Slaid 2

Informaţiile care ne-au rămas de la istoricii antichităţii se referă, fără strictă

precizie, la traci, sciţi sau celţi, care trăiau pe teritoriul ţării noastre şi care
aveau obiceiuri comune. Unele dintre aceste obiceiuri au supravieţuit, sub anumite
aspecte, şi în societatea feudală.
Salid 3
Un semn că instituţia proprietăţii private se afla în plin proces de formare era
şi acela că furtul constituia o încălcare deosebitde gravă a normelor de convieţuire
în societate.
Slaid 4
Vechii locuitori ai ţării noastre practicau şi jurământul pe zeităţile palatului regal.
Dacă regele suferea de o boală, se considera că unul dintre supuşii săi a jurat
strîmb pe vetrele regale. în scopul aflării celui vinovat erau chemaţi ghicitorii.
Dacă cel indicat de cei trei ghicitori susţinea că nu este vinovat, era chemat un
număr îndoit de ghicitori, iar dacă răspunsul acestora se potrivea cu cel dat de
primii trei, cel găsit vinovat era ucis, iar bunurile intrau în stăpânirea celor dintâi
ghicitori. în caz contrar, erau chemaţi apoi alţi ghicitori şi dacă se stabilea că primii
ghicitori au dat un răspuns greşit, plăteau cu capul greşeala lor.
Slaid 6
Se cunoaşte şi pedeapsa cu moartea, căreia erau supuşi pentru adulter, omor,
acuzaţii false. Statalitatea şi dreptul geto-dac erau în etapa când o mare importanţă
o aveau obiceiurile (cutuma), strâns legate de concepţiile religioase şi mistice ale
geto-dacilor. Dreptul geto-dac s-a dezvoltat pe parcursul perioadei prin apariţia
legilor, care permiteau o parte din obiceiuri, iar altă parte le condamnau
(răzbunarea prin sânge).

În domeniul dreptului penal, principalele dispoziţii vizau în special apărarea

proprietăţii private. Deşi formal atribuţiile privind realizarea justiţiei au fost
preluate integral de către organele statului, în practică, mai ales pentru cazurile de
vătămare corporală, a continuat să se aplice şi sistemul răzbunării sângelui
Cucerirea romană ( 106 d.Hr.) a întrerupt dezvoltarea firească a civilizaţiei şi
instituţiilor juridice ale geto-dacilor, căreia le-a dat un curs nou.
După anul 106 e.n. în Dacia a fost extinsă puterea dreptului roman, dreptul
băştinaşilor rămânând în vigoare numai pentru raporturile dintre ei.