Daniela Lucia MUNTEAN Silvia IMRE

ANALIZA MEDICAMENTULUI
GHID PRACTIC

2007
 CIP nr. 19385/22.11.2007

Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României

MUNTEAN, DANIELA LUCIA
Analiza medicamentului : ghid practic / Muntean Daniela Lucia,
Imre Silvia. – Târgu-Mureş : University Press, 2007
Bibliogr.
ISBN 978-973-7665-75-1

I. Imre, Silvia

615.074

Copyright  University Press Târgu-Mureş 2007

ReferenŃi ştiinŃifici:
Prof. univ. Dr. Silvia Duşa
Şef de lucrări Dr. Donáth Nagy Gabriella

Editura University Press - Târgu Mureş

Director de editură: Prof. Univ. Dr. Alexandru Şchiopu
CorespondenŃă / comenzi: U.M.F. Târgu Mureş, Romania
DirecŃia editurii: Tg Mureş, Str. Gh. Marinescu Nr. 38, cod 540139
Tel. 0744527700, 0265-215551, int. 126
Fax: 0265-210407

Tehnoredactare computerizată: Silvia Imre

 PrefaŃă

Lucrarea „Analiza medicamentului. Ghid practic” reflectă efortul de

sistematizare a unor metode analitice aplicate în controlul calităŃii formelor
farmaceutice, punând bazele unei abordări Ńintite, cu aplicabilitate directă la o
situaŃie concretă, a unui experiment. În fond, analiza medicamentului reprezintă o
strategie adaptată la o substanŃă chimică medicamentoasă, căreia trebuie să i
cunoască foarte bine proprietăŃile şi la condiŃiile şi dotările existente în laborator,
Ńinând cont de reglementările impuse de legislaŃie.
Trecând în revistă principalele proprietăŃi fizico-chimice care stau la baza
unei analize, lucrarea se adresează în primul rând studentului farmacist, ca viitor
profesionist în domeniul analizei medicamentului, dar poate fi consultată, în egală
măsură, şi de specialişti în domenii conexe.
Nu este uitată nici latura didactică, prezentarea succintă, dar suficient de
cuprinzătoare, urmărind cu perseverenŃă o viziune de ansamblu asupra
posibilităŃilor de determinare analitică, calitativă şi cantitativă, a medicamentului.
NoŃiunea de calitate reprezintă motivul central al lucrării. Calitatea
reflectă un atribut al unui produs final cu utilizare generală – medicamentul, iar
standardele impuse trebuie verificate cu scrupulozitate. Prin extensie, se poate
spune că la fel de importantă este calitatea unei analize, criteriile de validare ale
acesteia fiind pilonii care reflectă profesionalismul şi valoarea celui care
efectuează analiza medicamentului.

Autorii
 Cuprins

1. METODOLOGIA ANALIZEI MEDICAMENTULUI 1

1.1. PRELEVAREA PROBEI 3

1.2. PREGĂTIREA PROBEI REPREZENTATIVE PENTRU ANALIZĂ 4
1.2.2 BAZELE FIZICO-CHIMICE ALE METODELOR DE PREGĂTIRE A PROBELOR
PENTRU ANALIZĂ 8
1.2.3 PROPRIETĂłI ALE PRODUSULUI REZULTAT ÎN URMA PREGĂTIRII PROBEI
FARMACEUTICE 10
1.2.4 CLASIFICAREA TEHNICILOR DE PREGĂTIRE A PROBELOR FARMACEUTICE
PENTRU ANALIZĂ 12
1.2.5 EXTRACłIA LICHID-LICHID 12
1.2.6 EXTRACłIA ÎN FAZĂ SOLIDĂ 18
1.2.7 TENDINłE 20
1.3. TESTE ŞI PROCEDEE SPECIFICE DE ANALIZĂ 23
1.3.1 EXAMENUL ORGANOLEPTIC 23
1.3.2 DETERMINAREA UNOR PARAMETRI FIZICI, FIZICO-CHIMICI ŞI CHIMICI 24
1.3.3 REACłII DE IDENTIFICARE 24
1.3.4 DOZAREA PRINCIPIILOR ACTIVE 24
1.3.5 CONTROLUL UNIFORMITĂłII CONłINUTULUI 25
1.3.6 DETERMINAREA IMPURITĂłILOR 26
1.3.7 CONTROLUL AMBALAJULUI 27
1.4. SISTEMUL DE CALITATE ÎNTR-UN LABORATOR DE ANALIZA
MEDICAMENTULUI 28

2. PRINCIPALELE METODE DE ANALIZĂ UTILIZATE ÎN

LABORATOR. CONSIDERAłII TEORETICE ŞI PRACTICE 31

2.1. METODE TITRIMETRICE VOLUMETRICE 31

2.1.1 PRINCIPIU 31
2.1.2 VOLUMETRIA PRIN REACłII ACIDO-BAZICE (PROTOMETRIA) 35
2.1.3 VOLUMETRIA PRIN REACłII DE PRECIPITARE 41
2.1.4 COMPLEXOMETRIA 42
2.1.5 REDOXOMETRIA 43
2.1.6 TITRAREA KARL FISCHER 46
2.2. SPECTROMETRIA DE ABSORBłIE UV-VIS 48
2.2.1 GENERALITĂłI PRIVIND METODELE SPECTRALE DE ABSORBłIE 48
2.2.2 LEGEA BEER-LAMBERT 49
2.2.3 APLICAłII ALE SPECTROMETRIEI UV-VIS ÎN ANALIZA FARMACEUTICĂ
CANTITATIVĂ 51
2.2.4 ASPECTE INSTRUMENTALE ALE SPECTROMETRIEI UV-VIS 57
2.3. SPECTROMETRIA ÎN IR 58
2.3.1 PRINCIPIU 58
2.3.2 UTILITATEA ANALITICĂ A SPECTROMETRIEI ÎN IR 59
2.3.3 TEHNICA PREGĂTIRII PROBELOR ÎN SPECTROMETRIA ÎN IR 61
2.3.4 ASPECTE INSTRUMENTALE 63
2.4. METODE ELECTROCHIMICE DE ANALIZĂ 64
2.4.1 INTRODUCERE 64
2.4.2 POTENłIOMETRIA 65
2.4.3 CONDUCTOMETRIA 67
2.5. REFRACTOMETRIA 70
2.5.1 REFRACłIA LUMINII ŞI INDICELE DE REFRACłIE 70
2.5.2 REFRACłIA SPECIFICĂ ŞI MOLARĂ 72
2.5.3 APARATURĂ 74
2.5.4 APLICAłIILE REFRACTOMETRIEI 76
2.6. PUTEREA ROTATORIE 77
2.6.1 MOLECULE CU ACTIVITATE OPTICĂ 77
2.6.2 PUTEREA ROTATORIE ŞI PUTEREA ROTATORIE SPECIFICĂ 77
2.6.3 APARATURĂ 79
2.7. TITRAREA MICROBIOLOGICĂ 80
2.8. CROMATOGRAFIA PE STRAT SUBłIRE 81
2.9. CROMATOGRAFIA DE LICHIDE DE ÎNALTĂ PERFORMANłĂ 88
2.9.1 CROMATOGRAMA ŞI IMPORTANłA EI 89
2.9.2 APARATURĂ 92
2.9.3 ANALIZA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ PRIN CROMATOGRAFIE DE LICHIDE
DE ÎNALTĂ PERFORMANłĂ 95

3. APLICAłII EXPERIMENTALE 101

3.1. CONTROLUL PULBERILOR MEDICAMENTOASE 101

3.1.1 AMESTEC PULBERE STOMACALĂ 101
3.1.2 PULBERE CU RIVANOL ŞI ACID BORIC 104
3.1.3 PULBEREA SUSPENDABILĂ DE AMPICILINĂ 105
3.2. CONTROLUL SIROPURILOR 109
3.2.1 SIROPUL SIMPLU 109
3.2.2 SIROPUL SIMPLU CU CONłINUT DE FIER 109
3.2.3 SIROPUL CU DEXTROMETORFAN 111
3.3. CONTROLUL SOLUłIILOR MEDICAMENTOASE 113
3.3.1 SOLUłIE ALCOOLICĂ DE IOD IODURAT 113
3.3.2 SOLUłIE ALCOOLICĂ DE ACID SALICILIC ŞI REZORCINĂ 115
3.3.3 SOLUłIE DE CLORHIDRAT DE EFEDRINĂ 118
3.3.4 SOLUłIE DE LACTAT DE ETACRIDINĂ 0,1% (M/V) 120
3.3.5 SOLUłIE ANTIMICOTICĂ 122
3.4. CONTROLUL SOLUłIILOR PARENTERALE 126
3.4.1 SOLUłIE INJECTABILĂ DE ACID ASCORBIC 126
3.4.2 SOLUłIA INJECTABILĂ DE METOCLOPRAMIDĂ CLORHIDRAT 129
3.4.3 SOLUłIA INJECTABILĂ DE CAFEINĂ ŞI BENZOAT DE SODIU 131
3.4.4 SOLUłIA PERFUZABILĂ DE METRONIDAZOL 134
3.4.5 SOLUłIA PERFUZABILĂ DE GLUCOZĂ 137
3.5. CONTROLUL SUPOZITOARELOR 140
3.5.1 SUPOZITOARE CU PARACETAMOL 140
3.5.2 SUPOZITOARE CU DICLOFENAC SODIC 142
3.6. CONTROLUL UNGUENTELOR 145
3.6.1 UNGUENTUL (CREMA) CU FENILBUTAZONĂ 145
3.6.2 UNGUENT CU CLORAMFENICOL 146
3.7. CONTROLUL COMPRIMATELOR 148
3.7.1 COMPRIMATE DE METAMIZOL SODIC 148
3.7.2 COMPRIMATE DE CLORHIDRAT DE BROMHEXIN 149
3.7.3 COMPRIMATE CU ACID ACETILSALICILIC, PARACETAMOL ŞI CAFEINĂ 150
3.7.4 COTRIMOXAZOL COMPRIMATE 156
3.7.5 COMPRIMATE CU ACID ACETILSALICILIC, PARACETAMOL, CAFEINĂ ŞI
FOSFAT DE CODEINĂ 158
3.8. CONTROLUL CAPSULELOR 163
3.8.1 CAPSULE CU CLORHIDRAT DE TETRACICLINĂ 163
3.8.2 CAPSULE DE DOXICICLINĂ CLORHIDRAT 165
3.8.3 CAPSULE DE CEFALEXINĂ 166
3.9. CONTROLUL AMBALAJULUI 170
3.9.1 IDENTIFICAREA POLIETILENEI 170

4. BIBLIOGRAFIE 173
1. METODOLOGIA ANALIZEI MEDICAMENTULUI
Analiza medicamentului defineşte în sens larg examinarea părŃilor
constituente ale unui întreg (analusis = descompunere) reprezentat de
medicament, presupunând specific determinarea calitativă şi / sau
cantitativă a compoziŃiei şi / sau structurii substanŃelor sau amestecurilor
utilizând strategii, metode şi instrumente caracteristice.
Etapele analizei medicamentului pot fi reprezentante schematic
după cum urmează:

MEDICAMENT / 1. Prelevarea
SUBSTANłĂ probei
MEDICAMENTOASĂ

PROBA
2. Pregătirea probei
pentru analiză REPREZENTATIVĂ

PROBA FINALĂ DE 3. Determinări

ANALIZAT experimentale
(calitative, cantitative)

4. Evaluarea critică
DATE
a datelor
EXPERIMENTALE

REZULTATUL ANALIZEI
(BULETIN DE ANALIZĂ)

Figura 1.1. Etapele analizei medicamentului

Figura 1.2. schematizează principalele metode de analiză aplicate

la determinarea cantitativă a principiilor active din forme farmaceutice.

1
 Formă farmaceutică

Compuşi anorganici Compuşi organici

Metode spectrale (UV- Metode Metode volumetrice

Cationi Anioni VIS) cromatografice
(HPLC, CG -rar)

AbsorbŃie atomică Metode volumetrice

2

Emisie atomică Cromatogafie ionică

PotenŃiometrie cu
Colorimetrie electrozi specifici

Figura 1.2. Schema de determinare cantitativă a principiilor active din forme farmaceutice

2
 1.1. PRELEVAREA PROBEI

Analiza medicamentului trebuie să răspundă la întrebări simple cum

ar fi:

Pentru ce se face prelevarea probei?

Care sunt concentraŃiile prezente în probă?

În ce măsură substanŃele prezente afectează analiza? Etc.

Prelevarea
probelor

DEPOZIT FARMACII

Probe pentru
Probe de Probe pentru controlul
Probe pe lot Probe pe serie substanŃe preparate preparatelor
farmaceutice industriale elaborate
în farmacii

1 probă se împarte în 3 probe: 2 probe:

trei:
- 2 probe pentru - 1 probă pentru
- 2 părŃi pentru analiză analiză analiză
- 1 parte - contraprobă - 1 contraprobă - 1 contraprobă

Figura 1.3. Tipuri de probe prelevate

Din păcate adesea este dificil a răspunde într-o manieră simplă şi

corectă dacă nu dispunem de o probă reprezentativă, rezultată dintr-o
matrice mai mult sau mai puŃin complexă. Prelevarea probei, ca primă
etapă a analizei medicamentului, este în multe cazuri o operaŃie delicată a
protocolului experimental. Riscurile unor rezultate greşite ce au la bază un
proces defectuos de prelevare a probei reies sugestiv din fraza „O dozare
incorectă poate fi costisitoare şi jenantă, dar, mai rău, periculoasă şi
nocivă... este inutil să ai analişti foarte buni, aparate costisitoare şi cele mai

3
performante sisteme de detecŃie dacă proba prelevată nu este
reprezentativă sau se alterează înainte de analiză”1.
Prelevarea probei reprezentative pentru diferite forme farmaceutice,
indiferent de starea lor fizică, presupune un protocol experimental diferit de
la un tip de probă la altul, dar se remarcă aplicabilitatea următoarelor criterii
generale:
 Statistica prelevării – care are la bază numărul particulelor de analit,
n, şi deviaŃia standard relativă, DSR (n ∼ 1/DSR2)
 Variabilitatea probei – diferenŃele de conŃinut în analit sau de
compoziŃie a matricei în funcŃie de factorii externi suplimentari
 Stabilitatea probei prelevate
 Reglementări, legislaŃie, farmacopei – indică frecvent modul de
obŃinere şi de analiză a probei reprezentative, alte metode de
analiză putând fi utilizate numai după evaluarea lor printr-o metodă
standard. În acest context proba trebuie să reprezinte
caracteristicile produsului din lotul sau seria supusă controlului:
 Lot = o cantitate de materie primă presupusă a fi
unitară, din care se obŃin una sau mai multe serii de
produs;
 Serie = totalitatea unităŃilor de produs care au fost
obŃinute în condiŃii identice într-un singur ciclu de
operaŃii; unităŃile de produs care alcătuiesc o serie se
introduc în recipiente ca: flacoane, fiole, tuburi, pungi
etc., la rândul lor putând fi ambalate în cutii, pungi,
saci.
În figura 1.3 sunt prezentate tipurile de probe care sunt prelevate
din unităŃile în care se desfăşoară activităŃi farmaceutice.
Cantitatea prelevată (numărul unităŃilor farmaceutice prelevate),
modul de prelevare şi omogenizare depind de tipul de formă farmaceutică
analizată, starea de agregare în cazul materiilor prime, tipul materialului de
ambalaj controlat etc. Farmacopeile prevăd criterii care ghidează aceste
aspecte, atât în mod general (monografii generale ale formelor
farmaceutice), cât şi specific (monografii ale produselor farmaceutice).

1.2. PREGĂTIREA PROBEI REPREZENTATIVE

PENTRU ANALIZĂ

Validitatea rezultatelor obŃinute printr-o metodă de analiză depinde

în primul rând de calitatea probei prelevate şi de caracterul reprezentativ al
materialului de dozat. Se consideră la modul general că probele sunt
constituite din:
 una sau mai multe substanŃe de analizat numite analiŃi

1
Laboratory of the Government Chemist, 1996, 1993, Marea Britanie

4
  matrice definită de restul probei
Analiza probelor reprezentative se poate face:

direct, fără pregătire – rar (exemplu, analiza prin spectrometrie IR
de reflexie a pulberilor)

după o prelucrare specifică
Anumite metode de analiză sunt, prin natura lor, fie foarte selective,
fie foarte specifice, putând fi utilizate la detectarea sau dozarea analitului
considerat fără o prealabilă separare, iar analistul trebuie să aibă siguranŃa
că în condiŃiile experimentale date nu există un efect apreciabil al matricei,
astfel încât conŃinutul în analit nu va fi supra sau subdimensionat.

Figura 1.4. Scopul pregătirii probelor pentru analiză

Proba constituie, însă, adesea obiectul unui pretratament înaintea

analizei propriu-zise, pretratament care are ca scop:
o schimbarea de fază
o asigurarea stabilităŃii
o modificarea nivelului concentraŃiei
o eliminarea interferenŃelor etc.
Scopul şi principiile de bază ale dezvoltării unei metode de pregătire a
probelor sunt prezentate schematic în figurile 1.4 şi 1.5.

5
 Randament
(regăsire) Repetabilitate
suficient scopului
determinării

Reproductibilitate

Figura 1.5. Principii de bază ale dezvoltării unei metode de pregătire a

probelor pentru analiză

Controlul de calitate a principiilor active dintr-o formulare

farmaceutică presupune, de regulă, o extracŃie simplă şi dacă există
interferenŃe datorate excipienŃilor, acestea pot fi rezolvate aplicând metode
de analiză specifice de tipul cromatografiei. Există, totuşi, situaŃii în care
pregătirea probelor este mai complicată, de exemplu, la determinarea
cantitativă din formulări farmaceutice cu concentraŃii joase de principiu activ
sau care conŃin sisteme farmaceutice cu cedare specială.
Principalul motiv al efectuării extracŃiei înaintea analizei unui
medicament îl reprezintă îndepărtarea materialelor care pot interfera
determinarea. Aceasta devine imperativă dacă nu se utilizează ca metodă
de investigare cromatografia. Unele metode non-cromatografice, cum ar fi
spectrometria în infraroşu apropiat, nu necesită o pregătire a probelor,
utilizând metode matematice computerizate de eliminare a interferenŃelor.
Pe de altă parte, chiar şi când se utilizează metode cromatografice
de analiză, se pune problema îndepărtării componentelor matriciale
insolubile din comprimate sau a celor grase din creme, unguente,
supozitoare etc.:
a. Comprimate şi capsule
Dintre excipienŃi, mai des întâlniŃi sunt: lactoza, celuloza,
amidonul, manitolul. Aceste substanŃe sunt foarte polare şi
se dizolvă sau se înmoaie în apă. De aceea, în cazul
principiilor active hidrofile, extracŃia se realizează în mediu
apos cu un randament foarte bun. Dacă analiza se

6
 realizează prin cromatografie de lichide de înaltă
performanŃă în fază inversă, interferenŃii matriciali polari vor
elua practic odată cu solventul probei (la timpul mort) şi, în
acelaşi timp, dacă detecŃia se face în UV-VIS, aceşti
compuşi nu absorb. În mod similar, ei intereferă foarte puŃin
în spectrometria directă UV-VIS. Dacă analiŃii nu sunt
complet solubili în apă, atunci ca solvent de extracŃie se pot
folosi: etanol, metanol sau amestec de apă cu aceşti
solvenŃi în care excipienŃii amintiŃi se înmoaie.
LubrifianŃi: stearat de magneziu, acid stearic, polietilenglicol.
Reprezintă doar 1-2% din comprimat, de aceea capacitatea
lor de interferenŃă este redusă şi, în plus, sunt cromofori
slabi (absorb slab în UV-VIS).
Polimeri de acoperire: polizaharide modificate
(hidroxipropilmetilceluloză). ProporŃia din masa
comprimatului este de 3%, sunt hidrofili şi nu absorb în UV-
VIS.
ColoranŃii au potenŃial interferent deoarece sunt substanŃe
organice care absorb semnificativ în UV-VIS. ColoranŃii sunt
compuşi organometalici sau oxizi metalici care sunt puŃin
solubili în solvenŃii utilizaŃi, de regulă, la extracŃia din
comprimate şi capsule. Ei sunt, astfel, îndepărtaŃi prin
filtrarea materialului insolubil. Straturile externe de colorant
se îndepărtează prin spălare.
b. Suspensii şi soluŃii
ColoranŃii: sunt, în acest caz, substanŃe solubile în apă
(carotenoide, antociani etc.) care fie sunt îndepărtate prin
extracŃie în fază solidă cu schimbători de ioni (coloranŃii
cationici sau anionici), fie se separă cromatografic de analiŃi.
ConservanŃii: sunt structuri fenolice (nipagin, nipasol) sau
săruri cuaternare de amoniu (clorură de benzalconiu) care
absorb puternic în UV. În practică, fie se îndepărtează din
probă, fie se separă cromatografic de analit.
Materiale surfactante : sunt materiale întâlnite în cazul
suspensiilor de tipul detergenŃi polietilenglicolici care nu
absorb în UV şi au un potenŃial interferent redus.
c. Creme, unguente, supozitoare
Sărurile de sodiu şi potasiu ale acizilor graşi, trigliceridele,
surfactanŃii cationici şi neionici utilizaŃi la obŃinerea acestor
forme farmaceutice nu sunt cromofori puternici, dar pot
afecta, de exemplu, coloanele cromatografice în
cromatografia în fază inversă aderând în timp şi practic
ireversibil de faza staŃionară. ExtracŃia în apă a analiŃilor
hidrofili elimină aceste interferenŃe (materialele grase se
emulsionează la cald, dar se separă la răcire). Se mai

7
 practică extracŃii cu un amestec hexan-metanol-apă,
materialele puternic lipofile trecând în stratul hexanic.

1.2.2 Bazele fizico-chimice ale metodelor de pregătire

a probelor pentru analiză

Indiferent de tipul de metodă de pregătire aleasă, metodologia

experimentală are la bază câteva principii (noŃiuni) de chimie fizică (Figura
1.6).

PRINCIPII DE
CHIMIE FIZICĂ

INTERACłIUNI ECHILIBRUL DE
FIZICO-CHIMICE SOLUBILITATEA FAZĂ

Figura 1.6. Principii de chimie fizică care stau la baza dezvoltării unei metode
de pregătire a probelor pentru analiză

InteracŃiuni fizico-chimice

Tipuri de
Exemple de tehnici de preparare, caracteristici
interacŃiuni

Purificare pe răşini schimbătoare de ioni

Ionice
Afectate de: pH, tărie ionică

ExtracŃie în fază solidă normală (adsorbŃie)

Dipol-dipol Afectează regăsirea analiŃilor care se adsorb pe
particulele solide ale probei

8
 Tipuri de
Exemple de tehnici de preparare, caracteristici
interacŃiuni

Legături de ExtracŃie în fază solidă normală

hidrogen InfluenŃate de pH, solvenŃi, prezenŃa apei

Hidrofobe ExtracŃie lichid-lichid

Solubilitatea
 Este concentraŃia solutului atunci când acesta se află în
echilibru cu substanŃa solidă (soluŃie saturată).
 La pregătirea probelor solide şi semisolide, concentraŃia
soluŃiei finale de analit este mult mai mică decât solubilitatea
acestuia pentru a avea o regăsire reproductibilă.
 Factori care influenŃează solubilitatea:
o Natura solventului, amestecuri de solvenŃi (apă,
metanol, acetonitril etc.);
o pH;
o Tăria ionică;
o Temperatura etc.
Exemplu de influenŃă: solubilitatea acizilor carboxilici în soluŃii apoase este
mai mare la un pH > pKa + 2 la care predomină forma ionizată.

Echilibrul de fază
 Se consideră două faze total nemiscibile notate cu 1 şi,
respectiv, 2
 Solutul X se repartizează între cele două faze până la
echilibru:
X 1 ⇔ X2
Constanta de echilibru sau de repartiŃie va fi:

KD =
[X]1
[X]2
unde KD – constanta de repartiŃie, [X]1 şi [X]2 sunt concentraŃiile lui X în faza
1 şi, respectiv, faza 2
 Factori care influenŃează echilibrul de fază:
o Natura celor două faze;
o pH-ul fazei apoase (în cazul analiŃilor cu caracter
acido-bazic);
o Temperatura;

9
 o Tăria ionică a fazei apoase;
o Volumul celor două faze.

1.2.3 ProprietăŃi ale produsului rezultat în urma

pregătirii probei farmaceutice

Proba finală de analizat rezultată în urma etapelor prezentate

anterior prezintă o serie de proprietăŃi (Figura 1.7) caracterizate pe scurt în
continuare.

Figura 1.7. Caracteristicile probei finale de analizat

ConcentraŃia probei
 Este în legătură cu metoda instrumentală dezvoltată înainte
de metoda de pregătire a probei.
 Probele prea diluate pot fi concentrate prin:
• îndepărtarea unei părŃi de solvent;
• evaporare la sec şi reluare cu un volum mic de
solvent;
• extracŃie (lichid-lichid, în fază solidă etc.) urmată de
concentrare prin una din metodele de mai sus.

Selectivitatea

10
  ConstituenŃii matriciali ai soluŃiei rezultate în urma prelucrării
probei farmaceutice trebuie să nu interfereze determinarea
analitului. Exemple de interferenŃe:
• AbsorbŃii semnificative la aceeaşi lungime de undă
cu cea a analitului (metode spectrofotometrice);
• SubstanŃe interferente cu caracter acido-bazic în
cazul analiŃilor acido-bazici (volumetria acido-bazică);
• Proteinele plasmatice (metodele cromatografice) etc.

Regăsirea sau randamentul de prelucrare a probei

farmaceutice
 Să fie 100% în cazul controlului substanŃelor şi formelor
farmaceutice.
 Să fie consistent şi reproductibil în cazul probelor biologice
(se acceptă valori sub 100%).
 Un randament de prelucrare mare ⇒ acurateŃe şi precizie
adecvate.

Stabilitatea post-preparativă a analitului în soluŃia finală de analizat

 Trebuie asigurată pentru a nu interveni procese degradative
post-preparative care pot conduce la rezultate false.
 Se poate asigura prin:
• Ajustări de pH;
• Modificarea compoziŃiei solvenŃilor soluŃiei finale;
• MenŃinerea probei la temperaturi scăzute până la
analiză.

Compatibilitatea cu metoda instrumentală

 Spectrofotometria – solventul să nu absoarbă în domeniul
spectral de absorbŃie al analitului.
 Cromatografia de lichide de înaltă performanŃă (HPLC) -
solventul probei:
• să fie miscibil cu faza mobilă lichidă;
• pe cât posibil să aibă o compoziŃie asemănătoare cu
faza mobilă pentru a reduce:
o efectul de interferenŃă spectrală (în cazul
metodelor HPLC cu detecŃie în UV, de
fluorescenŃă);
o efectul asupra formei picului cromatografic.
• dacă din motive de solubilitate, solventul probei
diferă de faza mobilă, acesta trebuie ales astfel încât
să nu afecteze forma picului cromatografic şi Ńinând
cont de domeniul spectral în care se lucrează.
 Solventul (natură, pH) soluŃiei finale de analizat şi al soluŃiilor
standard de calibrare să fie identic.

11
 1.2.4 Clasificarea tehnicilor de pregătire a probelor
farmaceutice pentru analiză

Multitudinea tehnicilor de pregătire a probelor cere înŃelegerea

acestora după mai multe criterii de clasificare:

I. După scara la care interpretăm fenomenul, se deosebesc:

Separări macroscopice
o Filtrarea
o Metode ce implică efectul temperaturii şi presiunii (distilarea,
evaporarea, uscarea, liofilizarea)
o Metode ce implică solubilitatea (extracŃia cu solvenŃi,
cristalizarea, precipitarea)

Separări microscopice
o Metode ce au la bază principiile cromatografiei (extracŃia în
fază solidă, separări pe coloane)

II. După parcursul analitului în cursul prelucrării:

Tehnici de separare prin transfer de fază – substanŃa de separat

este transferată din faza probei de analizat într-o fază nemiscibilă
cu aceasta (extracŃia lichid-lichid), pe un suport solid (extracŃia în
fază solidă) sau prin utilizarea unei membrane semipermeabile
(dializă)

Tehnici de separare prin ruptură de fază – bazate fie pe
schimbări de fază ale substanŃei de separat (distilarea, sublimarea,
liofilizarea), fie pe precipitarea principiului activ (în urma concentrării
prin evaporarea solventului sau adăugarea unui reactiv sau solvent
în care acesta nu este solubil)

Aplicarea unuia sau altuia dintre procedeele mai sus amintite se

face în concordanŃă cu următoarele proprietăŃi ale substanŃelor de separat:
solubilitatea; volatilitatea; caracterul acid/bazic/amfoter sau neutru;
caracterul polar sau nepolar; stabilitatea substanŃei în cursul prelucrării etc.
Două dintre metodele de pretratament al probelor în vederea
analizei şi-au demonstrat în timp eficacitatea şi au cunoscut îmbunătăŃiri
care le asigură continuitatea în utilizare. Este vorba de extracŃia lichid-lichid
şi, respectiv, extracŃia în fază solidă al căror principiu va fi discutat în
continuare.

1.2.5 ExtracŃia lichid-lichid

Principiul de separare în extracŃia lichid–lichid se bazează pe

inegalitatea de solubilitate a componenŃilor în acelaşi solvent.

12
 ExtracŃia lichid-lichid reprezintă transferul unui analit A din soluŃia
probei, de obicei o fază apoasă, într-un solvent organic nemiscibil, când se
realizează o distribuŃie a analitului între cele două faze cu stabilirea unui
echilibru de repartiŃie (Figura 1.8).

A2
Faza 2

Faza 1
A1

Figura 1.8. Echilibrul de repartiŃie lichid - lichid

Dintre solvenŃi organici cei mai utilizaŃi sunt:

 Hidrocarburi lichide: n-hexan, n-heptan, benzen, toluen,
xilen;
 DerivaŃi halogenaŃi: diclormetan, cloroform, tetraclorura de
carbon;
 Cetone: acetona, metilizobutilcetona;
 Eteri: eter etilic, dioxan, terŃbutileter;
 AlŃi solvenŃi: dimetilformamida etc.
Avantaje:
- separare selectivă, cu randamente bune, dacă se alege judicios
solventul sau amestecul de solvenŃi, dacă se reglează pH-ul
corespunzător, sau dacă se face o derivatizare pre-extracŃie a
analitului ce trece într-un compus mai uşor şi mai selectiv extractibil
într-un anumit solvent;
- nu este stânjenită de adsorbŃie, de coloizi sau de culoarea soluŃiilor
- echilibrele de extracŃie se stabilesc relativ repede;
- separarea fazelor nemiscibile se face rapid în pâlnia de separare şi
mult mai uşor decât filtrarea;
- se pot realiza concentrări ale analiŃilor de sute sau mii de ori;
- se poate aplica atât pentru separarea unor cantităŃi mari de
substanŃă, cât mai ales pentru concentrarea urmelor şi ultraurmelor
de substanŃe.
Considerând o soluŃie conŃinând o singură substanŃă dizolvată în
mediu apos, prin adăugarea unui solvent organic nemiscibil cu apa,
substanŃa se repartizează între cei doi solvenŃi într-o proporŃie dependentă
de solubilităŃile substanŃei în cei doi solvenŃi; pentru aceasta este necesară
o agitare suficient de intensă a amestecului celor două faze. Procesul de
repartiŃie are un caracter dinamic, deoarece are loc un schimb constant de
molecule ale substanŃei, de o parte şi de alta a zonei de contact dintre cei
doi solvenŃi. La echilibru, care se stabileşte rapid, numărul de molecule

13
care traversează suprafaŃa de contact dintr-un solvent în altul este egal.
Dacă se consideră o substanŃă A care este solubilă în solvenŃii 1 şi 2, la
echilibru se poate defini coeficientul de partiŃie KD, care este egal cu
raportul concentraŃiilor molare ale substanŃei în cei doi solvenŃi:
A1 ↔ A2
[A]2 C A(2)
KD = =
[A]1 C A(1)
cu următoarele caracteristici:

Coeficientul de repartiŃie este constant la o temperatură dată, în
condiŃii ideale, când nu are loc nici o interacŃiune între analit şi
solvent.

Coeficientul de repartiŃie KD este caracteristic pentru o substanŃă
dată şi un cuplu de solvenŃi dat, dar el variază considerabil de la o
substanŃă la alta şi de la un solvent la altul.
În cazul în care o substaŃă se află în soluŃie în mai multe forme se
calculează coeficientul de repartiŃie condiŃional sau aparent D, în care
concentraŃiile substanŃei în cei doi solvenŃi se înlocuiesc cu sumele
concentraŃiile tuturor speciilor existente în cei doi solvenŃi:

D=
∑C A(2)

∑C A(1)

Având în vedere că în practică se urmăreşte transferul analitului din soluŃia

probei (1) în solventul de extracŃie (2) sub forma unei singure specii, se
utilizează, de regulă, coeficientul de distribuŃie KD convenŃional,
considerând D ~ KD.
Din punct de vedere practic, extracŃia lichid-lichid este importantă în
cazul substanŃelor cu caracter slab acid sau slab bazic. În acest caz trebuie
să se Ńină seama de faptul că o mică parte dintr-o substanŃă cu caracter
slab acid sau bazic este disociată şi aceasta este o pierdere pentru
extracŃie.
Este însă posibil să fie inhibată disociaŃia unei molecule acide prin
acidulare cu un acid tare, deci scăderea pH-ului, când echilibrul reacŃiei de
disociere este deplasat practic total spre stânga, în soluŃie existând numai
molecule de acid neionizate extractibile într-un solvent nepolar, nemiscibil
cu apa.
Considerând un medicament slab acid HA, acesta disociază în
soluŃii apoase astfel:

HA + H2O → H3O + + A − Ka =
[H ][A ]
+ −

← [HA ]
În cazul în care soluŃia nu este acidulată, în aceasta se găsesc, în afară de
molecule HA, şi anioni A- negativi, ioni de hidrogen şi de hidroniu, de aceea
pentru aprecierea extracŃiei dintr-o soluŃie apoasă aq într-un solvent
organic org se utilizează coeficientul de repartiŃie convenŃional, dat de
relaŃia:

14
 [HA ]org. [HA ]org.
D= =
[HA ]aq + [A − ]aq  K a 
[HA ]aq + 1 +
 K 
[ ]
H+ aq 
logD = logK D − log1 + + a 
 H aq  [ ]
Dacă soluŃia este acidulată se poate utiliza coeficientul convenŃional de
repartiŃie:
[HA ]org.
KD =
[HA]aq
În funcŃie de valoarea raportului Ka /[H]aq se pot face două
aproximaŃii:
- în cazul în care pH < pKa -2, raportul Ka/[H]aq <0,01 este neglijabil
faŃă de unitate; în acest caz log D ≈ log KD, iar influenŃa pH-ului este nulă;
- în cazul în care pH > pKa + 2, raportul Ka/[H]aq este mare faŃă de 1
şi
log D ≈ log KD – log Ka/ [H]

O
H
N
O
N
H
O

Figura 1.9. VariaŃia coeficientului de partiŃie a acidului barbituric în funcŃie de

pH

În figura 1.9 este prezentată diagrama extracŃiei unui acid slab,

acidul barbituric, în funcŃie de pH-ul soluŃiei. Din această figură se observă
că la un pH mai mare de 5,5 începe să scadă coeficientul de repartiŃie al
acidului slab.
În cazul bazelor situaŃia este inversă. Se admite că baza organică
medicamentoasă este protonată, ea fiind acidul conjugat al bazei libere (B).
În soluŃie are loc reacŃia de hidroliză a bazei protonate cu formarea bazei
libere B şi a ionului hidroniu:

15
 [B][H+ ]
BH+ + H2O → B + H3O + Ka =
← [BH+ ]
 1 + [H ] 
+
logD = logK D − log 
 Ka 
- La un pH < pKa – 2, raportul [H] / Ka este foarte mare faŃă de unitate
astfel că:
log D ≈ log KD – pKa + pH
- La un pH > pKa + 2, raportul [H] / Ka devine neglijabil faŃă de 1, iar
D tinde către coeficientul de repartiŃie convenŃional KD, D→KD,
influenŃa pH-ului nefiind perceptibilă. În soluŃie nu există ioni ai
bazei protonate, aceasta fiind sub formă de molecule neionizate.
În figura 1.10 este prezentată diagrama extracŃiei unei baze slabe
(chinolina), în funcŃie de pH.

Figura 1.10. VariaŃia coeficientului de partiŃie a chinolinei

în funcŃie de pH

În modul cel mai simplu, extracŃia se realizează cu ajutorul unei

pâlnii de separare (figura 1.11) prin introducerea probei, solventului de
extracŃie şi a reactivilor pentru ajustarea pH-ului, urmată de agitarea
energică, separarea straturilor şi decantarea prin scurgerea consecutivă a
celor două faze.

16
 Separarea cantitativă nu este
posibilă printr-o singură extracŃie,
dar se poate realiza o astfel de
separare prin 3-4 extracŃii succesive.
Dacă se notează cantitatea
iniŃială a substanŃei în proba de
analizat, cu Q1o, iar cantitatea de
substanŃă extrasă în solventul de
extracŃie cu Q2, şi cantitatea de
substanŃă rămasă în solventul iniŃial
cu Q1, se poate calcula coeficientul
de repartiŃie, pentru fiecare echilibru
realizat (pentru fiecare extracŃie):

α = Q2/Q1

Randamentul de extracŃie se
calculează făcând raportul dintre
cantitatea totală de substanŃă
extrasă ΣQ2 şi cantitatea iniŃială de
substanŃă Q1o:

ρ=
∑Q 2

Q1o
Figura 1.11. Pâlnie de unde ΣQ2 reprezintă suma
separare cantităŃilor extrase în cele n repartiŃii,
ale căror volume se reunesc. De
regulă randamentul de extracŃie se
exprimă în procente utilizând o relaŃie în care se utilizează concentraŃiile
molare cM:
c M2 V2
η= 100
c M2 V2 + cM1 V1
unde η - randamentul de extracŃie
V - volumele celor două faze între care se realizează repartiŃia

1.2.5.1 ExtracŃia simplă

ExtracŃia simplă constă în extragerea cu un solvent (2) într-o

singură operaŃie a cantităŃii maxime posibile dintr-o substanŃă existentă în
probă la momentul iniŃial în solventul (1). Solventul de extracŃie (2) se alege
astfel încât substanŃa ce se extrage să aibă o solubilitate mai mare în acest
solvent şi o solubilitate mică în solventul iniŃial (1). Pentru ca extracŃia să
aibă loc este necesară o agitare energică, după care amestecul se lasă în
repaus pentru separarea celor două faze (1) şi (2), iar apoi se face

17
decantarea fazei de extracŃie (2) care conŃine substanŃa şi care se numeşte
extract (sau strat extras). În acest caz are loc un proces de repartiŃie a
substanŃei între cei doi solvenŃi, evident într-o măsură mult mai mare în
solventul de extracŃie (2).
Cunoscând cantitatea de substanŃă iniŃială (Q1)o şi notând cu (Q2)
cantitatea de substanŃă extrasă, se poate calcula randamentul de extracŃie
astfel:
ρ=
(Q2 ) = (Q2 ) = α unde α = (Q2 )/(Q1 )
(Q1 )o (Q1 ) + (Q2 ) 1 + α
1.2.5.2 ExtracŃia repetată

În majoritatea cazurilor, soluŃia rămasă după extracŃia simplă

conŃine cantităŃi importante, deloc neglijabile de analit care nu pot fi
aruncate sau pierdute. De aceea, de obicei se fac extracŃii repetate cu
volume mici de solvent, fracŃiunile extrase reunindu-se în final şi
evaporându-se excesul de solvent. Volumul de solvent este mai mare, dar
rezultatul este mai bun.
ExtracŃia repetată se poate realiza cu ajutorul pâlniei de separare,
în care se introduce proba, solventul de extracŃie, alŃi reactivi, iar după
agitare puternică şi separarea fazelor se decantează extractul. Se adaugă
apoi un volum nou de solvent egal cu primul şi se repetă operaŃia de 5-6 ori
cu porŃiuni mici de solvent. Se reunesc extractele şi se reduce volumul
solventului prin evaporare.

1.2.6 ExtracŃia în fază solidă

Această tehnică se bazează pe reŃinerea componenŃilor dintr-o

probă pe o fază staŃionară solidă, urmată de eluarea acestora cu un solvent
potrivit, procesele
elementare de transfer
Rezervor de masă fiind analoage
probă
celor din cromatografia
de lichide pe coloană.
Fază
Separarea are lor
Frită staŃionară într-un cartuş de
poroasă extracŃie descris în figura
1.12. ExtracŃia în fază
solidă (“solid-phase
extraction” SPE) se
poate aplica tuturor
Figura 1.12. Cartuş de extracŃie în tipurilor de probe lichide
fază solidă şi solide.

18
 Ca metodologie (Figura 1.13), extracŃia în fază solidă presupune
parcurgerea următorilor paşi:
a. Coloana de extracŃie este spălată cu un volum de solvent
egal cu 5-10 volume de fază staŃionară. Solventul de
spălare este cel care va fi folosit la eluŃia analiŃilor sau o
soluŃie tampon, în cazul în care faza staŃionară este o răşină
schimbătoare de ioni.
b. Proba cu analiŃi (F,O) este aplicată pe coloana de extracŃie
după dizolvarea într-un solvent potrivit (solventul trebuie să
fie un eluent slab pentru tipul de analiŃi şi fază staŃionară în
discuŃie). Trecerea este favorizată de vid. Solventul probei
străbate faza staŃionară, în timp ce analiŃii şi alŃi compuşi
rămân în aceasta.
c. Coloana este, apoi, spălată cu un solvent care scoate
compuşii nedoriŃi (aceasta presupune o bună cunoaştere a
proprietăŃilor fizico-chimice ale analiŃilor şi fazei staŃionare).
d. AnaliŃii sunt eluaŃi pe rând cu solvenŃi potriviŃi (eluŃie
selectivă).

Figura 1.13. Principiul extracŃiei în fază solidă

ExtracŃia în fază solidă multiplă se face cu ajutorul unui echipament

care lucrează sub vid (Figura 1.14), având ca elemente principale: camera
de colectare vidată, sistem de producere a vidului.
ExtracŃia SPE prezintă unele avantaje faŃă de extracŃia lichid–lichid
dintre care se pot menŃiona:
• se utilizează coloane mici de extracŃie, numite cartuşe de extracŃie,
care conŃin o fază staŃionară solidă, evident insolubilă în faza de
eluŃie care este utilizată;

19
 • fazele staŃionare sunt
selective, iar
selectivitatea se poate
mări prin alegerea
judicioasă a fazei
staŃionare în funcŃie de
natura analitului sau a
analiŃilor şi prin
optimizarea condiŃiilor
operative de adsorbŃie
şi de eluŃie;
• reducerea apreciabilă a
volumului probelor şi a
celor de solvent, ceea
ce elimină etapa de
concentrare a
extractului prin
Figura 1.14. Aparat de eliminarea excesului de
extracŃie în fază solidă cu
solvent; se evită
mai multe locuri
concentrarea
eventualelor impurităŃi ca şi a pierderilor posibile din alte tehnici ;
• se simplifică mult matricea în care se află analitul după extracŃie,
deoarece prin fixarea analitului se îndepărtează marea majoritate a
componenŃilor indezirabili din probă; apoi se spală cartuşul şi se
eluează analitul absorbit.
• simplitatea şi rapiditatea metodei.

1.2.7 TendinŃe

Ca în orice domeniu, tehnicile de pregătire a probelor pentru analiză

sunt supuse progresului, urmărindu-se eficientizarea şi îmbunătăŃirea
calităŃilor probei finale de analizat. Figurile 1.15-1.19 exemplifică tendinŃele
actuale în acest sens.

20
 TendinŃe actuale
în pregătirea
probelor
pentru analiză

Instrumente Eliminarea Miniaturizarea

Automatizarea analitice completă a tehnicii
totală cu specificitate pregătirii de pregătire
înaltă probelor a probelor

Figura 1.15. TendinŃe în pregătirea probelor

a b

Figura 1.16. Automatizarea (totală, parŃială) a pregătirii probelor:

a. sistem robotizat de prelevare probă, adăugare de reactivi etc.; b. sistem de extracŃie în fază solidă în
flux (în flux - proba extrasă este trimisă automat într-un sistem de analiză, de exemplu, un
spectrofotometru sau un sistem de cromatografie de lichide de înaltă performanŃă)

21
 Figura 1.17. Echipamente analitice cu specificitate înaltă - sistem de
cromatografie de lichide de înaltă performanŃă cu detector de spectrometrie
de masă

Figura 1.18. Miniaturizarea Figura 1.19. Analiza directă a

(nanotehnologie) pregătirii probelor – dipozitiv de reflectanŃă
probelor totală atenuată utilizat în
spectrometria IR (pulberile sunt
introduse ca atare în dispozitiv)

22
 1.3. TESTE ŞI PROCEDEE SPECIFICE DE ANALIZĂ

Analiza medicamentului necesită condiŃii particulare cu rigori

specifice ale aplicării metodelor de investigare calitativă şi cantitativă la
medicament, complexitatea compoziŃiei formelor farmaceutice
presupunând procedee de separare eficiente şi sensibile, utilizarea de teste
şi procedee specifice de analiză.
Parametrii de calitate ai substanŃelor şi formelor farmaceutice sunt
înscrişi în farmacopei sau în monografii elaborate de producător.
Farmacopeile sunt oficializate în fiecare Ńară şi reglementează controlul
medicamentelor.

1.3.1 Examenul organoleptic

Examenul organoleptic implică verificarea parametrilor cuprinşi în

figura 1.20.

ASPECT

GUST CONTROLUL CULOARE

ORGANO-
LEPTIC

MIROS

Figura 1.20. Controlul organoleptic

Aspectul, culoarea, mirosul şi gustul se controlează conform

regulilor prevăzute în farmacopeile în vigoare.
23
 1.3.2 Determinarea unor parametri fizici, fizico-chimici
şi chimici

Structura unei substanŃe defineşte în mod unic proprietăŃile fizice,

chimice şi biologice ale acesteia. Cunoaşterea proprietăŃilor fizico-chimice
ale substanŃelor medicamentoase permite interpretarea performanŃei lor
biologice şi oferă baza unei orientări corecte în formularea medicamentelor.
ProprietăŃile fizice, împreună cu derivatizarea chimică (capacitatea
de transformare prin reacŃii chimice într-un produs măsurabil analitic) şi
reacŃiile de degradare joacă un rol important în designul unei metode de
analiză.
Dintre parametri se evidenŃiază în analiza farmaceutică următorii:
- solubilitate
- densitate
- vâscozitate
- pH-ul
- indicele de refracŃie şi refracŃia specifică
- puterea rotatorie şi puterea rotatorie specifică
- indici de aciditate, saponificare, esterificare, de iod etc.
- punct de fierbere, de picurare, topire, solidificare etc.
Determinarea acestor parametri se face în conformitate cu
prevederile monografiilor generale din farmacopee şi au caracter orientativ.

1.3.3 ReacŃii de identificare

Identitatea medicamentelor presupune:

- identificarea substanŃelor pure ca atare prin reacŃii de grup şi individuale;
- detecŃia substanŃelor medicamentoase din forme farmaceutice:
a. din matrice simple → se poate realiza direct
b. din matrice complexe → necesită un pretratament al probei, după
care se face detecŃia chimică printr-o reacŃie specifică sau cel puŃin
selectivă sau cu detectori instrumentali (UV, IR, fluorimetrici,
refractometrici, polarimetrici etc.)

1.3.4 Dozarea principiilor active

Calitatea unui medicament îmbracă mai multe aspecte. În primul

rând acesta trebuie să conŃină cantitatea înscrisă pe etichetă din fiecare
principiu activ, în limitele normelor aplicabile, şi să conŃină această cantitate
în fiecare doză unitară.
Determinarea cantităŃii de principiu activ se face prin metode de
analiză care au la bază proprietăŃi analitice ale speciilor chimice de

24
determinat. Prin proprietate analitică se înŃelege orice însuşire fizică sau
chimică prin care o specie chimică se aseamănă cu altele (însuşire de
grup), dar şi orice însuşire prin care specia chimică se diferenŃiază de
celelalte şi care serveşte scopurilor analitice. Exemple de proprietăŃi
analitice: funcŃiile acido-bazice, funcŃiile redox, ionizarea substanŃelor în
condiŃii determinate, capacitatea de a interacŃiona cu radiaŃiile
electromagnetice etc. Manifestarea proprietăŃilor analitice poate fi uşor de
observat organoleptic (formarea unui precipitat) sau cu ajutorul
instrumentelor (lungimea de undă a maximului de absorbŃie de radiaŃii).
În esenŃă analiza cantitativă (dozarea) a unui medicament
presupune extragerea unei informaŃii numerice de natură absolută (masa)
sau relativă (concentraŃia) a unuia sau mai multor principii dintr-un produs
medicamentos, parcurgând etapele:
- ObŃinerea unei valori în urma efectuării unor măsurători (fizice,
chimice, fizico-chimice) în care parametrul măsurat (indice de
refracŃie, volumul de titrare, absorbanŃa etc.) se află în legătură
directă cu cantitatea de analit din probă.
- Interpretarea cantitativă prin raportarea parametrului măsurat la un
etalon sau o mărime specifică de referinŃă (absorbanŃa specifică,
puterea rotatorie specifică etc.).
- Exprimarea rezultatului pe unitatea, masa sau volumul de formă
farmaceutică care va Ńine cont de modul de prelucrare a probei
(diluŃii, concentrări), cantitatea/volumul de produs medicamentos
luat în lucru, masa medie a unităŃii de formă farmaceutică etc.

1.3.5 Controlul uniformităŃii conŃinutului

Determinarea uniformităŃii conŃinutului preparatelor unidoză se

bazează pe determinarea conŃinutului individual în substanŃă activă al
unităŃilor care compun proba; se verifică astfel că aceste conŃinuturi
individuale se află în limitele stabilite, faŃă de conŃinutul mediu al probei.
Determinarea nu este obligatorie pentru preparatele cu polivitamine
şi oligoelemente, precum şi în alte cazuri justificate şi autorizate.
Modul de lucru presupune pulverizarea la întâmplare a 10 unităŃi din
preparatul de analizat şi dozarea individuală a substanŃei active a fiecăreia,
printr-o metodă analitică adecvată.
Evaluarea determinării se face după mai multe criterii, in funcŃie de
specificaŃiile monografiei formei farmaceutice respective2.
În cazul comprimatelor, pulberilor pentru uz parenteral, insertelor
oftalmice şi suspensiilor injectabile, preparatul este corespunzător atunci
când conŃinutul individual în substanŃă activă al fiecărei unităŃi este cuprins
între 85% şi 115% din conŃinutul mediu. Preparatul nu este corespunzător
atunci când conŃinutul individual nu este cuprins între aceste limite pentru

2
Farmacopeea Română, ediaŃia a X-a, suplimentul 2004.

25
mai mult de o unitate sau atunci când conŃinutul individual al unei unităŃi
este în afara limitelor de 75% - 125% din conŃinutul mediu.
În cazul în care conŃinutul individual al unei singure unităŃi nu este
cuprins între 85% şi 115%, dar este cuprins între 75% şi 125% din
conŃinutul mediu, se prelevează la întâmplare alte 20 de unităŃi şi se
dozează individual substanŃa activă a fiecăreia. Preparatul este
corespunzător dacă cel mult o unitate, din cele 30 prelevate, nu are
conŃinutul individual cuprins între 85% - 115% din conŃinutul mediu şi dacă
conŃinutul nici uneia dintre unităŃi nu este în afara limitelor de 75% - 125%
din conŃinutul mediu.
În cazul capsulelor, pulberilor, altele decât cele pentru uz
parenteral, granulelor, supozitoarelor şi ovulelor, preparatul este
corespunzător atunci când conŃinutul individual al cel mult uneia dintre
unităŃi este în afara limitelor de 85% – 115% din conŃinutul mediu, dar nu şi
în afara limitelor de 75% - 125% din conŃinutul mediu.
Preparatul nu este corespunzător atunci când conŃinutul individual a
mai mult de 3 unităŃi este în afara limitelor de 85% - 115% din conŃinutul
mediu sau atunci când conŃinutul individual al uneia sau mai multor unităŃi
este în afara limitelor de 75% - 125% din conŃinutul mediu.
În cazul în care conŃinutul individual a 2 sau cel mult 3 unităŃi este în
afara limitelor de 85% - 115% din conŃinutul mediu, dar nici un conŃinut
individual nu este în afara limitelor de 75% - 125% din conŃinutul mediu, se
prelevează la întâmplare alte 20 unităŃi şi se dozează individual substanŃa
activă a fiecăreia. Preparatul este corespunzător dacă pentru cel mult 3 din
cele 30 de unităŃi conŃinutul individual este în afara limitelor de 85% - 115%
din conŃinutul mediu şi dacă nici un conŃinut individual nu este în afara
limitelor de 75% - 125% din conŃinutul mediu.
În cazul sistemelor terapeutice transdermice, preparatul este
corespunzător atunci când conŃinutul mediu al celor 10 unităŃi de preparat
este cuprins între 90% şi 110% din conŃinutul indicat pe etichetă, iar
conŃinutul individual al fiecărei unităŃi este cuprins între 75% şi 125% din
conŃinutul mediu.

1.3.6 Determinarea impurităŃilor

ImpurităŃile reprezintă totalitatea substanŃelor străine dintr-o

substanŃă medicamentoasă sau dintr-un medicament. Prin substanŃe
străine se înŃelege totalitatea altor substanŃe decât substanŃa
medicamentoasă farmacologic activă
ImpurităŃile provin din:
• Materiile prime utilizate în procesele de fabricaŃie
• Purificarea incompletă a materiilor prime sau a
intermediarilor obŃinuŃi în diversele etape de sinteză
• SolvenŃi
• Reactivi

26
 • Conservare necorespunzătoare a materiilor prime, a
intermediarilor sau produselor finite
• Atmosferă etc.
Pot fi impurităŃi organice şi anorganice.
CondiŃiile generale şi specifice privind determinarea limitelor de
impurităŃi anorganice sunt descrise în farmacopeea în vigoare.
În ceea ce priveşte determinarea impurităŃilor organice, în funcŃie de
natura substanŃelor cărora li se efectuează controlul se aplică două
procedee:
a. procedeul prin calcinare
b. procedeul cu acid sulfuric
În cadrul fiecărei monografii există o listă cu impurităŃi care trebuie
controlate, precum şi metode specifice de analiză (de regulă, metode
cromatografice). Sunt indicate, de asemenea, conŃinutul maxim acceptat
pentru fiecare impuritate în parte sau suma acestora.

1.3.7 Controlul ambalajului

Asigurarea calităŃii unui produs trebuie să fie continuă, pe toată

durata de valabilitate a produsului medicamentos, iar elementul de
susŃinere în acest sens este ambalajul.
Procesul de ambalare, etichetare are un impact major asupra
calităŃii medicamentelor, inclusiv a prevenirii contrafacerii acestora.
Ambalajul este astfel conceput încât să permită utilizarea conŃinutului într-o
manieră adecvată scopului căruia îi este destinat, protejând conŃinutul de
mediul înconjurător – în grade diferite, în funcŃie de natura produsului şi
riscurilor expunerii – toate în scopul limitării pierderii calităŃii. Tot ambalajul
este acela care ne indică marca, reprezentând o garanŃie a originii calităŃii
şi eficienŃei produsului.
Analiza unui ambalaj comportă mai multe aspecte (identificare,
impurităŃi, caracteristici tehnologice etc.), una dintre etape fiind cea de
identificare a materialului. În cazul ambalajelor pe bază de polimer sau folie
de aluminiu, tehnica aplicată frecvent este spectrometria în infraroşu (IR)
datorită numeroaselor sale avantaje. Farmacopeea prevede ca analiza
acestora să se facă fie după solubilizare într-un solvent adecvat,
depunerea pe un disc de KBr şi evaporarea solventului, fie sub formă de
film, în funcŃie de natura ambalajului. Tehnica IR aplicată frecvent este
reflexia totală atenuată. Exemple de materiale analizate în acest mod:
polietilena, policlorura de vinil etc.

27
 1.4. SISTEMUL DE CALITATE ÎNTR-UN LABORATOR
DE ANALIZA MEDICAMENTULUI

Ca definiŃie, „calitatea reprezintă sinteza însuşirilor şi laturilor

esenŃiale ale obiectelor, fenomenelor sau proceselor în virtutea cărora un
lucru este ceea ce este, deosebindu-se de celelalte lucruri, o situaŃie care
conferă un drept”3.
În analiza medicamentului, calitatea se referă, în sens general, la un
grad de excelenŃă a unei varietăŃi de obiecte analitice (medicamentul),
sisteme (instrumente) şi evenimente (metode). În sens practic,
calitatea trebuie să fie analizată în raport cu activitatea dintr-un laborator de
analiză a medicamentului din două puncte de vedere:
o unul de bază – metodele analitice sunt legate în sens larg de
calitate;
o altul aplicativ – implementarea unui sistem de calitate într-un
laborator de analiză a medicamentului.
Un sistem de calitate într-un laborator analitic poate fi abordat în
maniere diferite, cea mai importantă presupunând aderarea la standarde şi
complianŃa cu legislaŃia în domeniu. Standardele aplicate frecvent sunt
Standardele Europene EN-45000 (European Standards 45000) şi
Regulilele de Bună Practică de Laborator (Good Laboratory Practice GLP).
Regulilele de Bună Practică de Laborator operează prin două
elemente:
 Proceduri de Operare Standard (Standard Operating
Procedure - SOP)
 Unitate de Asigurare a CalităŃii (Quality Assurance Unit -
QAU)
Procedurile de Operare Standard sunt descrieri detaliate ale tuturor
activităŃilor realizate în laborator.
Unitatea de Asigurare a CalităŃii este independentă de laborator,
fiind însă inclusă în unitatea din care face parte laboratorul. Are
următoarele responsabilităŃi:
o instituirea calităŃii şi evaluarea acesteia (audit)
o propunerea de acŃiuni pentru îmbunătăŃirea calităŃii în laborator
Un element esenŃial al Asigurării CalităŃii îl reprezintă Controlul de
Calitate (Quality Control – QC). Controlul de Calitate reprezintă activităŃi
planificate şi bine documentate (înregistrate) ale personalului laboratorului
şi implică inspecŃii directe ale organizării laboratorului, muncii,
instrumentelor şi rezultatelor produse. Controlul CalităŃii posedă conotaŃii
cantitative. Ca regulă, se bazează pe compararea unor date apelând la
instrumente statistice. Compararea se face faŃă de materiale de referinŃă
sau materiale de referinŃă certificate, metode de referinŃă etc. Controlul de
Calitate se realizează de către personalul laboratorului.

3
Breban V.: DicŃionar General al Limbii Române, Vol. I, Editura Enciclopedică, 1992.

28
 Pe de altă parte, Asigurarea CalităŃii se bazează şi pe anumite
suporturi: computerul, chemometria, documentele.
Prin documentare se înŃelege consemnare în scris şi reprezintă
elementul cheie în verificarea trasabilităŃii activităŃilor într-un laborator. În
această categorie intră caietul de laborator, fişele de preparare a soluŃiilor,
jurnalul aparatului, specificaŃia tehnică şi buletinul de analiză.
Caietul de laborator, în cea mai simplă formă, cuprinde toate
informaŃiile legate de analizele efectuate într-o zi de activitate. Poate fi
dedicat unui produs sau unui tip de analiză. El se identifică printr-o pagină
de început în care se consemnează apartenenŃa (instituŃia, laboratorul, tipul
caietului, utilizatorii) şi una de sfârşit cu precizarea integrităŃii (număr de
pagini, numerotarea, data numerotării, cine a efectuat numerotarea).
Consemnările fiecărei categorii de analize (produs sau tip de analiză) încep
pe pagină nouă şi includ:
• Titlul temei
• Numele analistului care efectuează operaŃia
• Date de identificare a produsului studiat
• Aparatura utilizată (tip, marca, producător)
• Reactivi, substanŃe de referinŃă (tip, producător, serie, lot)
• Referiri la protocoalele experimentale (bibliografie)
• Rezultate
• Interpretarea rezultatelor
• Concluzii
Imprimatele (spectre, cromatograme, cântăriri etc.) se ataşează caietului
prin lipire.
Fişele de prepare a soluŃiilor se întocmesc pentru fiecare soluŃie
preparată în parte. Se precizează: codul temei de cercetare, reactivul (tipul,
producătorul, calitatea, lotul), modul de preparare, cantitatea (volumul) de
soluŃie preparată, aparatura utilizată (tip, model, producător), data
preparării, numele, prenumele şi semnătura celui care a preparat soluŃia.
Fişele se arhivează în dosare.
Jurnalul aparatului
Pentru fiecare aparat în parte se întocmeşte un dosar care conŃine
o pagină de început cu descrierea aparatului şi fişele de utilizare. Formatul
jurnalului aparatului: pagina iniŃială de descriere conŃine datele aparatului,
începând cu tipul, modelul, producătorul, seria, anul de fabricaŃie, precum
şi tabelul cu numele utilizatorilor autorizaŃi să îl utilizeze. Fişele de evidenŃă
a determinărilor se completează de către fiecare analist, pentru fiecare
utilizare a aparatului. Acestea conŃin: data măsurătorii, durata, scopul-
tema-codul, observaŃii şi semnătura operatorului. În cazul solicitării
service-ului datorită defecŃiunilor, solicitarea şi intervenŃia sunt notificate la
sfârşitul jurnalului într-un capitol dedicat, precizându-se data intervenŃiei,
defecŃiunea şi semnătura celui care efectuează intervenŃia.
SpecificaŃia tehnică poate fi definită ca o cerinŃă conŃinută într-un
document care stabileşte caracteristicile unui produs, cum ar fi nivel de

29
calitate, performanŃă, securitate sau dimensiuni, inclusiv cerinŃe care se
aplică produsului cu privire la numele sub care acesta este comercializat,
terminologie, simboluri, testare şi metode de testare, ambalare, marcare
sau etichetare şi proceduri pentru evaluarea conformităŃii; termenul se
referă inclusiv la metode de fabricaŃie şi procese utilizate. PărŃile principale
ale unei specificaŃii tehnice ale unui produs sunt:
I. GeneralităŃi – prezentarea produsului şi grupa farmacoterapeutică
II. CompoziŃia produsului finit
III. SpecificaŃia produsului şi teste de rutină la eliberare şi la sfârşitul
perioadei de valabilitate (teste, prevederi, metode de analiză)
IV. Metodologia de control (principiul metodelor de testare, aparatură,
reactivi, condiŃii de lucru, efectuarea determinării, calcul)
V. Ambalare
VI. CondiŃii de păstrare
VII. Termen de valabilitate
Formatul specificaŃiei tehnice trebuie să includă pagina de identificare
(producător, denumire produs, numărul specificaŃiei tehnice la producător)
şi cea de consemnare a întocmirii, verificării şi aprobării documentului
(numele persoanelor implicate şi spaŃiu de semnătură).
Buletinul de analiză este un document (raport) care prezintă succint
rezultatele unui set de analize efectuate pe un produs. Trebuie să conŃină :
• Antetul laboratorului
• Numărul buletinului de analiză, data întocmirii
• Denumirea produsului analizat, seria, lot, producător, data
fabricaŃiei, data expirării
• Tipul şi numărul documentului de referinŃă (specificaŃie tehnică)
• Lista cu rezultatele şi limitele de admisibilitate ale testelor efectuate
• Concluzii (produsul corespunde/nu corespunde specificaŃiei tehnice)
• Numele şi semnătura analistului care a întocmit buletinul de analiză
• Numele şi semnătura şefului de laborator/compartiment care
verifică corectitudinea datelor
• Numele şi semnătura directorului de resort

30
 2. PRINCIPALELE METODE DE ANALIZĂ
UTILIZATE ÎN LABORATOR. CONSIDERAłII
TEORETICE ŞI PRACTICE

2.1. METODE TITRIMETRICE VOLUMETRICE

2.1.1 Principiu

Metodele titrimetrice volumetrice, numite în continuare

volumetrice, reunesc metodele chimice de analiză în care analitul din
soluŃia de analizat se determină cantitativ prin măsurarea volumului de
reactiv de concentraŃie cunoscută, care se aduce în cantitate
stoechiometrică peste acesta (Figura 2.1).

Volum de
aA+bB → cC + dD + ... echivalenŃă

x
ConcentraŃie
Stoechiometria titrant, volum de ConcentraŃia
reacŃiei echivalenŃă probei

Figura 2.1. Principiul volumetriei

La baza oricărei metode chimice de analiză stă o reacŃie chimică:

xX + yY → uU + vV + …

care, pentru a putea fi utilizată în volumetrie, trebuie să îndeplinească mai

multe condiŃii:
 să fie cantitativă – transformarea, practic totală, a partenerilor
de reacŃie (X, Y) în produşi de reacŃie (U, V, etc.);
 reacŃia să fie simplă, cu mecanism cunoscut, fără reacŃii
secundare;
 să aibă viteză mare de reacŃie;

31
  la punctul de echivalenŃă, concentraŃia substanŃei de determinat
(analit) nu se mai poate sesiza;
 evidenŃierea netă a punctului final de titrare.

În cursul reacŃiei chimice are loc practic un transfer al unei particule

P (ioni, molecule, electroni) între analit şi titrant:

X↔U+P
Y+U↔V ‚
X+U↔U+V

În volumetrie se lucrează cu mai mulŃi termeni, definiŃi schematic în

tabelul 2.1.

Tabelul 2.1. Terminologie în volumetrie

Termen DefiniŃie ObservaŃii

SubstanŃă chimică specifică al
Analit cărei conŃinut în probă se
poate determina prin titrare
SoluŃia de concentraŃie bine
Alte denumiri:
cunoscută care se adaugă în
titrant, soluŃie
SoluŃie titrată volume măsurate cu
standard, soluŃie
instrumente volumetrice
volumetrică
exacte (de exemplu, o biuretă)
SubstanŃe folosite la:
Alte denumiri:
- obŃinerea soluŃiilor titrate
SubstanŃă standard substanŃă chimică
direct prin cântărire
primar de referinŃă,
- stabilirea concentraŃiei unei
titrosubstanŃă
soluŃii titrate
SoluŃia standard obŃinută dintr- Altă denumire:
SoluŃie standard
o substanŃă care îndeplineşte soluŃie standard de
primar
condiŃiile unui standard primar referinŃă
SoluŃia standard obŃinută dintr-
o substanŃă care nu
SoluŃie standard îndeplineşte condiŃiile unui
secundar standard primar, concentraŃia
exactă stabilindu-se faŃă de un
standard primar.
SubstanŃe chimice adăugate
sistemului care suferă
schimbări uşor de observat (de
Indicatori
exemplu, culoarea) după ce
titrantul a reacŃionat complet
cu analitul
Punctul la care numărul de Este posibil să apară
Punctul de
particule (echivalenŃi) ai mai multe puncte de
echivalenŃă, PE
soluŃiei titrate este acelaşi cu echivalenŃă în

32
 Termen DefiniŃie ObservaŃii
numărul de particule de analit, aceeaşi titrare.
punct sesizabil prin
modificarea unei proprietăŃi a
sistemului corelată cu
realizarea echivalenŃei
chimice.
Ideal, PE trebuie să
Volumul de titrant necesar
fie identic cu PF.
sesizării PE şi reprezintă
Când nu se poate
estimarea experimentală a PE.
realiza acest lucru,
Punctul final, PF O titrare este terminată când
vorbim de o
se ajunge la punctul final unde
supratitrare – se
este evaluat consumul de
introduce o eroare
substanŃă titrată.
de titrare.
RelaŃia mol / masă între
Stoechiometrie
reactanŃi şi produşi de reacŃie
Determinarea concentraŃiei
soluŃiei titrate folosind o
Standardizare substanŃă chimică de puritate
ridicată (standard primar) sau
o soluŃie titrată deja
standardizată

Reactivii în volumetrie

Standardul primar folosit în titrimetrie trebuie să aibă următoarele

proprietăŃi:
 puritate mare
 masă moleculară mare pentru ca erorile de cântărire să fie cât
mai reduse
 stabilitate în aer şi în soluŃie
 nehigroscopic
 solubil în solventul folosit la titrare
 să reacŃioneze rapid şi stoechiometric cu analitul de interes,
fără reacŃii secundare
 cost cât mai redus
Numărul substanŃelor cu aceste proprietăŃi (tabelul 2.2) este redus,
în practică folosindu-se substanŃe care îndeplinesc cele mai multe dintre
condiŃiile enumerate.
În titrimetrie se folosesc următoarele tipuri de titranŃi:
a. SoluŃii standard primar – se obŃin prin cântărirea directă a unui
standard primar
b. SoluŃii standard secundar – se obŃin din substanŃe chimice care nu
corespund criteriilor specifice unui standard primar, dar sunt standardizate
cu ajutorul unui standard primar
SubstanŃe ca hidroxidul de sodiu sau acidul clorhidric nu pot fi folosite la
obŃinerea unor soluŃii standard primar având o puritate variabilă; din
33
acestea se obŃin soluŃii standard secundar care, după standardizare, pot fi
folosite la standardizarea altor soluŃii.
c. SoluŃii standard diluate – sunt obŃinute prin diluarea soluŃiilor standard
primare şi secundare standardizate

Tabelul 2.2. Standarde primare şi utilizarea lor în titrimetrie

Tipul de
Standard primar Utilizare
titrimetrie
Standardizarea soluŃiei
de hidroxid de sodiu şi
Ftalat acid de potasiu, KH(C8H4O4) Acido-bazică de acid percloric în
mediu de acid acetic
glacial
Standardizarea soluŃiei
Iodat de potasiu, KIO3 Redox
de tiosulfat de sodiu
Standarizarea soluŃiei
Zinc metalic, Zn Complexometrie
de EDTA
Prin reacŃii de Standardizarea soluŃiei
Clorura de sodiu, NaCl
precipitare de azotat de argint

DetecŃia în titrimetrie

Sesizarea PE se poate face prin mai multe metode (figura 2.2), cele
mai des întâlnite fiind metodele vizuale.

DetecŃia în
volumetrie

Metode Modificarea unei

Metode vizuale instrumentale însuşiri fizice a
(volumetria (volumetria fizico- participanŃilor la
chimică) chimică) reacŃia chimică

Figura 2.2. Metode de detecŃie în titrimetrie

În titrimetria chimică detectarea PE are la bază o reacŃie secundară

între titrant şi o substanŃă numită indicator adăugată sistemului, reacŃie

34
care are loc după consumarea completă a analitului. Indicatorul va suferi o
schimbare care poate fi detectată (de exemplu, modificarea culorii):

Analit + Titrant PE (cantitate stoechiometrică)

Indicator + Titrant PF
Culoare 1 Culoare 2

La PF sesizarea schimbării se face după ce a reacŃionat o cantitate

suficientă de indicator cu titrantul, ideal această cantitate trebuie să fie
foarte mică.
În titrimetria fizico-chimică, se măsoară cu ajutorul instrumentelor o
însuşire fizică a sistemului, cum ar fi: diferenŃa de potenŃial, conductibilitate,
intensitate de curent, absorbanŃă etc., corelată cu modificarea concentraŃiei
analitului sau produsului de reacŃie în timpul titrării. Curba de titrare permite
determinarea directă a PE şi reprezintă variaŃia semnalului măsurat în
funcŃie de volumul de titrant adăugat. În cazul multor instrumente, aceasta
se înregistrează automat pe măsură ce are loc titrarea.
Titrările bazate pe modificarea unei însuşiri fizice a soluŃiei în cursul
reacŃiei chimice sunt rare (de exemplu, reacŃia dintre acidul oxalic şi
permanganat de potasiu când are loc modificarea culorii datorită
consumării permanganatului).

Clasificarea metodelor volumetrice

Clasificarea metodelor titrimetrice volumetrice se realizează după

mai multe criterii (modul de execuŃie a titrărilor, reacŃia chimică, modul de
detecŃie a punctului de echivalenŃă, natura solventului în care are loc
reacŃia).
În continuare, tratarea metodelor volumetrice se va face în principal
Ńinând cont de clasificarea în funcŃie de reacŃia chimică, într-o abordare
coroborată cu celelalte principii de clasificare, accentuând metodele cu
aplicabilitate curentă în laborator.
În funcŃie de reacŃia chimică, metodele titrimetrice se împart în:
- titrimetria prin reacŃii acido-bazice în mediu apos şi neapos
- titrimetria prin reacŃii cu formare de combinaŃii complexe
(complexometria)
- titrimetria prin reacŃii de diazotare (nitritometria)
- titrimetria prin reacŃii de precipitare
- titrimetria prin formare de compuşi greu disociaŃi
- titrimetria prin reacŃii între neelectroliŃi
- titrimetria prin reacŃii redox (redoxometria)

2.1.2 Volumetria prin reacŃii acido-bazice

(protometria)

35
 2.1.2.1 Volumetria prin reacŃii acido-bazice în mediu apos

Se bazează pe reacŃii de neutralizare a acizilor cu baze, respectiv, a

bazelor cu acizi din medii apoase.

TitrosubstanŃe

Ca titrosubstanŃe, în volumetria acido-bazică se utilizează:

- acidul oxalic – (COOH)2 · 2 H2O Eg = 63,034
- biiodatul de potasiu – KH(IO3)2 Eg = 156,57
- acid benzoic – C6H5COOH Eg = 122,12
- carbonatul de sodiu – Na2CO3 Eg = 52,99
- boraxul – Na2B4O7 · 10 H2O Eg = 190,68
- iodatul de potasiu – KIO3 Eg = 35,667

Indicatori acido-bazici (de pH)

Se disting mai multe grupe de indicatori:

- indicatori de culoare
- indicatori de fluorescenŃă
- indicatori turbidimetrici
- indicatori de adsorbŃie

A. Indicatori de culoare
Sunt cei mai utilizaŃi în volumetria acido-bazică. În figura 2.3 sunt
prezentate domeniile de viraj ale câtorva indicatori acido-bazici utilizaŃi în
volumetrie.

Figura 2.3. Indicatori acido-bazici şi domenii de viraj

B. Indicatori turbidimetrici
Sunt indicatorii care-şi schimbă brusc solubilitatea în funcŃie de pH-
ul soluŃiei. În general aceştia sunt substanŃe coloidale care la punctul de
echivalenŃă coagulează.

36
 Se utilizează în cazul soluŃiilor colorate sau la dozarea acizilor şi
bazelor slabe. Intervalul lor de viraj este îngust şi puternic influenŃat de
temperatură (ex. izonitrozoacetil p-aminobenzen).

C. Indicatori de adsorbŃie
Sunt substanŃe care se adsorb (desorb) pe (de pe) suprafaŃa unor
coloizi ce se formează în timpul titrării concomitent cu schimbarea culorii la
punctul de echivalenŃă (exemplu, galben de tiazol).

D. Indicatori de fluorescenŃă
Indicatorii de fluorescenŃă sunt acei indicatori care la o anumită
valoare a pH-ului, în lumină ultravioletă devin fluorescenŃi sau îşi pierd
fluorescenŃa şi sunt utilizaŃi în cazul soluŃiilor puternic colorate sau a celor
netransparente (Ex. tetrabromfluoresceina, albastru de timol, fluoresceină,
eozina, etc.).

AplicaŃii ale protometriei în mediu apos

Metoda se bazează pe o reacŃie cu schimb de protoni, folosind fie o

soluŃie titrată de acid pentru dozarea substanŃelor cu funcŃie bazică, fie o
soluŃie titrată de bază tare pentru determinarea substanŃelor cu funcŃie
acidă.
Se aplică substanŃelor medicamentoase care sunt acizi sau baze
relativi tari, solubile în apă sau în solvenŃi miscibili cu apa.
AplicaŃii:
- dozarea acizilor tari: HCl, H2SO4, HNO3 etc.
- dozarea bazelor tari: hidroxizi alcalini, hidroxizi alcalino-pământoşi
- acizi organici: acid acetic, benzoic, boric, nicotinic, barbituric etc.
- baze organice: amoniac, urotropină, meprobamat etc.

2.1.2.2 Volumetria prin reacŃii acido-bazice în mediu neapos

Apa prezintă ca mediu de reacŃie o serie de dezavantaje:

- multe substanŃe medicamentoase sunt insolubile în apă
- este un solvent care nivelează tăria “acizilor tari“ şi a “bazelor
tari” făcând imposibilă titrarea acestora din amestecuri utilizând
metode directe
- nu poate releva funcŃiile acide sau bazice ale unor substanŃe în
aşa fel încât să fie titrabile, dozările directe de acizi sau baze
putându-se face dacă aciditatea, respectiv, bazicitatea,
corespund unei Ka > 10-6 şi Kb > 10-6.
Protometria în soluŃii neapoase este indicată ca metodă cantitativă
în determinarea substanŃelor medicamentoase încă din 1955
(Farmacopeea Statelor Unites XV).

37
 Domeniul de aplicare este mult mai larg decât în cazul mediului
apos:
- substanŃe medicamentoase - acizi sau baze slabe sau foarte
slabe
- substanŃe neutre în mediu apos
- determinarea diferenŃiată a amestecurilor cu polarităŃi acide sau
bazice apropiate
Protometria în mediu neapos pe lângă faptul că a extins posibilităŃile
de determinare cantitativă la un număr foarte mare şi divers de substanŃe a
adus şi o interpretare progresistă a acestor procese.
Teoriile protonică şi electronică consideră că fiecare substanŃă se
caracterizează printr-o aciditate sau bazicitate proprie, intrinsecă,
dependentă de structura moleculară a substanŃei polare, independentă de
solvent.
ProprietăŃile acide sau bazice ale substanŃei sunt relevate în soluŃie,
solventul constituind prin acŃiunea sa de modificare a acidităŃii sau
bazicităŃii intrinsece, un factor extrinsec.

SoluŃiile titrate şi indicatorii

Uzual în protometria în mediu neapos se utilizează:

a. pentru titrarea bazelor
• titrant: acid percloric, HClO4, în acid acetic glacial sau
dioxan, titrul fiind stabilit cu ftalat acid de potasiu
• indicatori: - cristal violet – în acid acetic glacial
- galben de metanil – în dioxan
b. pentru dozarea acizilor
• titrant: metoxid de sodiu, CH3ONa, în benzen, titrul fiind
stabilit cu acid benzoic (hidroxizi alcalini, amiduri metalice, baze
cuaternare de amoniu)
• indicatori: albastru de timol în dimetilformamidă (DMF)

Clasificarea solvenŃilor neapoşi utilizaŃi în titrimetria acido-bazică

1. SolvenŃi inerŃi (aprotici) – care nu posedă funcŃii acide sau

bazice semnificative: benzen, toluen, cloroform, tetraclorură de
carbon, acetat de etil
2. SolvenŃi amfoterici – solvenŃi care prezintă o disociere proprie,
caracterizaŃi prin constantă de autodisociere
Se subîmpart în:
a) Protofilici – care prezintă o afinitate mai mare pentru
protoni, comportându-se ca nişte baze.
Ex.: amoniacul (NH3), etilendiamina (EN),
dimetilformamida (DMF), piridina (Py), dioxanul, cetone

38
 (acetona, metiletilcetona), nitrili (acetonitrilul - ACN,
dimetilsulfoxidul – DMSO).
b) Protogenici – acizi carboxilici (acetic glacial, formic,
propionic, etc.) prezintă afinitate mică pentru protoni, dar
pot pune uşor în libertate protoni.
c) Amfiprotici – funcŃionează atât ca donori de protoni
(acizi), cât şi ca acceptori de protoni (baze):

2 HSolv ⇒ [H2Solv]+ + [Solv]-

Ex.: alcoolii (metilic, etilic, etilenglicol, etc.), acidul acetic

etc. Autoprotoliza acidului acetic poate fi reprezentată
prin schema:
2 CH3COOH ⇒ [CH3COOH2]+ .CH3COO-

AplicaŃii ale protometriei în mediu neapos

I. Determinarea cantitativă a medicamentelor cu grupe funcŃionale bazice

Cele mai multe baze, în special cele organice, au o solubilitate

redusă şi o bazicitate scăzută, motiv pentru care nu pot fi determinate prin
metode directe în soluŃii apoase, recurgându-se la solvenŃi care să permită
înlăturarea neajunsurilor protometriei apoase:
- solubilizare
- mărirea bazicităŃii
- punct de echivalenŃă net
Pentru titrarea medicamentelor cu grupe funcŃionale bazice se
utilizează în special acidul percloric în acid acetic (aşa după cum s-a
arătat), acesta fiind unul din acizii cei mai puternici în mediu de acid acetic.
Acidul percloric fiind un acid mai tare, cedează protonul solventului:
HClO4 + CH3COOH ⇌ [CH3COOH2]+ ClO4-

În mediu de acid acetic (şi, în general, în mediu protogenic), baza

reacŃionează cu ionii solventului, cu formarea ionului liat al solventului
responsabil de funcŃia bazică:

B + CH3-COOH ↔ [BH]+ · CH3COO-

sau
2 CH3COOH ⇒ [CH3COOH2]+ CH3COO-

B + [CH3-COOH2]+ · CH3COO- ↔ [BH]+ · CH3COO- + CH3-COOH

39
 Sărurile, care în mediu de acid acetic sunt foarte puŃin acide sau
chiar neutre, pot fi transformate în săruri bazice prin tratare cu acetat
mercuric:

[BH]+ X- + Hg(CH3-COO)2 → HgX2 + 2 [BH]+ CH3COO-

Acetatul mercuric ca şi halogenurile mercurice foarte puŃin ionizate

sunt practic neutre în soluŃie de acid acetic anhidru, astfel încât sărurile
bazelor organice (clorhidraŃi, bromhidraŃi, iodhidraŃi) sunt transformate în
acetaŃii respectivi, care posedă o funcŃie bazică ce se poate determina
direct cu o soluŃie de acid percloric sau alt acid, în mediu de acid acetic:

[BH]+ CH3COO- + [CH3-COOH2]+ ClO4- ↔ [BH]+ ClO4- + 2 CH3-COOH

În determinarea cantitativă a medicamentelor cu funcŃii bazice

trebuie să facem delimitările:

A. – medicamente cu o singură grupă bazică

a. Baze:
− Codeina
− Reserpina
− Efedrina
− Papaverina etc.
b. Săruri alcaline ale acizilor organici
− Salicilat de sodiu
− Benzoat de sodiu
− Citrat de sodiu
− Gluconat de potasiu etc.
c. Săruri ale bazelor organice cu acizi organici sau anorganici
− Fosfat de codeină
− Propionat de eritromicină
− Maleat de prometazină etc.

B. – medicamente cu două sau mai multe grupe bazice titrabile

a. Hidrazida izonicotinică (HIN)
b. Procaina
c. Tetracaina
d. Chinina
e. Vitamina B1
f. Aminofenazona
g. Fenazona etc.

C. - săruri ale bazelor cu acizi minerali tari

a. Halogenuri – ionul halogenură se îndepărtează cu acetat de
mercur

40
 b. SulfaŃi – ionul sulfat se îndepărtează cu o soluŃie de
benzidină
c. AzotaŃii – ionii azotaŃi se reduc cu acid ascorbic şi vaporii de
azot se îndepărtează

II. Determinarea cantitativă a medicamentelor cu grupe funcŃionale acide

Determinarea în mediu neapos a substanŃelor cu caracter acid se

realizează când:
- substanŃa are o aciditate prea mică (pKa > 6)
- substanŃa nu este solubilă în apă
- se găseşte în amestec cu substanŃe cu funcŃie acidă care
interferează
AplicaŃii:
A. Determinarea acizilor carboxilici
B. Dozarea fenolilor în mediu anhidru
C. Dozarea derivaŃilor barbiturici
D. Dozarea sulfamidelor
E. Transformarea chimică - există substanŃe organice care conŃin
grupări funcŃionale ce nu se pot titra ca baze sau ca acizi, dar se pot
transforma într-o bază sau într-un acid titrabil prin unele reacŃii
chimice.

III. Determinarea cantitativă a medicamentelor cu caracter amfoter

O substanŃă care manifestă însuşiri acide şi bazice în funcŃie de

solventul utilizat este considerată amfoteră în mediu neapos.
În acest mod pot fi titrate următoarele clase şi substanŃe
medicamentoase cu caracter amfoter:
- Aminoacizii
- Sulfanilamida
- Benzimidazolul
- Teobromina
- Nitroguanidina etc.

2.1.3 Volumetria prin reacŃii de precipitare

In analiza volumetrică care are la bază fenomenul de precipitare, ionii

reactanŃi se leagă sub forma unor combinaŃii puŃin disociate care precipită
în mediul de reacŃie.
ReacŃiile de precipitare care se folosesc în analiza cantitativă
trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii:
- solubilitatea produsului format să fie cât mai mică, adică concentraŃia
ionilor rămaşi în soluŃie să fie cât mai redusă
- precipitatele formate să nu prezinte o adsorbŃie mare sau aceasta să
poată fi micşorată

41
- reacŃiile de precipitare să decurgă cu o viteză mare
- punctul de echivalenŃă să poată fi pus în evidenŃă exact şi cu uşurinŃă
In procesul de titrare prin reacŃii de precipitare, concentraŃia ionilor
dozabili variază pe măsură ce se adaugă reactivul de precipitare. Această
concentraŃie poate fi exprimată prin indicele ionic:
pB = - log [ Bn+]
pA = - log [ An-]
după cum se titrează un cation sau un anion.
În funcŃie de cationii care se folosesc în sistemul de precipitare, se
disting mai multe metode de dozare volumetrică prin reacŃii de precipitare
prezentate în tabelul 2.3.

Tabelul 2.3. Tipuri de metode de titrare prin precipitare

Tip Reactiv ReacŃia de bază

+ -
Ag + X = AgX
Argentometrie AgNO3 - - - - - -
unde X poate fi Cl , Br , I , CN , SCN etc.
2+ -
Hg2 + 2X = Hg2X2
Mercurimetria Hg2(NO3)2
unde X- poate fi Cl-, Br-, I-
Ba2+ + A2- = BaA
Barimetria BaCl2
unde A poate fi SO42-, CrO42-, MoO42- etc.
2-

UO22+ + A2- = UO2A

Uranilometria UO2(CH3COO)2 2- 2-
unde A poate fi HPO4

Dintre acestea, cea mai des utilizată în analiza cantitativă a

medicamentelor este argentometria.

2.1.4 Complexometria

Metodele complexometrice care folosesc acizi

poliaminopolicarboxilici, cu reprezentantul său principal acidul
etilendiaminotetraacetic (EDTA) numit şi Complexon III, sunt frecvent
aplicate. Titrările cu aceşti compuşi poartă numele de titrări
complexonometrice.
EDTA formează complecşi stabili 1 : 1 cu majoritatea ionilor
metalici, cu excepŃia metalelor alcaline, cum ar fi sodiul sau potasiul.
Metalele alcalino-pământoase, de exemplu calciul sau magneziul,
formează complecşi instabili la pH scăzut şi, din această cauză, sunt titrate
în tampon de clorură de amoniu la pH 10.
EcuaŃia generală de titrare este:

Mn+ + Na2EDTA → (MEDTA)n-4 + 2 H+

Pentru indicarea PF se folosesc indicatori coloranŃi: negru de

eriocrom T, murexid, fluorură de alizarină, violet de catecol,
difenilcarbazonă, ditizonă, albastru de metiltimol etc. Aceştia formează cu

42
metalul un complex colorat care la PE este destabilizat cu schimbarea
culorii.
Exemple de substanŃe care sunt titrate complexonometric:
- carbonat bazic de bismut
- acetat de calciu
- clorură de calciu
- gluconat de calciu
- carbonat de magneziu
- hidroxid de magneziu
- clorură de zinc etc.
Metalele insolubile sunt determinate prin titrare prin diferenŃă: proba
este încălzită cu EDTA în exces pentru a forma un complex de EDTA
solubil şi apoi excesul de EDTA este titrat cu soluŃii de săruri conŃinând
Mg2+ sau Zn2+ de concentraŃie cunoscută.
Titrarea prin diferenŃă se utilizează la determinarea:
- hidroxidului de aluminiu
- sulfatului de aluminiu
- fosfat acid de calciu etc.

2.1.5 Redoxometria

2.1.5.1 Elemente de teorie

Titrările redox au la bază un transfer de electroni între titrant şi

analit. O reacŃie de oxido-reducere poate fi utilizată în determinările
analitice cantitative dacă:
 este totală
 are loc cu viteză mare
 punctul de echivalenŃă este net şi poate fi uşor pus în
evidenŃă

Ox1 + Red2 Red1 + Ox2

+ n e-
- n e-

Figura 2.4. ReacŃia generală a unui proces redox

În procesul de oxido-reducere au loc două fenomene concomitente,

unul de oxidare, în care un participant la reacŃie cedează electroni,
mărindu-şi numărul de oxidare, şi unul de reducere, în care celălalt
participant acceptă electroni, micşorându-şi numărul de oxidare.
Procesul general este schematizat prin reacŃia din figura 2.4.

43
 2.1.5.2 Indicarea punctului de echivalenŃă în redoxometrie

În redoxometrie, punctul de echivalenŃă este indicat deseori prin

potenŃiometrie, dar se pot folosi şi indicatori a căror culoare se modifică prin
schimbarea stării de oxidare sub acŃiunea titrantului.
Indicatorii folosiŃi în redoxometrie se împart în:
- indicatori de culoare
- indicatori – reactivi ai ionilor
- indicatori turbidimetrici
- indicatori fluorescenŃi
şi trebuie să aibă următoarele însuşiri comune:
- schimbările produse să fie instantanee şi reversibile
- sensibilitate mare
- consum scăzut de reactiv

Indicatori de culoare

Sunt acizi slabi sau baze slabe a căror culoare este diferită în forma
oxidată faŃă de cea în forma redusă, ei înşişi sunt oxidanŃi sau reducători
caracterizaŃi prin echilibrul:
Inox + n e- Inred
cu potenŃialul:
0,058 [In ]
E = Eo − log ox
n [Inred ]

Schimbarea culorii şi a potenŃialului sunt determinate de raportul

concentraŃiilor celor două forme oxidată şi redusă, variaŃia valorii acestui
raport determinând intervalul de viraj care, în acest caz, corespunde
intervalului de potenŃial în care indicatorul redox îşi schimbă culoarea.
Alegerea indicatorului se va face astfel încât potenŃialul punctului de
echivalenŃă să se înscrie în domeniul de viraj.
InfluenŃa pH-ului asupra potenŃialului unui indicator se exprimă prin
relaŃia:
E0 = C + f(pH)
unde C este o constantă. PotenŃialul normal al unui indicator este dat
pentru o anumită valoare de pH.
Indicatorii de culoare se subîmpart în funcŃie de structura chimică
în:
 Difenilamina şi derivaŃii ei
 Indofenolii - diclorindofenolul, 2,6-dibromfenol indofenol, crezol
indofenolul, timol indofenolul
 Oxazine – tiazine
 Diaminele

44
  Indigo-sulfonaŃii

Indicatori reactivi ai ionilor

Sunt reactivi organici care formează cu ionii metalici complecşi de

culori diferite în funcŃie de starea de oxidare.
Orto-fenantrolina este reactivul sistemului Fe3+/Fe2+ (figura 2.5).

Fe2+ Fe3+ + e-
2+ 3+

N N
Fe -e Fe
N N

n3 n3

Figura 2.5. Indicarea punctului de echivalenŃă în reacŃia redox fier bivalent –

fier trivalent

Alte exemple:
 α,α’ - Dipiridilul
 α - Dimetilglioxima
 Flavonele

Indicatori turbidimetrici

Sunt substanŃe anorganice care se reduc la un anumit pH la starea

elementară şi precipită.

Indicatori fluorescenŃi

Au proprietatea de a-şi schimba fluorescenŃa în funcŃie de

potenŃialul mediului.
Exemple:
 Fluoresceina – în bromatometrie
 Rodamina B – în iodometrie, bromometrie

Indicarea PE prin potenŃiometrie

Se face folosind o pereche de electrozi:

- un electrod de referinŃă standard Ag/AgCl sau Hg/Hg2Cl2
- un electrod redox inert, de exemplu, electrodul de platină, care
preia potenŃialul unei perechi redox din mediul în care este
imersat

45
 2.1.5.3 Clasificarea metodelor de titrare prin reacŃii redox

După natura reactivului de titrare, titrările redox se împart în mai

multe categorii prezentate în tabelul 2.4.

Tabelul 2.4. Tipuri de titrări redox

Tip de titrare redox Reactiv ReacŃia de bază

a. Titrarea a. Titrarea directă
directă - I2 I2 + 2 e- 2 I-
Iodometria b. Titrarea b. Titrarea indirectă
indirectă - Oxidant + 2 I- I2
-
I /Na2S2O3 2 S2O32- + I2 S4O62- + 2 I-
În mediu acid:
- - + -
IO3 + 6 e + 6 H I + 3 H2O
Iodatometria KIO3 - - +
2IO3 + 10 e + 12 H I2 + 6 H2O
IO3 + 4 e- + 4 H+ I+ + 3 H2O
În mediu puternic acid:
MnO4- + 8 H+ + 5 e- Mn2+ + 4 H2O
În mediu slab acid, neutru sau slab
bazic:
Permanganometria KMnO4
MnO4- + 4 H+ + 3 e- MnO2 + 2 H2O
- -
MnO4 + 3 e + 2 H2O MnO2 + 4 HO
În mediu puternic bazic:
MnO4- + e- MnO42-
În mediu acid:
Dicromatometria K2Cr2O7
Cr2O72- + 6e- + 14H+ 2Cr3+ + 7H2O
În mediu acid:
Bromometria KBrO3/KBr BrO3- + 5 Br- + 6 H+ ↔ Br2 + 3 H2O
Br2 + 2 e ↔ 2 Br
- -

În mediu acid:
Bromatometria KBrO3
BrO3 + 6 e + 6 H ↔ Br + 3 H2O
- - + -
4+ - 3+
Cerimetria Ce(SO4)2 Ce + e Ce

În analiza farmaceutică un loc deosebit îl ocupă iodometria şi

cerimetria.

2.1.6 Titrarea Karl Fischer

Titrarea Karl-Fisher (KF) este un tip specializat de titrare

culometrică. În culometrie se măsoară cantitatea de sarcină electrică care
trece prin soluŃie în vederea oxidării sau reducerii. În titrarea KF, detectarea
PF se bazează pe următoarea reacŃie:
I2 + 2 e - 2 I-

46
şi se face cu ajutorul unei perechi de electrozi de platină. Atunci când iodul
ajunge să fie în exces (nu se mai consumă în reacŃia redox), acesta este
redus pe electrod care îşi modifică potenŃialul, pe curba de titrare
observându-se treapta de titrare.
Reactivul Karl Fischer este un amestec de iod – dioxid de sulf -
piridină în metanol, în proporŃie 1:3:10. În prezent piridina este înlocuită cu
imidazol sau dietanolamină. Titrarea trebuie să aibă loc într-un mediu
tamponat la un pH cuprins în domeniul 4 – 7.
Titrarea KF este o metodă semimicroanalitică şi serveşte la dozarea
titrimetrică a apei (raport de reacŃie 1 mol H2O la 1 mol de I2) din produse
anorganice şi organice care nu reacŃionează cu reactivul de titrare.
ReacŃiile care au loc sunt următoarele:

SO2 + I2 + H2O + C5H5N = 2 HI + C5H5NSO3

aduct
2 HI + 2 C5H5N = 2 C5H5NH+ ⋅ I-
iodură de piridiniu
C5H5NSO3 + CH3OH = C5H5NH+ ⋅CH3-OSO3-
metilsulfat de piridiniu
SO2 + I2 + H2O + 3C5H5N + CH3OH = C5H5NH+⋅CH3-OSO3- + 2C5H5NH+⋅I-

Figura 2.6. Titrator Karl-Fisher

Există o varietate de aparate de titrare KF (figura 2.6), ale căror

componente de bază sunt:
- vas de titrare cu o capacitate de aproximativ 60 ml
- doi electrozi de platină
- biuretă
- agitator magnetic
ConcentraŃia probei se calculează după formula:

47
 (V1 − V2 )T
c= 100
m

unde V1 - volumul, în ml, al reactivului KF folosit la titrarea apei din proba

de analizat cu masa m exprimată în mg
V2 - volumul, în ml, al reactivului KF utilizat la titrarea probei martor
T - titrul reactivului KF

2.2. SPECTROMETRIA DE ABSORBłIE UV-VIS

2.2.1 GeneralităŃi privind metodele spectrale de

absorbŃie

Moleculele absorb specific diferitele radiaŃii electromagnetice ale

unui domeniu spectral, în aşa fel încât se poate spune că pentru o probă
dată există o variaŃie a gradului de absorbŃie cu energia radiaŃiei, exprimată
ca lungime de undă, numere undă etc. Această variaŃie se reprezintă grafic
printr-o curbă cu maxime şi minime numită spectru (figura 2.7).

Grad de
absorbŃie
E*

AbsorbŃie

hν
E0 Lungime de
undă

RadiaŃie Probă RadiaŃie Spectru de

incidentă transmisă absorbŃie

Figura 2.7. ObŃinerea unui spectru de absorbŃie

48
 Semnal
măsurat

InformaŃii
cantitative

Lungime de undă
/ frecvenŃă /
număr de undă
InformaŃii
calitative

Figura 2.8. Utilitatea analitică a spectrelor de absorbŃie

Utilitatea analitică a spectrelor de absorbŃie este prezentată

schematic în figura 2.8.
PoziŃia şi intensitatea maximelor de absorbŃie sunt determinate de
mai mulŃi factori a căror însumare este redată în figura 2.9.

AmbianŃa atomică InteracŃiunea cu Deplasarea echilibrelor

(efecte electronice) solventul de ionizare, etc.

← λmax →

↑ εmax ↓

Figura 2.9. InfluenŃa unor factor asupra benzilor de absorbŃie

Spectrometria de absorbŃie UV-VIS se bazează pe interacŃiunea

radiaŃiilor din domeniul 190-800 nm cu moleculele la nivelul cărora produc
modificări ale stării energetice a electronilor implicaŃi în legături chimice.

2.2.2 Legea Beer-Lambert

49
 Măsurarea gradului de absorbŃie a unei radiaŃii cu o anumită
lungime de undă λ de către soluŃia unei substanŃe este guvernată de legea
Beer-Lambert (figura 2.10):

Aλ = log (I0/IT)λ = aλ l c
unde:
A - absorbanŃă
a - absorbtivitate sau coeficient de absorbŃie care este o constantă
pentru un sistem substanŃă - solvent dat
l - lungimea cuvei în care se află soluŃia
c - concentraŃia substanŃei
I0 – intensitatea radiaŃiei incidente, IT – intensitatea radiaŃiei transmise
Denumirea şi valoarea lui a depind de unitatea de concentraŃie.
Dacă c este concentraŃie molară, a se notează ε şi se numeşte
absorbtivitate molară (coeficient molar de absorbŃie). Unitatea de măsură a
lui ε este l mol-1 cm-1. În analiza farmaceutică, concentraŃiile şi cantităŃile
sunt de regulă exprimate în grame sau miligrame şi mai puŃin sub formă de
moli şi, din această cauză, pentru determinări cantitative se lucrează cu
absorbanŃa specifică:
A1%
1cm

care este absorbanŃa unei soluŃii cu concentraŃia 1 g / 100 ml, măsurată în

cuva de 1 cm. Unitatea de măsură a absorbanŃei specifice este dl g-1 cm-1.
Dacă se cunoaşte absorbanŃa specifică la λmax, se măsoară absorbanŃa
soluŃiei probă la aceeaşi lungime de undă în cuva de 1 cm, iar concentraŃia,
exprimată în g/100 ml, va fi:
A
c=
A 1%
1cm

Cuvă cu soluŃia
probă

I0 IT
c

Figura 2.10. AbsorbŃia luminii de către o soluŃie

ProporŃionalitatea stipulată de legea Beer – Lambert se respectă pe

anumite domenii de concentraŃii şi de aceea este important ca în

50
determinările cantitative să se demonstreze că pe domeniul de concentraŃii
de lucru există liniaritatea A ∼ c.
În practica spectrometriei de absorbŃie se mai lucrează cu noŃiunea
de transmitanŃă, T, sau transmitanŃă procentuală, T%, definite ca:

IT IT
T= T% = 100
I0 I0

relaŃia dintre absorbanŃă şi transmitanŃă, fiind următoarea:

A = −logT A = 2 − logT%

În practică, spectrele de absorbŃie UV-VIS se reprezintă, de regulă,

în coordonate A - λ.

2.2.3 AplicaŃii ale spectrometriei UV-VIS în analiza

farmaceutică cantitativă

2.2.3.1 Determinări cantitative din probe care conŃin un singur

analit

În cel mai simplu mod, dozările farmaceutice spectrometrice în UV-

VIS (200-800 nm) se pot realiza preparând proba sub forma unei soluŃii
într-un solvent transparent (nu absoarbe în domeniul spectral în care se
lucrează) şi măsurând absorbanŃa acesteia la o lungime de undă adecvată.
Determinarea concentraŃiei se face apoi prin mai multe metode, descrise în
continuare.

Determinări cantitative pe baza absorbtivităŃii

Reprezintă o cale simplă pentru determinarea concentraŃiei şi se

bazează pe folosirea directă a legii Beer - Lambert, cunoscând coeficientul
de absorbŃie. Principiul este redat schematic în figura 2.11.

51
 AbsorbanŃa, A la
cx lungimea de undă
λ, cuva de 1 cm

A
SoluŃia c x ,%(m/V) = ⋅ factor
probă A1%
1cm

AbsorbanŃa
specifică, A1cm1%
Farmacopee la lungimea de
undă λ

Figura 2.11. Principiul determinării cantitative pe baza absorbtivităŃii

(factorul poate include gradul de diluŃie, corecŃia datorată lăŃimii cuvei de măsură
dacă aceasta nu este 1 cm etc.)

Metoda standardului extern de evaluare cantitativă

Se utilizează o soluŃie standard din substanŃa de referinŃă a cărei

concentraŃie cs trebuie să fie aproape de valoarea concentraŃiei în probă
cprobă. Determinarea cantitativă propriu-zisă se bazează pe
proporŃionalitatea A ∼ c, iar principiul este schematizat în figura 2.12.

AbsorbanŃa Ap la
lungimea de undă
cx
λ, în cuva de l cm

Cuva cu probă A pc s
cx =
As

AbsorbanŃa AS la
cs lungimea de undă
λ, în cuva de l cm

Cuva cu soluŃia
standard

Figura 2.12. Principiul determinării cantitative pe baza standardului extern (cx

şi cs sunt concentraŃia probei şi, respectiv, a soluŃiei standard)

52
 Determinări cantitative pe baza curbei de calibrare

Pornind de la legea Beer - Lambert, pentru un sistem cu o singură

specie absorbantă în regiunea de interes, absorbanŃa este direct
proporŃională cu concentraŃia analitului. Prin urmare, pentru o serie de
soluŃii standard de analit (minimum 5 soluŃii) cu concentraŃiile ci se măsoară
absorbanŃa acestora la lungimea de undă de lucru Ai şi se trasează o curbă
de calibrare A = f(c). Orice altă soluŃie de analit în acelaşi solvent, căreia i
se măsoară absorbanŃa în aceleaşi condiŃii experimentale cu cele de la
trasarea curbei de calibrare, poate fi estimată cantitativ din curba de
calibrare prin interpolare grafică (figura 2.13) sau cu ajutorul ecuaŃiei
matematice care descrie această curbă.

Ax
A
cx
x
Ax x
Probă
x

x
x
A1 A2 A3 … Ai
c1 c2 c3 ci c
cx

Serie de soluŃii A=a⋅c+b

standard

Figura 2.13. Principiul determinării cantitative prin metoda standardelor

externe (metoda curbei de calibrare)

2.2.3.2 Dozarea substanŃelor în probe cu mai mulŃi analiŃi

Rezolvarea cantitativă a substanŃelor aflate în amestec prin

spectrometrie UV-VIS are la bază următoarele principii:
- absorbanŃa unei soluŃii este suma absorbanŃelor componentelor
individuale;
- absorbanŃa măsurată este diferenŃa dintre absorbanŃa totală a
soluŃiei şi absorbanŃa soluŃiei de referinŃă.
Chiar dacă sunt îndeplinite aceste criterii, în practica farmaceutică
situaŃia este mai complicată. Deşi se cunoaşte compoziŃia formei
farmaceutice şi, implicit, comportarea spectrală a componentelor care
absorb radiaŃie UV-VIS, datorită faptului că pot să existe interferenŃe
semnificative necunoscute datorate impurităŃilor sau a produşilor de

53
descompunere, este nevoie de eliminarea acestora sau izolarea principiului
activ, în funcŃie de situaŃie.

Metoda sistemului de ecuaŃii

În cazul unui amestec format din componente diferite care nu

interacŃionează între ele, absorbanŃa totală la o lungime de undă dată este
suma absorbanŃelor fiecărei componente la acea lungime de undă (figura
2.14). Dacă X, Y sunt componentele amestecului, se poate scrie relaŃia:

A = AX + AY

Deoarece fiecare componentă se supune legii Beer - Lambert:

A = εX cXl + εY cYl

unde εX, εY sunt coeficienŃii de absorbŃie (aici, absorbtivităŃile molare), cX, cY

sunt concentraŃiile (molare) ale componentelor X şi Y, iar l este
dimensiunea celulei de absorbŃie în care se măsoară probele.
Dacă se vor face determinări la un număr de lungimi de undă egal
cu numărul componentelor, se poate obŃine un sistem de două ecuaŃii cu
două necunoscute (cX şi cY) care se poate rezolva uşor. MenŃionăm că în
practică, determinări relativ rapide şi precise se pot face pentru amestecuri
formate din 5 sau 6 componente.

Y
AbsorbanŃă

X X+Y

λ1 λ2
Lungime de undă

Figura 2.14. Spectrul de absorbŃie pentru un

amestec de două componente X + Y

Determinările se vor face la lungimile de undă λ1 şi λ2 (de obicei

sunt λmax) pentru care se vor putea scrie relaŃiile:

A (1) = εX(1) cX l + εY (1) cY l pentru λ1

A (2) = εX(2) cX l + εX(2) cY l pentru λ2

54
Dacă se cunosc absorbtivităŃile molare ale componentelor X şi Y la λ1 şi λ2
deci εX(1), εY(1), εX(2) şi εY(2) şi valoarea lungimii cuvei l, se pot calcula
concentraŃiile componentelor amestecului rezolvând sistemul de două
ecuaŃii cu două necunoscute rezultat.
AbsorbtivităŃile molare se pot determina experimental dacă se
măsoară absorbanŃa unor serii de soluŃii cu concentraŃie cunoscută (etalon)
din componentele X şi Y, la lungimile de undă λ1 şi λ2. Aplicând legea Beer,
se calculează pe rând la fiecare lungime de undă ε pentru fiecare soluŃie
dintr-o serie şi se face media.
Este foarte important să se demonstreze că absorbanŃele sunt
aditive şi că nu există interacŃiuni chimice între substanŃele de determinat.

Spectrometria de diferenŃă

În spectrometria de diferenŃă, un component dintr-un amestec este

analizat pe baza unei reacŃii selective pentru analit. Această reacŃie poate fi
un echilibru acido-bazic deplasat într-un sens sau altul prin modificarea pH-
ului. EsenŃa acestui procedeu constă în faptul că mărimea măsurată este
diferenŃa de absorbanŃă ∆A între două soluŃii echimoleculare ale analitului
în două forme chimice diferite care au amprentă spectrală diferită.
Criteriile de aplicabilitate:
- în spectrul analitului pot fi induse schimbări reproductibile prin
adăugarea unuia sau mai multor reactivi
- absorbanŃa substanŃelor interferente nu este afectată de aceşti reactivi
Se aplică în general substanŃelor medicamentoase cu structuri
fenolice, aminice şi barbituricelor.
În determinările cantitative bazate pe spectrul de diferenŃă, se poate
lucra cu ∆A la orice lungime de undă sau cu amplitudinea dintre un maxim
şi un minim adiacent, ∆A2 la λ2, şi ∆A1 = Aalcalin – Aacid la λ1, unde Aalcalin şi
Aacid sunt absorbanŃele individuale ale substanŃei la λ1 în mediu alcalin şi,
respectiv, acid. Dacă Aalcalin şi Aacid respectă legea Beer – Lambert, atunci şi
diferenŃa:

∆A = ∆a l c

unde ∆a este diferenŃa dintre absorbtivităŃile substanŃei la lungimea de

undă de lucru.

55
 Spectrometria derivată

Dacă un spectru se consideră ca fiind reprezentarea grafică a

absorbanŃei (A) în funcŃie de lungimea de undă (λ), spectrele derivate ale
acestuia sunt descrise de ecuaŃiile:
• Derivata de ordin 0 A = f (λ )

dA
• Derivata de ordin 1 = f ' (λ )
dλ

d2 A
• Derivata de ordin 2 = f ' ' (λ )
dλ2

Derivatele cele mai des folosite în practică sunt cele de ordin 2 şi 4.

Aşa cum legea Beer - Lambert se aplică la spectrele de ordin 0 şi în
cazul derivatelor există o relaŃie de linearitate între concentraŃie şi
amplitudinea spectrului derivat:

dn A dn ε
= lc
dλn dλn

la lungimea de undă λ, unde A este absorbanŃa, ε coeficientul molar de

extincŃie, l lungimea stratului absorbant şi c concentraŃia molară a probei.

2.2.3.3 Precizări privind determinările cantitative prin

spectrometrie UV-VIS

Sunt importante de reŃinut următoarele aspecte:

- Lungimea de undă este, în general, selectată la un maxim de absorbŃie
(λmax) deoarece astfel efectele erorilor de setare ale scalei lungimilor de
undă şi influenŃa temperaturii sunt minime.
- Ideal, concentraŃia trebuie să fie ajustată aşa încât absorbanŃa soluŃiei
să fie aproximativ 0,9, valoare în jurul căreia acurateŃea şi precizia sunt
optime. Atunci când se utilizează metoda curbei de calibrare,
concentraŃiile soluŃiilor standard se aleg astfel încât absorbanŃele să fie
situate în domeniul 0,10 – 1,00, dar în cazul măsurătorilor efectuate cu
spectrometre de generaŃie veche acestea au o precizie satisfăcătoare
dacă absorbanŃele sunt situate în domeniul 0,30 - 0,70.
- De obicei determinările cantitative se fac măsurând o singură
absorbanŃă la lungimea de undă a unuia dintre maximele de absorbŃie.
Alternativ, absorbanŃa poate fi citită din spectrul obŃinut pe un anumit
domeniu de lungimi de undă, această variantă fiind preferată în studiile

56
 calitative sau în anumite situaŃii când este nevoie să se lucreze cu valori
ale absorbanŃei la mai multe lungimi de undă.

2.2.4 Aspecte instrumentale ale spectrometriei UV-VIS

Spectrele de absorbŃie se obŃin cu ajutorul spectrofotometrelor. În

figura 2.15 este prezentat schematic un spectrofotometru de absorbŃie cu
monofascicul, format din patru componente principale descrise pe scurt în
continuare.

Figura 2.15. Schema unui spectrometru de absorbŃie UV-VIS

a. Sursa de radiaŃie – lampă cu vapori de mercur sau deuteriu pentru

domeniul UV, respectiv, lampă cu filament de tungsten pentru domeniul
vizibil.

b. Monocromatorul - are rolul de a descompune radiaŃia în componentele

sale şi pot fi prisme, reŃele de difracŃie sau interferometre.

c. Celula (cuva) de absorbŃie - are formă paralelipipedică, ferestrele

cuvelor fiind confecŃionate din materiale care permit transmiterea
radiaŃiilor fără să absoarbă semnificativ: sticlă Pyrex pentru vizibil şi
cuarŃ topit pentru vizibil şi ultraviolet.

d. Detectorul – transformă radiaŃia electromagnetică într-un semnal

electric tradus în valori ale absorbanŃei la diferite lungimi de undă pe un
afişaj digital sau spectre.

În cazul spectrofotometrelor cu dublu fascicul, radiaŃia incidentă

este împărŃită în două, astfel încât aceasta trece atât prin cuva cu probă,
cât şi prin cuva cu soluŃia martor (conŃine toate componentele soluŃiei
probă, cu excepŃia analitului de determinat). Prin această construcŃie,
scăderea absorbanŃei martorului se face automat în timpul măsurătorii.

57
 Indiferent de tipul spectrometrului (mono sau bifascicul), sunt
necesari câŃiva paşi de urmat în vederea realizării unei măsurători corecte:
• intrarea în regim de funcŃionare a aparatului
• verificarea calibrării aparatului la lungimea de undă (se face
automat prin comenzi computerizate)
• utilizarea unui martor care redă fidel matricea probei

2.3. SPECTROMETRIA ÎN IR

2.3.1 Principiu

Infraroşul (IR) analitic grupează metode de identificare şi dozare

(nedistructive) bazate pe absorbŃia sau reflexia de către probă a radiaŃiilor
electromagnetice cuprinse între 0,78 µm (780 nm) - 1000 µm (1 mm) fiind
subdivizat în IR apropiat, IR mijlociu şi IR îndepărtat.
Regiunea fundamentală situată între 2,5 – 15 µm este regiunea
care furnizează cele mai multe informaŃii privind structura moleculară,
majoritatea spectrometrelor fiind limitate la măsurători în această regiune.
În spectrometria în IR, numită şi spectrometria de vibraŃie, molecula
iradiată cu radiaŃii IR absoarbe din acestea numai anumite lungimi de undă
λ, respectiv, numere de undă de vibraŃieν, corespunzând diferenŃelor de
energie dintre două nivele vibraŃionale cuantificate, dând naştere în
spectrul IR unor maxime de absorbŃie. În spectrul de absorbŃie poziŃia
maximului de absorbŃie corespunde poziŃiei minimului de transmisie în
spectrul corespunzător de transmisie. Maximele de absorbŃie în IR se
manifestă în spectru ca benzi, deoarece orice modificare vibraŃională este
însoŃită, de regulă, de modificări energetice rotaŃionale, spectrele în IR
numindu-se din acest motiv şi spectre de vibraŃie-rotaŃie ale moleculelor.
Forma spectrelor în IR mediu este complexă, după cum se observă
în figura 2.16, fiind reprezentate, de regulă, în coordonate T% - numere de
undăν.

58
 Figura 2.16. Exemplu de spectru în IR

2.3.2 Utilitatea analitică a spectrometriei în IR

a. Determinări de structură
În analiza farmaceutică spectrometria în IR este utilizată mai ales ca
o tehnică de amprentă, nu există două substanŃe diferite care să aibă
acelaşi spectru IR:
– atribuirea benzilor se face de regulă peste 1500 cm-1, zona
frecvenŃelor de grup (figura 2.17) ;
– zona amprentelor digitale, situată sub 1500 cm -1, permite
identificarea certă a unui compus prin compararea cu un spectru de
referinŃă.
Din această cauză, un spectru IR al unei substanŃe este considerat
un criteriu de identitate şi puritate.
Conform farmacopeilor, stabilirea identităŃii pe baza spectrelor în IR
se face de regulă substanŃelor solide. Probele sunt preparate sub formă de
discuri de KBr sau KCl fără umiditate, spectrele lor putând fi folosite pentru
identificare dacă transmitanŃa de la 2000 cm-1 este mai mare de 75%.
Identificarea se face prin comparare cu un spectru de referinŃă dintr-o
bibliotecă de spectre sau obŃinut cu o substanŃă de referinŃă. În cazul în
care spectrele probei şi substanŃei de referinŃă nu se potrivesc perfect, se
repetă determinarea după ce atât substanŃa probă, cât şi cea de referinŃă
sunt recristalizate din acelaşi solvent.

59
 1. Identificarea poziŃiei maximelor de 2. Consultarea tabelelor cu frecvenŃe
absorbŃie de vibraŃie

Figura 2.17. Schema generală de interpretare a unui spectru în IR – sunt puse

în evidenŃă anumite grupe de atomi

Analiza spectrală în IR ocupă un loc deosebit şi în caracterizarea

materialelor din care sunt confecŃionate ambalajele.
Un spectru IR este suficient de „puternic” din punct de vedere
analitic pentru a deosebi diastereoizomerii.
Alături de analiza termică şi difracŃia de raze X, spectrometria în IR
reprezintă o metodă instrumentală utilă în caracterizarea polimorfilor.
ExistenŃa polimorfilor, formele cristaline diferite ale unei substanŃe, are o
importanŃă deosebită în formularea medicamentelor din punct de vedere al
biodisponibilităŃii şi al proceselor chimice la care sunt supuşi în timpul
formulării. În vederea stabilirii polimorfismului probele sunt de regulă
analizate prin reflectanŃă difuză.

b. Determinări cantitative

Complementare sub aspectul analizei structurale, spectroscopia de

absorbŃie în UV-VIS şi IR sunt considerate în controlul de medicamente ca
fiind metode de identificare şi apreciere a purităŃii substanŃelor
medicamentoase, bazate pe compararea cu spectrele substanŃelor de
referinŃă, şi permit determinarea cantitativă a analitului pornind de la
aceeaşi lege, legea Lambert-Beer.
Precizia cu care se măsoară absorbanŃa şi posibilităŃile de repliere a
spectrelor constituie avantaje ale analizei cantitative în IR. Metoda este
frecvent utilizată, pe de o parte datorită faptului că în IR mediu găsirea într-
un spectru al unui amestec a benzilor caracteristice compusului de dozat
este relativ uşoară, iar, pe de altă parte, există la dispoziŃie metode
statistice de prelucrare a datelor.
60
 2.3.3 Tehnica pregătirii probelor în spectrometria în IR

Spectrometria în IR se aplică solidelor, lichidelor, soluŃiilor,

polimerilor şi, eventual, gazelor.

2.3.3.1 Tehnica de analiză în transmitanŃă

Gaze şi lichide

Se recurge la cuve de bromură de potasiu şi de cuarŃ special,

transparent până la 3 µm:
∗ pentru gaze se utilizează cuve de la câŃiva cm până la metri;
∗ pentru lichide se utilizează lame cu feŃe paralele din bromură de potasiu
şi alte materiale transparente în IR pe care sunt dispuse, sub formă de
filme, lichidele pure sau soluŃiile; între lame se lasă un spaŃiu de câteva
zeci de micrometri.
Spectrul în IR al unei soluŃii are mai mult un interes calitativ decât
unul cantitativ. Alegerea solventului este importantă, acesta trebuie să fie
transparent în domeniul spectral de interes şi să nu se asocieze prin
legături de hidrogen cu analitul (solvenŃi apolari de tipul CCl4, CS2).

Solide

Acestea pot fi pregătite în următoarele moduri:

∗ sub formă de soluŃie în stare dizolvată;
∗ sub formă de emulsie în ulei de vaselină (Nujol) între două ferestre de
KBr;
∗ sub formă de pastilă: substanŃa (∼ 1-2 mg) este dispersată în KBr (200-
300 mg) într-un mojar de agat, se triturează până la obŃinerea unui
amestec omogen care este comprimat sub presiune pentru obŃinerea unei
pastile cu un diametru de cca 13 mm;
∗ sub formă de film: polimerii sub formă de film se plasează direct în calea
radiaŃiilor.

61
 2.3.3.2 Tehnica de reflectanŃă

O tehnică mai specială de analiză a probelor este tehnica de

reflectanŃă difuză. În acest caz lumina este reflectată de o suprafaŃă mată,
lumina observată fiind de aceeaşi intensitate indiferent de unghiul de
observaŃie. Probele pentru reflectanŃă difuză sunt tratate în acelaşi mod ca
cele obŃinute sub formă de pastilă de KBr, doar că în loc să fie comprimate,
sunt introduse într-un dispozitiv special plasat în calea radiaŃiilor. RadiaŃia
incidentă este reflectată (figura 2.18) şi, în timpul traversării probei, este
absorbită, rezultând un spectru similar celui obŃinut prin metoda discului de
KBr. Spectrul obŃinut este de fapt un spectru de absorbŃie care este
convertit cu ajutorul unui software (dacă spectrometrul este legat de un
calculator) în spectru de transmitanŃă.

Figura 2.18. Diagrama unui sistem de reflectanŃă difuză

Tehnica reflectanŃei difuze este larg utilizată în domeniul IR apropiat

şi poate fi utilizată la analiza probelor sub formă de pelicule sau a filmelor
de acoperire. Este, de asemenea, o tehnică utilă în studiul polimorfilor
datorită faptului că proba nu este supusă unui stres mecanic care ar putea
produce interconversia polimorfilor.
Tehnica reflectanŃei totale atenuate („Attenuated total reflectance -
ATR”) este o metodă de analiză foarte importantă în spectometria IR,
aplicabilă atât probelor solide, cât şi celor lichide. Este, de asemenea, utilă
în studiul soluŃiilor apoase şi al cauciucurilor sau altor elastomeri.
În ATR se utilizează un cristal cu indice de refracŃie mare pe care se
depune proba, în interiorul acestuia având loc o reflexie internă multiplă
sau simplă (figura 2.19).

Figura 2.19. Reflexia internă în ATR

62
 Proba poate fi analizată sub formă de gel sau cremă, tehnica
oferind rezultate remarcabile în studiul matricelor formelor farmaceutice şi a
interacŃiunii substanŃelor medicamentoase cu acestea, în studiul
polimorfilor, controlul ambalajelor etc.

2.3.4 Aspecte instrumentale

În IR aparatura utilizată se subîmparte în :

- spectrometre cu transformare Fourier
- analizoare specializate
- spectrometre de tip dispersiv – pentru IR apropiat
Schematic cele trei tipuri de aparatură utilizată în IR sunt redate în figura
2.20.

Figura 2.20. Diagramele spectrometrelor în IR a. cu fascicul simplu, b.

cu dublu fascicul, c. cu transformare Fourier

Schema cuprinde componentele principale pentru:

a) analizor cu fasicul simplu
b) spectrometru cu dublu fascicul de tip dispersiv
c) spectrometru cu transformare Fourier (fascicul simplu)
Ultima categorie se bazează pe utilizarea unui interferometru de tip
Michelson asociat cu un microprocesor specializat pentru calculul
spectrelor sub formă numerică, iar la celelalte categorii se utilizează filtre
sau un monocromator instalat în montaje în funcŃie de domeniul spectral
utilizat

63
 Spectrometrul cu transformare Fourier

Spectrometrele IR de tehnologie avansată dau spectre printr-o

metodă fondată pe interferometrie cunoscută sub numele de spectroscopie
IR cu transfomată Fourier FTIR ("Fourier Transform Infrared Spectrosopy").
Aparatele conŃin, în general, un interferometru Michelson care divizează
radiaŃia IR provenită de la o sursă, în două fascicule cu ajutorul unei oglinzi
care redirecŃionează cele două fascicule într-un unghi drept unul în raport
cu celălalt. Dacă proba cu substanŃa absorbantă este introdusă într-unul
din cele două fascicule se obŃine o interferogramă care va conŃine informaŃii
asupra tuturor frecvenŃelor sursei. Această interferogramă se transformă
într-un spectru cu ajutorul unei tehnici matematice numită transformată
Fourier. Componentele principale ale unui astfel de spectrometru sunt
redate în figura 2.21.

Figura 2.21. Schema unui spectrometru FTIR: 1. sursa, 2. interferometru, 3.

proba, 4. detector, 5. computer, transformare Fourier, 6. spectru IR

2.4. METODE ELECTROCHIMICE DE ANALIZĂ

2.4.1 Introducere

Electrochimia aplicată în controlul analitic prezintă două avantaje

majore: o mare sensibilitate şi posibilitatea dozării fără a avea la dispoziŃie
un standard. În mediul farmaceutic, utilizarea sa este indispensabilă în
special în controlul materiilor prime (protometria în mediu apos şi neapos)
şi în măsurarea precisă a pH-ului.
Metodele electrochimice de analiză au la bază măsurarea unui
parametru electrochimic (de exemplu, potenŃial, curent electric, sarcină) al
sistemului studiat. Aceste metode se subîmpart în metode aplicabile
sistemelor cu stabilirea unui echilibru (de exemplu, măsurarea

64
potenŃiometrică a pH-ului) şi metode dependente de o perturbare aplicată
sistemului înainte de efectuarea măsurătorii (de exemplu, voltametria).
Uzual, în analiza farmaceutică se apelează la măsurători
potenŃiometrice (de pH) şi conductometrice.

2.4.2 PotenŃiometria

PotenŃiometria este o metodă electrochimică bazată pe măsurarea

tensiunii electrice între doi electrozi (electrod indicator şi electrod de
referinŃă) introduşi în soluŃia de examinat. Pentru efectuarea titrărilor
potenŃiometrice, este suficientă măsurarea variaŃiei diferenŃei de potenŃial
în funcŃie de cantitatea de soluŃie titrată adăugată, stipulată de legea lui
Nernst care la temperatura de 25 °C are forma:

E = E0 +
0,059
log
[Ox ]
n [Red]
unde E – potenŃial de echilibru
E0 – potenŃial standard al sistemului redox studiat
n – numărul de electroni schimbaŃi în reacŃia de oxidoreducere
[Ox] – concentraŃia formei oxidate în soluŃie
[Red] – concentraŃia formei reduse în soluŃie
PotenŃiometria clasică se aplică doar sistemelor de oxidoreducere
rapide, în cazul celor lente fiind greu de urmărit variaŃia de potenŃial întrucât
potenŃialul de echilibru se atinge progresiv.

Figura 2.22. Schema electrodului de pH

65
 Măsurarea pH-ului folosind electrodul de sticlă

Se face cu ajutorul unui electrod de pH (figura 2.22), componenta

de bază a aparatului numit pH-metru (figura 2.23). Elementul de bază al
electrodului de pH îl constituie o membrană de sticlă permeabilă pentru
ionii H3O+, în interiorul căreia se află o soluŃie cu activitatea ionilor de
hidrogen constantă, numită soluŃie internă, precum şi un electrod de
referinŃă de Ag/AgCl saturat.

Figura 2.23. Aparat de măsurare a pH-ului

Efectuarea măsurătorii presupune parcurgerea mai multor etape:

- conectarea aparatului la reŃeaua electrică şi pornirea acestuia;
- verificarea instalării electrodului de pH şi a compensatorului de
temperatură (în cazul electrozilor noi, aceştia trebuie menŃinuŃi
cel puŃin 8 ore într-o soluŃie tampon cu pH 7); cele două
dispozitive trebuie imersate împreună în soluŃia de analizat;
- calibrarea pH-metrului - se poate face într-un punct, două sau
trei puncte, în funcŃie de domeniul de pH pe care se lucrează, cu
ajutorul unor soluŃii tampon cu pH bine definit; indiferent de
numărul de puncte de calibrare care vor fi realizate, se începe
întotdeauna cu soluŃia tampon cu pH ≈7;
- electrodul şi compensatorul de temperatură trebuie clătiŃi cu apă
distilată după scoaterea din soluŃia probă şi apoi cu soluŃia ce
urmează a fi măsurată;
- măsurarea pH-ului probei;
- la încheierea măsurătorilor, electrodul şi compensatorul de
temperatură trebuie clătiŃi cu apă distilată şi cu soluŃia de
păstrare (soluŃie tampon pH ≈ 7 sau soluŃie saturată de KCl 2-3
M)
- oprirea şi deconectarea aparatului.

66
 2.4.3 Conductometria

2.4.3.1 DefiniŃii

• Conductibilitatea electrică – proprietatea unui corp de a conduce

curentul electric şi se exprimă prin conductivitatea, q (unitatea de
măsură Siemens, S, sau ohm-1, Ω-1)
• RezistenŃa electrică, R – inversul conductivităŃii electrice (1 Ω =
rezistenŃa unui conductor care permite trecerea unui curent de 1 A
sub diferenŃa de potenŃial de 1 V):

l 1
R=ρ q=
S R

unde ρ - rezistivitate (depinde de natura conductorului), [Ω.cm-1]

• Conductibilitatea specifică (conductivitate), λ – inversul rezistivităŃii
şi reprezintă conductivitatea unui conductor de 1 cm lungime şi 1
cm2 secŃiune, [ Ω-1⋅cm-1]
Conductibilitatea specifică depinde de natura electrolitului şi de
concentraŃia lui (la concentraŃii mici creşte cu concentraŃia trecând
printr-un maxim, în timp ce la concentraŃii mai mari scade cu
concentraŃia).
łinând cont de definiŃiile anterioare:

S 1
q=λ λ=
l ρ

• Conductibilitatea echivalentă, Λ - conductibilitatea unei soluŃii de

electrolit având grosimea de 1 cm şi secŃiunea atât de mare încât să
cuprindă un echivalent – gram de substanŃă:

Λ = 1000 ⋅ λ ⋅ V

unde V - volumul în litri în care se află un echivalent – gram de

substanŃă (factorul 1000 apare pentru că λ se exprimă în cm3, iar V
în litri). V se mai numeşte şi diluŃie V = 1 / c, de unde:

1000λ
Λ=
c

• Dacă c reprezintă concentraŃia molară atunci Λ se numeşte

conductibilitate molară.

67
 Conductibilitatea echivalentă este o constantă independentă de
concentraŃie dacă nu se modifică starea moleculară a substanŃei dizolvate.
Conductibilitatea echivalentă limită Λ∞ se obŃine prin extrapolarea
conductibilităŃii echivalente la diluŃie infinită (concentraŃie zero):

Λc = Λ∞ − A c

unde A – constantă. Reprezentând grafic Λc în funcŃie de C , se obŃine o

dreaptă a cărei ordonată la origine este Λ∞.
Factori care influenŃează conductibilitatea:
- concentraŃia
- mobilitatea ionilor
- valenŃa
- temperatura
- vâscozitatea
- presiunea
- frecvenŃa curentului

2.4.3.2 AplicaŃii

Conductometria constituie o metodă rapidă şi puŃin costisitoare

pentru determinarea unor parametri:
a) conductibilitatea apei (vehicul important în industria farmaceutică). Una
dintre principalele aplicaŃii ale conductometriei în controlul medicamentelor
este verificarea calităŃii apei pure. Laboratoarele farmaceutice sunt obligate
să respecte normele stabilite de farmacopeile în vigoare cu privire la
controlul calităŃii apei pure sau a celei total deionizate utilizată la fabricarea
produselor injectabile.
Conductivitatea apei se compune din:
- conductivitate intrinsecă ( pH, CO2 din atmosferă )
- conductivitate extrinsecă ( impurităŃi : Cl-, Na+, NH4+ )
Suma acestor conductivităŃi nu trebuie să depăşească valoarea maximă
admisă.
b) constanta de disociere a unui electrolit slab şi influenŃa factorilor
structurali moleculari asupra acesteia; legea diluŃiei a lui OSTWALD devine:

Λ 2c
Kd =
Λ ∞ (Λ ∞ − Λ)

c) deteminarea solubilităŃii şi produsului de solubilitate

d) titrarea conductometrică – utilizarea conductibilităŃii drept indicator al
punctului de echivalenŃă, fiind foarte indicată la titrarea soluŃiilor colorate în
care virajul indicatorilor nu se poate observa.

68
 Principiul titrării conductometrice: considerând reacŃia ionică dintre
substanŃa de analizat şi reactiv când apare un produs nedisociat (apă, ioni
complecşi) sau un precipitat, atunci în cursul titrării, până la punctul de
echivalenŃă, are loc înlocuirea unui ion al substanŃei cu un ion al reactivului
după schema :

(A- + B+) + (D- + C+) = AC + (B+ + D-)

substanŃa de analizat reactiv

După cum mobilitatea ionului înlocuit (A-) este mai mare sau mai mică
decât a celui care îi ia locul (D-), până la punctul de echivalenŃă
conductibilitatea va creşte sau va scădea. La depăşirea punctului de
echivalenŃă, de obicei conductibilitatea creşte datorită ionilor reactivului.
Curba care reprezintă conductibilitatea în funcŃie de adaosul de reactiv se
numeşte curbă de titrare.
e) Determinarea masei totale a cationilor, anionilor şi tuturor altor specii
dizolvate într-un litru de soluŃie apoasă (Total Dissolved Solids – TDS).

Figura 2.24. Conductometru

Măsurătorile de conductibilitate se realizează cu conductometrul

(figura 2.24). Pentru măsurarea conductibilităŃii, substanŃa de analizat se
introduce într-un vas de conductibilitate (un vas de sticlă sau alt material
izolant) în care se introduc electrozii confecŃionaŃi de regulă din plăci de
platină acoperite cu negru de platină pentru a le mări suprafaŃa activă şi a
micşora efectul polarizării.
Un pas important în derularea experimentului îl constituie
determinarea constantei vasului k:

λ
k=
q

Aceasta se poate calcula măsurând conductibilitatea unui lichid a cărui

conductivitate este exact cunoscută. De exemplu, pentru KCl la 25 °C,

69
acestea sunt: c = 1 N, λ = 0,11173 S cm-1; c = 0,1 N, λ = 0,01288 S cm-1; c =
0,01 N, λ = 0,001411 S cm-1.
SolvenŃii contribuie şi ei în mică măsură la valoarea conductibilităŃii,
motiv pentru care în cazul unor determinări exacte, conductibilitatea
solventului trebuie scăzută din valoarea măsurată:

λ = λ subst − λ solv

2.5. REFRACTOMETRIA

2.5.1 RefracŃia luminii şi indicele de refracŃie

Dacă o rază de lumină cade oblic pe suprafaŃa de separare a două

medii cu densităŃi diferite, raza se poate întoarce în mediul din care
provine, producându-se fenomenul numit reflexie, sau trece în mediul al
doilea cu schimbarea direcŃiei de propagare, acest fenomen numindu-se
refracŃie (figura 2.25).

Figura 2.25. RefracŃia şi reflexia luminii la suprafaŃa de separare

dintre două medii cu densităŃi optice diferite

Se defineşte indicele de refracŃie absolut al unei substanŃe ca fiind

raportul între viteza luminii în vid şi viteza luminii în substanŃă. Însă, în
majoritatea cazurilor, în scopuri practice se foloseşte un indice de refracŃie
echivalent, care se referă la viteza luminii în aer, iar valoarea măsurată
diferă numai cu 0,03% faŃă de cea teoretică. Deci indicele de refracŃie al
unui mediu este:

v aer sin iaer

nt = =
v sin r

70
unde nt este indicele de refracŃie al mediului pe care îl traversează cu
viteza v. Indicele de refracŃie depinde de temperatură t şi de lungimea de
undă λ a luminii, iar în cazul gazelor depinde de presiune. În tabelele cu
indici de refracŃie pentru lichide notaŃia este nD pentru că măsurarea s-a
făcut folosind o lampă de sodiu (λ = 589,3 nm). În relaŃie, iaer este unghiul
de incidenŃă măsurat faŃă de perpendiculara pe suprafaŃa de separare, iar r
este unghiul de refracŃie în mediul de măsurat tot faŃă de normală.
Deoarece mediul este mai dens decât aerul, n este un număr mai
mare ca 1. În general valoarea lui n pentru lichidele organice se găseşte în
domeniul 1,3 - 1,7.
Lichidele, gazele şi solidele care prezintă proprietăŃi identice în
toate direcŃiile pot fi caracterizate printr-un singur indice de refracŃie
(substanŃe izotrope). Alte medii, mai ales cristalele, au proprietăŃi diferite în
direcŃii diferite care depind de orientarea relativă a fasciculului luminos faŃă
de axele cristalului şi vor prezenta mai mult decât un indice de refracŃie
(substanŃe anizotrope). Indicele de refracŃie al substanŃelor organice este
sensibil la temperatură şi creşterea temperaturii cu 1o descreşte valoarea
lui n cu 0,0004 - 0,0005. Deci pentru măsurători cu o acurateŃe mare (±
0,0002) este necesar să se facă o termostatare precisă.
Indicele de refracŃie este o constantă fizică fără dimensiuni folosită
frecvent la determinarea identităŃii şi purităŃii drogurilor, uleiurilor volatile
etc., la fel ca punctul de topire şi punctul de fierbere. Două valori pot fi
considerate identice dacă ele nu diferă cu mai mult de 0,0004.
Indicele de refracŃie se foloseşte de asemenea pentru elucidarea
structurii moleculelor, deducerea parametrilor moleculari şi pentru
determinarea concentraŃiilor sau modificărilor în compoziŃia sistemului.
Refractometria cantitativă se bazează pe dependenŃa indicelui de
refracŃie de compoziŃia soluŃiei. Pentru multe soluŃii care conŃin un singur
solut indicele este o funcŃie liniară de concentraŃie:

nsoluŃie = nsolvent + k c

unde k este o constantă de proporŃionalitate cunoscută şi ca increment

specific al indicelui de refracŃie (dn / dc), iar c este concentraŃia exprimată
fie în g / ml, fie în g / 100 ml. Dacă se cunosc dn / dc şi indicele de refracŃie
al solventului pur nsolvent, se poate determina concentraŃia soluŃiei prin
măsurarea indicelui de refracŃie al acesteia. În practică se trasează dreapta
de calibrare înregistrând nsoluŃie - nsolvent sau nsoluŃie în funcŃie de concentraŃie
pentru o serie de soluŃii standard şi prin interpolare grafică se pot determina
concentraŃiile unor soluŃii cu compoziŃie necunoscută cărora li s-a măsurat
în prealabil indicele de refracŃie. Dacă reprezentarea grafică este o curbă,
maximul sau minimul care pot apărea denotă existenŃa unei asocieri între
componentele soluŃiei (forŃele intermoleculare între solut şi solvent sunt
diferite în mod semnificativ de forŃele care se manifestă între componentele
pure). În acest caz se verifică o reprezentare de tipul n2 = f(c).

71
 Când două substanŃe pure, notate 1 şi 2, sunt amestecate (amestec
binar), şi volumele sunt aditive, este posibilă calcularea indicelui de
refracŃie aproximativ folosind ecuaŃia:

n1V1 + n2 V2
n=
V1 + V2

unde V1 şi V2 reprezintă volumele din fiecare component în amestec, n1 şi

n2 indicii de refracŃie ai componentelor pure. Indicele de refracŃie variază
liniar şi cu fracŃia molară X a componenŃilor:

n = n1X1 + n2X2

2.5.2 RefracŃia specifică şi molară

RefracŃia specifică [n] sau r este definită de ecuaŃia Lorentz –

Lorentz:

n2 − 1 1
[n] = r = ⋅
n2 + 2 ρ

unde ρ este densitatea mediului. Deoarece indicele de refracŃie este o

mărime adimensională, refracŃia specifică are unităŃi inverse densităŃii.
RefracŃia specifică, aproape independentă de temperatură, poate fi folosită
pentru identificarea substanŃei şi reprezintă un criteriu de puritate.
Deoarece este o proprietate aditivă a substanŃelor, este posibilă calcularea
refracŃiei specifice r a unui amestec binar, de exemplu, din refracŃiile
specifice ale componenŃilor puri r1 şi r2 şi invers, refracŃia specifică a unei
substanŃe în soluŃie din refracŃiile specifice ale soluŃiei şi solventului:

m1 m2
r= r1 + r2
m1 + m2 m1 + m2

unde m1 şi m2 sunt cantităŃile din fiecare component.

Indicele de refracŃie poate fi folosit pentru studierea structurii
moleculelor. RefracŃia molară R (sau Rm) a unui compus se poate calcula
cu ecuaŃia:

Rm =
(n 2
−1 M )
= rM
(n 2
+2 ρ )

72
unde M este greutatea moleculară a compusului şi ρ densitatea sa. Rm are
dimensiune de volum per mol şi este o mărime, cu anumite limite,
caracteristică structurii moleculelor. RefracŃia molară a unui compus poate
fi calculată prin însumarea refracŃiilor atomilor componenŃi, a contribuŃiei
legăturilor duble C=C şi triple C≡C şi a ciclurilor de trei şi patru atomi la
refracŃia molară, valori care se iau din tabele specifice:

Rm = (contribuŃia atomilor) + (contribuŃia legăturilor C=C şi C≡C) +

(contribuŃia ciclurilor de trei şi patru atomi)

Tabelul 2.5. RefracŃii atomice şi de legătură la lungimea de undă

corespunzătoare liniei D a sodiului
D D
Rm Rm
Grup Grup
[cm3/mol]] [cm3/mol]]
H 1,100 Br 8,865

C 2,418 I 13,900
N
legătură dublă (C=C) 1,733 2,322
(amină alifatică primară)
legătură triplă N
2,398 2,499
(C≡C) (amină alifatică secundară)
O carbonilic N
2,211 2,840
(C=O) (amină alifatică terŃiară)
O hidroxilic N
1,525 3,210
(O-H) (amină aromatică primară)
N
O eteric (C-O-C) 1,643
(amină aromatică 3,590
esteric (C-O-) 1,640
secundară)
S tiocarbonilic N
7,970 4,360
(C=S) (amină aromatică terŃiară)
S tiolic N
7,690 2,650
(S-H) (amidă)

F 1,000 -NO2 7,300

Cl 5,967 -C≡N 5,400

În tabelul 2.5 sunt trecute refracŃiile unor elemente şi unităŃi

structurale.
RefracŃia molară oferă informaŃii privind natura legăturilor între
atomii unei molecule şi a forŃelor intermoleculare şi intramoleculare.
Această metodă a fost de fapt prima metodă fizico-chimică folosită în

73
cercetări structurale. În ultimele decenii a pierdut mult din importanŃă,
datorită apariŃiei altor metode mai performante.
RefracŃia molară se studiază în special la substanŃele organice.
Valabilitatea aditivităŃii are o şansă mai mare în acest caz, întrucât numărul
elementelor care intră în compoziŃia substanŃelor organice este relativ mic
şi prin urmare tipurile de legături întâlnite sunt mai puŃine la număr. La
compuşii ionici, măsurând refracŃia molară în soluŃii diluate de diferite
concentraŃii şi extrapolând la concentraŃie nulă, se observă o aditivitate a
refracŃiei ionilor.
RefracŃia molară fiind o proprietate aditivă a substanŃelor, indicele
de refracŃie al unui amestec binar poate fi calculat folosind următoarele
ecuaŃii:

Rm = Rm1X1 + Rm2X2

n2 − 1 X1M1 + X2M2
Rm =
n2 + 2 ρ

unde X1, X2 sunt fracŃiile molare, Rm1, Rm2 refracŃiile molare ale
componentelor pure, M1, M2 greutăŃile moleculare, Rm refracŃia molară a
amestecului iar n este indicele de refracŃie al amestecului cu densitatea ρ.
Pentru identificarea unei substanŃe se mai poate folosi dispersia,
care se defineşte prin numărul lui Abbé:

nD − 1
ν=
nF − nC

unde nF şi nC sunt indicii de refracŃie pentru liniile F şi C ale hidrogenului (λ

= 486,1 şi, respectiv, 656,3 nm).

2.5.3 Aparatură

Indicele de refracŃie poate fi determinat cu ajutorul refractometrelor

sau interferometrelor.

74
 Figura 2.26.
Refractometrul Abbé
cu mai multe lungimi
de undă

θ 1 = θc Principiul măsurării indicelui de

n1 refracŃie cu refractometrul Abbé
(figura 2.26) are la bază
n1 > n2 determinarea poziŃiei razei critice.
Dacă radiaŃia trece într-un mediu
θ2 = 90°
cu indice de refracŃie mai mic
(figura 2.27), raza critică este raza
n2
incidentă pentru care unghiul de
refracŃie este 90°. Unghiul descris
de aceasta poartă numele de unghi
Figura 2.27. Raza critic θc. łinând cont de
critică şi unghiul reversibilitatea radiaŃiilor, dacă
critic radiaŃia parcurge traseul în sens
invers, raza refractată
corespunzătoare reprezintă raza critică, iar unghiul de refracŃie, unghiul
critic.
Raza critică este indicată de graniŃa dintre porŃiunile întunecată şi
luminoasă care se observă printr-un telescop care vizează prisma de
măsură a refractometrului. Filmul de substanŃă se găseşte între această
prismă şi o prismă de iluminare, astfel că fluxul de lumină care cade sub
90° faŃă de normală descrie drumul din figura 2.28.
Se observă că o rază incidentă care cade în mediul de măsură
(caracterizat prin indicele de refracŃie n), sub un unghi de 90° faŃă de
normală (paralelă cu suprafaŃa de separaŃie) se va refracta sub un unghi
critic θc în cristalul prismei. După o a doua refracŃie, raza va părăsi prisma
sub un unghi limită θl care se poate măsura experimental. Deoarece:

n = sin θl × cos A + sin A (n2p - sin2 θl)1/2

rezultă că indicele de refracŃie care trebuie măsurat este proporŃional cu

valoarea unghiului limită. Deoarece A, unghiul prismei, şi nP, indicele de
refracŃie al materialului din care este confecŃionată prisma, sunt cunoscute
de fabricant, scala refractometrului care măsoară unghiul limită va fi
75
gradată în valori de indici de refracŃie. Refractometrul Abbé permite citirea
indicelui de refracŃie cu o precizie de ±0,0001 în domeniul 1,3-1,71.

θ1
Probă, n

A
Prismă de
măsură, nP α

θc
α = θc -θ1

Prismă de
iluminare

Figura 2.28. Propagarea luminii în sistemul de prisme al refractometrului

Abbé

Calibrarea scalei se testează cu lichide de calibrare cum sunt: apa

(n25D = 1,33250), cloroformul (n25D = 1,44293), benzenul (n25D = 1,49790).
Efectuarea măsurătorii cu refractometrul Abbé clasic presupune
aducerea probei lichide între cele două prisme ale refractometrului sub
forma unei pelicule continui, asigurarea unei iluminări adecvate a câmpului
de măsură cu ajutorul oglinzii încorporate, clarificarea limitei de separare
între cele două câmpuri cu ajutorul şurubului compensator de cromaticitate
şi aducerea acesteia la intersecŃia celor două repere încrucişate, citirea
făcându-se în final prin ocularul scalei de indice de refracŃie.

2.5.4 AplicaŃiile refractometriei

Măsurătorile indicelui de refracŃie sunt nedistructive, necesită

cantităŃi mici de probă, se pot repeta, se fac uşor şi rapid şi aplicaŃiile lor
sunt numeroase:
- Monitorizarea eluentului în cromatografia de lichide de înaltă
performanŃă, detectorul refractometric fiind un detector universal.
- Determinarea concentraŃiei micelare critice a unui surfactant.
Reprezentând indicele de refracŃie în funcŃie de concentraŃie pentru
o serie de soluŃii standard de surfactant, se observă o modificare a
pantei la concentraŃia micelară critică (CMC).
- Refractometria se aplică şi la verificarea compoziŃiei unor
amestecuri binare, determinarea procentului de zaharoză dintr-o
soluŃie, a concentraŃiei proteinelor, albuminelor sau globulinelor din

76
 ser, în industria alimentară în zaharimetrie (scala zaharimetrului e
gradată direct în % zaharoză) etc.

2.6. PUTEREA ROTATORIE

2.6.1 Molecule cu activitate optică

SubstanŃele optic active se caracterizează prin asimetrie

moleculară. Este considerată asimetrică o moleculă al cărui model
structural spaŃial nu se suprapune peste
imaginea sa în oglindă, găsindu-se în
relaŃia de nesuperpozabilitate.
PrezenŃa acestei însuşiri la un
compus este pusă în evidenŃă prin studiul
comportării sale în lumină plan -
polarizată: substanŃele care prezintă
asimetrie moleculară rotesc lumina plan -
polarizată când sunt străbătute de
aceasta, indiferent de starea de agregare
în care se găsesc (figura 2.29).
Figura 2.29. RotaŃia În funcŃie de sensul de rotaŃie a
planului luminii plan - planului luminii polarizate, substanŃele se
polarizate împart în:
de către o substanŃă optic - dextrogire, rotesc în sensul acelor
activă de ceasornic, unghiul de rotaŃie
fiind precedat de semnul “+”
- levogire, rotesc în sens invers
acelor de ceasornic, unghiul de rotaŃie fiind precedat de semnul “-”
Orice substanŃă care prezintă activitate optică se găseşte
întotdeauna sub forma unei perechi (cel puŃin) de structuri numite antipozi
optici sau enantiomeri.

2.6.2 Puterea rotatorie şi puterea rotatorie specifică

Puterea rotatorie reprezintă unghiul cu care este rotit planul luminii

plan - polarizate de către o substanŃă optic activă.
Puterea rotatorie specifică [αm]λt este rotaŃia planului de polarizare,
exprimată în radiani (rad), determinată de un strat de grosimea de 1 m
dintr-un lichid sau o soluŃie care conŃine 1 kg de substanŃă optic activă în 1
m3 de soluŃie, măsurată la temperatura t şi lungimea de undă λ. Unitatea de
măsură în Sistem InternaŃional este UMSI = radian · m2 / kg (practic se
utilizează miliradiani · m2 / kg).
DefiniŃii convenŃionale:

77
 - Puterea rotatorie αD20 a unui lichid reprezintă unghiul α de
rotaŃie a planului de polarizare, exprimat în grade, la lungimea
de undă D a sodiului (λ = 589,3 nm) măsurat la 20 ºC pe un
strat cu o grosime de 1 dm.
- Puterea rotatorie specifică [α]D20 a unui lichid reprezintă unghiul
α de rotaŃie a planului de polarizare, exprimat în grade, la
lungimea de undă D a sodiului (λ = 589,3 nm) măsurat la 20 ºC
pe lichidul analizat raportat la un strat cu grosimea de 1 dm şi
împărŃit la masa volumică exprimată în g/cm3.
- Puterea rotatorie specifică [α]D20 a unei substanŃe în soluŃie
reprezintă unghiul α de rotaŃie a planului de polarizare, exprimat
în grade, la lungimea de undă D a sodiului (λ = 589,3 nm)
măsurat la 20 ºC pe soluŃia substanŃei de analizat raportat la un
strat cu grosimea de 1 dm şi la o concentraŃie de 1 g/cm3 (1
g/ml). Se defineşte faŃă de solventul prevăzut şi de concentraŃia
dată. Unitatea de măsură, conform FRX este grade · ml / dm · g
Conversia UMSI → UMFRX:

[α]D20 = [α]D20 ⋅ 0,1745

Formule de calcul:
a. Puterea rotatorie specifică pentru lichide:

[α]D20 = α
l ⋅ ρ20

b. Puterea rotatorie specifică pentru substanŃe în soluŃie:

[α]D20 = α ⋅ 100
l⋅c

de unde, concentraŃia în substanŃa de analizat a unei soluŃii se calculează

conform următoarelor formule:

α ⋅ 100 α ⋅ 100
c= c' =
l ⋅ [α ]D20 l ⋅ [α ]D20 ⋅ ρ20
unde:
c – concentraŃia substanŃei de analizat % m/V; c’ – concentraŃia substanŃei
de analizat % m/m; α - unghiul de rotaŃie citit la 20 ± 0,5 ºC cu semnul “+”
sau “-” după sensul rotaŃiei; l – grosimea stratului (lungimea tubului
polarimetric în decimetri); [α]D20 – puterea rotatorie specifică; ρ20 – masa
volumică a soluŃiei, la 20 ºC (în g/cm3) – în FRX masa volumică se
înlocuieşte cu densitatea relativă la 20 ºC.

78
 Puterea rotatorie depinde de:
- natura şi concentraŃia substanŃei
- natura solventului (pentru substanŃe solide)
- grosimea stratului de probă străbătut de radiaŃie
- temperatură
- lungimea de undă a radiaŃiei care trece prin probă
ImportanŃa acestei proprietăŃi este reflectată de faptul că puterea
rotatorie reprezintă:
- un criteriu de identitate şi puritate al unei substanŃe
- o cale simplă şi relativ ieftină de efectuare a unor determinări
cantitative
Pentru foarte multe substanŃe medicamentoase optic active, în
monografiile din farmacopei este precizată puterea rotatorie specifică ca un
criteriu de identitate şi puritate.

2.6.3 Aparatură

Aparatele cu care se măsoară unghiul de rotaŃie poartă numele de

polarimetre. Schema unui polarimetru este prezentată în figura 2.30, iar în
figura 2.31 este prezentat un polarimetru clasic cu lampă de sodiu.

Figura 2.30. Schema unui polarimetru clasic

Componentele principale sunt:

- sursa de radiaŃii – lampă de sodiu sau lămpi care emit mai multe
tipuri de radiaŃii
- polarizorul - este dispozitivul care produce lumina plan – polarizată
- cuva cu probă – este sub forma unor tuburi confecŃionate din sticlă
sau ceramică şi au diverse dimensiuni, de la câŃiva centimetri până
la câŃiva decimetri (figura 2.31)
- analizorul - este dispozitivul cu care se compensează unghiul de
rotaŃie, fiind în legătură cu scala gradată pe care se citeşte unghiul
de rotaŃie

79
 - ocularul – prin intermediul acestuia se face măsurarea
În cazul polarimetrelor moderne, acestea permit efectuarea citirilor
la mai multe lungimi de undă şi citirea automată a unghiului de rotaŃie.

Figura 2.31. Polarimetru cu lampă de sodiu şi tuburi polarimetrice de diferite

dimensiuni

2.7. TITRAREA MICROBIOLOGICĂ

Antibioticele sunt substanŃe cu particularităŃi deosebite în arsenalul

farmaceutic, atât prin origine cât şi prin modul lor de acŃiune.
Produse de anumite microorganisme, acestea posedă o activitate
inhibitorie vis-a-vis de alte microorganisme ceea ce le conferă proprietatea
de a se situa printre produsele de origine biologică (alături de enzime etc.).
Pentru cuantificarea proprietăŃii acestor substanŃe de a inhiba creşterea
unui microorganism, se recurge la titrarea microbiologică. În mod clasic se
utilizează pentru acest tip de titrare două metode prezentate principial în
continuare.
Metoda turbidimetrică - constă în prepararea unei serii de soluŃii
cu concentraŃii crescânde de antibiotic (în general în progresie geometrică)
într-un mediu nutritiv însămânŃat cu microorganismul corespunzător) şi
evaluarea turbidităŃii produse după o perioadă de incubare la 37 °C timp de
3-4 ore.
Această turbiditate creşte invers proporŃional cu concentraŃia
antibioticului, iar reprezentarea grafică conduce la o curbă în formă de S.
Se aplică, în general, antibioticelor pure solubile în apă la
concentraŃia activă faŃă de un microorganism.
80
 Metoda de difuzie – constă în plasarea pe o suprafaŃă plană a unui
mediu nutritiv gelatinos însămânŃat cu microorganismul corespunzător,
soluŃii de concentraŃii crescânde (în progresie geometrică) de antibiotic
supus titrării. După o incubare de 18-24 de ore, se observă zone de
inhibiŃie circulatorii al căror diametru variază direct proporŃional cu
logaritmul concentraŃiei.

2.8. CROMATOGRAFIA PE STRAT SUBłIRE

Cromatografia este un proces în care amestecul probă este

distribuit între două faze. Una dintre faze este staŃionară, în timp ce cealaltă
traversează patul cromatografic (Figura 2.32). Faza staŃionară poate fi un
solid, un material poros, o suprafaŃă activă sub forma unor particule mici
sau un suport solid acoperit cu un film de lichid. Faza mobilă este un gaz
sau un lichid. Dacă faza mobilă este
un gaz, procesul se numeşte
cromatografie de gaze CG (Gas
Chromatography, GC), iar dacă este
un lichid, procesul include toate tipurile
de cromatografie de lichide, inclusiv
cromatografia planară.
Separarea componentelor unei
probe prin cromatografie pe strat
subŃire, tehnica cromatografică
planară cea mai des aplicată, se
realizează pe un strat fin (100 – 200
µm) de fază staŃionară, în general,
silicagel depus pe o placă
rectangulară de sticlă, plastic sau
aluminiu. Fixarea fazei staŃionare pe
suport este asigurată printr-un liant
organic sau mineral introdus în
procesul fabricării. Principiul separării
Figura 2.32. Principiul între faze este asemănător celui din
cromatografiei cromatografia de lichide pe coloană,
dar mersul procesului este altul,
constând în trei etape distincte ce vor fi detaliate în continuare. Este o
tehnică cromatografică calitativă şi cantitativă, oficială în farmacopei.

A. Depunerea probelor

Este prima etapă în cromatografia planară şi constă în depunerea

unui volum cuprins între 10-9 – 10-6 l din soluŃia diluată a probei sub forma
unui spot cu diametrul de 1 – 3 mm la o distanŃă de 1 cm de partea
81
inferioară a cromatoplăcii. Această operaŃie se poate realiza, în funcŃie de
scopul urmărit (determinări cantitative sau semicantitative) prin:
• capilaritate – depuneri manuale şi mecanice
• prin vaporizare – depuneri automate

B. Migrarea

Placa cromatografică este introdusă într-o cuvă prevăzută cu capac

unde se află o cantitate mică de fază mobilă ce serveşte drept eluent.
Depunerea probelor trebuie astfel făcută încât să rămână deasupra
eluentului în cuvă (figura 2.33). În cazul în care eluentul conŃine şi apă
(pentru o placă cu fază staŃionară inversă) este utilă adăugarea unei sări
(clorură de litiu) pentru limitarea fenomenelor de difuziune şi creşterea
rezoluŃiei. Faza mobilă migrează prin capilaritate antrenând cu viteze
diferite componenŃii de separat.

Figura 2.33. Cromatoplacă în procesul de developare

Timpul de migrare depinde de diverşi parametri. Când frontul

solventului a parcurs o distanŃă considerată suficientă, se scoate placa din
cuvă, se notează poziŃia limită atinsă de faza mobilă şi apoi se lasă să se
evapore solventul.
Plăcile cromatografice pot fi developate prin capilaritate sau în flux
forŃat:
a. prin capilaritate:
• în cuve clasice – vertical sau orizontal
• în cuve automate pentru care în prealabil se definesc:
- timpii de saturare cu fază mobilă a cuvei
- distanŃa de migrare
- timpul şi temperatura de uscare
- posibilitatea realizării gradienŃilor de
eluŃie

82
 b. metoda prin flux forŃat:
• stratul subŃire este presurizat: solventul este introdus sub
presiune (≤ 50 bari) în faza staŃionară; metoda este utilizată
în HPTLC (cromatografie în strat subŃire de înaltă
performanŃă) deoarece granulometria scăzută diminuează
viteza fazei mobile şi limitează folosirea procedeelor prin
capilaritate
• cromatografia planară circulară şi anticirculară – tehnica
utilizează forŃa centrifugă şi este recomandată atunci când în
condiŃii normale se obŃin valori ale lui Rf apropiate de 0

Figura 2.34. Cromatografiere bidimensională

Utilizarea unei plăci de formă pătrată permite efectuarea unei

cromatografii bidimensionale, procedând la două eluŃii succesive cu doi
eluenŃi diferiŃi (figura 2.34).

C. Revelarea post-cromatografică

DetecŃia după migrare poate fi:

- vizuală
- instrumentală

83
 a

b c

Figura 2.35. Revelarea cu reactivi: a. procedura, b. dispozitiv de pulverizare

cu pompă, c. dispozitiv de pulverizare cu spray

a. DetecŃia vizuală
a.1. detecŃie chimică
- directă pentru compuşii coloraŃi
- după pulverizarea unui reactiv capabil să
reacŃioneze cu moleculele separate pentru a da
substanŃe colorate sau fluorescente
Revelarea se realizează prin pulverizarea sau imersarea cromatoplăcii într-
un reactiv comun (acid fosfomolibdenic) sau specific (ninhidrină în soluŃie
alcoolică pentru aminoacizi, de exemplu) (Figura 2.35).
a.2. detecŃie fizică în lumină UV-VIS

84
 - la 254 nm pe o fază staŃionară impregnată cu un
indicator de fluorescenŃă la această lungime de undă
- la 366 nm pe o fază staŃionară fără indicator de
fluorescenŃă; moleculele natural fluorescente sau
cele devenite fluorescente printr-o reacŃie chimică de
derivatizare sunt detectabile prin fluorescenŃă directă
În cazul compuşilor incolori este necesară revelarea acestora pe
placa cromatografică, pentru facilitarea acestui proces majoritatea plăcilor
conŃinând o sare de zinc fluorescentă în compoziŃia fazei staŃionare. Placa
este vizualizată cu o lampă de vapori de mercur (în lumină WOOD) când
componenŃii probei se identifică după petele întunecate sau colorate pe un
fond fluorescent (figura 2.36).

Figura 2.36. Vizualizarea în lumină UV

a.3. detecŃie biologică – se bazează pe inducerea unei reacŃii de tip

antigen – anticorp

b. DetecŃia instrumentală permite identificarea şi cuantificarea mai precisă

decât detecŃia vizuală. Se utilizează:
b.1. detectori densitometrici: fotodensitometre – scanner care permit
măsurarea lungimii absorbite sau reflectate atunci când petele sunt
vizualizate în lumină din domeniul vizibil sau ultraviolet; o tehnică recentă
constă în folosirea unui videodensimetru care achiziŃionează imaginile ce
sunt apoi transformate în cromatograme cu ajutorul unui computer, dar
această metodă nu este decât semicantitativă datorită faptului că nu este
reproductibilă
b.2. detectori prin spectrometrie de masă după trecerea în soluŃie a
petelor
b.3. detectori captatori de radio-izotopi

85
 D. Fazele staŃionare

Alegerea fazei staŃionare în CSS trebuie să ia în considerare o serie

de factori şi parametri fizico-chimici:
• mărimea granulelor
• suprafaŃa specifică a acestora
• volumul porilor
• diametrul şi repartiŃia granulometrică a porilor
Caracterul hidrofil mai mult sau mai puŃin pronunŃat al fazei
staŃionare este dat de raportul între numărul grupărilor silanol şi siloxan. Ca
şi în cromatografia de lichide de înaltă performanŃă pe coloană există
posibilitatea grefării pe siliciu, prin legături covalente a unor lanŃuri cu
structuri diferite, legături realizate cu funcŃiile silanol de pe suprafaŃa
acestuia. Unele faze staŃionare conŃin resturi alchilice grefate (C2, C8,
C18), altele funcŃiuni organice (nitril, amino, alcool), aşa încât există
posibilitatea realizării de sisteme fază staŃionară – amestec de solvenŃi
foarte variate.
În CSS se mai utilizează suporturi pe bază de celuloză sub formă
de fibră sau pulbere microcristalină care suportă diferite tratamente chimice
în funcŃie de scopul urmărit. Cea mai cunoscută este dietilaminoetilceluloza
(DEAE-celuloza) cu caracter bazic. Fazele polare cu proprietăŃi de schimb
ionic şi caracter hidrofil sunt utilizate la separarea amfoliŃilor.
Prin urmare putem clasifica fazele staŃionare şi procesele care stau
la baza repartiŃiei astfel:
a. Faze staŃionare polare
- silice – adsorbŃie şi repartiŃie
- alumină – adsorbŃie – repartiŃie
- pudră de celuloză – repartiŃie
- kieselgur – adsorbŃie – repartiŃie
- dimetilaminoetilceluloză – schimbători de ioni
- poliamidă – repartiŃie
b. Faze staŃionare puŃin polare
- silice grefată: - alchil (C2, C8, C18) – repartiŃie
- difenil – repartiŃie
- faze staŃionare chirale: silice grefată C18 impregnată cu selectori
chirali sau silice impregnată cu ciclodextrine
Caracteristicile tehnice ale fazelor staŃionare depind de tipul de
cromatografie pe strat subŃire: obişnuită (CSS) sau de înaltă performanŃă
(Tabelul 2.5).

86
 Tabelul 2.5. Caracteristicile fazelor staŃionare în CSS

CSS de înaltă
CSS
performanŃă
Diametrul mediu al porilor 10-30 µm 3-10 µm
Grosimea250100-
stratului µm 200
activ µm

distribuŃie largă a distribuŃie îngustă a

Omogenitatea porilor
diametrului porilor diametrului porilor
DistanŃa maximă de
12-15 cm 5-7 cm
migrare pe placă

E. Faza mobilă

Se utilizează amestecuri monofazice de numeroşi solvenŃi cu

polarităŃi diferite şi compoziŃie foarte variabilă, de exemplu:

cloroform/dietilamină/acetonă 50/10/40
hexan/dietilamină/etanol 75/8/16

stratul subŃire fiind în prealabil impregnat cu apă. Gradul de umiditate a

stratului subŃire trebuie controlat.

F. Parametrii de separare şi retenŃie

Fiecare compus este definit prin Rf (“retardation factor” sau factor

de retenŃie) care corespunde migrării sale relative în raport cu solventul:

distanta parcursa de solut x

Rf = =
distanta parcursa de frontul solventulu i x 0

Pentru un compus cu distanŃa de migrare x şi diametrul spotului w,

eficacitatea N a plăcii, respectiv, înălŃimea unui taler teoretic, se definesc
prin relaŃiile:

x2 x
N = 16 si H =
w2 N

Factorul de capacitate a unui compus k’ sau rezoluŃia R între doi

compuşi se pot calcula dacă se recurge la o corespondenŃă între distanŃele
de migrare pe placa cromatografică şi timpii de migrare citiŃi pe o
cromatogramă. AdmiŃând că raportul vitezelor de migrare u şi u0 sunt
aceleaşi pe placă şi în coloană atunci:
87
 x u t 1 1
Rf = = = 0 = sau k' = − 1 iar
x 0 u0 t k ' +1 Rf
x 2 − x1
R=2
w1 + w 2

G. Aspecte calitative şi cantitative în CSS

Identificarea
Identificarea compuşilor dintr-o probă se face pe baza
corespondenŃei Rf a spotului separat din soluŃia probă cu cel din soluŃia de
referinŃă.

Determinarea cantitativă
Metoda directă – se măsoară absorbanŃa A a spoturilor soluŃiilor
etalon prin fotodensitometrie, se construieşte curba de calibrare A în funcŃie
de concentraŃia c şi concentraŃia probei se determină prin raportare la
curba de calibrare.
Metoda indirectă (eluŃiei) – se răzuiesc spoturile aplicate în bandă
corespunzătoare soluŃiilor etalon şi probă, se dizolvă analitul din pulberea
răzuită, soluŃiile se filtrează şi se analizează prin metode spectrale,
electrochimice etc. Se construieşte curba de calibrare semnal măsurat (de
exemplu, absorbanŃă) în funcŃie de concentraŃie.

Determinarea semicantitativă
Aria spotului este direct proporŃională cu log c. Se procedează ca la
determinarea cantitativă folosindu-se aria spoturilor măsurate manual.

2.9. CROMATOGRAFIA DE LICHIDE DE ÎNALTĂ

PERFORMANłĂ

Un studiu rapid al metodelor de dozare a substanŃelor farmaceutice

în diverse forme farmaceutice, publicate în farmacopei sau în literatura
ştiinŃifică de specialitate, conduce la o concluzie de necontestat şi anume
aceea că dintre toate metodele cromatografice, cromatografia de lichide de
înaltă performanŃă ocupă poziŃia de lider în acest domeniu.
Cromatografia de lichide de înaltă performanŃă, notată frecvent în
literatura de specialitate în limba română ca HPLC (de la denumirea în
limba engleză „High Performance Liquid Chromatography”), face parte din
categoria cromatografiei de lichide pe coloană în care faza staŃionară este
constituită din particule cu granulometrie redusă, iar faza mobilă lichidă
este vehiculată sub presiune prin aceasta. „PerformanŃa” metodei este

88
consecinŃa caracteristicilor enumerate anterior şi se referă la creşterea
eficacităŃii cromatografice şi reducerea timpului de analiză, comparativ cu
metoda clasică de cromatografie de lichide pe coloană. Cuplarea sistemului
cromatografic cu un sistem de detecŃie a permis simplificarea, reducerea
timpului de analiză şi o eficientizare a analizei cromatografice.

2.9.1 Cromatograma şi importanŃa ei

ComponenŃii separaŃi în coloana cromatografică sunt transportaŃi de

faza mobilă în detector, acesta înregistrează specific semnalul dat de
fiecare component şi cu ajutorul unui înregistrator, acesta va fi transformat
sub forma unei curbe gaussiene (figura 2.37). Semnalele sunt cunoscute
sub numele de picuri, iar totalitatea lor se numeşte cromatogramă.
Picurile dau informaŃii calitative şi cantitative asupra amestecului de
analizat.
tR

Figura 2.37. Forma unui pic cromatografic ideal, tR timp de retenŃie, w –

lăŃimea picului la bază

Calitativ: timpul de retenŃie tR al unui component este întotdeauna

constant în condiŃii cromatografice identice. Timpul de retenŃie este
perioada de timp de la injectarea probei şi momentul în care se
înregistrează maximul picului. Dimensiunile coloanei, tipul fazei
staŃionare şi compoziŃia acesteia, viteza eluentului, mărimea probei
şi temperatura reprezintă condiŃiile cromatografice. Deci, un pic
poate fi identificat injectând în aceleaşi condiŃii substanŃa standard
şi comparând timpul de retenŃie din cromatograma standard cu cel
din cromatograma probă.

Cantitativ: aria picului (înălŃimea) este direct proporŃională cu
cantitatea de component injectat. Se folosesc curbe de calibrare
arie – concentraŃie sau înălŃime - concentraŃie, trasate cu ajutorul
unor serii de soluŃii etalon de concentraŃii bine cunoscute.

89
 În cromatografia de eluŃie se distinge un pic corespunzând fazei
mobile, urmat de picurile diferiŃilor soluŃi (analiŃi).

tR

t0 t’R
w0.5
Injectare

Solut nereŃinut

Figura 2.38. Cromatograma şi caracteristicile ei

Cromatograma este caracterizată prin următoarele mărimi de

retenŃie (figura 2.38):

t0 - timp mort: timpul necesar trecerii fazei mobile prin coloană;

dacă u este viteza acesteia, în cm/s, L, lungimea coloanei, în
cm, atunci:
L(cm)
u=
t 0 (s)
tR – timp brut de retenŃie: timpul scurs de la introducerea probei
în coloană şi momentul atingerii concentraŃiei maxime în
detector;
! Este timpul de retenŃie folosit uzual în analiza cromatografică.
t′R – timp de retenŃie corectat sau timp de retenŃie net:
t 'R = t R − t 0
σ - semilăŃimea picului: se determină la înălŃimea punctelor de
inflexiune, corespunzătoare la 60% din înălŃime
w – lăŃimea picului pe linia de bază:
w=4σ
unde σ este deviaŃia standard a picului gaussian
w0.5 – lăŃimea la jumătatea înălŃimii picului cromatografic
w = 2,354 σ

łinând cont de definiŃiile anterioare, factorul de capacitate sau

factorul de retenŃie k′ (notat şi k) este egal cu:

90
 t' R t R − t 0
k' = =
t0 t0

Se preferă valori ale lui k între 1 şi 5. Dacă valoarea k este prea

scăzută, nivelul separării este necorespunzător (componentul traversează
prea rapid coloana, nu interacŃionează cu faza staŃionară şi, de aici, rezultă
imposibilitatea separării cromatografice). Valori înalte ale lui k înseamnă
timpi de analiză lungi.
Doi componenŃi dintr-un amestec pot fi separaŃi dacă au valori k’
diferite. Această diferenŃă se exprimă prin retenŃia relativă α, cunoscută şi
sub numele de factor de separare sau selectivitate:
t' R2 t R2 − t 0 k' 2
α= = =
t' R1 t R1 − t 0 k'1
cu k’2 >> k’1. Dacă α =1, nu are loc separarea. Factorul de separare α este
o măsură a capacităŃii sistemului cromatografic de a separa doi
componenŃi, mai bine spus o măsură a selectivităŃii. Valoarea ei depinde de
alegerea fazei staŃionare şi a fazei mobile şi nu depinde de parametrii
geometrici ai coloanei. Natura fazelor influenŃează separarea prin
intermediul constantei termodinamice K.
RezoluŃia R reprezintă măsura capacităŃii efective de separare a
două picuri vecine. Este definită ca raportul dintre diferenŃa timpilor de
retenŃie tR a două picuri, 1 şi 2, şi media aritmetică a lăŃimii celor două
picuri w la bază:
t − t R1 t R2 − t R1
R = 2 R2 = 1.176
w1 + w 2 w 0.5,1 + w 0.5, 2

unde w0.5 este lăŃimea picului la jumătatea înălŃimii.

a0,1 b0,1 0,1 h

Figura 2.39. Pic asimetric

ComponenŃii sunt complet separaŃi pentru o rezoluŃie la linia de

bază, ceea ce corespunde unei rezoluŃii mai mare de 1,5, dar în analiza de
91
rutină şi când numărul de probe de analizat este foarte mare, datorită
faptului că în timp coloana se deteriorează, este de preferat să se
stabilească acele condiŃii cromatografice care corespund unei rezoluŃii între
picurile de interes de 2 sau mai mare.
Cromatograma permite calcularea numărului talerelor teoretice N în
coloană:
2
t 
N = 16 R 
 w 
2
 t 
N = 5.54 R 
 w 0 .5 
2
 h ⋅ tR 
N = 2π 
 A 
unde h este înălŃimea picului, A aria picului.
Toate cele trei ecuaŃii sunt corecte numai în cazul picurilor
gaussiene, în realitate cromatogramele fiind alcătuite din picuri asimetrice.
Valori aproximativ corecte sunt obŃinute cu ajutorul ecuaŃiei:
( t / w 0.1)2
N = 41.7 R
T + 1.25
unde w0.1 este lăŃimea picului la 10% din înălŃime, iar T este asimetria
picului (figura 2.39) definită ca:
T = b0.1 / a0.1

2.9.2 Aparatură

Componentele principale ale unui sistem HPLC sunt prezentate în

figura 2.40.

Rezervoarele de solvent şi degazarea solventului

Faza mobilă lichidă este preluată de pompele unui cromatograf din
rezervoare confecŃionate din sticlă, cu volume de cel puŃin 500 mL.
Conductele de alimentare cu solvent spre pompe sunt prevăzute cu filtre cu
frite pentru prevenirea intrării impurităŃilor mecanice în circuitul sistemului
cromatografic.
Faza mobilă trebuie să fie degazată înainte de a fi introdusă în
rezervoare (prin menŃinere într-o baie cu ultrasunete, sub vid, sau prin
eliminarea gazului dizolvat cu heliu, de exemplu) deoarece oxigenul sau
azotul în stare dizolvată în faza mobilă afectează separarea cromatografică
şi calitatea detecŃiei. Majoritatea sistemelor HPLC moderne au dispozitive
de degazare intercalate între rezervoarele de solvent şi pompă. Principiul
de degazare al acestora se bazează pe deplasarea oxigenului şi azotului
din faza mobilă la nivelul unei membrane vidate pe una din feŃe.

92
 Figura 2.40. Schema unui sistem HPLC

Pompele
Sunt elementele sistemului HPLC care determină vehicularea sub
presiune a fazei mobile în acesta.
Pot funcŃiona la:
• debit constant – în cazul pompelor actuale;
• presiune constantă – se întâlnesc la primele sisteme HPLC
apărute pe piaŃă; dau reproductibilitate slabă a timpilor de
retenŃie.
În funcŃie de numărul de solvenŃi pe care îi poate manipula o
singură pompă există:
• pompe simple – faza mobilă este preluată dintr-un singur
rezervor;
• pompe binare, ternare sau cuaternare – permit amestecarea
automată a doi, trei, respectiv, patru solvenŃi aflaŃi în
rezervoare diferite.
Dintre caracteristicile tehnice ale pompelor HPLC sunt următoarele:

determină în sistem presiuni de până la 400 - 500 bari (uzual 400 bari);

produc debite exacte şi precise pe domenii largi cuprinse între 0,1 –
10,0 mL/min – acest domeniu diferă de la un producător la altul.
În funcŃie de compoziŃia fazei mobile, eluŃia în cromatografia de
lichide de înaltă performanŃă poate fi:
• izocratică – compoziŃia fazei mobile rămâne constantă pe
toată durata analizei;

93
 • cu gradient de compoziŃie – compoziŃia fazei mobile variază în
timpul analizei.
Crearea gradientului de compoziŃie a apărut din necesitatea
rezolvării separării amestecurilor complexe. Se poate face la:
• la presiune joasă – solvenŃii sunt amestecaŃi la presiune joasă
şi apoi sunt preluaŃi de pompa de înaltă presiune;
• la presiune mare – fiecare solvent este preluat de câte o
pompă, amestecarea făcându-se la presiune mare într-un
mixer.

Sistemul de introducere a probei

Preluarea probei în circuitul cromatografic se face prin intermediul
unei valve rotatorii.
Introducerea probei în această valvă se poate face:
• manual – cu ajutorul unei seringi manipulate de analist;
• automat – un sistem robotizat preia proba dintr-o fiolă de injectare
şi o introduce în portul de injectare.
Indiferent de modul de injectare, introducerea probei în coloana
cromatografică presupune două etape, încărcarea buclei de injectare şi
apoi injectarea probei în sistem, etapă în care faza mobilă preia proba din
bucla de injectare.
În cazul sistemelor automate obişnuite, injectarea se face cu
acurateŃe şi precizie pentru volume cuprinse între 1 şi 100 µl. Injectarea
unor volume mari de probă, de până la 500 şi 1000 µl, se poate face prin
schimbarea buclei de injectare. Există, de asemenea, microinjectoare
pentru introducerea cu acurateŃe şi precizie a unor volume de probă sub 1
µl (în cazul utilizării coloanelor capilare sau microcoloanelor).
Este important de menŃionat faptul că injectoarele automate sunt
prevăzute cu camere în care pot fi introduse zeci sau sute de fiole cu
probe, camere a căror temperatură poate fi controlată. Controlul
temperaturii este crucial în cazul probelor termolabile.

Coloanele şi precoloanele cromatografice

Faza staŃionară este introdusă în tuburi confecŃionate de regulă din
oŃel inoxidabil, având diametre interioare cuprinse între 0,3 şi 8 mm şi
lungimi de 2-3 până la 30 cm, iar diametrul particulelor variază între 3 şi 5
µm.
În vederea prelungirii timpului de viaŃă a unei coloane, aceasta este
protejată de o precoloană de dimensiuni mici, montată înaintea acesteia,
având rolul de a prelua componentele probei care se reŃin puternic. Au
umplutură similară cu cea a coloanei de lucru şi sunt înlocuite regulat
pentru a preveni încărcarea acesteia.
De regulă, coloanele sunt menŃinute la temperatură constantă cu
ajutorul unui termostat. Temperaturile de operare variază de la 5 până la 95
°C, în funcŃie de tipul de coloană, natura probei etc.

94
 Detectorii
Detectorul este elementul unui sistem HPLC care permite
monitorizarea continuă a efluentului care părăseşte coloana prin măsurarea
unei proprietăŃi a acestuia (absorbanŃă, fluorescenŃă, indice de refracŃie,
unghi de rotaŃie, conductanŃă, potenŃial de oxidare sau reducere etc.).

Sistemul de control, achiziŃie şi prelucrare a datelor

Sistemele HPLC actuale sunt, de regulă, controlate cu ajutorul
computerului. Softurile care însoŃesc astfel de echipamente sunt din ce în
ce mai complexe, dar mai uşor de utilizat, cu ajutorul lor urmărindu-se:
- controlul complet al analizei cromatografice
- achiziŃia şi prelucrarea avansată a cromatogramelor
- validarea metodelor de analiză
- verificarea şi validarea funcŃionalităŃii componentelor
cromatografului
- diagnosticarea problemelor tehnice care pot să apară

2.9.3 Analiza calitativă şi cantitativă prin

cromatografie de lichide de înaltă performanŃă

2.9.3.1 Analiza calitativă

Identificarea unui anumit component prezent într-un amestec se

poate face după cromatografiere prin mai multe metode grupate în:
• metode cromatografice;
• metode spectrale.

Metode cromatografice

Identificarea componenŃilor după mărimile de retenŃie

Prevede obligatoriu existenŃa substanŃelor etalon (standarde) pentru
compuşii pe care dorim să îi identificăm. Metoda se bazează pe
compararea parametrilor de retenŃie ai standardului cu cei ai componentului
de identificat din probă (figura 2.41).

95
 SoluŃie standard

Semnal

SoluŃie probă

Timp

Figura 2.41. Identificare pe baza timpului de retenŃie

Reproductibilitatea timpilor de retenŃie joacă un rol important în

analiza calitativă la identificarea componenŃilor. Cea mai simplă metodă de
identificare a unor componenŃi constă în compararea cromatogramei
etaloanelor cu cromatograma probei.

Metoda adausului standard

Constă în compararea cromatogramei amestecului necunoscut cu
cromatogramele obŃinute după ce s-au adăugat cantităŃi cunoscute din
componentul care se presupune că este prezent. Dacă se observă
creşterea ariei unuia dintre picuri, atunci se confirmă cu o anumită
probabilitate existenŃa în amestecul probă a componentului respectiv
(figura 2.42).
Semnal

SoluŃii probă cu
adaus standard

SoluŃia probă
iniŃială

Timp

Figura 2.42. Metoda adausului standard

96
 Metoda retenŃiei relative
RetenŃia relativă r se defineşte în funcŃie de o substanŃă standard.
Dacă (V’R)S şi (t’R)S sunt volumul, respectiv, timpul de retenŃie corectat
pentru substanŃa aleasă ca standard şi V’R şi t’R, ale componentului de
identificat, atunci:

r = V’R/(V’R)S = t’R/(t’R)S

r depinde de temperatură, faza staŃionară şi faza mobilă.

Identificarea se face prin compararea lui r între compuşii etalon şi
compuşii probei de analizat.

Metode spectrale

Cromatograful de lichide poate fi în prezent cuplat cu toate tipurile

de spectrometre: UV-VIS, IR cu transformată Fourier, spectrometru de
masă, spectrometru de rezonanŃă magnetică nucleară, etc. Prin aceste
cuplaje se pot obŃine spectre caracteristice, pe baza cărora se poate face
identificarea.

2.9.3.2 Analiza cantitativă

Aplicabilitatea pe scară largă a cromatografiei în analiza cantitativă

se datorează prezenŃei ei în multe protocoale standard de dozare şi a
uşurinŃei cu care se realizează.
Analiza cantitativă se bazează pe corelaŃia care există între aria
(înălŃimea) picului şi concentraŃia componentului respectiv.
Metodele de determinare cantitativă constau în măsurarea:
A. Ariei picului:
- metode manuale
- metode electronice
B. ConcentraŃiei probei:
- metoda normării ariilor
- calibrare cu standard extern
- metoda standardului intern
- metoda adausului standard

A. Determinarea ariei picului

Este important să se stabilească corect linia de bază, începutul şi

sfârşitul picului şi numărul necesar de puncte luate pentru integrare.

97
 Metode manuale de măsurare a ariei picului:
• metoda produsului înălŃimii cu lăŃimea picului: aria picului se
calculează determinând înălŃimea picului h şi lăŃimea lui măsurată la
jumătatea înălŃimii w1/2:

A = h ⋅ w1/2

Se recomandă utilizarea acestei metode la picurile simetrice. În

cazul picurilor foarte ascuŃite este indicat să se măsoare lăŃimea lui
la 1/4 sau chiar la1/10 din înălŃimea lui.
• metoda triunghiului: constă în trasarea tangentelor la pic prin
punctele de inflexiune iar măsurarea lăŃimii picului la bază wb se
face între punctele de intersecŃie ale celor două tangente cu linia de
zero. Dacă înălŃimea triunghiului format de cele două tangente cu
linia de bază este h, atunci:

A = h ⋅ wb / 2

Se recomandă aplicarea acestei metode în cazul picurilor late când

h/w1/2 ≅ 1.

Metoda integrării electronice:

• se utilizează un sistem de integrare cu achiziŃie de date, estimarea
ariei picului realizându-se prin însumarea fâşiilor ce reprezintă aria
semnal / timp de-a latul picului.

B. Determinarea concentraŃiei probei

Metoda normării ariilor

Metoda se aplică la determinarea concentraŃiei procentuale a
componenŃilor probei de analizat şi se utilizează în cazul în care toŃi
componenŃii probei sunt separaŃi şi detectaŃi.
ConcentraŃia procentuală a componentului i va fi dată de ecuaŃia:

 n 
c i =  A i / ∑ A j  /100 %
 j =1 



unde A1, A2, …, An sunt ariile picurilor individuale sau înălŃimile respective.
În acest caz s-a presupus că factorul de răspuns este pentru fiecare
component identic. Metoda este recomandată a fi utilizată atunci când sunt
folosiŃi detectori cu proprietate de volum, cum ar fi detectorul de indice de
refracŃie care dă răspunsuri similare pentru mulŃi compuşi neînrudiŃi.
EcuaŃia de mai sus se poate corecta cu ajutorul factorului de
răspuns:

98
 aria (inaltimea ) standard
f =
concentratia standard

De unde:

 n 
c i =  A i fi / ∑ A j f j  / 100 %
 j =1

 

Metoda normării ariilor este frecvent utilizată la estimarea cantităŃilor

relativ mici de impurităŃi sau compuşi de degradare în proba de analizat.

Calibrare cu standard extern

Este o metodă generală pentru determinarea concentraŃiei unui
component din probă şi constă în elaborarea unei drepte de calibrare
folosind soluŃii standard ale componentului. Pentru proba de concentraŃie
necunoscută, după separarea şi integrarea picului corespunzător, se obŃine
aria acestuia care va permite determinarea concentraŃiei cu ajutorul curbei
de calibrare.

Utilizarea factorului de răspuns

O altă metodă pentru determinarea concentraŃiei constă în utilizarea
factorului de răspuns f al analitului de interes, numit şi factor de
sensibilitate:

ConcentraŃia probei = Aria (înălŃimea) picului componentului în probă / f

Dacă f variază cu concentraŃia, acesta se determină la nivelul de

concentraŃie aşteptat în probă, folosind o soluŃie standard cu concentraŃia
corespunzătoare.

Metoda standardului intern

Constă în adăugarea unui compus numit standard intern (SI) la
proba de analizat. Standardul intern trebuie să îndeplinească următoarele
condiŃii:
- să fie bine separat de compuşii de interes
- să nu fie prezent în probă
- să aibă un factor de retenŃie k similar cu al compuşilor de separat
- să aibă puritate înaltă
- să fie stabil şi să nu reacŃioneze cu proba sau cu faza mobilă
- să aibă un răspuns similar la detecŃie cu proba, pentru concentraŃiile
utilizate
Standardul intern este adăugat aşa încât să realizeze o concentraŃie
fixă şi cunoscută în soluŃiile standard de calibrare ale componentului de
interes. După obŃinerea cromatogramelor se va realiza curba de calibrare:

99
 Aria componentului / Aria SI = f (conc. componentului / conc. SI)
Ac /ASI = f(cc/cSI)

La soluŃia probă se adaugă o cantitate de SI aşa încât să se

realizeze aceeaşi concentraŃie de SI ca şi în soluŃiile standard de calibrare.
După cromatografiere, se determină de pe cromatogramă raportul (Ac/ASI)x
şi apoi din curba de calibrare, raportul cc/cSI şi cunoscând concentraŃia SI
se determină concentraŃia componentului de interes.

Metoda adausului standard

Se foloseşte în cazul analizei de urme sau atunci când realizarea
curbei de calibrare constituie o problemă. Metoda constă în adăugarea la
proba iniŃială a unor cantităŃi cunoscute din componentul a cărui
concentraŃie dorim să o determinăm. După efectuarea separărilor şi
integrarea picurilor se va construi un grafic pe baza căruia se poate
determina concentraŃia originală a componentului.
Din punct de vedere analitic se procedează astfel: pe baza datelor
experimentale se calculează dreapta cea mai probabilă:

y1 = a + b x

unde y1 reprezintă valorile ariilor picurilor pentru cantităŃile adăugate x. Se

stabileşte apoi dreapta care trece prin origine şi este paralelă cu cea
experimentală:

y2 = b x

b reprezintă panta celor două drepte şi, respectiv, factorul de răspuns f a

componentului de determinat. Se pun condiŃiile:

(y1)x = 0 = a şi y2 = (y1)x =0
de unde:
x0 = a/b = a/f = conc. originală

100
 3. APLICAłII EXPERIMENTALE

3.1. CONTROLUL PULBERILOR MEDICAMENTOASE

3.1.1 Amestec pulbere stomacală

COMPOZIłIE

Cantitatea, g
Principiu activ
Formularea I Formularea II
Extract de Belladona 0,25 0,25
Bismut subnitric 28,00 22,00
Oxid de magneziu 30,00 25,00
Bicarbonat de sodiu 41,75 52,75

DESCRIERE

Pulbere albă

DOZAREA PRINCIPIILOR ACTIVE

Reactivi:
Acid azotic 25%
Xilenoloranj (I)
Negru de Erio T (I)
SoluŃie de NH4OH diluat
SoluŃie de EDTA-Na2 0,05 M
SoluŃie de MgSO4 0,05 M
Acid clorhidric 0,1 M
Tampon amoniacal pH 8-10

1. Dozarea directă a Bi3+ - metoda complexonometrică

Principiu:
Se poate doza direct prin titrare cu Complexon III, la pH = 2-3, în
prezenŃă de xilenoloranj, albastru de metiltimol sau violet de pirocatechină.
În cazul xilenoloranjului, virajul culorii are loc de la roşu-violet la galben.
ReacŃiile care au loc:
Bi3+ + H2In2- ↔[BiIn]- + 2H+ roşu-violet
Bi3+ + H2Y2- ↔[BiY]- + 2H+
[BiIn]- + H2Y2- ↔[BiY]- + [H2In]2- galben

101
 Mod de lucru:
Se cântăreşte la balanŃa analitică 1,0000 g de pulbere, se aduce
cantitativ într-un balon cotat de 100 ml, se dizolvă în circa 10 ml HNO3 25%
(se încălzeşte la nevoie pe baia de apă sau se menŃine în baia cu
ultrasunete). După dizolvare se completează la semn cu apă. Se pipetează
25 ml din această soluŃie, se adaugă 25 ml apă şi 1 picătură de
xilenolorange (I), iar dacă soluŃia nu este de culoare violetă, se mai adaugă
soluŃie de NH4OH diluat picătură cu picătură până la coloraŃia roşie-violetă
a indicatorului (pH = 2-3), apoi se titrează cu EDTA disodic 0,05 M până la
virajul culorii în galben.

Calcule:
4 V2 f2 E Bi3 + %
Bi3 + % = 100 Bi subnitric% = 100
G 73

unde V2 – volumul soluŃiei de EDTA-Na2 0,05 M folosit la titrare

E – echivalentul de titrare, 1 ml EDTA disodic 0,05 M corespunde la
0,01045 g Bi3+
f2 – factorul soluŃiei de EDTA disodic 0,05 M folosit la titrare
G – cantitatea de pulbere luată în lucru, în g

2. Dozarea MgO - metoda complexonometrică

Principiu:
Ionii de Mg2+ şi Bi3+ se pot doza împreună adăugând un exces de
complexon III (EDTA disodic). Excesul se retitrează cu o soluŃie de MgSO4
sau ZnSO4. Oxidul de magneziu, MgO, se calculează apoi prin diferenŃă.
ReacŃiile care au loc:
Bi3+ + Mg2+ + Y4- → BiY- + MgY2- + Y4-
Y + Mg → MgY
4- 2+ 2-

Mod de lucru:
Din soluŃia de bază se pipetează 10 ml într-un flacon de titrare, se
adaugă 50 ml exces de EDTA disodic 0,05 M, 10 ml tampon amoniacal (pH
= 8-10), indicator de negru de Erio T (2 cristale) şi se titrează cu MgSO4
0,05 M până la virarea culorii din albastru în violet.

Calcule:
MgO% =
[10 ⋅ (50 ⋅ f2 − V1 ⋅ f1 ) − 4 ⋅ V2 ⋅ f2 ]E 100
G
unde
V1 – volumul soluŃiei de MgSO4 0,05 M folosit la titrarea excesului
de EDTA disodic

102
 f1 – factorul soluŃiei de MgSO4 0,05 M folosit la titrarea excesului de
EDTA disodic
V2 – volumul soluŃiei de EDTA disodic 0,05 M folosit la titrarea
directă a bismutului
f2 – factorul soluŃiei de EDTA disodic 0,05 M
E – echivalentul de titrare, 1 ml soluŃie de MgSO4 0,05 M
corespunde la 0,002016 g MgO
G – cantitatea de pulbere luată în lucru, în g

3. Dozarea NaHCO3 – metoda protometrică în mediu apos

Principiu:
Pentru determinarea NaHCO3, se titrează mai întâi alcalinitatea
totală cu HCl în prezenŃă de roşu de metil. Prin tratarea amestecului cu
apă, o parte din MgO va trece în soluŃie sub formă de bicarbonat de Mg,
rezultând o alcalinitate în plus. Bicarbonatul de sodiu se determină apoi
scăzând din alcalinitatea totală, determinată prin titrare cu HCl, cantitatea
de MgO determinată complexonometric.

Modul de lucru:
Peste 1,0000 g pulbere se adaugă 50 ml apă proaspăt fiartă şi
răcită, se lasă în repaus 10 minute, agitând din când în când, se filtrează,
se spală cu apă balonul şi filtrul, se completează apoi cu acelaşi solvent la
100 ml.
Se ia un volum de 25 ml din această soluŃie şi se titrează cu HCl 0,1
M în prezenŃa indicatorului roşu de metil până la virajul spre roşu; soluŃia se
fierbe 1-2 minute şi, dacă dispare culoarea roşie, se continuă titrarea până
la un nou viraj spre roşu (consum a).
Un alt volum de 25 ml soluŃie se tratează cu 5 ml tampon amoniacal
într-un flacon de titrare şi se titrează cu EDTA disodic 0,05 M până la
albastru în prezenŃa indicatorului Negru de Erio T (consum b).

Calcule:
4(a ⋅ f1 − b ⋅ f2 )E
NaHCO 3 % = 100
G
unde
f1 – factorul soluŃiei de HCl 0,1 M
f2 – factorul soluŃiei de EDTA disodic 0,05 M
E – echivalentul de titrare, 1 ml HCl 0,1 M corespunde la 0,0084 g
NaHCO3
G – cantitatea de pulbere luată în lucru, în g

TEMĂ
• ExplicaŃi rolul pH-ului la determinarea ionilor de magneziu şi bismut
prin titrare complexonometrică.

103
 3.1.2 Pulbere cu rivanol şi acid boric

COMPOZIłIE

Este o pulbere care conŃine 0,5 g rivanol, 40,0 g acid boric şi talc
până la 100 g.

DESCRIERE

• Pulbere de culoare alb-gălbui cu miros caracteristic.

DOZARE

A. Determinarea rivanolului prin metoda spectrometrică în vizibil

Reactivi şi soluŃii etalon:

Acid clorhidric 1 M
Azotit de sodiu 1% (m/V)

Mod de lucru:
ObŃinerea soluŃiei etalon: se cântăresc 0,050 g de rivanol, se
dizolvă în apă într-un balon cotat de 50 ml, se completează la semn cu apă
şi se omogenizează.
ObŃinerea soluŃiei probă: se cântăreşte o cantitate de pulbere
echivalentă la 0,010 g rivanol, se agită energic cu 50 ml apă într-un balon
cotat de 100 ml, se completează la semn cu apă, se omogenizează şi se
filtrează.
Se iau apoi câte 5 ml din soluŃiile obŃinute, fiecare volum
introducându-se într-un flacon Erlenmeyer de 50 ml, peste care se adaugă
2 ml soluŃie acid clorhidric 1 M şi 3 ml soluŃie azotit de sodiu 1% (m/V). Se
lasă în repaus 10 minute, după care se citeşte absorbanŃa soluŃiilor la 515
nm faŃă de un martor obŃinut din 5 ml apă distilată, 2 ml soluŃie acid
clorhidric 1 M şi 3 ml soluŃie azotit de sodiu 1% (m/V).

Calcul:
A pc e
Rivanol,% = 100
A eG

unde Ap – absorbanŃa probei la 515 nm

Ae – absorbanŃa etalonului la 515 nm
ce – concentraŃia etalonului, %(m/V)
G – cantitatea de pulbere luată în lucru, în g

104
 B. Determinarea protometrică în mediu apos a acidului boric

Reactivi:
SoluŃie de NaOH 0,1 N
SoluŃie de fenolftaleină (I)
Glicerină neutralizată la fenolftaleină

Mod de lucru:
Din soluŃia probă obŃinută anterior, se pipetează 5 ml într-un flacon
de titrare, se adaugă 15 ml glicerină neutralizată la fenolftaleină (sau 1-2 g
manitol), se adaugă fenolftaleină şi se titrează cu o soluŃie de NaOH 0,1 N
până la roz.

Calcul:
20VfE
Acid boric,% = 100
G

unde V – volumul de titrant, în ml

f – factorul soluŃiei titrante
E – echivalentul de titrare, 1 ml soluŃie NaOH 0,1 N corespunde la
0,006184 g acid boric
G – cantitatea de pulbere luată în lucru, în g

3.1.3 Pulberea suspendabilă de ampicilină

COMPOZIłIE

ConŃine trihidrat de ampicilină, agenŃi de suspendare, agenŃi de corectare a

gustului şi mirosului, conservanŃi.
O COOH
N CH3
O
H
CH3
S
C C NH H

NH2

Structura ampicilinei

DOZAREA

Se poate face microbiologic sau prin metode fizico-chimice.

105
 A. Metoda iodometrică

Principiu:
Se determină penicilinele totale exprimate în ampicilină. Metoda se
bazează pe oxidarea cu un exces de iod a produşilor de hidroliză alcalină a
penicilinelor (penicilamina şi acidul penaldic).
Penicilinele sunt compuşi labili, uşor hidrolizabili:
- titrând o probă, fără o prealabilă hidroliză, se determină penicilinele
hidrolizate din probă (rezultate, de exemplu, sub acŃiunea umidităŃii
din probă);
- din altă probă se determină penicilinele totale (intacte + cele
hidrolizate iniŃial) după hidroliză.
DiferenŃa dintre cele 2 titrări reprezintă penicilinele intacte existente în
probă.
S CH3 + HO- S CH3 +H2O
R OC NH R OC NH
CH3 CH3
O N (penicilaza) - OOC N
COOH H COOH
H3C H OHC COO -
C C COOH + H
H3C C
SH NH2
NHCOR

H3C H H3C H
C C COOH + 3I2 + 3 H2O C C COOH + 6 HI
H3C H3C
SH NH2 NH2
HO3S

OHC COOH + I2 + H2O HOOC COOH

H H + 2 HI
C C
NHCOR NHCOR

Principiul determinării iodometrice a penicilinelor

Reactivi:
Tampon fosfat pH 6,8
Tampon acetat pH 4,5
SoluŃie de NaOH 1 N
SoluŃie de Na2S2O3 0,01 N
SoluŃie de I2 0,01 N

Mod de lucru:
Se cântăresc 0,3000 g pulbere suspendabilă şi se agită energic cu
80 ml tampon fosfat pH 6,6. Se aduce cu acelaşi tampon la 100 ml într-un
balon cotat. Din soluŃia obŃinută se pipetează 5 ml într-un flacon cu dop
rodat, se adaugă 1 ml NaOH 1 N, se aduce la fierbere, se ia de pe flacără
şi apoi se lasă în repaus 20 minute, după care se adaugă 1 ml HCl 1 N, 5

106
ml soluŃie tampon acetat (pH = 4,5), 10 ml soluŃie de iod 0,01 N şi se lasă la
întuneric 20 minute. Se titrează apoi excesul de iod cu tiosulfat de sodiu
0,01 N până la incolor (indicator – amidon). Paralel se efectuează încă o
probă, fără hidroliză totală, pentru a determina penicilinele hidrolizate
existente iniŃial în probă: la 5 ml soluŃie probă se adaugă 5 ml soluŃie
tampon acetat (pH = 4,5), 10 ml I2 0,01 N, se lasă 20 minute la întuneric şi
apoi se titrează cu Na2S2O3 0,01 N în prezenŃa amidonului până la
decolorare.

Calcul:
20(V2 − V1 )fE
Ampicilina ,% = 100
G

20(V2 − V1 )fE
Ampicilina , g/flacon = m
G
unde
V1 – volumul de Na2S2O3 0,01 N folosit la titrarea excesului de iod
de la determinarea penicilinelor după hidroliză totală
V2 – volumul de Na2S2O3 0,01 N folosit la titrarea excesului de iod
de la determinarea penicilinelor hidrolizate, existente iniŃial în probă
f – factorul soluŃiei de Na2S2O3 0,01 N
E – echivalentul de titrare, 1 ml I2 0,01 N corespunde la 0,000437 g
ampicilină anhidră
G – cantitatea de pulbere suspendabilă luată în lucru, în g
m – masa medie a conŃinutului unui flacon, în g

ObservaŃie:
Urmând acelaşi protocol experimental se poate doza amoxicilina anhidră
din pulberea suspendabilă (1 ml I2 0,01 N corespunde la 0,000457 g
amoxicilină anhidră)

B. Metoda mercurimetrică

Principiu:
Dozarea se bazează pe reacŃiile de complexare cu ionii de Hg2+ a
produşilor formaŃi în urma hidrolizării penicilinelor.
Complexarea are loc în două etape, prima dată formându-se un
complex cu structură 1 : 2 = Hg – penicil, după care are loc formarea
complexului 1 : 1 = Hg – penicil.
Prin titrare potenŃiometrică cu Hg(ClO4)2, primul salt de potenŃial
corespunde formării complexului 1 : 2, iar cel de-al doilea salt complexului
1 : 1. Din volumul de echivalenŃă determinat în cursul primului salt de titrare
potenŃiometrică se calculează cantitatea de penicilină formată prin
hidroliză, având în vedere că E = M, iar la cel de-al doilea salt al titrării
potenŃiometrice E = M/2.

107
 Hidroliza penicilinelor se realizează în mediu bazic, alcalinizat cu
NaOH, iar în scopul titrării, se foloseşte o soluŃie titrată de Hg(ClO4)2.
Complexarea penicilaminei cu ionii de Hg2+ are loc la pH = 4,5
asigurat cu o soluŃie tampon acetat.

Reactivi:
SoluŃie tampon pH 6,8
SoluŃie tampon acetat pH 4,5
SoluŃie NaOH 1 M
SoluŃie HClO4 1 M
Hg(ClO4)2 0,005 M

Mod de lucru:
Se cântăreşte cu precizie o cantitate de pulbere probă
corespunzătoare la 0,0500 g penicilină, se aduce într-un balon cotat de 50
ml şi se agită câteva minute cu 20-30 ml soluŃie tampon pH 6,6. Se aduce
la semn şi se omogenizează.
a. Se pipetează 10 ml din soluŃia probă obŃinută într-un flacon
de titrare, se adaugă 5 ml NaOH 1 M, se aduce la fierbere,
se ia de pe flacără şi se lasă în repaus 20 minute. Se
adaugă 5 ml HClO4 1 M şi se aduce la pH 4,5 cu soluŃie
tampon acetat (aproximativ 20 ml). Se titrează apoi
potenŃiometric cu Hg(ClO4)2 0,005 M.
b. Se pipetează 10 ml soluŃie probă, se adaugă 20 ml tampon
acetat pH 4,5 şi se titrează potenŃiometric cu Hg(ClO4)2
0,005 M.

Calcul:
Volumul de echivalenŃă se citeşte la al doilea salt de potenŃial:

20(V2 − V1 )fE
Ampicilina ,% = 100
G

20(V2 − V1 )fE
Ampicilina, g/flacon = m
G
unde
V1 – volumul de Hg(ClO4)2 0,005 M folosit la titrarea a, în ml
V2 – volumul de Hg(ClO4)2 0,005 M folosit la titrarea b, în ml
f – factorul soluŃiei de Hg(ClO4)2 0,005 M
E – echivalentul de titrare, 1 ml Hg(ClO4)2 0,005 M corespunde la
0,0017519 g ampicilină anhidră
G – cantitatea de pulbere suspendabilă luată în lucru, în g
m – masa medie a conŃinutului unui flacon, în g

108
 3.2. CONTROLUL SIROPURILOR

3.2.1 Siropul simplu

COMPOZIłIE

ConŃine 64 g de zahăr în 100 g de sirop.

DESCRIERE

• Aspect: lichid vâscos, limpede, incolor

• Miros: fără miros
• Gust: dulce

DOZARE

Metoda refractometrică
Se determină cu ajutorul refractometrului indicele de refracŃie la
temperatura de 20 °C. Pe baza tabelului de transformare a indicelui de
refracŃie în concentraŃie de zahăr, se calculează concentraŃia
corespunzătoare.

3.2.2 Siropul simplu cu conŃinut de fier

COMPOZIłIE

Poate să conŃină 4,97 FeSO4⋅7H2O (1,00 % Fe), zahăr şi apă

distilată până la 100 g.

DESCRIERE

• Aspect - lichid slab opalescent, vâscos

• Culoare galben-brun
• Gust metalic, fără miros caracteristic

DOZAREA

1. Dozarea spectrofotometrică a fierului bivalent

Principiul metodei:

109
 ReacŃia care stă la baza metodei de dozare spectrofotometrică
este:
2+
N N
3 + Fe2+ N Fe
N
3
mon

La pH 4-5 se obŃine un complex roşu fotometrabil la lungimea de undă de

520 nm. Dacă siropul conŃine şi fier trivalent, se poate determina prin
această metodă fierul total (fier bivalent şi fier trivalent) prin adăugare de
acid ascorbic (Fe3+ prezent se reduce la Fe2+) sau numai fierul bivalent
dacă nu se adaugă acid ascorbic.

Reactivi, soluŃii etalon:

α, α΄- dipiridil soluŃie alcoolică 1%(m/V)
CH3COONH4 20%
SoluŃie etalon 4,97 %(m/V) FeSO4 ⋅ 7H2O, ceea ce corespunde
unei concentraŃii 1,00% (m/V) Fe2+

Modul de lucru:
Se iau două baloane cotate de 25 ml şi se adaugă următorii reactivi,
conform indicaŃiilor din tabel:
Reactivi necesari Balon 1 Balon 2
SoluŃie etalon 1 ml -
Sirop cu fier - 1,0000 g
α, α΄- dipiridil soluŃie alcoolică 0,2 ml 0,2 ml
1%(m/V)
CH3COONH4 20% 5 ml 5 ml
Se omogenizează şi se lasă 30 minute în repaus la întuneric, apoi fiecare
soluŃie se completează la semn cu apă şi se omogenizează, din nou. Se
măsoară absorbanŃele fiecărei soluŃii faŃă de apă distilată, la lungimea de
undă de 520 nm, în cuva de 1 cm.

Calcul:
Ap ⋅ ce
Fe 2 + ,% =
Ae ⋅ G
unde
ce - concentraŃia etalonului, exprimată în Fe2+, % (m/V)
G - cantitatea de sirop luată în lucru, în g

110
 2. Dozarea cerimetrică a Fe2+

Principiu:
Fierul bivalent este oxidat la fier trivalent de către ionul Ce4+ în
mediu de acid sulfuric.

Reactivi:
SoluŃie acid sulfuric 20%
SoluŃie Ce(SO4)2 0,01 N

Mod de lucru:
O cantitate de 1,0000 g sirop exact cântărită într-un balon cotat de
100 ml se completează la semn cu apă şi se omogenizează. Se măsoară
50 ml din soluŃia obŃinută într-un flacon de titrare, se adaugă 10 ml H2SO4
20% şi se titrează potenŃiometric cu o soluŃie de Ce(SO4)2 0,01 N.

Calcul:
VfE
Fe 2 + ,% = 200
G

unde V – volumul de Ce(SO4)2 0,01 N folosit la titrare

f – factorul soluŃei de Ce(SO4)2 0,01 N folosit la titrare
E – echivalentul de titrare, 1 ml Ce(SO4)2 0,01 N corespunde la
0,000558 g Fe2+
G – cantitatea de sirop luată în lucru, în g

ObservaŃie:
Pentru indicarea punctului de echivalenŃă se poate folosi ca
indicator feroina (ortofenantrolina feroasă) care virează din roşu în albastru
deschis.

TEMĂ
• DiscutaŃi aplicabilitatea celor două metode de dozare a fierului din
siropuri care conŃin substanŃe auxiliare pentru corectarea gustului,
mirosului, culorii etc.

3.2.3 Siropul cu dextrometorfan

COMPOZIłIE

100 g sirop conŃin 0,1 g bromhidrat de dextrometorfan (0,1%),

substanŃe auxiliare şi excipienŃi.

111
 HBr

Dextrometorfan bromhidrat

DESCRIERE

• lichid vâscos, incolor sau colorat în funcŃie de excipienŃi

DOZARE – METODA SPECTROMETRICĂ ÎN UV

Principiu:
Dextrometorfanul poate fi dozat direct pe baza absorbŃiei specifice
în UV din siropuri fără substanŃe auxiliare.

Reactivi şi soluŃii etalon:

Apă distilată
SoluŃie etalon de bromhidrat de dextrometorfan 0,01% (m/V)
în apă

Mod de lucru:
Într-un balon cotat de 50 ml se cântăresc 5,0000 g sirop, se
completează la semn cu apă distilată şi se omogenizează. Se citesc
absorbanŃele soluŃiei rezultate şi soluŃiei etalon la 278 nm faŃă de apă
distilată, în cuva de 1 cm.

Calcul:
Ap 50
c% = ⋅ ce ⋅
Ae G

unde Ap – absorbanŃa probei la 278 nm

Ae – absorbanŃa etalonului la 278 nm
ce – concentraŃia etalonului, %(m/V)
G – cantitatea de sirop luată în lucru, în g

TEMĂ
• DiscutaŃi aplicabilitatea metodei la dozarea dextrometorfanului din
siropuri care conŃin substanŃe auxiliare pentru corectarea gustului,
mirosului, culorii etc.

112
 3.3. CONTROLUL SOLUłIILOR MEDICAMENTOASE

3.3.1 SoluŃie alcoolică de iod iodurat

Tinctura de iod

COMPOZIłIE

Iod 2g
Iodură de potasiu 3g
Alcool 50° la 100 g

DESCRIERE

• soluŃie limpede
• culoare brună
• miros de iod şi de alcool

DOZAREA IODULUI ŞI IODURII DE POTASIU

Principiu:
Se titrează prima dată iodul cu o soluŃie de tiosulfat de sodiu, apoi
întreaga cantitate de iodură de potasiu (existentă iniŃial + formată în cursul
titrării iodului) prin metoda Fajans (utilizând indicatori de adsorbŃie care îşi
modifică culoarea sau fluorescenŃa când sunt adsorbiŃi pe suprafaŃa
precipitatului). Cantitatea de iodură de potasiu existentă iniŃial în probă se
calculează în final prin diferenŃă.

Reactivi:
SoluŃie de tiosulfat de sodiu 0,1 M
SoluŃie de azotat de argint 0,1 M
SoluŃie de acid sulfuric diluat
SoluŃie de galben de metanil (I) în alcool
SoluŃie de amidon (I)

a. Dozarea iodului – metoda redoxometrică

Mod de lucru:
O cantitate de 5,0000 g tinctură de iod exact cântărită într-un flacon
de titrare, se diluează cu 10 ml apă distilată proaspăt fiartă şi răcită, se
titrează cu o soluŃie de Na2S2O3 0,1 M până la galben pai, apoi se adaugă
câteva picături de indicator amidon şi se titrează în continuare până la
decolorare.

113
 Calcule:
V1f1E
Iod,%(m/m) = ⋅ 100
G

unde V1 – volumul soluŃiei de tiosulfat de sodiu 0,1 M folosit la titrare, în

ml
f1 – factorul soluŃiei de tiosulfat de sodiu 0,1 M
E – echivalentul de titrare, 1 ml tiosulfat de sodiu 0,1 M corespunde
la 0,01269 g iod
G – cantitatea de tinctură luată în lucru, în g

b. Dozarea iodurii de potasiu – metoda argentometrică

Mod de lucru:
SoluŃia de la dozarea iodului se acidulează cu 5 ml de soluŃie de
acid sulfuric diluat, se diluează cu apă la 50 ml, se adaugă 1-5 picături de
indicator galben de metanil şi se titrează cu o soluŃie de AgNO3 0,1 M
(virajul indicatorului de la roşu-violet la galben).

Calcule:
Din numărul de mililitri de soluŃie de azotat de argint 0,1 M, V2,
folosiŃi se scade numărul de mililitri de tiosulfat de sodiu 0,1 M, V1, folosiŃi la
dozarea iodului:

(V2 f2 − V1f1)E
Iodura de potasiu,%(m/m) = ⋅ 100
G

unde V1 – volumul soluŃiei de tiosulfat de sodiu 0,1 M folosit la titrarea

iodului, în ml
f1 – factorul soluŃiei de tiosulfat de sodiu 0,1 M
V2 – volumul soluŃiei de azotat de argint 0,1 M folosit la titrarea
iodurii totale, în ml
f2 – factorul soluŃiei titrante de azotat de argint 0,1 M
E – echivalentul de titrare, 1 ml azotat de argint 0,1 M corespunde
la 0,01660 g iodură de potasiu (E = 0,01660)
G – cantitatea de tinctură luată în lucru, în g

TEMĂ
• ScrieŃi ecuaŃiile reacŃiilor care au loc

114
 3.3.2 SoluŃie alcoolică de acid salicilic şi rezorcină

COMPOZIłIE

Acid salicilic 1g
Rezorcină 2g
Alcool diluat la 100 g

COOH OH

OH
OH

Acid salicilic Rezorcinã

DESCRIERE

• soluŃie limpede, incoloră, cu miros de alcool

DOZAREA PRINCIPIILOR ACTIVE

1. Metoda volumetrică

a. Dozarea acidului salicilic – titrare acido-bazică în mediu apos

Principiu:
Metoda de dozare se bazează pe caracterul acid al substanŃei.

Reactivi:
SoluŃie de hidroxid de sodiu 0,1 M
Fenolftaleină (I)

Mod de lucru:
Se cântăresc cu exactitate 10,0000 g de soluŃie într-un flacon de
titrare de 100 ml, se titrează cu soluŃie de hidroxid de sodiu 0,1 M în
prezenŃa fenolftaleinei, până la virajul culorii în roz.

Calcule:
VfE
Acid salicilic,%(m/m) = ⋅ 100
G

unde V – volumul soluŃiei de hidroxid de sodiu 0,1 M folosit la titrare, în ml

115
 f – factorul soluŃiei de hidroxid de sodiu 0,1 M
E – echivalentul de titrare, 1 ml hidroxid de sodiu 0,1 M corespunde
la 0,0138 g acid salicilic
G – cantitatea de soluŃie luată în lucru, în g

b. Dozarea acidului salicilic şi rezorcinei împreună – metoda

bromatometrică prin diferenŃă

Principiu:
SubstanŃele medicamentoase cu grupări fenolice pot fi dozate prin
bromurarea ciclului aromatic. In cazul bromurării fenolului, reacŃia de
substituŃie are loc în poziŃiile orto şi para faŃă de gruparea hidroxilică
fenolică. PrezenŃa grupării carboxil în poziŃiile orto şi para faŃă de hidroxil
nu împiedică bromurarea ciclului în aceste poziŃii, reacŃia fiind însoŃită de
eliminarea bioxidului de carbon. Timpul necesar bromurării variază de la 15
la 60 de minute. In acest caz este de 15 minute.
Folosind soluŃia titrată de KBrO3, în prezenŃa unui exces de KBr se
formează brom elementar care poate să participe la reacŃia de substituŃie
pe ciclul aromatic. KBrO3 se foloseşte în exces, iar excesul se retitrează
iodometric. ReacŃiile care au loc sunt:

BrO3 - + 5Br- + 6H+ ↔ 3Br2 + 3H2O

Br2 + 2e - ↔ 2Br -

OH OH
COOH Br Br
+ 3Br2 + 3HBr + CO2

Br

OH OH
+ 3 Br2 Br Br
+ 3HBr

OH OH
Br
După terminarea timpului de bromurare se adaugă KI care va
reacŃiona cu bromul rămas în exces, punând în libertate iod, care se
retitrează cu soluŃie de Na2S2O3 când au loc reacŃiile:

Br2 + 2 KI → I2 + 2 KBr

I2 + 2 Na2S2O3 → 2NaI + Na2S4O6

116
 În final rezorcina se calculează prin diferenŃă.

Reactivi:
Bromură de potasiu
SoluŃie bromat de potasiu 0,01 M
Acid clorhidric diluat
Cloroform
SoluŃie de iodură de potasiu 10% (m/V)
SoluŃie de tiosulfat de sodiu 0,1 M

Mod de lucru:
O cantitate de soluŃie corespunzătoare la 0,5000 g rezorcină se
aduce cantitativ într-un balon cotat de 250 ml şi se completează la semn cu
apă. Se măsoară cu precizie un volum de 25 ml din această soluŃie şi se
aduce într-un flacon de titrare, se adaugă 1 g bromură de potasiu, 50 ml
KBrO3 0,01 M, 15 ml HCl diluat şi 15 ml cloroform. După 15 minute, timp în
care are loc bromurarea, se adaugă 10 ml KI 10% (m/V) şi se titrează cu
tiosulfat de sodiu 0,1 M în prezenŃa amidonului.

Temă:
• DeduceŃi formula de calcul a concentraŃiei de rezorcină
determinată prin metoda bromatometrică.

2. Dozarea spectrofotometrică în UV

Principiu:
Această metodă se bazează pe proprietatea de aditivitate a
absorbanŃelor substanŃelor aflate în amestec.

Mod de lucru:
Se cântăreşte cu exactitate o cantitate de 1,0000 g de soluŃie care
se aduce cantitativ într-un balon cotat de 100 ml, se completează la semn
cu apă distilată şi se omogenizează. Din această soluŃie, 10 ml se diluează
la 100 ml într-un balon cotat cu acelaşi solvent. Se măsoară absorbanŃa
ultimei soluŃii la lungimea de undă de 273 nm, respectiv, la 301 nm faŃă de
apă distilată, în cuva de 1 cm.

Calcule:
A sol,301nm
Acid salicilic,%(m/m) = c AS = 1000
A 1,301nm G

A 1,273nmc AS
A sol,273nm − G
Rezorcina,%(m/m) = c Rez = 1000 1000
A 2,273nmG

117
unde:
Asol,301nm - absorbanŃa soluŃiei probă măsurată la 301 nm
Asol,273nm - absorbanŃa soluŃiei probă măsurată la 273 nm
A1,301nm = 259, absorbanŃa specifică A1%1cm a acidului salicilic (AS) la
301 nm
A1,273nm = 70, absorbanŃa specifică A1%1cm a acidului salicilic (AS) la
273 nm
A2,273nm = 178, absorbanŃa specifică A1%1cm a rezorcinei (Rez) la 273
nm
G – cantitatea de soluŃie luată în lucru, în g

TEMĂ
• DeduceŃi formulele de calcul

3.3.3 SoluŃie de clorhidrat de efedrină

COMPOZIłIE

ConŃine clorhidrat de efedrină cu concentraŃia cuprinsă între 0,5 şi

1%(m/V) în apă şi substanŃe auxiliare.

HC OH
HC CH3
N CH3
H
Efedrina
DESCRIERE

• soluŃie limpede, incoloră

118
DOZAREA EFEDRINEI

1. Dozarea spectrofotometrică pe baza reacŃiei Chen-Kao

Principiu:
În mediu alcalin, efedrina formează în prezenŃa ionilor de Cu(II) un
complex colorat în albastru spectrofotometrabil:
CH3 CH3

CH CH NH

O Cu/2

Reactivi, soluŃii etalon:

SoluŃie etalon de clorhidrat de efedrină 0,5%(m/V)
SoluŃie de hidroxid de sodiu 20%(m/V)
SoluŃie de sulfat de cupru 7% (m/V)

Mod de lucru:
Se pipetează un volum de soluŃie corespunzător la 0,05 g de
clorhidrat de efedrină într-un balon cotat de 25 ml, se adaugă 2,5 ml de
soluŃie de sulfat de cupru 7%(m/V), 2 ml de soluŃie de NaOH 20%(m/V), se
completează cu apă la semn şi se filtrează.
În paralel se prelucrează în acelaşi mod soluŃia etalon de clorhidrat
de efedrină 0,5%(m/V).
Se citesc absorbanŃele probei şi etalonului la 580 nm faŃă de apă în
cuve de cuarŃ (sticlă) de 1 cm.

Calcul:

A pc e
Efedrina clorhidrat,%(m/V) =
Ae
unde:
AP – absorbanŃa probei la 580 nm
Ae – absorbanŃa soluŃiei etalon la 580 nm
ce – concentraŃia soluŃiei etalon, ce = 0,5 %(m/V)

2. Dozarea spectrofotometrică directă în UV

Principiu:
Se bazează pe capacitatea de absorbŃie în UV a efedrinei la 257
nm în soluŃie apoasă.

119
 Reactivi, soluŃii etalon:
SoluŃie etalon de clorhidrat de efedrină 0,5 %(m/V) în apă

Mod de lucru:
Intr-un balon cotat de 25 ml se aduc 2 ml soluŃie de analizat, se
completează cu apă la semn şi se omogenizează. În paralel, se
prelucrează soluŃia etalon în acelaşi mod. Se măsoară absorbanŃa probei şi
a etalonului la lungimea de undă de 257 nm în cuve de cuarŃ de 1 cm faŃă
de apă.

Calcule:
A pc e
Efedrina clorhidrat,%(m/V) =
Ae
unde:
AP – absorbanŃa probei la 257 nm
Ae – absorbanŃa soluŃiei etalon la 257 nm
ce – concentraŃia soluŃiei etalon, ce = 0,5 %(m/V)

TEMĂ
• IndicaŃi care dintre cele două metode de dozare este mai
specifică şi explicaŃi de ce.
• PropuneŃi o metodă volumetrică de determinare cantitativă a
clorhidratului de efedrină din soluŃie.

3.3.4 SoluŃie de lactat de etacridină 0,1% (m/V)

COMPOZIłIE

ConŃine 0,1% (m/V) lactat de etacridină (rivanol) în apă.

N
NH2
C2H5 O

NH2

CH3-CH(OH)-COOH

Lactat de etacridină

120
DESCRIERE

• soluŃie galbenă, transparentă, fără miros.

DOZARE

1. Metoda spectrometrică în vizibil

Reactivi şi soluŃii etalon:

Acid clorhidric 1 M
Azotit de sodiu 1% (m/V)
SoluŃie etalon de lactat de etacridină 0,1% (m/V) în apă

Mod de lucru:
În două baloane cotate de 50 ml se aduc câte 5 ml soluŃie probă şi,
respectiv, soluŃie etalon de lactat de etacridină, se completează la semn cu
apă distilată şi se omogenizează.
Se iau câte 5 ml din soluŃiile obŃinute, fiecare volum introducându-se
într-un flacon Erlenmeyer de 50 ml, peste care se adaugă 2 ml soluŃie acid
clorhidric 1 M şi 3 ml soluŃie azotit de sodiu 1% (m/V). Se lasă în repaus 5
minute, după care se citeşte absorbanŃa soluŃiilor la 515 nm faŃă de un
martor obŃinut din 5 ml apă distilată, 2 ml soluŃie acid clorhidric 1 N şi 3 ml
soluŃie azotit de sodiu 1% (m/V).

Calcul:
Ap
c%(m/V) = ⋅ ce
Ae

unde Ap – absorbanŃa probei la 515 nm

Ae – absorbanŃa etalonului la 515 nm
ce – concentraŃia etalonului, %(m/V)

Temă
• ScrieŃi ecuaŃiile reacŃiilor care au loc.

2. Metoda conductometrică

Reactivi:
SoluŃie de hexacianoferat (III) de potasiu 0,01 M

Mod de lucru:
Se măsoară cu exactitate 8 ml soluŃie de lactat de etacridină 0,1
%(m/V) într-un balon cotat de 100 ml, se completează la semn cu apă şi se
omogenizează. SoluŃia obŃinută se aduce cantitativ într-un pahar Berzelius
de 150 ml şi se titrează conductometric cu soluŃia titrată de hexacianoferat

121
(III) de potasiu 0,01 M în porŃiuni de 0,2 ml, consemnându-se conductanŃa
măsurată la fiecare pas de titrare. łinând cont de valoarea constantei
celulei, determinată în prealabil, se calculează conductibilitatea specifică şi
se reprezintă grafic în funcŃie de volumul de titrant adăugat. Se trasează
două drepte printre punctele obŃinute la titrare. ProiecŃia pe abscisă a
punctului de intersecŃie a celor două drepte reprezintă volumul de
echivalenŃă.

Calcul:
VfE
Rivanol,% = 10000
G

unde V – volumul de echivalenŃă

f – factorul soluŃiei titrante
E – echivalentul, 1 ml K3[Fe(CN)6] 0,01 M corespunde la 0,0108423
g rivanol
G – volumul de soluŃie probă luat în lucru

Temă:
• Pornind de la principiul titrării conductometrice, explicaŃi variaŃia de
conductibilitate observată în timpul titrării.

3.3.5 SoluŃie antimicotică

COMPOZIłIE

Acid benzoic 1,20 g

Acid salicilic 1,20 g
Acid boric 1,20 g
SoluŃie alcoolică de iod 5,00 g
Alcool diluat 70% la 100,0 g

DESCRIERE

• soluŃie alcoolică, de culoare brun - roşiatic închis.

DOZAREA SUBSTANłELOR ACTIVE

Reactivi, substanŃe de referinŃă:

SoluŃie tiosulfat de sodiu 0,1 N
SoluŃie de amidon (I)
SoluŃie de hidroxid de sodiu 0,1 M
SoluŃie de fenolftaleină (I)
Glicerină neutralizată
SoluŃie de clorură de fier (III) 1% în acid clorhidric 0,1 M

122
 SubstanŃă de referinŃă de acid salicilic

1. Dozarea iodului - redoxometric

Mod de lucru:
Se cântăresc exact 3,0000 g din soluŃie şi se diluează cu 20 ml apă
distilată proaspăt fiartă şi răcită. SoluŃia se titrează în prezenŃa amidonului
(I) cu tiosulfat de sodiu 0,01 N până la dispariŃia coloraŃiei albastre. SoluŃia
titrată se utilizează apoi la dozarea acidului benzoic.

Calcul:
VfE
Iod,%(m/V) = ⋅ 100
G

unde V – volumul soluŃiei de tiosulfat de sodiu 0,01 N folosit la titrare, în

ml
f – factorul soluŃiei de tiosulfat de sodiu 0,01 N
E – echivalentul de titrare, 1 ml tiosulfat de sodiu 0,01 N
corespunde la 0,001269 g iod (E = 0,001269)
G – cantitatea de soluŃie luată în lucru, în g

2. Dozarea împreună a acidului salicilic şi acidului benzoic –

metoda acido-bazică în mediu apos

Mod de lucru:
SoluŃia rămasă de la titrarea iodului se titrează cu NaOH 0,1 M
până la coloraŃie slab roz, în prezenŃa fenolftaleinei (I). SoluŃia titrată se
utilizează în continuare la dozarea acidului boric.

Calcul:

VfE
Acid salicilic + acid benzoic, c AS+ AB ,%(m/V) = ⋅ 100
G

unde V – volumul soluŃiei de NaOH 0,1 M folosit la titrare, în ml

f – factorul soluŃiei de NaOH 0,1 M
E – echivalentul de titrare, 1 ml NaOH 0,1 M corespunde la 0,0130
g acid benzoic şi acid salicilic (echivalent comun) (E = 0,0130)
G – cantitatea de soluŃie luată în lucru, în g
Din rezultatul analizei se scade cantitatea de acid salicilic calculată
conform procedeului descris în continuare, obŃinându-se cantitatea de acid
benzoic aflată în produs.

123
 3. Dozarea acidului boric – metoda acido-bazică în mediu apos

Mod de lucru:
La soluŃia rămasă după dozarea acidului benzoic se adaugă 2,00 g
glicerină neutralizată. SoluŃia decolorată se titrează în continuare cu soluŃie
de hidroxid de sodiu 0,1 M. Dacă culoarea roşie a soluŃiei deja titrate
dispare la adăugarea de 0,5 g glicerină, se mai continuă titrarea.

Calcul:
VfE
Acid boric,%(m/V) = ⋅ 100
G

unde V – volumul soluŃiei de NaOH 0,1 mol/l folosit la titrare, în ml

f – factorul soluŃiei de NaOH 0,1 mol/l
E – echivalentul de titrare, 1 ml NaOH 0,1 M corespunde la
0,006183 g acid boric (E = 0,006183)
G – cantitatea de soluŃie luată în lucru, în g

4. Dozarea acidului salicilic – metoda spectrometrică

Mod de lucru:
Se lucrează în paralel pe soluŃia probă şi pe o soluŃie etalon de acid
salicilic.
Se cântăresc exact 1,00 g din soluŃie şi se decolorează cu tiosulfat
de sodiu 0,1 N şi se diluează cu apă la 100 ml. La 20 ml din soluŃia
respectivă se adaugă 5 ml soluŃie de clorură de fier (III) 1% proaspăt
preparată în acid clorhidric 0,1 N şi se completează cu apă la 100 ml.
AbsorbanŃa soluŃiei se măsoară faŃă de apă după o oră, într-o cuvă de 1
cm, la lungimea de undă 530 nm.
Se prelucrează în paralel, în condiŃii identice, o soluŃie etalon de
acid salicilic obŃinută astfel: 0,0120 g acid salicilic cântărite exact se aduc
cantitativ într-un balon cotat de 100 ml, se dizolvă în apă şi se completează
la semn cu acelaşi solvent. La 20 ml din această soluŃie se adaugă 5 ml
soluŃie de clorură de fier (III) 1% proaspăt preparată în acid clorhidric 0,1 N
şi se completează cu apă la 100 ml. AbsorbanŃa soluŃiei se măsoară faŃă
de apă după o oră, într-o cuvă de 1 cm, la lungimea de undă 530 nm.

Calcul:
A pc e
Acid salicilic,%(m/V) =
Ae
unde:
AP – absorbanŃa probei la 530 nm
Ae – absorbanŃa soluŃiei etalon la 530 nm

124
 Ce – concentraŃia soluŃiei etalon exact realizată, %(m/V)

TEMĂ
• ExplicaŃi de ce acidul boric nu interferează dozarea acidului
benzoic în condiŃiile propuse?
• ExplicaŃi rolul glicerinei la dozarea acidului boric.

125
 3.4. CONTROLUL SOLUłIILOR PARENTERALE

3.4.1 SoluŃie injectabilă de acid ascorbic

COMPOZIłIE

Este o soluŃie sterilă apirogenă de ascorbat de sodiu în apă pentru

preparate injectabile din care a fost îndepărtat oxigenul. Ascorbatul de
sodiu se obŃine din NaHCO3 şi acid ascorbic. ConŃinutul în acid ascorbic
10%(m/V).

O
C
C OH
O
C OH
HC
H O CH
CH 2OH

Structura chimică a acidului ascorbic

pH-ul
Trebuie să fie cuprins între 5,0 – 6,5.

DESCRIERE

• soluŃie limpede şi incoloră

• culoarea: o eventuală coloraŃie nu trebuie să fie mai intensă
decât coloraŃia unei soluŃii etalon preparată din: 0,1 ml Co-Ec,
0,2 ml Cu-Ec, 0,75 ml Fe-Ec, 10 ml apă (Ec – etalon de culoare)

DOZAREA ACIDULUI ASCORBIC

A. Dozarea polarimetrică

Principiu:
Datorită asimetriei moleculare dată de prezenŃa atomilor de carbon
asimetrici în moleculă, acidul ascorbic prezintă activitate optică şi poate fi
dozat prin măsurători polarimetrice din formele farmaceutice în care nu
este asociat cu substanŃe cu activitate optică.

126
 Reactivi:
Bicarbonat de sodiu

Mod de lucru:
La 30 ml soluŃie injectabilă se adaugă 0,5 mg bicarbonat de sodiu,
se agită până la dizolvare şi se determină unghiul de rotaŃie în tubul
polarimetric de 1 dm la lungimea de undă D a sodiului.

Calcule:
ConcentraŃia se determină după formula:

α ⋅ 0,888 ⋅ 100
c,%(m/V) =
[α ]D20

unde α - unghiul de rotaŃie citit

0,888 - factor de transformare a ascorbatului de sodiu în acid
ascorbic
[α]20D = 105,5 - puterea rotatorie specifică a acidului ascorbic

B. Dozarea printr-o metodă redoxometrică - iodatometria

Principiu:
Acidul ascorbic este foarte susceptibil la oxidare. Iodatul de potasiu
este un oxidant energic. FuncŃia oxidantă a iodatului de potasiu este
dependentă de valoarea pH-ului şi de partenerul de reacŃie. ReacŃiile care
au loc sunt:

IO3- + 6e- + 6H+ = I- + 3H2O Eo = 1,085 V

2IO3- + 10e- + 12H+ = I2 + 6H2O Eo = 1,195 V

IO3- + 4e- + 6H+ = I+ + 3H2O Eo = 1,230 V

Iodul rezultat oxidează acidul ascorbic la acid dehidroascorbic:

O O
C C
C OH O C O O
C OH + I2 C O + 2 HI
HC HC
HO C H HO C H
CH2OH CH2OH

127
 Reactivi:
Acid clorhidric 10%
SoluŃie titrată de iodat de potasiu 0,1 N
SoluŃie de amidon (I)

Mod de lucru:
1 ml soluŃie injectabilă se diluează cu 10 ml apă, se adaugă 1 ml
HCl 10 %, 2 ml amidon, apoi se titrează cu soluŃie de KIO3 0,1 N până la
virajul de la incolor la albastru.

Calcule:
VfE
c,%(m/V) = ⋅ 100
G

unde V – volumul de titrant, în ml

f – factorul soluŃiei titrante
E – echivalentul de titrare, 1 ml soluŃie de iodat de potasiu 0,1 N
corespunde la 0,008806 g acid ascorbic.
G – volumul de soluŃie injectabilă luat în lucru, în ml

C. Metoda HPLC de dozare

Reactivi:
Metanol pentru HPLC
Apă pură
Acid acetic pentru cromatografie
Acid ascorbic s.r.
SoluŃie de bicarbonat de sodiu 0,2 mM

Mod de lucru:
CondiŃiile HPLC sunt următoarele:
- coloană Zorbax Extend C18, 250x4,6 mm, 5 µm (Agilent
Technologies), protejată de coloană Chromolith RP18e (Merck)
- faza mobilă: 10%A, 90%B, unde:
o A: metanol:apă:acid acetic = 300:700:1
o B: apă
- debitul fazei mobile: 1 ml/min
- temperatura coloanei: 30 °C
- detecŃie la: 265 nm
- volum de injectare: 20 µl
Prepararea soluŃiei stoc de acid ascorbic în apă: se cântăresc
0,0100 g acid ascorbic şi se aduc la semn într-un balon cotat de 100 ml cu
soluŃie de bicarbonat de sodiu 0,2 mM preparat în apă distilată.
Prepararea soluŃiilor de calibrare: s-a ales ca metodă de dozare
metoda standardului extern, folosind şase standarde de concentraŃie cSTD =

128
0,010 mg/ml; standardele au fost obŃinute prin diluarea unui mililitru de
soluŃie stoc la 10 ml cu soluŃie de bicarbonat de sodiu 0,2 mM.
ObŃinerea probei de soluŃie injectabilă: un mililitru de soluŃie
injectabilă Acid ascorbic 100 mg/ml (luat dintr-un amestec obŃinut prin
omogenizarea conŃinutului din 5 fiole de soluŃie injectabilă) se diluează la
100 ml cu soluŃie bicarbonat de sodiu 0,2 mM în balon cotat. Din această
soluŃie se iau 0,1 ml şi se diluează la 10 ml tot cu soluŃia de bicarbonat.
SoluŃia probă rezultată se analizează cromatografic imediat după
preparare.
În aceeaşi serie de analiză se analizează cele şase soluŃii standard
de acid ascorbic în apă şi proba de soluŃie injectabilă.

Calculul concentraŃiei de acid ascorbic:

AP
c, mg/ml = c STD ⋅ 10000
A STD

unde c – concentraŃia soluŃiei injectabile, mg/ml

AP – aria picului principal în cromatograma probă
ASTD – media ariilor picurilor principale în cromatogramele soluŃiilor
standard de calibrare
cSTD – concentraŃia soluŃiilor standard de calibrare, mg/ml

TEMĂ
• PrecizaŃi rolul acidului clorhidric la dozarea iodatometrică a acidului
ascorbic.
• Ce altă soluŃie titrantă se poate folosi la dozarea redoxometrică a
acidului ascorbic?
• DiscutaŃi comparativ diferenŃa de specificitate între cele trei metode
propuse.

3.4.2 SoluŃia injectabilă de metoclopramidă clorhidrat

COMPOZIłIE

Este o soluŃie sterilă, apirogenă de metoclopramidă clorhidrat 5

mg/ml în apă pentru preparate injectabile.

DESCRIERE

• soluŃie limpede, incoloră

pH-ul

129
 Trebuie să fie cuprins între 3,0 şi 5,0.

DOZAREA SPECTROMETRICĂ ÎN UV A METOCLOPRAMIDEI

CLORHIDRAT

Principiu:
Metoclopramida prezintă în soluŃie slab acidă trei maxime de
absorbŃie la 220 nm, 272 nm şi, respectiv, 310 nm, substanŃele auxiliare
prezente în soluŃia injectabilă fiind fără interferenŃă spectrală. În consecinŃă,
metoclopramida poate fi dozată direct din soluŃia injectabilă prin
spectrometrie UV.

Reactivi, substanŃe de referinŃă:

SoluŃie de acid fosforic 0,001 M
Clorhidrat de metoclopramidă s.r.

Mod de lucru:
ObŃinerea soluŃiei etalon: se cântăresc cu exactitate 0,2500 g
metoclopramidă clorhidrat s.r. într-un balon cotat de 50 ml. Se adaugă 20
ml acid fosforic 0,001 M şi se agită până la dizolvare. Se aduce la semn cu
acelaşi solvent şi se omogenizează, obŃinându-se o soluŃie standard cu o
concentraŃie de 5 mg/ml metoclopramidă clorhidrat.
Se pipetează câte 0,4 ml din soluŃia standard şi, respectiv, soluŃia
injectabilă de metoclopramidă în două baloane cotate de 100 ml. Se
completează la semn cu acid fosforic 0,001 M şi se omogenizează.
Se măsoară absorbanŃa soluŃiilor obŃinute la λ = 272 nm, în cuva de
cuarŃ de 1 cm, faŃă de acid fosforic 0,001 M.

Calcule:
Ap
c, mg/ml = ce
Ae

unde Ap – absorbanŃa probei

Ae – absorbanŃa soluŃiei etalon
ce – concentraŃia soluŃiei etalon, mg/ml

TEMĂ
• ExplicaŃi rolul mediului acid la dozarea spectrometrică în UV a
metoclopramidei clorhidrat.

130
 3.4.3 SoluŃia injectabilă de cafeină şi benzoat de sodiu

COMPOZIłIE

ConŃine cafeină 12,5 %(m/V) şi benzoat de sodiu 12,5 %(m/V) în

apă pentru preparate injectabile.

O COONa
CH 3
H 3C N
N

O N N
CH 3
Cafeina Benzoat de sodiu

DESCRIERE

SoluŃie incoloră, limpede, fără miros, cu gust dulceag, apoi slab

amar.

pH

Trebuie să fie cuprins între 6,5 – 8,0.

DOZARE

A. Dozarea cafeinei prin titrare acido-bazică în mediu neapos

Principiu:
Cafeina are un caracter slab bazic şi poate fi titrată în mediu neapos
cu acid percloric.

Reactivi:
Hidroxid de sodiu 0,1 N
SoluŃie de fenolftaleină (I)
Cloroform
Sulfat de sodiu anhidru
Anhidridă acetică
Indicator Roşu de Sudan G în cloroform
SoluŃie titrată de acid percloric 0,1 N

131
 Mod de lucru:
1 ml de soluŃie injectabilă se aduce într-o pâlnie de separare, se
adaugă 6 ml apă, 0,05 ml fenolftaleină (I) şi soluŃie de NaOH 0,1 N până la
coloraŃia roz a indicatorului. Se extrage de 3 ori cu câte 10 ml de cloroform,
extractele cloroformice se adună, apoi se filtrează pe Na2SO4 anhidru. La
filtratul cloroformic se adaugă 15 ml de anhidridă acetică, 0,1 ml de Roşu
de Sudan G în cloroform, apoi se titrează cu HClO4 0,1 N în acid acetic
anhidru până la virajul indicatorului în albastru.

Calcul:
VfE
c,%(m/V) = ⋅ 100
G

unde V – volumul de titrant, în ml

f – factorul soluŃiei titrante
E – echivalentul de titrare, 1 ml soluŃie de acid percloric 0,1 N
corespunde la 0,01940 g cafeină
G – volumul de soluŃie injectabilă luat în lucru, în ml

B. Dozarea benzoatului de sodiu prin titrare acido-bazică în

mediu apos

Principiu:
Benzoatul de sodiu poate fi titrat acido-bazic în mediu apos cu acid
clorhidric cu formare de acid benzoic.

Reactivi:
SoluŃie titrată de acid clorhidric 0,1 N
SoluŃie de metiloranj (I)
Eter

Mod de lucru:
La soluŃia apoasă rămasă după extracŃia cafeinei se adaugă 30 ml
eter, 0,1 ml metiloranj şi se titrează cu o soluŃie de HCl 0,1 N până la virajul
indicatorului în roz (roşu) persistent.

Calcul:
VfE
c,%(m/V) = ⋅ 100
G

unde V – volumul de titrant, în ml

f – factorul soluŃiei titrante
E – echivalentul de titrare, 1 ml soluŃie de acid clorhidric 0,1 N
corespunde la 0,01441 g benzoat de sodiu.
G – volumul de soluŃie injectabilă luat în lucru, în ml

132
 C. Dozarea spectrometrică a benzoatului de sodiu

Principiu:
Benzoatul de sodiu prezintă un maxim de absorbŃie în UV la 231
nm.

Reactivi:
Acid sulfuric 0,1 N
Benzoat de sodiu, substanŃă de referinŃă

Mod de lucru:
Se efectuează spectrofotometric în UV din faza alcalină rămasă de
la dozarea cafeinei.
SoluŃia etalon: Se cântăresc cu exactitate 0,1250 g benzoat de
sodiu şi se dizolvă în apă la 100 ml. Un volum de 0,5 ml din această soluŃie
se diluează la 100 ml cu acid sulfuric 0,1 N (ce = 0,000625 g/ml)
SoluŃia probă: Faza alcalină rămasă după extragerea cafeinei se
introduce într-un balon cotat de 100 ml şi se completează la semn cu apă.
Un volum de 0,5 ml din această soluŃie se diluează cu acid sulfuric 0,1 N la
100 ml.
Se măsoară absorbanŃele soluŃiei probă şi etalon la λ = 231 nm faŃă
de acid sulfuric 0,1 N în cuve de 1 cm.

Calcule:

A pc e
Benzoat de sodiu,%(m/ V) = ⋅ 100
A eG

unde Ap – absorbanŃa soluŃiei probă

Ae – absorbanŃa soluŃiei etalon
ce – concentraŃia soluŃiei etalon, g/ml
G – volumul de soluŃie injectabilă luat în lucru, în ml

ObservaŃie: Calcularea concentraŃiei se mai poate face Ńinând cont de

absorbanŃa specifică a benzoatului de sodiu la 231 nm, A1 cm1% = 1016:

TEMĂ
• DeduceŃi formula de calcul a concentraŃiei benzoatului de sodiu prin
metoda spectrometrică în UV folosind absorbanŃa specifică.
• Care este rolul benzoatului de sodiu în soluŃia injectabilă de cafeină
şi benzoat de sodiu?

133
 3.4.4 SoluŃia perfuzabilă de metronidazol

COMPOZIłIA

Formularea
SubstanŃă
A B
Metronidazol 0,500 g 0,500 g
Glucoză 5,470 g -
monohidrat
Clorură de sodiu 0,025 g 0,780 g
Apă distilată la 100 ml 100 ml

CH2OH
CH2
N
O2N CH3
N

Structura chimică a metronidazolului

DESCRIERE

SoluŃie limpede, slab gălbuie, fără miros, cu gust amar. O eventuală

coloraŃie nu trebuie să fie mai intesă decât coloraŃia unei soluŃii-etalon
preparate din 0,03 ml Co-Ec, 0,3 ml Fe-Ec, 10 ml apă

pH

4,0 – 6,5

DOZARE

A. Dozarea spectrometrică în UV a metronidazolului

Principiu:
Metronidazolul prezintă un maxim de absorbŃie la 277 nm care
permite dozarea directă a acestuia în soluŃia perfuzabilă.

Reactivi:
Acid clorhidric 0,01 N

134
 Mod de lucru:
0,5 ml soluŃie se pipetează într-un balon cotat de 100 ml şi se aduce
la semn cu HCl 0,01 N. Se citeşte absorbanŃa soluŃiei A la 277 nm faŃă de
HCl 0,01 N în cuva de 1 cm.

Calcul:

Ap
Metronidazol,%(m/V) = ⋅ 200
A1%
1cm

unde Ap – absorbanŃa probei la 277 nm

A1%1 cm = 380 este absorbanŃa specifică medie a metronidazolului în
mediu acid la 277 nm.

B. Dozarea argentometrică a clorurii de sodiu

Principiu:
Metoda constă în precipitarea clorurii sub formă de clorură de argint
(argentometrie).

Reactivi:
Roz Bengal (I)
Acetonă
Acid azotic 10%
SoluŃie de azotat de argint 0,1 N

Mod de lucru:
5 ml soluŃie se diluează cu 10 ml acetonă, se adaugă 1-2 picături
HNO3 10 % şi 1-2 picături de indicator Roz Bengal. Se titrează cu azotat de
argint 0,1 N până la albastru-violet.

Calcul:
VfE
NaCl,%(m/V) = ⋅ 100
G

unde V – volumul de titrant, în ml

f – factorul soluŃiei titrante
E – echivalentul de titrare, 1 ml soluŃie de azotat de argint 0,1 N
corespunde la 0,005844 g NaCl
G – volumul de soluŃie perfuzabilă luat în lucru, în ml

135
 C. Dozarea redoxometrică a glucozei

Principiu:
Iodul oxidează funcŃia aldehidă a glucozei, în mediu alcalin (la rece)
după reacŃia:

CHO COONa
 
(CHOH)4 + I2 + 3 Na2CO3 + H2O → (CHOH)4 + 2 NaI + 3 NaHCO3
 
CH2OH CH2OH

Reactivi:
Reactiv iodură de potasiu şi bicarbonat de sodiu
SoluŃie de iod 0,1 N
SoluŃie acid clorhidric 10%
SoluŃie de tiosulfat de sodiu 0,1 N
SoluŃie de amidon (I)

Mod de lucru:
1 ml soluŃie perfuzabilă se tratează cu 25 ml reactiv iodură de
potasiu şi carbonat de sodiu şi 25 ml I2 0,1 N într-un flacon cu dop rodat şi
se lasă în repaus 30 minute, după care se adaugă cu precauŃie 30 ml HCl
10 % şi se titrează imediat cu tiosulfat de sodiu 0,1 N până la galben
deschis, se adaugă amidon şi se titrează până la decolorare.

Calcul:

(V1f1 − V2 f2 )E
Glucoza,%( m/V) = 100
G

unde V1 – volumul de iod 0,1 N adăugat în exces, în ml

f1 – factorul soluŃiei de iod 0,1 N adăugat în exces
V2 – volumul de tiosulfat de sodiu 0,1 N utilizat la titrarea excesului
de iod, în ml
f2 – factorul soluŃiei de tiosulfat de sodiu 0,1 N utilizat la titrarea
excesului de iod
E – echivalentul iodului în reacŃia de oxidare, 1 ml I2 0,1 N
corespunde la 0,00901 g glucoză
G – volumul de soluŃie luat în lucru, în ml

136
 D. Dozarea glucozei prin metoda polarimetrică

Principiu:
Glucoza se poate determina polarimetric direct în soluŃia perfuzabilă
de metronidazol, datorită faptului că metronidazolul şi ceilalŃi excipienŃi nu
au activitate optică.

Mod de lucru:
Se introduce soluŃia perfuzabilă în tubul polarimetric cu lungimea l şi
se măsoară puterea rotatorie α la lungimea de undă D a sodiului şi 20 °C.

Calcul:
α
Glucoza,%(m/V) = 100
l ⋅ [α]D
20

unde α – puterea rotatorie a probei

[α]D20 = +52, puterea rotatorie specifică a glucozei
l – lungimea tubului polarimetric, în dm

TEMĂ
• DiscutaŃi comparativ rezultatele obŃinute la dozarea glucozei prin
cele două metode propuse.

3.4.5 SoluŃia perfuzabilă de glucoză

COMPOZIłIE

SoluŃia perfuzabilă de glucoză conŃine 5 %(m/V) glucoză în apă

pentru preparate injectabile.

DESCRIERE

SoluŃie limpede, incoloră, fără miros, cu gust dulce.

pH

3,5-5,5

137
DOZARE

A. Dozarea redoxometrică a glucozei - metoda iodometrică

Principiu:
Iodul oxidează funcŃia aldehidă a glucozei, în mediu alcalin (la
rece):

CHO COONa
 
(CHOH)4 + I2 + 3 Na2CO3 + H2O → (CHOH)4 + 2 NaI + 3 NaHCO3
 
CH2OH CH2OH

Reactivi:
Reactiv iodură de potasiu şi bicarbonat de sodiu
SoluŃie de iod 0,1 N
SoluŃie acid clorhidric 10%
SoluŃie de tiosulfat de sodiu 0,1 N
SoluŃie de amidon (I)

Mod de lucru:
1 ml soluŃie perfuzabilă se tratează cu 25 ml reactiv iodură de
potasiu şi carbonat de sodiu şi 25 ml I2 0,1 N într-un flacon cu dop rodat şi
se lasă în repaus 30 minute, după care se adaugă cu precauŃie 30 ml HCl
10 % şi se titrează imediat cu tiosulfat de sodiu 0,1 N până la galben
deschis, apoi se adaugă amidon şi se titrează până la decolorare.

Calcul:

(V1f1 − V2 f2 )E
Glucoza,%( m/V) = 100
G

unde V1 – volumul de iod 0,1 N adăugat în exces, în ml

f1 – factorul soluŃiei de iod 0,1 N adăugat în exces
V2 – volumul de tiosulfat de sodiu 0,1 N utilizat la titrarea excesului
de iod, în ml
f2 – factorul soluŃiei de tiosulfat de sodiu 0,1 N utilizat la titrarea
excesului de iod
E – echivalentul iodului în reacŃia de oxidare, 1 ml I2 0,1 N
corespunde la 0,00901 g glucoză
G – volumul de soluŃie luat în lucru, în ml

138
 B. Dozarea glucozei prin metoda polarimetrică

Principiu:
Glucoza se poate determina polarimetric direct în soluŃia
perfuzabilă, datorită faptului că în soluŃie nu există alŃi compuşi cu activitate
optică care să afecteze determinarea.

Mod de lucru:
Se introduce soluŃia perfuzabilă în tubul polarimetric cu lungimea l şi
se măsoară unghiul de rotaŃie α la lungimea de undă D a sodiului şi 20 °C.

Calcul:
α
Glucoza,%(m/V) = 100
l ⋅ [α]D
20

unde α – puterea rotatorie a probei

[α]D20 = +52, puterea rotatorie specifică a glucozei
l – lungimea tubului polarimetric, în dm

139
 3.5. CONTROLUL SUPOZITOARELOR

3.5.1 Supozitoare cu paracetamol

COMPOZIłIE

ConŃin 125 sau 250 mg paracetamol pe supozitor.

HN CO CH3

OH

Structura chimică a paracetamolului

DOZARE

ExtracŃie

Reactivi:
Apă acidulată (100 ml apă + 5 ml H2SO4 10%)
Parafină

Mod de lucru:
O cantitate de masă de supozitoare echivalentă unui supozitor,
cântărită cu precizie de 0,0001 g, se extrage la cald cu apă acidulată cu
acid sulfuric şi parafină (de 3 ori cu 60, 20 şi, respectiv, 10 ml apă
acidulată) într-un pahar Berzelius de 150 ml. Extractele acide răcite se
filtrează într-un balon cotat de 100 ml, se completează la semn cu apă
acidulată şi se omogenizează. SoluŃia obŃinută se utilizează pentru ambele
metode.
ObservaŃie: La a doua şi a treia extracŃie se aduce în paharul de
extracŃie şi filtrul cu reziduul de la filtrarea anterioară.

140
 A. Metoda spectrometrică în UV

Principiu:
Metoda se bazează pe absorbŃia specifică a paracetamolului în UV
la 243 nm.

Reactivi:
Acid sulfuric 0,1 N

Mod de lucru:
Din soluŃia obŃinută la extracŃie, 1 ml se diluează într-un balon cotat
de 100 ml cu H2SO4 0,1 N. Se măsoară absorbanŃa soluŃiei la λ = 243 nm
faŃă de H2SO4 0,1 N.

Calcul:
A pm
Paracetamo l, mg/spz = 100
A 1%
1cm G

unde Ap – absorbanŃa probei

A1cm1% = 645, absorbanŃa specifică a paracetamolului la 243 nm
m – masa medie a unui supozitor, în mg
G – cantitatea de masă de supozitor luată în lucru, în g

B. Determinarea redoxometrică a paracetamolului – metoda

cerimetrică

Principiu:
Paracetamolul este hidrolizat în mediu acid şi la cald la p-
aminofenol care poate fi oxidat în mediu acid cu sulfat de ceriu (IV) în
prezenŃa feroinei.

Reactivi:
Acid sulfuric 10%
SoluŃie sulfat de ceriu 0,01 N
SoluŃie de feroină (I)

Mod de lucru:
Din soluŃia extractivă se pipetează 5 ml într-un flacon de titrare, se
adaugă 20 ml H2SO4 10% şi se fierbe timp de 30 de minute. După răcire,
se adaugă 5 ml apă, indicator feroină şi se titrează cu Ce(SO4)2 0,01 N
până la albastru deschis. ObservaŃie: se poate utiliza ca titrant şi
(NH4)4Ce(SO4)4.

141
 Calcul:

VfE
Paracetamo l, mg/spz = ⋅ m ⋅ 20
G

unde V – volumul de titrant, în ml

f – factorul soluŃiei titrante
E – echivalentul de titrare, 1 ml Ce(SO4)2 0,01 N corespunde la
0,000756 g paracetamol
G – cantitatea de masă de supozitor luată în lucru, în g
m – masa medie a unui supozitor, în mg

TEMĂ
• ExplicaŃi rolul mediului acid de extracŃie.
• DiscutaŃi comparativ rezultatele obŃinute prin cele două metode de
titrare.

3.5.2 Supozitoare cu diclofenac sodic

COMPOZIłIE

ConŃin 100 mg diclofenac sodic / supozitor.

CH 2-COO
Na+
NH

Cl Cl

Structura chimică a diclofenacului sodic

DOZARE

Principiu:
Diclofenacul se poate doza pe baza absorbŃiei specifice în UV sau
prin titrare acido-bazică în mediu neapos.

142
 A. Metoda protometrică în mediu neapos

Reactivi:
Cloroform
Acid acetic anhidru
Anhidridă acetică
Violet de genŃiană (I) în acid acetic glacial
Acid percloric 0,1 N

Mod de lucru:
Într-un flacon de titrare curat şi perfect uscat, o cantitate de masă
de supozitoare echivalentă unui supozitor, cântărită cu precizie de 0,0001
g, se tratează cu 20 ml cloroform şi se agită până la dizolvare (eventual se
topeşte supozitorul), se adaugă 20 ml acid acetic anhidru, 10 ml anhidridă
acetică, 1-2 picături de violet de genŃiană şi se titrează cu HClO4 0,1 N în
acid acetic până la coloraŃie albastră.
ObservaŃie: vesela folosită trebuie să fie perfect uscată.

Calcul:
VfE
Diclofenac sodic, mg/spz = ⋅m
G

unde V – volumul de titrant, în ml

f – factorul soluŃiei titrante
E – echivalentul de titrare, 1 ml HClO4 0,1 N corespunde la 0,03181
g diclofenac sodic
G – cantitatea de masă de supozitor luată în lucru, în g
m – masa medie a unui supozitor, în mg

B. Metoda spectrometrică în UV

Reactivi:
Apă alcalinizată (1 ml NaOH 10% la 100 ml cu apă)
Hidroxid de sodiu 0,01 N

Mod de lucru:
O cantitate de masă de supozitoare echivalentă unui supozitor,
cântărită cu precizie de 0,0001 g, se extrage la cald de 2-3 ori cu un volum
total de 90 ml apă alcalinizată cu un vârf de spatulă de parafină, împărŃit în
următoarele volume: 50, 40 ml. SoluŃiile extractive răcite se filtrează într-un
balon cotat de 100 ml, se completează cu apă la semn şi se
omogenizează. Dacă este nevoie, se filtrează încă o dată. ObservaŃie: La a
doua şi a treia extracŃie se aduce în paharul de extracŃie şi filtrul cu reziduul
de la filtrarea anterioară.

143
 Din soluŃia obŃinută, 2 ml se diluează la 100 ml cu NaOH 0,01 N. Se
măsoară absorbanŃa soluŃiei la λ = 278 nm faŃă de NaOH 0,01 N, în cuva
de 1 cm.

Calcul:
A pm
Diclofenac , mg/spz = 50
A 1%
1cm G

unde Ap – absorbanŃa probei

A1cm1% = 320, absorbanŃa specifică a diclofenacului la 278 nm
G – cantitatea de masă de supozitor luată în lucru, în g
m – masa medie a unui supozitor, în mg

TEMĂ
• ExplicaŃi rolul mediului alcalin de extracŃie la dozarea
spectrometrică în UV a diclofenacului sodic din supozitoare.

144
 3.6. CONTROLUL UNGUENTELOR

3.6.1 Unguentul (crema) cu fenilbutazonă

COMPOZIłIE

Unguentul (crema) cu fenilbutazonă conŃine fenilbutazonă 4%

dispersată într-o bază de unguent potrivită.

Structura chimică a fenilbutazonei

DESCRIERE

Unguent (cremă) omogen, de consistenŃă semisolidă, slab gălbui,

cu miros slab, caracteristic.

DOZAREA PROTOMETRICĂ DIRECTĂ ÎN MEDIU APOS

Principiu:
Datorită caracterului acid, fenilbutazona poate fi titrată protometric
în mediu apos.

Reactivi:
Hidroxid de sodiu 0,1 M
Alcool neutralizat la fenolftaleină

Mod de lucru:
O cantitate de 5,0000 g unguent (cremă) se încălzeşte pe baia de
apă cu 20 ml alcool neutralizat la fenolftaleină, agitând până la topirea
bazei de unguent. Amestecul cald se titrează cu NaOH 0,1 M în prezenŃa
fenolftaleinei până la coloraŃie roz.

145
 Calcul:

VfE
Fenilbutaz ona,% = ⋅ 100
G

unde V – volumul de titrant, în ml

f – factorul soluŃiei titrante
E – echivalentul de titrare, 1 ml NaOH 0,1 M corespunde la
0,030851 g fenilbutazonă.
G – cantitatea de unguent (cremă) luată în lucru, în g

TEMĂ
• ScrieŃi ecuaŃia reacŃiei chimice de titrare.

3.6.2 Unguent cu cloramfenicol

COMPOZIłIE

Unguentul conŃine 1% cloramfenicol dispersat într-o bază de

unguent corespunzătoare.

Structura chimică a cloramfenicolului

DESCRIERE

Este un unguent omogen, alb – gălbui.

DOZAREA SPECTROMETRICĂ ÎN UV A CLORAMFENICOLULUI

Principiu:
Metoda se bazează pe absorbŃia specifică a cloramfenicolului în UV
la 278 nm.

Mod de lucru:
1,0000 g unguent se extrage la cald cu apă (+ parafină) de 3 ori cu
următoarele volume: 50 ml, 20 ml, 20 ml apă. Extractele apoase răcite se
filtrează într–un balon cotat de 100 ml şi se completează la semn cu apă.

146
ObservaŃie: La a doua şi a treia extracŃie se aduce în paharul de extracŃie şi
filtrul cu reziduul de la filtrarea anterioară. Apoi 10 ml din soluŃia obŃinută se
diluează la 100 ml cu apă distilată într-un balon cotat. Se citeşte
absorbanŃa soluŃiei la 278 nm faŃă de apă în cuva de 1 cm.

Calcul:
A p 1000
Cloramfeni col,% =
A 1%
1cm G

unde Ap – absorbanŃa probei

A1cm1% = 298, absorbanŃa specifică a cloramfenicolului la 278 nm
G – cantitatea de unguent luată în lucru, în g

TEMĂ
• Care este rolul adaosului de parafină la extracŃia principiului activ din
unguente?

147
 3.7. CONTROLUL COMPRIMATELOR

3.7.1 Comprimate de metamizol sodic

CONłINUT ÎN SUBSTANłĂ ACTIVĂ

Comprimatele de metamizol sodic conŃin 500 mg metamizol sodic

pe comprimat.

DESCRIERE

Comprimate alb-gălbui, fără miros, cu gust slab amar.

DOZARE - IODOMETRICĂ

Principiul determinării:
În mediu acid, sarea de sodiu a metamizolului hidrolizează rapid
eliberând acidul sulfuros care este oxidat de iod la sulfat (sulfitul la sulfat):

CH3
H3C N CH2OSO2Na H3C NH CH3
+ I2 + H2O
H3C N O H3C N O + NaHSO4 + CH2O + 2 HI
N N
C6H5 C6H5

La titrare se formează intermediar un precipitat de iod – metamizol care se

dizolvă la agitare. Formaldehida formată, nu poate reduce iodul în condiŃiile
de lucru ale metodei.

Reactivi:
Acid clorhidric 0,1 M
Iod 0,1 N

Mod de lucru:
Pulberea de comprimate corespunzătoare la 0,1500 g metamizol
sodic se agită energic cu 20 ml apă, se adaugă 1 ml HCl 0,1 M şi se
titrează imediat cu o soluŃie de I2 0,1 N până la albastru (indicator amidon).
Titrarea trebuie executată la o temperatură care să nu depăşească 10 °C şi
sub agitare continuă.

148
 Calcule:

VfE
Cantitate, mg/cpr = ⋅m
G

unde V – volumul de titrant, în ml

f – factorul soluŃiei titrante
E – echivalentul de titrare, 1 ml soluŃie de iod 0,1 N corespunde la
0,01757 g metamizol sodic ⋅ H2O, respectiv 0,01667 g metamizol sodic.
m - masa medie a comprimatelor, în mg
G – cantitatea de pulbere de comprimate luată în lucru, în g

3.7.2 Comprimate de clorhidrat de bromhexin

CONłINUT ÎN SUBSTANłĂ ACTIVĂ

Comprimatele conŃin 8 mg sau 12 mg clorhidrat de bromhexin.

CH3
+
Br CH2 NH
NH2
Cl-
Br

Structura chimică a clorhidratului de bromhexin

DESCRIERE

Comprimate neacoperite, de regulă de culoare albă.

DOZAREA BROMHEXINULUI PRIN METODA SPECTROMETRICĂ ÎN

UV

Reactivi:
Acid clorhidric 0,1 M în metanol

Mod de lucru:
Se cântăreşte cu exactitate o cantitate de pulbere de comprimate,
corespunzătoare la 24 mg clorhidrat de bromhexin, se tratează cu 50 ml
acid clorhidric 0,1 M în metanol într-un flacon Erlenmeyer de 100 ml şi se

149
încălzeşte pe baia de apă timp de 5 minute, agitând din când în când. După
răcire, amestecul se aduce cantitativ într-un balon cotat de 100 ml, se
completează la semn cu acid clorhidric 0,1 M în metanol şi se filtrează,
aruncând primele porŃiuni de filtrat. Un volum de 5 ml soluŃie filtrată se
aduce la semn într-un balon cotat de 25 ml cu acid clorhidric 0,1 M în
metanol.
Se determină absorbanŃa soluŃiei filtrate, la 317 nm în cuva de 1 cm,
faŃă de acid clorhidric 0,1 M în metanol.

Calcule:

Ap 5
Clorhidrat de bromhexin, mg/cpr = m
A 1%
1cm G

unde Ap – absorbanŃa probei

A1cm1% = 86, absorbanŃa specifică pentru bromhexin la 317 nm
m – masa medie a comprimatelor, în mg
G – cantitatea de pulbere de comprimate luată în lucru, în g

TEMĂ
• ExplicaŃi de ce extracŃia clorhidratului de bromhexin se face în
soluŃie metanolică de acid clorhidric.

3.7.3 Comprimate cu acid acetilsalicilic, paracetamol şi

cafeină

CONłINUT ÎN SUBSTANłE ACTIVE

Principiile active pot fi în următoarele cantităŃi: acid acetilsalicilic 250

mg, paracetamol 150 mg, cafeină 50 mg.

O CH3
NH CO CH3
COOH
H3C N N
OCOCH3
O
N N

OH CH3

acid acetilsalicilic paracetamol cafeina

150
IDENTIFICARE

Se efectuează prin metoda CSS în următoarele condiŃii:

- Adsorbant: silicagel GF254, plăci de sticlă 10 x 20 cm
- Developant: acetat de etil-cloroform-metanol-acid acetic (80:5:10:5)
- SoluŃii de aplicat: câte 10 µl din următoarele soluŃii:
o soluŃia a - 250 mg acid acetilsalicilic se dizolvă în 10 ml
alcool
o soluŃia b - 150 mg paracetamol se dizolvă în 10 ml alcool
o soluŃia c - 50 mg cafeină se dizolvă în 10 ml alcool
o soluŃia d - un comprimat pulverizat se agită 5 min cu 10 ml
alcool şi se filtrează.
- DistanŃa de migrare: 15 cm
- DetecŃie: în UV la 254 nm şi după pulverizare cu soluŃie de I2 0,1N.
Petele principale obŃinute cu soluŃia d trebuie să aibă aceeaşi intensitate,
mărime şi acelaşi Rf cu petele corespunzătoare obŃinute cu soluŃiile a, b, c.

DOZARE

I. Metoda spectrometrică în UV după separarea componentelor prin

extracŃie lichid-lichid

Schema de separare

faza apoasă acidă → la 100 ml → 0,5 ml la 100 ml → UV

(paracetamol) (apă) (H2SO4 0,1 N)

faza alcalină (acid acetilsalicilic) →

Pulbere de comprimat la 100 ml → 1 ml la 100 ml → UV
(corespunzătoare la un comprimat) (NaOH 0,1 N)
+ H2SO4 + CHCl3

faza cloroformică
(acid acetilsalicilic+cafeina)
+NaOH 0,1N (3 x 20 ml)

faza cloroformică (cafeină) → evaporare

→ la 100 ml → 2 ml la 100 ml → UV
(HCl 0,1N)

A. DOZAREA PARACETAMOLULUI

Reactivi:
Acid sulfuric 0,1 N
Cloroform (R)

151
 Mod de lucru:
Într-un balon cotat de 50 ml, se aduce o cantitate de pulbere de
comprimate corespunzătoare conŃinutului unui comprimat şi, după
adăugarea a circa 70 ml apă, se menŃine în baia cu ultrasunete timp de 10
minute, după care se aduce la semn cu acelaşi solvent şi se
omogenizează. Suspensia obŃinută se filtrează direct într-o pâlnie de
separare de 100 ml, după care se adaugă 5 ml H2SO4 0,1 N şi se extrage
de două ori cu câte 30 ml cloroform. Fazele cloroformice inferioare se
păstrează în vederea dozării celorlalte principii active. Faza acidă se aduce
cantitativ într-un balon cotat de 100 ml şi se completează la semn cu apă.
0,5 ml filtrat se diluează la 100 ml cu H2SO4 0,1 N într-un balon cotat. Se
măsoară absorbanŃa soluŃiei la 243 nm faŃă de H2SO4 0,1 N în cuva de 1
cm.

Calcule:

A p 200
Paracetamo l, mg/cpr = m
A 1%
1cm G

unde Ap – absorbanŃa probei

A1cm1% = 625, absorbanŃa specifică a paracetamolului la 243 nm
G – cantitatea de pulbere de comprimate luată în lucru, în g
m – masa medie a comprimatelor, în mg

B. DOZAREA ACIDULUI ACETILSALICILIC

Reactivi:
Hidroxid de sodiu 0,1 N

Mod de lucru:
Faza cloroformică (care conŃine acid acetilsalicilic şi cafeină) se
extrage în pâlnia de separare de două ori cu câte 30 ml hidroxid de sodiu
0,1 N. Faza cloroformică inferioară este adusă într-un flacon Erlenmeyer de
100 ml şi se păstrează pentru dozarea cafeinei. Fazele alcaline se introduc
într-un balon cotat de 100 ml şi se completează la semn cu NaOH 0,1 N şi
se filtrează. 1 ml filtrat se diluează la 100 ml cu NaOH 0,1 N într-un balon
cotat. Se măsoară absorbanŃa soluŃiei la 295 nm faŃă de NaOH 0,1 N în
cuva de 1 cm.

Calcule:
A p 100
Acid acetilsali cilic, mg/cpr = m
A 1%
1cm G

152
unde Ap – absorbanŃa probei
A1cm1% = 194, absorbanŃa specifică a acidului acetilsalicilic la 295
nm
m – masa medie a comprimatelor, în mg
G – cantitatea de pulbere de comprimate luată în lucru, în g

C. DOZAREA CAFEINEI

Reactivi:
Acid clorhidric 0,1 N

Mod de lucru:
Faza cloroformică, rămasă de la dozarea acidului acetilsalicilic şi
introdusă într-o capsulă de porŃelan, se evaporă în condiŃii blânde pe baie
de apă. Reziduul se dizolvă în HCl 0,1 N la ultrasunete, timp de 10 minute,
şi se aduce cantitativ într-un balon cotat de 100 ml şi se completează la
semn cu HCl 0,1 N. Un volum de 2 ml soluŃie se diluează la 100 ml cu HCl
0,1 N şi se citeşte absorbanŃa soluŃiei la 272 nm faŃă de HCl 0,1 N în cuva
de 1 cm.

Calcule:
A p 50
Cafeina, mg/cpr = m
A 1%
1cm G

unde Ap – absorbanŃa probei

A1cm1% = 470, absorbanŃa specifică a cafeinei la 272 nm
m – masa medie a comprimatelor, în mg
G – cantitatea de pulbere de comprimate luată în lucru, în g

ObservaŃie:
Cafeina se poate determina şi prin titrarea fazei cloroformice cu acid
percloric în acid acetic anhidru, după adăugare de anhidridă acetică, în
prezenŃa indicatorului Sudan III în cloroform (I).

TEMĂ
• ExplicaŃi rolul pH-ului în extracŃia selectivă a componentelor.

II. Dozare prin metode titrimetrice selective pentru diferite

componente

A. DOZAREA ACIDULUI ACETILSALICILIC – TITRARE ACIDO-

BAZICĂ ÎN MEDIU APOS

Reactivi:

153
 Alcool neutralizat
Hidroxid de sodiu 0,1 N
Fenolftaleină

Mod de lucru:
O cantitate de pulbere echivalentă unui comprimat se agită 5 minute
cu 25 ml alcool neutralizat (la fenolftaleină) şi se titrează cu NaOH 0,1 N în
prezenŃa fenolftaleinei.

VfE
Acid acetilsali cilic, mg/cpr = ⋅m
G

unde V – volumul de titrant, în ml

f – factorul soluŃiei titrante
E – echivalentul de titrare, 1 ml soluŃie NaOH 0,1 N corespunde la
0,01802 g acid acetilsalicilic.
m - masa medie a comprimatelor, în mg
G – cantitatea de pulbere de comprimate luată în lucru, în g

B. DOZAREA PARACETAMOLULUI – TITRARE CERIMETRICĂ

Principiul determinării:
Paracetamolul este hidrolizat, în mediu acid şi la cald, la p-
aminofenol. p-Aminofenolul este titrat apoi cu sulfat de ceriu (IV) în
prezenŃa feroinei.
NH CO CH3 NH2

+ H2O + CH3COOH

OH OH
O
NH2

+ 2 Ce(SO4)2 = + Ce2(SO4)3 + H2SO4

feroina
NH
OH

Reactivi:
Acid sulfuric 0,1 N
Acid sulfuric 10% (m/V)
Sulfat de ceriu (IV) 0,01 N
Indicator feroină

154
 Mod de lucru:
O cantitate de pulbere echivalentă unui comprimat se aduce
cantitativ într-un flacon Erlenmeyer şi se fierbe cu 70 ml H2SO4 0,1 N timp
de 1 oră. După răcire, se aduce cantitativ într-un balon cotat de 100 ml, se
completează la semn cu H2SO4 0,1 N şi se filtrează. Un volum de 10 ml
filtrat se tratează cu 10 ml H2SO4 10% (m/V) şi se titrează cu Ce(SO4)2 0,01
N până la albastru deschis (indicator feroină).

Calcule:
VfE
Paracetamo l, mg/cpr = ⋅ m ⋅ 10
G

unde V – volumul de titrant, în ml

f – factorul soluŃiei titrante
E – echivalentul de titrare, 1 ml soluŃie Ce(SO4)2 0,01 N corespunde
la 0,000756 g paracetamol.
m - masa medie a comprimatelor, în mg
G – cantitatea de pulbere de comprimate luată în lucru, în g

C. DOZAREA CAFEINEI – TITRARE ACIDO-BAZICĂ ÎN MEDIU

NEAPOS

Reactivi:
Acid acetic anhidru
Anhidridă acetică
Acid percloric 0,1 N în acid acetic anhidru
Indicator Sudan III în cloroform

Mod de lucru:
O cantitate de pulbere echivalentă unui comprimat se agită 5 minute
cu 10 ml acid acetic anhidru, se adaugă 15 ml anhidridă acetică şi se
titrează cu HClO4 0,1 N în acid acetic anhidru până la culoare albastră în
prezenŃa indicatorului Sudan III în cloroform.

Calcule:
VfE
Cafeina, mg/cpr = ⋅m
G

unde V – volumul de titrant, în ml

f – factorul soluŃiei titrante
E – echivalentul de titrare, 1 ml soluŃie acid percloric 0,1 N
corespunde la 0,01942 g cafeină
m - masa medie a comprimatelor, în mg
G – cantitatea de pulbere de comprimate luată în lucru, în g

155
 3.7.4 Cotrimoxazol comprimate

CONłINUT ÎN SUBSTANłE ACTIVE

Sunt comprimate care conŃin sulfametoxazol şi trimetoprim în raport

masic 5 la 1, 400 mg sulfametoxazol şi 80 mg trimetoprim.

O O CH3
S NH
O N
N CH3 CH3O NH2
O
CH3O CH2 N

NH2
NH2

sulfametoxazol trimetoprim

DOZARE

A. DOZAREA SULFAMETOXAZOLULUI – TITRARE

NITRITOMETRICĂ

Reactivi:
Acid clorhidric 1 M
Bromură de potasiu
Tropeolină 00 (indicator pentru dozările nitritometrice)
Azotit de sodiu 0,1 M

Mod de lucru:
O cantitate de pulbere de comprimate corespunzătoare la 0,20 g
sulfametoxazol se agită la cald, pe baia de apă, cu 20 ml acid clorhidric 1
M. După răcire, se adaugă 1 g bromură de potasiu, 0,10 ml tropeolină 00 şi
se titrează cu azotit ce sodiu 0,1 M până la coloraŃie gălbuie.

Calcule:
VfEm
Sulfametox azol, mg/cpr =
G

unde V – ml soluŃie de azotit de azotit de sodiu 0,1 M folosit la titrare

f – factorul soluŃiei de azotit de azotit de sodiu 0,1 M folosit la titrare

156
 E – echivalentul de titrare, 1 ml azotit de sodiu 0,1 M corespunde la
0,0253 g sulfametoxazol
m – masa medie a comprimatelor, în mg
G – cantitatea de pulbere de comprimate luată în lucru, în g

B. DOZAREA TRIMETOPRIMULUI – TITRARE ACIDO-BAZICĂ

ÎN MEDIU NEAPOS

Reactivi:
Hidroxid de sodiu 0,1 M
Cloroform (R)
Sulfat de sodiu anhidru
Acid acetic anhidru
Acid percloric 0,01 N în acid acetic anhidru
Tropeolin 00 în acid acetic anhidru (I)

Mod de lucru:
O cantitate de pulbere de comprimate corespunzătoare la 0,02 g
trimetoprim se agită cu 30 ml hidroxid de sodiu 0,1 M într-un flacon
Erlenmeyer. SoluŃia filtrată se extrage de trei ori cu un volum total de 50 ml
cloroform (30 ml, 10 ml şi, respectiv, 10 ml). Extractele inferioare
cloroformice se reunesc într-o altă pâlnie de separare şi se spală prin
agitare cu 10 ml hidroxid de sodiu 0,1 M. Faza cloroformică inferioară se
filtrează pe sulfat de sodiu anhidru într-un flacon de titrare perfect uscat, se
adaugă 10 ml acid acetic anhidru şi se titrează cu acid percloric 0,01 N în
acid acetic anhidru în prezenŃa indicatorului Tropeolin 00 (I) până la
culoarea violet.

Calcule:
VfEm
Trimetopri m, mg/cpr =
G

unde V – ml soluŃie de acid percloric 0,01 N în acid acetic anhidru folosit

la titrare
f – factorul soluŃiei de acid percloric 0,01 N în acid acetic anhidru
folosit la titrare
E – echivalentul de titrare, 1 ml acid percloric 0,01 N corespunde la
0,002903 g trimetoprim
m – masa medie a comprimatelor, în mg
G – cantitatea de pulbere de comprimate luată în lucru, în g

TEMĂ
• ScrieŃi ecuaŃiile reacŃiilor care au loc la dozarea sulfametoxazolului.
• ExplicaŃi, pornind de la structura chimică, caracterul bazic al
trimetoprimului.

157
 3.7.5 Comprimate cu acid acetilsalicilic, paracetamol,
cafeină şi fosfat de codeină

CONłINUT ÎN SUBSTANłE ACTIVE

Comprimatele pot conŃine principiile active în următoarele cantităŃi:

250 mg acid acetilsalicilic, 100 mg paracetamol, 20 mg cafeină şi 10 mg
fosfat de codeină.
CH3
O CH3 N
NH CO CH3
COOH
H 3C N N
OCOCH3
O
N N
CH3 CH3O OH
OH O
acid acetilsalicilic paracetamol cafeina codeina

DOZARE

Modul de separare a componentelor prin extracŃie lichid-lichid şi

principiul de dozare sunt prezentate în schema următoare.

A. DOZAREA ACIDULUI ACETILSALICLIC

Reactivi:
Acid sulfuric 10% (m/V)
Cloroform (R)
Hidroxid de sodiu 0,1 M

Mod de lucru:
Într-un flacon de titrare, peste o cantitate de pulbere de comprimate
corespunzătoare la 0,2500 g acid acetilsalicilic se adaugă 40 ml apă şi se
menŃine timp de 10 minute în baia cu ultrasunete. Se filtrează direct într-o
pâlnie de separare, se adaugă 5 ml acid sulfuric 10% (m/V) şi se extrage
de trei ori cu câte 30 ml cloroform.
Faza superioară acidă se păstrează pentru determinarea
paracetamolului şi a codeinei.
Fazele inferioare cloroformice, reunite într-o altă pâlnie de separare,
se spală cu 15 ml apă. Faza superioară apoasă se adaugă la faza apoasă
acidă, iar faza cloroformică, ce conŃine acidul acetilsalicilic şi cafeina, se
extrage de trei ori cu câte 30 ml hidroxid de sodiu 0,1 M. Fazele superioare
alcaline se reunesc într-o altă pâlnie de separare şi se spală cu 10 ml
cloroform ce se adaugă la faza cloroformică anterioară.
Faza cloroformică se păstrează pentru determinarea cafeinei.

158
 Faza alcalină se aduce într-un balon cotat de 100 ml, se
completează la semn cu hidroxid de sodiu 0,1 M şi se filtrează. Se măsoară
apoi 1 ml filtrat şi se diluează în balon cotat la 100 ml cu hidroxid de sodiu
0,1 M.
Se măsoară absorbanŃa soluŃiei la lungimea de undă de 295 nm
faŃă de hidroxid de sodiu 0,1 M în cuva de 1 cm.

Calcule:
A pm
Acid acetilsali cilic, mg/cpr = 100
A 1%
1cm G

unde Ap – absorbanŃa probei

A1cm1% = 194, absorbanŃa specifică a acidului acetilsalicilic la 295
nm
m – masa medie a comprimatelor, în mg
G – cantitatea de pulbere de comprimate luată în lucru, în g

B. DOZAREA CAFEINEI

Reactivi:
Sulfat de sodiu anhidru
Acid clorhidric 0,1 M

Mod de lucru:
Faza cloroformică rămasă după extracŃia acidului acetilsalicilic se
filtrează prin sulfat de sodiu anhidru într-un Erlenmeyer şi se evaporă
cloroformul pe baia de apă într-o capsulă de porŃelan. Reziduul se dizolvă
la ultrasunete în acid clorhidric 0,1 M şi se aduce cantitativ într-un balon
cotat de 100 ml, se completează la semn cu acid clorhidric 0,1 M şi se
filtrează.
5 ml filtrat se diluează în balon cotat la 100 ml cu acid clorhidric 0,1
M. Se măsoară absorbanŃa soluŃiei la lungimea de undă de 272 nm faŃă de
acid clorhidric 0,1 M în cuva de 1 cm.

Calcule:
A pm
Cafeina, mg/cpr = 20
A 1%
1cm G

unde Ap – absorbanŃa probei

A1cm1% = 470, absorbanŃa specifică a cafeinei la 272 nm
m – masa medie a comprimatelor, în mg
G – masa de pulbere de comprimate luată în lucru, în g

159
 SCHEMA DE SEPARARE PRIN EXTRACłIE LICHID-LICHID A COMPONENTELOR
Pulbere de comprimate + 40 ml apă + 5 ml acid sulfuric 10% (m/V)

extracŃie 3 x 30 ml cloroform
FAZA APOASĂ (f.a.) ACIDĂ FAZA CLOROFORMICĂ (f.o.)
(codeină + paracetamol) (acid acetilsalicilic + cafeină)
f.a. spălare cu 15 ml apă
alcalinizare cu NaOH 10 % (m/V); extracŃie 3 x 20 ml cloroform f.o.
extracŃie 3 x 30 ml NaOH 0,1 M
FAZA CLOROFORMICĂ FAZA APOASĂ ALCALINĂ
FAZA APOASĂ ALCALINĂ FAZA CLOROFORMICĂ

spălare cu 15 ml apă f. a.
f.o. diluare la 100 ml cu apă distilată în f. o.
balon cotat spălare cu 10 ml cloroform filtrare prin Na2SO4 anh.
filtrare prin Na2SO4 anh. f.a. evaporare la sec

1 ml filtrat la 100 ml cu H2SO4 la 100 ml cu NaOH 0,1 M,

adăugare 10 ml acid acetic în balon cotat
0,05 M reluare reziduu şi aducere la 100 ml cu HCl
anhidru
0,1 M, în balon cotat
1 ml filtrat la 100 ml cu NaOH
titrare cu HClO4 0,01 M în A la λ = 243 nm 0,1 M, în balon cotat 5 ml filtrat la 100 ml cu HCl 0,1 M
acid acetic anhidru PARACETAMOL
(tropeolină 00 în acid acetic)
A la λ = 295 nm A la λ = 272 nm
FOSFAT DE CODEINĂ
ACID ACETILSALICILIC CAFEINA
160
 C. DOZAREA FOSFATULUI DE CODEINĂ

Reactivi:
Hidroxid de sodiu 10% (m/V)
Cloroform (R)
Sulfat de sodiu anhidru
Acid percloric 0,01 M
Tropeolin 00 în acid acetic (I)
Acid acetic anhidru

Modul de lucru:
Faza acidă rămasă la determinarea acidului acetilsalicilic se
alcalinizează cu hidroxid de sodiu 10% (m/V) şi se extrage de trei ori cu
câte 20 ml cloroform. Fazele cloroformice reunite se spală cu 15 ml apă
care se adaugă la faza apoasă alcalină.
Faza apoasă alcalină se foloseşte la dozarea paracetamolului.
Faza cloroformică se filtrează prin sulfat de sodiu într-un flacon de
titrare şi se adaugă 10 ml acid acetic anhidru. Se titrează cu acid percloric
0,01 M în acid acetic anhidru în prezenŃa indicatorului Tropeolin 00 în acid
acetic până la roşu-violet.

Calcule:
VfEm
Fosfat de codeina, mg/cpr =
G

unde V – ml soluŃie de acid percloric 0,01 M în acid acetic anhidru folosit la

titrare
f – factorul soluŃiei de acid percloric 0,01 M în acid acetic anhidru
E – echivalentul de titrare, 1 ml acid percloric 0,01 M corespunde la
0,004244 g fosfat de codeină
m – masa medie a comprimatelor, în mg
G – cantitatea de pulbere de comprimate luată în lucru, în g

D. DOZAREA PARACETAMOLULUI

Reactivi:
Acid sulfuric 0,05 M

Modul de lucru:
Faza alcalină rămasă la dozarea fosfatului de codeină se aduce
într-un balon cotat de 100 ml, se completează la semn cu apă şi se
161
filtrează. 1 ml filtrat se diluează în balon cotat la 100 ml cu soluŃie de acid
sulfuric 0,05 M şi se măsoară absorbanŃa soluŃiei la lungimea de undă de
243 nm faŃă de acid sulfuric 0,05 M în cuva de 1 cm.

Calcule:

A pm
Paracetamo l, mg/cpr = 100
A 1%
1cm G

unde Ap – absorbanŃa probei

A1cm1% = 645, absorbanŃa specifică a paracetamolului la 243 nm
m – masa medie a comprimatelor, în mg
G – masa de pulbere de comprimate luată în lucru, în g

162
 3.8. CONTROLUL CAPSULELOR

3.8.1 Capsule cu clorhidrat de tetraciclină

COMPOZIłIE

Capsulele de clorhidrat de tetraciclină conŃin 250 mg clorhidrat de

tetraciclină pe capsulă.

Structura chimică a tetraciclinei

DESCRIERE

Capsule operculate care conŃin o pulbere galbenă, practic fără

miros, cu gust amar.

DOZARE

Metoda spectrometrică în vizibil

Principiu:
Metoda se bazează pe formarea de derivaŃi prin încălzire în mediu
acid (izoderivaŃi, apoderivaŃi), derivaŃi de culoare galbenă care se pot
determina în condiŃii standardizate.

Reactivi, substanŃe de referinŃă:

Acid clorhidric 10%
Clorhidrat de tetraciclină s.r.

Mod de lucru:
ObŃinerea soluŃiei etalon
163
 Se cântăresc cu exactitate 0,0400 g clorhidrat de tetraciclină într-un
balon cotat de 100 ml, se agită pînă la dizolvare cu 80 ml apă distilată şi 1
ml HCl 10%, după care se completează la semn cu apă şi se
omogenizează. Rezultă o soluŃie etalon cu concentraŃia 0,04 %(m/V)
clorhidrat de tetraciclină.
ObŃinerea soluŃiei probă
Se cântăreşte cu exactitate o cantitate de pulbere din capsule
echivalentă la 0,04 g tetraciclină clorhidrat, se aduce cantitativ într-un balon
cotat de 100 ml, se agită până la dizolvare cu 80 ml apă şi 1 ml HCl 10%,
după care se completează la semn cu apă, se omogenizează şi se
filtrează, dacă este cazul.
Se măsoară, apoi, 5 ml filtrat şi, respectiv, soluŃie etalon 0,04%
(m/V) clorhidrat de tetraciclină, fiecare într-un flacon Erlenmeyer de 100 ml,
se adaugă 5 ml HCl 10 % şi se fierbe pe baia de apă timp de 10 min; după
răcire, se aduce cantitativ fiecare soluŃie într-un balon cotat de 100 ml, se
completează la semn cu apă şi se omogenizează.
Se citesc absorbanŃele probei şi, respectiv, soluŃiei etalon la λ = 435
nm faŃă de apă.

Calcul:
Cantitatea de tetraciclină:

A pc e
Clorhidrat de tetraciclinã mg/caps. = m
A eG

unde Ap – absorbanŃa probei

Ae – absorbanŃa soluŃiei etalon
ce – concentraŃia soluŃiei etalon, % (m/V)
m – masa medie a conŃinutului capsulelor, în mg
G – cantitatea de pulbere luată în lucru, în g

164
 3.8.2 Capsule de doxiciclină clorhidrat

DESCRIERE

Capsulele de doxiciclină conŃin 100 mg doxiciclină clorhidrat per

capsulă.

Structura chimică a doxiciclinei

DESCRIERE

Capsule operculate ce conŃin o pulbere galbenă.

DOZARE

A. Determinarea activităŃii microbiologice

Se verifică conform prevederilor FRX prin metoda difuzimetrică pe
Bacillus subtilis. Trebuie să corespundă unei valori de cel puŃin 822 U.I./mg
doxiciclină.

B. Dozarea spectrometrică

Reactivi:
Acid clorhidric 0,1 M

Mod de lucru:
O cantitate de 0,1000 g pulbere din capsule se agită energic 10
minute cu 80 ml HCl 0,1 M, într-un balon cotat de 100 ml, se completează
la semn cu acelaşi solvent şi se filtrează. 5 ml filtrat se diluează la 100 ml
cu HCl 0,1 M într-un balon cotat şi se determină absorbanŃa la 349 nm faŃă
de HCl 0,1 M, în cuva de 1 cm.

Calcul:
Cantitatea de doxiciclină clorhidrat:
165
 A pm
cantitate, mg/caps = 20
A 1%
1cm G

unde Ap – absorbanŃa probei

A1cm1% = 273, absorbanŃa specifică a doxiciclinei la 349 nm
m – masa medie a conŃinutului capsulelor, în mg
G – cantitatea de pulbere luată în lucru, în g

3.8.3 Capsule de cefalexină

COMPOZIłIE

Capsulele de cefalexină conŃin 250 mg sau 500 mg cefalexină

anhidră per capsulă.

DESCRIERE

Capsule operculate de conŃin o pulbere granulată albă sau uşor

gălbuie, cu miros caracteristic.

IDENTIFICARE - CSS

Se procedează în următoarele condiŃii:

- Adsorbant: silicagel GF254, cu grosimea stratului de 0,25 nm, activat
o oră la 110˚C, depus pe plăci de sticlă 10x20 cm.
- Developant: acetonă – acetat de amoniu soluŃie 15,4 % cu pH 6,2
(ajustat cu acid acetic 5M) în raport 15:85 (V:V)
- SoluŃii de aplicat:
a. soluŃia probă (soluŃia a) – se suspendă o cantitate de pulbere
din capsulă corespunzătoare la 40 mg cefalexină în 10 ml
amestec de metanol – tampon fosfat, pH 7,0, în raport volumic
1:1 şi se filtrează.

166
 b. soluŃia de referinŃă (soluŃia b) - 40 mg cefalexină substanŃă de
referinŃă se dizolvă în 10 ml amestec de metanol – tampon
fosfat pH 7,0 (1:1).
Modul de lucru
Se aplică pe linia de start câte 5 µl din soluŃiile a şi b de mai sus, placa se
introduce în vasul cromatografic cu developant, se lasă să migreze până
când solventul a parcurs ¾ din înălŃimea plăcii. Placa se scoate, se usucă
şi se examinează în lumină UV la 254 nm.
Interpretarea rezultatului
Pata principală obŃinută cu soluŃia a trebuie să aibă aceeaşi intensitate,
mărime şi acelaşi Rf cu pata obŃinută cu soluŃia b.

IMPURITĂłI ÎNRUDITE CHIMIC - CSS

Materiale, reactivi:
Plăci cu silicagel HF
Cefalexină s.r.
Acid 7-aminodesacetoxicefalosporanic s.r.
DL-fenilglicină s.r.
Acetonă
SoluŃie de fosfat acid de disodiu 7,2% (m/V)
SoluŃie acid citric 2,1 % (m/V)
Tetradecan
Hexan
SoluŃie HCl 2 M

Mod de lucru:
Faza mobilă este formată dintr-un amestec de acetonă : soluŃie de
fosfat acid de disodiu : soluŃie acid citric = 3 : 80 : 120. Se impregnează
placa cromatografică prin developare cu o soluŃie 5 %(V/V) n-tetradecan în
hexan. Se evaporă solventul de impregnare, migrarea cromatografică
realizându-se în aceeaşi direcŃie. Se aplică separat câte 5 µl din fiecare din
următoarele soluŃii:
1. Se agită în baia cu ultrasunete o cantitate de pulbere de capsule care
conŃine echivalentul a 0,25 g cefalexină anhidră cu 10 ml HCl 2 M şi se
filtrează.
2. Se diluează 1 volum din soluŃia 1 la 100 volume cu HCl 2 M.
3. SoluŃie etalon 0,025%(m/V) acid 7-aminodesacetoxicefalosporanic în
HCl 2 M.
4. SoluŃie 0,025 %(m/V) DL-fenilglicină în HCl 2 M.
5. SoluŃie 2,5 %(m/V) cefalexină s.r. şi 0,025 %(m/V) acid 7-
aminodesacetoxicefalosporanic şi, respectiv, DL-fenilglicină în HCl 2 M.

167
 După migrare, se usucă placa la 90 °C timp de 3 minute, se
pulverizează soluŃie de ninhidrină 0,1 % (m/V) în faza mobilă, se încălzeşte
15 minute la 90 °C, apoi se lasă să se răcească şi se examinează.

Interpretare:
În cromatograma obŃinută cu soluŃia 1, orice spot care corespunde
acidului 7-aminodesacetoxicefalosporanic nu trebuie să fie mai intens decât
cel obŃinut cu soluŃia 3, orice spot care corespunde DL-fenilglicinei nu
trebuie să fie mai intens decât spotul obŃinut cu soluŃia 4 şi orice alt spot
secundar nu trebuie să fie mai intens decât spotul obŃinut cu soluŃia 2.
Testul nu este valid dacă în cromatograma obŃinută cu soluŃia 5 nu se
observă trei spoturi.

DOZARE

A. Metoda microbiologică

Se verifică conform prevederilor FRX prin metoda difuzimetrică, folosind

Staphilococcus aureus ca microorganism test.

B. Dozarea cefalexinei prin redoxometrie - metoda iodometrică

Reactivi:
NaOH soluŃie 1 M
HCl soluŃie 1 M
Iod soluŃie 0,005 M
Tiosulfat de sodiu soluŃie 0,01 M
Amidon soluŃie (I)
Tampon acetat pH 4,6

Mod de lucru:
O cantitate din conŃinutul capsulelor, corespunzătoare la 0,100 g
cefalexină, se aduce într-un balon cotat de 100 ml, se adaugă aproximativ
50 ml apă şi se agită energic 10-15 minute (5 minute în baia cu
ultrasunete); se completează la semn cu acelaşi solvent şi se
omogenizează; se filtrează obŃinându-se soluŃia probă. Se procedează apoi
după cum urmează:
a. La 5 ml din soluŃia probă se adaugă 7,5 ml soluŃie de NaOH 1 M, se
aduce la fierbere, se ia de pe flacără şi se lasă în repaus 20 minute, după
care se adaugă 7,5 ml acid clorhidric 1 M, 10 ml tampon acetat şi un volum
de 20 ml soluŃie de iod 0,005 M măsurat cu pipeta gradată. Se închide
flaconul şi se menŃine la întuneric 20 minute, după care se titrează cu
soluŃie de tiosulfat de sodiu 0,01 M, folosind ca indicator soluŃia de amidon.

168
b. La alŃi 5 ml din soluŃia probă se adaugă 10 ml tampon acetat cu pH 4,6 şi
20 ml soluŃie de iod 0,005 M, exact măsuraŃi. Se închide flaconul şi se
menŃine la întuneric 20 minute, după care se titrează cu soluŃie de tiosulfat
de sodiu 0,01 mol/l, folosind ca indicator soluŃia de amidon.
DiferenŃa dintre volumele de echivalenŃă ale celor două titrări reprezintă
volumul de iod V1 consumat de cefalexina din 5 ml de soluŃie probă.
In paralel se efectuează aceleaşi determinări pe o soluŃie etalon ce
conŃine 0,100% (m/V) cefalexină. DiferenŃa dintre volumele de echivalenŃă
ale celor două titrări reprezintă volumul de iod V2 consumat de cefalexina
din 5 ml de soluŃie etalon.

Mod de calcul:
Cantitatea de cefalexină anhidră:

V1 c e m
cantitate, mg/caps =
V2 G

unde
V1 - volumul soluŃiei de iod 0,005 M consumat de soluŃia probă, în
ml
V2 - volumul soluŃiei de iod 0,005 M consumat de soluŃia etalon, în
ml
ce – concentraŃia soluŃiei etalon de cefalexină, %(m/V)
G - cantitatea de pulbere din capsule luată în lucru, în g
m - masa medie a conŃinutului capsulelor, în mg

169
 3.9. CONTROLUL AMBALAJULUI

3.9.1 IDENTIFICAREA POLIETILENEI

Mod de lucru :
Se decupează în prealabil, dacă este cazul, eşantioanele de
material de analizat în bucăŃi cu latura de maximum 1 cm.

Spectrul FTIR-ATR de referinŃă al polietilenei

Se încălzesc la reflux 0,25 g material de analizat cu 10 ml toluen

timp de aproximativ 15 min. Se aplică câteva picături de soluŃie pe o pastilă
de clorură de sodiu şi se evaporă solventul în etuvă la 80 °C. Se analizează
prin spectrofotometrie de absorbŃie în infraroşu. Spectrul materialului de
analizat trebuie să prezinte maxime între 2920 cm-1 şi 2850 cm-1, la 1465
cm -1, 730 cm-1 şi 720 cm-1; spectrul obŃinut trebuie să fie identic cu spectrul
materialului selecŃionat pentru eşantionul tip. Atunci când materialul este
prezentat sub formă de folii, identificarea se poate efectua direct pe un
fragment de dimensiuni convenabile.
Identificarea se face prin compararea cu un spectru de referinŃă
existent în biblioteca de spectre (electronică sau tipărită) sau obŃinut în
aceleaşi condiŃii folosind material de referinŃă (vezi figura anterioară).

170
 ANEXA 1 – MODEL BULETIN DE ANALIZĂ

Denumire firmă
Adresa

BULETIN DE ANALIZĂ

Nr. ____ din _______

Denumire comercială, tip de formă farmaceutică, concentraŃia

Seria: Data fabricaŃiei:

Data expirării:

Analiza efectuată conform SpecificaŃiei Tehnice nr.:

Nr. de înregistrare în registrul „EvidenŃa probelor intrate în laborator”:
TESTE PREVEDERI REZULTATE
Aspect, culoare
Masa medie a conŃinutului
capsulei, mg
Uniformitatea masei

Identificare

Dezagregare, minute
Dizolvare
SubstanŃe înrudite
- imp. individuale
cunoscute (A, B, C, D, E,
F, H, I), %
- imp. individuale, %
- impurităŃi totale, %
Dozare

Concluzii: Produsul analizat îndeplineşte / nu îndeplineşte condiŃiile

prevăzute în ST nr. ___________

Şef Compartiment Controlul CalităŃii Analiza efectuată de

Director Calitate

171
 ANEXA 2 – MODEL JURNAL APARAT

A. PRIMA PAGINĂ

Entitate organizatorică pg.__

JURNALUL APARATULUI
Equipment’s Diary

Denumire aparat:
Nr. Inventar :
Producator :
Nr. Serie : .

Module
Denumire Cod producător Nr. Serie

Data punerii in functiune:

Service :

Operatori autorizaŃi:
Nume, prenume Semnătura

B. PAGINILE URMĂTOARE

Data şi ora folosirii Denumirea Cantitatea/volumul şi Numele şi

studiului denumirea substanŃei semnătura operatorului
măsurate

SERVICE

Data intervenŃiei Descrierea operaŃiei Numele şi semnătura

(ReparaŃie, întreŃinere, verificare, validare, denumirea persoanei care a
defecŃiunii, respectiv a subansamblului înlocuit) efectuat reparaŃia

172
 4. BIBLIOGRAFIE

1. Atkins P. The Elements of Physical chemistry, 3rd Edition. Oxford

University Press, 2003.
2. Avrigeanu V., Imre S. Chimie organică. Baze teoretice. Editura
University Press Tg. Mureş, 2005.
3. Balaban A., Banciu M., Pogany I. AplicaŃii ale metodelor fizice în chimia
organică. Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică Bucureşti, 1983.
4. Baloescu C., Curea M. Controlul Medicamentelor. Editura ŞtiinŃifică şi
Enciclopedică Bucureşti, 1983.
5. Beckett A.H., Stenlake J.B. Practical Pharmaceutical Chemistry. Part
two, 4th Edition, Athlone Press, Great Britain, 1988.
6. BojiŃă M., Roman L., Săndulescu R., Oprean R. Analiza şi controlul
medicamentelor. Volumul 2. Metode instrumentale în analiza şi
controlul medicamentelor. Editura Intelcredo Deva, 2003.
7. Burgot G., Burgot J.L. Méthodes Instrumentales d’Analyse Chimique et
Applications. Méthodes chromatographiques, electrophoreses et
méthodes spectrales. Editions Médicales Internationales, 2002.
8. Dean J.A. Analytical Chemistry Handbook. McGraw-Hill, 1995.
9. Duşa S., Chimie Analitică Instrumentală, Editura University Press Tg.-
Mureş, 2007.
10. Făgărăşan E., Imre S. Chimie fizică experimentală, Editura Medicală
Universitară „Iuliu HaŃieganu” Cluj-Napoca, 2005.
11. Florence A.T., Attwood D. Physicochemical Principles of Pharmacy. 4th
edition, Pharmaceutical Press UK, 2006.
12. Gocan S. Cromatografia de înaltă performanŃă, partea a II-a:
Cromatografia de lichide pe coloane. Editura Risoprint, Cluj-Napoca,
2002.
13. Hamon M., Pellerin F., Guernet M., Mahuzier G. Chimie Analitique.
Tome 3. Méthodes spectrales et analyse organique. Masson, Paris,
1990.
14. Harris D.C. Quantitative Chemical Analysis. Freeman, New York, 1995.
15. Hesse M., Meier H., Zeeh B. Spectroscopic Methods in Organic
Chemistry. Georg Thieme Verlag, Stuttgart, 1997.
16. Imre S., Muntean D.L. Principii ale analizei medicamentului, Editura
University Press, Târgu-Mureş, 2006.
17. Iuga C., BojiŃă M., Rus L., Maier C., Curea E., Analiza medicamentului.
AplicaŃii practice, Editura Medicală Universitară „Iuliu HaŃieganu”, 2005.
18. Lough W.J., Wainer I.W. High-Performance Liquid Chromatography.
Fundamental Principles and Practice. Blackie Academic & Proffesional,
Chapman and Hall, 1996.

173
19. Mager S. Analiză structurală organică. Editura ŞtiinŃifică şi
Enciclopedică Bucureşti, 1979.
20. Mahuzier G., Hamon M., Ferrier D., Prognon P. Abrégé de Chimie
Analytique, tome 2, Masson, Paris, 3e edition, 1999.
21. Mendham J., Denney R.C., Barnes J.D., Thomas M.J.K. Analyse
Chimique Quantitative de Vogel, De Boech Université, 2006.
22. Monciu C.M., Neagu A., Nedelcu A., Aramă C., Constantinescu C.
Analiză chimică în controlul medicamentelor. Editura Medicală
Bucureşti, 2005.
23. Muntean D.L. Controlul medicamentelor. Metode volumetrice. Note de
curs. Litografia UniversităŃii de Medicină şi Farmacie din Tg. Mureş,
2004.
24. Muntean D.L., BojiŃă M. Controlul medicamentelor. Metode spectrale,
cromatografice şi electroforetice de analiză. Editura Medicală
Universitară “Iuliu HaŃieganu” Cluj-Napoca, 2004.
25. Ohannesian L., Streeter A.J. Drugs and the Pharmaceutical Sciences.
Vol. 117. Handbook of Pharmaceutical Analysis. Marcel Dekker Inc.,
2002.
26. Pavia D.L., Lampman G.M., Kriz G.S. Introduction to Spectroscopy. A
Guide for Students of Organic Chemistry. Saunders Golden Sunburst
series, Saunders College Publishing, 1996.
27. Poole C.F., Poole S.K. Chromatography today, Elsevier, 1991.
28. Pradeau D. L’Analyse Pratique du Médicament. Editions Médicales
Internationales, 1992.
29. Roman L., Săndulescu R. Chimie Analitică. Vol. 2. Analiza chimică
cantitativă. Vol. 3. Metode de separare şi analiză instrumentală. Editura
Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 1999.
30. Rouessac F., Rouessac A. Analyse chimique. Méthodes et techniques
instrumentales modernes. 5e Edition, Dunod, Paris, 2000.
31. Skoog D.A., Holler F.J., Nieman T.A. Principles of Instrumental
Analysis. 5TH Edition. Saunders College Publishing, 1998.
32. Snyder L.R., Kirkland J.J., Glajch J.L. Practical HPLC Method
Development, 2nd Edition, John Wiley and Sons, Inc., 1997.
33. Watson D.G. Pharmaceutical Analysis. A Textbook for Pharmacy
Students and Pharmaceutical Chemists. 2nd Edition. Editura Elsevier,
2005.
34. ***British Pharmacopeea, 2007 (format electronic).
35. ***Farmacopeea Română, ediŃia a X-a, 1993 şi suplimente.
36. ***Pharmacopée Européenne, ediŃia a 6-a, 2007.
37. http://ull.chemistry.uakron.edu/analytical/index.html
38. http://www.asdlib.org/list.php?mainCategory=Technique&subCategory=
mass%20spectrometry
39. http://www.forumsci.co.il/HPLC/topics.html#Method
40. www.spectroscopyonline.com
174
41. http://www.chromatography-online.org/
42. http://www.forumsci.co.il/HPLC/topics.html#Method
43. http://www.chemguide.co.uk/physical/acidbaseeqia/indicators.html
44. www.wikipedia.org

175