de Mat. al Acad. de t. din
U.R.S.S. A. t.: Are lucr ri importante
în teoria numerelor, în topologie i în
algebr . În 1926, împreun cu L. A.
Liusternic, a g sit r spunsul c utat în
a a-numita problem cu privire la
teorema “celor trei linii geodezice”,
formulat de cunoscutul matematician
francez H. Poincaré. În teoria
numerelor a elaborat metode metrice
generale. A introdus no iunea de
“derivat a unui ir”, fa de irul
numerelor naturale i, printre altele, în
1930 a demonstrat c orice num r
întreg este suma unui num r m rginit
de numere prime, dar num rul de
termeni care poate fi determinat dup
metoda lui Schnirelmann este
considerabil mai mare decât trei.
Densitatea oric rei progresii
geometrice este zero. Densitatea irului
p tratelor perfecte este zero. A creat o
inegalitate, ca prim instrument, pentru
evaluarea densit ii unei sume cu
ajutorul densit ilor termenilor.
Schnirelmann a scos din inegalitatea sa
elementar o serie de consecin e
remarcabile. Astfel, a demonstrat,
pentru prima oar , c irul compus din
num rul 1 i toate numerele prime este
o baz a irului natural. Cercet rile lui
Schnirelmann au fost continuate de
c tre I. M. Vinogradov i Liusternic.
Schnirelmann a contribuit i la
rezolvarea problemei propus de
Goldbach. A stabilit câteva leme asupra
ecua iilor liniare, în leg tur cu
rezolvarea lor. Din p cate, rodnica sa
activitate a fost scurt .
SCHOLTZ, Agoston (1844-1916),
matematician maghiar. N. la
Kottenbach, m. la Veszprém. Studiile
superioare le-a f cut la Viena i Berlin.
Între 1865-1871 a func ionat ca prof. de
mat. la Lic. Evanghelic din Pesta. În
1879 a devenit prof. la Univ. din
Budapesta, iar în 1884 titular la Catedra
664
de Mat. Superioare. A fost un bun
pedagog.
SCHÖNBERG, I. J. (n. 1901),
matematician, originar din România,
licen iat (1922), dr. în mat. al Univ. din
Ia i (1926). A continuat studiile la
Göttingen i Berlin. În 1930 s-a stabilit
în S.U.A., unde a activat în diferite
institute de cercet ri i univ., din 1966
fiind prof. la Univ. din Wisconsin.
A. t.: Vastitatea culturii sale generale
reiese în mod evident din aplica iile i
digresiunile pe care le face în
prezentarea temelor din cartea:
Priveli ti matematice tradus în Ed.
Tehn. (1989). În aceast carte d o
deosebit aten ie problemelor care au
leg tur cu analiza mat. În mat. a
abordat mai toate domeniile de
cercetare: geometria diferen ial ,
analiza real , analiza func ional , teoria
apoxima iei, calculul varia ional,
combinatorica etc. Lucr rile lui se
caracterizeaz prin stilul elegant,
claritatea i logica expunerii. Talentul
de povestitor îl face pe cititor s
parcurg lucr rile cu u urin i interes.
Prof. Samuel Karlin de la Univ.
Stanford i-a consacrat un articol
omagial în “Journal of Approximation
Theory” (1973), cu ocazia vârstei de 70
de ani, în care arat c o compilare
recent (1973) evalua la aproape 1000
num rul articolelor ap rute în leg tur
cu aceste func ii de care s-a ocupat
aproape toat via a.
SCHÖNFLIESS, Arthur (1853-
1928), matematician german. A
contribuit la dezvoltarea geometriei
cinematice. A publicat o serie de lucr ri
în care a tratat diferite propriet i ale
curbelor, frontierelor, domeniilor etc. i
în care s-a bazat pe eviden a
geometric . Op.pr.: Die Krisis in
Cantors mathematischen Schaffen în
“Acta Math.” (1928).
SCHOOTEN, Franz van (1615-
1666), matematician olandez. Prof. de
mat. la c. de Ing. din Leyda, începând
cu anul 1646. A fost prof. lui Chr.
Huygens. A. t.: Cu ocazia studierii
trisec iunii unghiului a dat solu ia
câtorva ecua ii numerice de gradul trei
prin metoda construc iilor geometrice.
A folosit calculul algebric în rezolvarea
problemelor de aritmetic i geometrie.
A prezentat o serie de conoizi, ale c ror
sec iuni dau curbe de ordin tot mai înalt
i a stabilit ecua ia acestor curbe. A
dedus l imea maxim a foliului lui
Descartes. A întocmit un tabel
con inând divizorii primi i neprimi ai
numerelor între 1 i 10000, ap rut
în1657. În lucr rile lui, Schooten a fost
influen at de operele marilor clasici
greci, ale lui Viète i Descartes.
Op.pr.: Geometria (1649, 1659), în
limba latin ; Studii matematice, Leyda
(1656-1657); Exercitationes
mathematicae (1657); Tractatus de
concinandis demonstrationibus
geometricis ex calculo algebrico,
publicat de fratele s u, Péter
Schooten. A editat operele lui Fr. Viète
sub titlul Opera mathematica (1646),
precum i operele lui Descartes, în
calitate de fost discipol al acestuia.
665
SCHOUREC, Anton (m. 1926),
matematician bulgar, de origine ceh. A
studiat la Viena i Praga. A condus
Catedra de Geometrie a Univ. din
Sofia, pân la moarte. A fost unul din
pleiada de prof. care au preg tit i
sprijinit mi carea mat. din Bulgaria.
Univ. din Sofia îi datoreaz excelenta
sa bibliotec mat., a c rei colec ie de
reviste este aproape tot atât de
complet ca aceea a Seminarului “Al.
Myller” din Ia i.
SCHOTT, (Scott, Schotti) Gaspar
(1608-1666), matematician iezuit. Prof.
de mat. la Würtenberg, Frankfurt i
apoi la Cluj. Cunoscut prin lucr rile
sale: Cursus mathematicus sive
absolute omnium mathematicarum
disciplinarum Enciclopedia Herbipoli
(Cursul de matematic sau
enciclopedia complet a tuturor
disciplinelor matematice), Würtzburg
(1661), Frankfurt pe Main (1699). În
anul 1765 a tip rit la Cluj, în limba
latin , Arithmetica practica generalis,
Ex Cursu Mathematico R. P. Gaspari
Schotti e Societate Jessu. In usum
Tyronum mathematicorum et aliorum
excepta, Claudiopoli Typus Acad.
Societ Jessu. Anno MDCCLXV (1765)
(Aritmetica practic general . Din
cursul de matematic al lui R. P. G.
Schotti, din societatea iezuit ). Schott a
scris i o trigonometrie, care a fost
tradus din limba latin de un iubitor al
neamului în 1771 sub titlul
Trigonometrio. Manuscrisul se afl în
Biblioteca Mitropoliei din Ia i i
cuprinde trigonometria plan i sferic .
A fost tradus i în limba greac i
folosit , probabil, la Acad. Domneasc
din Ia i. Ambele manuale au fost
folosite la Univ. din Cluj. Magia
universalis naturae et artis (1658).
SCHOUTEN, Jan Arnoldus (n.
1883), matematician olandez. În 1908 a
absolvit c. Superioar Tehnic din
Delft, unde a func ionat apoi ca prof. în
perioada 1914-1943, apoi ca prof. la
Univ. din Amsterdam. Membru al
Acad. din Amsterdam (1933). În 1934
a îndeplinit func ia de secretar general
al Primei Conferin e Interna ionale de
Geometrie Diferen ial Tensorial ,
inut la Moscova. A. t.: Cercet rile lui
se refer la geometria diferen ial
tensorial i aplicarea ei. Lui îi apar ine
un ir de lucr ri consacrate problemei
lui Pfaff i fizicii relativiste. În 1932 a
dat obiectului geometriei o nou
defini ie. Schouten a continuat mai
departe realizarea programului de la
Erlangen al lui Felix Klein, relativ la
geometria diferen ial modern . În
1949 a formulat teoria de existen a
câmpului mezonic, care rezult din
teoria conform . Înc din 1928 s-a
ocupat de spa iile neolonome Anm . De
asemenea s-a ocupat i de teoria
relativit ii. Schouten a descoperit o
curb care-i poart numele i care a fost
utilizat pentru rezolvarea problemei
trisec iunii unghiului. Op.pr.: The
Ricci calculus - an investigation to
tensor analysis and its geometrical
applications, Berlin (1954). A întocmit
i un tratat de geometrie diferen ial , cu
renume mondial. Lucr rile lui au fost
continuate de c tre O. E. Gheorghiev.
666
SCHREIER, Otto (1901-1929),
matematician german. A f cut parte din
c. german de algebr modern . De i
tân r, cercet rile lui l-au a ezat între
marii matematicieni germani. Are
descoperiri în teoria structurilor
algebrice, teorie pe care au continuat-o
i au dezvoltat-o matematicienii români
Dan Barbilian, Mihai Benado i Iulian
Petrescu. A realizat teoreme noi în
teoria grupurilor i a introdus no iunea
de grup liber. A dat o defini ie i
demonstra ie inductiv , relativ la teoria
rafin rilor constructive a dou lan uri în
mul imi par ial ordonate i s-a ocupat
cu realizarea unor teoreme privind
multi-structurile distributive.
Cercet rile lui Schreier au fost
prelucrate de c tre M. Benado, în
memoriul Asupra teoremei de rafinare
a lui O. Schreier, în “Com. Acad. R. P.
R.”, vol. I 1951 i în memoriul Mul imi
par ial ordonate i teorema de rafinare
ale lui O. Schreier (1952).
SCHRÖDER, Ernst (1841-1902),
matematician german. N. la Manheim,
m. la Karlsruhe, unde a func ionat ca
prof. de mat. la Politehnica din acest
ora , apoi ca doc. la Dresda. De numele
lui se leag fundamentarea algebrei
finite izomorfe. În 1871, la Conferin a
Sesiunii tiin ifice a Soc. de Mat. din
R.D.G. inut la Erfurt, a sus inut un
referat cu titlul No iunea de dependen
liniar i determinarea rangului unui
sistem liniar. Op.pr.: Vorlesungen
über die Algebra der Logik (Lec ii
asupra algebrei logicii), Leipzig (1890-
1905), în trei vol.; Lehrbuch der
Arithmetik und der Algebra, Leipzig
(1873); Algebra der Logik (1877).
SCHUBERT, Franz T. van (1758-
1825), matematician i astronom, prof.
la Univ. din Petersburg. A cercetat
rectific rile curbelor i alte probleme
care duc la ecua ii diferen iale pentru
traiectorii, curbe paralele, probleme de
mecanic . A studiat raportul dintre
razele de curbur i razele vectoare ale
diferitelor curbe. În 1787 s-a ocupat de
proiec ia geografic a unui sferoid
eliptic, folosind pentru prima oar
proiec ia conform (proiec ie cu
conservarea unghiurilor). Între anii
1788, 1789, 1801 a publicat mai multe
articole de trigonometrie sferic . A
încercat s construiasc întreaga
trigonometrie sferic pe baza teoremei
lui Menelau. A cercetat locul geometric
al vârfurilor triunghiului sferic pentru
cazul când, pentru baza dat , raportul
dintre sinusurile i cosinusurile a dou
laturi sau raporturile dintre sinusurile
sau cosinusurile jum t ilor laturilor
este constant. În primul caz a ob inut o
curb strâmb de ordinul patru, iar în al
doilea caz un cerc mare pe o sfer .
SCHUBERT, Hermann (n. 1848),
matematician german. N. la Potsdam.
Prof. la Univ. din Hamburg (1876).
Redactorul revistei periodice
“Sammlung” (1898). Op.pr.: Kalkül
der abzahlenden Geometrie, Leipzig
(1879); Mathematische Mussestunden,
(1907, 1941); Auslese aus meiner
Unterrichts und Vorlesungspraxis
(1906), în trei vol.
667
SCHUMACHER, Heinrich Christian
(1780-1850), matematician i astronom
german. N. la Bramstedt, m. la Altona.
Directorul Observatorului Astronomic
din Manheim (1813), iar din 1815 a
fost transferat la Univ. din Copenhaga.
Din încredin area regelui Danemarcei a
construit un Observator Astronomic la
Altona. A inut o lung coresponden
cu Gauss i cu Bessel. Schumacher a
propus lui Gauss problema înscrierii
elipsei de arie maxim într-un
patrulater dat, a c rei solu ie a dat-o în
numere complexe. A încercat
demonstrarea celui de-al V-lea postulat
al lui Euclid, relativ la paralele. A
tradus în limba german Geometria de
pozi ie a lui Carnot, Altona, în dou
vol. (1810). Începând cu 1822 a
redactat periodicul “Astronomische
Nachrichten”. Op.pr.: Astronomische
Abhandlung, Altona (1823-1825), în
trei vol; Astronomische Hülfstofen,
Copenhaga, în 10 vol.
SCHWARTZ, Herman Amandus,
(1843-1921), matematician german. N.
la Hermsdorf (Silezia), m. la Berlin.
Prof. la Politehnica din Zürich (1869),
la Univ. din Göttingen (1875), la Berlin
(1892) i în fine la Halle. A. t.: Lui i se
atribuie rezultate importante în
domeniul func iilor armonice, al
func iilor analitice de variabil
complex . A continuat dezvoltarea
calculului varia ional. A dat o metod
practic de rezolvare a problemei lui
Dirichlet, în cazuri destul de generale.
Are lucr ri în domeniul fizicii mat. A
demonstrat c atunci când derivata a
doua generalizat a unei func ii este
nul , func ia este liniar . Op.pr.:
Beweis eines für die Theorie der
trigonometrischen Reihen in Betracht
Kommenden Hülfsatzes, Berlin (1890);
Formeln und Lehrsatze zum Gebrauch
der elliptischen Functionen, Berlin
(1893). Lucr rile lui au fost redactate la
Berlin, în dou vol. (1890).
SCHWARTZ, Laurent, matematician
francez contemporan, prof. la Sorbona.
Prin lucr rile sale a pus bazele teoriei
func iilor generalizate (teoria
distribu iilor) începând cu anul 1945.
Aceste func ii generalizate, apropiate
de operatorii lui Mikusinski, sunt forme
liniare continue pe spa iul func iilor
indefinit diferen iabile cu suport
compact. Teoria distribu iilor a f cut
posibil definirea corect a no iunii de
solu ie elementar , a rezolvat probleme
de poten ial, probleme la limit în
teoria ecua iilor cu derivate par iale sau
existen a i aproximarea solu iilor
ecua iilor cu derivate par iale. În
dezvoltarea teoriei distribu iilor,
Schwartz a plecat de la celebrele p r i
finite ale integralelor divergente,
introduse de Hadamard în studiul
ecua iilor hiperbolice. Aceste cercet ri,
terminate în 1952, i-au g sit aplicare
în multe discipline mat.: în domeniul
ecua iilor cu derivate par iale, în
analiza func ional , în procesele
stocastice, în teoria transform rilor
liniare, în fizica modern i în
mecanic . Aceast teorie a devenit un
instrument necesar matematicienilor,
fizicienilor i tehnicienilor. În U.R.S.S.,
ideile lui L. Schwartz au fost dezvoltate
de I. M. Ghelfand i G. ilov. La noi au
668
ob inut rezultate în teoria distribu iilor,
dup anul 1948, în special
matematicienii Al. Ghika i elevii s i.
Schwartz a studiat în detaliu no iunea
vecin de func ie medie periodic , care
se refer la func ii de mai multe
variabile liniare, teoria lor fiind strâns
legat de teoria grupurilor topologice.
S-a ocupat de propriet ile generale ale
dualit ii în spa iile hilbertiene i de
propriet ile generale ale spa iilor
indefinit variabile, cu suport compact.
L. Schwartz s-a ocupat i de filosofia
limbajului mat. Op.pr.: Théorie des
distributions vectorielles (1958), în
care a studiat distribu iile vectoriale, ca
operatori liniari.
SCHWARZERD (vezi Melanchton).
SCHWARZSCHILD, Karl (1873-
1916), matematician, fizician, astronom
german. N. la Frankfurt pe Main, m. la
Potsdam, în urma unei boli contactat
pe front. În 1901 prof. la Göttingen i
directorul Observatorului Astronomic.
A avut ca elev pe Myller. A activat în
domeniul statisticii stelare. A fondat
ecua iile pentru studiul reparti iei
m rimilor stelare. S-a ocupat de
fotometrie, fizica teoretic i studiul
stelelor (M. Boll: Histoire de la
Mécanique, 1961).
SCIPIONE, del Ferro (vezi: Ferro
Scipione).
SCOTT, Michael (sec. XIII),
matematician sco ian. Scott era un
savant de seam . Autor al mai multor
lucr ri tiinti ice. A studiat dup cartea
lui Leonardo Pisano. A tradus în limba
latin unele din lucr rile lui Aristotel i
Almagestul lui Ptolomeu. Pe atunci era
astrologul împ ratului Friederic al
II-lea. Dup moartea împ ratului în
1250, Scott se reîntoarce în Anglia,
invitat la curtea lui Eduard I, unde
r mâne pân la moarte.
SEBOTH, Sever (sec. VII),
matematician sirian, care a tr it la
m n stirea Chonesra, pe cursul
superior al Eufratului. El a afirmat c
descoperirile indienilor din domeniul
t. mat. i al astronomiei sunt
descoperiri mai fine i mai inteligente
decât ale grecilor i babilonienilor i c
numera ia lor este mai presus decât
orice cuvinte. El cuno tea procedeele
de calcul cu 9 cifre.
SEG RCEANU, Nicolae D. (1908-
1928), a activat mai mult în domeniul
filosofiei mat. i al metodologiei ei.
Aceasta i-a creat locul cuvenit în rândul
matematicienilor români. N. în comuna
Segarcea-Dolj, m. la Bucure ti, în urma
unei tuberculoze, fiind orfan, a fost
crescut de bunica sa c reia i-au r mas
toate manuscrisele sale. Studiile
secundare le-a f cut în Bucure ti în
care timp a fost colaborator la G.M.,
de i chemarea lui era pt. studiile
filosofice. Înc , ca licean s-a distins în
direc ia filosofiei mat. prin lucrarea:
Studii filosofice, fiind premiat cu
premiul “Vasile Conta“. În 1926 s-a
înscris la Fac. de Litere i în acela i
timp la Fac. de Drept, preocupându-se
i de mat., fiind convins c nu poate
face o filosofie tiin ific f r
669
cuno tin e solide de mat. Ca student la
filosofie, a publicat în G.M. i în
Curierul Mat. alte lucr ri valoroase în
domeniul filosofiei i metodologiei
matematicii. Seg rceanu era doritor de
munc , doritor de a fi folositor tiin ei
române. A citit i scris mult pt. etatea
lui; a fost dotat cu o ampl i aleas
cultur . A. t.: Seg rceanu a fost bine
orientat în problemele fundamentale ale
filosofiei mat. În Studii filosofice
(1926) s-a preocupat de teoria
filosofic asupra spa iului i timpului, a
scris note asupra ra ionamentului mat.,
despre interpretarea mat. a universului.
În articolul Asupra unei metode
matematice în psihologia
experimental , (1927), în articolul
Metodologia matematic s-a ocupat de
ra ionamentele prin induc ie, prin
recuren . A relevat valoarea mat.
pentru educa ia moral , intelectual i
artistic . A scris un comentariu la
articolul Filosofia stilului al lui Lucian
Blaga (1952), în care s-a ocupat de
precizarea num rului ira ional. În
articolul Contribu iuni la teoria
categoriilor (1928) a c utat s
dovedeasc afirma ia lui H. Poincaré c
mat. nu se poate reduce la logic . Alte
op.: Filosofia i erorile tiin ei (1928),
Concep ia fizico-matematic a
evolu iei, Geometria antic i modern ,
Combin ri cu repeti ie, O categorie de
func ii transcendente, Studii de filosofie
experimental , Asupra unor metode
matematice în psihologia
experimental .
SEGNER, JÁNOS Andreas (1704-
1777), matematician i fizician ma-
ghiar. A studiat la Univ. din Jena. Dr.
în medicin (1730) la Bratislava. Prof.
la Univ. din Jena (1733), la Göttingen
(1735), la Halle (1755), unde a fondat
Observatorul Astronomic. A. t.: a fost
consacrat diferitelor probleme de mat.,
fizic i tehnic ; a dat o demonstra ie
pentru regula semnelor pentru cazul
tuturor r d cinilor reale, demonstra ie
ale c rei idei fundamentale fuseser
conturate înc de Leibniz, în 1707. În
1728 a completat teorema lui Descartes
relativ la num rul r d cinilor pozitive
ale unei ecua ii algebrice f ( x) = 0 cu
coeficien i reali. A c utat s despart
calculul literal de aritmetica numerelor.
A stabilit o formul de recuren în
problema combin rilor (1761). S-a
ocupat de probleme din domeniul
hidrostaticii. Op.pr.: Disertatio
epistolica (1728), Introducerea în
analiza func ional (1748), Curs de
matematici (1756), Elementa
Arithmeticae, geometricae (1757),
No iuni de geometrie analitic (1758).
SEGRE, Beniamino (n. 1903),
matematician italian, acad. În 1956 a
participat la Congresul
Matematicienilor Români, la Bucure ti.
În 1958 a luat parte la Consf tuirea de
Geometrie i Topologie de la Ia i.
A. t.: s-a ocupat de aproximarea
aritmetic a numerelor ira ionale prin
ra ionale (1945). Aceast aproximare a
fost îmbun t it de c tre Nicolae
Negoescu (1949), îmbun t ire
consemnat în memoriul: Quelques
précisions concernant le théorème de
M. B. Serge sur les Approximations
asymmetriques des nombres
670
irrationnels par des rationnels, în
“Bull. Inst. Politehnic”, Ia i v.3/1948.
A stabilit propriet i ale re elelor
conjugate pe o suprafa într-un spa iu
proiectiv. Împreun cu al i
matematicieni: B. Levi, G. Ascoli, F.
Barone, L. Geymonat, F. Boggio, E.
Carruccio a participat la editarea unei
c r i în memoria lui Peano Giuseppe
(1858-1932), tip rit în 1955, sub titlul:
In memoria di Giuseppe Peano (1955).
Problemele abordate de Segre au fost
studiate, analizate i îmbun t ite de
matematicienii români: O. Mayer
(1963), T. Mihailescu (1961), E.
Arghiriade (1954), Froim Marcu (1951)
i al ii.
SEGRE, Corrado (1863-1924),
matematician italian, prof. de mat. la
Univ. din Torino. A. t.: a deschis
drumuri noi în domeniul geometriei
algebrice, în special al geometriei
proiective i spa iilor cu mai multe
dimensiuni, al invarian ilor
transform rilor bira ionale, al
geometriei diferen iale proiective.
Geometria figurilor imaginare a c p tat
un impuls prin lucr rile sale. A adus
contribu ii importante în dezvoltarea
geometriei descriptive. A studiat
tangentele la cubice, c rora le-a dat o
alt interpretare N. Abramescu (1936)
etc.
SEIDELL, Ludwig Philippe von
(1821-1896), matematician i astronom
german. N. la Zweibrücken, m. la
München. Prof. univ. la München (din
1854). A. t.: În 1848 a stabilit no iunea
de convergen uniform . S-a ocupat de
teoria numerelor. A determinat o
metod pentru construc ia irurilor de
numere pe care a aplicat-o la sistemele
de ecua ii sau la sistemul derivat. A
stabilit un algoritm pentru calcule
electronice cu care a rezolvat sisteme
liniare ce ap reau în proiectele
electronice. Op.pr.: Untersuchungen
über die Konvergenz und Divergenz d.
Kettenbrüche, München (1846),
Untersuchungen über die gegenseitigen
Helligkeiten der Fixterne Grösse
(1852); Note über eine Eigenschaft von
Reihen welche discontinuirliche
Functionen darstellen (1874). Criteriul
lui Seidell a fost studiat de c tre I.
Barb lat (1960).
SEJOUR, A. P. Dionis du (1734-
1794), matematician i astronom
francez. A. t.: se concretizeaz în
teoria curbelor algebrice, care cuprinde
teoria curbelor de ordin superior. A
stabilit o formul general pentru
rezolvarea ecua iilor
2
x ± 2ax µ b = 0 . În 1786 a întocmit
un tratat analitic asupra mi c rilor, cu
con inut astronomic. În 1778-1781 a
efectuat cercet ri în domeniul
trigonometriei pe suprafa a unui
sferoid, inând seama, în special, de
problemele legate de m sura
P mântului.
SEKI-SEN SURE K WA (numit
Sinsuke) (1642-1708), matematician
japonez dintr-o familie de samurai.
A. t.: A transformat metoda “fan-sen”
într-un fel de teorie a determinan ilor în
opera manuscris de el. El a plecat de
la principiile algebrei chineze,
671
ajungând la crearea unei metode de
rezolvare a ecua iei liniare, care în
esen coincide cu metoda
determina ilor. În 1683 a ajuns la un
rezultat asem n tor cu Leibniz în ceea
ce prive te expresia solu iei unui sistem
liniar, utilizând indicii dubli
(determinan i), îns rezultatele lui nu
au ajuns s fie cunoscute în Europa.
Independent de Newton, a dat o
dezvoltare în serie func iei (arcsin x )2
cu care serie a calculat valoarea lui cu
24 de zecimale exacte, iar discipolii lui
pân la 50 de zecimale exacte.
Cuno tea teoria binomului pentru
1
exponentul . El a practicat un fel de
2
calcul integral denumit “principiile
cercului”, care a fost considerabil
îmbun t it în sec. XVIII. A anticipat
metoda numit ulterior “metoda lui
Horner”. Seki-K wa a fost un mare
animator, c. întemeiat de el a abordat
chestiuni mat. variate.
SEN-KO, Men-Si (1030- 1094),
matematician, ing., astronom i om de
stat chinez. A. t.: S-a eviden iat prin
lucr rile lui avansate în sumarea
seriilor aritmetice, metod înscris în
lucrarea : Men Si bi-tan
(Ra ionamentele lui Men Si) (1086).
Seria lui Sen-Ko a fost cunoscut i în
afara Chinei. Lui i se atribuie una
dintre primele descrieri tiin ifice ale
însu irilor acului magnetic. A propus
un calendar mai corespunz tor
particularit ilor climaterice ale celor
patru anotimpuri.
 ERBAN, Gheorghiu (vezi:
Gheorghiu erban).
SERENUS, din Antisa (sec. IV),
matematician roman, de origine
egiptean. N. la Antinoia (Egipt) i a
tr it în perioada dintre Pappus i Teon
din Alexandria. A. t.: Datorit lui
Serenus au ajuns pîn la noi informa ii
asupra lucr rilor pierdute ale clasicilor
mat. antice. A scris un comentariu la
sec iunile conice pierdute ale lui
Apolloniu, precum i la lucr rile
p strate Despre sec iunea cilindrului i
Despre sec iunile conului. A studiat
problemele de maxime i minime
relativ la conuri i cilindri care trec
printr-o elips dat . În comentariile sale
Serenus a ar tat c vrea s împr tie
eroarea s vâr it de cei care studiaz
geometria, c sec iunile cilindrului ar
diferi de elips -sec iune a conului. O
parte din comentariu este consacrat
problemei privind forma umbrei
cilindrului pe un plan, provocat de
faptul c geometrul Peiton, prieten al
lui Serenus, care a scris un tratat asupra
paralelelor, a fost supus unei critici
nejuste pentru afirma ia sa c umbra
cilindrului pe un plan are forma unui
paralelogram. S-a ocupat de sec iunile
triunghiulare ale dreptelor i conurilor
circulare oblice, ce se ob in prin
intersec ia conului cu un plan ce trece
prin vârful s u. A studiat condi iile în
care aria unui triunghi, sub diferite
constrângeri date, devine maxim .
SERGESCU, Petru (1893-1954),
matematician român, recunoscut
istoriograf al mat. i al înv mântului
672
mat. românesc, al istoriei mondiale a
mat. i în special al istoriei mat.
franceze. N. la Turnu Severin, m. la
Paris. Este str nepotul revolu ionarului
Popa apc . c. primar i lic. le-a
f cut la Turnu Severin, perioad în care
a fost corespondentul G. M. Între 1912
i 1916 a urmat la Fac. de Mat. la
Bucure ti i concomitent i filosofia i
Conservatorul de muzic . În 1916 a
ob inut licen ele la toate trei Fac. Ca
student a fost unul dintre animatorii
pentru lupta dus în vederea realiz rii
unit ii politice a rii. În r zboiul
mondial a fost luat ca ostatic de c tre
trupele germane i a fost transferat în
Bulgaria, într-un lag r, unde a stat 18
luni. În 1919 a plecat la Paris, ca
bursier, pentru completarea studiilor.
Dr. în mat. în 1923 la Bucure ti. În
mod succesiv a ocupat urm toarele
func iuni: prof. suplinitor la Univ. i
Politehnica din Bucure ti (1924), prof.
agregat la Univ. din Cluj (1926), la
geometria analitic , unde în 1930 a
devenit titular. În 1944, din cauza
bombardamentelor la Bucure ti, P.
Sergescu i-a pierdut manuscrisele.
Membru corespondent al Acad.
Române, membru al Acad. “Mazarik”
din Praga, al Soc. Regale din Liège, al
International Council of Scientific
Unions, al Soc. Scientiarum
Varsoviensis, al Soc. Mat. Belgiene, al
Soc. Mat. Polone, al Acad. din Lima
(1948), al Soc. “Uniter” din Rio de
Janeiro, al Soc. Germane de Mat.
(1952), al Soc. de Mat. din Fran a etc.
A fondat revista “Mathematica” din
Cluj care a func ionat între 1929 i
1948. A. t.: P. Sergescu are lucr ri
foarte apreciate în domeniile: algebrei,
teoriei ecua iilor integrale, teoriei
numerelor, a func iilor, în domeniul
istoriei matematicii române, franceze i
mondiale. A f cut prima expunere
general a filosofiei mat. scris sub
influen a lui H. Poincaré, Picard,
Boutroux, Bergson i al ii. P. Sergescu
a participat la mai multe congrese
interna ionale de tiin e. În 1934 a
reprezentat Univ. din Cluj la serbarea
semicentenarului Univ. din Poitiers, iar
în 1939 la centenarul Univ. din
Grenoble i la jubileul marelui
geometru Elie Cartan. P. Sergescu a
inut lec ii în ora ele V lenii de Munte,
Bucure ti, Cluj, Bra ov, Turnu Severin,
Craiova, Gala i etc. i cursuri la Univ.
din Clermond-Ferrand, Bruxelles,
Poitiers, Sorbona, Montpellier,
Var ovia, Vilno, Geneva. Meritul lui
Sergescu const în dezvoltarea
activit ii pentru r spândirea evolu iei
mat. române în str in tate. Op.pr.: Sur
les noyaux symmetrizables, tez de
doctorat; Gândirea matematic , Cluj;
Les sciences mathématiques en France
(1933), precum i peste 160 de memorii
i articole de mare importan .
SERRE, Jean Pierre, matematician
francez, contemporan. A. t.: S-a
ocupat de algebra omologic ce
intervine în topologia algebric ,
ajungând la noi succese de
abstractizare, ca teoria de finitudine a
lui Serre pe grupurile de omotopie ale
sferelor. A introdus algebra modern în
rezolvarea problemelor de topologie.
Printre cele mai importante rezultate
ob inute în ultimele dou decenii, Serre
673
a scos în eviden , în anul 1955, c
teoria fasciculelor dezvoltat de Jean
Leray, care este util în teoria
variet ilor analitice complexe, se poate
aplica i în geometria algebric
abstract , dac varietatea algebric este
prev zut cu o topologie a lui Zariski.
A demonstrat o teorem despre spa iile
riemanniene compacte. A stabilit o
teorem de coinciden în teoria
structurilor fibrate sferice. Op.pr.: Les
calculs formels des séries de
factorielles, Paris (1933); Faisceaux
algébriques cohérents. Lucr rile lui au
fost studiate de c tre Dan Barbilian
(1966).
SERRET, Joseph Alfred (1819-1885),
matematician francez. N. la Paris, dup
terminarea c. Politehnice în 1840 a
devenit locotenent de artilerie, iar în
anul 1848 prof. de mat. la c.
Politehnic din Paris. Membru al Acad.
de t. din Paris din 1860, iar începând
cu 1861 prof. la Collège de France.
Între timp a func ionat i ca prof. de
astronomie la Sorbona. A. t.: s-a
ocupat cu reductibilitatea ecua iei
diviziunii cercului. A f cut cercet ri
asupra curbelor de curbur constant , a
stabilit formule celebre asupra curburii
i torsiunii curbelor strâmbe. În 1848,
Serret a acordat aten ie în mod special
existen ei suprafe elor imaginare de
curbur constant i a ar tat c ele
figureaz printre suprafe ele lui Monge.
Op.pr.: Cours d’Algèbre supérieure,
Paris (1885), în 4 vol. Traducerea
acestei opere în limba german a
contribuit mult la r spândirea teoriei lui
Galois. Traité de Trigonométrie (1900).
Serret a editat lucr rile lui Lagrange,
Paris, în 14 vol. (1867-1885).
SEVERI, Francesco (1879-1961),
renumit matematician italian. A
decedat la Roma în vârst de 82 ani. În
anul 1900 a absolvit Univ. din Torino.
Prof. la Padua (1905), apoi la Univ. din
Ferrara (1909-1921) i din 1921 la
Roma. Membru al Acad. de t. “Dei
Lincei” din Roma i din 1924 membru
str in al Univ. din U.R.S.S. Fondatorul
Inst. “Di alta matematica” din Roma. În
1934 a f cut o comunicare din
domeniul geometriei algebrice în fa a
edin ei Soc. Rom. de t. A. t.: A fost
reprezentantul colii italiene de
geometrie algebric . S-a ocupat i de
topologie. A studiat geometria
suprafe elor algebrice. Lui i se atribuie
stabilirea sistemelor canonice (1932) de
care s-a ocupat în continuare Gh.
Galbur în teza sa de doctorat. În 1901
a studiat ecua ia
func ional
f ( x + y ) − f ( x) − f ( y ) = ϕ( x, y )
i a dat formula de rezolvare valabil
pentru valorile întregi ale variabilelor.
Studiul mai profund al acestor ecua ii
func ionale s-a f cut de c tre Gh.
Galbur în primul s u memoriu din
1941. Severi a tratat i proiec ia
bicentral c reia t. Botez i-a stabilit
propriet ile generale în leg tur cu
sistemul de proiec ie al lui Monge.
Op.pr.: Sopra alcune singolarità delle
curve di un iperspazio, Torino, 1901;
Complementi di geometria proiettiva,
Bologna, 1906; Geometria proiettiva,
Firenze, 1926; Tratat de geometrie
algebric , 1926; Lezioni di analisi,
674
Bologna, 1933, 1941; Func ii quazi-
abeliene, 1947; Caratteri e indirizzi
della matematica moderna. În 1917 a
ap rut memoriul s u relativ la curbura
suprafe elor. Biografia lui Fr. Severi s-a
publicat în “Buletino Matematico”, nr.
5/1930, Buenos Aires.
SEYDEWITZ, F. (1807-1852),
matematician. A. t.: lucr rile lui se
refer la studiul curbelor strâmbe. A
jucat un rol important în aplicarea
biraportului în teoria conicelor i a
suprafe elor de ordinul doi (1850). Tot
el a ob inut prin metoda proiectiv
curbele strâmbe de ordinul trei. În 1844
a înlocuit punctele cu conice bitangente
la conica dat C. În 1849 a stabilit
propriet ile metrice ale conicelor
fasciculului. În 1817 a dat o solu ie cu
privire la construirea unei suprafe e de
ordinul doi, care trece prin 9 puncte
date i a dedus propriet ile curbelor în
coordonate tetraedrice din
transformarea lor proiectiv i le-a
clasificat în conformitate cu
comportarea lor la infinit.
SHANKS (Shange), William (1812-
1882), matematician englez, cunoscut
dup vestitele cercet ri f cute în
domeniul determin rii valorii
num rului . În 1853 a calculat
valoarea lui cu 530 zecimale, din care
s-au verificat 330, apoi l-a calculat cu
607 zecimale i, în fine, cu 707
zecimale în 1873, dar la a 528-a
zecimal a f cut o mic gre eal , ceea
ce a viciat rezultatul în întregime. În
calcule a utilizat formula lui Nachin.
Calculele au durat 20 de ani. Num rul
zecimal ob inut prezint urm toarele
frecven e ale cifrelor 0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, (din “Veac Nou“, nr. 7/1973). Acest
7, 8, 9 în tran e succesive în câte 60 de tablou eviden iaz urm toarele ipoteze
cifre fiecare : plauzibile: fiecare cifr are în toate
tran ele probabilitatea 1/10 de apari ie.
Cele 707 cifre zecimale calculate de W.
Cifre 0 1 2 3 4 Shanks au fost înscrise pe o spiral în
Tran e1 3 5 6 8 7 rotonda palatului descoperirilor. Acest
Tran e2 7 5 9 5 5 cifr a fost dep it abia în 1946, deci
Tran e3 8 9 7 4 6 peste 75 de ani. Un ordinator din
Tran e4 2 4 5 7 10 genera ia a doua a calculat cele 707
Tran e5 6 7 8 7 9 zecimale în 40”, pentru care Shanks a
Tran e6 8 5 7 4 4 avut nevoie de 20 de ani. În 1969 au
fost calculate 16167 zecimale în 4h20’.
Dup ce viteza de calcul a noilor
ordinatoare a crescut de 20 de ori, s-a
Cifre 0 1 2 3 4
ajuns la 100265 zecimale în 8h43’.
Tran e7 7 9 3 8 6
Ultimul record este de 500000 zecimale
Tran e8 3 10 5 6 6
calculate în 28h10’.
Tran e9 6 8 6 9 6
Tran e10 8 1 9 6 5
Tran e11 6 9 5 4 5 SHANNON, Claude E. (matematician
64 72 70 68 69 contemporan), ing. american, mare
cibernetician al secolului. A. t.: În teza
sa de doctorat a f cut prima intrare a
logicii mat. în tehnic . A dat dovad de
Cifre 5 6 7 8 9 o deosebit calitate de creator al teoriei
Tran e1 6 4 5 6 10 60 mat. a informa iei, ca o disciplin de
Tran e2 3 8 4 10 4 60 sine st t toare. A introdus litera “H”
Tran e3 10 1 3 7 5 60 folosit pentru nota ia entropiei
Tran e4 5 9 4 8 6 60 informa ionale, precum i nota ia de
Tran e5 3 9 3 3 5 60 “bit”, unitate de m sur a gradului de
Tran e6 7 7 5 7 6 60 nedeterminare pe care o con ine un
câmp de probabilitate format din dou
elemente egal probabile. A analizat
matematic probleme care apar în teoria
Cifre 5 6 7 8 9 comunica iilor prin fir. A reu it s dea
Tran e7 10 5 3 3 6 60 o m sur cantitativ informa iei, care
Tran e8 6 4 8 7 5 60 este strâns legat de cibernetic i astfel
Tran e9 1 6 4 6 8 60
a dezvoltat i fundamentele teoretice
Tran e10 5 9 5 3 9 60
ale ciberneticii. În 1938 a aplicat legea
Tran e11 4 5 4 7 11 60
boolean la automatele cu contacte i
60 67 48 67 75 660
675
relee i a ar tat c proiectarea
circuitelor cu contacte i relee se
fundeaz pe cunoa terea algebrelor
booleene. A ini iat foarte mult teoria
algebric a automatelor finite. În 1951
a construit un robot pentru practicarea
jocului “Gale”, care a fost perfec ionat
în 1958. Comentatorii lui Shannon au
afirmat c “Shannon a construit un
labirint în care un oarece metalic se
îndreapt automat spre un obiect,
denumit în mod conven ional “sl nin ”
”. În 1948 a analizat limba englez ,
stati, ocupându-se de frecven a
cuvintelor i înl n uirea de cuvinte.
Op.pr.: A mathematical theory of
communication (1948), în “Technical
journal”, vol. 27; A symbolic analysis
of relay and switching circuits (1938);
Universalnaia ma ina Turinga s
dvumia vnutrenii sostoianiami
Avtomatî, traducere în limba rus
(1956), Moscova.
SHARP, Abraham (1651-1742), bun
calculator i contabil englez. De i nu a
fost matematician, pentru calit ile sale
de calculator a fost invitat de Flamsteed
la Observatorul Astronomic din
Greenwich, unde a lucrat la întocmirea
unui catalog, cuprinzând 3000 de stele
i a construit tabele de logaritmi pentru
sinus i tangent (1717). Este important
de tiut c el a aplicat metode noi i
comode în leg tur cu aceste tabele
trigonometrice. Toate calculele lui
Sharp au fost publicate de Gardiner în
una din numeroasele edi ii ale tabelelor
matematice. În 1700 a calculat valoarea
num rului cu 72 de zecimale exacte
676
π
folosind dezvoltarea în serie a lui
6
folosindu-se de seria arctg( x) ,
descoperit de Gregory, în care a
1
înlocuit x = , ob inând o nou
3
dezvoltare în serie a num rului i
utilizând tabelele sale de logaritmi.
SIDHARTA, (vezi GAUTHAMA).
SIE-FONG-TSU (sec. XVII),
matematician chinez, elevul
misionarului iezuit în China,
Smogolenski. A. t.: A întocmit un
tratat de calcul al eclipselor (1650) în
care s-a folosit de logaritmii neperieni
i care este un tratat original chinezesc.
A înv at s foloseasc instrumentele
noi aduse din Europa de misionarii
iezui i.
SIERPI SKI, Wacław (1882-1970),
una din figurile cele mai proeminente
ale mat. poloneze. Prof. la Univ. din
Var ovia din 1919, membru al Acad.
de t. din Cracovia (1921) i Paris.
Vicepre endinte al Acad. Poloneze de
t. Membru de onoare al Acad. de
Stiin e R.S.R. A. t.: Sierpi ski este
creatorul c. poloneze de teoria
mul imilor, a numerelor transfinite, a
func iilor reale i de analiz general . A
detectat axiomele lui Zermelo. A adus
contribu ii esen iale în teoria
mul imilor analitice, proiective i de
analiz general i a aplica iilor lor în
topologie, în teoria func iilor de
variabil real , a numerelor transfinite,
în ipoteza continuumului. A adus un
suflu nou în analiza mat., deschizând
perspective noi imediat dup primul
r zboi mondial. În 1953 a dat pentru
π(x) o expresie mai u or de folosit în
calcule, π(x) reprezentând num rul de
numere prime pân la x i este
x
asimptotic echivalent cu . El a
log x
descoperit o figur metric , numit
“covorul lui Sierpi ski”. În 1920,
împreun cu al i matematicieni
polonezi, a fondat revista “Fundamenta
Mathematicae”, consacrat teoriei
mul imilor i aplica iilor ei. În 1929 a
luat parte la Congresul
Matematicienilor Români inut la Cluj,
în 1932 la Turnu Severin, în 1956 la
Congresul inut la Sofia. Sierpi ski are
meritul de a fi popularizat în rândul
matematicienilor români problemele
care au constituit preocup rile sale prin
conferin e i prin publica ii în
“Mathematica” din Cluj, în anii
premerg tori r zboiului mondial. Florin
Vasilescu, în teza sa de doctorat, s-a
referit printre primii matematicieni
români la mul imile analitice. Op.pr.:
Leçons sur les nombres transfinis, Paris
(1928); Sur les images continues et
biunivoques de l’ensemble de tous les
nombres irrationnels (1930); Derniers
recherches sur l’hypothèse de continu
(1932); Sur une surface universelle
pour les fonctions de Baire (1933);
Introduction to General Topology
(1934); Lec iuni despre mul imile
analitice (1942); Leçons sur les
nombres transfinis, Paris, (1950);
Elementary theory of numbers (1964)
etc.; Ce tim i ce nu tim despre
677
numerele prime, traducere în limba
român (1966) etc.
ILOV, G. E., matematician
contemporan. Prof. la Univ. din
Moscova. A. t.: este foarte fecund : a
prezentat teoria distribu iilor sub o
form mai accesibil . A introdus
spa iile de func ii în dualele lor. În
lucr rile lui, studiul existen ei i
unicit ii solu iei în legat de
comportarea func iei la infinit a fost
efectuat cu ajutorul teoriei distribu iilor
prin construirea diferitelor spa ii
vectoriale. Spa iile de distribu ii sunt
spa iile de func ionale liniare i
continue definite pe spa ii
fundamentale de func ii. ilov a
dezvoltat ideile lui Laurent Schwartz.
S-a ocupat de o teorem tip Phragmen-
Lindelöff pentru sistemele de ecua ii
liniare cu derivate par iale (1954).
Op.pr.: Localnâe svoistva re enii
differen ialnâh uravnenii v ceastnâh
proizvodnâh s postoiannâmi
koeffi ientami (Propriet i locale ale
solu iilor ecua iilor diferen iale cu
derivate par iale cu coeficien i
constan i) (1959) etc.
SÎMBOAN, Gavril (n. 1924),
matematician român. Face parte din c.
probabilit ilor, cu preocup ri i în
analiza func ional . N. în satul Babdiu
pe Some . Liceul l-a început la Gherla
i l-a terminat la Br ila, luându- i
bacalaureatul în 1944. Licen iat în mat.
la Bucure ti (1948). Prof. la c. nr. 19
din Bucure ti (1948-1950). Asist. la
I.S.E.P. Bucure ti (1950-1953). Asist.
la Fac. de Mat. a Univ. din Bucure ti
(1953-1959), lector (1959), conf. la
Inst. Pedagogic de Trei Ani din
Bucure ti (1959-1963) pentru
complemente de mat. superioare. Între
1949-1959 a mai func ionat i la
Direc ia Central de Statistic . Dr. în
mat. (1959) etc. A. t.: A studiat m sura
vectorial ca func ie de mul imea
definit pe tribul mul imilor boreliene
dintr-un spa iu local compact. A stabilit
propriet i pentru func iile sum . A
contribuit la dezvoltarea calculului
integral din domeniul analizei generale
i a f cut cercet ri în domeniul analizei
func ionale conform progresului mat.
moderne. Are realiz ri frumoase în
fundamentarea teoriei probabilit ilor.
A creat spa iile metrizabile care-i
poart numele. Op.pr.: M suri
vectoriale, Func ii sum (1961), tez de
doctorat; Curs de func ii reale i
elemente de analiz
func ional litografiat, Bucure ti, 1962;
Teoria probabilit ilor i statistica
matematic - Culegere de probleme
(1962); Func ii sum , Ed. Acad.
(1963). Unele lucr ri sunt întocmite în
colaborare cu R. Theodorescu, O.
Onicescu i al ii.
SIMEON, din Trapezunt (vezi:
Trapezuntinul Theodor).
SIMÉON, Denis (vezi: Poisson).
SIMION, Maghiar (sec. XVIII), fost
director al c. Române ti din Oradea.
Se afirm c între anii 1781-1782 ar fi
compus o aritmetic româneasc .
678
SIMIONESCU, Gheorghe D. (1907-
1986). Unul dintre cei mai de seam
pedagogi ai c. române ti. N. în
comuna File ti lâng Gala i, ca fiu de
ofi er. A absolvit lic. de la M n stirea
Dealu, având ca prof. pe O. Onicescu,
Gh. Zapan, Gh. I. Dumitrescu. În 1928
a absolvit Fac. de Mat. din Bucure ti,
având ca prof. pe D. Emanuel, E.
Pangrati, N. Coculescu, Gh. i eica, D.
Pompeiu, A. Davidoglu, Tr. Lalescu. În
paralel a urmat i cursurile c.
Politehnice. În 1931 a sus inut
examenul de capacitate. Prof. la lic.
„M n stirea Dealu” (1931-1936), când
s-a transferat la Bucure ti la lic. „Gh.
Laz r” (1936-1937), la „Spiru Haret”
(1937-1939), la Seminarul Pedagogic
Universitar (1939-1941), apoi la Lic.
Muzical, la lic. „Mihai Viteazul”.
Inspector colar (1941-1947). Între
1937-1939 a func ionat i la c.
Superioare de Ofi eri. Conf. la Fac. de
Mecanic din Inst. Politehnic. În 1972
s-a pensionat. A. t.: ca elev a colaborat
la G.M. i alte reviste de specialitate.
Este autorul a numeroase note i
probleme de geometrie sintetic ,
analitic i proiectiv . Sunt importante
cercet rile sale relativ la triunghiurile
triomologice i triortologice. Parte din
problemele sale au intrat în multe
culegeri de probleme. A litografiat
multe cursuri pentru studen i. A tip rit
o apreciat culegere de probleme de
algebr i analiz i a scris multe c r i
didactice. În 1965 a întocmit o
trigonometrie sferic , o culegere de
probleme date la concursuri din 1970.
Calculul vectorial de geometrie (1982).
De numele lui se leag revizuirea i
completarea celebrei culegeri de
probleme de geometrie alc tuit ini ial
de Gh. i eica. Este cunoscut prin
excelentele sale manuale colare.
Geometria analitic a fost un manual
larg utilizat (1958-1980), un model de
carte pedagogic . A fost referent la
numeroase c r i didactice publicate. A
fost o persoan de înalt inut moral ,
unul dintre pionierii de baz ai
înv mântului.
SIMION, Pierre de Laplace (vezi:
Laplace).
SIMION, du Chesne (vezi: Eycke).
SIMION, a Quercu (vezi: Van der
Eycke, respectiv Eycke).
SIMPLICIUS, filosof i matematician
neoplatonic din Cilicia, stabilit la
Alexandria, apoi la Atena. Comentator
al lucr rilor filosofice i matematice ale
unor matematicieni antici. Dup unii ar
fi tr it pe la anul 520 e.n., iar dup al ii
ar fi murit în anul 549 e.n. Simplicius a
fost elevul lui Damascias prin anul 510.
A. t.: Simplicius a fost un comentator
al lucr rilor lui Aristotel, i comentator
la Cartea I a lui Euclid. Din aceste
comentarii se cunoa te argumenta ia lui
Arhitas în sprijinul infinit ii
Universului i citeaz dou fragmente
mari din Istoria geometriei a lui
Eudem. Comentariile lui Simplicius au
ap rut sub titlul: Aristotelis physicam
auscultationem commentaria, Berlin
(1882) în limba latin , care a fost
tradus în limba german de c tre F.
Rudio, sub titlul : Der Bericht des
679
Simplicius über die Quadraturen des
Antiphon und Hipocrates, Leipzig
(1907). Simplicius a recunoscut în
acest comentariu c valabilitatea
principiului continuit ii presupune
valabilitatea axiomei arhimedice.
Simplicius a argumentat c autorul
lucr rii: Despre m sur tori a fost
Ptolemeu. În anul 529, când Justinian,
în lupta fanatic împotriva
p gânismului, a interzis predarea
filosofiei în Atena, Simplicius a
emigrat, împreun cu înv torul s u, în
Persia, îns în anul 533 s-a reîntors din
nou în Atena. Cu Simplicius se încheie
istoria mat. p gâne, care s-a dezvoltat
în limba greac . Matematicienii care au
urmat dup Simplicius au fost cre tini
i au scris în limba latin . Comentariile
lui Simplicius sunt importante, întrucât
con in reproduceri dup unele texte
originale ale matematicienilor,
considerate pierdute. Lucr rile lui
Simplicius au fost traduse în limba
latin de Wilhelm de Moerbecke
(1215-1280). Simplicius a tr it în epoca
Imperiului Bizantin.
SIMPSON, Thomas (1710-1761),
matematician englez, considerat ca
renovator al teoriei fluxiunilor. Tat l
s u a fost es tor i dorea ca i fiul s u
s îmbr i eze aceast meserie, îns
eclipsa de Soare din 1724 i-a stârnit
interesul pentru mat., pe care a studiat-
o cu toat opozi ia p rin ilor s i. Astfel,
a ajuns prof. la Acad. Militar din
Woolwich. Membru al Soc. Regale (din
1745). A. t.: Simpson a devenit
cunoscut din anul 1745, când a dat o
formul de integrare aproximativ (o
formul de cuadratur ) care-i poart
numele i se nume te „formula celor
trei nivele” sau a „trapezelor”, cu mai
multe nivele. Alte lucr ri ale lui
Simpson sunt consacrate geometriei
elementare, trigonometriei, analizei
mat. i teoriei probabilit ilor. Op.pr.:
The nature and Laws of Chance
(Natura i legile hazardului) (1740);
Treatise on Trigonometry (1748);
Trigonometry plane and spherical
(1748-1765), care cuprinde deduc ii
frumoase pentru cele dou teoreme de
geometrie ale lui Molweide, precum i
o serie de teoreme trigonometrice. Cu
formulele de cubatur ale lui Simpson
s-a ocupat D. V. Ionescu (1962).
SIMSON, Robert (vezi: Robert
Simson).
INCAI, Gheorghe (1754-1816),
c rturar înv at. N. în satul Sam ud (azi
incai) în Transilvania. Este unul dintre
reprezentan ii curentului latinist în
Transilvania. El nu a fost un
matematician propriu-zis, dar s-a
comportat ca un adev rat educator al
neamului românesc, unul dintre
principalii corifei ai curentului
progresist, de influen iluminist , care
a fost c. Ardelean . A studiat teologia
la Roma, la Inst. de Propaganda Fide i
a cercetat în Biblioteca Vaticanului
documentele care se refereau la istoria
românilor, tratând despre originea
noastr latin . De la Roma a trecut la
Viena. Reîntors în Transilvania a ajuns
directorul colilor Române ti din
aceast provincie. În 1794 a fost
destituit din func ie de c tre episcopul
680
Ioan Bob i a fost închis la Aiud, unde
a stat 10 luni. Dup ie irea din
închisoare a dus o via de mizerie pân
la moarte. La Viena, în anul 1779 a
avut ca prof. pe I. Von Felbiger,
cunoscutul pedagog i sfetnic al reginei
Maria Tereza. incai a fost un mare
patriot al neamului, care i-a închinat
via a idealului de iluminare a
poporului. El este unul din
organizatorii colilor de adul i din toat
ara. A. t.: Ca director al coalelor din
Blaj, numit în 1785 i ca director al
colilor române ti din Transilvania a
tip rit la Blaj o aritmetic numit
Aritmetica lui incai, scris în litere
chirilice. În aceast carte întâlnim
pentru tabla înmul irii numirea curioas
de “Tabla Tibeti”. Cartea este o
traducere dup manualul colar german
Anleitung zur Rechenkunst, Viena
(1777). În 1809 incai a întocmit
primul manual de mecanic
(manuscris) care este o traducere i
prelucrare dup fizica lui Helmuth,
scris în timpul când incai era g zduit
de episcopul Vulcan din Oradea.
Înv tura fireasc despre surparea
supersti iilor poporului (1808)
(adaptare dup Helmuth). Opera sa de
mare valoare pentru istoria noastr este
Hronica românilor i a mai multor
neamuri, tiri culese în cursul a 34 de
ani.
SIN-JU (sec. VII), matematician
chinez. Pentru nevoile astronomice a
elaborat metode de calcul prin
interpolare. În lucrarea Su-Su-TiYi
(Mo tenirea însemn rilor despre arta
numerelor) a descris o nou metod de
nota ie a numerelor, care a dat na tere
la num ratul cu bile. A folosit numerele
binomiale în probleme de analiz
combinatorie. A calculat pozi iile
posibile într-un joc care aminte te
ahul, pentru diferite numere de rânduri
i figuri. Pentru 5 rânduri i 25 de
figuri, Sin-Ju a g sit c num rul de
combina ii posibile este de
827288699443. Procedeul de calcul al
lui Sin-Ju nu se cunoa te deoarece toate
lucr rile lui s-au pierdut. A luat parte la
m surarea meridianului, lucrare ini iat
de c tre astronomul chinez Nan-Gu-So.
Sin-Ju este autorul unui sistem special
de calendar, în ale c rui calcule extinde
intrerpolarea asupra cazului
argumentelor neechidistante.
SINDEL, Jan din Gradz Karlow
(1375-1453), matematician i astronom
ceh, cunoscut sub numele de Johannes
Pragensis, adic din Praga, unde a
func ionat ca prof. univ. A contribuit la
dezvoltarea culturii mat.
SINGER, Ivan (n. 1929),
matematician, analist român. N. la
Arad unde a urmat cursul primar i
liceal. De la cinci ani a început s
înve e pianul, fiind trimis la Budapesta
pentru a frecventa o c. special de
muzic . În 1947 i-a luat bacalaureatul
la lic. maghiar din Cluj. În 1951 i-a
luat licen a în mat. la Univ. Bolyai din
Cluj, în limba maghiar . Prep., apoi
asist. la Univ. din Cluj (1950-1953).
Dr. în mat. la Univ. din Bucure ti
(1955). Cercet tor principal la Inst. de
Mat. al Acad., la sec ia analiz
func ional , apoi la teoria
681
func iilor de o variabil real (din
1955), fiind înaintat ef de sector la
analiza func ional i topologie. A. t.:
se reflect în preocup ri speciale în
domeniul func iilor reale. A introdus
no iunea de diferen ial generalizat . S-
a ocupat de teoremele mediei ale lui T.
Popovici, F. Frisch, G. Polya i
Markov. Prin combina ii liniare de
func ii date a demonstrat trei teoreme
privind leg tura dintre propriet ile
structurale ale func iilor continue. În
materie de analiz func ional a
introdus un element nou, numit element
de “cvasiunitate”. A dat o extensiune
no iunii de hiperplan într-un spa iu
liniar normat. A definit convenabil
defini ia unghiurilor abstracte i a dat
peste trigonometria p tratic a lui V.
Alaci. A studiat spa iile date de R. C.
James i Choquet i a stabilit condi iile
ca un spa iu liniar normat s fie un
spa iu Choquet. A avut o contribu ie
privind teoria m surii i integr rii în
domeniul analizei generale, precum i
în analiza func ional în cadrul
programului mat. moderne. Op.pr.:
Propriet i ale suprafe ei sferei unitate
i aplica iile la rezolvarea problemei
unicit ii polinomului de cea mai bun
aproxima ie în spa ii Banach oarecare
(1955), tez de doctorat; Un dual du
théorème de Hahn-Banach (1958). A
publicat o serie de memorii, articole i
diverse lucr ri, unele în colaborare cu
C. Foia i A. Pelczynski. Pentru
lucr rile sale din domeniul analizei
func ionale a primit premiul Acad.
R.S.R. “Simion Stoilow” (1964).
SIPOS, Pàl (Paul), (1759-1816),
matematician ardelean. N. la Aiud unde
i-a f cut studiile la Colegiul
Betlehenian. În perioada 1783-1787,
prof. de mat. i fizic , apoi rector la
Colegiul din Or tie (1798-1805) i la
Colegiul din Sárospatak (Ungaria).
Între 1787-1798 a continuat studiile la
Frankfurt pe Main, Göttingen i Viena.
A. t.: A publicat dou lucr ri de
trigonometrie i a construit un
instrument numit “izometru” cu care se
poate împ r i un arc de cerc în oricâte
p r i egale (se poate rectifica o elips ).
Construc ia i func ionarea acestui
aparat a descris-o în diserta ia sa
Beschreiburg. În 1770 a scris un
memoriu prin care a rectificat elipsa cu
ajutorul arcului de cohleoid . Laureat
al Acad. din Berlin.
SIROCOV, Piotr Alexeevici (1895-
1944), mare geometru sovietic. În 1918
a terminat Univ. din Kazan. În 1923 a
devenit prof. la Kazan. A. t.: Ini iatorul
spa iilor riemanniene simetrice,
consacr multe dintre lucr rile sale
studiului acestor spa ii. S-a ocupat de
teoria concuren ei vectorilor
contravarian i stabilit de Al. Myller. În
1943 a scris lucr ri despre geometria
lui Lobacevschi. Mai are cercet ri în
domeniul geometriei neeuclidiene, al
analizei tensoriale. A studiat spa iile cu
curbur constant etc. Op.pr.:
Postoiannie polea vectorov i tenzorov v
rimannovâh postrantovah, Izvestiia
Kazanskogo fiz.-mat. obscetva (1925)
etc.
682
SINTOV, Dimitrie Matveievici
(1867-1946), mare geometru rus. Prof.
la Harkov i membru al Acad. de t.
din U.R.S.S. Remarcat prin lucr rile
sale de teoria geometric a ecua iilor
diferen iale, prin care a pus bazele unei
noi cercet ri în geometria metric a
spa iului euclidian tridimensional. În
lucr rile lui se remarc caracterul
progresist al vederilor pedagogice i
marea lui activitate de popularizare a
mat. Lista de lucr ri a lui Sintov
con ine 267 de titluri. De i lucr rile lui
fundamentale în teoria conexelor au
r mas pu in cunoscute peste hotare,
prioritatea lui în formarea teoriei
generale a conexelor cu elemente
(punct, virgul , plan) a fost apreciat în
str in tate de Automne i Müller.
Op.pr.: Teoria conexelor spa iale în
leg tur cu teoria ecua iilor
diferen iale cu derivate par iale de
ordinul întâi, Kazan (1894); Integralele
ra ionale ale ecua iilor liniare, Kazan
(1898), tez de doctorat.
SLUSE, René François (1622-1685),
matematician olandez. Numele latinizat
Slusius. A studiat la Univ. din Louvain,
apoi a plecat la Roma, unde a f cut
cuno tin cu mai mul i matematicieni
italieni. Reîntors în ar , a fost numit
prof. la Univ. din Liège, pe urm
canonic de Liège, post pe care l-a
ocupat pân la moarte. În timpul liber
s-a ocupat i cu mat. Cu Pascal a
întreprins o lung coresponden ,
începând din anul 1657. A. t.: Sluse,
ocupându-se de curbele algebrice, în
dorin a de a m ri num rul lor,
introduce în geometrie un nou gen de
curbe pe care le comunic lui Pascal i
pe care acesta le-a numit “perle”. În
particular a studiat “perla cubic ”. A
studiat simetria acestor curbe în raport
cu axa Ox. Nu se cunoa te exact
aportul lui Pascal în leg tur cu perlele
lui Sluse. Sluse a descris aceasta ca loc
geometric i a ar tat c perla are o arie
dubl fa de cea a cercului de raz
OA/4. A calculat i volumul ob inut
prin rotirea perlei în jurul axei Ox. A
întâmpinat dificult i în calcularea
ariilor i a volumelor perlelor generale,
deoarece duc la integrale binome. A
demonstrat c rotirea cisoidei i a
cercului generator (fundamental) în
jurul asimptotei dau volume egale. În
1657 a dat o generare plan spiricelor.
A studiat anumite locuri geometrice
speciale i a demonstrat sintetic c
problema intercal rii a dou medii
propor ionale între dou segmente date
i, în general, toate a a numitele
probleme spa iale, pot fi rezolvate cu
ajutorul unui cerc i al unei conice
arbitrare. Astfel, din ecua iile
parabolelor i hiperbolelor, a ob inut cu
ajutorul unor propozi ii derivate,
ecua iile în coordonate rectangulare ale
cercului i conicelor folosite. A tratat
punctele de inflexiune simple. Op.pr.:
Mesolabium, Liège, (1659) ed. II
(1668).
SLUSIUS, (vezi : Sluse René).
SLUTKI, Evgheni Evghenievici
(1880-1948), matematician sovietic.
Între 1901-1902 a studiat la Kiev, iar în
anii 1903-1905 a urmat Politehnica din
München. În 1905 s-a înscris la Fac. de
683
Drept din Kiev, pe care a absolvit-o cu
medalia de aur. Din 1913 lector la Inst.
de Comer din Kiev, iar din 1920 a
lucrat la Direc ia Central de Statistic .
Din 1934 lector la Univ. din Moscova,
iar din 1938 la Inst. de Mat. al Acad. de
t. din U.R.S.S. Slutki este unul din
creatorii teoriei contemporane a
func iilor. Rezultatele lucr rilor sale le-
a aplicat în teoria proceselor
hidrologice. În ultimii ani ai vie ii sale
a compus tabele ale func iilor de mai
multe variabile.
SMALE, Stefan, matematician
contemporan din S.U.A. Este eviden iat
pentru caracteristica lucr rii lui în
domeniul topologiei, prin introducerea
puternicului aparat al topologiei
algebrice i diferen iale în analiz i
tran area cu ajutorul lui a unor
probleme de natur global . În 1966 a
fost laureat cu medalia Fields pentru
contribu iile sale la elucidarea structurii
topologice a variet ilor diferen iale,
prin dezvoltarea multilateral a teoriei
Morse i crearea a a-zisei chirurgii
Morse-Smale pentru studiul sistemelor
dinamice pe variet i compacte, prin
extinderea teoriei Morse a func iilor
diferen iabile pe unit i la o teorie
Morse a câmpurilor diferen iabile pe
variet i cât i pentru lucr rile sale de
variet i infinit dimensionale i crearea
unei teorii Morse pentru acestea cu
ajutorul c reia a rezolvat probleme fine
de tip Dirichlet. La Congresul
Interna ional inut la Moscova în 1966,
Smale a sus inut referatul Sisteme
dinamice diferen iabile.
SMIRNOV, Neculai Vasilievici (n.
1900), matematician sovietic. În 1926 a
absolvit Univ. din Moscova. În 1937
lector, în 1939 prof. la Inst. Pedagogic
din Moscova. Concomitent a fost
colaborator la Inst. de Mat. al Acad. de
t. din U.R.S.S. În 1960 membru
corespondent al Acad. de t. a U.R.S.S.
Laureat al premiului “Stalin” (1951) i
decorat cu “Steagul ro u de munc ”.
Lucr rile lui principale se refer la
teoria probabilit ilor i la statistica
mat. El a creat metoda neparametric în
statistica mat.
SMIRNOV, Vladimir Ivanovici (n.
1887), matematician rus. N. la
Petersburg. De la tat l s u a mo tenit
dragostea pentru mat. i muzic . Un
spirit umanitar i multilateral. Studiile
liceale le-a început la Vedensk i le-a
terminat în 1904 la Petersburg, unde a
fost elevul renumitului pedagog Jacov
Varfolomeevici, care l-a încurajat în
studiul mat. În 1905 s-a înscris la Fac.
de Mat. din Petersburg. Al turi de mat.
a dat aten ie muzicii, istoriei, filosofiei,
economiei, enciclopediei i dreptului.
În 1910 a absolvit Univ. A func ionat
ca prof. la o c. particular , apoi prof.
la Inst. Inginerilor de C i Ferate (1912-
1920). Prof. la Univ. din Leningrad
(1915), unde a organizat un seminar de
teoria calitativ a ecua iilor diferen iale.
Titlul de magistru (1912). În 1922 a
ocupat Catedra de Mat. la Fac. de
Fizic i în 1926 a început s
organizeze Catedra de Teoria
Func iilor. Între 1929-1934 a condus
sec ia teoretic a Inst. de Seismologie
al Acad. de t. din U.R.S.S. Director
684
adjunct tiin ific al Inst. de Cercet ri
tiin ifice de Mat. i Mecanic al Univ.
din Leningrad, iar din 1937 a devenit
directorul acestui Inst. Membru al
Acad. de t. a U.R.S.S. (1932) i
membru activ (1943). A fost decorat cu
patru ordine i medalii. A. t.:
Principala sa preocupare era îndreptat
spre teoria func iilor de variabil
complex îns , mai târziu, sub influen a
prof. V. A. Steklov, V. I. Smirnov a
trebuit s - i transforme preocup rile în
direc ia ecua iilor diferen iale i a
fizicii mat. În 1911, V. I. Smirnov a
ar tat c rezolvarea problemei legate de
pozi ia de echilibru a unui fir elastic
aflat sub o presiune normal uniform
poate fi exprimat prin integrale
eliptice. Între 1918-1921 s-a consacrat
teoriei analitice a ecua iilor diferen iale
ordinare. În 1928, lucr rile lui sunt
consacrate dezvolt rilor în serie a
solu iilor olomorfe în interiorul unui
contur. Între 1924-1934 a dezvoltat o
metod nou pentru rezolvarea
problemelor referitoare la propagarea
vibra iilor elastice în medii cu frontiere
plan paralele. În timpul Marelui R zboi
pentru Ap rarea Patriei, V. I. Smirnov
s-a ocupat de aero i hidrodinamic . În
1953-1954 a studiat congruen ele
izotrope care au permis o solu ie foarte
elegant a problemei g sirii ecua iilor
de tip eliptic de ordinul doi, care
posed solu ii func ional invariante. V.
I. Smirnov a fost un om de tiin , un
pedagog remarcabil, a fost
organizatorul talentat al vie ii mat. a
ora ului Leningrad. Dotat cu un mare
sim al datoriei i cu un imens
temperament social. Op.pr.:
Matematici superioare, ap rut în 11
edi ii (1924-1947), tradus în limba
român . Sub conducerea lui V. I.
Smirnov au fost publicate lucr rile
complete ale acad. A. N. Krilov.
SMITH, David Eugen (1860-1944),
istoric al mat. mondiale. S-a ocupat de
ultima teorem a lui Fermat, privind
rezolvarea ecua iei X n + Y n = Z n a
lui Fermat, în numere întregi. Sunt
cunoscute lucr rile lui din domeniul
istoriei mat.: The Hindu-Arabic
numerals Boston (1911); Euclid,
Ommar Khayyam and Sacheri (1935).
A publicat biografia lui K. Gauss
(1941).
SMITH, Robert (1689-1768). În 1772
a publicat lucrarea lui R. Cotes
intitulat Armonia m surilor i a
reconstituit teoria referitor la
descompunerea expresiei X ± a , care a
fost prezentat sub form geometric
într-un desen. A completat lucrarea cu
introducerea expresiei a n + b n .
SNELL, Willebrod van Roijen (vezi :
Snellius).
SNELLIUS, Willebrod Snell von
Rogen (Roijen) (1580-1626),
matematician, fizician i astronom
olandez. N. i m. la Leyda. A fost
elevul lui Kepler i Tycho-Brahe i a
succedat pe tat l s u, ca prof. de mat. la
Univ. din Leyda. A. t.: Snellius este
fondatorul geodeziei. În 1614 a
rezolvat diferite probleme practice de
geometrie, din necesitatea unor
probleme de geodezie. S-a ocupat cu
685
problema lui Pothenot i a rezolvat
problema lui Hausen, ambele probleme
în esen constau în determinarea
distan elor unui punct de pe suprafa a
terestr la vârfurile unui triunghi dat,
cunoscându-se unghiul dintre dreptele
care unesc acest punct cu dreptele. A
determinat trigonometric arcul
meridian, utilizând metoda
triangula iei. A studiat i a considerat
triunghiurile suplementare pe o sfer .
Lui Snellius i se atribuie câteva
formule trigonometrice. A calculat
num rul cu 9 zecimale exacte. În
1626 a formulat regula pentru
calcularea ariei unui triunghi în func ie
de dou laturi i unghiul cuprins între
ele. În 1620, independent de Descartes,
a descoperit legea refrac iei i reflexiei
luminii. În 1624 a introdus termenul de
“loxodrom ” important în naviga ie.
Op.pr.: Descriptio cometae qui anno
1618 nov. 1 efflusit, Leyda (1614);
Apollonius Batavus (1608); Doctrinae
Triangulorum canonicae (1626);
Cyclometria seu de circuli dimensione
(1621) etc.
SNIADECKI, Jan (1756-1830),
matematician i astronom polonez. N.
la Znin (Posen), m. la Jaszuny. Pân în
anul mor ii a func ionat ca prof. la
Krako i Vilna, la Catedra de Mat. A
f cut parte din Comisia pentru reforma
înv mântului din rile lituane.
Lucr rile lui se refer la trigonometria
sferic i geografia matematic . A
purtat mult coresponden cu
matematicienii contemporani. Op.pr.:
Szferikus trigonometria (1807);
Matematikai földrajz, Var ovia (1804).
Lucr rile lui au fost editate la Var ovia
(1837-1839) în 7 vol., postum.
Coresponden a sa a fost editat la
Posen de c tre Kraszewski (1878).
NIRELMANN, L. Gh. (vezi
Schnirelmann).
SOBOLEV, Serghei Lvovici (n. 1908)
eminent matematician i mecanician
sovietic. Acad. sovietic, unul dintre cei
mai de seam reprezentan i ai celei mai
puternice coli de ecua ii cu derivate
par iale. Absolvent al Univ. din
Leningrad (1929), a lucrat la Inst.
Seismologic al Acad. de t. din
U.R.S.S., apoi la Inst. de Mat. al Acad.
de t. (1932), iar din 1935 prof. la
Univ. “Lomonosov” din Moscova, ca
ef de catedr la analiz . A func ionat
ca prof. i la Univ. din Novosibirsk.
Membru de partid (1940). În 1956 a
participat la Congresul
Matematicienilor Bulgari (Sofia), iar în
1959, cu ocazia vizitei sale la Inst. de
Calcul la Cluj, a relevat necesitatea
colabor rii între inginerii i geometrului Theodor din Cyrene i al
matematicienii constructori de ma ini
de calcul. În 1972 a luat parte la
Congresul Interna ional de Educa ie
Matematic , inut la Exeter (Anglia). A
primit diferite decora ii i medalii.
A. t.: Sobolev are lucr ri în domeniul
elasticit ii, al teoriei ecua iilor cu
derivate par iale de tip hiperbolic, al
ecua iilor poliarmonice, al analizei
func ionale. În 1945 a creat teoria
general a undelor plane în semispa iul
elastic i a stabilit periodicitatea
solu iilor ecua iei undelor. În domeniul
ecua iilor cu derivate par iale a creat o
686
metod nou de integrare. A introdus i
cercetat o serie de no iuni noi, ca
derivata generalizat , operator
diferen ial generalizat. Cu ajutorul
acestor no iuni a rezolvat unele
probleme de baz ale fizicii mat. S-a
ocupat de geometria diferen ial clasic
a suprafe elor netede definite cu
ajutorul unor func ii cu derivate
continue pân la ordinul trei. A
dezvoltat no iunea de func ie medie,
introdus de V. A. Steklov. Op.pr.: Ob
odnoi teoreme func ionalnogo analiza
(1938); Nekotorâe primeneniia
func ionalnogo analiza v
matematiceskoi fizike (Unele aplica ii
ale analizei func ionale în fizica
matematic ) (1950) etc.
SOCRATE (n. 468-470, m. 399 î.e.n.),
ilustru filosof idealist grec. De i n-a
fost matematician, în filozofia sa a
comentat gradul de utilitate a
geometriei în via a omului. N. în
Alopeia (Alopèce-Attique) i m. la
Atena. Elevul lui Prodicus, al
m estrului Alcibiade, al turi de care a
tr it, contemporan cu Protagoras. Fiind
în contra concep iilor sofi tilor a fost
atacat la Atena de c tre Aristofan. De o
cultur filosofic solid , manifestând o
mare parte de voin . În timpul
r zboiului peloponeziac a luat parte la
trei b t lii. În anul 399 î.e.n., Socrate fu
învinuit de c tre Tribunalul atenian ca
ateist i condamnat la moarte. Era
acuzat de faptul c înv tura pe care o
propov duia mineaz bazele statului i
ale democra iei. În închisoare s-a
otr vit, considerându-se nevinovat.
A. t.: Socrate a sus inut c geometria
ar trebui înv at atât cât este necesar
pentru a m sura P mîntul. A creat o
coal filosofic fiind înconjurat de
mul i discipoli. Lec iile le f cea dup o
metod dialectic . A conturat i
dezvoltat metafizica. Personalitatea i
ideile lui ne sunt cunoscute din
m rturisirea lui Xenofon:
Memorabilele (Amintiri despre
Socrate), scris de Platon. Adversar al
democra iei sclavagiste, Socrate a fost
ra ionalist. Socotea activitatea
pedagogic ca o art . Înv tura lui
Socrate a preg tit terenul pentru
idealismul platonic. Dup Cicero,
“Socrate a coborât filosofia din cer pe
P mînt.” De la Socrate nu a r mas nici
o lucrare.
SOHO KI, Iulian Vasilievici (1842-
1929), matematician rus. În 1866 a
absolvit Univ. din Petersburg. Din 1873
a func ionat ca prof. la aceea i Univ. În
1868 i-a sus inut teza de magistru. Dr.
în t. mat. (1873). Lucr rile lui
principale se refer la teoria func iilor
de variabil complex . Op.pr.: Teoria
integralelor cu unele aplica ii; Despre
integrale definite i func ii,
întrebuin ate la descompunerea în
serii; Curs de algebr superioar
(1882-1888), în dou vol.
SOLDNER, J. von (1776-1833),
matematician german. Soldner a stabilit
integrala
x ln x t
dx e
li ( x) = = dt
ln x t
0 −∞
687
denumit “logaritmul integral”, legat
de numele lui Soldner. Aceast
integral este extrem de important
deoarece diferen a l i ( x ) − l i ( 2)
exprim asimptotic num rul de numere
prime mai mici decât x. Op.pr.:
Théorie et tables d’une nouvelle
fonction transcendante, München
(1809).
SOLIAN, Alexandru (n. 1931),
matematician român, cu preocup ri în
domeniul algebrei omologice. N. în
Bucure ti, unde a urmat lic. pe care l-a
terminat în 1950. În 1954 i-a trecut
examenul de stat în mat. la Univ. din
Bucure ti, fiind numit prep. la Catedra
de Mecanic Ra ional , apoi asist.
(1955), iar în 1957 a trecut la Catedra
de Algebr în aceea i func ie. Lector
(1962), calitate în care a func ionat
pân în 1965, când a trecut la Catedra
de Ma ini de Calcul, unde a predat
algebra, teoria grupurilor, teoria
algoritmilor. În 1966 a trecut cercet tor
la sectorul fundamentele mat. din sec ia
teoria func iilor, teoria mul imilor la
Inst. de Mat. al Acad. Dr. în mat.
(1961) etc. A. t.: lucr rile lui privesc
exclusiv algebra. A introdus no iunea
de grup semitopologic, a definit spa iul
semitopologic compact i no iunea de
tranzigrup, studiind propriet ile lor. În
algebra topologic s-a ocupat de
descompunerea canonic a factorilor
aditivi de modul i de factorii care
p straz epimorfismul local. El a urmat
drumul trasat de algebri tii moderni H.
Cartan, S. Eilenberg, Ch. Ehresmann i
al ii. În lucr rile lui se resimte influen a
lui Dan Barbilian, al c rui elev a fost.
Op.pr.: Rela ii de echivalen i În timpul studiilor medii a avut ca prof.
grupuri de transform ri (1961)-tez de
doctorat. Profesorul Froda la 70 de ani
în G.M. Nr. 4/1966 etc.
SOLOMON, din Caus (Caux) (1576-
1630), matematician i ing.
hidrotehnician, autor al unei c r i de
mecanic , important mai ales pentru
istoria ma inii cu aburi, întrucât con ine
idei privitoare la construc ia unei
ma ini cu foc. El a introdus no iunea de
“lucru al for ei”, prin care în elegea
produsul for ei prin deplasarea
punctului de aplica ie al for ei pe
direc ia ei. De asemenea a sistematizat
Statica lui Cardan, folosind criteriul
egalit ii dintre lucrul mecanic motor i
cel rezistent ca un principiu de calcul al
ma inilor descrise de el.
SOLOMON, de Tultie (pseudonimul
lui Pascal).
SOLOMON, Petru (1829-1891),
matematician. N. la Curticop-Cluj.
Studiile de lic. le-a f cut la Cluj i la
Blaj, iar cele superioare-pedagogice la
Praga. Prof. la c. Normal din Blaj
(1867) între 1882-1891, prof. ordinar.
A fost unul dintre pu inii prof. cu studii
pedagogice. A fost un adev rat stâlp al
c. Normale i a scris o mul ime de
manuale: Computul mintal i cu cifre,
în colaborare cu G. Munteanu;
Educa iunea i instruc iunea general
etc.
SOMOW, Iosif Ivanovici (1815-
1876), matematician i mecanician rus.
N. într-un stat din gubernia Moscovei.
688
de mat. pe vestitul pedagog N. P.
Pogorelski. În 1835 a absolvit Univ.
din Moscova, apoi prof. la Univ. din
Petersburg (1847), la Catedra de Mat.
Pure. Din 1853 a condus Catedra de
Mecanic timp de 20 de ani. Membru
corespondent al Acad. de t. (1857) i
din 1862 a devenit acad. Între 1849-
1862 a predat mat. la Inst. Corpului de
Ingineri de Cale Ferat i la Inst.
Minier. A. t.: Ca student, în 1838 a
prezentat o lucrare în domeniul
ecua iilor algebrice, pentru care a fost
distins cu un premiu al Acad. de t.
Lucr rile lui principale se refer la
mecanica teoretic i analiza mat.
Rezultatele ob inute în mecanica
analitic le-a folosit la rezolvarea
problemelor geometrice. Somow s-a
ocupat de teoria func iilor analitice i
aplica iile lor în mecanic . Numele lui
Somow este legat de dezvoltarea
calculului vectorial. A folosit no iunea
de derivat a unui vector fa de timp,
ceea ce el a numit diferen iere
geometric . A definit accelera iile de
ordin superior ale unei func ii
vectoriale. A introdus pentru prima
oar , în literatura matematic ,
gradientul lui F, care se arat a fi
normal suprafe ei F ( x, y, z ) = 0 . A
introdus no iunea de vector al vitezei
unghiulare în forma utilizat ast zi. A
dat o metod general de a afla
accelera ia de orice ordin în mi carea
relativ . A tratat în mod original unele
probleme de mecanic . A studiat
principiul iner iei, principiul egalit ii
dintre ac iune i reac iune i problema
micilor oscila ii, principiul minimei
ac iuni. Op.pr.: Despre accelera iile de
diverse ordine (1865); Metod direct
pentru exprimarea parametrilor
diferen iali de ordinul întâi i doi ai
curbei suprafe ei într-un sistem
arbitrar de coordonate ortogonale sau
oblice; Mecanica ra ional (1872-
1877). Dintre matematicienii români,
D. Mangeron s-a ocupat cu extinderea
formulelor lui Somow la accelera ii de
ordin oarecare (1955).
SONIN, Neculai Iakovlevici (1849-
1915), matematician rus. N. la Tula, m.
la Moscova. Fiu de avocat. În 1815 a
terminat gimnaziul la Moscova iar în
1869-Fac. de Mat.-Fizic . În 1871 i-a
sus inut diserta ia de magistru. Doc. în
1872, apoi prof. la Univ. din Var ovia
unde a func ionat mul i ani ca decan al
Fac. În 1890 a fost premiat de c tre
Acad. de t. din Petersburg. În 1873 a
devenit acad. Din 1894 a predat i
cursuri superioare pentru femei. A. t.:
multilateral i generalizatoare în
domeniul teoriei func iilor cilindrice,
pe care le-a publicat în “Mathematische
Annalen” (1880, 1887, 1904). Numele
lui este legat de calculul aproximativ al
integralelor i de polinoamele
ortogonale. În 1884 a reluat studiul
ecua iilor integrale ale lui Abel. Multe
teme din cercet rile lui Sonin sunt
strâns legate de cercet rile lui
P.L.Cebâ ev. Op.pr.: Teoria func iilor
de variabil complex (1869); Despre
dezvoltarea func iilor în serii infinite
(1871); Despre calculul aproximativ al
integralelor definite (1887) etc.
689
SOPHIE, Germain (vezi: Germain
Sophie).
SOSIGENE (sec. I î.e.n.), astronom i
savant grec din Alexandria. Elev al c.
peripatetice alexandriene. Activitatea
lui ca matematician i astronom s-a
relevat prin calcularea elementelor
necesare pentru reformarea
calendarului, la propunerea lui Iulius
Caesar. Calendarul existent pân la
aceast dat a fost calendarul lui
Ptolemeu al III-lea, Evergetul, regele
Egiptului (247-222 î.e.n.). Prin reforma
1
lui Sosigene, anul s-a fixat la 365
4
zile. În baza acestui calcul, Iulius
Caesar a introdus anul de 365 de zile,
iar din 4 în 4 ani un an bisect de 366 de
zile. Acest calendar, numit Iulian, a fost
introdus la 1 ian. 45 î.e.n. i a fost
acceptat i de cre tin tate i folosit i
de noi pân la data de 1 oct. 1924.
Sfertul de zi stabilit de Sosigene este
ast zi egal cu 5h 48’ 46’’.
SPEIDELL, John (sec. XVII),
matematician englez. De la el a r mas
lucrarea New Logarithms (1619), care
con ine logaritmi în baza “e” ai
sinusurilor, tangentelor, secantelor
arcelor din minut în minut, cu cinci
zecimale, reeditat de nou ori pân în
1698.
SPERLING, Walter, prof. la Zürich.
De la el avem lucrarea Probleme
ciudate de geometrie, fizic , aritmetic ,
optic , matematic , Ed. Albert Müller
din Zürich, tradus în limba român i
tip rit la Ed. “Scrisul Românesc”,
Craiova. Este o lucrare recreativ de
matematic , pentru gimnastica
spiritului de observa ie i combina ie.
O alt lucrare: O mie de probleme
distractive, care con ine probleme
scrise cu umor sub form de glume.
SPIRU Haret, (1851-1912),
matematician, pedagog i om politic
român. Liberal de nuan poporanist ,
un mare dasc l al rii din timpul s u.
N. la Ia i. A început preg tirea colar
la Dorohoi, apoi la Ia i. De mic copil a
dezv luit talentul s u mare pentru
obiectele de înv mânt. În 1869 i-a
luat bacalaureatul la Sf. Sava. În 1874
i-a luat licen a în fizico-mat. la Univ.
din Bucure ti. Între 1870-1872, prof. la
Seminarul Central. În 1874 a plecat la
Paris ca bursier. În 1878 i-a luat
doctoratul în mat. la Paris. Reîntors în
ar în 1878, a ocupat succesiv
urm toarele func ii: prof. la Catedra de
Mecanic de la Fac. de t. din
Bucure ti, prof. la c. de Artilerie i
Geniu, apoi la c. de Poduri i osele,
la Seminarul Nifon Mitropolitul,
predând mecanica ra ional i a dubl rii cubului, precum i critica
geometria analitic . Acad. în 1892.
Inspector general al colilor, secretar
general al înv mântului (1886),
Ministrul Instruc iunii în trei etape
(1897-1899, 1901-1904, 1907-1910). A
ini iat legea înv mântului secundar i
superior din 1898, care a durat pân în
1928. A fost un sprijinitor al
Coopera iei. A. t.: În teza de doctorat a
demonstrat c varia ia lungimii i a
pozi iei axelor mari ale orbitelor
planetare nu este periodic . Aceast
tez a servit lui H. Poincaré, în unul din
690
memoriile sale de mecanic cereasc .
Spiru Haret a comb tut teza lui Laplace
i Lagrange relativ la invariabilitatea
axelor mari ale orbitelor planetelor.
Succesele realizate de Spiru Haret au
produs un ecou considerabil i peste
hotare. În lucr rile lui Haret se resimte
influen a lui Puisseaux, Briot, Baillard,
Tisserand, Poincaré i Poisson, to i
fo tii lui prof. S. Haret a fost un om
sobru, modest, o persoan de prestigiu,
cu concep ii idealiste, original în
gândire, cu admirabile idei pedagogice.
Luminarea poporului a fost cea mai
înalt preocupare a sa. Op.pr.:
Mecanica cereasc (1873);
Trigonometrie (1873); Mecanica
social (1920); Curs de mecanic
ra ional (1882); Sur l’invariabilité des
grandes axes des orbites Planétaires,
Paris (1878).
SPORUS (sec. III), matematician,
contemporan cu Pappus. A încercat
rezolvarea problemei dubl rii cubului.
Este autorul lucr rii Keria în care
expune problema cuadraturii cercului i
metodei lui Hippias, bazat pe
utilizarea cuadraturii. De asemenea se
expune i o critic nejustificat a
1 10
aproxima iei 3 i 3 a lui
7 17
Arhimede pentru .
SPOTTISWOODE, W. (1825-1883),
matematician englez. De la el a r mas
lucrarea O mic introducere la teoria
determinan ilor, Londra, 1851.
SRETENSKI, Leonid Nicolaevici (n.
1902), matematician sovietic.
Absolvent al Univ. din Moscova
(1923). Prof. la aceea i Univ. (1934).
Membru corespondent al Acad. de t.
din U.R.S.S. (1939). Din 1951 a activat
la Inst. Maritim Hidrofizic al Acad. de
t. din U.R.S.S. Este decorat cu diferite
ordine i medalii. A. t.: Lucr rile lui
principale sunt consacrate studierii
diferitelor probleme din teoria undelor
fluxe, a undelor de amplitudine finit , a
undelor vapoarelor, vibra iei lichidelor
în vase etc. S-a ocupat de ecua iile
fizicii mat., ecua iile integrale i
ecua iile diferen iale. Lucr rile lui
Sretenski au o mare importan pentru
teoria vapoarelor, geofizic i tiin ele
maritime aplicative. În 1954, la edin a
Soc. Mat. din Moscova, a f cut o
expunere referitor la Oscila iile
fluidelor într-un recipient în rota ie.
Op.pr.: Teoria mi c rii undelor
lichidului, Moscova-Leningrad (1946);
Teoria fluxurilor de perioad lung .
SRIDDHARA (sec. XI ), matematician
indian. De la el a r mas lucrarea
Gani a- ara (Curs de aritmetic ), care
se mai nume te i Trisatika fiind
compus din 300 de strofe, scrise în
versuri. În aceast lucrare se g sesc
regulile: a+0=a, 0+a=a,
a − a = 0 , a ⋅ 0 = 0 , 0 ⋅ a = 0 , precum
i o regul stabilit de el pentru
extragerea r d cinii p trate. A pensionat. În 1957 a fost i conf. la
dezvoltat mat. strâns legat de
astronomie.
STACKEL, Paul (1862-1919),
matematician german. S-a ocupat cu
691
geometria neeuclidian i teoria
func iilor. A descris via a i cercet rile
lui Farkas i János Bolyai, cuprinzând
geometriile lor, înso ite de comentarii
(Leipzig, 1913), traduse în limba
maghiar sub titlul Bolyai Farkas s
Bolyai János geométriai vizagálatai. În
1901 a descoperit jurnalul lui Gauss
relativ la teoria integralelor eliptice,
jurnal publicat de c tre Felix Klein în
“Festschrift de Ge. d. Wiss zu
Göttingen”. Op.pr.: Die Theorie der
Parallelium von Euklids auf Gauss,
Leipzig (1895); Eine vergessene
Abhandlung Leonard Eulers über die
Summe der reziproken Quadrate der
natürlischen Zahlen (1908); Varierte
Kurven bei Daniel Bernoulli und
Leonard Euler, Leipzig (1909).
STAGIRITUL (vezi : Aristotel).
STAMATE, I. Ionel (1916-1983),
matematician român. N. în St. Paul
(S.U.A.), m. la Cluj. Primele opt clase
le-a terminat în comuna Sânicolaul
Mare (Timi ), în 1934-1938 a urmat
liceul la Lugoj. Între 1938-1942 a
urmat Fac. de t. - sec ia mat. a Univ.
Cluj-Timi oara. Prep. la Lic. Militar
din Timi oara (1941-1945), apoi asist.
la Catedra de Geometrie Analitic
(1943-1951) i în acela i timp prof. la
lic. Din 1946 asist. la Inst. Agronomic
din Cluj, iar din 1947 conf. În 1980 s-a
Inst. Politehnic din Cluj. Dr. în mat. la
Univ. din Belgrad (1971). A. t.: a
publicat probleme originale în ar i
str in tate în domeniile: algebr ,
trigonometrie, aritmetic i calcul
diferen ial. În lucr rile tiin ifice s-a
ocupat intens de ecua iile func ionale,
de lucr ri cu caracter aplicativ legate de
activitatea sa la Inst. Agronomic din
Cluj. L-a preocupat activitatea
didactic i pedagogic i metodica.
Secretar de redac ie al revistei “ tiin
i Progres” i G.M. Lucr ri t.: I. I.
Stamate a publicat în ar i în
str in tate 36 de lucr ri t.: Équations
fonctionnelles contenant plusieurs
fonctions inconnues (1971) – tez de
doctorat; Culegere de probleme de
algebr , Ed. Tehn. i Ped. 1964, 1965,
tradus în limbile maghiar i german
(1973). Culegere de probleme de
algebr i analiz în colaborare cu I.
Cri an; Culegeri de probleme de
matematici superioare (1971), pentru
studen ii Inst. Agronomic; Culegeri de
exerci ii pentru studen ii Inst.
Politehnic din Cluj-Napoca, litografiat;
Curs de matematici superioare, manual
pentru institutele agronomice, E.D.P.
(1967). În total a publicat 19 c r i cu
caracter didactic.
STAMATI, Teodor (1812-1852), prof.
de mat. înalte i de fizic . În 1828 a
fost admis în c. Vasilian de la Trei
Ierarhi, ca bursier, fiind orfan de mic
copil, unde a devenit elevul favorit al
lui Gh. Asachi. În 1832, terminând
cursurile, a fost numit înv tor i
secretar personal al lui Asachi la
“Albina”,
func ionând i ca repetitor la un
pension francez la Miroslava, lâng
Ia i, unde a înv at bine limba francez .
În 1834 a fost trimis la Viena, ca
bursier al statului, pentru a studia
692
filosofia, economia politic , fizica,
chimia, mineralogia i geometria
analitic . În 1838 i-a luat doctoratul în
filosofie; reîntorcându-se în ar a adus
cu el diferite manuscrise pentru
cursurile de mat. i fizic . La întoarcere
a trecut prin Fran a i Germania. În
1838, Epitropia colilor din Ia i l-a
numit prof. titular la Acad. Mih ilean
la Catedra de Mat. Înalte i Fizic , unde
a predat algebra, fizica teoretic i
experimental în limba român . Pân la
1820 limba de predare era cea greac .
În 1840 Stamati a primit titlul de
paharnic de la Domnitorul Cuza. Între
1838-1847 Stamati a predat i tiin ele
naturale. Mai târziu, înalta mat. la c.
de inginerie s-a predat dup cursurile
lui Stamati. Traducerea geometriei
dup Kries, sub form de manuscris
(1840) se afl în biblioteca E. Mor un.
Nivelul înv mântului mat. la Ia i, în
acest timp, era superior celui din
Bucure ti. În 1849 a func ionat ca
director la c. de Fete, la Catedra de
Istorie Natural . În 1840 a f cut la Ia i
primele observa ii meteorologice cu
ajutorul instrumentelor. Op.pr.: Curs
de istorie natural (1841); Fizica
elementar pentru clasele colegiale din
Principatele Moldovei, Ia i, 1849.
STANCU, D. DIMITRIE (n. 1927),
matematician român cu preponderen
în analiza numeric . N. în comuna
C lacea (Banat). Tat l s u a fost un
muncitor s rac, care a peregrinat prin
Banat, c utând de lucru. c. primar a
f cut-o prin diferite localit i pe unde
se aflau p rin ii la lucru. În 1951 a
absolvit lic. din Arad i în 1951 i-a
trecut examenul de stat la Univ. din
Cluj-Napoca. Prep. la Catedra de
Mecanic i Astronomie la Univ. din
Cluj (1950), apoi asist. Dr. în mat.
(1956), conf. (1959). Cercet tor
principal la Filiala Acad. i Inst. de
Calcul Numeric. În 1960 a participat la
cel de al doilea Congres al
Matematicienilor Maghiari la
Budapesta. În 1961 i-a completat
studiile la Univ. din Madison (S.U.A.).
ef de Catedr la Calculul Numeric i
Statistic de la Univ. din Cluj. În 1963
a participat la edin a de lucru a
Comisiilor rilor Socialiste de
Programare Automat la Ma inile
Electronice, la Sofia. În acela i an a
participat la Conferin a Interna ional
de Teoria Aproxima iilor la Gatlinburg
(S.U.A.). A. t.: se concretizeaz în
urm toarele: teoria interpol rii,
polinoame ortogonale, cuadraturi i
cubaturi numerice, expansiuni
(dezvolt ri, n.e.) Taylor, aproximarea
operatorilor liniar pozitivi. A mai
participat la simpozioanele i interpretat introducerea m rimilor
conferin ele din Lancaster - Anglia
(1969), Durham - Anglia (1977),
Budapesta (1969), Varna - Bulgaria
(1970). A dat o generalizare formulei
de cuadratur a lui Gauss-Christoffel
(1957). În teza sa de doctorat a f cut un
studiu asupra interpol rii polinomiale a
func iilor de mai multe variabile cu
aplica ii la derivarea i integrarea
numeric . S-a ocupat de aplica iile
formulei de interpolare a lui Hermite
(1957), prin aproximarea cu polinoame
de tip Bernstein a func iilor de dou
variabile. A dat o demonstra ie
teoremei lui Weierstrass etc. Prof. D.
693
D. Stancu are pân în prezent publicate
peste 80 de lucr ri.
STAUDT, Christian von (1797-1867),
matematician german. Din 1835 a
func ionat ca prof. la Univ. din
Erlangen. A. t.: Lucr rile lui principale
se refer la geometria proiectiv la a
c rei dezvoltare a avut o deosebit
contribu ie (1849) i pe care a
construit-o f r s se bazeze pe
no iunile geometrice (unghi, distan
etc.), folosind numai axiomele privind
pozi ia sau ordinul elementelor
fundamentale. Geometria proiectiv
eliberat de metric s-a transformat
într-o disciplin , care studiaz numai
propriet ile pozi iei relative a
elementelor geometrice. Geometria
proiectiv a devenit o disciplin
independent , cu o axiomatic proprie
i cu un sistem propriu de elemente
(drepte proiective, plan proiectiv,
spa iu proiectiv). A introdus
coordonatele proiective (omogene) i a
imaginare în geometria proiectiv .
Defini ia general a sistemului polar,
care apare la Steiner numai
întâmpl tor, i-a permis lui Staudt s
considere mai departe conica, în acela i
timp, ca pe un ansamblu de puncte i ca
pe un ansamblu de tangente. A folosit
aici i conica imaginar , având un
sistem polar real. Pe cât a fost posibil a
evitat no iunile de continuitate i de
limit . Astfel, geometria proiectiv a
c p tat un fundament autonom i din
punct de vedere geometric. În 1831
Staudt deja a explicat importan a
conicii, care este armonic cu dou
conice considerate ca locuri geometrice
ale unor puncte sau ale unor drepte. În
1847 a cercetat sintetic fasciculul de
conice din punctul de vedere al
condi iilor de realitate. A rezolvat
problema lui Lamé relativ la
construirea unei suprafe e cu ajutorul
unei conice cu patru puncte. A
dezvoltat mai clar concep ia c punctul
de întoarcere de spe a a doua este
autodual i a extins aceast descoperire
i la curbele strâmbe (1847). În 1842 a
construit poligonul cu 17 laturi folosind
numai rigla, fiind dat în acela i timp i
un cerc fix. A dezvoltat ideile lui
Poncelet relativ la principiul
continuit ii i teoremei de închidere.
Op.pr.: Geometrie der Lage
(Geometria de pozi ie), Nürnberg
(1847), în care a reconstituit o parte din
geometria clasic ; Beitrage zur
Geometrie der Lage (1856-1860), în
care define te elementele imaginare
drept elemente duble de involu ie
eliptic i a ar tat c ele satisfac
axiomele fundamentale. Prin stabilirea
principiilor i a regulilor de calcul al
coordonatelor a identificat domeniul
geometriei proiective cu acela al
geometriei analitice. Opera lui Staudt a
format obiectul unor analize critice din
partea lui Felix Klein. Geometria lui
Staudt a fost studiat de c tre Victor
Costin, care o amintea mereu în
cursurile sale.
TEFAN, Emilian (1819-1899), prof.
de geometrie descriptiv la Univ. din
Ia i. Ing. arhitect cu studii la Viena. N.
la Bon ida-Cluj. În copil rie s-a numit
Kertész întrucât rudele, care c utau s -l
694
îndrepte la “Orfelinatul Terezianum”
din Sibiu, i-au maghiarizat numele în
mod provizoriu, altfel nu ar fi putut
intra la acest institut. A urmat Acad. de
Arte Frumoase din Viena (1841-1845),
ob inând diploma de arhitect, timp în
care a urmat i cursurile de la
Politehnica din Viena. În 1848 a
participat la Revolu ia din Transilvania.
Urm rit de autorit i, s-a refugiat în
ara Româneasc , de unde în 1850 s-a
reîntors la Bra ov, unde a func ionat ca
prof. de mat. la lic. Greco-Ortodox
pân în 1858. Între 1858-1860 a
func ionat ca prof. de desen i
geometrie descriptiv la clasele
superioare de la Acad. din Ia i i c.
Militar de Ofi eri i de la c. Tehnic .
Între 1860-1892, ca prof. de geometrie
descriptiv i perspectiv la Univ. din
Ia i, atunci înfiin at . A. t.: Ca ing. a
proiectat cl direa Lic. “Andrei aguna”
i prima fabric de zah r din Z rne ti.
A realizat Inst. de Anatomie din Ia i,
biserica Lipoveneasc . tefan Emilian
a fost un bun muzician, a organizat
jucarea unor piese de teatru i dansuri
populare etc. Op.pr.: Cursu practicu
de geometrie descriptiv , Ia i (1886);
Istoricul dansurilor noastre na ionale:
Romana, B tuta etc. Ia i (1886).
STEINER, Hans Georg, matematician
din R.F.G. contemporan. A. t.: este
legat de o serie de cicluri de lec ii
bazate pe adev rate cercet ri mat. pe
care le-a f cut în clas cu elevii. A
desf urat o activitate rodnic în cadrul
Seminarului de Metodic Mat., iar la
Congresul Matematicienilor de la
Moscova a prezentat în numele
Comisiei Interna ionale pentru
Înv mântul Mat. un referat despre
metoda axiomatic în înv mântul
secundar. A demonstrat c mat. nou
trebuie predat ca axat pe idei i
no iuni (matematizare, ordonare,
axiomatizare). Op.pr.: Einfache
Verkmüpfungsgebilde als Vorfeld der
Gruppentheorie, Stuttgart (1966).
STEINER, Jacob (1796-1863),
celebru geometru elve ian, unul din
creatorii geometriei proiective. N. la
Utzendorf, m. la Berna. Provine dintr-o
familie de rani p stori. Pân la 14 ani
a fost analfabet, lucrând pe lâng tat l
s u. Nop i întregi observa stelele ca
p stor i se interesa de astronomie.
Vestea acestui tân r cu capacitate
extraordinar a ajuns la vestitul
pedagog Pestalozzi, care la vârsta de 19
ani l-a înscris la coala sa, unde a
înv at s scrie i s citeasc . În 1821,
Steiner i-a continuat studiile la
Heidelberg, la Berlin, înfruntând
dificult ile materiale extrem de mari,
tr ind în mare s r cie (1822-1835).
Aici a cunoscut pe N. H. Crelle. În
1832, în urma unui memoriu (i.e.
lucrare, n.e.), a primit o diplom de
onoare de la Univ. din Königsberg. În
1835 s-a creat o catedr special pentru
el la Berlin, pe care a de inut-o pân la
sfâr itul vie ii. Membru al Acad. de t.
din Prusia (1834). A. t.: Steiner este
întemeietorul geometriei sintetice. S-a
ocupat cu diferite construc ii
geometrice. A creat teoria construc iilor
geometrice f cute numai cu compasul
i rigla. A f cut deosebire între
construc ia liniar i cea p tratic . A
695
descoperit mai multe probleme
izoperimetrice i teoreme noi,
demonstrate numai geometric. În 1827
a introdus cercul lui Miquel în
rezolvarea problemelor de geometrie.
În 1832 a fondat teoria omografiei, care
permite rezolvarea a numeroase
probleme de geometrie elementar .
Studiile lui Steiner au devenit o
capodoper a geometriei elementare. A
fondat noi metode privind geometria
conicelor, construc iile curbelor i
suprafe elor de grad superior. În 1826 a
cercetat problema lui Malfatti pentru
suprafe ele de ordin doi. În 1832 a
extins teorema lui Pascal relativ la
conice. A studiat hipocicloida care-i
poart numele, despre care Ad-Mineur
a publicat un articol în “Mathesis”
nr.1/1933. În domeniul geometriei
proiective a sistematizat metodele de
generare proiectiv a figurilor. Unele
teoreme ale lui Steiner au fost
demonstrate ulterior de c tre Cremona.
A studiat probleme de elasticitate i de
momente de iner ie. Op.pr.:
Systematische Entwickelung der
Abhengigkeit geometrischer Gestalten
von einander (Dezvoltarea sistematic
a interdependen ei configura iilor
geometrice), Berlin (1832);
Vorlesungen über synthetische
Geometrie (Prelegeri de geometrie
sintetic ) (1833, 1867, 1895); Die
geometrischen Konstruktionen, Berlin
(1933) etc. Gesammelte Werke redactat
de Weierstrass (1881-1882), în dou
vol., publicat de Acad. din Berlin. Cu
suprafa a lui Steiner s-a ocupat C. P.
Bogdan în “Ann. Sc. Univ. Ia i”
(1932).

STEINHAUS, Hugo Dyoniz (n.
1887), matematician polonez. El a
precizat c matematicienii polonezi au
p truns în domeniul ecua iilor
integrale, fiind ini ia i în acest domeniu
de lucr rile lui Tr. Lalescu. Cunoscut
prin rezultatele ob inute relativ la
mul imile de distan . Op.pr.:
Mathematical Snapshots (Instantanee
Matematice) lucrare primit cu mult
interes; Despre suprafa a figurilor
plane (1924); Caleidoscop matematic
tradus în limba român , Ed. Tehn.
(1961). Matematicianul român
Solomon Marcus s-a ocupat de teoria
m surii a lui Steinhaus (1956).
STEKLOV, Vladimir Andreevici
(1864-1926), matematician sovietic. În
1882 a intrat la Fac. de Medicin a
Univ. din Moscova, pe care a p r sit-o
repede, continuând studiile de mat. i
fizic . Peste un an a trecut la Univ. din
Harcov, unde a avut ca prof. pe A. M.
Liapunov, care a avut o influen
hot râtoare asupra lui Steklov. În 1887
a terminat Univ. i începând cu 1888 a
început s func ioneze ca prof. la
aceea i Univ., la Catedra de Mecanic .
În 1894 i-a sus inut diserta ia de
magistru, iar în 1896 a fost numit ca
prof. la Catedra de Mecanic . Dr. în
mat. (1902). Pre edintele Soc. de Mat.
din Harcov. În 1906 a trecut la Univ.
din Petersburg. Între 1893-1905 a
func ionat i la Catedra de Mecanic a
Inst. Politehnic din Harcov. Membru
titular al Acad. de t. (1912), iar în
1911 pre edinte al Acad. A. t.: Steklov
a desf urat o intens munc
696
organizatoric , luând ini iativa
organiz rii Inst. de Fizic i Mat. al
Acad. de t. Ca prof. la Univ. din
Petersburg, a grupat în jurul s u pe
tinerii matematicieni talenta i. Steklov
a studiat ecua iile cu derivate par iale
de ordinul doi, în special ecua iile lui
Laplace, dezvoltarea în serie a
polinoamelor lui Cebâ ev, teoria
vârtejurilor asupra mi c rii unui solid
într-un mediu lichid, aplicarea
ecua iilor diferen iale cu derivate
par iale în electrostatic , hidrodinamic
i asupra conductibilit ii termice. S-a
ocupat de asemenea cu teoria
poten ialului, cu teoria cuadraturilor
mecanice i teoria elasticit ii. Steklov
a îmbog it mult tezaurul analizei mat.
cu teoria constructiv a func iilor, a
fizicii mat. i calculul probabilit ilor.
Rezultate fundamentale a ob inut i în
teoria dezvolt rii func iilor ortogonale.
Steklov are rezultate i în domeniul
mecanicii mediilor continue i în teoria
elasticit ii. Opere: Metode generale
de rezolvare a problemelor
fundamentale ale fizicii matematice
(1902); Sur le développement d’une
fonction arbitraire, Paris (1902) etc.
STEPANOV, Veaceslav Vasilievici
(1889-1950), matematician sovietic.
Din 1928 prof. la Univ. din Moscova.
Din 1943 vicepre edinte, iar din 1949
membru de onoare al Soc. Mat. din
Moscova i din 1946 membru
corespondent al Acad. de t. a U.R.S.S.
A. t.: Lucr rile principale se refer la
teoria func iilor, teoria ecua iilor
diferen iale i aplicarea lor în diferite
domenii, în special în mecanica
cereasc . În teoria func iilor a cercetat
particularit ile unei clase importante
de func ii, denumite “func ii
periodice”, care-i poart numele. A
ob inut rezultate cu caracter mondial cu
privire la teoria calitativ a ecua iilor
diferen iale, fiind unul din întemeietorii
c. sovietice în acest domeniu.
Lucr rile lui, privind generalizarea
teoremei lui Birkhoff, a constituit un
aport esen ial în teoria sistemelor cu
invariant integral. A demonstrat c
orice func ie aproximativ continu
aproape peste tot este m surabil
Lebesgue. Deci m surabilitatea
Lebesgue a unei func ii este echivalent
cu continuitatea ei aproximativ
aproape peste tot. Op.pr.: Teoria
calitativ a ecua iilor diferen iale.
(1947), în colaborare cu
matematicianul sovietic V. V. Nemâ ki;
Curs de ecua ii diferen iale, pentru
studen i (1937), tradus în limba român
(1955).
STERNBERG, Pavel Markovici
(1865-1920), matematician i fizician
sovietic. La etatea de 15 ani a început
s fac observa ii astronomice, s
citeasc c r i de astronomie. În 1893 a
terminat gimnaziul i a intrat la Fac. de
Mat. i Fizic a Univ. din Moscova. S-a
între inut singur, dând lec ii i lucrând
la un atelier de aparate fizice. În 1888
este numit asist. la Observatorul
Astronomic din Moscova. Pân în anul
1909 a predat fizica i cosmografia la
un gimnaziu particular, iar pân în
1917 a predat geodezia i astronomia -
cursurile superioare. Sternberg a avut o
a. t. intens . A efectuat cercet ri
697
gravimetrice (1888). În 1891 a f cut
primele observa ii fotografice asupra
stelelor duble. În 1903 î i sus ine
lucrarea de magistru, pentru care a
primit medalia Soc. Astronomice Ruse.
În 1905 a plecat în Fran a, Germania,
Austria i Elve ia pentru specializare în
astronomie. Dr. în t. astronomice
(1913). În 1914 organizeaz o expedi ie
în Feodosia pentru a studia eclipsa
total de Soare. În 1916 a fost numit
director al Observatorului din
Moscova. Sternberg a desf urat o vie
activitate revolu ionar , în calitate de
membru al Partidului Bol evic,
participând la luptele din Moscova
(1917). În 1918 a condus sectorul
institu iilor de înv mânt superior din
cadrul Comisariatului Poporului pentru
Cultur .
STEVIN, Stevinius Simon (1548-
1620), matematician i ing. flamand
(olandez). Adev ratul s u nume este
Crous Marius, poreclit Stevin. N. în
ora ul Brügge i m. la Leyda (în rile
de Jos). Ini ial, Stevin a fost negustor,
devenind mai târziu ing., apoi
matematician i mecanician. Între anii
1575-1581 a f cut c l torii prin mai
multe ri din Europa. Începând cu
1581 a trecut pe rând la Leyda, Delfta
i Maaya. Mai târziu s-a stabilit la
Leyda, unde a func ionat ca prof. de
mat. la Univ. din acest ora . A tr it i
activat în epoca Rena terii. La început,
Stevin a fost un teoretician, contabil,
casier, apoi s-a ocupat de probleme
practice, devenind constructor de mori,
de ecluze, de fortifica ii. A mai lucrat la
o firm comercial din Anvers iar apoi
a intrat în serviciul Administra iei
spaniole din ora ul s u natal. În 1853 s-
a înscris la Fac. de Litere din Leyda.
Mai târziu a intrat în serviciul statului
Olandei ca ing. militar, apoi ca
inspector al digurilor. În 1593 a fost
numit intendent al armatelor rilor de
Jos. În 1600 a organizat predarea mat.
în limba flamand , la c. de Ingineri
din Leyda. În urm a func ionat ca prof.
de mat. la Mauriciu de Nassau. A. t.:
Stevin are meritul de a fi introdus
(1585) sistematic frac iile zecimale în
Europa, dând o dezvoltare complet
sistemului de frac ii zecimale i a ar tat
avantajul acestui sistem în cadrul
sistemului de m suri i greut i. A
recomandat cu insisten introducerea
acestui sistem. Este de tiut c Stevin
nu este descoperitorul frac iilor
zecimale, ele au fost folosite înaintea
lui de Emmanuel Bonfils de Tarascon
(1350), de Regiomontanus (1463), de
Rudolff (1525), de Elie Mizrahi (1532),
Viète (1579). Meritul lui Stevin const
în substituirea frac iilor ordinare prin
frac ii zecimale. Frac iile zecimale au
fost introduse în literatura matematic
cu 175 de ani înaintea lui Stevin de
c tre matematicianul uzbec Al-Ka i.
Stevin are meritul c a separat partea
întreag de partea zecimal cu un punct
i în locul cifrelor lips la partea
zecimal a intercalat zero, care a dat
calculului zecimal o form veritabil ,
ce se p streaz i ast zi, cu deosebirea
c , (în unele ri, n.e.) punctul este
înlocuit cu o virgul . Dezideratul lui
Stevin de a introduce sistemul zecimal
s-a realizat abia în anul 1799. Stevin s-
a pronun at cu hot râre pentru
698
recunoa terea ca atare a numerelor
ira ionale. S-a ocupat de teoria
poliedrelor semiregulate, despre care se
cunoa te o succint clasificare f cut
de Pappus. S-a ocupat de poliedrele
inscriptibile într-o sfer . În 1594, în
algebr a stabilit o metod de rezolvare,
prin aproxima ie, a ecua iilor. A dat o
metod remarcabil de rezolvare prin
algebra geometric a ecua iilor de
gradul trei. A admis caracterul pe
deplin legitim al num rului negativ,
acceptând i solu iile negative ale
ecua iilor algebrice. Nu a admis îns
existen a numerelor imaginare. Cu
algebra lui Stevin, Rena terea a atins
punctul extrem i final al dezvolt rii
algebrei. În 1605-1608 a expus teoria
perspectivei, pe care a numit-o
“scenografia vulgar ” i a pus
problema invers perspectivei, dând
perspectivei o baz teoretic definitiv .
În domeniul naviga iei a propus o
metod nou pentru determinarea
longitudinii cu ajutorul busolei. A
introdus no iunea de curb
“loxodrom ”. În materie comercial-
bancar , în 1582 a publicat tabele de
dobânzi. A dezvoltat metoda de
contabilitate în partid dubl . În
materie de mecanic i hidrostatic ,
Stevin a fost un adversar al dinamicii
peripatetice. Statica lui Stevin este de
tip arhimedian. Dup Arhimede, Stevin
este al doilea creator al staticii. Stevin
are lucr ri i în domeniul logicii mat. i
în istoria mat. Lucr rile lui Stevin fiind
scrise în limba flamand , nu a exercitat
o influen prea mare asupra
contemporanilor s i. Opere pr.:
Tafelen van interest (1582); Probleme
de geometrie (1583); Praque
d’Arithmétique, Leyda (1585); De
Beghinselen der Weeghconst (1586);
Die Benghiselen de Waterwichts
(1586); Wiskontige Gedachtenissen
(1605) etc. Operele matematice ale lui
Stevin au fost publicate de Albert
Girard, Leyda (1634).
STEWART, Matheio (Mathew)
(1757-1785), geometru englez. S-a
remarcat prin publicarea mai multor
lucr ri în leg tur cu teoria
transversalelor. De numele lui se leag
o rela ie geometric care-i poart
numele. A publicat o serie de cercet ri
noi în geometrie, teoreme noi i
originale. Op.pr.: Some general
theorems (Unele teoreme generale),
Edinburg (1746). Cu rela iile lui
Stewart s-au ocupat A. Dobrescu
(1942) i D. V. Ionescu (1956).
STIEFEL, Michael (1486-1567), unul
dintre cei mai talenta i matematicieni ai
secolului, din Germania. Un adept
fanatic al lui Luther. Stiefel este unul
dintre întemeietorii logaritmilor, le-a
dat o defini ie i a introdus
întrebuin area lor. Astfel, în 1544 a
introdus schema urm toare. A scris
dou progresii:
1 2 4 8 16 32 64 128 256 …..
0 1 2 3 4 5 6 7 8 …..
prima, o progresie geometric ce
începe cu 1 i are ra ia 2 i a doua
aritmetic , care începe cu 0 i are ra ia
1. Dac se adun doi termeni a i i b j
ai progresiei aritmetice, c rora le vor
corespunde doi termeni Ai i B j în
progresia geometric , atunci produsul
699
Ai ⋅ B j , care se g se te în progresia
geometric va corespunde lui a i + b j
din progresia aritmetic . Stiefel a
considerat progresiile aritmetice
formate numai din numere întregi. De
asemenea, a întocmit schema:
-3 -2 -1 0 1 2 3
1/8 1/4 1/2 1 2 4 8
care este o tabel rudimentar în baza
2. Stiefel a ar tat c dac se scoate
r d cina p trat dintr-un num r
nep trat, se ob ine un “p trat medial”.
De asemenea, dac se scoate r d cina
cubic dintr-un num r ra ional care nu
e cub exact, se ob ine un “cub medial”.
A demonstrat c , fiind dat mediala
4 6 mediala 4 96 e comensurabil cu
ea în lungime, 4 24 numai în putere, pe
când 4 12 nu e comensurabil nici în
lungime nici în putere. Stiefel a dat
construc ia urm toarelor ase
binomiale: 6 + 27 , 9 + 108 ,
48 + 32 . Despre numerele
ira ionale s-a exprimat c nu ar fi
numere adev rate întrucât ele exprim
ceva nedefinit, nedeterminat, i deci nu
pot fi numere veritabile. Aparte de
Christopper Rudolff, Stiefel a notat
r d cinile prin simbolurile ,3 ,4 .
Aceste nota ii s-au r spândit foarte
repede în Germania, Italia, Fran a i
Anglia. Stiefel a considerat con inutul
c r ii a X-a a Elementelor lui Euclid, ca
o teorie a calculului r d cinilor de
ordin superior i s-a ocupat de cele
patru opera ii cu noile numere, pe care
le-a numit “ira ionale”. A formulat
regula împ r irii printr-o frac ie, a c rei
opera ie se realizeaz prin înmul ire cu
frac ia invers i totodat a subliniat, în
mod special, c acest procedeu este
foarte simplu. Stiefel s-a ocupat cu
introducerea numerelor negative. A dat
un tabel cu coeficien ii binomiali pân
la puterea a 17-a. El a considerat
numerele relative ca numere absurde. A
încercat opera ii cu exponen i negativi.
A demonstrat c a 0 = 1 . În 1544 a
stabilit formula de rezolvare a ecua iei
de gradul doi, pentru diferite
combina ii ale semnelor coeficien ilor.
Pentru el numerele negative nu erau
considerate ca numere adev rate, ci
ni te numere adsurde. Stiefel s-a ocupat
de triunghiul lui Chn-Sin-Chieh, de
care s-a folosit în opera iile de
extragere a r d cinii de diferite ordine
i, independent de Pascal, a construit
triunghiul aritmetic. Op.pr.: În 1553 a
reeditat i completat Algebra lui Chr.
Rudolff, care a fost primul manual de
algebr i avea titlul Behend und
hübsch Rechnung durch die
kuntzreichen Regeln Algebre so
gemeinichlich die Coss gennent
werden, Strasbourg, 1525. Baza acestui
manual o constituie un manual al lui
Riese Adam; Arithmetica integra,
Nürnberg, 1544; Deutsche aritmetica,
1545.
STIELTJES, Thomas Joannes (1856-
1894), matematician francez, de origine
olandez. A absolvit c. Politehnic din
Delft. Între 1877-1883 a func ionat la
Observatorul Astronomic din Leyda.
Din 1886 a func ionat ca prof. de mat.
la Univ. din Toulouse. Din 1894
membru corespondent al Acad. de t.
700
din Petersburg. A. t.: Lucr rile lui
principale se refer la teoria frac iilor
continue func ionale, la problema
momentelor, la teoria polinoamelor
ortogonale, la integrarea aproximativ
i alte probleme de analiz mat. În
1894 a imaginat o extensiune a
integralei Riemann i a definit un tip de
integral cu rol important în analiza
func ional i în calculul probabilit ii,
integral care-i poart numele.
Integrala Stieltjes poate fi definit ca o
func ional liniar . Stieltjes a contribuit
la dezvoltarea analizei generale prin
construc ia unei topologii a spa iilor
abstracte, legate de integrala Stieltjes.
Integrala lui a fost valorificat abia
dup 15 ani de c tre Riesz Frigyes. În
1894 a tratat problema momentelor din
teoria probabilit ilor. A f cut cercet ri
în domeniul teoriei func iilor. Op.pr.:
Quelques recherches sur la théorie des
quadratures dites mécaniques, Paris,
1884; Recherches sur les fractions
continues (1894); Correspondance
d’Hermite et de Stieltjes, 1905.
Matematicienii români care au abordat
unele probleme ale lui Stieltjes: R.
Cristescu (1957), A. Angelescu (1924),
Lilly-Jeanne Nicolescu (1954), C.
Foia (1957), Fl. Vasilescu (1936), D.
V. Ionescu (1940), T. Popovici (1936).
STIRLING, James (1672-1770),
matematician englez (sco ian). Membru
al Soc. Regale din Londra (1729).
A. t.: Activitatea principal se refer la
teoria numerelor, în special la teoria
irurilor i seriilor, la geometria
analitic . A studiat propriet ile
generale ale curbelor algebrice în mod
analitic (geometria analitic ). În studiul
curbelor de ordinul trei a folosit cu
succes paralelogramul lui Newton. La
el g sim germenele unei trat ri mai
libere a conicelor cu ajutorul
coordonatelor. Teoria curbelor
algebrice, denumite de el “lineae
rationales”, a c p tat un fundament
solid. S-a preocupat de determinarea
asimptotelor i de punctul lor de
intersec ie cu curba. A mai ad ugat
patru curbe de ordinul trei la cele 72
stabilite de Newton. A studiat sumarea
i interpolarea seriilor infinite. A
stabilit seria a c rei denumire poart
numele lui Stirling. A descoperit unele
propriet i particulare ale func iei
“beta” i ale func iilor hipergeometrice.
A stabilit o formul pentru calcularea
cu aproxima ie a num rului n ! , folosit
în teoria probabilit ilor, precum i
pentru calcularea numerelor i “e”.
Op.pr.: Liniae tertii ordinis Newtoniae
(1717); Methodus differentialis sive
tractatus de summatione et
interpolationae serierum infinitorum
(1730). Biografia i coresponden a lui
Stirling au fost publicate de c tre
Tweedie Chr., Oxford (1922).
STOCKLER, Francisco de Borja
(vezi Garçao F. B.).
STOENESCU, Alexandru (1905-
1968), matematician, ing. constructor.
Absolvent al Lic. “Cantemir Vod ” din
Bucure ti (1923). Între 1923-1927 a
urmat c. Politehnic din Bucure ti.
Între 1927-1949 a lucrat ca ing.
constructor. În 1935 a fost numit asist.
la Catedra de Mecanic a c.
701
Politehnice. De la aceast dat i pân
la sfâr itul vie ii a activat f r
întrerupere în înv mâtul superior
tehnic, ca ef de Catedr de Mecanic
la Inst. Politehnic din Bucure ti. În
1939 a devenit membru al Soc. G.M. A
fost un cercet tor pasionat. A. t.: Ca
matematician, înc de când era la lic. s-
a remarcat ca propun tor, rezolvitor de
probleme i note mat. Ca student a dat
aten ie cursului de mecanic teoretic .
Ca prof. a depus o munc sus inut
pentru preg tirea temeinic a viitorilor
ing. În domeniul mecanicii l-au
preocupat: mi carea rigidului cu un
punct fix (giroscopie), mecanica
corpurilor de mas variabil (probleme
privind sateli ii artificiali ai P mîntului,
zborul cosmic) i teoria relativit ii. A
contribuit la realizarea unor mari
lucr ri de interes na ional: construc ia
c ilor ferate Livezeni-Re i a, Tulcea-
Babadag. Op.pr.: A rev zut cursul de
Mecanic Ra ional , redactat de R.
Racli (1942). A redactat cursul de
Mecanic teoretic al prof. Andrei
Ioachimescu. A publicat
cursuri, tratate, c r i de popularizare,
prin care a adus valoroase contribu ii la
dezvoltarea mecanicii la noi în ar .
Numeroase articole se refer la
cucerirea spa iului cosmic, la
traiectoriile sateli ilor artificiali.
Elemente de cosmonautic , Ed. Tehn.
(1962); Racheta i satelitul artificial în
lumea distan elor; Considera iuni
asupra principiului iner iei (1955) etc.
STOIAN, George (1823-1871), prof.
de mat. la colile din Blaj, între 1847-
1848 i 1851-1852.

STOIAN, Ioan (1835-1865), prof. de
mat., originar din Sibiu. Studiile
secundare i teologia le-a f cut la Blaj
i la Inst. Sf. Barbara din Viena. În
1859 a fost numit prof. la Blaj, unde a
func ionat pân la moarte, predând
diferite materii între care i mat. Bun
orator. Cu ocazia serb rilor de la Blaj
(16 mai 1864), la Câmpia Libert ii, a
inut un discurs cu atâta însufle ire,
încât a câ tigat simpatia i admira ia
tuturor. Op.pr.: Aritmetica pentru
colile populare (1864), care a avut o
larg utilizare.
STOILOW, Simion (1887-1961),
matematician român, savant de
reputa ie mondial , una dintre cele mai
remarcabile personalit i ale vie ii
tiin ifice din ara noastr . Un slujitor
de prestigiu al c. române ti de mat. i
un str lucit reprezentant al acestei c.
N. în Bucure ti într-o familie
aristocrat , refugiat în ara noastr .
Tat l s u, colonel, a participat la
R zboiul din 1877. Cursul primar i lic.
le-a f cut la Craiova, dând dovad de
mic copil de un remarcabil talent
pentru mat. În 1907 a plecat la Paris,
iar în 1910 i-a luat licen a în mat. la
Sorbona, i a r mas în continuare
pentru a- i des vâr i studiile. Dr. în
mat. cu o tez din domeniul ecua iilor
liniare cu derivate par iale (1916). În
r zboiul din 1916-1918 a participat ca
ofi er de geniu. Între 1920-1921 conf.
la algebra superioar , apoi conf. de
analiz . În 1923 a fost numit prof.
titular la Univ. din Cern u i, la Catedra
de Teoria Func iilor i Algebr
702
Superioar . Între 1925-1939 a fost
decan al Fac. de t. în dou perioade.
Între 1939-1941 prof. de analiz la Inst.
Politehnic din Bucure ti, în 1941 la
Univ. din Bucure ti la Catedra de
Teoria Func iilor, unde a func ionat
pân în 1961, când a renun at la
catedr , r mânând prof. onorific al
Univ. din Bucure ti. Acad. (1946). În
1943 membru al P.C.R. În 1944 rector
al Univ. din Bucure ti. Membru al Soc.
Rom. de Mat. i al mai multor soc.
str ine. Dup 23 august 1944 a luat
parte la procesul de democratizare i de
reconstruc ie a rii sub conducerea
P.C.R. În 1946 ambasador la Paris. A
participat la Congresele Interna ionale
de Mat. inute la: Atena (1934),
Hamburg (1937), Lvov, Amsterdam,
Sorbona etc. Deputat în Marea Adunare
Na ional . A f cut parte din Comitetul
de Lupt pentru Pace. A. t.: mare
analist i primul nostru topolog,
reprezentant de frunte al tiin ei mat.
române ti. Organizatorul c. române ti
de mat. modern . Apreciat pe plan
mondial, datorit lucr rilor sale
referitoare la teoria topologic a
func iilor analitice. Contribu ii în
studiul ecua iilor liniare cu derivate
par iale i teoria mul imilor. În lucr rile
lui se resimte influen a ideilor lui
Picard, Goursat, Hadamard i Borel.
Gr. C. Moisil scria despre Stoilow:
”Stoilow nu i-a închipuit niciodat c
e conduc torul mat. române ti. i
fiindc nu i-a închipuit, a fost”. Miron
Nicolescu definea: Un des vâr it
democrat. Ini iatorul unei noi orient ri
în mat. Fire calm , meditativ . Gh.
C lug reanu sublinia: senin tatea,
l rgirea de vederi, generozitatea,
spiritul de echitate i respectul
adev rului. Op.pr.: Algebra abstract ,
Cern u i (1935); Leçons sur les
Principes topologiques de la théorie
des fonctions analytiques, Paris (1938);
Lec ii de algebr superioar . Teoria
corpurilor i teoria lui Galois (1944);
Curs de teoria func iilor analitice
(1950); Teoria
func iilor de variabil complex
(1962). Stoilow a publicat peste 100 de
memorii, dintre care unele cu caracter
istoric.
STOKA, Marius I. (n. 1934),
matematician român, face parte din c.
româneasc de calculul probabilit ilor.
N. în Bucure ti. În 1951 i-a luat
bacalaureatul, iar în 1955 i-a trecut
examenul de stat la Univ. din
Bucure ti, în mat. Între 1955-1957 a
func ionat ca prep. pe lâng Catedra de
Teoria Probabilit ilor a Univ. din
Bucure ti, apoi asist. la Inst. Politehnic
(1958). Dr. în mat. (1961). Conf. la
Inst. Pedagogic de 3 ani (1963) i din
1966 conf. la Inst. Politehnic din
Bucure ti. ef de sector la Centrul de
Statistic al Acad., la sec ia statistic
matematic i calculul probabilit ilor.
În 1962 a participat la Prima Conferin
Unional de Geometrie inut la Kiev.
A. t.: geometria integral într-un spa iu
euclidian, domeniul probabilit ilor, în
domeniul geometriei diferen iale,
continuând lucr rile lui Gh. Vrânceanu
i ale matematicianului Kagan. A
ob inut rezultate importante relativ la
grupurile de transform ri diferen iale.
Op.pr.: A publicat peste 100 de
703
monografii, memorii, articole, unele în
colaborare cu G. G. Vrânceanu, R.
Theodorescu, V. Suciu, E.
M rg ritescu i al ii. A tradus lucrarea
lui I. I. Pelerman Algebra distractiv ,
Ed. t., 1961; Culegere de probleme de
geometrie analitic i proiectiv
(1962); Culegere de probleme de
geometrie analitic i elemente de
algebr liniar , E.D.P. (1963);
Aritmetica distractiv (1963); Func ii
de variabile reale i func ii de variabile
complexe (1965); Probabilitate i
geometrie (1966); Geometrie integral
(1967) etc.
STOKES, George Gabriel Sir (1819-
1903), eminent matematician englez. În
1841 a absolvit Univ. din Cambridge i
în 1849 a devenit prof. la aceea i univ.
Membru al Soc. Regale din Londra.
A. t.: lucr rile lui se refer la analiza
mat., la optic , hidrodinamic i fizica
mat. A studiat fenomenul fluorescen ei
cu ajutorul fibrelor de lumin
încruci ate, a studiat partea ultraviolet
a spectrului solar, s-a ocupat de analiza
spectral , difrac ia luminii etc. A
studiat unele sisteme de ecua ii
diferen iale, s-a ocupat de unicitatea i
aproape periodicitatea solu iilor
ecua iilor care-i poart numele. A
stabilit ecua iile diferen iale pentru
fluidele vâscoase. Meritul lui Stokes
const în studiul integralelor curbilinii
i de suprafa . Op.pr.: Mathematical
and Physical Papers (1880-1905) în 5
vol.; Memoire and scientific
correspondence, Cambridge (1907), 2
vol.
STONE, Arthur H. (n. 1903),
matematician englez. Absolvent al
Univ. din Princeton. Conf. la Univ. din
Manchester (Anglia). În 1939 a
descoperit hexa-flexagoanele i a
formulat propriet ile acestor figuri. A
participat la al IV-lea Congres al
Matematicienilor Români, la Bucure ti,
în 1956.
STRATILATOV, Piotr Valentinovici
(n. 1908), matematician, metodist i
pedagog sovietic. Ca elev s-a
manifestat ca un bun matematician. În
1929 a absolvit Univ. din Moscova. A
audiat lec iile prof. I. M. Vinogradov,
G. M. Fichtenholtz, N. M. Günther, D.
F. Egorov, N. N. Luzin, I. I. Privalov,
A. I. Hincin i al ii. În 1929 i-a început
activitatea de prof. într-o c. s teasc ,
în raionul Instrinskii (regiunea
Moscova), iar din 1931 inspector colar
în acest raion. În 1932 a lucrat ca
metodist în acest raion. Asist. la
Catedra de Mat. a Inst. Pedagogic din
Moscova (1935). În timpul r zboiului
(1941-1945) a fost prof. la o c. medie
special de artilerie. Din 1948 a predat
metodica la Inst. Pedagogic din
Moscova, apoi metodist la Inst.
Or enesc de Perfec ionare a progres tiin ific decisiv al metodei
Profesorilor. De aici a trecut ca doc. la
Catedra de Algebr Superioar la Inst.
Pedagogic, acordându-i-se titlul de
prof. emerit. Membru al P.C.U.S. Se
caracterizeaz printr-o excep ional
capacitate de munc i energie. A. t.:
Mul i ani a fost membru în Comisia
Superioar de Metodic din cadrul
Ministerului Înv mântului al
R.S.F.S.R. Din 1954 a lucrat la editarea
704
culegerii Din experien a de lucru a
profesorilor. A inut cursuri de
perfec ionare a prof., îmbinând
experien a muncii sale cu cea a prof.
Op.pr.: Tabele de trigonometrie i
algebr pentru func iile elementare
(1968); Culegere de probleme de
trigonometrie. Manuale pentru colile
medii. Lec ii de matematic pentru
cursul mediu f r frecven în 11 edi ii
etc.
STRATON, din Lampsac, supranumit
fizicianul (340-269 î.e.n.),
matematician i fizician. Unul din
reprezentan ii de seam ai c.
peripatetice, continuatorul lui Aristotel
la conducerea acestei c., la Atena,
între 286-269 î.e.n. N. la Lampsac, a
tr it câtva timp în Alexandria, apoi a
trecut la Atena. A devenit celebru prin
încercarea de a se apropia de înv tura
materialist a lui Democrit i prin
înv tura experimental al c rei adept
era. A fost educatorul lui Ptolemeu
Philadelphe, fiul lui Ptolemeu Soter.
A. t.: Cu Straton, tiin a greac a atins
un punct avansat în ceea ce prive te
tehnica experimental a fenomenelor
naturii, contribuind la realizarea unui
tiin ifice. Primele încerc ri ale
teoriilor tiin ifice ale lui Straton se
refer la problema vidului. Experien ele
lui Straton asupra vidului sunt descrise
de Ctesibios i Philon (sec. III î.e.n.) i
Heron (sec. I î.e.n.). În 1895 savantul
Herman Diels a reconstituit o parte din
aceste scrieri, afirmând cu mult succes
esen ialitatea lui Straton. Straton a
f cut considera ii asupra vitezei
corpurilor care cad pe P mînt sub
ac iunea greut ii. Lucr rile lui Straton
au fost criticate de Cicero, ar tând c
lucr rile lui, de i sunt str lucitoare, au
ideile mediocre. Diogene a adnotat
faptul c Straton a excelat în toate
ramurile tiin ei, îns în ceea ce
prive te filosofia naturii, este îndreptat
în contra politicii. Straton a justificat
filosofia ca o art esen ial de care
depinde via a. Op.pr.: Despre
mecanismele metalice; Despre
mi care; Despre hidromecanic , toate
p strate în fragmente. Lucr rile lui
Straton au fost enumerate de c tre
Diogene Laer iu, îns datorit
distrugerilor lor nu a ajuns la noi o
edi ie tiin ific complet .
STRÖMER, Karl Fredrich (n. 1894),
matematician i geofizician norvegian.
Din 1903 a devenit prof. la Univ. din
Oslo. Membru al Acad. Norvegiene de
t. i al Acad. de Arte din Oslo. Din
1947 membru str in al Acad. de t. din
Paris, membru al Soc. Regale din
Londra (1951). Din 1934 membru
“Honoris Causa” al Acad. de t. din
U.R.S.S. A. t.: El este creatorul teoriei
aureolei boreale. A organizat un
observator pentru studierea aureolei
boreale în Norvegia. Dup el, aureola
boreal este rezultatul c derii
particulelor electrice în partea
superioar a atmosferei. Strömer a
propus calcularea orbitei acestora, ceea
ce l-a condus la crearea metodei
generale a integr rii sistemului de
ecua ii diferen iale. Op.pr.: Problema
aureolei boreale.
705
STRUIK, Dirk Jan (n. 1894),
matematician american. N. în
Rotterdam (Olanda). În 1922 a absolvit
Univ. din Leyda. Asist. la c. Tehnic
Superioar din Delft (1917-1924). Prof.
la Inst. Tehnologic din Massachusetts
(S.U.A.) din 1927. A. t.: se refer la
geometria diferen ial tensorial i la
teoria relativit ii câmpului. A f cut un
ir de cercet ri în domeniul istoriei mat.
A creat tratate de circula ie mondial .
A ar tat c în teoria lui Galois î i
g sesc locul bine alese problemele
vechi: trisec iunea unghiului, dublarea
cubului, rezolvarea ecua iilor cubice i
bip trate, rezolvarea ecua iilor
algebrice de orice grad. Op.pr.: A
concise history of Mathematics, New
York (1948), în 2 vol., tradus în limba
german sub titlul: Abris der
Geschichte der Mathematik, Berlin
(1965); Studiu asupra teoriei
geometriei diferen iale (1941).
STUDY, E. (1863-1930), renumit
matematician german. Prof. la Univ.
din Bonn. Este cunoscut ca urmare a
metodelor stabilite de el pentru
traducerea propriet ilor imaginare în
propriet i reale în geometrie. S-a
ocupat cu studiul tetraedrelor desmice.
Op.pr.: Kürzeste Wege in Komplexen
Gebiete (1905), care cuprinde o parte
din descoperirile sale.
STURM, Johann Kristof (1635-
1703), matematician, astronom i
fizician german. A absolvit Univ. din
Jena devenind prof. la Univ. din
Altdorf, la Catedra de Mat. i Fizic ,
începând cu anul 1669. A. t.: A
publicat în limba german lucr rile lui
Arhimede i a scris mai multe manuale
de mat. A studiat mi carea cometelor, a
perfec ionat pompa de aer i a inventat
termometrul diferen ial. A tratat despre
trigonometrie. Lucr rile lui Sturm au
produs o reform în metoda de predare
a aritmeticii în c. germane. Op.pr.:
Mathesis Compendiaria (Compendiul
de matematic ), Altdorf (1670);
Mathesis Juvenilis (Matematica pentru
tineret) (1699); Mathesis Enucleata
(Matematica clasificat ), Würtenberg
(1685, 1695, 1711) etc. Fiul s u,
Leonard Christoph Sturm (1699-1719)
a continuat opera tat lui s u pe care a
publicat-o sub titlul Kurzer Begriff der
gesamtem Mathesis (Scurt expunere a
întregii matematici) (1710).
STURM, Jacques Charles François
(1803-1855), matematician francez. N.
în Genova i m. la Paris, în vârst de 51
de ani. Membru al Acad. de t. din
Paris (1839). De origine elve ian. Prof.
la c. Politehnic din Paris.(1840).
A. t.: se refer la ecua iile diferen iale,
la geometrie, algebr , optic , mecanic
i fizica mat. În domeniul ecua iilor
diferen iale a studiat problema la
limit . A studiat propriet ile solu iilor
ecua iilor diferen iale de ordinul doi
f r a le integra. La aceste ecua ii a
ajuns f când schema mat. a o mul ime
de probleme de natur fizic . În 1837 a
introdus în leg tur cu cercet rile de
conductibilitate termic no iunea de
“solu ii oscilante” i a demonstrat
teorema altern rii zerourilor a dou
solu ii liniar independente ale unei
ecua ii omogene i liniare de ordinul
706
doi. În geometrie, în 1826 a ar tat c un
fascicul de conice determin o involu ie
pe o dreapt arbitrar . În 1845 a creat
teorema c normalele la o suprafa
intersecteaz dou drepte strâmbe, care
trec prin centrele curburilor principale.
A dat solu ia problemei lui Viète
privind
construc ia unui patrulater de laturi
date, despre care tim c este
inscriptibil, dar nu se cunoa te cercul.
În 1886 a propus problema: Dac un
patrulater este înscris într-o conic , o
dreapt oarecare taie conica i perechile
de laturi opuse ale patrulaterului în
puncte care se corespund în aceea i
involu ie. În 1843 constat c
“cardioida” este o epicicloid . În
domeniul algebrei, în 1829 a
generalizat teorema lui Descartes în
leg tur cu num rul r d cinilor
pozitive ale unei ecua ii algebrice i a
dat o celebr teorem privitor la
num rul r d cinilor reale ale unui
polinom, într-un interval dat. În 1835 a
enun at metoda de determinare a
num rului r d cinilor imaginare ale
ecua iilor, pentru care a primit premiul
Acad. Franceze. Teoremele lui Sturm
au preocupat pe mul i matematicieni. În
1900, teorema lui Sturm a fost
introdus în manualele c. A creat Inst.
Protestant de la Strasbourg, unde a
studiat Molk. Op.pr.: Sur les équations
différentielles linéaires du second
ordre; Sur une classe d’équations à
différences partielles (1836) etc.
Teorema lui Sturm a preocupat pe
matematicienii G. Mignoli (Palermo,
1925), C. Co ni (1934), A. Halanay
(1956), Fl. Vasilescu (1915), N.
Nicolescu (1929).
SU-BUCHIN, mare geometru
contemporan, chinez. Prorectorul Univ.
Fuh-tan din Shanhai, eful Catedrei de
Geometrie i membru al Acad. Sinica.
Specialist de seam în domeniul
geometriei diferen iale. A studiat în
Japonia între anii 1919-1931. Dr. la
Univ. din Tohoku (1931). Prof. la
Univ. din Chekiang, iar din 1952 la
Univ. din Fuh-tan. Univ. din Shanghai
a luat fiin în anul 1905 i a fost
reorganizat în 1952. În prezent are 11
facult i. Su-Buchin a folosit pentru
studiile sale metoda analitic a lui O.
Mayer, în caracterizarea suprafe elor
minime proiective. În 1958, prof. Su-
Buchin a vizitat România, cu care
ocazie a f cut o comunicare în cadrul
Consf tuirii de Geometrie a Acad.
R.P.R., la Ia i, cu titlul Spa ii K ori
extinse, la Univ. din Bucure ti, Asupra
conexiunilor afine ale spa iilor areale,
la Univ. Babe -Bolyai din Cluj, despre
Contribu ii la teoria suprafe elor
minime proiective.
SUCIU, Palerin (1871-1929), prof. de
mat. N. la Spini (Târnava-Mic ), ca fiu
de agricultor. Studiile primare i
secundare le-a f cut la Aiud, cu scopul
de a însu i limba maghiar , apoi le-a
terminat la Blaj. Studiile superioare:
teologia, mat. i fizica le-a f cut la
Univ. din Budapesta (1889-1890 i
1895-1896). În 1896 a fost numit prof.
la lic. din Blaj, unde dup patru ani a
fost trecut în postul de vice-notar
consistorial. În 1906 a fost numit prof.
707
de mat. la c. Normal (Preparandia)
din Blaj, unde a func ionat pân la
sfâr itul vie ii, fiind în ultimul timp i
directorul colii. De asemenea, a fost
director i la cursul seral de ucenici. A
scris manuale colare pentru cursul
secundar i preparandie din aritmetic
i geometrie.
SUDAN, Gabriel (n. 1899),
matematician român, reprezentantul c.
române ti de teoria algebric a
numerelor. De origine francez din
Elve ia. N. la Bucure ti într-o familie
de intelectuali. Licen iat în mat. la
Univ. din Bucure ti (1920). În 1922 a
audiat cursurile lui D. Hilbert i
Landau, R. Courant i H. Weyl la
Göttingen, unde i-a luat doctoratul în
mat., în 1925. Reîntors în ar , între
1925-1930 a func ionat ca asist. la
Catedra de Geometrie Descriptiv a
Univ. din Bucure ti, între 1937-1940 ca
asist. la Catedra de Teoria Func iilor.
Între timp a fost numit i conf. la Inst.
de Arhitectur (1934). A mai func ionat
i la Fac. de Silvicultur (1948-1954) i
la Fac. de Construc ii (1948-1958).
Începând cu 1958 a
func ionat la Inst. Politehnic din
Bucure ti. În 1964 a primit titlul de
prof. emerit i a func ionat ca ef de
sector la teoria numerelor i algebr la
Inst. de Mat. al Acad. A. t.: Lui i se
atribuie construc ia primei func iuni
recursive, care nu este recursiv
primitiv (1924) i care este prioritate
pe plan mondial. El a formulat, pentru
prima oar în lume, acel exemplu
privind dificila delimitare dintre
calculabil, semicalculabil i
necalculabil, care st la baza teoretic a
calculatoarelor electronice,
fundamentând no iunea de
calculabilitate. Aceast problem st la
baza teoretic a construc iilor de
algoritmi pentru programare la
calculatoare. G. Sudan este autorul
unor proeminente lucr ri din teoria
mul imilor i teoria numerelor. A
stabilit mai multe teoreme asupra
mul imilor. Are contribu ii i în teoria
func iilor recurente. G. Sudan s-a
ocupat i de marea teorem a lui
Fermat, de ira ionalitatea unor expresii.
În lucr rile lui se resimte influen a
colii germane. Op.pr.: Ueber die
geordneten Mengen (1925); Sur le
nombre transfini; Curs de algebr
superioar i teoria numerelor (1933);
Geometrizarea frac iilor continue
(1959); Geometrizarea unei ecua ii
diofantice (1955) etc.
SUNDMANN, Karl Frithifs (n. 1870),
matematician finlandez. A rezolvat
definitiv problema celor trei corpuri
(P mînt, Soare i alte planete) care i-a
fr mântat pe matematicieni, problem
vestit i pomenit în analele mat. din
1880.
SUN-TZI (Suan ii-Suan Ju) (sec.
III), matematician chinez. Este
comentatorul operei Matematica în 9
c r i. Lui îi apar in rezolvarea
diferitelor probleme din teoria
numerelor i rezolvarea unor ecua ii
nedeterminate de gradul I. El a
exprimat clar principiul valorii
pozi ionale. A dat o regul echivalent
cu teoria congruen elor pentru
708
rezolvarea ecua iilor nedeterminate în
numere întregi. A enun at o problem
în care cere s se afle num rul minim
care d restul 2 când este împ r it la 3,
restul 3 când este împ r it la 5 i restul
2 când este împ r it la 7. Op.pr.: Suan
ii Suan ing (Suan Ju, Suan Jing), un
tratat de mat.
SUSKEVICI, Anton Kazimirovici (n.
1889), matematician sovietic. Prof. la
Univ. din Harcov din 1933. Este unul
dintre creatorii grupurilor generalizate.
Autorul unor manuale pre ioase de
algebr superioar , teoria numerelor i
istoria mat. Op.pr.: Bazele algebrei
superioare, Moscova, Leningrad
(1941); Teoria numerelor, Harcov
(1954).
U LIN, Mihail Iacovlevici (1894-
1919), matematician rus, care a avut o
via scurt . Fost elev al lui Luzin, care
i-a descoperit talentul matematic,
recomandându-i s studieze celebrul
memoriu al lui Lebesgue Sur les
fonctions representables analytique-
ment (1905). u lin a descoperit o
eroare în acest memoriu. În 1917 a
introdus no iunea de mul imi analitice,
care au contribuit la dezvoltarea mat. în
ultimele decenii. A stabilit criterii noi
pentru recunoa terea mul imilor
boreliene. Descoperirea mul imilor
analitice a scos în eviden importan a
acestor mul imi, modul natural în care
apar în cele mai variate probleme, în
topologie, în analiza func ional i în
teoria func iilor de variabil complex .
No iunea mul imilor analitice are ca
punct de plecare clasa mul imilor
boreliene i utilizeaz , ca opera ie
fundamental , proiec ia. Descoperirile
lui u lin au fost descrise pe larg de
c tre F. Hausdorff, în lucrarea Bazele
teoriei mul imilor (1927) i de c tre N.
N. Luzin în Lec ii despre mul imile
analitice i aplicarea lor (1930).
SUTER, H. (sec. XIX-XX), istoriograf
contemporan al mat. germane. A f cut
cercet ri asupra istoriei mat. la diferite
popoare. A scris o mul ime de memorii
i lucr ri de mare importan istoric . A
comentat în limba german cartea lui
Albertus de Saxa, sub titlul Der
Tractatus de quadratura circuli, în
“Zeitschrift für Math. und Phys.”, Bd.
29 (1884). Op.pr.: Die Kreisquadratur
des ibn al Haitam (1899); Die
Mathematiker der Araben (1900); Über
die Geometrie der Söhne des Musa b.
Schakir (1902); Das Buch der
Auffindung der Sehnen in Kreise von
Abu-l al Biruni (1910) etc.
SUVOROV, Feodor Matveevici
(1845-1911), matematician rus. A
studiat la Univ. din Cazan, unde i-a
continuat activitatea ca prof. În 1869 a
fost numit conservator la muzeul
cabinetului de mecanic aplicat . În
1871 i-a sus inut diserta ia de candidat
în mat. pure, iar în 1885 i-a trecut
doctoratul în mat., cu teza: Despre
reprezentarea punctelor i dreptelor
imaginare în plan i despre construc ia
curbelor de gradul doi determinate cu
ajutorul punctelor i tangentelor
imaginare. În 1894 a fost numit
redactorul “Noti elor tiin ifice ale
Univ. din Cazan”. Suvorov a fost
709
primul matematician din Rusia care a
expus ideile lui Riemann i primul
matematician din lume care a prelucrat
ideile lui Lobacevski i Riemann,
dându-le interpretarea tiin ific
cuvenit .
SWINESHEAD, Richard (Swisset,
Suisset=Calculatorul) (sec. XIV),
matematician i fizician englez.
Absolvent al Univ. din Oxford. A fost
elevul lui Bradwardinus, ce
caracterizeaz accentul matematic al
lucr rilor sale. El a calculat varia ia
vitezei unui corp sub ac iunea unor
for e constante, lucrând asupra acelui
corp. Calculul este în multe privin e
corect i a ap rut cu câ iva ani înaintea
calculului similar al lui Nicolas
Oresme. A fost apreciat de Leibniz, ca
unul dintre primii înv a i care a aplicat
mat. în fizic i a introdus studiul mat.
ca aplica ie în filosofia scolastic i
metodele de calcul mat. în fizic . A
calculat sumele unor serii. Op.pr.:
Liber calculationum (Cartea
calculelor), publicat la Padua (1477),
Pavia (1498), Vene ia (1520) cu
con inut mat., filosofic, întocmit între
1328-1350. În acest tratat se ocup cu
configura ia calit ilor, se refer la
no iunea logic , filosofic a formei i a
varia iilor ei. De motu; Opus aureum
calculationum (Opera de aur a
calculelor) Padua (1477).
SYLVESTER, James Joseph (1814-
1897), celebru matematician englez, cu
deosebite rezultate fecunde. N. i a tr it
cea mai mare parte a vie ii în Anglia.
La 14 ani a audiat cursurile de mat. pe
care la inea prof. Morgan la Univ. din
Londra, unde a cunoscut pe Cayley,
apoi a trecut la Inst. Regal din
Liverpool. În 1837 a absolvit Univ. din
Cambridge. În 1838, în vârst de 24 de
ani a fost numit prof. la Catedra de
Filosofia Naturii la Univ. din Londra.
Mai târziu a ajuns prof. la Univ. din
Virginia. Între 1855-1870 prof. de mat.
la Acad. Militar Regal din Woolidge,
iar între 1876-1885 la Univ. John
Hopkins din Baltimore (S.U.A.) i între
1885-1894 la Univ. din Oxford. În
S.U.A., în urma unui conflict avut cu
un coleg, s-a reîntors la Londra, unde a
tr it câ iva ani foarte modest, retras ca
func ionar la o Soc. de Asigurare, dând
lec ii particulare de mat. i preg tindu-
se pentru cariera de avocat. Dup câ iva
ani s-a reîntors în S.U.A., devenind
prof. la Baltimore apoi, reîntors din nou
în Anglia, a devenit prof la Oxford.
Membru al Soc. Regale din Londra
(1839). A. t.: Lucr rile lui principale
au fost consacrate algebrei superioare,
teoriei numerelor, teoriei
probabilit ilor, mecanicii i fizicii,
mat. Numele lui este legat de teoria
invarian ilor i de aplica iile lor
geometrice (1845). În domeniul
algebrei, în 1839 a adus complet ri la
teoria referitoare la num rul r d cinilor
reale dintre dou limite date, având o
activitate însemnat în teoria general a
ecua iilor i a grupurilor. În 1840, în
lucr rile pentru eliminarea variabilelor,
Sylvester a folosit o metod dialectic
având izvorul în metoda lui Fermat. În
jurul anului 1845 a ini iat o serie de
lucr ri str lucite în leg tur cu teoria
formelor cuantice i cu aceea a
710
invarian ilor, acumulând multe
rezultate i creând terminologii i
principiile de baz ale unor descoperiri
noi. Teoria invarian ilor este o
descoperire i o realizare a c. de
algebr englez din sec. XIX. Terenul
pentru dezvoltarea invarian ilor a fost
preg tit în acest scop de teoria
determinan ilor. A introdus
determinan ii speciali cu aplica ii nu
numai în algebr , ci i în geometrie i
analiz . În 1851 a pus în eviden
determinan ii caracteristici. În 1850 a
introdus no iunea de matrice i de
vectori. El este primul care a publicat
transformarea ortogonal a formei
p tratice generale într-o sum de
p trate, legea de iner ie a formelor
p tratice reale, metoda celor mai mici
p trate. Sylvester a fost o persoan iute
din fire, activ i r bd tor, de o vitalitate
i îndr zneal . Îi pl cea s citeasc cu
pasiune clasicii greci i latini. Op.pr.:
Lucr rile lui Sylvester au fost tip rite
sub titlul The Collected Mathematical
papers, Cambridge (1904-1912), în
patru vol.

T
TABIT, ibn Korra (vezi: Abul Hasan
ibn Korra).
TACQUET, Andreas (1612-1680),
matematician belgian. Prof. de mat. la
Univ. din Louvain i Anvers. Renumit
prin lucr rile sale de mat. elementare,
reeditate i traduse în mai multe limbi.
A. t.: A criticat i corectat pe Euclid
referitor la teoria rapoartelor. S-a
ocupat de lucr rile de cuadratura
cercului propus de Gregorius de Saint
Vincent. A dedus suma termenilor
progresiei geometrice infinite printr-o
trecere corect la limit (1654). L-a
preocupat teoria combin rilor i consilier militar al lui Cresus. Cu Tales
permut rilor. La el, metoda exhaustiv
a c p tat un caracter mat. mai riguros.
Tacquet a criticat teoria indivizibilelor.
Lucr rile lui sunt intercalate cu diferite
referin e istorice. Op.pr.:
Cylindricorum et Annularium libri
Quatuor (1651); Arithmeticae theoria
et praxis, Louvain (1656); Elementa
Geometriae planae et solidae (1654).
TALES, din Milet (637-624, 548
î.e.n.), matematician, astronom,
fizician, meteorolog, primul filosof
materialist grec, un geometru de o mare
ingeniozitate, care a adus contribu ii
importante în dezvoltarea geometriei,
întemeietorul colii filosofice
materialiste spontane i tradi ionale din
Milet-Ionia. Data na terii i a mor ii
711
sale sunt elemente diferite de la autor la
autor. Astfel: dup René Taton 640-550
î.e.n., dup unii 625-550 î.e.n., dup
al ii 630-548 î.e.n., sau 639-548 î.e.n.,
îns data cea mai frecvent i probabil
este cea indicat de noi. Tales a fost i
om politic i ing., de origine fenician
(în Fenicia, ora ul Milet a fost centrul
comer ului peste m ri i peste rmul
ionian). La început, a fost negustor, a
c l torit mult. În Egipt a cunoscut
realiz rile matematice de acolo, unde
i-a însu it no iunile de geometrie.
Dup istoricul Eudemus, Tales a adus
din Egipt în Elada doctrina geometriei.
Entuziasmat de adev rurile mat., a
p r sit afacerile comerciale i s-a
consacrat activit ii mat., devenind ing.
militar. Epoca lui de înflorire se
situeaz între 597-585 î.e.n. A fost un
bun consilier politic al ionienilor,
i Pitagora începe istoria antic a mat.
grece ti. Tales a fost considerat ca unul
dintre cei apte în elep i ai Greciei
Antice. Reprezentantul ramurilor celor
mai variate ale activit ii publice:
negustor, ing., conduc torul treburilor
statului, întemeietorul colii filosofice
materialiste din Milet. A. t.: De
numele lui este legat na terea
fundamentelor mat. grece ti. El a
preluat geometria veche egiptean ,
imprimând o direc ie nou , care a adus
o transformare calitativ esen ial .
Tales a c utat s risipeasc misterele
vechilor preo i-faraoni despre mat. El a
fost precursorul saltului calitativ de la
geometria empiric la geometria
ra ional . El a fost primul care a
introdus demonstra ia în geometrie. Lui
i se atribuie demonstrarea a o mul ime
de teoreme din geometria triunghiului,
teoria figurilor asemenea, a dedus
faimoasa teorem care-i poart numele,
a calculat în l imea piramidei de la
Memphis, în l imea unui pom. La el
g sim i primele propozi ii
demonstra ii despre cerc, aplicarea
compasului i determinarea distan ei
unei cor bii la rm sau distan a a dou
cor bii pe mare. A utilizat metoda
triangula iei în calculele de distan .
Continuatorul remarcabil al operelor lui
Tales a fost ruda, compatriotul i elevul
s u, Anaximandru (610-543 î.e.n.).
Teorema lui Tales din geometrie a
c p tat o nou interpretare din partea
matematicianului român Gh. Th.
Gheorghiu (1945). Ca astronom, Tales
a f cut o mul ime de afirma ii,
confirmate ulterior de c tre
Anaximandru i Empedocle. Faima lui
ca astronom s-a p strat de-a lungul
veacurilor, mai ales în urma preciz rii
eclipsei de Soare din 585 î.e.n. Ca
fizician, este primul care a sesizat
existen a electricit ii. Tales, în urma
experien elor sale, a consemnat în
lucr rile sale faptul c anumite corpuri,
frecate cu o bucat de blan , cap t
proprietatea de a atrage corpuri u oare,
hârtii sub iri, bobi e de soc etc. Timp de
2000 de ani nimeni nu s-a interesat de
aceast problem , pân în anul 1600
când medicul William Girbert a stabilit
unele propriet i de electrizare a
corpurilor. Numele de electron
(chihlimbar) este de origine greac . Ca
ing., Tales a ab tut apele unui râu cu
ocazia luptelor dintre Cresus i Cirus.
Ca filosof, Tales a fondat cea dintâi
concep ie filosofic materialist despre
lume. Încercând s dezv luie natura i
originea lumii, a pus problema
transform rii materiei. Izvorul întregii
lumi - dup Tales - generator de via i
mi care, este apa. Din punctul de
i vedere al lucr rilor sale filosofice,
Tales a fost numit „în eleptul din
Milet”. coala filosofic din Milet,
întemeiat de Tales, a fost cea mai
veche coal filosofic de materialism
spontan din Ionia, fiind îndreptat
împotriva ideologiei metafizice a
aristocra iei gentilice. Tales a fost un
spirit viu, activ, iscoditor, iste i
în elept. Op.pr.: Astrologia nautica.
TANAQUIL, Faber (vezi: Lefebre
Tannegury).
TANCO, Paul (1843-1916), prof. de
mat. i fizic . N. în Monor-Bistri a, m.
la N s ud. Tat l s u, ran, a murit în
1848 în temni . Copilul Paul, r mas
orfan, a fost crescut de unchiul s u,
Ioan Tanco din Sângeorz. c. Primar a
f cut-o în satul natal, gimnaziul la
Bistri a i clasele superioare la Blaj,
luând bacalaureatul în 1866. Primind o
burs din fondul gr niceresc din
Bistri a, a plecat la Viena, apoi la Graz
unde, la Univ. „Carola Francisca
Universitas Graecensis”, i-a trecut
examenul în filosofie (Rigurosum aus
Philosophie) în anul 1871. În al doilea
an i-a trecut al doilea examen, de mat.
i fizic . Dr. în filosofie (1872).
Reîntors în ar , în 1873 a fost numit
prof. de mat. i fizic la Gimnaziul
Superior din N s ud, iar în 1874
director, unde a func ionat pân în
712
1903, data ie irii la pensie. A fost dr. în
mat., bun pedagog. A. t.: a publicat
apte studii de mat. elementare, de
astronomie, cosmografie, fizic
filosofie în anuarul lic. din N s ud
(1874-1887) i o culegere de probleme
de algebr (1892), care cuprinde 3000
de probleme în 434 de pagini.
Colaborator la revista „Recrea ii
tiin ifice”. Lucr rile lui sunt scrise în
limba latin .
TANNERY, Jules (1848-1910),
matematician francez, frate cu
matematicianul Paul Tannery. N. la
Nantes, m. la Paris. Directorul tiin ific
al c. Normale Superioare din Paris,
înfiin at în 1794. A avut ca elevi pe
Galois i Gh. i eica. A. t.: Datorit
analizei f cute, Tannery a dat la o parte
nuan ele speculative metafizice ale
cantorismului i a creat altele corecte
pentru teoria mul imilor. Tannery a
definit no iunea de infinit: „No iunea
de infinit, din care nu trebuie s se fac
un mister, se reduce la aceasta: dup
fiecare num r întreg exist un altul”.
Dar aceast defini ie e departe de a
r spunde considera iilor moderne
asupra infinitului. Ea se p streaz în
concep ia dinamic a unui infinit
poten ial, aceea imaginat de Aristotel
când a atacat paradoxurile lui Zenon.
Op.pr.: Éléments de la théorie des
fonctions elliptiques; Introduction à la
théorie des fonctions d’une variable,
Paris (1904, 1886); Principiile
fundamentale ale aritmeticii, tradus i
în limba rus de c tre P. S. Iu kevici
(1913); Metode în tiin e i filosofie.
Via a i lucr rile lui Tannery au fost
descrise de c tre Picard.
i TANNERY, Paul (1843-1904),
pasionat cercet tor al mat. antice
grece ti, de profesie ing., savant, filosof
i istoric francez. N. la Nantes, m. la
Pantin. Prof. la c. Normal
Superioar , fost prof. lui H. Vogt.
Nimeni nu a putut s se transpun ca
dânsul cu gândul în vremurile
îndep rtate pentru a judeca cât se poate
ca i cei din antichitate i s disting
din scrisorile lor ce e mistic i ce e real,
ce se datoreaz empirismului i ce
ra iunii. A. t.: Tannery s-a ocupat mult
cu descifrarea sistemului numeric al
grecilor. În 1882 i-a însu it în mod
special numera ia ionic i s-a convins
prin calcule concrete de avantajele ei
practice pe care noi, din obi nuin ,
suntem înclina i s le neg m. El a
dedus c elementele de aritmetic
greac ar trebui s existe pe la 400
î.e.n. A ar tat c matematicienii greci
au pus problema determin rii unei
suprafe e sferice cuadrabile. Între 1893-
1895 a ref cut limbajul i a retip rit
lucr rile lui Fermat despre Diofant, sub
titlul Diophant of Alex. Study in the
History of Greek Algebra, Cambridge
(1910), precum i lucr rile lui
Descartes. În una din lucr rile lui
Tannery se desprinde urm toarea fraz :
„Istoria gre elilor spiritului omenesc
este poate tot a a de important ca i
aceea a progreselor lui c tre adev r.”
Tannery caracterizeaz ignoran a în
care se g sea tiin a mat. în Evul Mediu
în Occidentul european. Op.pr.:
Tannery a scris biografii, opiniuni,
713
teorii care au fr mântat pe oameni de
când au început s cugete. Pour
l’histoire de la science héllène, la
géométrie grècque, de Thales à
Empedocle (1877), un vol. de 436 pag.
A doua edi ie, cu o prefa de Federico
Enriques (1930); Notions historiques,
Paris (1903); Pour l’histoire des lignes
et surfaces courbes dans l’antiquité,
Paris (1912); Mémoires scientifiques,
Paris (1912); Notes critiques sur la
Metrica de Heron etc. Operele lui P.
Tannery sunt cuprinse în „Mémoires
Scientifiques” în 10 vol. de c tre J. L.
Heiberg, N. G. Zeuten (1912-1913), iar
via a i operele de c tre E. Picard.
TARTAGLIA, sau Tartala Nicolo
Fontana (1499-1501, 1557-1559).
Supranumit i Begue (bâlbâitul,
gângavul). Celebru matematician i
geometru recunoscut. N. la Brescia, m.
la Vene ia. Când a fost de 12 ani
familia lui, împreun cu alte familii, s-
au ascuns într-o biseric , crezând c
astfel vor putea sc pa de furia
du manilor care au ocupat inutul.
Trupele lui Gaston de Foix (francez) l-
au ucis pe tat l s u, iar copilului un
soldat i-a spart capul în trei locuri, din
care cauz a r mas gângav, i-a desf cut
f lcile i i-a spart m selele. Acest copil
oribil mutilat a sc pat cu via ca prin
minune. E de mirare cum a putut înv a
mat., atunci când nu erau coli i nici
prof. de mat. Prin propriul s u instinct a
înv at latina, greaca i mat. La etatea
de 20 de ani a ajuns prof. la Verona,
apoi la Mantua i în 1534 a început s
in prelegeri publice. Tartaglia a avut
o a. t. multilateral , a creat multe
714
lucr ri în domeniile mat., mecanicii,
balisticii, geodeziei, fortifica iilor,
algebrei i geometriei. A stabilit
formula de rezolvare a ecua iilor de
gradul trei pentru toate tipurile. A
stabilit corect num rul combin rilor de
n elemente luate câte m. A f cut prima
aplica ie mat. în arta militar i în
artilerie. În 1556 a introdus parantezele
rotunde. A introdus numerele complexe
în calcule. În 1530, Tartaglia a fost
provocat de un prof. cu numele Zuanne
di Tonini da Coi, ca s rezolve dou
ecua ii de gradul trei, pe care Tartaglia
le-a rezolvat f r dificultate, stabilind i
formula general . La Vene ia a acceptat
provocarea public a lui Antonio del
Fiore de a rezolva un num r anumit de
ecua ii de gradul trei. Când Tartaglia
i-a comunicat lui Antonio rezultatele
rezolv rii, acesta l-a considerat pe
Tartaglia drept nebun. Aceast
întrecere i-a adus faima lui Tartaglia.
Mai târziu, Tartaglia l-a chemat la
întrecere pe Cardano, pe care l-a acuzat
c i-a furat formulele de rezolvare a
ecua iilor de gradul trei. Tartaglia a
refuzat s publice metodele de
rezolvare a acestor ecua ii, în timp ce
Cardano le-a publicat i astfel Tartaglia
s-a v zut deposedat i de formule i de
prioritate. Descoperirea acestei metode
constituie un rezultat al t. mat. din
timpul Rena terii i a gr bit pa ii spre o
nou construc ie a mat. moderne.
Lucr rile lui Tartaglia au pus bazele
algebrei prin coala italian de mat. A
ar tat c traiectoria proiectilelor este
curbilinie. În domeniul fizicii, s-a
ocupat de calcule de static , de studiul
balan ei i de planul înclinat. Op.pr.:
Della Nova Scienza, Vene ia, este un
tratat de balistic (1537); Quesiti et
invenzioni diverse (1538, 1546), una
dintre cele mai frumoase opere ale lui
Tartaglia. Matematicianul Ettore
Bortolotti spunea c aceast oper este
foarte important pentru istoria tiin ei,
dar pe nedrept ofensatoare pentru
Cardan. A tradus i a publicat pentru
prima dat Elementele lui Euclid în
Italia. A publicat tratatul lui Jordanus
Nemorarius sub o nou variant .
Tartaglia a fost un om integru. Nu se
l sa nici intimidat, nici flatat de
prestigiul de care se bucura.
Matematica a fost intim legat de via a
lui. A r mas o figur remarcabil în
istoria tiin elor.
TATON, René (n. 1915), figur de
seam ca istoric al t. mat. i al
tiin elor în general. Este director t. la
Centrul Na ional de Cercet ri
tiin ifice din Fran a. Este unul din
matematicienii care au contribuit la
dezvoltarea geometriei, algebrei i în
general a progresului tiin ific în
Europa Occidental . Op.pr.: L’oeuvre
mathématique de G. Desargues, Paris
(1951); L’Essay pour les coniques de
Pascal, (1955); Histoire générale des
sciences, Paris (1964), tradus în limba
român (1970-1972); Matematica
Rena terii etc.
TAURINUS, Frantz Adolf (1794-
1874), geometru german. Prof. la Univ.
din Köln. Taurinus este continuatorul
geometriei euclidiene, urmând ideile lui
Gauss. A dezvoltat formele
trigonometrice pe o raz imaginar ,
715
ceea ce prevede o nou geometrie. A
adus contribu ii la dezvoltarea
geometriei „logaritmico-sferic ”. El a
afirmat, în leg tur cu liniile paralele
c , dac postulatul al V-lea al lui
Euclid nu este adev rat, aceasta
înseamn c exist suprafe e pe care
unele curbe au propriet ile analoage cu
ale dreptelor din plan, afar de
proprietatea descris de axiom .
Op.pr.: Geometria prima elementa,
Köln (1826); Teoria liniilor paralele,
Köln (1825).
TAYLOR, Brook (1685-1731),
matematician englez. N. la Edmonton,
m. la Londra. Membru al Soc. Regale
din Londra (din 1712). Ini ial s-a
ocupat de muzic , de pictur , de drept
i filosofie, mai târziu de fizic ,
geometrie i perspectiv i numai
ulterior s-a dedicat mat. Taylor a fost
elevul lui Newton. A. t.: Taylor trebuie
considerat ca drept primul creator i
ini iator al calculelor (teoriei) cu
diferen e finite (1715). A abordat
solu iile singulare ale ecua iilor
diferen iale i studiul schimb rilor de
variabil independent . A cercetat unul
dintre primele exemple de probleme de
fizic -mat., a determinat frecven a
vibra iilor (coardei vibrante),
cunoscând lungimea, greutatea i
tensiunea acesteia de la care, ulterior, a
ajuns la seriile trigonometrice. A
dezvoltat ideile calculului fluxiunilor al
lui Newton i teoria lui Leibniz asupra
priorit ii calculului diferen ial. Meritul
lui Taylor const în ob inerea unei
metode importante pentru dezvoltarea
în serie de puteri a unei func ii de o
variabil , descoperire comunicat în
scris lui J. Machin (1712) i pe care a
publicat-o în 1715. Aceast metod
este concretizat în celebra formul ,
numit formula lui Taylor. Aceast
formul a fost generalizat pentru
func ii de mai multe variabile i pentru
func ii de variabil complex . Seria lui
Taylor joac un rol esen ial în teoria
func iilor. Importan a acestei serii a
fost recunoscut de Lagrange abia în
1722. Tot Taylor a stabilit o anumit
form particular a seriei sale, care este
denumit ast zi, în mod gre it, seria lui
MacLaurin. Seria lui Taylor a fost
aplicat dezvolt rii în serie a func iilor
olomorfe. Seria lui Taylor este un caz
particular al desf ur rilor în serie a
func iilor ortonormate. În seria lui
Taylor se presupune c se cunoa te
valoarea func iei i a derivatelor ei
pân la gradul n într-un singur punct. În
1713, Taylor a dedus mai simplu i mai
riguros seria lui Bernoulli i a dat prima
metod pentru rezolvarea ecua iei
liniare generale cu diferen e finite. În
1716-1719 a enun at principiile
perspectivei, ocupându-se i de unele
aplica ii practice i de rezolvarea
problemelor inverse perspectivei. S-a
ocupat i de probleme de geometrie
elementar : proiec iile picioarelor
în l imilor unui triunghi pe laturile
adiacente sunt 6 puncte pe un cerc,
numit cercul lui Taylor. A studiat
probleme de izoperimetrie, s-a ocupat
de studiul traiectoriilor proiectilelor, de
ac iunea reciproc a magne ilor, de
fenomenul capilarit ii etc. La sfâr itul
vie ii sale s-a ocupat i de probleme
filosofice. Tot el a introdus metoda
716
integr rii prin p r i. Op.pr.: Methodus
incrementorum directa et inversa,
Londra (1715), în care a expus metoda
dezvolt rii în serie a unei func ii; New
Principles of linear Perspective (1719),
reeditat i sub o form mai ampl de
c tre J. Colson (1749), tradus în limba
italian la Roma (1755), la Amsterdam
(1757). Formula lui Taylor a constituit
o preocupare i pentru matematicienii
români: N. Racli (1932), D. D. Stancu
(1960), D. V. Ionescu (1955), N.
Cior nescu (1933), Th. Anghelu
(1930), A. Angelescu (1923) etc.
TAYLOR, Michael (1756-1789),
matematician englez. A tip rit o carte
admirabil , în trei vol., care con ine
logaritmii cu 7 zecimale ai func iilor
trigonometrice, calculate din secund în
secund , sub titlul Tables of
Logarithms, Londra (1792), care
con ine 3,5 milioane de cifre.
TCHEBYCHEFF (vezi: Cebâ ev).
TEETET, din Atena (414-369 î.e.n.),
matematician grec, elevul lui Teodor
din Cirene. A. t.: se remarc prin
contribu ia important adus mat., prin
expunerea sistematic a numerelor
ira ionale, prin studiul i clasificarea
lor, prin punerea bazei teoriei
numerelor ira ionale. El a introdus
numerele ira ionale, dup nota ia
noastr , de forma a ⋅ b (mediala),
unde a i b sunt comensurabile, apoi
binomiala a + b i e , precum i
combina iile cu ele. Teetet a stabilit o
propozi ie care este echivalent cu
afirma ia c r d cina unui p trat
imperfect nu poate fi exprimat printr-
un num r comensurabil. Lui Teetet îi
apar ine construc ia celor cinci poliedre
regulate, care au intrat în Cartea XIII a
Elementelor lui Euclid. El a introdus
denumirea de icosaedru. Teetet a dat
dovad în domeniul mat. de o abilitate
care a fost cu tot dreptul admirat . El a
fost unul care s-a dedicat cu un
entuziasm deosebit cercet rii
adev rurilor cuprinse în t. mat., dup
cum scrie despre el Platon.
TELEMAN, Kostache (n. 1933),
matematician român, având crea ii în
domeniul geometriei diferen iale
moderne i al topologiei. N. în
Bucure ti, frate cu matematicianul
Silviu Teleman. Studiile le-a urmat la
Bucure ti. În 1955 a trecut examenul de
stat pentru mat., dup care a fost numit
asist., apoi prep. pentru geometrie i
topologie. Lector în 1966, când i-a
trecut i examenul de doctorat în mat.
A fost elevul, apoi continuatorul lui
Gh. Vrânceanu. A. t.: domeniul
geometriei diferen iale (spa iile cu
conexiune, sistemele mecanice
neolonome, propriet i globale). A dat
defini ia spa iului Vn separabil. S-a
ocupat de grupurile de mi care
tranzitive ale spa iilor riemanniene V5 ,
de grupurile de rota ie, de unele spa ii
simetrice (1955), de o clas special de
func ii multiforme pe o suprafa
riemannian închis (1957), de spa iile
proiective cuaternione (1955) etc. A dat
o generalizare grupurilor Poincaré, care
duc la stabilirea conexiunilor
neintegrabile. În domeniul topologiei
717
s-a ocupat de structura câtorva grupuri
topologice (1961). Lucr rile lui de
topologie sunt utilizate de topologii
str ini i români. A participat la mai
multe Congrese ale Matematicienilor.
Op.pr.: Sur la structure de certains
groupes topologiques, New York
(1962); Recherches de géométrie
différentielle en Roumanie (1966);
Elemente de topologie i variet i
diferen iale, E.D.P. (1964); Geometria
euclidian , geometria neeuclidian ,
teoria relativit ii (1965); Geometrie
elementar din punct de vedere
modern, Bucure ti (1967) etc.;
Academicianul Gh. Vrânceanu (1961).
TELEMAN, Silviu (n. 1931),
matematician român, cu preocup ri în
domeniul func iilor reale, analizei
func ionale, topologiei algebrice,
teoriei elesticit ii, frate cu Kostache i
Nicolae Teleman. N. la Corbeni-Pite ti.
Studiile le-a f cut în Bucure ti i în
1957 i-a luat examenul de stat în mat.
Între 1960-1962 a activat la Inst.
Româno-Sovietic din Bucure ti, iar
între 1962-1963 prof. la Inst. Pedagogic
de Trei Ani la Pite ti. A. t.: Din 1953 a
început s publice memorii despre
func iile poliarmonice. În 1956 a
ob inut o serie de teoreme de
izomorfism din teoria grupurilor
topologice. În 1957 a studiat
reprezentarea liniar a grupurilor
topologice. În 1963 s-a ocupat de
analiza armonic pe un grup topologic
oarecare, a dezvoltat teoria algebrelor
Banach peste un corp oarecare. A
generalizat teorema de sintez spectral
Stone-Gelfand-Raicov pentru cazul
func iilor continue cu valori
cuaternionice, definite pe un compact,
i teorema Gelfand-Kolmogorov pentru
funs iile continue definite pe anumite
spa ii complet regulate, cu valori în
corpuri total ordonate. A dezvoltat
teorema lui Rham pentru algebre
armonice (1968). S-a ocupat de
reprezentarea algebrelor lui Neumann
finite prin fascicole (1970). A aplicat
metoda proiec iei ortogonale în teoria
elasticit ii, stabilind unele teoreme noi
în aceast problem . Op.pr.:
Contribu ie la studiul punctelor
singulare produse la un disc circular
(1954) etc.
TEODOR (vezi: Theodoras din
Cyrene).
TEODOR, Ioan D. (1879-1924), prof.
de mat., ing. N. la tef ne ti-Boto ani.
Liceul l-a f cut la Ia i, iar în 1961 a
terminat c. de Poduri i osele,
devenind ing. Prof. la c. de Poduri i
osele, la Catedra Static Grafic i la
c. de Conductori Desenatori. Din
1920 prof. la c. Politehnic din
Bucure ti, la Catedra de Static Grafic
i Beton Armat. Ca matematician, în
1906 a intrat ca membru în redac ia
G.M., în 1909 a devenit membru al
Soc. G.M. i a f cut parte din Comisia
pentru Elaborarea Statutelor Soc. G.M.
A fost un bun i con tiincios prof. Ca
ing. a unde a func ionat pân în anul 1842,
func ionat la Regia Monopolurilor
Statului ca ing. ef, subdirector la
Fabrica de Tutun, director la Fabrica de
Chibrituri, apoi director general al
Regiei Monopolurilor Statului.
718
TEODOREANU, Vasile (1868-1949),
prof. de mat., talentat organizator i
propagator al înv mântului mat. N. în
comuna Brusturoasa-Bac u, ca fiu de
preot. c. primar a f cut-o în comuna
sa natal , lic. la Ia i, apoi a urmat la c.
Normal Superioar . Prof. la Liceul
Na ional i cel Militar din Ia i i la c.
Normal de Înv tori. În 1900 a
devenit membru al G.M. În 1906
director de lic. Ca elev, a rezolvat i
propus multe probleme în „Recrea ii
matematice”. A publicat diverse
articole privind metoda de rezolvare a
problemelor de geometrie i a întocmit
un curs de algebr pentru Lic. Militar
din Ia i. A înfiin at Soc. de Gimnastic
din Ia i, cu inten ia de a men ine un
echilibru perfect între preg tirea
intelectual i cea fizic a elevilor. A
f cut consulta ii gratuite cu elevii cei
mai slabi, iar pe cei mai buni i-a ini iat
i îndrumat în rezolvarea problemelor.
TEODORESCU, Andrei (sec. XIX),
prof. de aritmetic la Seminarul
„Veniamin Costache” din Ia i. N. în
satul Todireni-Boto ani. Între 1824-
1828 a urmat cursurile c. Sf. Sava din
Bucure ti. c. închizându-se din cauza
evenimentelor de R zboi Ruso-Turc,
Andrei s-a reîntors la Ia i. În 1834 a
fost numit prof. de aritmetic i
geografie la Seminarul de la Socola,
când a fost scos din înv mânt. Dup
aceast dat nu se mai tie nimic despre
el. În 1839 a tip rit o aritmetic sub
titlul Aritmetic sau înv tura
socotelilor. Aceasta este a treia
aritmetic în Moldova, prima fiind a lui
Amfilochie Hotiniul din 1795, a doua a
lui Asachi (1836). Aceast Aritmetic
este scris cu caractere chirilice ruse ti
(1830, 1839). A. Teodorescu a mai
l sat un manuscris de algebr , cursul
profesat la Seminarul de la Socola i
scris în 1842.
TEODORESCU, Nicolae Victor (n.
1908), matematician român,
reprezentant de frunte al c. mat.
române ti contemporane, cu contribu ii
de recunoscut valoare interna ional la
dezvoltarea unor capitole ale algebrei.
Este unul dintre matematicienii români
care particip cu intensitate la formarea
pleiadei de tineri matematicieni ai
României Socialiste. Acord o mare
importan instrumentului mat. în
cadrul revolu iei t. contemporane. N.
la Bucure ti, unde i-a f cut toate
studiile, inclusiv cele univ. Bacalaureat
(1926). Licen iat al Fac. de t., sec ia
mat. (1929). Dr. în mat. la Sorbona
(1931) sub preziden ia lui H. Villat, cu
o tez din mecanica fluidelor. Asist. la
Catedra de Mecanic la Fac. de t. din
Bucure ti (1931-1937). Conf. la Acad.
de Arhitectur , Catedra Mecanic
(1937). Prof. la c. de Conductori
Desenatori i prof. de calcul
opera ional la Inst. de Statistic (1934-
1937). Titular la geometria descriptiv
i stereometrie la Inst. Politehnic din
Bucure ti (1942-1948). Între 1940-
1942 a predat lec ii de filosofia mat. la
Seminarul organizat de O. Onicescu.
Între 1946-1948 l-a suplinit pe Gr.
Moisil la Catedra de Analiz
Superioar la Univ. din Bucure ti.
719
Dup 1948 ef de catedr la Inst. de
Construc ii. Din 1953-1971 eful
Catedrei de Ecua ii Diferen iale. În
1953 a primit premiul de Stat. Membru
corespondent al Acad. (1955), membru
titular (1966). Dr. „Honoris Causa” al
Univ. din Caen (1967). Decan al Fac.
de Mat. i Fizic timp de 12 ani, din
1962. Membru în Biroul Executiv al
Consiliului Na ional pentru Cercet ri
t. (1965). Membru al Acad. din
Palermo i Messina (1967), membru de
onoare al Uniunii Asocia iilor t. din
R.P.R.-Bulgaria, membru de onoare al
Uniunii Balcanice a Matematicienilor
(1967). Decorat cu ordinul „Metodiu i
Chiril” (Bulgaria). Directorul Centrului
de Calcul al Univ. din Bucure ti,
func ie pe care o de ine i în prezent
(1989, n.e.). Pre edinte al Asoc.
Oamenilor de tiin . Membru al
Comitetului Central al P.C.R. (1970-
1980). Pre edintele S.S.M. (1975).
Conduc torul revistei „Bull.
Mathématique”. A. t.: Ocup un loc de
frunte în procesul de matematizare a
tiin elor. Organizatorul balcaniadelor
de mat. Din 1980 a înfiin at revista
G.M.M. pentru prof. i studen i. A. t.:
se desf oar în special în domeniul
ecua iilor diferen iale cu derivate
par iale liniare de ordinul întâi i de
ordin superior, din punctul de vedere al
analizei func ionale i al leg turilor lor
cu modelarea fenomenelor fizice i
mecanice. În ultima perioad s-a ocupat
cu teoria mat. a sistemelor cibernetice,
cu informatica, cu cercetarea
opera ional , ca i cu politica tiin ei,
geometrizarea ecua iilor cu derivate
par iale i generalizarea no iunii de
derivat areolar , cu aplica ii, cu
metoda calculului vectorial, tensorial i
cu calculul numeric. A creat teoria
func iilor monogene. Prin dezvoltarea
teoriei derivatei areolare a adus o
contribu ie însemnat la punerea în
valoare a acestei no iuni. A înlocuit
defini ia clasic a derivatei areolare,
dat de D. Pompeiu (1912), printr-o
no iune independent de derivata
clasic , în care teoria integralei
Lebesgue joac un rol esen ial. S-a
ocupat cu geometrizarea teoriei
ecua iilor liniare cu derivate par iale
(privind teoria elasticit ii,
hidrodinamicii, a mecanicii mediilor
continue, probleme de echilibru clasic,
teoria geodezicelor, teoria obiectelor
geometrice, teoria invariant
propag rii undelor, teoria undelor de
oc, teoria operatorilor diferen iali) etc.
A participat prin comunic ri, conferin e
i referate la numeroase reuniuni
tiin ifice din ar i str in tate: Praga
(1955), Moscova (1956), Viena (1956),
Paris (1957), Edinburg (1958), Roma,
Praga (1961), R. P. Ungaria (1961),
Bologna (1961), Stockholm (1962) etc.
S-a ocupat de problemele de echilibru
elastic, de echilibrul mediilor continue.
În afar de lucr rile de aplicabilitate, s-
a ocupat i de filosofia mat. i de
operele matematicienilor I. G.
Petrovski (1954), D. Pompeiu (1954),
János Bolyai (1960) etc. Dup prof. dr.
V. Olar i C. Andreian-Cazacu, acad.
N. Teodorescu se bucur de o
prodigioas activitate care îmbin
laolalt m iestria i competen a prof.
cu creativitatea omului de tiin . Om
cu mare putere de munc , spirit de
ini iativ i organizare. Energic i
combativ. Munce te cu d ruire pentru
dezvoltarea înv mântului mat. în ara
noastr . Înzestrat cu o rar capacitate
de a intui i în elege sensul real al
dezvolt rii mat. Spirit analist
p trunz tor. Op.pr.: Opera sa tiin ific
cuprinde peste 130 de lucr ri de mare
originalitate: La derivée aréolaire et
ses applications à la physique
mathématique, tez de doctorat (1931);
Derivata areolar în aplica ii mecanice
(1936); Curs de hidrodinamic plan i
aplica ii aerodinamice, Bucure ti
a (1936); Operatori i matrice (1948);
Curs de ecua ii diferen iale i cu
derivate par iale cu aplica ii fizice i
geometrice (1950-1951); Metode
a vectoriale în fizica-mat.(1953-1954), în
dou vol.; Ecua iile fizicii matematice
(1957), în E.D.P. (1970); Derivate
spa iale i operatori diferen iali
generaliza i. A publicat unele lucr ri în
colaborare cu Gr. Moisil.
TEODOSIU, Teodosios (sec. I î.e.n.),
matematician grec din Bitinia (Asia
Mic ). S-a ocupat i de astronomie,
scriind dou c r i în acest domeniu,
care s-au p strat. A mai scris: Sferica,
în trei c r i în care a definit suprafa a
sferic ca aceea ale c rei puncte sunt
egal dep rtate de un punct dat, adic
prin analogie cu defini ia cercului lui
Euclid. Aceast lucrare este un
îndreptar pentru geometria fe ei sferice.
În afar de descrierea modului de
degenerare a sferei i defini ia ei,
Teodosiu a f cut un studiu relativ la
propriet ile cercurilor mari pe o sfer .
Aceast lucrare a umplut un gol
720
existent, la acea dat , în geometrie.
Teodosiu a strecurat unele erori în
aceast lucrare, erori ce au fost
îndreptate de Pappus. Lucr rile lui
Teodosiu au fost traduse în limba arab
i mai târziu i de c tre Gerardo din
Cremona, în sec. XII. Sferica lui
Teodosiu a fost tradus de Farcadel
Pierre, sub titlul Deux livres d’autolice,
l’un de la Sphère et l’autre du Lever et
Coucher des étoiles non errantes
ensemble de livre de Theodose, Des
Habitations, Traduits, Paris (1572).
TEOFRAST (Tyrtam Eufrast) (sec.
III-IV î.e.n.). Matematician, fizician din
epoca elenistic . Discipol preferat al lui
Aristotel. Numele lui adev rat era
Tyrtam, dar Aristotel i l-a schimbat,
întâi în Eufrast (vorbitor bun) i dup
aceea în Teofrast (vorbitor divin)
pentru vastitatea cuno tin elor i Almagestul lui Ptolemeu, în 11 c r i,
capacitatea lui de în elegere, precum i
pentru grija cu care î i alegea cuvintele
ca
s - i schimbe ideile. A scris istoria
fizicii.
TEOHARI, Maria (1885-1975),
matematician i astronom român. N. la
Giurgiu, m. la Bucure ti. Licen iat în
mat., cu o tez din mecanica cereasc
(1907). A activat ca asist. la
Observatorul Astronomic din Bucure ti
(1908-1930). Între 1912 i 1914 a fost
trimis pentru specializare în
astronomie la Observatoarele din Paris
i Nisa. Reîntoars la Bucure ti, a
efectuat cercet ri asupra activit ii
solare (pete solare i erup ii
cromosferice). Între 1930-1948 a
721
func ionat ca prof. în înv mântul
secundar, unde a predat mat. i
astronomia. A publicat studii de
astronomie i manuale didactice. A fost
o muncitoare îndârjit i vis toare.
TEON, din Alexandria (sec. IV),
matematician grec. A tr it în jurul
anului 370 la Alexandria. A tradus,
comentat i adaptat Elementele lui
Euclid în scop pedagogic, pentru o mai
bun accesibilitate i în elegere de c tre
elevi, introducând i unele complet ri.
Aceast traducere a fost foarte
r spândit în Evul Mediu i în epoca
Rena terii. Teon a editat de asemenea
i Optica lui Euclid i Catoptica
atribuit lui Euclid. S-au p strat de
c tre Teon extrase din lucrarea Despre
figurile izoperimetrice ale lui Zenodor.
Teon este autorul comentariilor la
lucrare care con ine informa ii istorice
pre ioase i ne d o imagine asupra
felului în care matematicienii
alexandrieni din acel timp foloseau
frac iile sexagesimale, cum se f cea
înmul irea, împ r irea, extragerea
r d cinii p trate, în special cea
aproximativ . În comentariile lui Teon
întâlnim pentru întâia oar în literatura
greac extragerea r d cinii p trate
bazat pe descompunerea p tratului
unei sume.
TEON, din Smirna (sec. II e.n.),
matematician grec, astronom i
muzician. A. t.: a tratat probleme de
aritmetic . La el g sim primele forme
de recuren privind irurile de numere.
A dat primele exemple de teoreme sub
form negativ , specific în teoria
numerelor, afirmând c nu exist
p trate perfecte de formele 3n + 2 ,
4n + 2 , 4n + 3 . A definit num rul
perfect ca i Euclid i pe aceast tem a
comentat Elementele. Teon numea
num rul 3 ca num r perfect, fiindc el
este primul num r care are început,
mijloc i sfâr it i este totodat liniar i
plan. A stabilit condi ia necesar i
suficient ca un num r natural n s fie
num r perfect. Aceast condi ie este ca
n s fie de forma
n = 2 t (2 t +1 − 1) = 2 t p , t∈N,
iar p este un num r prim. A g sit c
existen a numerelor perfecte este
condi ionat de faptul ca p = 2 t +1 − 1 s
fie num r prim. La el g sim no iunea
de epiciclu. Op.pr.: Expunerea celor
utile pentru lectura lui Platon.
TERRACINI, Alessandro (n. 1889),
matematician italian. Terracini a dat
rezultate pe plan mondial în domeniul
geometriei proiective diferen iale. A
cercetat re elele formate de curbe ale
c ror tangente formeaz dou
congruen e, astfel ca una din ele s fie
proiectiv aplicabil pe polara reciproc
celeilalte, pe care le-a generalizat i
c rora le-a formulat propriet ile,
numite re ele conjugate Terracini.
Aceste re ele au fost studiate în
continuare de c tre matematicianul
român Al. Pantazi, în lucrarea Sur
certains réseaux de M. Terracini în
C.R. Acad. Paris, Nr. 202/1936, i de
c tre T. Mih ilescu în C.R. Inst. Sc.
Roumaine, vol.III/1939. Terracini a
studiat propriet ile suprafe elor de
722
spe a a III-a , a c ror dezvoltare a fost
continuat de c tre Froim Marcus în
Sur les surfaces de troisième espèce de
Terracini, zechoslovak Math. Journ.,
vol. VI (1956) i vol. 15 (1965).
Op.pr.: Le origini dei primi concetti
della geometria differenziale.
TERQUEM, Obry (1782-1862),
matematician francez. N. la Metz, m. la
Paris. A func ionat ca bibliotecar al
depozitului de artilerie din Paris. A. t.:
În 1938 a lucrat în problema
transpozi iei elementelor unui
determinant. În 1845 a ar tat c
focarele conicelor dintr-o re ea sunt
situate pe o curb de ordinul trei. În
1848 a introdus no iunea de „podar ”,
numit de el „curba t lpii”- pentru
prima dat . Aceast curb apare la
MacLaurin. A mai introdus denumirea
de „antipodar ” pentru o curb .
Geometria lui Terquem a fost folosit
de c tre Gh. Asachi la Ia i (1838) în
redactarea geometriei sale. De la
Terquem au r mas multe teoreme
dintre care cu una s-a ocupat Em.
Arghiriade în R.M.T. Nr.1/1948. A
fondat “Les Nouvelles Annales des
Mathématiques”. Op.pr.: A scris mai
multe manuale de mat.: Considérations
sur le triangle rectiligne d’après Euler
(1848), în care folose te argumenta ia
cercului celor 9 puncte.
TESALIOTUL (vezi: Forneiu din
Agraf).
THALES (vezi: Tales).
THABIT, ibn Korra (Qurra, vezi:
Abu-l Hasan ibn Korra).
THEAITETOS (sec. XIV), cel mai
bun elev al lui Theodoras
Meliteniotes), matematician bizantin.
Dup Hipocrate, Theaitetos ar fi
descoperit maximele incomensurabile,
dup cum rezult dintr-o scrisoare a lui
Arhitas c tre Theodoras. Dup
Theaitetos, „munca matematicienilor în
descoperirea teoremelor joac un rol
mai mare ca inventarea conceptelor,
deoarece conceptele cele mai simple,
cum este conceptul de num r i de
divizibilitate, pun o cantitate atât de
mare de probleme, încât matematicienii
au fost în stare s rezolve pân acum
numai o frac ie infim a acestora”.
THEBAULT, M. Victor (1882-1960),
vestit matematician belgian,
colaborator activ la publica ia tiin ific
„Sphinx” din Bruxelles. Prof. la
Bruxelles. A. t. a lui Thebault a fost
apreciat i de c tre guvernul belgian,
care i-a oferit distinc ia „Cavaler al
ordinului Coroanei (Chevalier de
l’ordre de la Couronne)”. A depus o
activitate prodigioas i un interes
deosebit pentru problemele de
geometrie sintetic , publicând în:
„Education mathématique”,
„Mathesis”, „Ann. Soc. Scientifique de
Bruxelles”, G.M., R.M.T etc., diverse
articole în leg tur cu: p tratele
simetrice, ortopolul i triunghiurile
speciale, dreapta lui Simpson, punctul
lui Feuerbach, propriet ile
triunghiului, triunghiurile isologice,
triunghiurile limitate la semicercuri
723
(1930), patrulaterul complet, geometria
tetraedrului (1932), cercurile
remarcabile în triunghi (1933),
geometria ortopolului (1933), tetraedrul
triunghiular, izopolul unei drepte,
cercul celor 9 puncte, propriet ile
numerelor întregi, triunghiurile podare,
cercurile lui Tucker (1934), patrulaterul
inscriptibil, generalizarea teoremei lui
Neuberg i Gob, hexagonul special etc.,
care constituie numai o mic parte din
publica iile lui Thebault.
Matematicianul român D. V. Ionescu a
completat unele teoreme ale lui
Thebault (1945).
THEILER, George (n. 1909),
matematician român, cu activitate în
domeniul probabilit ilor i statistic
mat. N. la Bârlad, unde a urmat c.
primar i lic., pe care l-a absolvit în
1928. Licen iat în mat. la Bucure ti
(1931). A
func ionat la Soc. General de
Asigur ri ca expert actuar (1931-1949).
Membru în Consiliul de Administra ie
al Casei Centrale de Asigur ri, iar între
1949-1950 membru în Consiliul
General al Asigur rilor Generale de
Stat. Lector la Catedra de Mat. a Inst.
de Petrol i Gaze din Bucure ti (din
1952), unde a func ionat pân în 1961.
Dr. în mat. (1960). Conf. la analiz
mat. la Inst. Pedagogic de Trei Ani,
Bucure ti (1962). ef de sector la
statistica mat. din Inst. Mat. al Acad.
(1963), iar în 1964 ef de sec ie la
teoria probabilit ilor din Centrul de
Statistic al Acad. A. t.: Theiler i-a
început activitatea de matematician în
1955 prin publicarea lucr rii Func ii
egale aproape peste tot, integrabile
Riamann, respectiv numai Lebesgue. În
1956 a continuat cu rezolvarea
sistemelor de ecua ii liniare i THEODORAS, Melitoniotes (sec.
omogene, în cazul când ecua ia
caracteristic are r d cini multiple. În
1958 a abordat problema statisticii
neparametrice. A tratat despre
determinarea efectiv a claselor de
lan uri cu leg turi complete c rora li se
aplic teorema ergodic . Op.pr.:
Contribu ii la teorema statisticii
neparametrice, 1960-tez de doctorat;
Geometria analitic i diferen ial ,
litografiat (1961).
THEODORAS, din Cyrene (aprox.
410-430 î.e.n.), supranumit Ateu,
matematician grec, fost elev al lui
Protagoras, înv torul lui Teetet i
Platon. A. t.: Platon a atribuit lui
Theodoras demonstrarea ira ionalit ii
tuturor r d cinilor p trate ale
numerelor nep tratice de la 3 la 17
(r d cinile numerelor care nu sunt
p trate sunt ira ionale), dar nu se
cunoa te procedeul folosit. A ar tat (în
399 î.e.n.) c laturile p tratelor ale
c ror arii sunt egale cu 3, 5, 7, …, 17
unit i sunt incomensurabile cu unitatea
de lungime, dând demonstra ii separate
pentru fiecare caz în parte. Din
scrisorile lui rezult c el nu cuno tea o
teorie general a ira ionalit ilor
p tratice. Pentru realizarea
demonstra iei ira ionalit ii lui 5,
Theodoras a utilizat metoda „sec iunii
de aur”. Theodoras t g duia existen a
zeilor, iar religia o socotea drept o
în el ciune.
724
THEODOR, al lui Simon (vezi:
Trapezuntinul Theodor).
XIV), matematician bizantin. Între
1360-1380 a fost director al Acad.
Patriarhale din Constantinopol, fiind
arhidiacon. În 1361 a scris un tratat de
astronomie bazat pe ideile lui Ptolemeu
i pe lucr ri persane. A fost un maestru
des vâr it în mat. Mul i istorici au avut
cuvinte de laud despre Theodoras.
THEODORESCU, Radu Amza
erban (n. 1933), probabilist român,
fiul prof. univ. Dan Theodorescu. N. la
Bucure ti, unde i-a des vâr it toate
studiile. În 1954 i-a luat examenul de
Stat în mat. Dr. în mat. (1958). În 1954
a intrat la Inst. de Mat. al Acad., unde,
dup câteva avans ri, a trecut secretar
tiin ific. În 1964 a fost transferat la
Centrul de Statistic Mat. al Acad. ca
ef de sec ie. În anul colar 1958-1959
asist. la Univ. din Bucure ti, la Catedra
de Algebr , apoi lector la Catedra de
Probabilitate (1960). Prof. la Inst.
Pedagogic din Bucure ti (din 1964).
Membru în Consiliul t. Metodologic
al Direc iei Centrale de Statistic . A
participat la mai multe congrese din
str in tate, unde a inut comunic ri.
A. t.: Primele memorii publicate au
fost relativ la rela iile caracteristice ale
lan urilor lui Markov de multiplicitate p
(1955), relativ la procesele stocastice
continue de multiplicitate p i la
procesele aleatoare generalizate. A
demonstrat o teorem ergodic
privitoare la probabilit ile de trecere
ale unui proces stocastic continuu, de
multiplicitate p (1956). În 1960 s-a
ocupat de lan urile cu leg turi complete
i a dat noi interpret ri unor modele
stocastice. A întocmit mai multe
memorii relative la leg tura ce exist
între teoria lan urilor cu leg turi
complete i modelele pentru înv are.
În 1962 a studiat programarea liniar i
func iile aleatoare, precum i func iile
sum O. Onicescu, iar în 1964 a
demonstrat teorema de aproximare a lui
Weierstrass i în 1965 a dat o
extensiune pentru teoremele referitoare
la convergen a seriilor de variabile
aleatoare. Op.pr.: Observa ii asupra
proceselor Markov i cu leg turi
complete continue în timp i asupra
variabilelor i func iilor aleatoare
abstracte (1958) - tez de doctorat;
Matematica, con inutul, metodele i
importan a ei, tradus din limba rus
(1960); Asupra teoriei jocurilor (1961);
Probabilitate i geometrie (1966);
Teoria matematic a informa iei etc.
THEON, din Smirna (vezi: Teon din
Smirna).
THEOTOKIS, Nichifor (Theotochis
Nicefor) (1756-1800), prof. de mat. la
Ia i, originar din Kerlira. A studiat la
Corfu, Padova, Bologna i Lipsca. A
predat mat., fizica i filosofia în ora ul
Corfu (Grecia). În 1764 a trecut la
Constantinopol, unde s-a împrietenit cu
Grigore Al. Ghika, care devenise domn
al Moldovei i care l-a adus pe
Theotokis ca prof. al copiilor s i i ca
prof. la Acad. Domneasc , unde a
predat logica i psihologia, mat., fizica,
elemente de mecanic i geografia. În
725
1776 a plecat la Kerson în Rusia, unde
a ajuns Arhiepiscopul Astrahanului. A
func ionat i ca director al Acad. din
Ia i. A. t.: De la el a r mas un
manuscris în grece te de aritmetic i
geografie, scris în 1758 la Kerkira.
Lucrarea se afl în Biblioteca Acad. din
Ia i. Nu se cunoa te în ara noastr un
manuscris de mat. în limba greac mai
vechi de 1758. Op.pr.: Elemente de
tiin a aritmeticii i geografiei;
Elemente euclidiene ale geometriei, în
6 c r i. Este primul manuscris de
geometrie dup care s-a predat
geometria în grece te pentru prima dat
în ara noastr . Stoicheia physices
(1767), Leipzig, în limba greac , scris
în baza ideilor lui Descartes i Newton;
Elemente de matematici, tip rit la
Moscova (1798).
THIMARID, din Paros (Thymaridos
din Caros) (sec. V î.e.n.), matematician
grec, elevul lui Pitagora. A tr it pe
timpul lui Platon. Lui i se atribuie o
metod utilizat pentru rezolvarea unui
sistem de ecua ii de tip particular. El a
numit num rul prim ca num r
„rectiliniu”.
THOMAS, Fantat de Lagny (vezi :
Fantat de Lagny).
THOMSON, William Lord Kelvin
(1824-1907), matematician, teoretician,
experimentator, fizician, inventator i
ing. englez, cu renume mondial. Om de
caracter, unanim respectat, având o via-
lung i fecund . N. la Belfast, m. la
Londra. Membru al Soc. Regale din
Londra. Între 1890-1895 a fost
pre edintele acestei soc. În 1889 a
prezidat Congresul Interna ional al THUE, Axel (1863-1922), matemati-
Speciali tilor în Electricitate, inut la cian. Activitatea sa este important ,
Paris. A. t.: Ca om de tiin , Thomson ar tând c ecua iile diofantice cu dou
a studiat diferite probleme de mat., variabile, ecua ii date sub forma unui
fizic , tehnic ; are lucr ri importante în polinom cu coeficien i ra ionali, egalat
domeniul termodinamicii; a stabilit cel cu zero, admit, în general, un num r
de-al doilea principiu al finit de solu ii în numere întregi.
termodinamicii. A elaborat teoria
termodinamic a fenomenelor
termodinamice. A introdus no iunea de
temperatur absolut . S-a preocupat de
conductibilitatea termic . În atomistic ,
a f cut calcule pentru determinarea
m rimii moleculelor. În 1903 a
construit imaginea atomului. Modelul
atomic al lui Thomson a permis s se
explice fenomenele optice de dispersie
i absorb ie, precum i caracterul
monocromatic al liniilor spectrale.
Ulterior s-a dovedit c modelul atomic
al lui Thomson nu este just. În 1891 a
f cut cercet ri bogate asupra energiei
solare. A reu it s m soare sarcina
electric a particulelor elementare,
dându-le numele de electroni acestor
particule ce se manifest în tubul
catodic. În domeniul mat., a stabilit o
teorem clasic ce îi poart numele în
domeniul ecua iilor cu derivate par iale
de ordinul II, cu un num r oarecare de
variabile. A adus contribu ii importante
în domeniul inversiunii. Ca ing., a
instalat cablul transatlantic i a
perfec ionat aparatele de m surat
magnetismul i electricitatea. Op.pr.:
Treatise on natural philosophy, Oxford
(1867), una din operele lui cele mai
importante. Via a i opera lui le-a
descris D. K. C. Mac Donald, New
York, 1964.

726

ARIN , Marian (n. 1932),
matematician român. N. la Turda, unde
a urmat i Lic. Teoretic. A absolvit Fac.
de Mat. i Fizic la Univ. “Victor
Babe ” din Cluj-Napoca, cu examen de
stat în 1954, fiind re inut asist. la
Catedra de Geometrie. Lector prin
avansare în 1962. Ocup prin concurs
în 1970 un post de conf. la aceea i
catedr . În anul 1964, sub conducerea
lui Gh. Vrânceanu, î i sus ine la Univ.
din Bucure ti teza de doctorat,
intitulat Spa ii par ial proiective cu
grup maxim de mi c ri. Cercet rile sale
tiin ifice, cu prec dere din domeniul
geometriei, se refer la propriet ile
locale i globale ale spa iilor
riemanniene cu conexiune afin ,
grupuri Lie, spa ii Finsler, geometrie
neeuclidian , axiomatica geometriei.
Are lucr ri de istoria i filosofia mat.,
precum i articole de didactica mat.
Op.pr.: Cursuri de Topologie i
Geometrie diferen ial , scrise în
colaborare cu unii colegi de la Fac.;
Cursul op ional de “Câmpuri Lie”
(litografiat, 1987).
ICUDI, Vlasa Elie (1815-1890),
prof. de mat. la Lic. din Blaj, între
1839-1841. Alte date nu se cunosc.
IN, Juan (vezi: ion Ciang Sudan
Su, sau in Tzin Sao).
727
INO, N. Ovidiu (1881-1963), analist
român. N. la Constan a, dintr-o familie
modest . c. primar a f cut-o la
M cin-Tulcea i Br ila, unde a terminat
i lic. (1902). Din lips de ajutor
material, a r mas ca secretar la c. de
Meserii din acest ora , apoi a intrat ca
pedagog i prof. suplinitor la c. de
Comer din Bucure ti. Între 1906-1908
a predat mat. la Inst. de Fete
“Moteanu” din Bucure ti. Licen iat în
mat. (1908). Prof. de mat. la Inst.
“Pompilian” (1908-1910). În 1910 a
plecat la Paris pentru continuarea
studiilor unde, în 1912, i-a luat
examenul de licen în mat. Reîntors în
ar , a devenit prof. la Foc ani, unde a
func ionat pân în anul 1921, în care
timp a fost i director. Între 1921-1923
a func ionat la Seminarul Pedagogic
Univ., iar în 1924 i-a luat doctoratul în
mat. Prof. la Geometria Analitic , la
c. Politehnic din Timi oara (1928-
1941). Între 1945-1947 decan la Fac.
de Mine i Metalurgie din Timi oara.
În 1947 a intrat în pensie i în 1949 a
fost rechemat la Inst. de C i Ferate, la
Catedra de Geometrie Analitic , unde a
func ionat pân în anul 1956. În 1963 i
s-a conferit titlul de “om de tiin
emerit”. O. ino a f cut parte din
gruparea lui Traian Lalescu, a c rui
influen se resimte în lucr rile sale.
A. t.: Lucr rile lui principale se refer
la analiz i geometrie. A dezvoltat în
serie exponen ial seria lui Cauchy. A
cercetat valorile singulare ale unei
ecua ii integrale a lui Fredholm de
spe a a doua (1910). A studiat func iile
fundamentale de tip Fredholm,
stabilind trecerea de la aceste func ii la
func iile lui Schmidt (din analiza
nedeterminat ).
S-a ocupat i a studiat unele tipuri de
ecua ii nedeterminate. Are lucr ri în
domeniul geometriei elementare cu
aplica ii ale trigonometriei p tratice
(1940) i ale coordonatelor rombice. A
scris i versuri pe care le-a publicat sub
pseudonimul de Ada Crin. Op.pr.: A
scris manuale pentru c. secundare de
aritmetic , geometrie, trigonometrie i
algebr , care au ap rut în mai multe
edi ii; Curs de geometrie analitic ,
Timi oara (1923) etc.
INTAN, Sida (vezi: Gautama
Sidharta).
IN-TZIN ( iu) Sao, Cin Cei Sao,
iou Ciang Suan Su, Jiu Zhang Suan
Shu (sec. XIII), matematician chinez.
În unele tratate se mai g se te i sub
numele de iu Juan sau Quin Jiu Shao.
A tr it în sudul Chinei, fiind un înalt
demnitar al statului sud chinezesc, aflat
în du m nie cu mongolii care au
cucerit China de Nord, unde tr ia
matematicianul Li E., care, de
asemenea, a ocupat posturi înalte.
Operele acestor matematicieni prezint
acelea i terminologii matematice. in a
fost un mare geometru i calculator, o
figur de seam a colii chineze. A. t.:
Lucr rile lui, foarte importante,
consemneaz cuno tin ele matematice
ale epocii despre suprafe e, despre
calculul aproximativ al lui ( =3),
regulile celor patru opera ii, propor ii i
procente, probleme de reparti ii în p r i
propor ionale, regula de trei, regulile de
extragere a r d cinilor p trate i
728
cubice, calculul volumelor, despre
rezolvarea unor ecua ii de gradul întâi
cu o necunoscut , rezolvarea unor
ecua ii nedeterminate în numere întregi,
a descris un algoritm pentru rezolvarea
unui sistem de ecua ii cu n
necunoscute, probleme care implicau
folosirea teoremei lui Pitagora, de
sumarea seriilor aritmetice. S-a ocupat
i de probleme de astronomie, fiind un
mare reformator al calendarului.
Op.pr.: u- u iou Ciang (Nou c r i
de matematic ).
IOLKOVSKI, Konstantin
Eduardovici (1857-1935),
matematician, fizician, astronom i
inventator rus. N. în satul Ijevsc,
districtul Spaski, gubernia Riazan. În
urma unei boli i-a pierdut auzul
aproape complet. La 16 ani a fost trimis
la Moscova pentru studii, devenind
autodidact. În 1879 a dat examenul de
înv tor, apoi a fost numit prof. de
aritmetic i geometrie la o c. din
Borovsc, gubernia Moscova. Mai târziu
s-a stabilit la Kaluga, unde a stat pân
la moarte i unde i-a construit un lab.
cu propriile sale mijloace. A. t.: const
în elaborarea unui num r mare de teorii
i lucr ri, editate pe cont propriu.
Meritul lui K. E. iolkovski const în:
studiul dirijabilului metalic, al
aeroplanului, al rachetei i teoria
mi c rii reactive. În 1897 a construit la
Kaluga prima turbin aerodinamic din
Rusia. În 1895 a schi at un monoplan,
dar l-a preocupat în continuu studiul
c l toriilor cosmice. S-a ocupat de
teoria avioanelor cu reac ie. Membru al
Acad. Socialiste (1919). Visurile lui
 iolkovski s-au realizat în 1957 când
s-a lansat primul satelit al P mîntului.
El a pus bazele tiin ei cosmonautice,
respectiv ale astronauticii, tiin a
comunica iilor interplanetare.
Contribu ia mat. a lui iolkovski
constituie baza tuturor calculelor în
construirea aparatelor sale. În acest
scop a realizat ni te formule celebre pe
care nici un matematician nu a fost în
stare s le realizeze pân la el. Prin
realiz rile sale mat. a contribuit la o
dezvoltare neb nuit a mecanicii
corpurilor cu mas variabil . Op.pr.:
Activitatea publicistic a lui
iolkovski, în cei 40 de ani de sub
arism, se rezum în publicarea a 125
de lucr ri, iar sub anii puterii sovietice
550 de lucr ri.
IPLER, Frank J., matematician
contemporan, prof. de mat. i fizic
teoretic la Univ. din New-Orleans. Se
ocup cu problema extratere trilor.
Investiga iile sale s-au concretizat într-
o lucrare ap rut recent în Anglia, fiind
intitulat Fiin e inteligente
extraterestre nu exist , i presupune c
inteligen a extraterestr este o utopie.
Adversarul matematicianului ipler
este francezul Evry Schatzmann.
IOU-CIANG Sudan Su (vezi: in-
Tzen Sao).
I EICA, Gheorghe (1873-1939),
matematician român cu renume
mondial, distins reprezentant al c. mat.
din ara noastr . O culme dominant a
t. mat., creator de drumuri în
geometria diferen ial proiectiv i diferen iale afine. Timp de 40 de ani a
729
precursor al geometriei diferen iale
afine. N. la Drobeta-Turnu Severin.
Înainte de a împlini 7 ani a înv at
limba german la o gr dini de copii.
Între 1879-1885 a urmat la c. primar ,
însu indu- i cu mult u urin mat. Lic.
l-a urmat la Craiova ca bursier (1885-
1892), apoi mat. la Univ. din Bucure ti.
Licen iat în mat. (1895) a fost numit
prof. la Gala i. În 1896 a fost trimis la
Paris ca bursier, pentru continuarea
studiilor la c. Normal Superioar ,
unde în 1899 i-a luat doctoratul în
mat. sub preziden ia lui Darboux.
i eica a r mas prin strânse prietenii
legat de H. Lebesgue, P. Montel, P.
Langevin, Poincaré, Picard, Darboux
etc. În 1900, reîntors în ar , a fost
numit prof. la Catedra de Analiz , la
Geometria Analitic i Superioar
(1903), unde a activat timp de 40 de
ani, fiind prof. cu cea mai mare
autoritate al Univ. din Bucure ti.
Membru corespondent al Acad. (1909),
membru titular (1913), vice-pre edinte
(1922) i în 1929 secretar general,
ocupându-se cu organizarea Acad.
Decan al Fac. de Mat. (1919-1923).
Prof. la Politehnica din Bucure ti,
Catedra de Analiz (1927). Membru
corespondent al Acad. din Maryland,
membru al Soc. de t. din Liège
(1933). Doctor Honoris Causa al Univ.
din Var ovia (1934). Membru în
Consiliul Superior al Instruc iunii
Publice (1905). A contribuit la
organizarea Univ. Române din Cluj
(1919). A luat parte la mai multe
congrese interna ionale de mat. A. t.:
Este considerat fondatorul geometriei
publicat cu regularitate, în cele mai
importante reviste de mat. din lume,
studii în care aducea contribu ii
esen iale în domeniul geometriei
diferen iale. Suprafe ele, curbele i
re elele lui i eica sunt terminologii
mat. interna ionale, fiind cunoscute în
toat lumea mat. i eica a fost nu
numai un om de tiin remarcabil, dar
i un neîntrecut prof. i pedagog, un
animator al r spândirii cuno tin elor t.
Stimat pentru spiritul s u de dreptate i
sinceritate. Via a lui este un minunat
exemplu de activitate perseverent i
ordonat pus în serviciul tiin ei.
Op.pr.: Activitatea sa este oglindit în
circa 300 de lucr ri de mat. i
popularizarea t. Lucr rile sale sunt din
domeniile geometriei diferen iale
proiective, culegeri de probleme din
aritmetic , geometrie, algebr i contribu ia sa la preg tirea
trigonometrie, de mecanic ra ional i
geometrie analitic . A publicat articole
din domeniul istoriei mat.
ONI, Miltiade (vezi: Tzony).
ZIA-SIAN (sec. XII), matematician
chinez. Jan Huei spunea c ian-Sian
s-a ocupat de extragerea r d cinilor de
ordinul patru. El a rezolvat ecua ia
X 4 = 1336336 , unde X = 34 . A
întocmit tabelul numerelor pe care noi
le numim “coeficien i binomiali” pân
la n = 6 , tabel folosit la extragerea
r d cinilor. Op.pr.: Li Cijen si so
(Explicarea tabelelor metodei de
extragere a r d cinilor în lan ).
TZONY, Miltiade (1843-1898),
matematician român, ing. N. la Roman.
730
În 1860 a terminat Acad. din Ia i. Între
1860-1862 a studiat la Lic. “Saint
Louis” din Paris, unde a obi nuit s - i
scrie numele de oni, cu ortografia
francez de Tzony. În 1868 i-a luat
diploma de ing. i, în acela i an,
diploma de drept administrativ, iar în
1869 i-a luat licen a în mat. la Paris.
Reîntors în ar , a fost numit ing. la
Serviciul de Control al C ilor Ferate
Române, apoi prof. de mecanic
ra ional la Fac. de t. a Univ. din Ia i
(1869), unde a
func ionat pân la moarte. Prof. de
geometrie descriptiv la c. Normal
Superioar . Deputat i senator în
Parlament (1895-1898) i Secretar
General în Ministerul Lucr rilor
Publice. A. t.: Nivelul cel mai înalt al
activit ii sale tiin ifice const în
i
organizarea t. în preajma R zboiului
de Independen (1877). A fost unul
dintre primii colaboratori la revista
“Recrea ii tiin ifice”. A publicat un
Curs de Probleme de Mecanic (1885-
1888), dup lucrarea abatelui Julien. De
la el a r mas un manuscris de
geometrie descriptiv i un altul de
mecanic ra ional , în 2 vol., la nivelul
celor mai bune cursuri din str in tate.
Împreun cu Spiru Haret a f cut o
expertiz în procesul N moloasa,
privind Calea Ferat Român .
ZU-CIUN-GI ( zu-Ciun Ciji sau
su-Chung-Chih, 430-501),
matematician, astronom i ing. chinez.
Este comentatorul lucr rii Matematica
în nou c r i. A calculat valoarea
num rului π = 3,1415927 . Mai târziu a
demonstrat c
3,1415926 < π < 3,1415927 . Mai are o
reprezentare pentru π = 355 113 , care
d zece zecimale exacte. Dup zece
secole (în sec. XIV), aceast
aproxima ie a fost din nou descoperit
de c tre matematicianul Adrian Me ius.
În final, zu-Ciun-Gi a calculat
valoarea lui cu o aproxima ie de 24
de zecimale. A rezolvat ecua iile:
X 2 + aX = b, X 2 − aX = b .
În lucr rile lui apar i ecua ii de gradul
trei în form explicit . A determinat un
triunghi dreptunghic, cunoscând aria i
diferen a dintre ipotenuz i o catet .

731

U
UBALDO, (Ubaldi) Guido del Monte
(1540-1601), matematician italian. N.
la Urbin i m. la castelul Monte-
Barroccio. Elevul lui Frederic
Commandino i prietenul lui Galilei,
datorit c rora a reu it s fac un mare
progres t., ocupându-se i de
fundamentele mecanicii. Op.pr.:
Planispherium universalium Theoria,
Cologna (1560); Mecanicorum libri VI
(1577); De eclesiastici Calendarii
Restitutione, Pisa (1580); Problematum
astronomicum libri VII (1609); In
Archimidem de Aequiponderantibus
Pharaphrazis; Perspectiva (1600), în
care a dat perspectivei un caracter pur
mat.
UFFENBACH, Philipus (sec. XVII),
matematician german. A ajuns la
apogeu la Nürnberg pe la anul 1653.
Op.pr.: De quadratura circuli
mechanici.
ULUGBECK, Muhammed Taragai
(1394-1449), celebru matematician i
astronom uzbec. Nepotul st pânitorului
mongol Tamerlan (Timur). Numele de
na tere este Muhammed Taragai. Nu se
tie prin ce împrejur ri a c p tat
numele de Ulugbeck. De mic copil a
fost purtat prin ri îndep rtate ca:
Armenia, Anatolia, Afganistan, India
etc. La 11 ani se afla la Buhara. În 1409
732
a fost proclamat conduc torul marelui
ora Samarkand în Uzbekistan (Asia
Central ). Dup moartea tat lui s u,
Sahruh, a devenit eful dinastiei
Timirizilor (Ulugbeck înseamn marele
prin ). Înc de mic copil, pasiunea lui
au fost mat. i astronomia. A. t.: El a
construit la Samarkand cel mai vestit
Observator Astronomic din lume pe
acea vreme, unde a concentrat pe cei
mai vesti i înv a i din lume, în vederea
cercet rilor în domeniul astronomiei i
al t. mat. În special trigonometria
datoreaz mult acestui grup de savan i.
Aportul adus de ace tia t. mat. este
foarte mare. A perfec ionat calculele
trigonometrice, a dat o regul pentru
rezolvarea aproximativ a ecua iilor de
grade superioare. A stabilit o metod de
calculare a distan elor corpurilor cere ti
i a inventat un instrument ingenios
pentru studierea pozi iilor planetelor. A
organizat câteva c. superioare la
Samarkand utilate cu cele mai moderne
instrumente ale tehnicii de atunci. A
calculat valoarea lui cu 21 de
zecimale. A. t. a lui Ulugbeck a stârnit
nemul umirea cercurilor clericale,
motiv pentru care a fost ucis de un
complotist, iar observatorul lui a fost
distrus. Op.pr.: Zidjul lui Guragani
(1440), care con ine tabele de sinusuri,
tangente etc.; Cheia aritmeticii, în care
g sim formula cunoscut azi sub
denumirea de formula binomului lui
Newton. Tabelele din Samarkand erau
cele mai exacte tabele astronomice
medievale. Aceste tabele au fost
traduse de c tre Thomas Hyde din
Londra (1665), ed. a II-a la Oxford
(1768) i au contribuit la dezvoltarea
astronomiei moderne. Operele lui
Ulugbeck, traduse în limba francez
(1846-1853) i englez (1843) au fost
folosite de marii astronomi Le Vérrier,
Airy, Newcomb i al ii. Manuscrisele
arabe i persane originale au fost
studiate de savan ii ru i i sovietici.
ULISE, Dini (vezi: Dini).
URBAIN, Davisi (vezi: Davisi
Urbain).
URBAIN, Le Vérrier (vezi: Le
Vérrier).
URECHEA, Nestor (1866-1931),
prof. la c Politehnic din Bucure ti, la
Catedra de Geometrie Descriptiv . Ing.
I. I. Chi ulescu, la comunicarea f cut
la edin a Soc. de t., sec ia mat.
(1929), a analizat Cursul de Geometrie
Descriptiv al lui Urechea, f când un
studiu elementar asupra metodei
utilizate, în baza elementelor din
lucr rile profesorului Brisse i al
procedeelor întrebuin ate de Casian
Bonnet i dup metoda utilizat de
prof. Rouché, folosind geometria
cotat , în care cotele au fost
reprezentate în mod grafic.
UREMAN, Iohn (sec. XVII),
matematician din Dalma ia. F când
parte din ordinul iezui ilor, a plecat ca
misionar în China, unde a murit în anul
1620. Op.pr.: Annuas literas Japoniae
(1615).
733
URÎSON, (Urysohn) Pavel
Samuilovici (1898-1924),
matematician sovietic, cu mare
temperament, aptitudini i dragoste
pentru aceast t., mare topolog.
Absolvent al Univ. din Moscova
(1919). Colaborator la Inst. de Mat. i
Mecanic la Univ. din Moscova. A
avut o via nefericit , în vârst de
numai 25 de ani s-a înecat în apele
golfului Biscaia în Bretagne i e
înmormântat în Fran a. A fost elevul lui
D. F. Egorov. A. t.: Urîson a fost unul
dintre cei mai mari speciali ti în
domeniul topologiei. El a inut primul
curs de topologie la Univ. din Moscova
(1921/22). A creat câteva teoreme
importante despre spa iile topologice i
a dat na tere unui curent nou în
topologie. A activat i în domeniul
geometriei i teoria func iilor i a adus
un suflu nou în analiza mat. A
contribuit la elaborarea topologiei
mul imilor i axiomatice. Urîson a
descoperit un tezaur bogat de rela ii
geometrice, bazat pe no iunea de
dimensiune, în topologie, care l-a f cut
nemuritor. Urîson a fost animat de
înalte idealuri morale i sociale, de idei
progresiste i revolu ionare, ceea ce
caracterizeaz pe to i marii
matematicieni sovietici. Notele r mase
de la P. S. Urîson au fost publicate de
c tre P. S. Alexandrov.
U- ZIN (sec. XV), matematician
chinez. De la el a r mas lucrarea: ziu
cijan suan fa bi lei da tiuan
(Clasificarea complet a metodelor
matematice din opera în 9 c r i)
(1450), în care a tratat posibilitatea mai
multor solu ii ale ecua iei de gradul doi
i mai mare.

734

V
VAFA (vezi: Abul Vafa).
VAIDA, Drago (n. 1933), algebrist i
cibernetician român. N. la Constan a.
Lic. l-a urmat la Dej, Alba Iulia i
Bucure ti. Absolvent al Fac. de Mat. a
Univ. din Bucure ti (1957). Cercet tor
la Inst. de Fizic , lector la Inst. de
Construc ii (1959), unde a predat un
curs de programare a calculatoarelor
electronice. Director t. adjunct la
Centrul de Calcul, la Inst. de Studii
Economice din Bucure ti (1966). În
1964 i-a trecut candidatura în t. mat.
la Univ. din Moscova, sub conducerea
lui A. G. Kuro . A. t.: în domeniul
algebrei moderne, analizei mat.,
analizei func ionale i ciberneticii. A
studiat teoria algebric a mecanismelor
automate. A studiat grupurile ordonate
ale c ror elemente admit o de mecanic i un lab. de aerodinamic
descompunere jordanian . Are
publica ii în teoria laticelor. S-a
ocupat de teoria de scufundare a lui P.
Lorenzen. A stabilit un algoritm pentru
rezolvarea problemelor de transport cu
ajutorul calculatoarelor automate etc.
Op.pr.: Grupuri ordonate ale c ror
elemente admit o descompunere
jordanian generalizat (1964); Lec ii
de programarea calculatoarelor
electronice (1966).
735
VÂLCOVICI, Victor (1885-1970),
matematician i ilustru mecanician
român. Om de tiin emerit,
personalitate t. de reputa ie
interna ional , cu activitate în domeniul
geometriei, analizei mat., calculului
vectorial i tensorial, mecanicii
fluidelor, astronomiei i filosofiei
tiin elor. N. la Gala i. Studiile
elementare i secundare le-a f cut la
Br ila. Bacalaureat (1904). Licen iat în
mat. la Univ. din Bucure ti (1907).
Prof. secundar de mat. la Seminarul
Pedagogic din Bucure ti. Între 1909-
1913 a studiat la Göttingen, unde i-a
luat doctoratul (1913). Reîntors în ar ,
a desf urat o bogat activitate
didactic . Prof. de mecanic ra ional
la Univ. din Ia i, doc. (1914), prof.
titular (1918). Rector la c. Politehnic
din Timi oara (1921). În 1930 a fost
transferat la Bucure ti ca prof. la
Catedra de Mecanic , unde a predat
teoria relativit ii, mecanica cuantic ,
mecanica ondulatorie, cursuri speciale
foarte variate. În 1945 a înfiin at un lab.
la c. Politehnic din Bucure ti. În
1949 a devenit colaboratorul Inst. de
Mat. al Acad. R.P.R. I s-a decernat
titlul de “Om de tiin emerit” i a fost
decorat cu “Ordinul muncii cl. I”. Fost
ministru al Lucr rilor Publice
(1931/32). Membru corespondent al
Acad. (1936), apoi membru titular
(1965). A luat parte la congresele inute
la Paris (1946) i Bruxelles (1956).
A. t.: V. Vâlcovici a f cut cercet ri în
domeniile: analiz mat., geometrie,
mecanica general i analitic (statica
solidului rigid, geometria maselor,
dinamica punctului, principii
varia ionale), mecanica fluidelor, fizica
matematic , teoria elasticit ii,
rezisten a materialelor, flambaj,
cosmogonie, teoria relativit ii,
astronomie, filosofia tiin elor i alte
discipline importante. Prof. V.
Vâlcovici a manifestat o înalt
preg tire tiin ific , s-a bucurat de un
mare prestigiu în ar i în str in tate.
Plin de energie i ini iativ , bun
organizator i bun gospodar, condus de
un spirit de o deosebit
con tiinciozitate. Op.pr.: Über die
diskontinuierliche Flüssigkeits-
bewegungen mit zwei freien Strahlen
(Asupra mi c rii discontinue a
lichidelor în dou dimensiuni libere),
(1913) tez de doctorat; Curs de
mecanic (1951); Mecanica teoretic
(1959, 1963, 1968); Introducere în
mecanica relativist (1960); Principiile
varia ionale ale mecanicii (1963);
Ecua ii diferen iale în fizic (1948).
Are publica ii i în leg tur cu istoria
mat. etc.
VALERIO, Luca (1552-1618),
matematician i mecanician italian,
supranumit de Galilei “al doilea
Arhimede al epocii”. A fost un adept al
lui Copernic, motiv pentru care a i fost
exclus din Acad. dei Lincei. Op.pr.:
De centro gravitatis solidorum, Roma
(1604), în care a descris modul de
determinare a centrului de gravitate al
unui num r de corpuri, între care i la
conoide i sferoide.
VALIRON, Georges Jean Marie
(1884-1959), matematician francez.
Are contribu ii la teoria func iilor de o
variabil complex . A studiat func iile
de ordin finit. S-a ocupat de o clas de
func ii meromorfe nera ionale, care pot
avea cel mult un num r finit de valori
defecte. Op.pr.: Théorie des fonctions,
Paris (1945); La pensée mathématique
(1948) etc.
VALLA, Georgius (1447-1500),
matematician i înv at multilateral,
umanist italian. A. t.: În 1491 au ajuns
în mâna sa lucr rile lui Arhimede
relativ la conice, pe care le-a studiat,
apoi a întocmit lista complet a
lucr rilor lui Arhimede. A tradus
lucr rile lui Apollonius i a comentat
lucr rile lui Euclid i Aristotel, iar în
1498 a redactat în limba latin lucr rile
lui Aristarc, în Vene ia. A prezentat un
comentariu asupra lucr rilor lui
Autokios i a studiat lunulele lui
Hipocrate. Op.pr.: De expentendis et
fugiendis rebus (Despre lucrurile care
r mân pe loc i cele care se perind )
(Despre lucrurile de dorit i evitat),
Vene ia (1501), este o lucrare
consacrat aritmeticii, în care, pentru
prima oar în Europa Occidental , se
acord aten ie sec iunilor conice i care
con ine numeroase considera ii asupra
mecanicii i istoriei mecanicii.
VALLÉ, Poussin Charles Gustav
Nicolas (1866-1962), matematician
belgian. Prof. la Univ. din Louvain.
Membru corespondent al Acad. din
Paris (1897). A. t.: Lucr rile lui se

736
refer la teoria numerelor, seriile înv a i oameni din acea vreme nu mai
trigonometrice, aproximarea func iilor puteau în elege tiin a creat mai
de variabil real i la fizica mat. A înainte. Între persecutorii t. mat.,
precizat rezultatele ob inute de c tre istoria ne aminte te despre împ ratul
marele matematician rus P. L. Cebâ ev, bizantin Justinian.
relativ la comportarea asimptotic a
func iei π(x) . A demonstrat riguros c Vályi, Gyula (Iulius) (n. 1855),
func ia π(x ) se apropie asimptotic de matematician maghiar. N. la Tg-Mure .
Studiile superioare le-a terminat la
x ln x , odat cu cre terea lui x. A
Univ. din Cluj, le-a continuat la Berlin.
demonstrat formula: În 1881 prof. privat la Cluj, iar la 1884
lim π( x) ( x ln x) = 1 . prof. de mat. i fizic la Univ. din Cluj,
x→∞
în 1887 prof. titular la Catedra de Mat.
A definit derivatele func iilor aditive i
Elementare. Membru corespondent al
continue. V. Poussin a avut un aport
Acad. din Budapesta (1891). Lucr rile
important în definirea no iunii de
lui se refer la ecua ii diferen iale, la
capacitate electrostatic i de punct
geometrie i fizic matematic , dup
neregulat. A f cut propuneri favorabile
influen a c. din Göttingen, care au fost
Acad. Regale din Belgia, pentru
publicate în diferite reviste periodice
premierea lucr rii lui Florin Vasilescu
ungare i str ine.
privind generalizarea problemei lui
Dirichlet. Cercet rile lui V. Poussin au
VANDERMONDE, Alexandre
fost abordate de c tre matematicienii
Theophil (1735-1796), matematician
români: D. Ripianu (1963), Ivan Singer
francez. N. i m. la Paris. Prof. de mat.
(1959), Fl. Vasilescu (1942), M.
la c. Normal Superioar din Paris.
Gherm nescu (1934).
Membru al Acad. de t. (1789). În
1790 a figurat printre fondatorii
VALMES (m. 1486), matematician
Clubului Iacobinilor. În 1792 a
spaniol. Valmes, afirmând c a g sit o
func ionat ca Ministru de R zboi. A. t.:
metod de rezolvare a ecua iei de
Vandermonde are merit prin studiile
gradul patru, în 1486, a fost ars pe rug
sale asupra teoriei ecua iilor,
din ordinul marelui inchizitor Thomas
demonstrând c ecua iile de gradul V i
Torquemada deoarece, dup cum îl
de grad mai mare, în general, nu sunt
acuza acesta, “din voin a lui Dumnezeu
rezolvabile prin radicali. Memoriul s u
era inaccesibil min ii omene ti”.
cu privire la aceste cercet ri a fost
Metoda de rezolvare a acestor ecua ii a
prezentat Acad. în 1771. El a stabilit
fost g sit de matematicianul italian
teorema c orice func ie simetric poate
Ferrari, la mijlocul sec. XVI. Rezultatul
fi reprezentat ca un cât a dou func ii
acestei atitudini a bisericii fa de
simetrice întregi. A reu it s rezolve
tiin n-a contribuit la mersul ei
înainte ci, mai mult, chiar cei mai ecua ia binom X 11 − 1 = 0 i a
737
prev zut posibilitatea de a rezolva i
cazul general X n − 1 = 0 , n fiind prim.
Este precursorul teoriei grupurilor.
Numele lui este cunoscut prin
determinantul care-i poart numele
(1772) i care joac un rol important în
cercet rile mat. În 1796 a stabilit
propriet ile determinan ilor.
Determinantul lui Vandermonde a
constituit obiectul unor cercet ri i
pentru matematicienii români D. V.
Ionescu (1943) i N. N. Mih ileanu
(1942). Vandermonde are meritul c ,
dup 100 de ani de t cere, în care
nimeni nu s-a ocupat de topologie, a
atras din nou aten ia matematicienilor
asupra geometriei SITUS, într-un
memoriu publicat în “Mem. Acad. din
Paris” sub titlul Observa ii asupra
problemelor de situa ii i care ar merita
mult aten ie.
VANINI, Lucilio (1585-1659),
matematician, astronom, cuget tor
ateu. N. la Taurisano, regatul
Neapolelui. A studiat filosofia,
medicina, dreptul i teologia la Roma,
Neapole i Padua. Setea de cuno tin e
t. l-a determinat s studieze cuceririle
astronomiei i paralel cu ea mat. i
mecanica, anatomia, fiziologia, luând
exemplu de la Leonardo da Vinci i
Copernic. C l toriile pe care le-a f cut,
leg turile cu oamenii de tiin i-au
înt rit convingerile dobândite în anii
tinere ii, i-au l rgit orizontul, i-au sporit
încrederea
i-au dat curaj în lupta pentru ap rarea
adev rului. Vanini i-a afirmat
concep iile sale în esen materialiste.
A. t.: În prima sa lucrare Amphiteatrum
aeternea providentiae (Amfiteatrul
providen ei eterne), Lyon (1615),
Vanini a pornit lupta împotriva
clerului, în mod indirect. În a doua
lucrare De administrandis naturae
reginea de aeque mortalium arcanis
(Despre minunatele taine ale naturii,
regin i zei a muritorilor) (1616), a
atacat frontal dogmele bisericii, în
special dogma despre originea divin a
lui Hristos i a atacat puternic
catolicismul, Isus fiind înf i at ca un
filosof i om politic, nu ca Fiu al lui
Dumnezeu. Operele lui Vanini fiind
cenzurate de c tre reprezentan ii Univ.
din Sorbona, a fost b nuit de erezie i
urm rit pretutindeni de Inchizi ie. A
fost arestat la Toulouse i judecat de
“Tribunalul sacru”, care l-a condamnat
pe Vanini în 1619 la moarte prin ardere
pe rug. L. Vanini a fost un lupt tor
neînfricat al Rena terii, care
i-a pus propria sa via în slujba
triumfului tiin ei i progresului
umanit ii.
VAN-SIAO-TUN (sec. VII),
matematician i astronom chinez.
Algebrist renumit care, printre altele, s-
a ocupat i de rezolvarea ecua iilor
algebrice de gradul trei. În lucrarea sa
i-Gu suan- u (Continu ri la
matematica veche) (625) a rezolvat
algebric problemele geometrice care
duceau la ecua ii de gradul trei, de
i forma: X 3 + aX 2 + bX = c . F r s
posede o metod general de rezolvare
a ecua iei cubice cu radicali, el a folosit
o metod aproximativ al c rei con inut
738
este decris am nun it în lucr rile
chineze din perioada de mai târziu, sub
denumirea de “metoda elementului
ceresc”, sub aceast no iune
introducându-se elementul necunoscut.
Folosind aceast metod ,
matematicienii chinezi din sec. XIII i
XIV au rezolvat ecua ii algebrice de
ordin superior, începând cu gradul IV.
Aceast metod coincide cu metoda lui
Horner (1819). Van Siao a dedus regula
de determinare a volumului corpurilor
asem n toare unui trunchi de piramid
cu baza un patrulater i cu muchiile
neconvergente.
VARAHA, Mihira (sec. V-VI),
matematician i astronom indian, din
împrejurimile marelui centru cultural
Uddjain, din India Central . În lucr rile
sale abordeaz descrierea corpurilor
cere ti, mi c rile i conjunc iile
acestora. El a folosit în numera ie
termenul “zero” (sunia). A utilizat
formulele 1 − sin versα = (2 sin (α 2))2 ,
respectiv sin 2 (α 2 ) = (1 − cos α ) 2 . El
a întocmit i s-au p strat t bli e ale
sinusurilor (aplicabile în calculul
astronomic), considerând diametrul
cercului egal cu 20 unit i i con in
date referitoare la diametrul aparent al
Soarelui, precum i valori apropiate
despre anul sideral. Op.pr.: Pancasidd-
h ntik (Suaya-Siddhanta), în versuri,
în care a comentat una din cele mai
renumite Siddhanta. Siddhanta a fost
scris de un autor necunoscut în sec.
IV. Este un tratat critic de calcul
astronomic practic, care a parvenit în
739
stare de conservare mediocr . Din
aceast lucrare se poate stabili leg tura
care a existat între astronomia hindus
i cea babilonian i greac i arat
rolul important de inut de mat. hindus
prin dezvoltarea ei original , în timp ce
mat. elenist se estompa treptat.
Brahatj taka (Horoscopia pe larg);
Laghuj taca (Horoscopia pe scurt). Au
mai r mas de la el tratate de astrologie
i de tiin practic .
VARDALLAH, Constantin (1775-
1870), doctor în medicin , dar a
profesat i mat. în calitate de prof. la
Acad. Domneasc din Bucure ti pân
în anul 1821. Între 1805-1815 a fost
prof. la Buda, unde în anul 1812 a
tip rit în limba greac o Fizic
experimental . În 1815 a plecat la
Chios, de unde a venit la Bucure ti ca
prof. Alte date nu se cunosc.
VARDAPET- dasc lul (vezi: Anania
din iraz).
VARIGNON, Pierre de (1654-1722),
ilustru geometru i mecanician francez.
N. la Caen, m. la Paris. Prof. de mat. la
Colegiul Mazarin. Membru al Acad. de
t. (1688), prof. la Collège de France
din 1704. A. t.: unul din creatorii
geometriei infinitezimale. Lucr rile
sale tiin ifice sunt consacrate analizei
mat., geometriei, mecanicii teoretice,
hidrodinamicii i fizicii. Cele mai
importante se refer la statica
geometric . Este printre pu inii
matematicieni care s-au situat pe o
pozi ie mat. mai riguroas în ce
prive te dezvoltarea formal a teoriei
seriilor. Lui i se atribuie transformarea
coordonatelor rectangulare în
coordonate polare. În 1704 a introdus
spirala hiperbolic în coordonate
polare, care este inversa spiralei lui
Arhimede. În 1668 a demonstrat c
spirala logaritmic este o curb
exponen ial de forma Y = e mx . În
1714 a contribuit la conturarea
definitiv a staticii în liniile ei
esen iale. A dezvoltat i clarificat
no iunea de “momentul for ei”. A
introdus principiul vitezelor virtuale în
mecanic . A dat formulele
coordonatelor centrului de greutate al
unui sistem de puncte. În urma
lucr rilor lui, statica poate fi
considerat ca definitiv fondat . A
contribuit la dezvoltarea geometriei
analitice. A ob inut rezultate importante
în hidrodinamica lichidelor. Varignon
a r mas fidel dinamicii aristotelice.
Datorit lui, mecanica a devenit o
tiin sistematizat i independent .
Op.pr.: Projet de une nouvelle
mécanique (1687), în care a dat
formula exact a paralelogramului
for elor; Manual de geometrie
elementar (1731) Paris etc.
VARRO, Marcus Terentius (apr.
116-27 î.e.n.), matematician roman,
înv at multilateral. A fost autorul unor
serii de lucr ri de mat., care, din p cate,
nu au ajuns la noi. Op.pr.: Mensuralia
(M sur tori); Geometria (în care
P mîntul era reprezentat sub forma
unui ou); Atticus sive de numeris
(Despre cifre), care constituie o
740
expunere a aritmeticii romane;
Enciclopedie, în 9 vol.; Despre
agricultur , din care rezult c romanii
au înv at m surarea parcelelor de teren
de la etrusci.
VASILACHE, Sergiu (n. 1904),
analist român, cu preocup ri în
domeniul ecua iilor cu derivate par iale
i al ecua iilor func ionale. N. la
Fântâna Mare-F lticeni, unde a f cut
c. primar . Dup terminarea lic. din
M n stirea Dealu (1917-1924), a plecat
la Paris pentru continuarea studiilor
mat. la Sorbona. În 1927/29 a reu it s
ob in certificatele pentru mat.
generale, mecanica ra ional i calculul
diferen ial i integral. Între 1931-1933
a urmat c. Na ional Superioar de
Aeronautic , apoi s-a angajat în lab.
Inst. Aerotehnic de la Saint-Cyr,
urmând în acela i timp i cursurile de
mecanica fluidelor inute de H. Villat.
Între 1934-1939 a func ionat ca
cercet tor la dou lab. electrotehnice
din Paris. Între 1939-1943 a func ionat
la Centrul Na ional de Cercet ri t. din
ar dar, nesupunându-se la mobilizarea
româneasc , a fost judecat de Curtea
Mar ial i trimis ca simplu soldat la
Hidroavia ie lâng Constan a. Între
1946-1947 a func ionat la I.M.S. Între
timp s-a îmboln vit de tuberculoz . În
1949 a început s - i redacteze
memoriile de mat. Din 1950 a lucrat la
Inst. de Energetic al Acad., de unde a
fost transferat la Inst. de Mecanic .
Între 1952-1956 a func ionat ca prof. la
Inst. de Mine din Bucure ti, la Catedra
de Mat. Superioare. În 1966 a ob inut
titlul de dr. la Univ. din Reims. A. t.: A
ob inut rezultate frumoase în teoria
ecua iilor func ionale i în domeniul
algebrei moderne. A ar tat c metoda
de rezolvare a ecua iilor integro-
diferen iale se poate aplica la ecua iile
diferen iale în teoria reac iilor nucleare.
S-a ocupat de mi carea fluidelor prin
medii poroase. A studiat re elele
electrice cu parametri variabili. A f cut
un studiu al reactorilor nucleari.
Op.pr.: Structuri algebrico-topologice
de operatori integro-diferen iali liniari;
Elemente de teoria mul imilor i a
structurilor algebrice (1956); Probleme
matematice din domeniul energiei
nucleare.
VASILESCU, Florin Const. (1897-
1958). Matematician, analist român, cu
preocup ri de mat. aplicate. N. la
C l ra i-Ialomi a. c. primar a urmat-
o la Buz u, lic. la Foc ani i Ploie ti. În
1917 a absolvit c. Militar de Geniu,
participând la r zboiul din 1916-1918
într-o companie de aerosta ie creat de
misiunea generalului francez Berthelot.
Licen iat în mat. (1918) la Univ. din
Ia i, func ionând ca asist. al prof. Vera
Myller. În 1919 a plecat la Paris pentru
completarea studiilor, având ca prof.
îndrum tor pentru doctorat pe
profesorul Lebesgue. Între timp a trecut
în Germania i Elve ia, unde a studiat
operele lui Euler. Dr. în mat. (1925),
când s-a reîntors în ar , fiind numit
asist. la Catedra de Geometrie
Descriptiv la Univ. din Bucure ti. În
1928 a trecut la Univ. Harvard din
Cambridge, unde a cunoscut pe
741
profesorul O. D. Kellog, cu care a intrat
în colaborare la întocmirea unor
memorii privind no iunea de capacitate
a unei mul imi. De aici a ajuns conf. la
Rice Institute din Houston-Texas. În
1930, reîntors în ar , a fost numit prof.
la Univ. din Cern u i, titular la Catedra
de Geometrie Superioar i
Diferen ial . În 1932 s-a repatriat în
Fran a, fiind angajat la Inst. de
Mecanica Fluidelor de la Sorbona. În
1933 a intrat în Ministerul Aerului
Francez, apoi conf. la Univ. din
Montpellier, în 1942 a trecut la Univ.
din Lille, în 1943-1958 la Rennes.
A. t.: domeniile analizei mat.,
mecanica fluidelor, teoria elasticit ii,
rezisten a materialelor, teoria
poten ialului i teoria func iilor
armonice, precum i teoria mul imilor
etc., fiind apreciat de matematicienii H.
Lebesgue, G. Bouligand, O. D. Kellog,
Vallé Poussin, N. Luzin. Lucr rile sale,
destul de numeroase, privesc rezultatele
cercet rilor din domeniile men ionate.
Op.pr.: Sur les fonctions multiformes
de variables réelles, Paris (1925); Sur
le problème de Dirichlet, Paris (1927);
The transfinite induction as a research
method in analysis, curs predat la Rice
Institute, Houston-Texas, S.U.A.
(1930); Sur les singularités des
fonctions harmoniques (1930); Sur le
problème de Dirichlet généralisé et ces
rapports avec le balayage, Paris
(1936).

W
WAERDEN, Bartel Leendert van
der (n. 1903), matematician olandez,
reprezentantul c. algebrice i a
geometriei moderne. El a marcat
începutul c. moderne de algebr , prin
coordonarea rezultatelor ob inute în
algebra nou cu cele realizate în cele
dou decenii precedente, folosind
expunerile anterioare ale lui E. Artin i
Emmy Noether, sprijinite pe memoriul
fundamental al lui E. Steinitz, din 1910,
despre teoria algebric a corpurilor, în
sensul lui Galois. O parte din
activitatea sa se refer la istoria mat. A
creat teoria asupra structurii, s-a ocupat
de teoria algebric a corpurilor i cu
studiul seriilor întregi. În 1930 s-a
ocupat de
func iile întregi, f r derivat . A dat o
func ie a c rei reprezentare grafic este
o linie frânt , la care nu se poate duce
nici o tangent , numit “linia epoas a
lui Waerden”, care are o lungime
infinit . Aceast func ie are o aplica ie
c utat în fizic , cum sunt traiectoriile
particulare în mi carea brownian .
Waerden a ob inut rezultate frumoase
în teoria grupurilor. Din punct de
vedere istoric, Waerden a considerat
incert afirma ia referitoare la
cuno tin ele egiptenilor, privind
triunghiurile dreptunghice cu laturi
întregi. A explicat teoria muzicii din
dialogul Epinomis al lui Platon, prin
inserarea mediei armonice i aritmetice.
742
A explicat în mod conving tor de ce
concep ia lui Platon i Aristotel este
superioar , din punct de vedere mat.,
concep iei lui Anaxagora i Democrit.
Îl prezint pe Zenon ca pe un
dialectician, dar care nu lua atitudine
nici împotriva atomismului numeric al
pitagoreicilor, nici împotriva ideii
infinitului mic, care atunci nu ar fi
existat în matematica greac . Lucr rile
lui Waerden se caracterizeaz printr-o
extrem precizie a limbajului. Unele
criterii descoperite de Waerden au f cut
obiectul cercet rilor din partea
matematicianului român Mircea
Târnoveanu. Op.pr.: Beweis einer
bandetschen Vermutung (1928); Tratat
de algebr modern (1930); Zenon und
die Grundlagenkrise der griechischen
Mathematik (1940); Die Arithmetik der
Pythagoreer (1949); Erwakende
Wissenschaft äegyptische, babylonische
und griechische Mathematik, Basel
(1956).
WALLACE, William (1768-1843),
matematician englez. În 1799 a
descoperit teorema: picioarele
perpendicularelor coborâte pe laturile
unui triunghi dintr-un punct al cercului
circumscris sunt coliniare. Aceast
dreapt , descoperit de fapt de Wallace,
azi are denumirea de “dreapta lui
Simson”.
WALLENIUS, Martin Iohann (1731-
1773), matematician finlandez. În 1766
a descoperit unele propriet i referitor
la cazul a dou lunule de ale lui
Hipocrate, ale c ror cuadraturi se pot
face cu rigla i compasul. Studiul s u
asupra lunulelor l-a publicat în lucrarea
Diseratio gradualis lunulas quasdam
circulares quadrobiles exhibens, în
care indic cele cinci lunule cunoscute
ast zi.
WALLINGFORD, Richard (sec.
XIV), matematician i fizician englez.
Abate de la Saint Albans. O persoan
remarcabil , cu un caracter dificil.
A. t.: A conceput trigonometria pe
baz de noi metode, care i-au adus titlul
de “tat al trigonometriei engleze”. În
1320 a reprezentat grafic un pendul
astronomic. A inventat dou
instrumente astronomice: unul,
“Albion”, care servea la determinarea
pozi iei planetelor i care a reprezentat
pentru Evul-Mediu unul dintre cele mai
importante instrumente de calcul
astronomic; altul, “Rectangulus”, un
instrument format din patru rigle din
aram , articulate în vârful unui ax
vertical cu ajutorul unei rotule
orientabile. Utilizarea i construc ia
acestor instrumente sunt descrise într-
un tratat. Pasiunea lui Wallingford
pentru cercetare i inven ii i-a atras
ostilitatea propriilor s i c lug ri i chiar
o mustrare din partea regelui Eduard al
III-lea. Proiectele sale erau declarate ca
extravagante, inutile i costisitoare.
Tratatul s u a r mas necunoscut pân
în anul 1965, când a fost descoperit de
Dr. I. G. Nort în Biblioteca din Oxford,
în care se explic i mi carea corpurilor
cere ti, calculul acestor mi c ri cu
ajutorul tabelelor care sunt date,
num rul de din i ai unei ro i de
angrenaj i cum func ioneaz soneria
unui orologiu.
743
WALLIS, John (1616-1703),
matematician englez, preot, cristalograf
din epoca Rena terii. Prof. de
geometrie la Univ. din Oxford (1649).
N. la Ashford, m. la Londra. Wallis a
fost un autodidact în studiul mat.,
studiind lucr rile lui Oughtred, Harriot,
Torricelli. A manifestat o mare
predilec ie pentru calculul numeric,
utilizând metoda induc iei incomplete.
Wallis a fost un matematician
superdotat. Istoria arat c extr gea în
minte r d cina p trat a unui num r de
53 de cifre, pentru ca dup o lun s - i
aminteasc perfect num rul i r d cina
lui. A. t.: Wallis este unul din
fondatorii Soc. Regale din Londra
(1663) i creatorul Inst. Surdo-Mut din
Anglia. Precursorul calculului
diferen ial. A f cut studii asupra
diferitelor probleme privind calculul
integral. A introdus exponen ii
frac ionari i negativi. A stabilit regula
de calcul cu simbolurile
1 1
± ∞, = ∞, = 0 (1655). A studiat
0 ∞
frac iile continue cu num r tor i
numitor arbitrar i a dat pentru ele
legea form rii produselor. A manifestat
interes pentru frac iile continue
zecimale i sexagesimale, ar tând c
rapoartele ra ionale dau na tere la
frac ii periodice i cele ira ionale la
frac ii neperiodice (1657) i a propus
termenul de mantis pentru
desemnarea p r ii zecimale a frac iilor.
A cercetat reprezentarea numerelor în
sistemul de baz 3 i 4. A descoperit o
nou expresie pentru num rul sub
form de frac ii continue. De asemenea,
utilizând o metod analitic în locul
metodei geometrice a anticilor, a
determinat constanta π utilizând un
num r infinit de opera ii, dând o
dezvoltare sub form de produs infinit,
exprimând astfel pe π ca limita unui
ir de numere ra ionale. Aceast
descoperire a îndreptat cuadatura
cercului spre o nou direc ie. El a fost
primul care a folosit no iunea de
“interpolare” în aritmetica infini ilor. A
definit numerele pozitive i negative ca
numere opuse între ele. A afirmat c
cifra zero- folosit de mult de hindu i-
constituie un num r. În domeniul
geometriei a comentat postulatul al V-
lea al lui Euclid i axioma paralelelor.
S-a ocupat de reprezentarea geometric
a numerelor complexe (1673), f r a
eviden ia sensul geometric al acestor
numere, interpretarea fiind continuat
de Kühn, Wessel i al ii. Wallis s-a
ocupat de teoria sec iunilor conice. A
argumentat c e imposibil s
demonstr m cuadratura cercului cu
ajutorul riglei i al compasului i a
ar tat c este un num r transcendent.
Este primul matematician care a
introdus abscise negative. A stabilit
volumele elipsoidelor, paraboloizilor
eliptici i hiperboloizilor cu dou
pânze. A studiat parabola cubic
y = x3 . În cadrul geometriei
infinitezimale, a utilizat cu succes
metoda indivizibililor. A calculat aria
cuprins între cisoida lui Diocles i
asimptotele ei i a expus o metod
pentru rectificarea cicloidei,
descoperit în 1658 de c tre Chr. Wren.
În domeniul algebrei a furnizat date
istorice importante. A studiat
744
combin rile, unde a stabilit teoreme
importante. A studiat seriile
convergente. S-a ocupat de rezolvarea
ecua iei de gradul III. S-a ocupat i de
teoria probabilit ilor. S-a ocupat de
probleme de trigonometrie i mecanic ,
studiind problema ciocnirii corpurilor
neelastice, ceea ce l-a dus la
descoperirea centrului de percu ie. A
fost un admirator al mat. grece ti i a
editat o parte din operele lui Arhimede,
Eutocius, Ptolemeu i Aristarh. Op.pr.:
Arithmetica infinitorum sive Nova
Methodus (1655); Mathesis universalis,
Oxford (1657); Elenchus geometria
Hobbianae (1659); Comercium
epistolicum (1658); Discourse of
Combinatio (1665); Tractatus
geometricus (1671); Bazele geometriei
(1685); De algebra tractatus historiens
(1673) etc.
WAN, Fan (229-267 e.n.),
matematician i general chinez. A
descoperit faptul c o circumferin de
diametru 45 unit i are lungimea de
142 unit i, ceea ce revine la a
considera π = 142 45 = 3,155... Nu se
tie cum a g sit acest rezultat.
WANG, Siao Thong (sec. VII),
matematician chinez. A reluat i studiat
ecua iile de gradul II i abordeaz
pentru prima dat ecua iile de gradul
III, cu ocazia unor probleme analoage
de calcul al laturilor unui triunghi
dreptunghic, la care erau cunoscute
suma a dou catete i diferen a între
ipotenuz i una din catete.
WARING, Eduard (1734-1798),
matematician englez, prof. la Univ. din
Cambridge. Waring, de i a fost un
mare matematician, nu s-a bucurat de o
prea mare apreciere din partea
contemporanilor s i, datorit stilului
greu de expunere i neclar. A. t. a lui
Waring începe cu anul 1771, cînd a
început s se ocupe de teoria
numerelor; a enun at o serie de
propriet i, ca: descompunerea unui
num r într-o sum de termeni la cub
sau la puterea a patra, descompunerea
oric rui num r par într-o sum de dou
numere prime, orice num r întreg
pozitiv poate fi reprezentat sub forma
unei sume de puteri de ordinul n ale
unor numere întregi pozitive, num rul
de termeni depinzând numai de
exponentul n. A dat teorema general :
pentru orice întreg k exist un num r
G (k ) , unde k ≥ 2 , a a ca orice num r
întreg s se exprime ca sum a cel mult
G (k ) puteri de ordin k de întregi.
Aceast teorem a preocupat pe
matematicieni timp de 150 de ani.
Valabilitatea acestei teoreme a fost
demonstrat de c tre D. Hilbert (în
1909). Aceast teorem a fost
demonstrat par ial de J. Liouville
(1859) (Teorem cunoscut sub numele
de Waring-Hilbert). Demonstra ii noi i
mult îmbun t ite au dat G. Hardy, J.
Littlewood i I. M. Vinogradov. I. V.
Linnik a reu it (1942) s dea o
demonstra ie elementar teoremei,
bazat pe ideile lui Schnirelmann. A
studiat teoria curbelor de ordin
superior, suprafe ele algebrice, curbele
cu dubl curbur , a studiat rectificarea
i cuadratura curbelor, probleme de
745
maxim i minim legate de sec iunile
conice. A studiat sistematic ruletele
(cicloidele) începute de La Hire.
Waring a consacrat cele mai importante
descoperiri func iilor simetrice ale
r d cinilor ecua iilor algebrice,
începute de Girard i continuate de
Lagrange. A mai stabilit o metod
aproximatv pentru aflarea r d cinilor
unei ecua ii; este aceea i metod pe
care a descoperit-o K. H. Graffe,
independent (1837). Op.pr.:
Miscellanea analytica (1762);
Proprietates algebricarum curvarum,
Cambridge (1772); Meditationes
algebricae (1770, 1779, 1782).
WANTZEL, P. L. (1814-1848), mare
geometru francez, repetitor la c.
Politehnic din Paris, prin anul 1845.
A. t.: s-a remarcat prin problemele
privind construc iile geometrice. În
1837 a ar tat c orice problem de
construc ii geometrice corespunde unei
ecua ii ale c rei r d cini pot fi
exprimate printr-un ir finit de opera ii
elementare ca adunare, sc dere,
înmul ire, împ r ire i extragere de
r d cini p trate. A mai ar tat
imposibilitatea rezolv rii, cu compasul
sau rigla, a problemelor puse de
geometrii din antichitate, relativ la
trisec iunea unghiului, dublarea cubului
i cuadratura cercului, în forma lor
general , fiindc solu ionarea lor
implic rezolvarea unei ecua ii de
gradul III. Pentru demonstrare a folosit
metode algebrice i a aplicat teoria
numerelor. Demonstra iile sale le-a
publicat în “Liouville Journal”, vol. V.
WEBER, Heinrich (1842-1913),
matematician german, algebrist. A
studiat la Leipzig i Königsberg.
Începând cu anul 1867 a func ionat ca
prof. de algebr la c. superioare din
Heidelberg, Zürich, Königsberg,
Berlin, Marburg, Göttingen, iar între
1895-1898 la Strasbourg. A fost prof.
lui D. Hilbert i G. Juga. A purtat
coresponden cu Gauss. În 1904 a
prezidat Congresul al III-lea al
Matematicienilor la Heidelberg. A. t.:
A activat în special în domeniul
algebrei superioare. A dezvoltat teoria
corpurilor de numere algebrice,
descoperite de Kummer. Op.pr.:
Lehrbuch der Algebra, Braunschweig
(1895); Enzyklopädie der elementar
Mathematik, în trei vol.; Arithmetik,
Algebra, Analysis, Leipzig (1912); Die
Symmetrie homogener ebener
Punktsysteme (1929); Die Partiellen
Differentialgleichungen der
mathematischen Physik; Riemann
gesammelte mathematische Werke,
Leipzig (1872, 1892).
WEIERSTRASS, Karl Wilhelm
Theodor (1815-1897), matematician
german, care a abordat aproape toate
problemele mat., mai ales prin
introducerea criticii în mat. N. la
Osterfeld, m. la Berlin. Între 1829-1834
a studiat la Gimnaziul Catolic din
Münster, unde a înv at limbile greac
i latin , fiind un str lucit elev la mat.
A continuat cu dreptul i comer ul la
Bonn, unde a citit mecanica cereasc a
lui Laplace, care
l-a stimulat în direc ia studierii
mecanicii i a sistemelor de ecua ii
746
diferen iale. Dup patru ani,
Weierstrass s-a reîntors în familie f r
nici o diplom . În 1839 s-a înscris la
Univ. din Münster, unde a studiat mat.
În 1841 a ob inut diploma de prof.,
fiind numit prof. de mat. i fizic la
“Pro-Gymnazium” din Deutsche-
Krone, unde a predat i geografia i
caligrafia i, în 1845, a predat i
gimnastica. În urma unei publica ii din
teoria integralelor abeliene (1854) i-a
asigurat celebritatea, primind titlul de
“Honoris Causa” al Univ. din
Göttingen. În 1856 a fost numit prof. la
c. Politehnic din Berlin, apoi la Univ.
din Berlin. Membru al Acad. de t. din
Berlin. Cursurile sale au repurtat mult
succes. A. t.: A început în anul 1842
prin publicarea unui memoriu asupra
factorialelor analitice, republicat dup
14 ani în “Journale de Crelle”.
Weierstrass, împreun cu Cauchy, a
pus bazele func iilor analitice; a definit
conceptul de func ie analitic , care a
jucat un rol important în lucr rile sale
privitoare la reconstruirea analizei mat.,
fundamentat pe defini ia riguroas pe
care a dat-o conceptului de num r real.
Weierstrass a ar tat c toate
propriet ile func iilor analitice se
reg sesc în seriile de puteri i, cum
seria de puteri este redat prin
coeficien ii s i, ace ti coeficien i
formeaz elementul determinant al
func iei. Weierstrass a dat teorema: O
func ie definit de o ecua ie analitic
este local echivalent cu o func ie dat
de o ecua ie algebric , c reia, în
continuare, matematicianul Gh.
Vrânceanu i-a dat o demonstra ie
riguroas . A creat o teorem relativ la
descompunerea func iilor întregi în
produse de factori canonici, a stabilit
teoreme asupra unui ir de func ii
olomorfe. Lec iile lui Weierstrass
asupra teoriei generale a func iilor
analitice au influen at lucr rile fo tilor
s i elevi: Mittag Leffler i David
Emanuel. A adus contribu ii însemnate
în sistematizarea teoriei func iilor
analitice de variabil complex . A adus
contribu ii importante în teoria
func iilor eliptice, în care domeniu a
fost ini iat de prof. s u Gudemann. A
dedus func iile “theta” i a definit
func ia “zeta”. De asemenea, a avut o
mare contribu ie în teoria
func iilor abeliene, ca extensiune
natural a func iilor eliptice. El a fost
primul care a publicat teoria func iilor
al c ror grafic reprezint o linie zim at
de forma unei sârme ghimpate.
Construirea unor asemenea func ii se
bazeaz pe teoria seriilor
trigonometrice. În analiz s-a ocupat de
teoria convergen ei seriilor, dând un
criteriu pentru convergen a uniform . A
studiat teoria calculului varia ional. A
creat teoria general a numerelor reale
i teoria mul imilor. A stabilit
propriet ile numerelor ra ionale i a
adâncit teoria numerelor ira ionale, a
dat defini ia numerelor complexe. A
utilizat metoda analitic în expuneri, a
încercat aritmetizarea mat. A urm rit
s ating maximul de rigurozitate. A
avut o influen considerabil asupra
matematicienilor din întreaga lume. Era
foarte lent în publicarea rezultatelor
sale. Op.pr.: Contribu ii la teoria
integralelor abeliene, Braunsberg
(1848); Teoria transcendentelor
747
abeliene (1908)-post mortem; Über die
Theorie der analytischen Funktionen;
Stetigkeit und Irrationalzahlen;
Abhandlungen aus der Funktionenlehre
(1886) etc. Operele lui Weierstrass au
fost tip rite în 1894-1927, în 7 vol.
Dintre matematicienii români care au
abordat cercet rile lui Weierstrass: Gh.
Vrânceanu (1924), A. C. Climescu
(1956), M. Ro cule (1965), T.
Popovici (1950), O. Onicescu, R.
Theodorescu, G. Sîmboan, D. D.
Stancu, Lilly-Jeanne Nicolescu, Drago
Vaida (1956) i al ii.
WEINGARTEN, Leonhard
Johannes Gottfried Julius (1836-
1910), matematician, prof. la Univ. din
Freiburg. În 1894 a primit marele
premiu al t. mat., acordat de Inst.
Fran ei. În 1900 a participat la
Congresul Interna ional al
Matematicienilor inut la Paris. A. t.: A
studiat diverse suprafe e, ca:
suprafe ele ale c ror linii asimptotice
au curbur normal constant ,
suprafe ele octogonale, suprafe ele
conjugate, suprafe ele izoterme etc. A
studiat reprezentarea suprafe elor pe o
suprafa , congruen ele suprafe elor i
ale dreptelor, a stabilit no iunea de
conic pe o suprafa . Formulele i
rela iile stabilite de Weingarten au
constituit obiectul cercet rilor lui N. N.
Mih ilescu (1961).
WERNER, Johann (1468-1528),
matematician i geograf german. Dup
Lexiconul German ar fi tr it între 1513-
1547 la Nürnberg, ca preot. Cariera
tiin ific i-a început-o ca geograf i
cartograf, ceea ce l-a f cut s studieze
mat., i în special trigonometria. A. t.:
începe în 1522, publicând o prim
lucrare despre conice, ap rut în
Occident, în care a tratat conicele nu ca
figuri plane, ci ca figuri trasate pe un
con. A scris un tratat de trigonometrie,
având ca baz lucr rile lui
Regiomontanus, în care a dat formula
pentru determinarea distan elor dintre
dou puncte de pe P mînt în func ie de
coordonatele lor geografice. A stabilit
formulele trigonometrice pentru
înlocuirea înmul irilor i împ r irilor
prin adun ri i sc deri de arce. Tratatul
s u nu a fost tip rit cât a fost în via ,
îns a trecut prin mâinile lui Georg
Hartmann i, în 1542, pe la Rhaeticus,
care s-a inspirat din el pentru lucr rile
lui proprii. Metoda lui Werner a fost
perfec ionat de Rhaeticus i Thycho-
Brahe. Op.pr.: De triangulis per
maximorum circularum segmenta
constructis libri quinque, manuscris
g sit în 1901 în Biblioteca Vaticanului,
publicat abia în 1913, fiind un tratat de
trigonometrie; Observationes quedam
Ptolemei loca; Apendicem ad G.
Amiracii opusculum geographicum;
Libellum de 4 terrarum orbis in plana
figurationibus; Canonos de mutatione
aurea etc.
WESSEL, Kasner Caspar (1745-
1818), geometru i ing. hotarnic danez,
de profesie geodist, originar din
Norvegia. A. t.: A lucrat în domeniul
vectorilor în plan i spa iu. În 1779 a
prezentat Acad. Daneze lucrarea cu
privire la numerele complexe cu titlul:
Om directions analytiscke Hetegning,
748
reeditat în limba francez în anul 1897
sub titlul Essai sur la représentation
analytique de la direction, Copenhaga.
Dup aceast lucrare rezult c el ar fi
primul matematician care a construit
teoria geometric a numerelor
complexe (a + bi) , socotindu-le ca
ni te vectori în planul complex XOY.
Mai târziu, dezvoltând aceast teorie, a
descoperit teoria cuaternionilor
(numerele hipercomplexe), Wessel a
ajuns la în elegerea problemei
fundamentale a aritmeticii numerelor
complexe, ca o problem de extindere a
no iunii de num r. El îns a redus
constat rile sale la egalitatea i
neegalitatea numerelor complexe.
Aceast descoperire a f cut-o Wessel,
dar independent i concomitent cu
Gauss (1799) i Argand (1806). Teoria
lui Wessel s-a r spândit abia la
începutul sec. XIX. Op.pr.: Teoria
asupra numerelor complexe a fost
publicat pentru prima oar în “Nyen
Samling danske Vidensk Selskabs
Skrifter”, Copenhaga, vol. V (1799) i
în “Enzyklopedie der Mat.
Wissenschaften” I, A4 , pag. 155.
WEYL, Claus Hugo Hermann (1855-
1955), geometru cu renume mondial. A
studiat la Göttingen, unde a fost prof.
de mat., apoi la Zürich. Doctoratul l-a
luat sub conducerea vestitului prof. D.
Hilbert. Weyl a fost prof. lui V.
Vâlcovici i G. Sudan, în anii 1922/23.
A. t.: a început în 1908, publicând
cercet ri remarcabile asupra ecua iilor
diferen iale singulare cu spectrul
continuu i lucr ri din teoria func iilor
de variabil real . În 1913 a dat prima
defini ie riguroas suprafe ei lui
Riemann abstract . În 1918 a introdus
spa iile cu conexiune afin i a ar tat c
spa iul cu conexiune proiectiv este
reprezentat de ansamblul de propriet i
ale spa iului cu conexiune afin An ,
care este invariant fa de schimb rile
proiective ale conexiunii. În 1918 a
rezolvat pentru prima oar problema
unei construc ii a numerelor reale. A
propus pentru disciplinele de analiz i
teoria mul imilor o structurare
constructiv . În 1919 a creat prima
teorie unitar geometric , privind teoria
relativit ii, bazându-se pe geometria
infinitezimal pur a lui Th. Kaluza. În
1923 a introdus no iunea de derivat
covariant conform pentru câmpurile
electromagnetice i a dezvoltat mai
departe ideile riemanniene relativ la
cercetarea spa iului, pe care a publicat-
o în “Math. Analyse des
Raumproblems”, Berlin. A stabilit
tensorul de curbur proiectiv ce-i
poart numele. Are lucr ri importante
în leg tur cu construc ia geometriei
proiective, având ca grup fundamental
un grup Lie continuu finit. Weyl a
contribuit la clarificarea unor no iuni
din geometria algebric . A studiat cu
succes inelele noetheriene, artiniene,
inelele locale i inelele topologice. S-a
ocupat i de geometrizarea ecua iilor cu
derivate par iale. A caracterizat mat.
axiomatic , ca fiind: “degajarea
colec iei complete de concepte de baz
i fapte din care toate conceptele i
teoremele unei tiin e pot fi derivate
prin defini ii i deduc ii”. În 1926,
Weyl s-a ocupat i de filosofia mat.
Op.pr.: Singulare Integralgleichungen;
749
Die Idee der Riemannschen Flache,
Leipzig (1913), ed. a III-a, Stuttgart
(1955); Das Kontinuum, Leipzig
(1918); Raum, Zeit, Materie (1918),
Berlin; Philosophie der Mathematik
und Naturwissenschaft, München
(1926), tradus în limba englez ;
Symmetry, Stuttgart, tradus în limba
român (1966); Foundations of
algebraic geometry etc.
WHISTON, William (1667-1752),
matematician englez, succesorul lui
Newton la Univ. din Cambridge. A
publicat cursurile lui Newton inute
între 1673-1683 la Cambridge, contrar
voin ei lui Newton sub titlul
Arithmetica universalis (1707), în care
a definit numerele negative ca fiind mai
mici decât “nimic”, prin care în elegea
cifra “zero”. Curând, aceast defini ie a
intrat în manuale.
WHITEHEAD, Alfred-Nort (1861-
1947), matematician i filosof
neopozi ionist englez. În 1924 s-a
stabilit în S.U.A. Prim rector la Trinity
College, apoi prof. la Cambridge. A
predat fundamentele mecanicii, ale
geometriei i ale mat. De i lec iile lui
au fost foarte temeinice, erau totu i
plictisitoare i se refereau la mat.
aplicat . A inut i cursuri facultative,
în cadrul Univ., în mod obligator. A. t.:
a adus o deosebit contribu ie logicii
simbolice (mat.). A fundamentat
principiile logice ale geometriei. A
ar tat o ultim antinomie a
cantorismului, considerând mat. ca
derivat din logic i a c utat s
înl ture contradic iile ap rute prin a a-
numita “teorie ramificat a timpurilor”.
A tratat despre bazele mecanicii.
Op.pr.: Introduction logique à l’étude
de la géométrie (1907); Principia
mathematica, Cambridge (1910, 1913,
1925, 1927, 1964), în trei vol.;
Conceptul de natur (1920) etc.
WHITEHEAD, John Henry
Constantin (1904-1960), unul dintre
cei mai celebri matematicieni
contemporani. Decedat la Princeton.
Prof. la Univ. din Oxford. Nepotul
celebrului prof. Whitehead Alfred-
Nort. Autor a numeroase tratate cu
circula ie mondial de topologie
clasic , geometrie clasic i teoria
omotopiei. A demonstrat teorema de
descompunere pentru grupuri. În 1938
a ob inut primele rezultate relativ la
propriet ile diferen iale globale
privind spa iile cu conexiune afin , de
care s-a ocupat mai târziu Gh.
Vrânceanu.
WHYBURN, Gordon Thomas (n.
1904), matematician contemporan,
prof. univ. în Virginia (S.U.A.). A f cut
studii relativ la clasa suprafe elor cu
proprietatea Iversen i la clasa
suprafe elor normale exhaustibile. A
aprofundat propriet ile topologice ale
transform rilor interioare, abordate de
S. Stoilow, în spa ii topologice
generale. Op.pr.: Analytic topology,
New York (1942).
WIDMANN, Johann (sec. XV),
renumit matematician ceh. N. la Heba
(Cehia). A studiat la Univ. din Leipzig,
ob inând diploma de magistru. În 1485
750
a devenit prof. la Univ. din Leipzig.
Este primul prof. în Germania care a
predat algebra la Univ. i a introdus
semnul (+) plus pentru opera iunile de
adunare i semnul (-) minus pentru
sc dere, semne pe care le g sim i mai
înainte în lucr rile lui Leonardo da
Vinci. Widmann a interpretat semnele
plus i minus, nu ca semne de adunare
i sc dere, ci ca s arate un surplus sau
lips . El a introdus i alte simboluri i
terminologii în algebr . În operele lui
Widmann se resimte influen a din
lucr rile lui Jordanus Nemorarius.
Op.pr.: Behend und hübsch Rechnung
auf allen Kaufmannschaffen, Leipzig
(1489) (Calculul comod i rapid pentru
to i comercian ii), retip rit ulterior în
mai multe edi ii.
WIELEITNER, Heinrich (1874-
1931), remarcabil istoric al mat. din
Germania. El prezint separat istoria
dezvolt rii diverselor t. mat.:
aritmetica, algebra, teoria numerelor,
geometria etc. A oferit informa ii
pre ioase aproape despre toate lucr rile
i rezultatele care au l sat o urm mai
mult sau mai pu in important în
matematic . Necrologul lui Wieleitner
a fost scris de c tre J. Ruska i publicat
în “Isis” Nr. 52/1932. Op.pr.:
Wieleitner a scris i publicat peste 150
de lucr ri: Geschichte der Mathematik,
Leipzig (1911), tradus în limba
român (1964) i cuprinde perioada de
la Descartes pân în sec. XVIII;
Marino Ghetaldi und die Anfange die
Koordinaten-Geometrie (1912); Über
zwei algebraichen Finleitungen zu
Descartes (1913); Der Tractatus de
latitudibus formarum des Oresme
(1913); Die Behandlung der
Perspective bei Murdoch (1914); Zur
Erfindung der Analytischen Geometrie
(1916); Zwei Bemerkungen zu Stirlings
Lineae tertii ordinis Newtoniannae
(1934) etc.
WIENER, Norbert (1894-1964),
matematician i savant american,
fondator al t. ciberneticii. Prof. la Inst.
Tehnologic din Massachusetts. La
vârsta de cinci ani a început s se
intereseze de tiin . La vârsta de 9 ani,
el a înv at în aceea i clas cu tinerii de
18 ani. La vârsta de 12 ani a intrat în
colegiu, iar la 14 ani a ob inut titlul
tiin ific pentru studii în mat.
superioare. La 18 ani a ob inut titlul de
dr. în filosofie (logica mat.) la Univ.
din Harvard, apoi i-a continuat studiile
la Univ. din Cambridge (Anglia) i
Göttingen. Între 1915-1917 a predat
logica i mat. la un ir de univ.
americane. Între 1917-1919 s-a ocupat
de ziaristic . În 1919 a fost numit
rector, iar în 1932 a devenit prof. la
Inst. Tehnologic din Massachusetts.
A. t.: Lucr rile lui Wiener se refer la:
bazele mat., fizica teoretic (teoria
cuantic i teoria relativit ii), analiza
mat., teoria poten ialului, teoria
func iilor armonice, func iile quasi-
periodice, teoremele lui Tauber, seriile
i transform rile Fourier, teoria
probabilit ilor, tehnica calculului,
tiin ele naturale etc. În timpul celui de-
al doilea r zboi mondial, Wiener s-a
ocupat cu studierea i perfec ionarea
re elelor electrice i a ma inilor de
calculat. Între 1945-1947 a colaborat cu
751
savantul mexican A. Rosenblat la Inst.
Na ional de Cardiologie din Mexico.
Este considerat p rintele ciberneticii,
în calitate de creator al acestei noi
tiin e, sprijinindu-se pe lucr rile
matematicienilor: I. P. Pavlov, A. N.
Kolmogorov, Walter (Anglia), Shannon
i Brigelow (S.U.A.), A. Rosenblat
(Mexico) etc. Wiener consider
cibernetica ca o tiin a conducerii (a
comenzii i a comunica iei). S-a ocupat
de teoria spa iilor topologice, fiind
considerat ca unul din fondatorii acestei
tiin e. A încercat o demonstra ie în
teoria celor patru culori. Op.pr.:
Cybernetics or control and
communication in the animal and the
machine, New York (1948);
Cibernetica i produc ia, tradus în
limba român (1958) etc.
WILCZYNSKI, Ernest J. (1876-
1932), mare geometru american, de
origine polonez . A. t.: creatorul
geometriei proiective diferen iale a
curbelor plane i strâmbe, precum i a
suprafe elor riglate considerând
coordonatele proiective ( n + 1 în
spa iul cu n dimensiuni), ca solu iuni
ale unei ecua ii diferen iale sau sisteme
de ecua ii c rora le-a determinat
anumi i invarian i. Ulterior, c.
geometric italian a mai geometrizat
metodele analitice ale lui Wilczynski.
S-a ocupat de suprafe ele de curbur
proiectiv nul , de variet ile
neolonome ce-i poart numele. A
stabilit suprafe ele de coinciden , de
care s-a ocupat matematicianul român
Ilie Popa. De asemenea, s-a ocupat de o
serie de propriet i metrice referitor la
cuadrilaterele din spa iul eliptic,
cercet ri publicate în 1906. Cu teoria
suprafe elor proiective ale lui
Wilczynski s-au ocupat matematicienii
români: T. Mih ilescu (1950), Froim
Marcus (1964), Radu Ro ca (1964) etc.
Op.pr.: Projective Geometry of Curves
and Ruled Surfaces, Teubner (1906).
WITELO (1230-1280), cel mai vestit
matematician, fizician i filosof
polonez din Evul Mediu. A studiat la
Paris în jurul anului 1250 i a fost
prieten cu traduc torul Merbecke.
A. t.: a fost unul din pu inii înv a i ai
Evului Mediu care cuno tea sec iunile
conice i concoida. A prelucrat Optica
lui Euclid care s-a r spândit în întreg
cursul Evului Mediu sub denumirea de
Perspectiv . A efectuat experien e noi
cu privire la refrac ia i natura luminii,
în care scop a utilizat materialul
tiin ific din antichitate (lucr rile lui
Alhazen, Aristotel, Euclid, Ptolemeu
etc.) pân la contemporanii s i. A
tradus în limba latin cartea lui
Haitham Kitab al Manayir (Tratat
despre optic ). Op.pr.: Perspectiva,
care este un tratat de optic , scris
între 1270-1278; De elementalis
conclusionibus (geometrie, pierdut );
Scientia notium coelesticum
(astronomie, pierdut ).
WITT, Iohan de (1623-1672), mare
geometru, om politic, poet olandez.
Bun prieten cu La Hire. A. t.: Lucr rile
lui au marcat un mare progres fa de
lucr rile lui Wallis. A dat procedee
cinematice pentru construc ia
parabolei, a hiperbolei i a elipsei. A
752
demonstrat geometric c locurile
ob inute satisfac simptomele lui
Apolloniu adic , efectiv, sunt sec iunile
conice ale anticilor. A demonstrat
existen a la fiecare conic a unui
anumit diametru, care intersecteaz sub
un unghi drept coordonatele
corespunz toare. În 1659 a propus
notarea ordonatei cu Y. El se ferea de
coordonatele negative i prezenta
numai acea parte a figurilor unde
ambele coordonate erau pozitive. Witt
a fost primul matematician care a
rezolvat, într-o form analitic absolut
modern , problema determin rii locului
geometric al punctelor la care suma sau
diferen a distan elor la dou puncte
date este constant . Witt nu a dedus i
propriet ile analitice ale conicelor. A
utilizat transform rile de coordonate i,
începând cu el, transform rile de
coordonate erau folosite de to i
matematicienii. În 1671, a descris i
analizat statisticile relativ la durata
vie ii omene ti i a întocmit tabele de
mortalitate, calculând valoarea rentelor
viagere în mod corect. El a urm rit o
reducere a rentelor. Op.pr.: Elemente
curvarum linearum, Amsterdam
(1659)- este prima carte de geometrie
analitic , scris în spirit pur geometric;
Waerdije van lijfrenten (1671).
Biografia i activitatea lui Witt au fost
descrise de Geer P. van (1914),
Amsterdam.
WOEPCKE, François (1826-1864),
matematician, savant i om de tiin
german. N. la Dessau i m. la Paris.
Istoric al mat. din Orient. Op.pr.:
L’algèbre d’Omar Alkhayyami, Paris
(1851) - o traducere a Algebrei lui
Omar; Notice sur une théorie ajoutée
par Thabit ben Korrah à l’arithmétique
spéculative des grecs (1852); Le livre
d’Euclide sur la Balance (1954), este
traducerea con inutului unui manuscris
arab din anul 970 e.n., care s-a atribuit
lui Euclid; Recherches sur plusieurs
ouvrages de Léonard de Pise (1861). A
mai publicat diferite articole referitor la
istoria mat. antice, în special în
“Journal Asiatique”.
WOLFF, L. Christian-baron (1679-
1754), vestit matematician i filosof
german. N. la Breslau, m. la Halle,
unde a func ionat ca prof. univ. Wolff a
fost un sfetnic al celui mai puternic
rege al germanilor, cancelar i senior
friederican, prof. de drept natural i
dreptul gin ilor interna ional i prof.
privat de mat., prof. onorar al Univ. din
Petersburg, membru al Acad. Regale
din Paris, al Acad. din Londra i Berlin.
A. t.: Wolff a fost un comentator,
sistematizator i vulgarizator al lui
Leibniz. A luat pozi ie cu toat energia
pentru sistemul de predare care punea
pe primul plan în elegerea i nou edi ie redus , numit Compendiu
antrenamentul logic al min ii. Wolff a
fost regulatorul înv mântului
matematic german din sec. XVIII.
Lucr rile lui erau cele mai r spândite în
Europa în acea epoc . În 1715 a utilizat
func iile trigonometrice pentru
rezolvarea unor ecua ii de grad
superior. A dat o importan deosebit
metodelor de înmul ire i împ r ire
prescurtat . A calculat valoarea lui în
baza teoremei lui Bernoulli. Din punct
de vedere filosofic, a fost un idealist
753
german. A fost un reprezentant de
seam al iluminismului german.
Op.pr.: AnfangsGründe aller
mathematischen Wissenschaften
(Fundamentele tuturor tiin elor
matematice), Halle, în 4 vol.;
Compendium Elementorum Matheseos
Universal in usum studiosae juventutis
adornatum (Prescurtare a elementelor
matematicii universale), Halle (1713),
tradus în limba latin de prof. S.Pataki
de la Liceul Reformat din Cluj i
utilizat în colile din Cluj pân în 1773,
tip rit în tipografia Liceului Reformat
din Cluj. Manual foarte r spândit în
Ardeal. Gh. Laz r a cunoscut i el acest
manual în timpul studiilor f cute la
Cluj i Sibiu; el a tradus i prelucrat
partea aritmetic i de geometrie din
acest manual. Compendiul de la Cluj se
g se te la Biblioteca Univ. de la Cluj i
trateaz elemente de mecanic ,
hidrostatic , hidraulic , în afar de mat.
i geometrie i a fost folosit la Acad.
din Bucure ti i Ia i, dup traducerea
greac f cut din latin de N. Cercel
(1801); Anfangs Gründe aller
mathematischen Wissenschaften (o
Matematic); Theoretische und
praktische Zahlenlehre, Berlin (1728),
(Doctrina teoretic i practic a
numerelor).
WOLFSTEIN, Josef (1776-1859),
matematician maghiar. N. la
Károlyvásár, m. la Budapesta. Nu se
cunosc date prea ample despre via a lui.
A studiat în Italia, fiind elevul lui Volta
i Spalanzani. În 1797 a fost numit
prof. de lic., iar în 1810 a devenit prof.
la Acad. din Kassa, iar în 1820 prof. de
mat. superioar la Univ. din Pesta, unde
a func ionat pân în anul 1833. S-a
ocupat i cu tiin ele naturale. Op.pr.:
Introductio in theoriam motus, Kassa
(1800); Positiones ex algebra,
geometria, mathesi pura et applicata
(1803); Elementa geometriae purae
(1811); Elementa trigonometriae
utrisque (1811); Introductio in
mathesim puram (1820) în trei vol.
WREN, Christopher (1632-1723),
matematician, astronom i arhitect
englez. N. la Eastknoyle, m. la
Hampton-Court. Prof. la Gresham
College din Londra. A. t.: În 1658 a
descoperit cicloida i a ar tat c
lungimea arcadei cicloidei este de patru
ori diametrul cercului generator.
Referitor la lungimea tangentelor
cicloidelor scurtate i alungite, a ar tat
c lungimea arcelor acestor curbe este
egal cu lungimea arcelor anumitor
elipse u or de construit dac se dau
bazele i cercurile generatoare ale
cicloidelor i a mai rezolvat probleme
interesante referitoare la cicloide. În
1668 a stabilit legile
ciocnirilor i legea conserv rii cantit ii
de mi care. A contribuit la conturarea
(no iunii n.e.) de mas a corpului.
Prodigioasa sa activitate de arhitect este
caracterizat prin reconstruirea Londrei
dup marele incendiu, în care a c utat
compozi ii clare i echilibrate,
proiectând i construirea a peste 100 de
edificii. A proiectat i a dirijat
construirea basilicei Sf. Paul,
Biblioteca Trinity College, teatrul
sheldonian din Oxford, Observatorul
754
din Greenwich i alte monumente din
Anglia.
WRONSKI, Josef Maria G. Höenè
(1778-1853), matematician francez, de
origine polonez. N. la Posen, m. la
Neuilly. A fost ofi er de artilerie în
armata lui Kostinsko, pe urm a fost
deta at în Statul Major al generalului
rus Suvorov. A. t.: se refer la teoria
rezolv rii ecua iilor algebrice,
descompunerea frac iilor în iruri,
produse infinite, frac ii continue,
ecua ii diferen iale etc. A formulat
no iunea de independen liniar a unui
sistem de
func ii, iar condi ia de independen
liniar a exprimat-o cu ajutorul
determinantului care poart numele de
wronskian (1812). Wronskianul
func iilor
f1 ( x), f 2 ( x), Κ , f n ( x)
este format din aceste func ii i
derivatele lor pân la ordinul (n-1).
Anularea identic într-un interval [a, b]
a wronskianului a n func ii reprezint o
condi ie necesar ca cele n func ii s fie
liniar dependente în acel interval.
Neanularea wronskianului a n func ii
reprezint o condi ie suficient ca cele
n func ii s fie liniar independente.
Wronskianul are aplica ii în algebr i
analiz . Wronski a descoperit func iile
“alef”, pe care le-a studiat i Jacobi în
1841. A reactualizat propriet ile
algoritmilor. Are mai multe lucr ri din
mecanica cereasc i din fizic . În
filosofie a fost idealist, influen at de
lucr rile lui Kant. L-a preocupat
filosofia infinitului. Lucr rile lui
remarc folosirea unui limbaj greoi, un
stil mistic, ceea ce a îngreunat citirea i Chan-Lau, a tradus ultimele c r i din
în elegerea lucr rilor lui. Op.pr.: Elementele lui Euclid. A scris un tratat
Oeuvres mathématiques, Paris (1925), asupra logaritmilor (1846).
în patru vol.

WUNDT, Wilhelm (1832-1920),

psiholog, fiziolog i filosof idealist
german, care s-a ocupat de filosofia
mat. Prof. de fiziologie la Heidelberg i
de filosofie la Zürich i Leipzig. Unul
dintre fondatorii psihologiei
experimentale i întemeietor al
primului lab. de psihologie
experimental , creator de aparate de
lab. A. t.: A enun at o teorie gre it cu
privire la apari ia sistemelor de
numera ie, în sensul c sistemele de
numera ie cu bazele 2, 4 sau 8 ar fi
ap rut ca rezultat al înmul irii, atunci
când tribul, r spândindu-se pe o
regiune mai întins , se împ r ea în mod
firesc în dou p r i ce se deosebeau
între ele prin sistemul lor. Ori,
necesitatea num r rii exista deja de
mult în sânul tribului, ea era
determinat de posibilitatea de a face
provizii i de priceperea de a p stra
produse, de existen a produc iei pentru
desfacere, a schimbului primitiv i a
unei cantit i de produse de acela i tip,
i nicidecum nu era legat doar de
împ r irea tribului, care a ap rut- dup
cum se tie- mult mai târziu. Aceast
teorie este expus în lucrarea Elemente
de Völkerpsyhologie (Psihologia
popoarelor), Leipzig (1912-1920), în
10 vol.

WYLIE, A. (sec. XIX), matematician

anglo-saxon. Misionar în China.
Împreun cu matematicianul chinez Li-

755
 mathematica Premata; Institutiones
aphoristicas logicae Aristotelis; De

X
horologia argentinensi.

XAVIER, Gabriel (vezi: Koenigs

Paul).

XAVIER, Jantet A.F. (vezi: Jantet

A.F.).

XENOPHAN, din Colophon (427-355

î.e.n.), matematician, istoric, poet i
filosof atenian. N. la Erchia
(Colophon), la nord de Milet. Elevul lui
Socrate. S-a distins în r zboiul
peloponez. Este considerat
întemeietorul c. din Elea. A fost
nevoit s p r seasc patria invadat de
per i, refugiindu-se în Grecia. A. t.: S-
a ocupat de teorema lui Pitagora.
Concep iile lui se apropiau de unele
mituri egiptene: mi carea corpurilor nu
este circular , a trii se deplaseaz pe o
dreapt f r sfâr it. P mîntul se întinde
f r margini în toate direc iile etc.
Pozi ia luat de Xenophan împotriva
politeismului poate fi considerat ca o
cucerire a spiritului tiin ific. Credea în
eternitatea lumii i devenirea acesteia.
Doctrina lui a deschis calea
pitagoreismului. A negat aperionul.

XYLANDER, Holgman Wilhelm

(1532-1576), matematician i
astronom. S-a ocupat de studiul mat., al
limbilor greac i latin . De la el a
r mas o serie de lucr ri interesante:
Algebram Euclideam; Geomer.
Astronomica varia fen opuscula
756

Y punct P, este proiectiv unui spa iu E n
YANG-HUI (sec. XIII), matematician
chinez. De la el a r mas lucrarea Siang-
Si ian Ciang Suan Fa (Explicarea
am nun it a regulilor matematicii din
cele nou c r i i noua lor clasificare)
(1261). În operele lui complete, scrise
în 1275, a calculat sumele mai multor
iruri de numere, cum e suma p tratelor
numerelor întregi, a rezolvat sisteme de
ecua ii cu 5 necunoscute. A transformat
frac iile zecimale în frac ii ordinare. A
criticat metodele de lucru ale anticilor,
care schimbau metodele de la o
metod (problem , n.e.) la alta. A
demonstrat c cele dou dreptunghiuri
BP i DP, construite pornind de la un
punct oarecare P pe diagonala AC a
dreptunghiului ABCD, au arii egale.
YANO-Kentaro (n. 1911),
matematician japonez contemporan.
Unul din elevii lui Gh. Vrânceanu. A
dezvoltat ideile prof. s u. În memoriul
757
publicat în “Tohoku Mathematical
Journal” (1948) a ar tat c un spa iu
Pn cu conexiune proiectiv normal al
c rui grup de olonomie fixeaz o
cuadric în fiecare spa iu local al unui
al lui Einstein, cu curbur constant
scalar . În 1966 a participat la
Congresul Matematicienilor din
Moscova.
YEFFREYS, Harold Dr.,
matematician, a f cut cercet ri asupra
ecua iilor diferen iale pentru func ii de
o variabil independent i de dou
variabile independente. Metodele sale
permit s se g seasc rezolv ri
complicate într-un mod u or i pl cut.
Yeffreys are cuno tin e de o vast
literatur mat. Op.pr.: Cambridge
Tracts, în “Mathematics and
Mathematical Physics”, nr. 23;
Operational Methods, în “Math.
Physics”, nr. 24.
YEN, Chin-ta, matematician chinez
contemporan. A fost elevul lui
Ehresmann i i-a sus inut teza de
doctorat la Paris, în anul 1949.
Actualmente este prof. la Univ. Nankai
din Tientsin, fiind eful Catedrei de
Geometrie. Univ. Nankai este una din
cele mai vechi Univ. din China.
Cuprinde opt fac. i un num r de peste
3000 de studen i. În 1958 a participat la
Consf tuirea de Geometrie i
Topologie, organizat de Acad. R.P.R.-
Filiala Ia i, în iunie 1958, cu care
ocazie a prezentat comunicarea Asupra
unor spa ii simetrice omogene. În
acela i an, la o conferin inut la
Univ. C. I. Parhon a inut conferin a
Asupra algebrelor maximale ale unei
algebre a lui Lie simple.
YOUNG, Thomas (1773-1829),
matematician, fizician i egiptolog
englez. Omul cel mai multilateral din
istoria tiin ei. N. la Milverton, m. la
Londra. El a început s citeasc la
vârsta de 2 ani, la 6 ani studia
geometria, la 8 ani efectua lucr ri de
geodezie. La 14 ani cuno tea limba
francez , italian , ebraic , persan i
arab . La 22 de ani a terminat Fac. de
Medicin . tia s cânte la toate
instrumentele muzicale existente pe
acele vremuri. A devenit un mare
cunosc tor al artei, s-a ocupat de
optic , acustic , astronomie, mecanic ,
rezisten a materialelor, construc ii
navale, medicin , fiziologie, zoologie,
filologie, filosofie i altele. Marele om
de tiin a participat la programele de
circ, în calitate de echilibrist i jongler,
uimind pe spectatori cu talentul s u.
A. t.: Ca matematician a uimit pe
matematicieni cu aptitudinile lui. S-a
ocupat cu descifrarea hieroglifelor
egiptene, ob inând succese mari în
acest domeniu. Era condus de
principiul c orice om poate s fac ,
dac vrea, tot ceea ce pot s fac al ii.
Cercet rile lui Young au marcat un
important progres tiin ific. Este
cunoscut prin descoperirea teoriei
ondulatorii a luminii, comb tând teoria
corpuscular . În 1807 a descoperit
fenomenul de interferen a luminii, cu
care principiu a explicat fenomenul
apari iei inelului lui Saturn. În 1801 a
stabilit formula vibra iei luminii,
758
publicând un tratat de optic i
acustic , în care a analizat teoria
suprapunerii undelor. S-a ocupat de
fenomenul difrac iei i al determin rii
lungimii undelor luminoase. A studiat
problema forma iei de alunecare i
problema modulului de elasticitate al
materialelor, precum i unele probleme
de energie. În ultima parte a vie ii s-a
ocupat de medicin , lucrând, începând
cu anul 1811 într-un mare spital din
Londra.
YOUNG, William Henri (n. 1863),
matematician englez. A ob inut
teoreme privind distribu ia anumitor
propriet i locale ale unei func ii reale
arbitrare de o variabil real . Aceste
teoreme cuprind în esen a lor informa ii
profunde asupra structurii dreptei
numerice sau a spa iului Rn . Una din
aceste teoreme: (pentru, n.e.) orice
func ie de variabil real , în fiecare
punct, exceptând cel mult o mul ime
numerabil de puncte, mul imea
valorilor limit la stânga coincide cu
mul imea valorilor limit la dreapta.
Young s-a ocupat de problema de
acoperire din teoria corpurilor convexe.
Op.pr.: Über die kleinste Kugel die
eine raumlische Figur einschliesst, în
“Crelle Journal”, vol. 123/1901; On
bounded not necessarily (1909); Über
den Kleinsten Kreis der eine ebene
Figur einschliesst, idem. Vol. 137/
1909 etc.

Z
ZAMBERTI, Bartolomeo (m. 1539),
matematician italian. A tradus pentru
prima dat Elementele lui Euclid, din
limba greac în limba latin , Vene ia
(1505), dup un manuscris grecesc.
Elementele au fost tip rite în limba
arab în 1482. A întocmit i un
comentar al Elementelor. Tip rirea s-a
f cut în tipografia lui Erhardt Ratdolf
(1443-1528), german stabilit la
Vene ia.
ZANOTTI, E. (1709-1782),
matematician italian. În 1775 a publicat
un articol în care a încercat s reduc
întreaga teorie a perspectivei la o
singur construc ie, având un caracter
mai general decât ale lui Cravesande i
Taylor, deoarece el definea perspectiva
unui punct arbitrar din spa iu într-un
mod cu totul general. Totodat el a
introdus i perspectiva unei drepte
arbitrare care trece printr-un punct.
Op.pr.: Trattato teoretico - pratico di
perspettiva, Bologna (1766).
ZAPAN, Grigore (1896-1971),
matematician român, ing. aeronautic.
N. în satul V cule ti-Dorohoi, m. la
Bucure ti. c. primar a f cut-o în satul
natal, iar clasele secundare la Ia i i a
continuat la “M n stirea Dealu”.
Studiile superioare le-a f cut la c.
Superioar de Aeronautic i prin substitu ii succesive, îl face s fie
Construc ii Mecanice din Paris. A fost
759
ofi er de artilerie, apoi c pitan aviator.
Pe front a comandat un tren blindat, iar
pentru merite a fost decorat cu ordinul
“Mihai Viteazul”. În 1924 a trecut ca
prof. de mat. la Centrul de Instruc ie al
Avia iei din Tecuci. În 1927 transferat
ca prof. la c. de Ofi eri de Avia ie.
Ing. la Arsenalul Avia iei i prof. de
mat. i tehnic aeronautic la c. de
Ofi eri de Avia ie i c. Preg titoare de
Ofi eri (1934). Comandant adjunct al
c. de Avia ie, apoi directorul
Arsenalului Aeronautic (1936).
Director tehnic în Ministerul
Aeronauticii, unde a fost înaintat
general. În 1946 s-a pensionat, ocupând
postul de ing. proiectant la IPROMET
i prof. de mat. la c. de Subingineri i
prof. de tehnic militar la Acad.
Militar . A. t.: corespondent i
colaborator la G.M., unde a publicat
numeroase probleme i articole. Idem,
la R.M.T., “Bull. Math. Buenos Aires”,
în “Periodico di Matematica” al lui B.
I. Baidaff. El i-a consacrat mai mult de
trei sferturi din activitate, matematicii.
A studiat irul lui Fibonacci,
divizibilitatea numerelor. Activitatea sa
pasionat pentru mat. l-a situat în
rândul matematicienilor români.
ZAREMBA, Stanislaus (1863-1943),
matematician polonez, fost prieten cu
P. Sergescu. În lucr rile lui se g se te
necesitatea definirii ideii de num r ca
idee fundamental a întregii mat.
Ra ionamentul lui pleac de la enun ul
postulatului num rului unu, pe care-l
considera ca un num r întreg i pe care,
adunat cu el însu i, iar suma s apar ,
evident, ca un num r întreg. Op.pr.: La
logique des mathématiques, Paris
(1926).
ZARZULIS, Nicolae (vezi: Cercel
Nicolae Chiriac).
ZEILIGER, Dimitri Nicolaevici
(1869-1936), matematician i problemele
mecanician sovietic. Om de tiin
emerit din R.S.F.S.R. Pre edintele
Asocia iei Fizico-Mat. din Kazan, în
perioada 1907-1913 i 1919-1929.
Cercet rile lui se refer la geometria
liniar . Op.pr.: Teoria mi c rii
corpului asem n tor variabil, Kazan
(1982); Geometria liniar complex ,
Moscova, Leningrad (1934).
ZENODOR (sec. III-II î.e.n.), mare
geometru grec. El a avut o contribu ie
proprie în dezvoltarea mat., în epoca de
dup Arhimede. Zenodor a realizat
teoria izoperimetrelor, afirmând c
perimetrelor egale corespund arii egale.
În lucrarea lui Despre figurile izope-
rimetrice s-au p strat extrase de c tre
Pappus i Teon. Zenodor a demonstrat
c , dintre toate poligoanele regulate de
perimetru egal, aria cea mai mare o are
acela care are i num rul cel mai mare
de unghiuri, c aria cercului este mai
mare decât aria oric rui poligon regulat
cu acela i perimetru ca i cercul, c ,
dintre toate poligoanele având un
num r egal de laturi i perimetre egale,
poligonul regulat are aria maxim .
Zenodor a ridicat pentru prima oar
mai multe probleme, între care i
reciprocele celor de mai sus. Tot el a
abordat problema: dintre curbele
760
închise de perimetru dat, care e aceea
care cuprinde aria maxim ? Solu ia
este, evident, banalul cerc. Prima
demonstra ie a dat-o H. A. Schwartz,
apoi a doua a dat-o A. Hurwitz, iar
geometrul J. Steiner a imaginat o
demonstra ie care s-a dovedit fals .
Zenodor nu s-a m rginit numai la
planimetrice, ci a
demonstrat, de asemenea, c sfera are
un volum mai mare decât corpul format
prin rota ia unui poligon regulat de
acela i perimetru în jurul unei axe ce
trece prin centru i prin unul dintre
vârfuri, precum i faptul c volumul
sferei este mai mare decât volumul
unui poliedru regulat având aceea i
suprafa ca i sfera. Lucr rile lui
Zenodor au fost analizate de
Bradwardinus. Op.pr.: Despre figurile
izoperimetrice, care este pierdut , dar
Teon din Alexandria (320-395) i
Pappus (150 e.n.) au restabilit 14 dintre
teoremele lui Zenodor.
ZENON CEL TÂN R (sfâr itul sec.
IV e.n.), din ora ul Citiun, în insula
Cipru, discipolul lui Crates Cinicul.
Este considerat ca întemeietorul
filosofiei stoice. Ideile lui Zenon au
fost sistematizate i completate de c tre
Cleantes din Assos (Mysia),
contemporan cu Zenon i de c tre
Chrissipp din Sicilia (282-208).
ZENON, din Elea (Eleatul), (495-490,
435-430 î.e.n.), matematician i ilustru
filosof grec. Fost elev al lui Parmenide,
conduc torul c. eleate, creat de
Xenofan. Dup Hegel, Zenon a fost
primul dialectician din istoria tiin ei i
a filosofiei. Zenon nu a fost un
matematician propriu-zis, dar pentru
considera iile sale ia adesea ca punct de
pornire ra ionamente cu caracter
evident matematic, fapte stabilite înc
înaintea lui, probabil de matematicienii
colii pitagoreice. Zenon a fost un ran
autodidact i, devenind prieten cu
Parmenide, acesta l-a ini iat în
problemele de geometrie. A tr it în
perioada de aur a mat. grece ti, numit
i epoca alexandrin (sec. VI-II î.e.n.),
în care geometria constituie elementul
de baz al culturii. A. t.: coala eleat
condus de Zenon avea ca baz
ideologia aristocra iei sclavagiste,
militant pentru existen a unic ,
indivizibil i imuabil , ea reprima net
punctul de vedere metafizic. Zenon este
creatorul infinitului. A introdus
no iunea de infinit în geometrie,
no iune de care, de atunci i pân
ast zi, s-a vorbit foarte mult, dar
nimeni pân la sfâr itul sec. XIX nu a
fost în stare s precizeze aceast
no iune. Argumentele lui Zenon au
utilizat toate principiile ra ionamentului
i de logic . Se bazeaz pe ideea
preconceput c , pentru a atinge limita
unui ir de puncte, trebuie s se treac
mereu de la fiecare la urm torul, la
nesfâr it. Zenon a ar tat necesitatea
demonstra iei în matematic . Zenon a
formulat un num r de aporii
(paradoxuri logice), menite s arate
contradic iile la care duc ipotezele
contrare filosofiei eleate. Paradoxurile
lui au subliniat contradic ia dintre
continuu i discontinuu i au jucat un
rol aparte în evolu ia logicii. Zenon
cuno tea seria geometric infinit , a
761
conceput metoda reducerii la absurd.
Zenon a remarcat începutul acelei linii
de dezvoltare a mat. grece ti, care a
evitat opera ii cu mul imi infinite i
m rimi infinit mici. Aceast linie a
creat drum în lupta împotriva
materiali tilor-atomi tilor greci,
condu i de Democrit.
ZENON, din Sidon (sec. III-II î.e.n.),
matematician i filosof cu concep ii
epicureice. El a criticat Elementele lui
Euclid pe considerentul c teoremele
nu pot fi în fapt deduse numai din
axiomele, postulatele i defini iile date
în Elemente i c , pentru aceasta,
trebuie s se fac , de fiecare dat , o
mul ime de ipoteze ce nu sunt incluse
în principiile de baz . Concep iile lui
Zenon au fost comb tute de Posidoniu
în lucrarea sa, în care s-a ridicat
împotriva lui Zenon, încercând s
infirme concep iile epicureice ale lui
Zenon.
ZERAH, Colburn (1804-1839), vestit
calculator american. A studiat la
Westminster, apoi a venit la Dublin. A
fost instructorul lui Hamilton
W.Rowen.
ZERMELO, Ernst Friedrich
Ferdinand (1871-1953), matematician
german. În 1894 a absolvit Univ. din
Berlin. Din 1906 a devenit prof. la
Univ. din Göttingen, iar între 1910-
1916 la Zürich i de la 1926 la
Freiburg. Fost elevul lui D.Hilbert. A.
t.: Cercet rile lui Zermelo se refer la
teoria mul imilor al c rei fondator este
considerat. El a propus apte axiome;
cea mai important pentru întreg
edificiul matematicii moderne i cea
mai discutat este axioma alegerii
(1904): “Dac este dat o mul ime
infinit de mul imi infinite, din fiecare
mul ime se poate alege câte un element,
f r a indica dinainte regula de alegere”
(cu alte cuvinte: dat fiind o colec ie
oarecare de mul imi separate, poate fi
construit o mul ime nou care s
con in câte un element din fiecare
mul ime dat ). Rezult c fiecare
mul ime poate fi bine ordonat , lucru
cunoscut deja de G. Cantor înc din
1883. Axioma alegerii a lui Zermelo a
fost demonstrat de Gödel în 1938 în
memoriul The consistency of the axiom
of choice and of the generalized
continuum hypothesis. Lucr rile lui
Zermelo au avut o deosebit influen
asupra dezvolt rii teoriei mul imilor.
Zermelo are lucr ri din domeniul
calculului varia ional i al teoriei
probabilit ilor cu aplica ii la studiul
sistemelor dinamice, în fizica statistic ,
în general. A introdus ni te exerci ii de
matematic elementar de un tip
neobi nuit pân atunci, ceea ce a atras
aprecierea lui D. Hilbert. Zermelo s-a
mai ocupat i cu analiza paradoxurilor
geometrice. El sus inea c pecetea
matematicianului se arat chiar de la
alegerea metodei. Op. pr.: Beweis dass
jede Menge Wohlgeordnet werden kann
(1904); Untesuchung über die
Grundlagen Mengenlehre (1908); Sur
les ensembles finis et les principes
d’induction complète (1909); Neuer
Beweis für die Wohlordnung (1908);
Über Grenzzahlen und
Mengenbereiche (1936). Zermelo a
762
publicat în 1932 lucrarea lui G. Cantor
sub titlul Gesammelte Abhandlungen
mathematischen und phylosophischen
Inhalts.
ZETEL, Simion Isacovici (n. 1896),
eminent matematician sovietic. N. la
Kiev. În 1913 a absolvit c.
Comercial , apoi a fost recrutat în
armata arist , luptând pe front în
primul r zboi mondial. În 1930 a
absolvit Fac. de Mat-Fizic la Univ. din
Moscova. În 1937 i s-a decernat titlul
de candidat în t. mat-fizice. A. t.: S. I.
Zetel s-a specializat în geometria
triunghiurilor. A dus o activitate
intens de pedagog. A predat mat. în
c. medii, în c. de meserii, la inst.
pedagogice. Din 1932 a condus Catedra
de Mat. la Inst. de Telecomunica ii din
Moscova. Lucr rile lui fiind interesante
au atras aten ia studen ilor. A compus
i poezii. Op.pr.: Construc ia unor
poligoane regulate; Noua geometrie a
triunghiului; Geometria riglei i a
compasului; Probleme de maximum i
minimum; Împ r irea cercului. Zetel a
tradus în limba rus cartea
matematicianului polonez W.
Sierpinsky: Triunghiurile lui Pitagora.
ZETZSCHE, Karl Eduard (1830-
1894), matematician german. N. la
Ultenburg, m. la Berlin. A studiat la
Dresda i la Univ. i Politehnica din
Viena. Op.pr.: Elementele
trigonometriei plane (1861); Ghid
pentru predarea geometriei plane i în
spa iu (1870); Cathechismul geometriei
plane i în spa iu (1871) etc.
ZEUTHEN, Hieronymus George
(1839-1920), figur de seam a istoriei
mat. mondiale, matematician danez. N.
la Grimstup. Adept al concep iilor
idealiste asupra lumii. A. t.: Este
autorul unui ir de lucr ri valoroase
despre istoria mat., dintre care cele mai
importante se refer la istoria mat. din
Grecia Antic (teoria sec iunilor
conice), la istoria geometriei analitice
i a calculului infinitezimal (preistoria
analizei mat.). A scris i câteva lucr ri
ce se refer la teoria curbelor i
suprafe elor algebrice. Potrivit
cercet rilor lui Zeuthen, existen a
entit ilor matematice în epoca clasic
a mat. grece ti este definit exclusiv
prin construc ie, prin construc ia de
figuri, c ci geometria este tiin a
fundamental a mat. clasice. A explicat
nivelul sc zut al aplica iilor
matematicii la problemele practice.
Zeuthen a reu it s dea un procedeu
general de demonstra ie în cazul
ira ionalelor, care se poate aplica în
fiecare caz special. A ar tat c grecii
foloseau metoda împ r irilor succesive
la determinarea valorilor aproximative
ale rapoartelor ira ionale i considerau
legea form rii resturilor succesive ca o
defini ie a acestora. Op.pr.: Die Lehre
von der Kegelschnitten im Altertum,
Copenhaga (1886); Notes sur l’histoire
des mathématiques (1895); Geschichte
der Mathematik in Altertum und
Mittelalter (1896), tradus de P. S.
Juskevici; Die geometrische
Konstruktion als Existens Beweis in der
antiken Geometrie (1896); Histoire des
Mathématiques dans l’antiquité et le
moyen age, Paris (1902); Geschichte
763
der Mathematik im XVI und XVII
Jahrhundert, Leipzig (1903), tradus în
limba rus de P. Novikov; Sur la
constitution des livres arithmétiques
des Éléments d’Euclide, et rapport à la
question de irrationalité (1910) etc.
ZHANG, Qin Quian (vezi: Ciang
iou sien).
ZHAO, Jun Jing (Ciao iun ing),
(sec. II e.n.) matematician chinez. A
comentat tratatul Cijou-bi, care con ine
o demonstra ie original a teoremei lui
Pitagora: opt triunghiuri dreptunghice
sunt situate în interiorul unui p trat a
c rui latur este egal cu suma laturilor
unghiului drept al triunghiului, iar, pe
de alt parte, la exteriorul unui alt
p trat a c rui latur este diferen a celor
dou laturi ale unghiului drept.
ZHU, She Zi (vezi: Ciju Si- ze).
ZOLOTARIOV, Egor Ivanovici
(1847-1878), matematician rus. N. la
Petersburg. Tat l s u, Ivan V.
Zolotariev, a fost ceasornicar, stabilit la
Petersburg cu pa aport. În 1863 a
terminat gimnaziul la Petersburg, apoi
a frecventat cursurile de mat. la Univ.
din acel ora , fiind elevul lui Cebâ ev
i al lui Corchin, ale c ror lec ii au avut
o mare influen asupra lui. În 1867 a
terminat Univ., iar în 1868 a devenit
doc. privat. Dr. în mat. (1874). Prof.
univ. (1876) i director al Acad. de t.
În 1878 a suferit un accident de tren pe
linia Petersburg-Var ovia, când a
decedat, în vârst de 32 de ani. A. t.: În
timpul scurt al activit ii sale, i-a
câ tigat un loc de frunte în istoria mat.
ruse, realizând o serie de lucr ri de
valoare, ce i-au adus un renume
mondial. În 1868 s-a ocupat de o serie
de probleme asupra formelor p tratice,
împreun cu fostul s u prof. Corchin. A
indicat o metod de fundamentare a
teoriei divizibilit ii în corpurile
numerelor algebrice. A stabilit o
metod privind propriet ile întregilor
lui Gauss. S-a ocupat de teoria
algebric a numerelor. A stabilit o not
asupra unei formule a lui Liouville. A
dat o nou demonstra ie legii de
reciprocitate a lui Legendre (1872). A
f cut cercet ri cu privire la metoda de
integrare a lui Cebâ ev. S-a ocupat de
seria lui Lagrange, a f cut studii asupra
numerelor complexe, s-a ocupat de
studiul func iilor eliptice în problemele
de maxim i minim. Teoriile lui
Zolotariov au fost abordate i de
matematicienii români: I. Creang
(1953), C. C. Popovici (1956), Gr.
Moisil (1955). Op.pr.: Teoria
numerelor întregi complexe cu o
aplica ie la calculul integral - tez de
doctorat - (1874); Cum au înv at
oamenii s socoteasc .
privind
func iile meromorfe, pe care le-a inut
E. Borel la Collège de France. Dr. în
mat. (1905). În teza sa de doctorat,
Zoretti a afirmat contrariul celor
stabilite de Pompeiu. În final D.
Pompeiu a ob inut victoria deplin în
controversa dintre Pompeiu i Zoretti.
Zoretti s-a ocupat de transcendentele
lui Painlevé. Zoretti a fost binecunoscut
în cercul restrâns al matematicienilor,
datorit lui Borel, mai ales pentru
lucr rile sale din teoria func iilor.
ZUANNE, de Tonini da Coi (Colla
Johannes), (sec. XVI), matematician
italian. A activat la Brescia, unde avea
o coal de aritmetic . El a propus lui
Tartaglia rezolvarea ecua iilor:
X 3 + 3 X 2 = 5 i X 3 + 6 X 2 + 8 X = 1000
Zuanne avea talentul s n scoceasc
probleme care puneau în încurc tur
min ile cele mai remarcabile ale
timpului.

ZORETTI, Ludovic (n.1880),

matematician francez, apreciat de E.
Borel. În 1902 a redactat lec iile

764
 ANEXA 1
TABEL
de matematicieni care figureaz în diferite lucr ri
sub diferite nume, pseudonime, sau nume latinizat *)

1. Abraham Bar Hiia (Chiia, Hiyya), poreclit Savasorda, matematician

evreu (1070-1136).
2. Abu Ali al-Hasan (Al Husein), sau Ibn al-Haitham, ibn al Haisam,
Haytam, latinizat Al-Hazen sau Alhazen, matematician arab (965-1039).
3. Abu-l Abbas, An Nairizi, latinizat Anaricius, matematician arab (> 922).
4. Ahl-Kin, Albinis Flacus, latinizat Alcuin, matematician englez (735-
804) – dup N. Mih ileanu.
5. Al-Karadji, Abu Bator Muhammed ibn – al Hasan al Karadji, cunoscut
sub numele de Al-Karki, matematician arab din Bagdad (> 1019-1024).
6. Al-Ka i (Ghiias al Din-Djem id ibn Masud al Ka i, numit i Giasedin),
matematician uzbek (> 1429-1436).
7. Anicikov Dimitrie Serghievici, Anitchikov D.S., matematician rus
(1740-1788).
8. Arima Raido, Jasushima, matematician japonez (1714-1738).
9. Atelgard din Bath, Adelard of Bath, numele adev rat Radulph (Raul)
din Laon, matematician englez (1090-1131).
10. Aboul Kahin-Ibn Abderraham Abu Ishak, Ibrahim ibn Jahia an-Nakkas,
latinizat Zarkali, sau Arzachelius (Azrarkal), matematician arab (1030-
1090).
11. Artavasdos Neculai, îl g sim i sub numele de Rabdas din Smirna,
matematician armean (sec. XIV).
12. Adrianus von Raeman, matematician belgian (1561-1625), îl g sim i
sub numele latinizat Romanus.
13. Barbilian Dan, Barbu Ion, matematician român (1895-1961).
14. Bernardo di Seminara, matematician din Calabria (> 1350), pseudonim
Harlaam.
15. Bayardi Giuseppe (Beyar), matematician italian din secolul al XIX-lea,
pseudonim Bassaka.
16. Bob Vasile, Fabian Vasile, matematician român (1795-1856).
17. Bol Georgevici (Georgie), matematician leton (1865-1921), pseudonim
Vici Pir .
18. Boltovski D. D., matematician englez (1876-1952), pseudonim
Morduhai. Se g se te i sub forma Morduhai Boltovski D. D.

765
19. Bouelles Chr., matematician francez (1471-1553), se g se te i sub
numele de Bouvelles, sau Bovillus.
20. Barozzi Iacob, matematician italian (1507-1573), denumit Vignola.
21. Borrel Joanell, matematician francez (1492-1572), se g se te sub
numele de Bateo Joannes.
22. Baldi d’Urbin Bernardino, matematician italian (1553-1607).
Pseudonim Aldobrandi. Se g se te i sub numele de Cardinal Gonzague.
23. Cavalieri (Cavalleri) Francisco Bonaventura, matematician italian
(1598-1647). Pseudonim: Sylvius Philomontius.
24. Coroi Mariana, matematician românc (n. 1931), se g se te i sub
numele Nedelcu Mariana i Mariana Nedelcu Coroi, sub toate trei
denumirile.
25. Crous Marie, matematician flamand, poreclit Stevin (Steviniu) Simon
(1548-1620).
26. Costin Victor, matematician român (sec. XIX-XX). Pseudonim:
Candide.
27. Collanges Gabriel, matematician francez (1521-1572). Pseudonim:
Dominique Hottings Emden.
28. Covaci Ioan, matematician român (1837-1893), numele maghiarizat al
lui Faur Ioan (faur=covaci).
29. Ciju Si-Tze, Zhu she-ji, Ciu S - i, matematician chinez din sec. XIII.
30. Dagomari Paulo, matematician italian (> 1365), semneaz Abaco Paulo
sau Paulus de Abaco.
31. David, matematician armean din sec. V e.n., supranumit Anath
(invincibilul).
32. Demetrios Panaghiotados Govdela (Gaudela, sau Govdelas Panaiotdai
sau Panaiotache, semna Govdelas), profesor la Academia Domneasc
din Ia i (1775-1831).
33. Dodgson Charles Ludwigs, matematician englez (1832-1898), cunoscut
sub numele de Lewis Caroll.
34. Emilian tefan (1819-1899), pentru a putea intra ca bursier la
“Orfelinatul Terezianum” din Sibiu, i-a schimbat numele în Kertész.
35. Eycke Simon du Chesne van der, matematician francez din sec. XVI,
semna lucr rile sub numele Simion a Querçu.
36. Fontana Nicolo, matematician italian (1499-1557), cunoscut sub numele
de Tartaglia (Tartala) sau Tartagliamento (bîlbîitul).
37. Freherr von Hardenberg (1772-1801). Pseudonim: Novalis.
38. Fabri (Fabry) Honoré, matematician francez (1616-1688). Pseudonim:
Fabrius.
39. Feckner Gustav Theodor, matematician german (1801-1887).
Pseudonim: Dr. Miss.

766
40. Fibonacci Leonardo Pisano, matematician italian (1170-1180, 1250).
Numele de Fibonacci deriv din contrac ia numelor Filius i Bonacci. Se
numea Bighelone, cuvînt similar cu Bonacci.
41. Fornaiu din Agraf, numit i Tesaliotul, din sec. XVIII. A activat în
România.
42. Freiherr von Hardenburg (1772-1801), cunoscut sub numele de Novalis.
43. Gauthama Sidharta, matematician indian (sec. III î.e.n.), îl g sim sub
numele de Buda. Numele chinezesc este Tzin am Sida.
44. Gher onides, Levi Ben Garson, Leon din Bognola (1288-1344),
matematician francez de origine evreu. A activat în Fran a.
45. Germaine Sophie (1776-1831), pseudonim: Leblanc.
46. Harold Scott (n. 1907), prof. la Univ. din Toronto-Canada, apare în
unele lucr ri sub numele de Cavatar(?) sau Mac Donald.
47. Hall Francisc (1595-1675), matematician englez. Pseudonim: Linus.
48. Hausdorff Felix (1868-1942), matematician german. Pseudonim:
Mangré Paul.
49. Honterus, este numele lui Grass Johann (1498-1549), transilv nean. Nu
se tie în ce împrejur ri a luat numele de Honterus.
50. Hugon P. (în jurul 1770). Pseudonim: Chatelain.
51. Ingvarsen Petru (sec. XVIII), pseudonimul matematicianului danez Petri
Philomeni de Dacia (Petru din Dacia).
52. I.-Sin, Cijan Gh.Sin (683-727), matematician chinez. Figureaz cu
ambele nume.
53. Ibn Ru d (1126-1198), matematician arab. Numele lui adev rat: Abul
Fail Muhammed ibn Ahmed ibn Ru d. Numele europenizat: Averroes.
54. Ibn-Sina (980-1037), matematician tadjic. Adev ratul nume: Abu Ali al
Husein ibn Abdella ibn Sina. Nume europenizat: Avicenna.
55. Ilin Mihail (1895-1953), pseudonimul matematicianului sovietic Ilia
Jakovlevici Marsah.
56. Jordanus Nemorarius (> 1237). N scut în Germania i a activat la Paris.
Cunoscut sub numele Jordanus din Nemoro, Jordanus din Saxonia i s-a
intitulat Gerhard magistrul.
57. Jordan Camille Marie Ennesond (1838-1922), matematician francez.
Pseudonim: Inmone.
58. Jacob Petre Partenie (1790). Numele s u laic este Petru Iacob. Partenie
este numele de c lug rie ob inut la Blaj (1766).
59. Komenski Ian Amos (1592-1670), a activat în România. Numele
latinizat: Comenius.
60. Krebs Nicolaus (1401-1464), matematician italian, mai mult cunoscut
sub numele de Cusanus.

767
61. Kocs Fredric (1684-1766), matematician danez, cunoscut sub numele de
San Sepulcro. Pseudonim: Kosius.
62. Kremar Gerhardt (1512-1594), matematician german. Pseudonim:
Mercator, iar Mercator Nicolas este pseudonimul lui Kaufmann din
Holstein (1620-1687).
63. Koenigs Paul (1858-1931), matematician francez. Semna Xavier
Gabriel i se întîlne te i sub acest nume.
64. Exist i Janet Antoine François Xavier (1747-1805), tot matematician
francez.
65. Louber Antoine (1600-1664), matematician francez. Pseudonim:
Laleviera. Dup Bosaut i Pascal numele lui este Lallouere, iar dup
Montucla: Lalovara.
66. Léfebre Tannegury (1658-1717), matematician francez. Pseudonim:
Tanaquil Faber.
67. L’Abbé Nicolas (1755-1828), matematician francez. Pseudonim:
Helma.
68. Longomontanus Christian (1562-1647), matematician i astronom
danez, apare sub numele Sorensen-Severini.
69. Maurolycus Francisco (1494-1575), se întîlne te sub numele Marulle.
70. Müller Johannes (1436-1476), geometru. Î i isc lea operele sub numele
de Regiomontanus.
71. Napier John (Neper, Nepair), baron din Merchiston (1550-1617),
matematician sco ian. Numele original este Lenox.
72. Nonius Pedro (1492-1577), matematician i atronom portughez, apare i
sub numele Nuñes sau Nunius.
73. Ovannes Sarkavag (1045-1129), matematician arab. Se g se te mai des
numai Ovannes i mai rar sub numele de Ovannes Sarkavag Vardapet.
Sub numele de Vardapet (dasc lul) l-am g sit pe Anania din Sirak (n.
645). Matematician armean, latinizat Siracumensis- irakiti-Vardapet.
74. Pelacani Biagio (1416), matematician italian, figureaz i sub numele de
Blazius din Parma.
75. Pascal Blaise (1623-1662), matematician francez. A utilizat
pseudonimele: Solomon din Tultie, Louis de Montalt, Amos Detonville.
Sub pseudonimele de Montalt de Louis, în 1656\57, i-a publicat
celebrele sale scrieri c tre un provincial: Lettres provinciales.
76. Percy Al. (> 1928), matematician englez cunoscut sub numele de Mac-
Mahon.
77. Parisiensis Clavisio, din Chivassa (sec. XIV), l-am g sit sub numele de
Domenico (Domenicius) de Charvasio. Matematician italian, a activat în
Fran a.

768
78. Peltier Jacques (1515-1582), matematician francez, îl g sim i sub
numele de Peletarius de Mane.
79. Philomath A. S., pseudonimul lui Sharp Abraham (1651-1742),
matematician englez.
80. Purbach George de (1423-1461), matematician austriac, se g se te i
sub numele de Peuerbach.
81. Poragensis Johannes (1375-1453), pseudonimul lui Sindel Ian din
Gradz-Karlow, matematician ceh.
82. Pelerini Jean (1475-1523), matematician francez. Pseudonim: Viator.
83. Pauser Gaspar (1526-1602), german. Pseudonim: Lucinius.
84. Piet Hein, contemporan, profesor danez. Pseudonim: Kumbel.
85. Rauhbein Hase (1530-1600), matematician german. Pseudonim:
Dasypodius Konrad.
86. Pacioli Lucas (1445-1514), matematician italian. Figureaz i sub
numele de Peccioli Lucas de Borgo. Pseudonim: San Sepulcro.
87. Rhaeticus (Rhaticus) Georg Joachim (1514-1576), matematician
german. Adev ratul s u nume: Joachim von Lauchen. A primit numele
de Rhaeticus dup Rhaetis, numele latinesc al inutului, ara sa de
origin .
88. Roberval, pseudonimul lui Françon Gilles de Göttingnies, matematician
francez din sec. XVII.
89. Robert Grosseteste (capul mare), matematician englez (1175-1253),
cunoscut i sub numele de Robert din Chaster sau Robert din Lincoln,
unde a fost episcop.
90. Ramés Pierre de la (1515-1572), matematician francez. Latinizat: Petrus
Romanus.
91. Rauhbein Hasse (1530-1600), matematician german. Pseudonim:
Dasypodius Konrad.
92. Rheyta Schylaleus Maria de (1577-1660), matematician ceh. Numele
real Schyrb.
93. Richard White, numit Albinus.
94. Stockler Francisco de Borja, baron de Laguna (1759-1829),
matematician portughez. Pseudonim: Garçao.
95. Schlüssel Clavius (1537-1612), matematician german. Semneaz
Christophorus.
96. Sacrobasco Joannes, numele latinizat al matematicianului englez
Halifax John lord Holywood, dup unii istorici (1190-1256), dup al ii
(1160-1240).
97. Sharp Abraham (1651-1742), matematician englez. Pseudonim: A. S.
Philomat.

769
98. Sluse Réné François (1622-1685), matematician olandez. Latinizat:
Slusius.
99. Snell Willebrod van Rogen (Roijen), matematician olandez (1580-
1627). Latinizat: Snellius.
100. Schwarzerd (Schwarest) Philippe(1497-1560), matematician german.
Pseudonim: Melanchton.
101. Sindel Jan din Gradz-Karlow (1375-1453), matematician ceh, cunoscut
sub numele de Johannes Pragensis, adic din Praga.
102. Theodor al lui Simon (Trapezun iul al lui Theodor, Trapezunt
Klimenitul, Klimenites Sarvastos, > 1702), matematician grec. A activat
la Ia i i Bucure ti.
103. Tabit Ibn Korra (Quorra), numele adev rat Abu-l Hasan ibn Korra (826-
901), matematician arab.
104. Teofrast (sec. III-IV î.e.n.), din epoca elenist . Numele lui adev rat este
Tyrtam. Aristotel l-a schimbat în Efrast (vorbitor bun), apoi în Teofrast
(vorbitor divin).
105. Trapezuntius Glimanitul (> 1702), matematician de origine grec.
Figureaz în unele c r i i sub numele de Kimenitis (Cyminitus)
Sevastos.
106. Thomson William (1824-1907), matematician englez. Se g se te des i
sub numele de lord Kelvin, de i numele lui întreg este William
Thomson lord Kelvin. În diferite lucr ri îl g sim de obicei numai
Thomson, f r prenume, i mai rar lord Kelvin.
107. ino N. Ovidiu (1881-1903), matematician român. Pseudonim: Crin
Ada.
108. in Tzin Sao (sec. XIII), matematician chinez. Dup cercet rile mele
este citat în diferite c r i sub diferite nume, ca: Cin Cei Sao, iou Ciang
Sudan Su, Jiu Zhang Suan Shu, iu Juan, Quin Jiu Shao, dup limbile
chinez , corean , vietnamez , indian , arab i japonez . S-ar putea s
gre esc, dar nu cred, deoarece identificarea am conceput-o dup multe
sondaje i identific ri de date.
109. Ulugbeck (1394-1449), matematician i astronom uzbec. Numele
adev rat Muhamed Taragai. Nu se tie prin ce împrejur ri a c p tat
numele de Ulugbeck (marele prin ) i sub care nume este cunoscut în
istoria matematicii.
110. Wang Siao Thong (sec. VII), matematician chinez. Se mai întîlne te i
sub numele Van Siao Tun, tot din sec. VII. De i activitatea lor este cam
identic , ambii s-au ocupat cu rezolvarea ecua iilor de gradul trei, nu am
certitudinea c sunt unul i acela i matematician.
111. Zarzulis sau Zarrulas (Cercel), în România este cunoscut sub numele
Cercel Zarrulis sau Nicolae Chiriac, de origine macedonean (> 1773).

770
112. Zhang Qin Quian (sec. V), matematician chinez, îl g sim i sub numele
de Ciang Tsian Tsien. Dup datele indicative ar fi unul i acela i
matematician.
113. Zhao Jun Jing (sec. II e.n.), matematician chinez, figureaz i sub
numele de Ciao iun Ting.
114. Zhu She Ji (sec. XIV), matematician chinez, figureaz i sub numele de
Zhu She-Ji sau Ciu S - i.
115. Zuanne di Tonini da Coi (sec. XVI), matematician italian. Semneaz
Cella Iohannes.

771
 ANEXA 2

Profesorul Deac, Om de seam al ora ului Câmpia Turzii

IULIU I. DEAC s-a n scut la 12 aprilie 1904 în Câmpia Turzii i este fiul lui
Ioan i al C t linei. Tat l s u fiind de meserie un rotar priceput, cu 4 clase la Blaj
(liceu), era mult solicitat de s tenii gospodari din zona deschis a satelor de
câmpie, a a c dispunea de o bun stare material . În aceste condi ii, Iuliu, cel mai
mare fiu dintre cei cinci copii s-a putut bucura de o aleas educa ie p rinteasc ca
i ceilal i fra i i dou surori. Termin c. primar la Câmpia Turzii, apoi Lic. Real
“Regele Ferdinand” din Turda. Studiile superioare le-a f cut la Fac. de Mat. i
paralel Fac. de Psihologie i Pedagogie pe care le-a terminat la Cluj, în anul 1926,
fiind ef de promo ie printre prima serie de absolven i ai Fac. de Mat. Ca student la
fac., cu pasiune a audiat nelipsit cursurile distin ilor prof. univ.: D. Pompeiu, Th.
Anghelu , N. Abramescu, Gh. Bratu, P. Sergescu, A. Angelescu i al ii.
Dup terminarea fac. a func ionat ca prof. de mat. la mai multe licee (Lic. Real
i Lic. de Fete din Turda), c. superioare de comer (Hu i-F lciu, Turda) i
contabilitate (Ludu -Mure ) sau profesionale timp de 22 de ani neîntrerupt, iar 17
ani a îndeplinit func ia de administrator financiar- ef de jude , apoi inspector
financiar regional, cu rezultate excep ionale în înv mânt i pe linie financiar
având sarcini speciale (ca reprezentant al Min. Finan e în calitate de consilier
controlor pe lâng uzinele de armament Mâr a-Sibiu, membru în Consiliul
Jude ean pentru executarea obliga iunilor ce au decurs în urma armisti iului fa de
U.R.S.S., inspector pe întreaga ar cu controlul zaharinei i a monopolului de stat,
membru în Consiliul Minier din Ploie ti, contribu ii în ceea ce prive te organizarea
serviciilor administrative i simplificarea formalisticii birocratice etc.). De toate
aceste i multe alte sarcini s-a achitat în mod excep ional, cu calificative “foarte
bine” pentru care merite Ministerul de Finan e i-a acordat înalta decora ie
“Coroana României în grad de CAVALER”, dup care s-a bucurat de anumite
avantaje de ordin social i material.
S-a ocupat de probleme culturale cu func ionarii subalterni. A organizat “Corul
Func ionarilor” la Piatra Neam i Sibiu, o trup de teatru la Ploie ti care a f cut
deplas ri i în alte jude e, excursii cu func ionarii, ceea ce a contribuit mult la
înt rirea coeziunii i la realizarea muncii în serviciile respective, precum i la o
bun colaborare între func ionari, fapte relevate de c tre Min. de Finan e.

772
 Odiseea Dic ionarului

Profesorul Deac începe lucrul la Dic ionar în anul 1934. Cu ocazia s rb toririi
vârstei de 80 de ani (la 12.04.1984) a prof. Iuliu Deac la Liceul din Turda, S.S.M.
Filiala Turda organizeaz un simpozion la care particip i prof. dr. Petru
Pogânceanu de la Univ. din Cluj i conf. dr. Toth Alexandru. Din acest moment
începe o sus inut coresponden a domnului Deac cu ace tia. Urmeaz interven ia
în cadrul S.S.M. Câmpia Turzii iar la 25.09.1984 este invitat s sus in o conferin
la Cluj. În 24.10.1986 apare prima semnalare în pres a manuscrisului în interviul
luat dlui Deac de c tre Octavian tireanu, publicat în “Flac ra”. Continuînd s
sus in cu entuziasm ideea public rii Dic ionarului, în aprilie 1988, dl. prof.
Pogânceanu se adreseaz dlui acad. Caius Iacob, pre edintele Sec iei de t. Mat. a
Acad. Acesta dispune alc tuirea la Cluj a unei comisii sub îndrumarea dlui conf. dr.
Aurel Turcu, pre edintele Filialei Cluj a SSM, comisie care s citeasc
manuscrisul. Comisia face un referat favorabil i sugereaz publicarea
Dic ionarului dup refacerea lui, sugestie c reia autorul i se conformeaz . Pe
13.03.1990 Iuliu Deac depune manuscrisul la Academie. Urmeaz decizia de
refacere structural a lui, ceea ce practic nu putea avea loc, dat fiind vârsta
înaintat a prof. Deac, multiplele activit i ale celor care trebuiau s coordoneze
aceast revizuire i bugetul mare de timp necesar. Din acest colectiv de coordonare
f ceam parte i eu, cu care ocazie încep coresponden a cu dl. Deac. Din ea r zbate
disperarea autorului care se apropia de 90 de ani i- i vedea rodul muncii de 60 de
ani nefinalizat. Î i pune mari speran e în mine i, la începutul anului 1992, îmi
încredin eaz manuscrisul Dic ionarului, propunându-mi din nou s apar în
colaborare sau oricum, dar s apar . Pe m sura apropierii de moarte, rug min ile
prof. Deac devin tot mai impresionante, culminând cu sfâ ietoarele cuvinte: "De
Dic ionar nu v mai întreb nimic, am încredere în D-voastr , c odat va tr i i el."
Dureroasa zbatere a profesorului r zbate i din celelalte coresponden e, câteva
redate în cele ce urmeaz . Când î i d seama c în pofida marii mele disponibilit i
nu pot determina revizuirea i publicarea Dic ionarului, profesorul Deac încearc i
alte piste, dar peste tot f r succes. La scurt timp prof. Deac moare cu sufletul
neîmp cat. Abia în anul 2001, dup 67 de ani de la începerea lucr rii Dic ionarul
vede lumina tiparului. De la apari ia vol. I a mai trecut o jum tate de an de efort
sus inut. Este meritul colectivelor men ionate în vol. I i II i al sponsorilor, c rora,
sunt sigur , dac ar mai tr i, profesorul Deac le-ar aduce prinosul s u de
recuno tin . Num rul mare de pagini ale vol. al II-lea n-a mai permis inserarea
lucr rilor de matematic nepublicate ale prof. Deac. Men ionez sprijinul deosebit al
prof. dr. Nicolae Popa, fostul director al Edit. Univ. din Pite ti i al colectivului de
tehnicieni al editurii condus de dna Ferenz. Mul umesc domnului rector, prof. dr.
Gheorghe Barbu i doamnei prorector prof. dr. M. Abrudeanu pentru sus inerea

773
(chiar dac indirect ) în apari ia acestei lucr ri. Mul umesc Bunului Dumnezeu c
mi-a eliberat sufletul de greaua promisiune care mi-l ap sa de atîta amar de ani.
Adelina Georgescu

Referat adresat dlui acad. Caius Iacob,

pre edintele Sec iei de tiin e Matematice a Academiei

Un colectiv format din 11 persoane din diferite spcialit i (analiz matematic ,

algebr , logic matematic , istoria matematicii, geometrie, mecanic , ecua ii
diferen iale etc., profesori, conferen iari, lectori, asisten i), au citit câte un volum
din cele 15 volume manuscris, f când divese observa ii constructive de am nunt
sau de fond.
To i membrii acestui colectiv au c zut de acord c lucrarea tov. profesor Iuliu
Deac, rezultat al unei munci de 40 de ani, este o lucrare extrem de valoroas , bine
documentat i extrem de pre ioas atât pentru speciali tii din domeniul
matematicii, mecanicii i astronomiei, cât i pentru publicul larg de cultur
general . Se consider c în aducerea tineretului în spiritul dragostei fa de
matematic , lucrarea va avea cât mai mare interes. Se consider c lucrarea este i
un unicat în acest sens în literatura tiin ific enciclopedic . Ca observa ii,
colectivul consider c lucrarea trebuie propor ionat i mult scurtat având în
vedere posibilitatea de tipografiere în ara noastr . Cu to ii doresc ca lucrarea s fie
publicat în serie de mas , pentru a ajunge pe masa oric rui om de cultur . Pentru
aceasta este necesar s se insiste în pagini mai mult numai asupra celor mai mari
matematicieni ai lumii i asupra marilor matematicieni din ara noastr . Restul
matematicienilor s fie trata i succint prin câteva rânduri din via a lor, din lucr rile
lor i operele lor. Colectivul de matematicieni sunt cu totul de acord cu publicarea
lucr rii i v roag s ne da i tot sprijinul pentru ca ea s vad cât mai curând
lumina tiparului.

1 August 1988 Din partea colectivului

Cluj-Napoca i S.S.M.-Filiala Cluj
Conferen iar A. Turcu

774
 ANEXA 3

Extrase din aprecierile asupra Dic ionarului

primite prin coresponden ∗

Toth Alexandru, 9 sept. 1988: “Doresc s v d ap rând cât mai curând

lucrarea D-voastr : “Dic ionar Enciclopedic al Matematicienilor”. Ar fi o carte
foarte util , un “Bestseller” al zilelor noastre. Astfel s-ar putea valorifica m car o
parte din uria a munc a D-voastr depus cu atâta abnega ie.”
1 aprilie 1984: “Ast zi (prof. Deac, n.e.) ne prezint drept m rturie unele texte
nepublicate, altele cele mai multe în manuscris, texte care ne uimesc prin bog ia
de informa ie i productivitate intelectual a D-sale. Textele manuscriselor
dovedesc curajul i dragostea cu care a înfruntat pasiunea de a compune un text
bine informat i mai cu seam , ceea ce este de admirat, r bdarea de a caligrafia cu
mân proprie o bogat i extins cunoa tere de domeniu. Doresc s v d ap rând cât
mai curând lucrarea D-voastr . Ar fi o carte foarte util . Desigur, avem greut i,
dar c ut m s le suport m cu demnitate.”
Petre Pogânceanu, 25 sept. 1984: “Nu putem l sa ca un participant la via a
social , cum e profesorul Iuliu Deac s treac pe lâng noi neobservat, ca un
simplu trec tor de pe strad , f r s tragem cu coada ochiului i la munca D-sale de
o via întreag . Aceast munc constituie i ea o f râm , o p rticic din
patrimoniul nostru na ional, este munca ce prin analogie ne ilustreaz pe fiecare
dintre noi, munc din care ne tragem seva vie ii noastre spirituale, tot ca p rticic a
vie ii noastre individuale… Profesorul Iuliu Deac în via a-i proprie dovede te c
înc de tân r a avut intui ia unei munci intelectuale selecte, c a avut o viziune de
autoformare i c n-a renun at la ea nici acum…”
8 aprilie 1988: “V rog scrie i în scrisoare în ce stadiu se g se te în acest
moment lucrarea D-voastr . Dac m voi face bine dup greaua mea opera ie de
stomac, m voi ocupa eu direct de ea, chiar i de text.”
12 ianuarie 1989: “Cât prive te cartea “Dic ionar Enciclopedic al
Matematicienilor”, am discutat cu tov. acad. Caius Iacob, în dou rânduri, la Cluj.
De la colegii clujeni am în eles c a i primit manuscrisul pentru a-l restrânge de
pagini, un lucru extrem de greu de f cut.”
Tov. conf. dr. Aurel Turcu, pre edintele S.S.M.- Filiala Cluj-Napoca,
16.01.1989: “Admir i cu aceast ocazie puterea D-voastr de munc i
perseveren a tenace pentru a da la lumin un material care va fi util în special
pentru tineretul acestei ri, dornic de a afla lucruri noi, mobilizatoare. Important e

∗
P r i ale scrisorilor au fost trimise doamnei Adelina Georgescu sub form de copii
dactilografiate de prof. Deac. Cu foarte mici ecep ii, s-a p strat ortografia acestuia (n.e.).
775
s scrie i mai mult despre geniile din domeniul matematicii i despre acei care au
format adev rate coli matematice. În felul acesta cartea D-voastr va fi mult citit
i cu mai mare pl cere gustat . V doresc în continuare mai mult s n tate i
putere de munc pentru a termina aceast oper atât de important i util .”
27.09.1989: “În scrisoarea pe care i-am trimis-o la sfâr itul anului universitar
(iunie 1989) tovar ului academician Caius Iacob, l-am informat de urm toarele
lucruri: 1) I-am scris cine sânte i D-voastr i ce lucr ri a i f cut pân în prezent. 2)
I-am trimis concluziile colectivului, care a filtrat con inutul Dic ionarului privind
munca depus de D-voastr , calitatea, seriozitatea i responsabilitatea pe care a i
urmat-o. 3) Acordul colectivului pentru tip rirea Dic ionarului, cu motivarea
corespunz toare. 4) Rug mintea i mul umirile noastre pentru ca tov. acad. Caius
Iacob s sprijine publicarea Dic ionarului. Ca r spuns la acest referat, tov. Caius
Iacob mi-a scris i mie o scrisoare prin care m anun c este de acord cu
aprecierile f cute i c va sprijini publicarea lui.”
Tov. Dorel I. Duca, lector la Universitatea din Cluj, 18.10.1988: “Am primit
cu mare pl cere s citesc o parte din manuscrisul c r ii pe care inten iona i s o
publica i. V felicit pentru curajul cu care a i aprobat o astfel de problematic . Sînt
convins c succesul c r ii va fi pe m sura muncii depuse. Sus in cu toat c ldura
publicarea c r ii D-voastr i dac v pot ajuta cu ceva o fac cu cea mai mare
pl cere. Eu nu v cunosc personal, dar am auzit vorbindu-se despre D-voastr
numai frumos. M bucur cînd aud lucruri frumoase despre oamenii de unde m-am
n scut. V ajut cu mare pl cere, v rog s -mi trimite i litera D i E cît pute i mai
repede, fie prin po t , fie prin cineva care vine la Cluj.”
19.02.1989: “ Eu cred c lucrarea se poate publica în forma în care a i scris-o.
V doresc s ajunge i s v vede i munca încununat de succes. Dac ave i
probleme i crede i c v pot ajuta, o fac cu pl cere. V doresc spor la munc i
mult , mult s n tate. P rerea mea este c i D-voastr sînte i un mare
matematician i ar trebui s v trece i în aceast lucrare la locul potrivit.”
6.09.1989: “Litera G este foarte bine scris … cum lucrarea este bine scris ,
dup p rerea noastr , am propus ca lucrarea s fie publicat . Tov. acad. Caius
Iacob a r spuns c v sus ine la editur . Tov. Aurel Turcu se ocup foarte mult de
aceast problem .”
Tov. conferen iar Dan Brânzei, de la Universitatea din Ia i, 30 septembrie
1988: “Scrisoarea D-voastr m-a bucurat foarte mult în elegînd c lucr rile d-
voastr sînt valoroase i pot fi incluse în planul editorial. Este bine s reu i i s
convinge i cît mai multe persoane de valoarea manuscrisului D-voastr . Dup
aceast etap , în care a i ob inut girul matematicienilor, cred c este util s
convinge i forurile de partid i Consiliul de Cultur i Art . Cu deosebit stim i
ur ri de s n tate. Deocamdat felicit ri pentru apari ia Geometriei Tetraedrului.”
5 decembrie 1986: “Îmi pare bine s constat despre eforturile ce se fac pentru
tip rirea Dic ionarului Enciclopedic al Matematicienilor, sînt convins de larga

776
utilitate în ar i poate peste hotare. Cred c merit i trebuie s face i toate
eforturile pentru a sprijini publicarea lucr rii. Ar fi bine s face i un fel de rezumat
în care s prezenta i lista matematicienilor nominaliza i. Ar fi bine ca aceast list
s fie cerut de c tre Academicianul N. Teodorescu, s fie semnat de altcineva
decît de D-voasrt i s conteze ca lucrare tiin ific . O astfel de bro ur de circa
30 de pagini ar putea circula ca rol de reclam sau ca deschiz tor de por i. Eu v
doresc succes. Îmi place s cred c ajutîndu-v pe D-voastr împlinesc i o datorie
filial .”
30 iulie 1989: “Am citit cu pl cere manuscrisul D-voastr . Pentru
eventualitatea c dori i o caracterizare scris a opiniei mele despre material, am
ad ugat semn tura mea pe referatul tov. dr. ing. C. Tudosie.”
Tovar ul dr. docent Dan Papuc, de la Univ. din Timi oara, 3.12.1988,
aminte te: “Auzisem de importanta D-voastr lucrare de mai mult. A i investit o
cantitate mare de munc i dup aprecierile colegilor clujeni este o oper
“nem easc ”, adic bine i con tiincios f cut . V stimez i v admir, pentru o
preocupare ce v face toat cinstea. Eu v voi da tot sprijinul pe care îl voi putea
da. Cu o deosebit considera ie i stim , înso it de o mare admira ie.”
Iorgu M. tefan, corespondent la revista “Flac ra”, om de tiin , 25.10.1988:
“Întrucît sînt i eu, ca i D-voastr un istoric al tiin ei, cît i pensionar, îmi permit
s v comunic, din experien a mea, cîteva observa ii pentru a fi luate în seam , în
leg tur cu enciclopedia proiectat . De la început vreau s v exprim toat
admira ia pentru efortul depus, pentru tezaurul de cuno tin e acumulat, care nu ar
trebui s se piard . Asemenea informa ii apar in doar nu numai matematicii, ci i
patrimoniului civiliza iei.” În 7.12.1988 exprim înc o dat “pre uirea deosebit
pentru uria a munc depus .”
Tov dr. Pál Arpád, profesor la Universitatea din Cluj: “V adresez felicit ri
pentru lucrarea D-voastr , Dic ionar Enciclopedic al Matematicienilor.”
Tov. Covaci Rodica, lector la Universitatea din Cluj, 28 septembrie 1988:
“Apreciez în mod deosebit lucrarea D-voastr i v felicit pentru str dania i
munca îndelungat depus a o scrie. Cu deosebit stim i considera ie.”
Tov. dr. V. Ob deanu, prof. la Univ. din Timi oara, 5.05.1987: “Am primit
din partea D-voastr manuscrisul lucr rii “Geometria Tetraedrului”, pe care l-am
inserat în colec ia noastr de “Caiete metodico- tiin ifice” i în consecin v rog s
primi i mul umirile noastre pentru colaborare.“
13 decembrie 1988: “Mul umesc pentru informarea privind “Dic ionarul
Enciclopedic al Matematicienilor”, pentru care v felicit. V rog s -mi permite i s
v urez mult s n tate, spor la munc i deosebite succese, care s încoroneze
str duin a D-voastr de timp îndelungat.”

777
 ANEXA 4

Extrase din scrisorile Domnului acad. Caius Iacob

23.11.1988. Am întîrziat cu r spunsul, deoarece am a teptat s ne întrunim în

edin de sec ie de matematic , dar aceast edin nu a putut avea loc. Se va ine
abia în decembrie 1988. Pîn atunci a avea s v comunic c opera de reducere a
dic ionarului este binevenit , deoarece în condi iile actuale de penur de hîrtie, nici
o editur din ar nu s-ar putea angaja în tip rirea unei opere atît de ample.
M bucur c profesorii de la Universitatea din Cluj au apreciat favorabil
lucrarea i cred c sfatul dat de Tov. A. Turcu de reducere la 600-800 pagini
dactilografiate este foarte bun. În aceste condi ii noi am putea sprijini oferta pe care
ar urma s o face i Editurii Academiei R.S.R. Odat ce sec ia noastr se va întruni,
v voi scrie din nou, pentru a v transmite i p rerile colegilor.
August 1989. Am primit scrisoarea D-voastr din 6 iulie 1989 i m-am bucurat
v zînd c Dic ionarul progreseaz i c de el se intereseaz i cadrele universitare
de la Cluj. Chiar am primit acum în leg tur cu aceasta o scrisoare de la conf.
Aurel Turcu, care este semnat de mai multe cadre didactice de la Universitatea
din Cluj, în care ace tia sprijin propunerea de publicare a lucr rii D-voastr .
Scrisoarea aceasta este binevenit i care m sprijin în ac iunea pe care urmeaz
s o întreprind pe lîng conducerea Academiei i Editurii, dup reîntoarcerea din
concediu a factorilor de decizie, deci la începutul lui septembrie, deoarece i eu sînt
convins c aceast lucrare va fi foarte util tuturor celor ce cultiv matematicile la
noi în ar .
Odat ce lucrarea va fi gata, pute i s înainta i o ofert Editurii, anun îndu-m
i pe mine. Dealtfel, toate editurile depind i de Consiliul Culturii i Educa iei
Socialiste, care are i ea un cuvînt de spus. V rog s termina i cît mai curînd
aceast lucrare.
24.11.1989. Am primit de la D-voastr manuscrisul Dic ionarului. Este o
oper fundamental pentru care v felicit c lduros. V mul umesc, de asemenea,
pentru cinstea ce-mi face i invitîndu-m de a redacta o prefa pentru aceast oper .
Peste cîteva zile voi putea intra în campania pentru a g si editura care va putea
primi lucrarea D-voastr . Eu v voi ine la curent cu starea lucr rilor. De asemenea,
voi trimite proiectul de prefa , ca s vede i dac sînte i de acord cu el. V rog s
fi i încredin a i c voi depune toate eforturile pentru rezolvarea favorabil a acestei
probleme cu importante implica ii pentru tiin a i cultura româneasc .
16.07.1990. Pentru a v r spunde la obiec iile f cute de domnii academicieni,
pentru completarea lucr rii s-a ales un colectiv de trei academicieni, între care dr.
Adelina Georgescu, matematician de valoare, care a f cut o circular pentru a cere

778
date c tre unii matematicieni pe care am crezut c ar trebui s -i includem în
Dic ionar. Întîlnind la Senat pe directorul Editurii Enciclopedice, l-am întrebat dac
editura lui s-ar interesa de acest dic ionar. I-am ar tat dosarele A, B, C, ca prob . El
mi-a r spuns afirmativ dac ar merge un tiraj de 10000 exemplare. Eu v voi ine la
curent.

Observa ii ale domnului Deac

Manuscrisul ini ial are 2200 pagini, ceea ce echivaleaz cu cca 1400 pagini
dactilografiate. Am fost nevoit a face reducerea textelor, fie din capitolul
bibliografic, fie din capitolul activitate i din lucr ri, ceea ce a provocat o
dezechilibrare în fond.
În timpul redact rii textelor am constatat i eu lipsuri de date i de
matematicieni. Am întocmit o list i am solicitat în scris anumite date, motivînd
imposibilitatea deplas rii mele. Din circa 30 scrisori, am primit r spuns în 4-5
cazuri.
Cî iva mi-au comunicat c îmi vor trimite, dar nu au trimis i astfel am r mas
descoperit în unele locuri… nici o lucrare nu este închis , ea poate fi completat de
fiecare cititor… Unele probleme sunt interpretabile - sunt redate contrar
principiilor altor autori… cel ce constat o lacun , uman este s contribuie la
completare, s ajute autorul, nu s stopeze o munc de zeci de ani prin simpla
nega iune.
Din aceste considerente apelez la Domnii profesori s m ajute, a a cum m-au
ajutat Domnii profesori de la Cluj.
În concluzie, am speran a c aceea i în elegere i ajutor voi g si i la Domnii
profesori din Bucure ti, sub raportul unei sincere i binevoitoare colabor ri, în
egalitate de drepturi. În eleg aceast colaborare, în sensul c eu am pus la dispozi ie
materia prim i colaboratorii o prelucreaz i o definitiveaz .

Iuliu Deac

779
 ANEXA 5

Din coresponden a cu Doamna Profesor Dr. Adelina Georgescu

I.D.: 14.01.1991. În primul rînd îmi cer, în mod respectuos, scuze pentru
deranjul pe care vi-l produc prin aceast scrisoare, pe care mi-am permis a v o
trimite, în calitate de autor al lucr rii: “DIC IONAR ENCICLOPEDIC AL
MATEMATICIENILOR”, de care ave i cuno tin , dup cum am aflat dintr-o
scrisoare a Domnului academician Caius Iacob.
Într-o scrisoare, am solicitat Domnului acad. Caius Iacob s -mi trimit adresa
D-voastr , pentru a putea lua contact direct în problema men ionat , dar D-sa fiind
preocupat cu problemele politice, în calitate de senator, desigur c a sc pat din
vedere acest am nunt. Atunci am apelat la nepotul meu, Colonel tef nescu Aurel,
care mi-a scris convorbirea avut cu D-voastr … Oferta pentru aceast lucrare este
depus la Editura Academiei, personal de c tre Domnul academician Caius Iacob,
înregistrat sub nr. 436 din 13.06.1990.
Prin scrisoarea mea din 12.09.1990 am anun at pe Domnul acad. Caius Iacob
c sînt de acord i propun ca aceast lucrare s apar în numele unui colectiv de
profesori, pe care urmeaz a-i indica D-sa, cu participare egal la drepturile de
autor (întrucît nu sînt materialist), deoarece eu urm resc o satisfac ie moral i
sufleteasc pentru munca pe care a depus-o în realizarea acestei lucr ri din anii
1934/1935 i pîn în prezent i nici nu sînt egoist sau orgolios de a m considera
singur drept autor al lucr rii. Pîn în prezent nu am primit r spuns la aceast
propunere, fapt ce m-a determinat s m adresez D-voastr …
Mi s-a pus de multe ori întrebarea, pentru care motiv nu am colaborat i cu alte
persoane în realizarea unei lucr ri atît de voluminoas . Pe cînd tr ia înc profesorul
Th. Anghelu , din Cluj, mi-a dat multe sfaturi, între care mi-a recomandat o
colaborare cu prof. Dr. Ionel Stamate, cu care am i întocmit planul de colaborare
i ac iune. Numitul în scurt timp a decedat i am r mas singur. La apelurile repetate
f cute pe lîng al i colegi, c rora le-am solicitat concursul, am primit r spunsuri
negative: ba c e o lucrare imposibil de realizat, ba c nu e rentabil , ba c o
asemenea lucrare intereseaz pe prea pu ini cititori, etc. Atunci am apelat la
ajutorul domnilor profesori de la Universitatea din Cluj i alte centre. Rezultatele
se pot concretiza din consultarea anexelor, reu ind s ajung cu aceast lucrare la
nivel de Academie.
Dat fiind faptul c am etatea de 87 de ani, suferin a pe care trebuie s o suport
în urma unei contuziuni (rupturi) a bazenului pe partea stîng m-a imobilizat în
sensul c nu pot face deplas ri nici chiar cu trenul, neputînd îndoi piciorul stîng,

780
apoi în urma unui accident la ochiul drept mi s-a redus vederea, sînt silit a rezolva
problemele de natura celor descrise în prezenta scrisoare, pe calea coresponden ei.
În final, apelez la sentimentele Dv. umane de a m ajuta în realizarea acestei
lucr ri, bineîn eles inînd cont de sprijinul domnului academician Caius Iacob, în
sensul de a accepta, ca s primi i colaborarea cu toate drepturile de autor i la
nevoie s mai coopta i una sau dou persoane, tot sub titlul de colaboratori, care
împreun i sub conducerea D-lui acad. Caius Iacob s se poat definitiva aceast
lucrare.
A.G.: 15.02.1991: V r spund cu mare întîrziere deoarece, tocmai zilele
acestea pare s se constituie, în sfîr it, Institutul de Matematic Aplicat , pentru a
c rui organizare m zbat de mai bine de un an…
Neîndoios, lucrarea trebuie s vad lumina tiparului; cînd i cum nu sînt în
m sur s v spun deoarece timpul de fa este totalmente impropriu. Cu toate
acestea, voi mai încerca la Ed. Academiei, la Societatea de tiin e Matematice i,
posibil, în Basarabia. Sînt un om dîrz i consecvent. Nu m voi l sa pîn cînd
lucrarea nu va fi publicat …
I.D.: 2.03.1991: Am primit stimata Dv. scrisoare din 15 februarie a.c. cu mult
bucurie i pl cere, creîndu-mi o vie satisfac ie sufleteasc , aflînd c dac Bunul
Dumnezeu îmi va ajuta voi putea vedea realizarea visului meu dup o munc atît de
îndelungat . La aceasta ave i i Dv. o mare contribu ie, pentru care in s v exprim
din tot sufletul meu mari i c lduroase mul umiri, pentru care motiv doresc ca s
accepta i dreptul i titlul de colaborator al acestei lucr ri.
Scuza i c v reamintesc acest lucru, i din recuno tin c Dv. sînte i
salvatorul Dic ionarului… Scrisoarea Dv. m-a mi cat pîn în adîncul sufletului,
convingîndu-m c sînte i o persoan cu mult suflet i cu credin în Dumnezeu i
în viitor.
1991: Eu îmi exprim toat încrederea în activitatea pe care o depune i în
realizarea acestei lucr ri i îmi da i voie s repet, c dorin a mea este ca aceast
lucrare s poarte i numele D-voastr ca autoare i al D-lui Acad. Caius Iacob , ca,
coordonator al acestei lucr ri, cu drepturi egale în ceea ce prive te remunera ia de
autor.
Nu vreau s v jignesc prin aceasta, dar eu nu am muncit pentru aceast
lucrare ca s exploatez valoarea ei, ci din dragoste pentru matematic . Pe mine nu
banii m fac fericit, ci rezultatul muncii depuse de-a lungul atîtor ani…
12.12.1991: De aceea mi-am luat permisiunea de a v informa i ruga din toat
inima, ca pe lîng multiplele i importantele sarcini ce ave i, s binevoi i, a a cum
dealtfel m-a i asigurat s depune i în continuare toate eforturile posibile pentru a
duce la bun sfîr it apari ia acestui Dic ionar, ca autoare în colaborare, pentru care
îmi înt resc propunerea i st ruin a mea.

781
 Întrucît nu tiu la cine se afl în momentul de fa lucrarea voi scrie chiar azi
unui nepot al meu din Bucure ti, Colonel tef nescu Aurel, s ia leg tura cu D-l
Caius Iacob i s fac s ajung la D-voastr , cu toat documenta ia ce am trimis…

C tre
INSTITUTUL DE MATEMATIC APLICAT
AL ACADEMIEI ROMÂNE
BUCURE TI

Bulevardul P CII Nr.220

În aten ia Doamnei Director Acad. Dr. ADELINA GEORGESCU

Subsemnatul IULIU I. DEAC, profesor de matematic pensionar, cu

domiciliul în ora ul Cîmpia Turzii (Cluj), Str. Laminori tilor 33, cod 3351, v rog
s binevoi i a accepta primirea operei:
“DIC IONAR ENCICLOPEDIC AL MATEMATICIENILOR”
al c rui autor sînt subsemnatul, pentru a fi verificat, corectat i completat în
vederea edit rii.
Lucrarea se compune din 19 dosare, care se anexeaz .
Cu mul umiri i deosebite considera iuni,

Cîmpia Turzii, 10.01.1992 Semn tura

Iuliu I. Deac
Telefon
953.367.424

Nepotul meu, colonel tef nescu Aurel mi-a comunicat cele discutate cu D-l
acad. Caius Iacob i cu D-voastr . Cu D-l academician a vorbit pu in deoarece D-sa
se sfor a s vorbeasc i nu a voit s -l oboseasc . Peste cîteva zile am primit cîteva
rînduri de la D-l Acad. Caius Iacob, prin care m întreab c pentru care motiv
nepotul meu nu a ridicat lucrarea de la Editura Academiei, deoarece D-sa nu mai
poate interesa de ea, fiind bolnav i s nu cumva s dispar . Mi-a scris ca s dau o
procur nepotului s o ridice urgent. Am f cut acest lucru i i-am dat indica ii ca s
predea lucrarea Institutului ce binevoi i a conduce, respectiv D-voastr . V rog s o

782
primi i i s-o p stra i pîn îi va veni rîndul de a fi pus în situa ia de a fi
realizabil …
În continuare, îmi permite i ca dup dispari ia D-lui acad. Caius Iacob, s v
m rturisesc c am o durere sufleteasc …
Am un dosar întreg cu scrisorile D-sale pe care îl in ca amintire. În ultimele
dou scrisori -scrise de ter e persoane- mi-a descris toat întîmplarea nenorocirii
sale, i c nemaiputînd s m ajute a insistat s retrag lucrarea de la Editur pentru
a nu dispare…
Între altele mi-a scris s am încredere în D-voastr c m ve i ajuta…
15.12.1993: …Mi-a sc zut puterea de munc , dar i cheful, constatînd c
începînd cu anul 1934 am muncit mult, am realizat multe lucr ri, în special în
domeniul istoriei matematicii i nu am reu it s v d ceva rezultat concret. Toate
manuscrisele mele, inten ionez s le predau Bibliotecii Centrale din Cluj, unde, cel
pu in vor fi p strate…
De Dic ionar nu v întreb nimic, am încredere în D-voastr , c odat va tr i i
el…
25.04.1994: Pe mine direct m intereseaz securitatea manuscriselor, c ci
altfel vor ajunge la distrugere, ceea ce ar fi p cat, întrucît con in o mare bog ie de
informa ii, ceea ce cu greu se pot realiza în stilul în care le-am realizat eu. Dup
spusele profesorilor din Cluj i a lui Conf. Dan Brânzei de la Ia i, acest material
este un tezaur al culturii matematice. Dovada este cuprins în filele anexate…
24.06.1994: În luna aprilie a. c. v-am trimis un dosar cu activitatea mea din
cursul celor 90 de ani pe care i-am împlinit în luna aprilie.
Cu aceast ocazie v-am comunicat c sînt de acord a v preda toate
manuscrisele mele, dactilografiate i nedactilografiate. Am amintit i despre
obliga iunile mele testamentare i am propus ca D-voastr s aprecia i i s
rezolva i aceast problem , în condi iunile pe care posibilit ile vi le permit, ca s
fie acceptabile de ambele p r i. În aceast privin am toat încrederea în
amabilitatea binevoitoare a D-voastr .
V rog a primi propunerea mea cu toat sinceritatea.
Prezen a mea, nu pentru mine, ci pentru mo tenitorul meu, s-ar reduce la 30%
din drepturile de autor, în cazul cînd institu ia D-voastr ar publica vreo lucrare din
manuscrisele mele. A se trimite cinci exemplare din cele tip rite pentru biblioteca
familiar . D-voastr , v rog s primi i i s accepta i drepturi de colaboratoare,
coordonatoare i responsabilitatea preg tirii lucr rilor pentru editare, indiferent
cînd aceasta se va putea realiza. Diferen a de 70% s r mîn la dispozi ia D-voastr
sau a Institutului, cum ve i binevoi a aprecia…
…Editurile nu sînt p trunse de importan a unor lucr ri din istoria matematicii
i nici chiar profesorii nu dau interes unor astfel de probleme…
…Editurile în provincie, refuz lucr rile tiin ifice, ele tip resc mai mult
literatur u oar de volum redus…

783
 …Editurile din Bucure ti sînt monopolizate de autorii din Bucure ti, care
probabil au leg turi materiale cu editurile, altfel nu îmi pot închipui atitudinea
lor…
…Au trecut aproape doi ani i lucrarea nu a ap rut. Cînd am mers la Bucure ti
s ne interes m, era un alt redactor ef. El mi-a spus clar c nu a putut b ga cartea
noastr la tipar deoarece i s-a impus s editeze o alt culegere de geometrie
analitic impus de Minister…nepotul meu îmi scrie c unul din autori (din
Bucure ti) habar nu are de geometrie analitic i c e o nulitate, dar este cumnat cu
un director din Înv mînt, din Minister. Autorul principal s-a asociat cu acesta
pentru a- i putea tip ri cartea. Am cerut sfatul unui alt nepot, juristconsult în
Contenciosul Ministerului Industriei U oare, care ne-a sf tuit s nu introducem nici
o ac iune de desp gubire, c ei fiind membri de partid, paralizeaz procesul. Prof.
V. S lcudean a renun at de a se mai ocupa de asemenea probleme i am r mas
singur…
D-l Acad. Dr. Caius Iacob, mi-a comunicat într-o scrisoare c un domn
academician a f cut obiec ie c o lucrare a sa nu e trecut în Dic ionar. E u or s
faci obiec ii, dar mai u or era dac numitul academician –numele nu mi s-a
comunicat- ar fi luat stiloul i ar fi completat titlul lucr rii. S-ar fi putut întîmpla ca
în manuscrisul meu s fi chiar existat, dar fiindc D-l Caius Iacob m-a solicitat s
reduc dactilografierea la 600-700 de pagini am fost nevoit s reduc la unii
biografia, la al ii din activitate sau din lucr ri. Dac a fi cunoscut pe acel
academician, poate îi puteam demonstra realitatea…
Din manifestarea binevoitoare a D-voastr , care mi-a i dat o mare speran ,
legîndu-m de sufletul D-voastr în baza scrisorilor pe care le-am primit, v
transmit omagiile mele pline de respect i admira ie i sper c ve i binevoi a
în elege dorin a mea de a primi i ad posti în siguran lucr rile mele pentru a nu
ajunge la distrugerea lor, la distrugerea unei munci de o via întreag …
20.01.1994: V mul umesc nespus de mult pentru felicitarea de Noul An 1994.
La etatea de 90 de ani este o mare satisfac ie o asemenea felicitare i mai ales
cuvintele atît de încurajatoare pe care mi le-a i comunicat. Tot ce m mai ine în
via este speran a în viitor i în mai bine.
Am muncit cu mult suflet i drag pentru a realiza ceva pentru tineretul de azi,
r t cit i f r un Dumnezeu în ei.
Mor cu sufletul împ cat, c mi-am f cut datoria în toate preocup rile mele din
via a lung pe care am tr it-o, chiar dac nu am reu it s pot ob ine ceva concret
pîn în prezent.
Am speran a în D-voastr c Dumnezeu o s v ajute s pute i realiza i da
via Dic ionarului la care am muncit din anul 1934.
Am în eles perfect c sînte i supraocupat , peste puterile D-voastr de a
cuprinde totul. Dumnezeu e bun i o s v ajute, pentru care m rog i eu…

784
 Doresc nespus de mult ca aceast lucrare s fie rezultatul muncii noastre
comune –adic a D-voastr i a mea- în colaborare a a cum v-am mai solicitat.
Întrucît aceast lucrare a fost redactat sub vechiul regim comunist, are unele
expresii strecurate ce azi trebuiesc eliminate, deoparte, i de alt parte, ceea ce eu
nu am reu it s realizez, ar fi necesar a se introduce înc unele bibliografii ale
matematicienilor români a c ror activitate nu am reu it s o prind la timpul s u…
La orice caz, mul umesc lui Dumnezeu c mi-a dat o via lung , destul de în
putere la aceast vîrst i mul umesc tuturor acelora care m-au ajutat în via i
celor care m ajut în continuare…

785