TARA, TARA, VREM OSTASI!

Acesta este alt joc al copilariei pe care nu il vom uita niciodata si de care ne bucuram in curtea
scolii sau in parcuri. Pentru a fi cat mai amuzant, trebuiau sa fie cel putin 6 jucatori, care se
imparteau in doua echipe, asezate la distante de cativa metri. Participantii se tineau de mana si
formau un gard, iar dupa ce echipa cealalta striga: "Tara, tara, vrem ostasi", ei strigau: "Pe
cine?", iar ceilalti numeau pe cineva. Acel jucator trebuia sa fuga spre echipa adversa si sa
"sparga" sirul celalalt. Daca reusea, se intorcea la echipa lui cu un membru din cea adversa, iar
daca nu, era el luat in echipa respectiva.

Cine nu isi mai aduce aminte cu drag de clasicul sotron, care a facut fiecare copil sa topaie la
un moment dat. Pe langa forma pe care si azi o vedem prin parcuri, existau modele mult mai
complexe, adevarate provocari pe care putini reuseau sa le duca pana la capat!

Pentru Flori, fete si baieti era nevoie de cel putin 4 copii, dintre care 2 se indepartau de grup,
alegeau un numar de la 1 la 10, apoi copiii ramasi deoparte incercau sa ghiceasca numarul. Cel
norocos isi alegea o categorie (flori, fete sau baieti), iar cei 2 care decideau numarul la inceput,
alegeau cate un reprezentant al categoriei selectate. Dupa aceea, se intorceau la cel care a
ghicit numarul, iar acesta facea pereche cu un alt copil din echipa. Desi nu era competitiv,
scopul acestui joc era socializarea.

Desi foarte simplu, Leapsa era unul dintre jocurile noastre favorite atunci cand eram copii. Unul
dintre jucatori trebuia sa ii alerge pe ceilalti, iar cand reusea sa atinga pe cineva, respectivul
devenea cel de care trebuia sa se fuga.