Grigore Friptuleac

Au trecut ani
(50 de ani de la absolvirea facultății)

Chișinău, 2020
 Friptuleac, Grigore.
Au trecut ani : (50 de ani de la absolvirea facultății) / Grigore
Friptuleac. – Chișinău : S. n., 2020 (Tipogr. „Dira-AP”). – 74 p. :
fot.
Bibliogr.: p. 67 (3 tit.). – 50 ex.
ISBN 978-9975-3236-8-0.
[378.661+614.253](478)(092)
F 91
2
 Cuprins

Cuvânt înainte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4
La facultate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
Cine eram noi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
Cum învățam . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
După studii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
În loc de încheiere. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63
Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
Poze . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68

3
 Consumor aliis inservindo
(Luminând altora, însu-mi ard)
Nicolas van Tulip

Cuvânt înainte

Orice întreprindere, instituție, familie, persoană

are o istorie, o trecere prin viață cu diferite evenimente,
situații bune și mai puțin bune, semnificative și mai puțin
semnificative. Am fost noi tineri, studenți, voioți,
îngândurați, îndrăgostiți. Eram cu speranțe.
Noi ne-am făcut studiile într-o perioadă grea, în
anii 1964 – 1970, când încă se simțeau urmele războiului
al II-lea mondial, urmele foametei, consecințele
deportărilor. Era regimul comunist, perioada sovietică de
rai. Atunci aveam RaiCom, RaiIspolcom, RaiSobes,
RaiSĂSși altele raiuri de tipul acestora.
Neajunsurile permanente pentru acoperirea
necesităților îi făceau pe colegii noștri, paralel cu
studiile, să caute o sursă de existență. O parte s-a angajat

4
la servicii de noapte, inclusiv în zilele de odihnă, alții se
duceau la descărcat vagoane cu cartofi, ciment, lemn etc.
Era o administrare autoritară. Eram impuși să
participăm la diferite activități ce nu țineau de studii:
pregătirea transparantelor pentru parade, participarea la
lucrările agricole în perioada de toamnă, participarea
obligatorie la paradele din 1 mai (ziua internațională a
muncii) și 7 noiembrie (ziua revoluției din octombrie)
etc. În ajunul sărbătorilor de Paști sau char în această zi
se organizeau subotnicile pentru salubrizarea parcurilot,
străzilor, instituției (special ca să nu fim părtași la
sărbătoare împreună cu părinții, frații, rudele). Dar noi
oricum ne veseleam, glumeam, ne făceam planuri, nu
aveam de ales, ne străduiam să îndeplinim datoriile
noastre față de cerințele administrației.
Era interzis să vizităm bisericile la slujbe, să ne
ducem la sfințit Pasca și alte alimente, să ne cununăm și
altele. Printre studenți erau și informatori, care informau
instanțiile superioare despre astfel de “încălcări”. Nu
aveai dreptul să asculți radioul “Europa liberă”, să
citești cărți în limba română etc. Nu știu cum se întâmpla
5
dar a doua zi instanțiile respective erau déjà informate și
urmau chemările, discuțiile, avertizările..
Cineva poate î-și pune întrebarea: face oare să ne
aruncăm privirea înnapoi, să ne amintim episoade din
trecut, să răscolim din momentele de cândva? Cred că
marea majoritate dintre noi, nu odată își amintește de
perioada studenției, de ruta sa profesională, de colegi etc.
Dar probabil că nu toți au atitudine pozitivă în acest sens.
Când culegeam materuialul pentru această publicație
cineva m-a întrebat: dar pentru ce î-ți trebuie așa date? I-
am răspuns că poate se va primi o publicație. Cred că n-
ai ce face – mi-a zis. Am rămas surprins, însă cu
năzuința și intenția mea. Pentru că noi suntem colegi,
pentru că avem o mică istorie, pentru că avem o mare
stimă unii de alții, pentru că avem în spate deja 50 de ani
de la absolvirea facultății. Și cel mai important, avem
copii și nepoți, care vor avea momente de amintiri despre
părinți, bunei. Poate vor aprecia ceva din viața și
activitatea noastră. Sunt și actualii studenți, rezidenți,
tineri specialiști în sănătatea publică, igieniști,

6
epidemiologi, bacteriologi etc., care ne vor urma și vor
lua ceva de la noi pentru activitatea și viitorul lor.
E bine să facem un bilanț, o trecere în revistă a
timpurilor. N-ea ajutat Domnul și am ajuns la vârsta
aceasta respectabilă. Și trebuie sa-i mulțumim. Ne
învârtim actualmente toți în jurul vârstei de 75 – 80 de
ani. Dar ne dorim să mai trăim până la vârsta preconizată
de Hipocrate, Pavlov și alți mari savanți. Am avut o
conferință științifică în Promovarea Sănătății, la care în
discursul său academicianul Mihai Popovici a zis:
Dumnezeu nu ne-a dat să trăim mai puțin de 100 de ani.
Mi-a plăcut spusele lui. El a prelungit ideea: dacă nu
trăim acești ani, în mare parte suntem singuri vinoveți că
nu am respectat regulile principale de protecție a
sănătății. Dar, cred eu, mai este și norocul fiecăruia
dintre noi.
Am activat foarte variat, medici igieniști, medici
epidemiologi, medici bacteriologi, manageri. Alții s-au
angajat în alte funcții medicale și nemedicale.
Majoritatea din colegii noștri au activat și încă mai
activează după pensionare. Într-adevăr pensiile sunt
7
foarte mici și nu asigură necesitățile cotidiene. Dar, este
și convingerea noastră că activitatea zilnică cu
comunicarea între oameni, cu rezolvarea mai multor
probleme profesionale și familiare, ne ține organismul
într-un ritm benefic pentru sănătate.
Nimeni n-a plecat din țară. Nici nu nevenea în
gând să plecăm undeva. Toți ne-am făcut familii. Toți
avem copii și nepoți. Unii dintre noi sunt deja străbunei.
Și ne bucurăm. Totul este omenește și normal.
Suntem încă în speranțe, pentru noi, pentru copii,
pentru nepoți și strănepoți. Mai dorim ceva, ne mai
facem planuri, ne gândim spre un viitor favorabil. Dar,
oricum ne mai întoarcem gândurile spre trecut, spre viața
de la facultate.

La facultate

După absolvirea Școlii-bază de Medicină și

activitatea mea la Institutul Moldovenesc de Cercetări
Științifice în domeniul Igienei și Epidemiologiei, în luna
august, anul 1964, m-am prezentat la examenele de

8
admitere la facultate în Institutul de Stat de Medicină din
Chișinău (ISMC).
Am susținut examenele reușit însă nu la
facultatea de Medicină Generală la care scrisesem cerere,
dar la facultatea de Igienă și Sanitarie – facultate nouă
fondată în anul 1963 grație insistenței fostului ministru al
Sănătății, profesor universitar, Nicolae Testemițanu.
A fost și este unica instituție de învățământ
universitar medical în fosta Republică Sovietică
Socialistă Moldovenească din componența URSS,
inclusiv și în perioada actuală. Astfel, ea a fost fondată în
1945. De fapt ea prezintă fostele Institute de Medicină
nr.1 și nr. 2 din Leningrad evacuate la începutul
războiului al doilea mondial în Kislovodsk, apoi
transferatîn Chișinău. Concomitent împreună cu
Institutul afost transferat și colectivul de 13 catedre, 20
profesori universitari şi 23 lectori, precum şi studenţii
anilor II-V. Aici, în Chişinău, institutul a fost amplasat în
clădirile fostului spital militar, alături de spitalul de Boli
infecțioase în numele lui Toma Ciorbăde pe str, Lenin
(azi bul. Ștefan cel Mare și Sfânt 165), atunci fiind
9
marginea orașului, în preajma satului Buiucani
(Gh.Baciu, 2013).
Imaginea blocului centralal ISMC, menționează
Gh.Baciu, a rămas aproape neschimbată până la finele
anilor 50 ai secolului XX. Noi, însă, am fost înmatriculați
în anul 1964 și se pare că mari schimbări constructive
după anii 50 nu sau făcut. Când noi, proaspeţii studenţi,
eram la începuturile studiilorblocul central avea déjà
construite și anexate două blocuri de studii cu câte 4 etaje
și cu aulele A și B.
Blocul de studii avea spaţii modeste pentru lecții
practice. Primii ani aveam cursuri în aulele vechi și nu
chiar spațioase. Aceste situații nu trezeau mari îngrijorări
la studenți și la cadrul didactic. Nu existau cerințe mari
în această privință. Toți erau mulțumiți de condițiile
existente. Concomitent se dăduse în exploatare și
căminul de visavi de blocul central, apoi și blocul
morphologic. La anul 1 și 2 cursurile teoreticeerau citite
în cele 4 aule amplasate la etajul 2 a micului bloc central
care are doar 2 niveluri. Pe la anul 2-3 cursurile déjà ni
se citeau în aulele mari, noi construite. Aici am ascultat
10
cursurile de medicină fundamentală. Eram prietenoși,
munceam mult. Biblioteca amplasată de asemenea în
blocul central, fără sală de lectură, nu dispunea de
suficient număr de manuale. De aceea după lecții ne
grăbeam să luăm cărți în scopul de a ne pregăti pentru
lecțiile din ziua următoare. Practic zilnic ne pregăteam de
lecții în aulele institutului (aulele 1, 2, 3, 4, care azi sunt
reconstruite în oficii administrative, în săli de ședințe
etc.). De obicei ne pregăteam de lecții până seara târziu –
până la orele 2200 – 2300 și mai mult. Se întâmpla deseori
ca deridicatoarele să ne alunge pentru a face curățenie,
iar noi treceam în altă aulă deunde iarăți ne alungau.
Atunci când trebuia să conspectăm lucrările lui
Lenin, Marx, Enghels etc., pentru lecțiile de istorie,
comunismul științific, filosofie, lucram în bibliotecile
orășenești de asemenea până la orele târzii.
Când ne făceam studiile în anul întâi catedrele
disciplinelor teoretice desfășurau procesul de studii în
blocul central şi în clădirile din curtea institutului.
Seminarele la disciplinele clinice se realizau în secțiile
respective ale spitalelor din oraş – chirurgia în spitalul
11
republican amplasat pe str. Toma Ciorbă; bolile interne
la spitalul nr. 2; obstretrica și ginecologia la spitalul nr.
1; pediatria de asemenea la spitalul nr. 1 etc.
Majoritatea studenţilor erau cazați în căminele de
pe strada Kievului (actuala stradă 31 August, nr. 137), în
2 blocuri, la intersecţia cu strada S. Lazo, unde se află
acum clinica universitară și centrul de simulare a USMF
“Nicolae Testemițanu”. În fiecare odae locuiau câte 7 – 8
studenți. Doar o mică parte au închiriat apartamente de
sine stătător. Spaţiile mult prea restrânse ale sălilor de
studii şi odăilor din cămine nu prea îi deranjau pe
studenţi, dar nici pe profesori. Pe atunci, toţi erau
obişnuiţi cu acele minime condiții de trai şi de activitate
și nici nu-și închipuiau că ele pot fi mai bune. Începnd cu
anul 2 de studii marea majoritate a colegilor mei de la
facultatea noastră au fost transferați în căminul de la
Malina Mică. La început le venea mai greu să se
deplaseze la lecțiile din blocul central, dar cu timpul s-au
obișnuit.
Pe lângă timpul extrem de ocupat, sârguințele
depuse pentru însușirea materialuli, noi studenții găseam
12
timp liber și pentru distracții. Erau competiții sportive,
dansuri, vizionarea filmelor, spectalelor teatrale etc.
Era o periodă foarte interesantă a vieții. La toate
instituțiile de învțământ superioare și medii de
specialitate, în zilele de sâmbătă și duminică se făceau
dansuri. Uneori se făceau concomitent și jocuri de
loterie. Pe lângă acestea în orașul Chișinău existau cel
puțin 5 – 6 terenuri de dans care erau în activitate nu doar
sâmbătă și duminică, dar și miercurea sau joia. Se
începeau dansurile în jurul orelor 1800 și se finisau la
orele 2200 – 2300. În așa mod tineretul avea unde se
relaxa, distra, a face cunoștințe, a se îndrăgosti. Consider
că era o realizare foarte frumoasă, eficientă. În acest sens
eu chiar cu durere mă uit la tineretul de azi, care nu prea
au unde să facă cunoștință între ei, să-și închege un
început de prietenie. Deaceea optez pentru a reanima
astfel de serate, discoteci,
Nu erau cluburi de noapte, cazinouri, pe care eu
personal nu le consider normale și chiar le-aș interzice.
Erau ocupații și de altă natură. Astfel, profesorul
nostru de educație fizică Dobrovolschi Ion Ananii avea o
13
secție sportivă de trântă. Ne invita seara, încercam
trântele, dar oparte dintre noi am abandonat frecvența.
Alții au mai prelungit un oarecare timp, însă și ei nu s-au
îndelitnicit cu acest sport.
Erau printre noi 2 colegi (Nicolae Tureatca și
Ivan Smirnov), care pe parcursul anilor 2-6 de studii,
dimineața până la lecții, se scăldau în Lacul Morilor,
inclusiv și iarna. Printre colegi bântuiau și bancuri la
această temă. Cum să reușească ei iarna, cu toporul în
spate pentru a sparge gheața, să se scalde și să nu întârzie
la lecții?. Probabil că nu mai luau ei toporul, deoarece
mai erau scăldători de aceștea și găurile de gheață cred că
erau deja făcute.
Totodată era obligatorie participarea la
frecventele adunări comsomoliste, sindicale, didactice
organizate de decanat și orele săptămânale de „educaţie
politică”, ignorarea cărora se solda adesea cu sancțiuni
administrative – te chema la o discuție neplăcută la
decanat sau la comitetul comsomolist, te lipseau de bursă
sau de cămin etc.

14
 În clubul studenţesc al Institutului de Medicină
(actualmente sediul bisericii „Sf. Nicolae”), se citeau
unele prelegeri (ziua se folosea ca aulă),se organizeau
seratele tematice și practic în fiecare sâmbătă și duminică
se făceau dansuri, activa și corul studențesc sub bagheta
dirijorului Vladimir Munteanu. În lista coriștilor erau
înscriși o mare parte dintre studenți, inclusive și eu. Când
eram eu la anul 1 repetițiile corului se făceau de regulă la
ora 700 dimineața. Vai și amar dacă întârziai sau lipseai
vre-o zi. Imediat erai chemat la o comisie special a
comitetului comsomolist, erai discutat și neapărat
sancționat prin lipsirea de bursă pe 1-2 luni sau prin
avertizări înregistrate în dosarul personal. Era de
asemenea obligatorie prezența la demonstrațiile
tradiționale petrecute de 1 mai şi 7 noiembrie, la care
participa întreg colectivul de studenți și profesori ai
Institutului. Purtam diverse transparante. Se striga de pe
tribuna din central orașului de regulă în ruseșște și foarte
puțin în limba moldovenească (română): “Trăiască
Partidul Comunist”, “Trăiască 1 Mai”, “Salut frățesc
studențimii” și altele din lozincele sovietice. Iar
15
participanții demonstrației strigau de fiecare dată, de
câteva ori “Ura, Ura, Ura”.
Cu toate că majoritatea profesorilor din Institut
erau evrei sau ruși, ei au avut o atitudine frumoasă față
de studenți și au fost buni și răbdători cu noi. Majoritatea
dintre studenți au venit la studii după școala medie de 10
ani cu studii în limba moldovenească (cum se numea pe
atunci), iar aici disciplinile se citeau în limba rusă. Nu
cunoșteam această limbă și evident, ne era foarte greu să
însușim materialul. Însă am avut un ajutor mare de la
acești superbi profesori și grație lor și insistenței noastre
am izbutit. Deci, situația s-a creat în așa mod, încât noi
paralel am însușit și limba rusă. La anul 1 am avut și
disciplina de limba rusă. Cu alte cuvinte, noi am rămas
mulțumiți de atitudinea profesorilor noștri.
Pe parcursul anilor, în calitate de rectori ai
Institutului de Stat de Medicină din Chișinău, ulterior
(din anul 1996 -Hotarârea Guvernului nr. 705 din
18.12.1996) a Universității de Stat de Medicină și
Farmacie “Nicolae Testemițanu” au fost Ipate Sorocean
(1945-1948), Nicolae Harauzov (1948–1951), Leonid
16
Ganul (1951–1953), Nicolae Starostenco (1953–1959),
Nicolae Testemițanu (1959–1963), Vasile Anestiadi
(1963–1986), Leonid Cobâleanschi (1986–1994), Ion
Ababii (1994-2019), iar din anul 2019 - postul de rector
al actualei Universități de Stat de Medicină și Farmacie
„Nicolae Testemițanu” este deținut de profesorul
universitar, doctor habilitat în științe medicale Emil
Ceban.
Promoția noastră (a doua a facultății de Igienă și
Sanitarie) a fost înmatriculată la Institutul de Medicină,
când în funcție de rector activa profesorul universitar,
academician Vasile Anestiadi, un mare savant care a
activat în această funcție foarte mult timp – 23 de ani, și
a continuat rezolvarea multor probleme inițiate de către
fostul rector al ISMC Nicolae Testemițanu. În special,
Nicolae Testemițanu a înființat pregătirea cadrelor
autohtone în medicina preventivă începând cu anul 1963,
când a fondat facultatea de Igienă și Sanitarie. El fiind
rector, iar din 1963 până în 1968 Ministru al Sănătății a
RSSM, a pus în aplicare predarea tuturor disciplinilor în
ISMC în limba moldovenească (română). În această
17
problemă V. Anestiadi s-a confruntat cu complicate
situații. Totuși pregătirea cadrelor medicale în limba
maternă n-a fost implementată în perioada studiilor
noastre, fiind implementată puțin mai târziu.
După învestirea sa în funcție, V. Anestiadi a
contribuit la finisarea noului bloc morfologic (1964), în
care noi am studiat anatomia normală și anatomia
patologică, a dat în exploatare clădirea Laboratorului
Științific Central (1967). A urmat construcția altor
blocuri de studii și cămine studențești în special la
Mălina Mică etc. Este o perioadă când s-a pus problema
selectării și pregătirii tinerilor specialiști – medici,
pedagogi și savanți autohtoni – pentru necesitățile
întregului sistem de sănătate. Dar, el era foarte sever.
Severitatea lui am cunoscut-o și am simțit-o pe urmă,
când eram déjà lector al Universității.
Pe când eram noi studenți, nu știam de
problemele institutului și relațiile rectorului cu Ministerul
Sănătății în fruntea căruia era ministrul Nicolae
Testemițanu. Conform datelor academicianului Diomig
Gherman (2008), după o perioadă lungă de prietenie între
18
acești doi mari conducători s-a început dușmănie. Cauza
era posibil în faptul că, N. Testemițanu nu i-a permis lui
V. Anestiadisă hotărască fără acordul lui vre-o problemă
de cadre. Acei care î-l susțineau pe N. Testemițanu, în
scrisorile adresate Comitetului Central al Partidului
Comunist din RSSMși la redacția ziarului central al
URSS “Pravda”au menționat că, în Institut domină
despotismul și rectorul alege cadrele după placul lui și
după devotamentul față de rector,. Aici era și problema
inițierii lui N. Testemițanu de a implementa în Institutul
de Medicină predarea în limba moldovenească (română)
și de a pregăti cadre naționale.

Cine eram noi?

În acel an, 1964, septembrie, am devenit studenți

ai prestigiosului Institut de Stat de Medicină din
Chișinău. Am fost înmatriculați la facultatea de Igienă și
Sanitarie (ulterior ea a trecut prin mai multe denumiri –
medicină preventivă, actualmente Sănătate Publică).
Denumirea de azi a facultății corespunde cerințelor de
vigoare a contemporanietății, așa cum este în majoritatea
19
țărilor euromene și nu numai, așa cum este numit
serviciul practice de Sănătate Publică.
La început am fost înmatriculați 50 de studenți,
dar am absolvit facultatea doar 38. Pe parcursul anilor de
studii au fost unii colegi care nu s-au isprăvit cu cerințele
universitare, alții au trcut la alte facultăți sau au
abandonat studiile având alte interese.
Vârsta colegilor era foarte pestriță – de la 18
până la peste 30 de ani. Erau printre noi câțiva colegi
care au absolvit școala medie în același an, alții au venit
după serviciul militar de 3-4 ani, iar unii au lucrat mai
mulți ani până la studenție.
Pentru orele practice am fost divizați în 4 grupe.
În fiecare grupă erau și moldoveni și ruși, adică eram
amestecați în funcție de națiune. Preponderent eram
băieți, printre noi erau doar 5 fete. Pe parcursul anului I
s-a mai alipit la noi Tamara Gaiciuc, iar la anul 2 s-au
transferat din Rusia Olga Gronic și Tatiana Voina. Deci,
în total la cursul nostru până la absolvire au fost 8 fete.

20
 Am venit la studii din toate colțurile republicii,
din diferite raioane. Locul de naștere și de studii
preuniversitare sunt următoarele:
- Babără Grigore – s. Sofia, raionul Drochia;
- Bețco Filip – s. Zaim, raionul Căușeni;
- Bolocan Nicolae – s. Țîganca, raionul
Cantemir;
- Boțan Petru – s Trușeni, Strășeni;
- Bragaru Teodor – s. Citulești, Florești;
- Burlacioc Anatol – satul Criva, raionul
Briceni;
- Calin Vasile – Rădenii Vechi, Ungheni;
- Candeba Dora – Zastînca, Soroca;
- Celac Lidia – s. Parcova, Edineț;
- Ciaglei – s. Cetireni, Ungheni;
- Corneciuc Petru, Căușeni;
- Dașanu Anton – s. Badrajii Vechi, Edineț;
- Eladi Mihai –s. Nicoreni, Drochia
- Eni Ion – s. Mihailovca, Cimișlia;
- Eșanu Dumutru – s. Selemet, Cimișlia;
- Fedcenco Lucian - s. Parcova, Edineț;
21
 - Friptuleac Grigore – s. Scumpia, raionul
Fălești;
- Gajos Vasile - satul Criva, raionul Briceni;
- Ghincul Valentin – s. Volontirovca, Șefan-
Vodă;
- Gîrbu Mihai – s Năpădeni, Ungheni;
- Godorozea Mihai – or. Dubăsari;
- Gronic Olga –s. Sarata Galbenă, Hîncești;
- Lutenco Parascovia – s. Ermoclia, Ștefan-Vodă
- Ivașco Andrei – s. Glingeni, Fălești.
- Matei Petru – s. Vorniceni, Strășeni
- Moraru Mihai – s. Egoreni, Soroca;
- Osadcenco Maria –or. Cahul
- Poiată Constantin – or. Edineț;
- Popov Valerii - or. Chișinău;
- Sirețanu Dumitru – Bucoveț, Călărași;
- Stavilă Grigore – s. Citulești, Florești;
- Smirnov Ivan – s. Drochia, raionul Drochia;
- Șevcenco Olga – s. Tudora, Stefan – Vodă;
- Teaca Pavel – s. Selemet, Cimișlia;
- Tureatca Nicolae – s. Iarova, r-nul Soroca
22
 - Voina Tatiana – s. Brătușenii Vechi, Edineț;
- Zastavnițcaia Eugenia – s. Gribova, Drocha.
Ulterior s-a transferat la noi de la facultatea de
Medicină Tamara Gaiciuc.
Printre noi și alți colegi (Babălungă Andrei,
Corneciuc Petru, Dulcescu Anton, Filipschi Valentin,
Maistru Octovian, Rusnac Vasile, Stavilă Grigore,
Voinovschi Jan, Vulpe Andrei și alții), cu care după
absolvire am pierdut legătura.

Cum învățam

Trebuia să ne adaptăm la specificul studiilor

universitare, Aveam o curriculă destul de încărcată.
Prelegerile ascultate de noi în aule, practic permanent
împreună cu studenții altor facultăți – pediatrie, curativă,
stomatologie, farmacie, după care urmau lucrările
practice, durau în totalitate până la orele 1600. Mai erau și
alte activități – adunări, restanțe, întreceri sportive
organizate, pregătiri pentru sărbători etc.
După lecții nu mergeam la domiciliu. Rămâneam
în aulele institutului cu scopul de a ne pregăti de lecții
23
pentru următoarea zi. Aveam o săptămână de lecții de 6
zile, inclusiv sâmbăta. Ne pregăteam în aule singuri sau
în grupuri de câte 2-3 studenți. Aula bâzâia, deoarece
erau în ea mulți studenți, de la diferiți ani de studii și
mulți învățau în glas sau discutau. Ne obișnuisem. Eu,
practic permanent, mă pregăteam de lecții împreună cu
colegul meu de curs Valentin Ghincul venit la studii
direct după băncile școlii – băiat bine educat, disciplinat,
care avea dorință să învețe serios.
Eu,fiind înmatriculat, eram deja căsătorit cu
Maria Ignatenco (fosta mea colegă de la Școala
Medicală, activa în funcție de asistentă medicală la
Centrul Municipal de Igienă și Epidemiologie). Financiar
o duceam destul de greu. Existam doar din salariul ei de
50 de ruble. De la părinți aveam foarte modeste ajutoare,
dar reușeam să realizăm cele necesare prin dragoste,
credință în viitor și muncă.
Învățam mult și sârguincios. Începutul studiilor a
fost complicat pentru toți. Erau și momente stresante. În
special, îmi amintesc prima lecție practică la anatomia
normală. Lecțiile aveau loc în sălile de studii, în care se
24
aflau și câte un cadavru. De obicei, noi studenții, stăteam
în picioare în jurul cadavrului, priveam și ascultam
explicațiile lectorului sau a vre-unui student care
răspundea la întrebări. După prima oră de lecție, la
repaus, de regulă proaspeții studenții erau foarte
îngrijorați, nu comunicau între ei și se gândeau dacă mai
face să rămâi la studii și dacă în activitatea sa
postuniversitară va putea să reziste cazuri de lucru cu
cadavrele, sângele, durerile pacienților etc. Unii (se
întâmpla rar) abandonau studiile din această cauză.
Am întâlnit mari greutăți la limba franceză.
Cauza era următoarea. În școală eu am studiat această
disciplină la început cu profesoară moldoveancă și cu
traducerile în limba română, ceea ce era bine și eu
însușeam cât de cât materialul. Dar, prin ultimii ani de
școală (clasele a IX-a, a X-a) ne-a dus lecțiile o
profesoară rusoaică și situația a devenit foarte
complicată. Eu nu cunoșteam limba rusă și traducerile le
făceam greu. Deci, în institut, nu eram capabil să prezint
cunoștințe la limba franceză. Profesoara mă insulta, că
chipurile am obținut concursul la înmatriculare ocupând
25
locul altcuiva. Această situație a avut loc în semestrul 1,
când făceam lecțiile cu Galina Vîgovscaia. În semestrele
II, III și IV am făcut lecțiile cu profesoara Roza
Poznanscaia. La sesiunea din anul II de studii, profesoara
Poznanscaia n-a venit la examne (poate s-a îmbolnăvit
sau altceva s-a întâmplat) și a venit prima profesoară cu
care am avut situații grele la anul I. Mă ținea minte încă
de la primele lecții. S-a mirat foarte mult de răspunsurile
mele la examene. Mi-a pus întrebarea: cum am reușit să
însușesc în așa mod limba franceză, că am răspuns pe
nota maximală – 5.
Erau și situații hazlii. De exemplu, colegul
Grigore Babără luase o notă negativă la istorie. A fost
într-o seară la restanțe și și-a recuperat nota. Când noi am
avut lecția respectivă, profesorul Sterpu l-a întrbat pe
Grigore dacă are intenția să-și recupereze nota negativă,
Colegul răspunde:da, eu am recuperat. Când, la cine? – îl
întreabă profesorul. Grigore zice, ieri la storojul (la
paznicul). Nu știa colegul nostru că aceasta era porecla
profesorului care a fost de servici și i-a primit restanța.

26
Evident, toți colegii, inclusiv profesorul nostru, au bufnit
în râs.
Foarte mult timp pierdeam pentru conspectarea și
studierea lucrărilor lui Vladimir Lenin, Karl Marx,
Fridrih Enghels. Stăteam ore în șir sâmbăta după masă și
duminica în bibliotecile orașului și le cercetam. Erau
foarte complicate, îndeosebi lucrările lui Lenin. Dar așa
erau programele sovietice la Istoria Uniunii Sovietice, la
comunismul științific, cu regret și la filosofie – disciplini
care erau obligatorii în toate instituțiile universitare.
Situații erau foarte diferite. Să zicem la biologie,
lucrările practice ni le ducea conferențiarul Cartaleanu
Iacob Constantinovici. Era foarte interesant să studiem
diferite vietăți mai cu seamă care erau importante pentru
sănătatea populației. Însușeam bine materialul.
Profesorul cu mare drag ne explica conținutul temei. Ne
învăța să lucrăm cu metodele de cercetare a vietăților
mici. Astfel, la una din lecții cercetam ouăle de helminți
și speciile de helminți viabili prin microscop. Avem chiar
și o poză cu colegii. Mă străduiam totdeauna să ocup una
din primele bănci.
27
 Aveam colegi mai sârguincioși și mai slăbuți, dar
eram apreciați pozitiv toți. La unele disciplini era
complicat de învățat. În special, ne era greu la biochimie.
Deși o învățam cu silință și permanent. Aici se deosebea
dintre noi colegul Anton Dașanu. Avea un sistem de
pregătire a temelor foarte original. Totdeauna citind
manualul, avea alături un caiet de ciornă și creionul.
Totul ce citea el sistematiza în caiet, făcea clasificări,
scheme, grupări de idei, desene, formule ramificate etc.
Când ieșea la tablă, în fața grupei, chemat de profesor

Lucrarea practică la biologie cu conferenșiarul, dr.

Iacob Cartaleanu (anul 1). Din stânga spredreapta (V.
Ghincul, Gr. Friptuleac, P. Teaca)

28
pentru a răspunde materialul, folosea creta, explica în
așa mod că profesorul rămânea frapat. era cu răspunsul
lui deplin. Profesor era Poprujnîi Ivan Ivanovici – om cu
fire optimistă, cu un pic umor, susținător. Deseori ne
vorbea despre viitorul nostru frumos, adnmirabil. În
special, în timpul orelor noastre de lucrări practice prin
geam l-a observat pe Victor Vangheli trecând. Uitațivă a
zis, e un exemplu pentru voi, e foarte tânăr dar deja a
susținut teza de doctor în științe medicale.
Ne era greu și din punct de vedere financiar.
Deaceea marea majoritate dintre noi căutau undeva să se
angajeze. Eu aveam copil mic (Iurie), născut în
septembrie 1965 și cerințele familiares-au majorat.
Foloseam timpul vacanței de vară. Am lucrat și ca hamal
la un depozit cu butelii de oxigen, ca cazangerist la
sanatoriul “Constructorul” și altele. Cei care absolvise
Colegiul de Medicină – felceri, asistenți medicali,
laboranți, se angajau mai ușor. De fapt acestora le era un
pic mau ușor și la învățat disciplinile medicale.
Dintre cei care s-au angajat la lucru mai devreme
a fost Anatol Burlacioc. El, având studii medicale medii
29
de laborant s-a angajat la SpitalulRepublican, care se afla
pe str. Toma Ciorbă, unde astăzi este Spitalul de
Traumatologie și Ortopedie. Toți anii de studii Anatol a
activat la acest spital în funcție de felcer-laborant. Venea
la lecții obosit după serviciul de noapte, dar totdeauna cu
dispoziție bună, optimist și pregătit bine de lecții.
Paralel cu studiile, erau angajați de asemenea la
diferite spitale Vasile Panici, Valentin Ghincul, Ion Eni,
Maria Osadcenco, și alții.
Eu, m-am angajat mai târziu, după anul 2 de
studii. În vara anului 1966 am apelat la Spitalul
Republican de Copii, unde asistenta șefă a spitalului mi-a
promis angajarea. Dar totuși problema se tărăgăna.
Probabil cauza era că eu aveam diploma de felcer sanitar
și nu de asistent medical sau de felcer de clinică. Am fost
nevoit să intru personal la medicul șef al spitalului
Emilian Coțaga, care sub diverse motive încerca să mă
refuze. Atunci eu, fiind plin de emoții, i-am aruncat pe
masă diploma de felcer sanitar – diplomîă roșie, ceea ce
însemna că eu am absolvit școala de medicină cu
excelență. Am mai adăugat ceva cuvinte, la care domnul
30
Coțaga a mai șovăit puțin și a zis, vei fi angajat în secția
de chirurgie urgentă în calitate de asistent medical. Am
ieșit satisfăcut. În această secție am activat 4 ani (1966 –
1970), până la absolvirea facultății.
Mi-a fost nu ușor, dar interesant. În această secție
mai lucrau în calitate de asistent medical colegii mei de
curs și de facultate Ion Eni și Maria Osadcenco. Deseori
nimeream la serviciu împreună, pentru că în secție erau 2
posturi cu câte 15 paturi fiecare. Desigur aici m-am
perfecționat în metodele de servicii medicale, de prim
ajutor, de efectuare a injecțiilor și altor proceduri
medicale, de îngrijire a copiilor bolnavi. Chiar am
participat la unele operații împreună cu chirurgii. Aici
erau internați cei mai grei copii bolnavi din republică: cu
combustii, invaghinații intestinale, osteomielite etc.
O figură originală era Ion Eni. În secție medicii
chirurgi, după măsura posibilităților, jucau narde. Se
întâmpla că ne propunea și nouă să jucăm. Am însușit
noi această joacă, și, evident, când nimeream în gardă cu
Ion Eni, uneori noaptea când copiii dormeau, cu
deosebite emoții jucam narde. Din această cauză, soția
31
lui Maria, care era deasemenea asistentă medicală în
această secție, îi înlocuia gărzile dacă ele nimereau în
aceiași seară cu mine. Astfel, ea îl proteja de întâlnirile
cu mine și de a nu pierde timpul în joacă.
Deși ambii veneam obosiți după gărzile de
noapte la lecții, de obicei ocupam primele rânduri în
auditoriu și ne străduiam să conspectăm prelegerile
profesorilor. Dar, obosiți fiind, ni se mai închideau ochii
și pixul făcea în caiet câte o linie ondulatoare sau
dreaptă. Această situație se întâmpla mai frecvent cu Ion
Eni. Dar la repaus se înviora, ieșea înainte sălii de studii
și exclama cu glas tare câteva cuvinte în limba germană,
țopăind și făcând unele figuri parcă militare. Era hazliu
și colegii se veseleau.
În aulele mari, în timpul repaosului, ne adunam
câțiva colegi și cântam, de regulă cântece populare. Se
deosebeau la cântece Teodor Bragaru, Eugenia
Zastavnițcaia, Lidia Celac și unii colegi de la alte
facultăți. Deja se făcuse o tradiție în această ocupație.
Tot mai mulți colegi se alăturau acestui grup și-și
manifestau măestria.
32
 Eram la anul 4 când trecusem disciplinile de
militărie. Ne primea examene colonelul Piotr Butov…
Întram pe rând. De data aceasta eu nu eram printre
primii, ceea ce în genere obișnuiam. A venit rândul meu,
am intrat în sala de examene, am tras bilet, m-am așezat
la masă și mă pregăteam de răspuns făcând unele
însemnări în ciornă. După mine a intrat și Valentin
Ghincul. După ce a tras bilet s-a așezat lângă mine. S-a
întâmplat așa că o întrebare din biletele noastre a coincis
sau era aproape după sens. Probabil că Valentin a tras de
câteva ori cu ochiul spre scrierile mele căutând vre-un
răspuns la întrebarea sa, că colonelul a observat și a
strigat la noi “Встать!”, ceea ce însemna “Sculați!”. Ne-
am ridicat. În acest moment a intrat în sala respectivă
următorul coleg. S-au salutat militărește. Colonelul se
adresează la el “Вы честно будете сдавать экзамен?”
(dumneavoastră o să susțineți examenele cinstit?). “Так
точно” (Întocmai) – răspunde colegul. “А то у нас есть
два шарлатана, которые списывают друг у друга” (Că
iată aici sunt doi șarlatani care se ocupă cu copiatul unul
de la altul) – prelungește colonelul și dinnou strigă la noi
33
“Встать!”, (Sculați!).“Вот они!” (Iată-i!). Scenariul s-a
repetat de câteva ori. Când intra cineva dintre colegi să i-
a bilet totul se repeta. A finisat epizodul cu micșorarea
notei mele de la 5 la 4, iar Valentin mi se pare că a fost
pedepsit cu nota 2. Deși eu primeam bursa majorată,
această notă n-a influențat negativ, dar totuși mă simțeam
intimidat.
Pe parcursul anilor de studii o parte din colegii
mei s-au căsătorit. Îm-i amintesc participările noastre de
la anul 4, mi se pare, la nunta lui Grigore Babără cu
mireasa Olga în satul Sofia, raionul Drochia. Am plecat
organizat cu un autobuz. Era o toamnă târzie și frig. La
nuntă ceva am luat la masă, dar eu personal înghețasem
bine. Eram cu soția. și ea înghețaseră de-a binelea.
Trebuia cumva să ne încălzim. Începusem a dansa, însă
mai trebuia ceva. Poate din băuturi alcoolice, dar pe
masă era doar țuică din sfeclă de zahăr. Mie nu-mi
plăcea această băutură , cu atât mai mult Maricicăi. Și în
genere noi nu prea foloseam alcool. N-am avut de ales și
am băut cred că vre-o sută de mililitri de acest basamac.

34
Această băutură și dansul ne-afăcut mai veseli și
dezghețați.
Când eram la anul 5, în luna decembrie s-a
căsătorit Anatol Buralacioc cu Haritina – studentă dintr-
un an mai mare de studii, facultatea Medicină. A făcut o
mică masă în apartamentul mătușei sale de pe str.
Cogâlniceanu. Am participat vre-o 10-12 colegi. Știind
deja povestea cu basamacul, care era pe masă, noi (eu cu
soția) am consumat doar puțină șampanie. Ne-am simțit
bine. Dar vre-o 2 colegi de ai noștri s-au luat la întrecere
la băut basamac. Unul dintre ei ulterior, n-a fost la lecții
3 zile, s-a simțit nu prea bine. Ne-am petrecut vesel, cu
vorbe bune de felicitări, am cântat multe cântece. Așa
era atunci. La petreceri se cânta și se dansa, chiar și în
apartamente. Toți erau bine dispuși.
Am participat de asemenea la înregistrarea civilă
de căsătorie a colegilor Constantin Poiată și Lidia Celac.
Toți veseli, îmbrăcați frumos, cu glume, desigur cu flori
și felicitări sufletești, am marcat acest eveniment. Le-am
urat casă de piatră, familie fericită, cu împliniri plăcute.

35
 Viața a demonstrat că, familiile formate la care
noi am participat au deja peste 50 de ani de viață
împreună, fără divorțuri, cu înțelegere reciprocă, copii,
nepoți și multe frumoase realizări.

Căsătoria lui Constantin Poiatu și Lidia Celac

După anul V, în timpul vacanței de vară, am fost

înrolați la cantonamente militare în or. Bălți. Timp de 2
luni ne-am antrenat la împușcat, la gărzile militare pentru
paza unităților militare (depozite etc.), servicii la
bucătăria ostășească, diverse înscenări de lupte. Se
întâmpla să mai obținem o mică ieșire în oraș.

36
 Grigore Friptuleac la cantonamente

O singură dată am obținut plecarea pe o zi la Chișinău

(cu avionul) la familie. În rezultatul cantonamentelor și
examenelor susținute la catedra militară am devenit
ofițeri de rezervă – sublocotinenți.

37
 Noi, studinți după anul V, la cantonamente

În perioada studiilor noastre activau în funcție de

șefi de catedră renumiți profesori universitari: Boris
Perlin (Anatomia omului),Vasile Anestiadi (Anatomia
patologică), Nicolai Cuznețov (Histologie), Mihail
Mihlin (Biochimia), Boris Șarapov (Neurologie),
Anatolii Zubcov (Fiziologie), Andrei Zorikin (Fiziologia
patologică), Vladimir Zaharog (Biologie), Isac Dobrinski
(Boli infescțioase), Ludmila Bogaciova
(Dermatovenerologie), Alexandru Korovin (Boli
interne), Tudor Chiticari (Pediatrie), Iakov Reznic
(Igiena Genarală), Eli Șleahov (Epidemiologie), Mihail
38
Ghehtman (Igiena socială și organizarea ocrotirii
sănătății) și mulți alții.
Frumoase amintiri avem de la disciplinile
preclinice și cele clinice. Deosebite erau prelegerile lui
Anatolii Zubcov la fiziologia normală. Ne plăceau și
lecțiile practice care ne-au fost de mare folos pentru
următoarele disciplini medicale, dar și pentru activitatea
practică: la boli interne lector era profesorul Alexandru.
Diordița, lucrarile practice ni le ducea Ludmila
Testemițanu; chirurgia ni se citea de Constantin Țîbîrnă,
iar lucrarile practice – Gheorghe Sorocean; la neurologie
ne citea prelegeri Boris Șarapov, la lucrări practice ne
bucuram de conferențiarul Victor Pîslaru; prelegeri la
bolile infecțioase ne citeau Isac Drobinskii și Constantin
Andriuță, lucrările practice – Eudochia Kurt-Iakoveț.
Cu multă plăcere am studiat disciplinil de
specialitate: Igiena generală cu rofesorul universitaerr,
Om Emerit, șeful catedrei Iacov Reznik (lucrări practice
cu Vera Sadovnicova, Gherghe Sprinceanu), igiena
alimentației cu Victor Vangheli (spre sfârșit cu Uliana
Jalbă); igiena muncii cu Vasile Iachim (la anul VI de
39
asemenea cu Dumitru Rusnac); igiena comunală cu
Filimon Avraman; igiena copiilor și adolescenților cu Ion
Hăbășescu; epidemiologia cu Eli Șleahov (lucrări
practice cu Lucia Andrieș, la anul VI cu Sergiu Covaliu);
microbiologia cu Alexandra Vizitiu (lucrări practice cu
Petru Galețchi); igiena socială și organizarea sănătății cu
Mihail Ghehtman (lucrări practice cu Eugen Popușoi).
La absolvirea facultății s-a organizat repartizarea
noastră în câmpul muncii. Era un model foarte original și
bun de repartizare. . În primul rând se făcea repartizarea
preventivă. Apoi, pentru repartizarea finală lucra comisia
cu participarea rectorului, reprezentantului ministerului
sănătății (viceministru sau seful secției de cadre),
reprezentanții structurilor obștești ai institutului, decanii
etc. Cu alte cuvinte era o comisie destul de mare care
examina dosarul, punea întrebari și se discuta despre
locul de muncă. Se lua decizia in funcție de interesele
statului, a absolventului, a familiei, dacă erau căsătoriți.
Conform repartizării, toți absolvenții, medici
deja, eram obligați să plecăm la locul de muncă și să
activăm acolo cel puțin 3 ani. După această perioadă
40
aveai dreptul să te transferi in alt raion sau in altă parte,
dar de asemenea prin coordonare cu Ministerul Sănătății.
Eu, personal, consider că, această practică de repartizare
a specialiștilor in genere și a medicilor în special, era
normală și ar fi bine să fie implementată și în ziua de
azi, ceea ce ar micșora deficitul de cadre medicale
indeosebi la sate.
Astfel, noi am fost repartizați prin toate colțurile
Moldovei.
Am absolvit facultatea 38 de colegi. După anul
IV, 2 colegi (Jan Voinovschi si Petru Corneiciuc) s-au
transferat la facultatea de medicină militară din or.
Cuibîșev (actualul or. Samara), Valentin Filipschi incă de
la anul 1 a abandonat facultatea, a intrat la facultatea de
jurnalistică a Institutului Pedagogic “Ion Creangă” din
Chișinău, alții nu s-au isprăvit cu studiile și au fost
exmatriculați.
A sosit momentul fericit de absolvire a facultății,
dar și tristul moment de despărțire a colegilor. Când am
luat diplomele, am ieșit din blocul central si ne-am
pomenit singuri, fără colegi. Toți s-au imprăștiat cu
41
emoții diferite, îngrijorați, încordați, au plecat pe la
căminele lor să-și ea valizele și să plece la locurile de
baștină, apoi la locurile de destinatie, conform
repartizărilor în câmpul muncii in calitate de medic.

După studii

Pe parcursul acestor 50 de ani de la absolvirea

facultății, care au trecut atât de repede, majoritatea
colegilor noștri din promoția anului 1970 au lucrat pe
prima linie de activitate practică, fiind specialiști
excelenți în domeniul de sănătate publică, fiind apreciați
la justa valoare de oamenii adevărați. Unii colegi au
devenit conducători ai instituțiilor medico-sanitare de
nivel republican sau raional. Practic toți colegii s-au
evidențiat prin vaste activități atât în țară cât și în afara
hotarelor republicii noastre.
Au demonstrat că profesia de medic este pe buna
dreptate considerată una dintre cele mai nobile din toate
profesiile, îndeosebi acea de domeniul profilaxiei.
Colegii noștri și-au onorat funcțiile de serviciu la un
nivel profesional înalt, muncind cu jertfire de sine,
42
deseori în afara orelor de lucru, conducându-se în
activitatea de zi cu zi de obligația supremă fixată în
jurământul lui Hippocrates.
S-au realizat pe parcursul anilor în mai multe
funcții cum sunt: supravegherea de stat, promovarea şi
protecţia sănătăţii publice; controlul de stat (inspecţia) în
sănătate; monitorizarea şi evaluarea stării de sănătate a
populaţiei; acreditarea activităţii instituţiilor medico-
sanitare şi farmaceutice; siguranţa ocupaţională. Pentru
aceasta au sesizat autorităţile competente referitor la
produsele şi serviciile neconforme; au organizat şi
efectuat vizite de consultanţă în scopul familiarizării
agenţilor economici şi consumatorilor cu cerinţele actelor
normative ce ţin de protecţia consumatorilor; au emis
decizii, în limita cadrului normativ, privind sistarea
activităţilor persoanelor purtătoare de agenţi patogeni ai
bolilor contagioase care prezintă pericol pentru sănătatea
publică în virtutea specificului muncii; au suspendat
valabilitatea sau au retras autorizaţiile sanitare de
funcționare;

43
 Colegii noștri, specialiști în sănătatea publică, au
supravegheat examenul medical al muncitorilor, de
asemenea au efectuat supravegherea medicală a
persoanelor care au fost în contact cu bolnavii contagioşi;
au colectat probe pentru analiza de laborator de la
persoanele aflate în contact cu sursele de infecţie şi
factorii de transmitere, au efectuat investigații etc.
În publacația actuală încercăm să caracterizăm
succint activitatea colegilor.
Babără Grigore – permanent a activat în calitate
de medc igienist în Centrul de Igienă și Epidemiologie –
CIE (actualul Centru de Sănătate Publică – CSP), din
raionul de baștină Drochia, în domeniul igiena copiilor și
adolescenților. Paralel s-a manifestat ca un gospodar
bun.
Bețco Filip – a fost repartizat în CIE (CSP) din
raionul Căușeni, unde a lucrat ca medic parazitolog.
După pensionare a plecat la Sanct-Petersburg la fiică. A
fost un specialist serios și și-a îndeplinit funcția la nivel
înalt.

44
 Bolocan Nicolae – a fost selectat de către
comisia de repartizare pentru activitate didactică în
cadrul Institutului de Stat de Medicină din Chișinău. Toți
anii de activitate i-a consacrat fiziologiei normale,
îndeplinindu-și funcția la catedra respectivă în calitate
de asistent, iar după susținerea reușită a tezei de doctor în
științe medicale - ca conferențiar universitar. Mai mulți
ani a fost vicedecan la facultatea de Medicină. După
pensionare s-a transferat cu traiul în or. Brașov,
România.
Bragaru Teodor – si-a desfășurat activitatea în
permanență în calitate de medic igienist în CIE (CSP) din
raionul Sîngerei. Era prietenos și comunicabil cu colegii
de facultate și cu colegii de muncă.
Burlacioc Anatol – a fost repartizat la lucru în
CIE (CSP) din raionul Leova, unde a activat timp de 3
ani, apoi s-a transferat la CIE (CSP) din or. Chișinău în
secția de igienă comunală (redenumită ulterior în igiena
mediului, actualmente sănătatea mediului). A rămas fidel
acestui domeniu de activitate până la pensionare. Când
veneam la el cu studenții pentru a se familiariza cu
45
activitatea practică, era atent, le povestea cu drag și îi
implica în activitatea zilnică de medic igienist. Specialist
de categorie superioară, exigent în activitatea
professională, nu uită și de un pic de umor și dispoziție
bună. Și-a demonstrate măestria și ca un bun gospodar.
Calin Vasile – în anii de studii ne-a fost șeful
nostru (torentului), a fost repartizat la Institutul
Moldovenesc de Cercetări Științifice în Igienă și
Epidemiologie (IMCȘIE). A obținut bursa de aspirantură
(doctorantură) la Moscova, își face teza în domeniul
medicinii sociale și organizării sănătății, susține cu
succes teza și devine doctor în științe medicale. Se
întoarce la IMCȘIE, activează în calitate de cercetător
științific superior și secretar științific. Din anul 1995
după unirea Centrului Republican de Igienă și
Epidemiologie cu IMCȘIE trece în instituția reformată –
Centrul Național Științifico-Practic de Igienă și
Epidemiologie (actual Agenția Națională pentru Sănătate
Publică) în direcția de știință de asemenea în calitate de
cercetător științific superior.

46
 Candeba Dora – căsătorită déjà cu colegul
nostru Mihai Moraru, obține locul de muncă în CIE
(CSP) din raionul Rîbnița, unde a activat în calitate de
medic bacteriolog până în anul 1986, când soțul este
transferat la Chișinău. Aici ea se încadrează în
laboratorul de boli extrem de contagioase a Centrului
Republican de Igienă și Epidemiologie.
Celac Lidia – este repartizată împreună cu soțul
său și colegul nostru Constantin Poiată în CIE (CSP) din
raionul Dondușeni, unde se încadrează în funcție de
medic igienist în igiena alimentației, domeniu căruia i-a
rămas fidelă până în ziua de azi.
Ciaglei Ion – cu plăcere accept repartizarea în
CIE (CSP) din raionul Strășeni unde activează ca medic
igienist în igiena alimentației, dar este atras de sistemul
de alimentație publică de asemenea din raionul Strășeni,
în care a activat mai mulți ani.
Corneciuc Petru – era un coleg vesel, se
isprăvea bine la învățătură, cânta la chitară și cu vocea.
Se întâmpla că ne veselea. După 4 ani de studii s-a
transferat la Institutul de Medicină din Kuibâșev
47
(Samara), Rusia, anume la facultatea de Medicină
Militară.
Dașanu Anton – fiind încă din anii de studenție
încadrat în structurile obștești ale institutului, în special
în sindicate, iar spre sfârșitul anilor de studii fiind
președinte al Comitetului Sindical, evident i s-a propus
să lucreze în cadrul ISMC. A fost încadrat la catedra de
Igienă. În scurt timp a fost transferat la disciplina de
Igienă comunală (actual Igiena mediului), unde
demonstra capacități didactice avansate, originale, așa
cum îi era caracterul lui extrem de organizat.
Dulcescu Anton – repartizat fiind la CIE (CSP)
din raionul Călărași, se încadrează în calitate de medic
epidemiolog, se isprăvește de minune, dar la interesat
transferarea, și o obține de la Ministerul Sănătății, la CIE
(CSP) din raionul Nisporeni. Aici activeazi de asemenea
în funcție de medic epidemiolog. Prin activitatea sa a
avut succese deosebite în profilaxia maladiilor
infecțioase.
Eladi Mihai – a activat permanent în CIE (CSP)
din raionul Anenii Noi în calitate de medic igienist în
48
igiena muncii, rămânând fidel acestui domeniu. A scris
frumoase poezii, are și 2 cărți de poezii publicate,
apărând cu ele și în unele publicații.
Eni Ion – fiind repartizat la CIE (CSP) din
raionul Ciadîr-Lunga, activează în calitate de medic
parazitolog și se manifestă în mod original precum îi este
caracterul. Respectând Legea privind serviciul de
sănătate publică, regulamentele respective, de câteva ori
îl avertizează pe un coleg, medic igienist, din același CIE
(CSP) despre nerespectarea regulelor la un obiectiv unde
cumula funcția de medic. Colegul credea că aceste
avertizări sunt niște glume. Dar Ion Eni, după câteva
avertizări, îl amendează conform legii, caz practic unic în
sistemul de sănătate publică. Multe situații interesante
povestea el. Ministerul Sănătății de câteva ori i-a propus
să-l numescă medic-șef al CIE (CSP). De fiecare dată el
refuza. L-am întrebat de ce nu acceptă. El zice, știi,
Grigore, nu pot accepta modul acesta sovietic de
activitate. De exemplu, dacă ai nevoie de cauciucuri
pentru mașina de serviciu, te adresezi la șeful respectiv.
Acesta nu-ți refuză, dar î-ți semnează cererea cu o
49
anumită culoare. Șeful depozitului, care livrează
cauciucuri, vede semnătura și culoarea care însemna că
nu trebuie să îndeplinești această cerință și zice. Știți,
până ieri erau cauciucuri dar s-au terminat, iar șeful n-a
fost pus la curent. Să știi Grigore, că astfel de situații
sunt răspândite pretutindeni, iar eu nu pot accepta așa
minciuni.
Fedcenco Lucian – a fost repartizat în Centrul
Republican de Igienă și Epidemiologie, unde a activat în
calitate de medic epidemiolog.
Friptuleac Grigore – am avut mai multe
propuneri la repartizarea în câmpul muncii: aspirantura la
Moscova, Centrul Republican de Igienă și
Epidemiologie, catedra de Igienă sau IMCȘIE. La
Moscova nu aveam posibilitate să plec având familie și o
sărăcie exprimată. Deci, rămâneau celelalte variante.
Eram confuz. Aveam nevoie de o consultație. Am apelat
la Andrei Discalenco, care era director la IMCȘIE și cu
care mă cunoșteam deoarece până la facultate lucrasem
în această instituție ca felcer laborant. A fost foarte
deschis cu mine. M-a sfătuit să rămân la catedră, unde
50
sunt posibilități mai mari de a avansa în specialitate.
Astfel, eu am dat acordul să rămân la catedra de Igienă.
Aici sub bagheta șefului de catedră, profesor
universiotar, Iacov Reznic, în anul 1979 am susținut teza
de doctor în științe medicale. Am trecut treptele didactice
de la asistent până la profesor universitar, decan al
facultății în anii 1995-1999 și șef al catedrei de Igienă în
anii 1999 – 2016. Paralel, prin cumul, am activat timp de
26 de ani (1993- 2019) la început în cadrul IMCȘIE, apoi
CNȘPIE (actuala Agenție Națională pentru Sănătate
Publică) in calitate de șef al laboratorului științific Igiena
Mediului. Actualmente activez la aceiași catedră în
calitate de profesor consultant.
Gajos Vasile, fiind băștinaș din Nordul
republicii, a solicitat repartizarea în raionul natal și fără
mare zăbavă este încadrat în CIE (CSP) al raionului
Briceni. A lucrat în această instituție 6 ani ca medic
igienist în domeniul igienei alimentației. Din cauza unor
situații încordate trece în secția metodico –
organizatorică a spitalului raional din Briceni. Trece apoi
la Leningrad (Sankt-Petersburg, se specializează in
51
medicina clinică, se încadrează și activează în calitate de
medic la Serviciul de Urgență Medicală. În legătură cu
obținerea independenței Republicii Moldova, în anul
1991, se repatriază, se instalează în Chișinău și activează
de asemenea la Serviciul de Urgență Medicală. Este
mulțumit de serviciul său îndeplinit cu sârguință și
plăcere.
Ghincul Valentin – este repartizat în raionul de
baștină la CIE (CSP) Căușeni, unde a fost elev al școlii
nr. 1, activând în calitate de medic epidemiolog timp de
1,5 ani. Apoi, se încadrează la IMCȘIE în Chișinău fiind
cercetător științific, dar nu se reține aici mult și se
angajează în CIE a raionului Lenin din Chișinău de
asemenea în calitate de medic epidemiolog. În anul 1975
este numit medic-șef al Casei de Educație Sanitară. Peste
2 ani grație unei activități exigente este numit în calitate
de medic-șef la CIE raionul Sovietic din Chișinău. După
unirea tuturor CIE rionale din Chișinău și centralizarea
lor în CIE (CSP) a mun. Chișinău, în anul 1992,
activează ca medic epidemiolog, iar peste câțiva ani
(1995) se angajează în calitate de vicepretor a sectorului
52
Rîșcani a mun. Chișinău, unde activează timp de mai
mulți ani. Aici se manifestă ca un om devotat muncii.
Gîrbu Mihai – a acceptat activitatea în CIE
(CSP) din raionul Ștefan-Vodă în calitate de medic
igienist preponderent în igiena muncii. Peste 1,5 ani este
transferat în CIE (CSP) a mun. Chișinău unde de
asemenea activează în calitate de medic igienist în igiena
muncii. Peste câțiva ani devine șef al secției igiena
muncii, apoi mai mulți ani îndeplinește funcția de medic-
șef adjunct al CIE (CSP) a mun. Chișinău, realizând
importante măsuri profilactice.
Godorozea Mihai – este încurajat și repartizat să
activeze în calitate de cercetător științific la IMCȘIE în
domeniul igienei muncii. Se include reușit în activitatea
științifică și în anul 1983 susține teza de doctor în științe
medicale la Institutul Central de perfecționare a
medicilor din Moscova. În 1988 trece la Agenția de
industrie agrară în calitate de fiziolog al muncii. În anul
1989 se încadrează în lucrul didactic la facultatea de
educație fizică și sport din cadrul Institutului de Stat
Pedagogic “Ion Creangă” din Chișinău, facultate care din
53
anul 1991 devine Institut de Stat de Educație Fizică și
Sport. Citește anatomia și fiziologia omului. Acest
Institut în anul 2006 devine Universitate de Stat de
Educație Fizică și Sport, în care conferențiarul Mihai
Godorozea activează până în prezant. Cu multă mândrie
duce lecții de masaj corporal și de chinetoterapie.
Gronic Olga – s-a transferat la facultatea noastră
la anul 2 de la Institutul de Medicină (de Igienă și
Sanitarie) din Sankt-Petersburg. La absolvire a fost
apreciată aparte deoarece a fost organizatorul de partid a
cursului nostru. I s-a dat prioritate la repartizare și a fost
îndreptată la IMCȘIE în calitate de cercetător științific.
Activează în domeniul igienei mediului, susține teza de
doctor în științe medicale. În 1985 este transferată în
Stația Sanitaro-epidemiologică Republicană (SSER) în
calitate de șef al laboratorului sanitaro-igienic.
Îndeplinește această funcție și pe parcursul reformelor,
când SSER se transform în CNȘPIE (CNSP), până în
anul 2006. A dirijat un colectiv profesionist de medici
laboranți și laboranți cu studii medii, realizând

54
importante analize a calității apei, aerului, solului,
produselor alimentare etc.
Lutenco (Hîncu) Parascovia – a solicitat să fie
repartizată în raionul Anenii Noi deoarece era déjà
căsătorită, a activat în CIE (CSP) în calitate de șef al
secției de igienă. În electorala din anul 1987 este aleasă
în funcție de primar al s. Bulboaca din raionul Anenii
Noi, îndeplinind această funcție timp de 8 ani. În anul
1995 se întoarce în CIE (CSP) raionul Anenii Noi
ducând funcția de medic igienist și realizând valoroase
măsuri profilactice. Este adepta omeniei, c0legialității,
muncii, calității.
Ivașco Andrei – este fidel locului de repartizare
pentriu a activa o viață în CIE (CSP) din raionul de
baștină Fălești în calitate de medic epidemiolog.
Niciodată nu și-a pus problema de a-și schimba locul de
muncă. Împreună cu colegii a realizat importante măsuri
de prevenire a maladiilot transmisibile.
Matei Petru – comisia a hotărât să fie repartizat
în CIE (CSP) din raionul Ștefsn-Vodă în calitate de
medic-igienist. Dar nu se reține mult aici, peste un an
55
este transferat în CIE (CSP) din raionul Strășeni, angajat
fiind ca medic igienist în domeniul igienii copiilor.
Devenind un profesionist cu experiență bogată o lungă
perioadă a îndeplinit funcția de șef de secție.
Moraru Mihai – a manifestat o activitate se
poate de spus zbucimată și foarte variată. Este repartizat
împreună cu soția Dora în CIE (CSP) din raionul Rîbnița,
unde manifestă o activitate înverșunată de medic în
igiena muncii. Fiind apreciat pozitiv, Ministerul
Sănătății îl numește în calitate de medic-șef al CIE
Rîbnița. Pe parcurs a fost observat că are o atitudine
foarte serioasă față de serviciul efectuat, producând o
impresie bună la conducătorii raionului. Deaceea
comitetul rational de partid practic l-a impus să treacă la
activitatea politică a raionului. Și aici Dânsul se
manifestă pozitiv, fapt pentru care în anul 1986 este
transferat în Comitetul Central al PCUS (la Chișinău) în
calitate de șef de direcție. În legătura cu proclamarea
independenței RM și lichidarea Comitetului Central al
PCUS, colegul nostru fiind apreciat ca om harnic și
diștept, este angajat în funcție de viceministru la
56
Ministerul Economiei, unde activează împreună cu
miniștrii Marian Lupu, apoi cu Ion Sturza. Din anul 1998
trece la munca diplomatică în calitate de secretar al
Ambasadei RM în România unde a activat timp de 4 ani.
Osadcenco Maria – cu zâmbet și satisfacere a
acceptat repartizarea în Cahul. Având o experiență
frumoasă de activitate medicală, se manifestă prin
activitate exemplară ca medic igienist în CIE (CSP) a
raionului Cahul, este numită șefă de secție, dar probabil
tângește despre medicina clinică. Având capacități
organizatorice, este invitată la sanatoriul Nufărul alb din
Cahul, unde activează în funcție de șefă de policlinică. În
legătură cu declarația independenței RM și a soțului
ucrainean de naționalitate, se transferă în or. Belaia
Țercovi din Ukraina.
Poiată Constantin – cu satisfacție primește
îndreptarea în câmpul muncii la CIE (CSP) din raionul
Dondușeni. Acolo împreună cu soția Lidia activează
toată viața. La început este încadrat în funcîie de medic
igienist în igiena comunală (actual igiena mediului), în
scurt timp devine șef al secției igienă. Din anul 1973
57
(peste 3 ani de activitate) este numit în funcție de medic-
șef al CIE (CSP). Îndeplinește această funcție timp de 37
de ani, isprăvinduse multilateral ca manager– în igienă,
epidemiologie, coordonând și lucrul de laborator sanitar
și microbiologic. După cedarea funcției manageriale a
continuat să mai activeze în funcție de igienist.
Sirețanu Dumitru – fiind un absolvent
exemplar, cu viziuni optimiste și bogate în privința
necesității profilaxiei maladiilor, este selectat pentru a
activa în SanEpidul (CiE) Republican, unde activează în
calitate de medic igienist în domeniul igienei comunale.
Peste 1 an de activitate este transferat în cadrul Direcției
Sanitaro-Epidemiologice a Ministerului Sănătății, în
funcție de inspector-medic de asemenea în domeniul
igienei mediului. A fost o perioadă de muncă asidue, de
plecări frecvente prin raioane cu controlul eficienței
realizărilor legislației sanitare, regulamentelor,
dispozițiilor ministerului etc. În rezultat Dl Sirețanu
făcea o informație de 20-30 de pagini, care erau
prezentate și discutate la Colegiul MS, se luau măsuri de
îmbunătățire a situației. Aici el activează 13 ani, iar în
58
anul 1984 i se propune să fondeze în cadrul CIE
Republican o secție de Igienă Mediului Înconjurător. În
secția creată de el, în calitate de șef de secție activează
până la pensionare (anul 2018). Totdeuna este zâmbitor
și cu dispoziție bună.
Smirnov Ivan – activează în CIE (CSP) din
raionul Orhei timp de 2 ani în calitate de medic
epidemiolog, apoi este încadrat la Stația regională de
profilaxie a pestei. Aici își duce funcția timp de 20 de
ani. Dar din cauza lichidării stației, este transferat în CIE
(CSP) Chișinău, inclusiv în funcție de sef al secției de
epidemiologie. Nu se reține mult aici și trece la Stația de
Hemotransfuzie. Fiind o fire căutătoare, trece și lucrează
timp de 5 ani la fabrica de conserve din or. Orhei. Ultimii
ani se încadrează reușit în Universitatea de Stat de
Medicină și Farmacie “Nicolae Testemițanu”, în calitate
de laborant superior la catedrele de anatomie a omului și
de anatomie operatorie. Duce și funcția de administrator
al blocului morphologic al Universității.
Șevcenco Olga – fiind déjà căsătorită, avea
dreptul să ceară repartizare la locul de lucru al bărbatului
59
dacă el avea studii superioare, absolvise facultatea și era
angajat. Acesta era motivul, care a convins comisia să-i
ofere loc de lucru în Chișinău. Fiind o fire liniștită n-a
căutat să se transfere în diferite locuri de muncă. De
aceea a activat o viață întreagă într-un singur loc, în CIE
(CSP) a or. Chișinău în calitate de medic bacteriolog.
Teaca Pavel - a solicitat îndreptare în raionul de
baștină Cimișlia. Comisia a fost înțelegătoare și i-a
acceptat dorința. Astfel, colegul nostru, care uneori ne
distra cu melodii frumoase interpretate la vioara sa, cu
care rar se despărțea, este angajat în CIE (CSP) a
raionului Cimișlia. Activează în funcție de medic
igienist în domeniul igienei alimentației timp de 20 de
ani. Fiind un specialist serios, este acceptat și i se
încredințează funcția de medic șef al CIE (CSP), pe care
o îndeplinește de asemenea timp de 20 de ani. Mai
lucrează câțiva ani ca medic igienist în igiena muncii, iar
din 2015 duce funcția de epidemiolog al spitalului
rational.
Tureatca Nicolae - acceptă repartizarea în
câmpul muncii în CIE (CSP) din or. Bălți. Activează aici
60
timp de 3 ani, însă observat fiind ca specialist serios, este
transferat la Ministerul Sănătății în calitate de medic-
inspector în cadrul Direcției sanitar0-epidemiologice.
Dispunând de capacitățile manageriale și 0 viziune largă
în domeniul profilaxiei maladiilor, peste 3 ani de muncă
în MS, este considerat necesar să fie transferat în funcție
de medic-șef al CIE din raionul Octombrie a or.
Chișinău. În această funcție se reține aproximativ 4 ani și
trece la lucrul admunistrativ în calitate de vicepreședinte
a Comitetului Executiv a Sovietului raional al
Deputaților Norodnici, raionul Octombrie (Chișinău). În
această postură activează 3 ani, apoi este numit în calitate
de medic-șef a CIE (CSP) a or. Chișinău. Este Om
Emerit. Meritul lui este că a reușit să unească toate CIE
raionale din or. Chișinău în una singură orășenească.
Activează în această funcție 19 ani după ce trece în secția
de epidemiologie în calitate de medic epidemiolog.
Voina Tatiana – s-a transferat la facultatea
noastră de la Institutul de Medicină din Irkutsk (Federația
Rusă). A fost repartizată la IMCȘIE în calitate de
cercetător științific. A activat în domeniul igienei copiilor
61
și adolescenților, în frunte cu profesoara Tamara
Krivoruciko, susține teza de doctor în științe medicale. În
1995 este transferată în Stația Sanitaro-epidemiologică
Republicană (SSER) în calitate de șef al laboratorului
științific Igiena Copiilor și Adolescenților. Realizează
câteva proiecte științifice din cadrul Academiei de științe
din Moldova. A conlucrat permanent cu medicii practici,
a contribuit la elaborarea mai multor ordine a
Ministerului Sănătății, regulamente igienice.

62
 ⁂

În loc de încheiere

Așa au decurs cei 56 de ani ai vieii noastre de la

înmatriculare și 50 de ani după absolvire. Am fost colegi
prietenoși, ne informam despre noutăți. Au trecut anii
studenției cu anumite succese, cu evenimente bune și mai
puțin bune, cu succese variate, iar pe parcursul activității
profesionale ne-am manifestat, în funcție de necesități și
posibilități, fiecare cu intenții de a ajuta populația în
lupta cu diferite maladii.
Succesele noastre au fost diferite, în dependență
de locul de muncă. Din cei 38 de colegi, absolvenți ai
anului 1970, unul este doctor habilitat în științe medicale,
profesor universitar; doi doctori în medicină,
conferențiari universitari; doi doctori în medicină,
cercetători științifici superiori; 5 medici-șefi ai CIE
(CSP), un viceministru, toți fiind medici de categorie
superioară, practic toți au activat în funcție de șefi de
secție. Pentru activitatea prodigioasă un coleg a fost

63
decernat cu Ordinul Gloria Muncii, doi – Om Emerit al
RM.
Toți și-au îchegat frumoase familii. Toți avem
copii. Majoritatea dintre noi avem nepoți, iar uniii - și
strănepoți. Ne bucurăm. Majoritatea sau isprăvit și din
punct de vedere material. O parte din colegi si-au
procurat apartamente în Chișinău – pentru copii sau
pentru sine. Copiii noștri s-au instalat în Chișinău sau în
țările europene. Astfel că noi am rămas singuri în
familie, copiii au plecat ca păsările. Iar noi, ne bucurăm
de succesele lor sau ne întristăm de plecarea lor. În acest
sens am scris o dată o adresare: “Voi copii! A-ți plâns
vre-o dată de dorul de părinți?. Voi părinți! A-ți plâns
vre-o dată de dorul de copii? Plecări, aiurea. Lacrimi”.
Cer iertare de această adresare, dar e doar opinia mea.
Cu 50 de ani în urmă am părăsit Alma Mater,
ne-am despărţit pentru a ne revedea uneori la seminarele
republicane, la unele conferințe sau congrese, la atestare,
la modulele de perfecționare, uneori întâmplător pe
stradă. Ne împărtășim cu noutățile, ne mai adâncim în
amintiri. Dar cu unii nu ne-am întâlnit niciodată. Noi
64
am avut o soartă extrem de variată, dar similară cu cea a
altor generaţii de medici. Însă, fiind char la vârsta
respectabilă, totuna rămânem optimiști, cu speranțe, cu
gânduri bune spre viitor. Și desigur, speranța noastră este
viitorul copiilor, nepoților și strănepoților.
S-au scurs déjà cincizeci de ani
De când eram studenți
Gustat-am toți din cel găvan
Dar am rămas prudenți.
Noi nu ne-am dus prin alte țări
Am stat cuminți acasă
Chiar de am fost și pe la mări
Dar ne-am întors la vatră.
Ne-am isprăvit lucrând ca medici
Și în familie la fel
Am dus povara celor vrednici
Și n-am zis că nu ne-ajunge zel
S-a așternut pe plete albul
Sau nici pe-acesta nu l-avem
Și tot mai mult simțim amurgul
Iar noi tot zicem: Nu ne dăm!
65
 Tot an de an ne întâlnim
De tinerețe ne-amintim
Unii însă nu mai vin
Iar lipsa lor noi o simțim
Suntem încă-n speranță toții
Aducem rugă Domnului
Să fie fericiți nepoții
Noi rămânând în voia LUI.

66
 Bibliografie

1. Baciu Gheorghe. Promoția XVIII a ISMC la 50 de

ani (1957 – 1963). Chișinău, 2013, 148 p.
2. Gherman Diomid. Așa a fost să fie... Chișinău,
Tipografia Academiei de Științe a Moldovei, 2008,
340 p.
3. Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie
“Nicolae Testemițanu” la 60 de ani. Chișinău, CEP
Medicina, 2005, 448 p.

67
 Poze

Grupa 1 de studenți (anul 6) la lecție cu profesorul

universitar Iacov Reznik

Grupa 2 de studenți (anul 6) la lecție cu dr. medicină

Filimon Avraman
68
Grupa 3 de studenți (anul 6) la lecție cu dr. medicină,
conferențiar Vasile Iachim

Grupa 4 de studenți (anul 6) la lecție cu dr. medicină,

conferențiar Vasile Iachim

69
 La întâlnirea de 10 ani după absolvirea facultății

70