Sonet feciorelnic

N-am grai şi n-am cuvinte să-ţi mângâi frumuseţea,

Ţi-aş arăta prin gesturi – nu-i chip de-aşa un schimb:
Ţi-aş profana făptura învăluită-n nimb
Şi boiului tău fraged i-aş tulbura fineţea.

Ţi-s buzele ca fragii şi ochii – zări senine,

Ai trupul precum spicul – subţire şi mlădiu -
Focoasa-mbrăţişare-mi ar fi un zvâc zbanghiu,
Menit să-nfioreze ce-i îngeresc în tine.

Şi totuşi eşti femeie, îl ai pe „vino-ncoace”,

Când îţi tresaltă pieptul şi-obrajii ţi se-ncing
Ai spune fără vorbe „hai vino, nu-mi da pace!”,

Eşti toată-o frământare, dorinţele te-nving…

Ascultă glasul firii şi nu te mai preface,
Dă-mi un imbold, frumoaso, să pot să te ating!
- iunie 2013 Mihai
Litinschi
Poema Anotimpurilor
Sonet obsedant

Frig!…Fug de pe plaja de cărbuni încinşi,

Nu mai am suflare, mi-e gâtul uscat,
Soarele m-a urmărit pervers şi m-a muşcat,
M-am lepădat a lehamite de bluză şi ginşi.

Pielea mi-e o vâlvătaie, sunt ca un rac

Abia scos din apa sadic clocotind,
Aş bea ceva rece şi caut cu jind,
Dar nu găsesc nimic să-mi fie pe plac.