Universitatea Tehnic Gh.

Asachi Iai Facultatea de Construcii i Instalaii

Master Reabilitarea Infrastructurii Transporturilor Sectia : CFDP; Grupa: 3412

PROBLEME SPECIALE DE GEOTEHNICA SI FUNDATII

Indrumator: conf.dr.ing. Ancuta Rotaru Intocmit: Soucaliuc Iulian-Paul Stanei Constantina Petra

2010-2011

1.Aspecte generale 1.1 Definirea materialului

Pamantul armat este un material de constructie rezultat din asocierea fizica si conlucrarea structurala a unui material granular necoeziv sau slab coeziv, capabil sa suporte actiuni ce induc solicitari de tipul compresiunii si forfecarii, cu un material de armare, capabil sa suporte si intinderea. Notiunea de ,,pamant, in sensul masivelor de pamant armat, se refera la materialul de umplutura, natural sau de origine industriala, de regula granular, necoeziv sau slab coeziv, care formeaza corpul propriu-zis al acestora si in care se inglobeaza armaturile. Materialul granular fiind incapabil sa preia eforturi de intindere, acestea vor fi transmise armaturilor prin frecarea dintre cele doua materiale, in zonele de contact. Armaturile sub forma de benzi, fire, retele de foi etc. sunt realizate din materiale durabile, nealterabile in timp, ce au capacitatea de preluare a eforturilor de intindere. Prin comparatie cu umplutura (materialul granular), armaturile prezinta coeficienti de frecare suficient de mari pentru a permite transmiterea eforturilor de intindere de la materialul granular, la elementele de armare. Orientarea armaturilor se face dupa directiile in care eforturile de intindere din masiv sunt importante.

1.2 Scopul utilizarii

Initial, conceptul de pamant armat era atribuit unui nou material de constructie: fie cu rol de ranforsare in cazul unui teren de fundare slab substituindu-se atat unor solutii de fundare de adancime cat si unor metode de imbunatatire a terenurilor (ambele costisitoare); fie cu rol de sprijinire a unor masive de pamant altfel instabile inlocuind structurile de sprijinire clasice (ziduri de sprijin de beton, beton armat) sau ancoraje. In acest sens stau marturie numeroase lucrari executate incepand cu anii 60 in care aplicatii Ale pamantului armat s-au dovedit viabile structural si economic pentru (fig.1) : diferite lucrari la cai de comunicatii terestre ce traverseaza zone instabile de versanti sau constau din ramblee inalte fundate pe terenuri compresibile; structuri de sprijinire in lucrari hidrotehnice, culei de pod etc.:

imbunatatirea terenurilor de fundare slabe, la suprafata, prin material suplimentar (perne).

ram bleu zidd sp e rijin

m rn a a

a) Traversarea unor zone instabile prin elemente de sprijin pentru rambleu si fundatii de adancime pentru consolidare locala a alunecarii

ra b u m le

zidde sprijin

ra b u m le

pam arm ant at

b) Rambleu inalt cu zid de sprijin de beton armat

fu d t cla n aie sica p te nco p sib e re m re il

fu d tied cta n a ire p te nim u a tit e re b n ta

p mn a a a a t rm t

c) Solutie de fundare directa pe teren foarte compresibil Figura 1 Prezentare comparativa a unor lucrari de pamant armat cu solutiile clasice adoptate in situatia existenta pe acelasi amplasament 1.3 Domenii de interes in cercetare
In paralel cu dezvoltarea lucrarilor de pamant armat cu rol de ranforsare a unor terenuri de fundare slabe si sprijinire a unor mase de teren potential alunecatoare s-au desfasurat studii si cercetari in ingineria geotehnica pentru: imbunatatirea terenurilor slabe cu procedee ce vizeaza eliminarea apei din porii pamantului, prin drenare, sau mentinerea acesteia in exteriorul zonei active a fundatiilor; reducerea efectelor de degradare prin coroziune asupra armaturilor din masivul de pamant armat, initial realizate din elemente metalice; satisfacerea exigentelor privind calitatea structurilor rutiere in lucrari de drumuri si aeroporturi, reducerea degradarilor ca urmare a terenurilor de fundare compresibile si efectuarea unor lucrari de consolidare eficiente pe sectoare de drum degradate: mentinerea unui grad ridicat de protectie a mediului inconjurator la lucrari de constructii de tipul depozitelor de deseuri industriale sau municipale.

1.4 Geosinteticele
Toate aceste aspecte au condus la realizarea unor materiale sintetice cu scop multiplu in ingineria cnstructiilor, numite geosintetice, datorita utilizarii lor in aplicatii ale ingineriei geotehnice si fundatiilor. Astfel, incorporarea geosinteticelor in masive de pamant datorita functiilor pe care le indeplinesc, da posibilitatea sa se imbunatateasca comportarea mecanica si hidrica a pamantului. Una din functiile mecanice ale geosinteticelor este cea de armare ( ranforsare) fiind, in functie de utilitatea lor in lucrarea respectiva: element de armare, membrana de rezistenta sau element de ancorare. In cele ce urmeaza, geosinteticile vor fi tratate ca elemente de armare in cadrul lucrarilor de pamant armat la terasamente de drumuri si cai ferate, consolidari de versanti si taluzuri si perne pentru imbunatatirea terenului de fundare in vederea fundarii directe.

2.Materiale folosite la realizarea lucrarilor de pamant armat 2.1 Alegerea materialelor.Exigente privind materialul de umplutura
La realizarea lucrarilor de pamant armat este foarte importanta alegerea judicioasa a celor doua materiale ( pamantul si armatura ) astfel incat prin eficienta lucrarii rezultate sa fie dovedita superioritatea acesteia prin comparative cu alte solutii,considerate clasice pentru conditiile din amplasamentul respectiv. Materialul de umplutura (pamantul), natural sau de origine industriala, prin caracteristicile lui are un rol hotarator in aprecierea eficientei lucrarii: conditiile pe care acesta trebuie sa le indeplineasca sunt considerate a fi urmatoarele: sa nu necesite pregatiri suplimentare la punerea in opera (uscare, corectarea granulozitatii etc.); sa nu prezinte sensibilitate la umezire; sa nu contina materii organice putrescibile sau deseuri casnice; granulometric sa contina: o max. 15% masa procentuala de particule cu d 0,08 mm; o max. 25% masa procentuala de particule cu 150 mm < d < 250 mm;

sa nu prezinte agresivitate chimica, electrochimica sau biologica fata de materialul din care se realizeaza armaturile; sa dezvolte un coeficient de frecare corespunzator in raport cu materialul din care se realizeaza armaturile ( f >0,35 ); sa nu presupuna consumarea unor energii de compactare exagerat de mari.

2.2 Materiale optime

In acest sens, cele mai indicate materiale granulare, ca materiale de umplutura cu respectarea conditiilor impuse anterior, pentru realizarea unor lucrari de pamant armat sunt: piatra de cariera concasata in sorturile: 040 mm; 063 mm; 090 mm; piatra si bolovanis de rau concasate, sort 0250 mm; conditia de dimensiune maxima de 250 mm este impusa de grosimea maxima a unui strat de umplutura ce urmeaza a fi compactat prin mijloace mecanice; balast; nisip; alte materiale locale naturale cu continut mai mare in parte fina, dar care sa satisfaca cerinta coeficientului de frecare minim dintre umplutura-armaturi (stabilit prin incercari specifice de laborator).

2.3 Observatii asupra coeficientului de frecare

Compozitia granulometrica si coeficientii de frecare cu armaturile pot fi imbunatatiti, daca este cazul, prin adaosuri de materiale granulare; coeficientul de frecare va fi direct apreciat prin incercarea la smulgere a unei armaturi ingropate in materialul respectiv. Coeficientul de frecare dintre materialul armaturilor si materialul de umplutura poate fi sporit printr-o prelucrare speciala a elementelor de armare, daca acestea permit efectuarea unor asemenea operatiuni.

2.4 Exigente privind armaturile

Elementele de armare ale masivelor de pamant armat se realizeaza din materiale care trebuie sa satisfaca urmatoarele cerinte: sa fie suple si sa posede rezistente la solicitari de tractiune suficient de mari pentru a putea prelua eforturile de intindere transmise de masiv fara deformatii prea mari;

sa prezinte la rupere alungiri mari, adica ruperea sa nu fie de tip casant; sa-si pastreze caracteristicile in timpul executiei si in exploatare sub actiunea factorilor degradanti mecanici, chimici, electrochimici, biologici si de mediu.

2.5 Materiale optime

Elementele de armare se pot realiza din metal, beton armat sau geosintetice in limitele respectarii exigentelor impuse, prezentate anterior. Astfel, intr-o scurta caracterizare a acestora se impun atentiei specialistilor urmatoarele materiale: otel inoxidabil ( crom-nichel cu adaos de molibden si titan) ecruisat, cuprul pentru medii agresive semidure, otel ordinar (galvanizat) si otel ordinar negalvanizat; beton, beton armat sau beton precomprimat (folosite mai rar); geosinteticile din care fac parte: - geotextilele ( textile industriale fabricate din fibre sintetice) cu avantajele ca: sunt subtiri, permeabile la apa si aer ( raman permeabile in timp) durabile, rezistente la intindere si la alte solicitari, rezistente la coroziunea chimica si biologica din teren; - geomembranele straturi subtiri si rezistente fabricate din mase plastice, impermeabile, durabile, rezistente la coroziune; in lucrari, sunt protejate de o parte si de alta de geotextile impotriva perforarii: - geogrilele sunt retele de mase plastice, formate din nervuri si noduri, fara imbinari sudate sau alte legaturi; se prezinta ca o placa perforata sau fire de poliester tesute sub forma de grila, acoperite de un strat protector de PVC negru sau cu bitum cu adaosuri de polimeri si adezivi. Din toate categoriile enumerate, cele mai utilizate elemente de armare raman platbandele metalice si geotextilele.

2.6 Alcatuirea masivelor de pamant armat

In ceea ce priveste un masiv de pamant armat cu rol de sprijinire, acesta este alcatuit dintr-o succesiune de straturi orizontale de pamant, intre care sunt intercalate armaturile, fixate la unul din capete de un perete subtire ce poarta numele de parament sau ecran, realizat in majoritatea cazurilor din elemente prefabricate de beton, beton armat, metal, materiale sintetice rigide etc.

2.7 Exigente privind paramentul

Rolul paramentului (ecranului) este de a retine in cadrul masivului, pamantul din vecinatatea marginilor ce are tendinta de a parasi spatiile dintre armaturi. In cadrul lucrarii de pamant armat, paramentul trebuie sa corespunda urmatoarelor cerinte: sa aiba rezistenta locala suficient de mare pentru a putea retine particulele de pamant dintre doua benzi de armatura si situate foarte aproape de suprafata lucrarii; sa fie flexibil pentru a putea urmari deformatiilor reazemului de pamant armat, in caz contrar ar rezulta o solicitare locala greu de evaluat a terenului de fundare, iar caracterul omogen al pamantului armat s-ar diminua; sa fie rezistent la socuri, sa fie estetic si sa respecte conditiile de permeabilitate din cadrul lucrarii.

3. Principiul pamantului armat

Daca se considera punctul A din interiorul unei mase de nisip limitata de doua ecrane (fig.2) si nisipul ca fiind un mediu omogen si izotrop, directiile tensiunilor principale (1, 2), avand in vedere ca axa verticala este axa de simetrie, vor fi verticala si orizontala.
e n cra

1 = h h= 0

2 = 0 h

Figura 2 Masa de nisip cu deplasare laterala impiedecata

3.1 Starea de tensiune in pamant nearmat

Valorile tensiunilor principale in lipsa deformatiilor orizontale expresiile : 1 = h 2 = K0 h; K0 = 1 sin ( Jaky ) (4.1) unde K0 este coeficientul impingerii in stare de repaus. Starea de tensiune in punctul are expresia grafica data prin cercul lui Mohr (fig.3). (H = 0) sunt date de

3.2 Starea limita de echilibru

In cazul in care deformatia laterala creste progresiv (H > 0) prin deplasarea ecranelor, efortul 2 scade, iar starea de tensiune din punctul A se modifica in sensul indicat in fig.3 , pana la atingerea starii limita de echilibru. Eforturile unitare tangentiale egaleaza rezistenta la forfecare a pamantului pe un plan ce face unghiul 450 + / 2 cu planul efortului unitar principal 1.. In acest caz se atinge starea activa de rupere, cand: 2 = Ka h de nisip.
1

(4.2)

iar K0 devine Ka = tg2 ( 450 = / 2), coefficient al impingerii active a pamantului respectiv al masei

4 + 5 /2

de ul lan ere p up r

2
= tg
st r lima ae it d eh r e c ilibu st r d r p o ae e e a s

2 / + 45

Figura 3 Starea de tensiune in punctul A inainte si dupa deplasarea ecranelor

3.3 Efectul armaturilor

Daca in masa de nisip se dispun armaturi orizontale (dintr-un material care poseda rezistenta la intindere mare) se obtine un masiv de ,,pamant armat ( fig.4 ) Fiecare strat de nisip este fretat la cele doua fete de armaturi si chiar in cazul in care masivul este liber sa se deformeze, nu poate suferi deformatii mai mari decat cele ale armaturii, cu conditia ca frecarea dintre pamant (nisip ) si armatura suficient de mare, iar distanta dintre armaturi suficient de mica.

=0

arm tu a ri

Figura 4 Masiv de nisip cu armaturi orizontale

Armaturile incep deci sa ,,lucreze la intindere si intrucat modulul lor de deformatie este foarte mare in raport cu cel al pamantului deformatiile laterale totale ale masivului vor fi mici ( apropiata de zero) si nu vor influenta cu nimic asupra starii de eforturi. Daca, dimpotriva, se deplaseaza ecranele in sensul apropierii lor, pentru a se obtine ruperea prin comprimare laterala, avand in vedere lipsa de rigiditate a armaturilor la compresiune, efectul lor este inexistent. Ca urmare este pus in evidenta caracterul anizotrop al masivului armat, in conditiile dispunerii unidirectionale a armaturilor.

3.4 Frecarea armatura nisip

Considerand doua particule de nisip in contact cu o armatura ( fig. 5) si daca intre armatura si particule exista frecare, atunci tendintei de deplasare a particulei sau armaturii i se opune o forta de frecare care impreuna cu componenta normala determina o reactiune R, inclinata cu unghiul fata de normala.


R tg <f R'

tg <f

Figura 5 Mobilizarea frecarii pamant armatura

In cazul cand tg f ( coeficientul de frecare pamant armatura) are loc o mobilizare a frecarii fara alunecare, fapt care sugereaza ca fenomenul s-ar produce ca si cum particulele ar fi legate de armatura, deplasarile relative intre fiind nule. Aceasta presupune ca armaturile din cadrul masivelor de pamant armat sa fie astfel dispuse incat sa aiba loc un transfer de eforturi intre granule si armatura, dar pana se atinge faza lunecarilor.

3.5 Frecarea fara alunecare

Aplicand conditia de mobilizare a frecarii fara lunecare tg f la fiecare particular in parte, cu forma si dimensiuni variate, se constata ca in armatura sunt transmise eforturi de intindere diferite (intrucat R R) indreptul fiecarei particule. Considerand doua particule diferite, ,,legate de armatura prin frecarea mobilizata, fortele diferite din armatura declansate de fiecare particular induc o legatura intre particule, de intensitate F = F1 F2, prezentata schematic in fig. 6 . Acest fenomen este deosebit de important in cazul pamantului armat, intrucat daca fortele de intindere in lungul unei armaturi ar fi constante, aceasta armatura rezulta ca nu conlucreaza cu pamantul, ceea ce ar contraveni cu insasi conceptual de pamant armat. Particulele de nisip rele ce nu sunt in contact direct cu armaturile vor ceda o parte mai mica din efortul lor armaturilor prin intermediul celorlalte particule.

F 1

F 2

F 1

F 2

Figura 6 Conlucrarea pamant armatura

3.6 Starea de tensiune in pamantul armat

Revenind la elementul de volum A ( fig. 2) si considerand masa de nisip armata cu elemente de armare orizontala (fig.4), iar directiile tensiunilor principale ca fiind orizontale si verticale, rezulta ca o parte din tensiunea 2 este preluata de armatura (1tg). In aceste conditii, la aceeasi tensiune 1, elementul de volum A nu se mai afla in stare de echilibru limita, pamantul putand prelua tensiuni suplimentare, fie prin cresterea tensiunii 1, fie prin scaderea suplimentara a tensiunii nou create 2 + 1tg 2 pentru a putea atinge starea limita de echilibru ( fig. 7 ). 3.7 Noua dreapta intrinseca Aceasta echivaleaza de fapt cu micsorarea valorii 2 (intrucat 1tg = const.), ce determina atingerea starii limita a pamantului nearmat la valoarea 2,necesara atingerii starii limita a pamantului armat ( cercul lui Mohr deplasandu-se corespunzator), iar dreapta intrinseca a pamntului s-ar deplasa paralel cu ea insasi din M M (fig 7) devenind astfel dreapta intrinseca a unui pamant cu ,,coeziune, evident cu caracter anizotrop. Deci prin armarea pamantului a rezultat o imbunatatire a lui, prin conferirea unei rezistente la intindere coeziunea pe o anumita directie. Apare astfel posibil ca prin dispunerea armaturilor dupa diferite directii (preferabil ale directiilor principale) pamantul armat alcatuit din materiale granulare (necoezive), sa prezinte coeziune dupa orice directie. Aceasta implica ideea ca masivele de pamant armat se pot realiza sub orice forma. Prin urmare, daca armaturile sunt judicious plasate si corect dimensionate pentru a putea prelua eforturile de intindere este posibil sa se evite pierderea stabilitatii masivelor de pamant ( ca urmare a cresterii valorii coeziunii) atat sub actiunea greutatii proprii cat si a unor sarcini exterioare importante.
1
de ul an re pl upe r

4 + 5 / 2

t g t ni n d i t dr e sue en ee in sae l iaa t r aim t pm t luam a aui r a n t sae l it i t r aim n a lpaamuio i s r a rl r t M sae d t ni n t r a e e sue i pm tam naa r a n t

M '

2 2 +1 2
t g

Figura 7 Starea de tensiune in punctul A in masivul armat si nearmat

3.8 Modele experimentale

Pentru a cunoaste modul de cedare a masivelor de pamant armat s-au facut o serie de incercari experimentale pe modele reduse bidimensionale cu geometrie variabila ( fig. 8 ) la care inaltimea lor a fost marita progresiv pana la cedare.

L=

L / H= 1 re a re a g la aa a rilo p rtitia ct n u ra rm tu r

L / H= ,5 0

re a triu g iu raaa a rilo p rtitia n h la rm tu r

Figura 8 Modele experimentale pentru stabilirea modului de cedare a masivelor de pamant armat 3.9 Moduri de cedare in masivele de pamant armat
Din analiza experimentelor facute au rezultat urmatoarele moduri de cedare: o rupere fara deformatii importante a masivului de pamant armat, producandu-se de fapt o pierdere generala a stabilitatii ei ca in cazul zidurilor de sprijin elastice; cedarea masivului de pamant armat prin ruperea armaturilor ( fig. 9a ); ruperea incepe intr-un punct unde se rupe prima armatura apoi se propaga repede in sus, prin ruperea celorlalte armaturi, urmand o linie nu prea departata de o dreapta inclinata la 450 + / 2; cedare datorata lipsei de aderenta intre armatura si pamant (fig. 9b ); acest tip de cedare se produce in cazul unei lungimi insuficiente a armaturilor, pentru coeficientul de frecare mobilizat, rezultand o prabusire a masivului fara ca armaturile sa se rupa.

H 4 + 5 /2

Figura 9 Moduri de cedare a masivelor de pamant armat.

Aceste experiente efectuate asupra cedarii masivelor de pamant armat au condus la necesitatea cunoasterii comportarii acestora in exploatare cand sunt supuse diferitelor situatii de incarcare si elaborarii unor teorii de calcul pentru dimensionarea unor asemenea lucrari.

3.10 Incercarea in triaxial

In studiile efectuate, incercarile de forfecare in aparatul triaxial au urmarit o mai buna cunoastere a modului de lucru a pamantului armat prin studierea comportarii sale globale in functie de proprietatile pamantului nearmat; rezistenta la intindere a armaturilor ( RT) si distanta dintre armaturi (H). Pe baza rezultatelor obtinute din aceste incercari s-au formulat o serie de concluzii privind modul de lucru al masivelor de pamant armat.

3.11 Concluzii privind cedarea probei

* in momentul ruperii, prin cedarea armaturilor, nisipul se afla in stare limita, iar prezenta armaturilor se manifesta prin existenta unei coeziuni globale ce depinde de marimea unei tensiuni initiale 0 in proba de pamant armat; * in cazul unei solicitari triaxiale cu efort lateral constant, nisipul dintre armaturi evolueaza de la starea de repaus ( K = K0 ) pana la starea limita ( K = Ka); * parametrii rezistentei la forfecare globali ai pamantului armat determinati astfel, se pot folosi in dimensionarea lucrarilor din pamant armat.

4. Studiul teoretic al modului de rupere al masivelor de pamant armat 4.1 Schema de calcul la rupere
Avand in vedere modul de rupere a unei probe de pamant armat in aparatul triaxial se poate adopta schema de calcul din fig. 10 ce corespunde de fapt metodei Coulomb. Se analizeaza astfel echilibrul unei parti din proba sub actiunea tensiunilor principale 1, 2 , a fortelor de legatura T ( rezultanta eforturilor de intindere din armatura) si fortei R ( rezultanta eforturilor normale de frecare).

1 2 2
T
2 Stg

R T

1S

R
S Li T= Stg RT H

H tg /
Figura 10 Echilibrul unei epruvete de nisip armat la rupere 4.2 Forte in stadiul de echilibru limita
Ca urmare a faptului ca masivul de pamant armat se gaseste in stadiul limita (deci intreaga frecare este mobilizata) la deformatii axiale 1 > 2%, inclinarea rezultantei R este fata de normala. Scriind ecuatia de proiectie a tuturor fortelor pe orizontala rezulta:

T + S tg 2 = R sin ( ) iar din poligonul fortelor rezulta: R= si deci: T + S tg2 = S 1 tg(-) unde S este aria epruvetei.
S 1 cos ( )

(4.3)

(4.4)

(4.5)

4.3 Forta rezultanta dintre armatura

Cunoscand H, distanta dintre armatura, numarul armaturilor intersectate de planul de rupere este: n= S tg RT S tg => T = nRT L = H H
n l

(4.6)

unde RT este rezistenta la intindere a armaturilor pe unitatea de lungime; L i este latimea unei armaturi , iar L =

L
l

latimea totala a armaturilor intersectate de planul de rupere.

H

Exprimand aria epruvetei in functie de latimea armaturilor (Li) si distanta dintre ele tg (fig.10), se obtine: S= (4.7)
n l

L
i

H tg

= L tg => L =

S tg H

4.4 Tensiunea principala

Din combinarea relatiilor (4.5) si (4.6) rezulta ca : R 1 = T L + 2 tg ctg ( ) H a carei valoare maxima se obtine pentru valoarea unghiului = 0, cu: 0 = 450 + si deci: (4.8)

(4.9)

1max = Kp 2 + Kp

RT L , unde Kp = tg2 (450 + ) 2 H

(4.10)

4.4 Tensiunea principala maxima

Astfel, se observa concordanta intre rezultatele experimentale pentru obtinerea valorii maxime a tensiunii principale 1, pentru care apare ruperea in triaxial cand 2 = const. si valoarea rezultata din calcul teoretic redata de relatia (4.10), prin care se pune in evidenta existenta unei tensiuni initiale functie de dispunerea armaturilor, rezistenta la intindere si unghiul frecarii interne a nisipului, respective prin relatia:
0 ( RT, H, ) = tg2 ( 450 +

RT L H

(4.11)

4.5 Tensiunile pe planul de rupere

Cunoscand tensiunile principale 1, 2 se pot determina tensiunile , pe planul de rupere (forfecare) si respectiv relatia dintre ele ( fig. 12):

= ( - 2 ) tg ( 450 +

) = ( - 2)

Kp

din triunghiul ABC

1 = + x = + unde la rupere 1 = Kp 2 + Kp
2 = K + p

Kp

din triunghiul BCD

RT L din relatia (4.10) si deci rezulta : H RT

K p - H L

( 4.12) iar inlocuind pe 2 in expresia lui rezulta relatia:

Kp

1 RT K p ) + 2H L

Kp

= tg +

RT L 2H

Kp

(4.13)


C
45 +

tg

stare lim ita de echilibru

D
x

1 = 2 K p RTL Kp/H +

Figura 12 Starea de tensiune dintr-un punct pe planul de rupere al probei de pamant armat in aparatul triaxial 4.6 ,,Coeziunea in pamantul armat
Examinand relatia (4.13) rezulta ca pamantul armat se comporta ca si cum ar avea o coeziune anizotropa de valoare: cmax = RT L 2H
Kp

/2

RT 2H

Kp

(4.14)

unde RT constituie forta de intindere totala din armaturile intersectate de planul de rupere. In cazul in care tensiunea principala 2 are valori reduse, cedarea probelor din pamant armat in incercarea triaxiala este datorata frecarii insuficiente dintre nisip si armatura, fapt ce determina deplasarea radiala a nisipului spre exteriorul probelor, armaturile ramanand intacte ( numai la deformatii foarte mari apar fisuri in zona marginala a armaturilor). Cercetarile au dus la concluzia ca nisipul situat la periferie se deplaseaza catre exterior, dar partea centrala,ramane pe loc.La deformatii foarte mari insa, are loc si o deplasare a nisipului din zona centrala, producandu-se ruperea unor armaturi. Schema de calcul adoptata consta dintr-un cilindru de inaltime H, actionat de tensiunile principale 1, 2 = Ka 1 ( fig.13)

K a 1

Figura 13 Schema de calcul pentru ruperea probei de pamant armat prin frecare insuficienta intre pamant si armatura 4.7 Conditia de cedare prin smulgerea armaturilor
Forta maxima ce se poate dezvolta in armatura se determina considerand ca unghiul de frecare interna este in intregime mobilizat si deci tensiunile = f 1 sunt uniform distribuite pe suprafata armaturii. Pentru ca cedarea sa nu aiba loc prin depasirea fortelor de frecare (deci prin lunecarea armaturilor, sau a nisipului pe armatura) este necesar ca: 2 > ( K a f R ) 1 2H
f R ) 1 2H

H/2

H/2

(4.15)

unde R este raza probei de pamant armat supusa incercarii triaxiale. La echilibru limita rezulta ca: 2 = ( K a (4.16)

4.8 Echilibrul limita.Ruperea armaturilor.Lunecarea armaturilor

Analizand corelatiile intre tensiunile principale care induc starea limita in proba de pamant armat se constata ca aceasta exista in urmatoarele conditii: conditia de cedare prin ruperea armaturilor: 2 = ( Ka 1 RT ) H (4.17)

conditia de cedare prin alunecarea armaturilor 2 = ( K a f R ) 1 2H

(4.18)

de unde rezulta ca:

1 = si: 2 = (

2 RT f R

(4.19)

2Ka 1 ) RT f R H

(4.20)

4.9 Variatia fortei de frecare

Din compararea rezultatelor obtinute din calcule teoretice dupa modelul propus si cele din experimentale efectuate a rezultat ca modelul prezinta simplificari ce determina abateri mari de la realitate. Astfel pornind de la concluzia exprimata anterior privitor la existenta unor zone centrale in care nisipul nu prezinta tendinta deplasarii spre exterior (decat in cazul unei deplasari foarte mari), se poate considera ca pe cuprinsul acestei zone eforturile tangentiale sunt orientate spre centrul probei, constituind zona de ancorare a armaturilor. Variatia fortei de frecare prezinta un maximum dupa care scade spre centrul probei. Dimesionarea rationala a oricarei lucrari de pamant armat presupune necesitatea mobilizarii la valoare maxima atat a rezistentei armaturilor cat si a frecarii pamant armatura. Aceasta presupune ca cedarea masivelor de pamant armat sa aiba loc prin ruperea armaturilor si nu prin lunecarea lor. In acest caz totul s-ar petrece ca si cum granulele ar fi legate una de alta, armaturile preluand tensiunea ( F1- F2) (fig. 6)

4.10 Tensionarea armaturilor prin frecare

Daca tensiunea in armatura are o valoare constanta intre granule, atunci nu se realizeaza nici un transfer de eforturi intre granule si armatura, ca si cum armatura ar fi un tirant de ancorare, producandu-se lunecari intre granule si armaturi. Posibilitatea mobilizarii frecarii pamant armatura, considerand ca lunecarile dintre sunt nule este analizata la un element de armatura de lungime dl ( fig .14) actionat pe planul normal de forta N dl.

4.11 Conditia de frecare fara lunecare

Conditia ca tensionarea armaturilor sa se produca fara frecare (deci indusa de variatia fortei de intindere pe lungime dl) este: F1 F2 < 2 N dl f (4.21.a)

Forta de intindere in armatura

dF 1 <f dl 2 N

Forta de frecare maxima ce poate fi utilizata in armatura (4.21.b)

unde f este coeficientul de frecare pamant armatura.

d l Nl d

F1- F2=d F F1 F2 d F <f 2d Nl

Nl d

Figura 14 Mobilizarea frecarii pe un element de armatura

Prin urmare, daca intr-un masiv de pamant armat este indeplinita conditia:
f dF 1 = cs dl 2 N

(4.22)

mobilizarea frecarii pamant armatura se va produce fara lunecarea armaturilor, cu coeficient de siguranta cs.

4.12 Frecarea elementelor de armare fara lunecare

In realitate insa, straturile de armatura nu sunt continui ci formate din benzi situate la o anumita distanta si de relatia (4.21.b) devine:
dF 2 K N f dl

(4.23)

unde K =

ba , cu ba latimea totala a armaturilor distribuite pe masivul de latime b. b

Din cele prezentate reiese ca functionarea unui masiv din pamant armat este strans conditionata de valorile si stabilitatea coeficientului de frecare pamant armatura.

4.13 Lungimea armaturilor

Astfel, pentru ca un masiv dintr-un pamant armat sa nu cedeze prin depasirea aderentei ( frecarii in principal) pamant armatura, cu caracteristici cunoscute, este necesar sa se determine lungimea armaturilor, astfel incat forta maxima de intindere in armaturi ( Tn calculata prin diverse metode) sa fie mai mica decat forta de frecare mobilizata pe cele doua fete ale armaturii. Un astfel de calcul este dificil de facut, avand in vedere ca variatia eforturilor de intindere in armatura nu este inca precizata cantitativ.

4.14 Repartitia efortului de intindere

Prin incercari experimentale la scara reala sau pe modele reduse bidimensionale, a fost stabilit ca efortul de intindere in armatura nu este maxim in imediata vecinatate a paramentului (cum ar fi fost de asteptat), ci are o repartitie (calitativa) ca cea indicata in fig.15

zo ad n e im in e p g re a iv ct a (I)

zo ad a co re n e n ra zo ad re e t n e zist na (II)

Tm

ra b u mle 4 + 5 /2

Figura 15 Repartitia schematica a intinderii in lungul armaturii 4.15 Distributia pe zone

Se disting astfel doua zone: o zona activa in vecinatatea paramentului in care eforturile () sunt dirijate spre parament; o zona de ancorare/rezistenta in eforturile () sunt dirijate spre interiorul masivului, pamantul avand tendinta de a retine armaturile.

4.16 Limita de separatie a zonelor

Limita de separatie intre cele doua zone, constituie locul geometric al sectiunilor armaturilor in care eforturile de intindere in armatura sunt maxime, ea se apropie de verticala in zona superioara a masivului determinand o zona activa (I) sensibil diferita de prismul lui Coulomb limitat de dreapta cu inclinarea 450 +

, fata de orizontala. Portiunea de armatura din cuprinsul zonei (II), constituie

lungimea de ancorare (La).

4.17 Factori care influenteaza linia de separatie

O caracteristica a liniei de separatie a celor doua zone este faptul ca ea are un caracter evolutiv, fiind functie de o serie de factori ca: geometria masivului: marimea sarcinii transmise; deformatiile terenului de fundare; marimea aderentei dintre pamant si armatura. Ca urmare stabilirea exacta a lungimii armaturilor, ce este egala cu lungimea de ancorare plus lungimea armaturii din cuprinsul zonei active nu este posibila si ca atare se considera valori sporite in sensul unei sigurante in exploatare a lucrarii din pamant armat.

5. Dimensionarea lucrarilor din pamant armat 5.1 Aspecte privind dimensionarea

Dimensionarea lucrarilor de constructii din pamant armat se bazeaza pe conceptul de conlucrare structurala intre masivul de pamant si armaturile incluse, ca efect direct al juxtapunerii fizice dintre straturi de pamant asezat in umplutura compacta si elementele de armare. In vederea dimensionarii lucrarilor trebuie considerate cele doua aspecte esentiale ale comportarii masivelor de pamant armat: 1. valorile de calcul sunt selectate pentru cele doua materiale (umplutura de pamant si elementele de armare) astfel incat sa aiba loc mobilizarea simultana a fortei de intindere in armatura si a rezistentei la forfecare a pamantului; 2. starea de echilibru este asigurata la un nivel al deformatiilor in structura, corespunzator limitei de siguranta. Compatibilitatea deformatiilor umpluturii de pamant cu deformatiile elementelor de armare este prezentata in fig.16 la care se pot face urmatoarele observatii

t siu ii p cip en n rin ale m im in e

fort d zv a e p d e e olt t e irect ia

f radz oaainamua ot evlt t r ar t

f ram iliz t inpm t ot o aa a a b n

sae lim d eh r t r a ia e c i u t lib

Figura 16 Compatibilitatea deformatiilor in pamant si armatura pentru atingerea starii limita de echilibru 5.2 Forta mobilizata in pamant.Forta mobilizata in armatura
* forta mobilizata in masivul de pamant pentru atingerea starii de echilibru se va reduce progresiv spre un minim atins la o deformatie ce corespunde starii cand in pamant este mobilizata integral rezistenta sa la forfecare; la cresterea continua a deformatiei forta ce se mobilizeaza in pamant creste pe masura ce resistenta la forfecare corespunde domeniului deformatiilor mari; * forta ce se dezvolta in armatura creste in mod continuu cu cresterea nivelului de deformatii din pamant; rata de crestere a acestei forte depinde de proprietatile mecanice ale materialului din armatura si de numarul de elemente de armare intersectate de planul de rupere al masivului. Starea de echilibru limita este atinsa atunci cand cele doua forte sunt egale (ce corespunde punctului de intersectie a curbelor din (fig.16) moment in care nu mai este necesara sprijinirea masei de pamant armat cu un ecran, altfel necesar echilibrarii si sprijinirii masei de pamant ce nu ar contine elemente de armare.

5.2 Categorii de lucrari

La dimensionarea masivelor de pamant armat se pot considera mai multe categorii de lucrari de constructii caracteristice cailor de comunicatii si anume: ziduri de sprijin si culei de pod

talazuri abrupte consolidarea versantilor supusi fenomenelor de lunecare de suprafata datorate eroziunii ramblee pe terenuri compresibile

5.3 Mobilizarea in timp a armaturii

In aceste lucrari, pamantul armat trebuie sa fie capabil sa preia in conditii de siguranta incarcari ce provin in principal din greutatea proprie a lucrarii si eventual din structurile ce reazema pe ele. In primele trei cazuri, armaturile trebuie sa confere stabilitate masivului pe intreaga durata de existenta a constructiei. Cazul rambleului pe teren compresibil este diferit, intrucat armature lucreaza in favoarea stabilitatii lucrarii numai in perioada critica a executiei constructiei si a consolidarii terenului de fundare; odata ce terenul de fundare si-a dezvoltat o capacitate portanta corespunzatoare, elementele de armare din masivul de pamant nu mai sunt necesare asigurarii stabilitatii.

5.4 Factori de siguranta

Aceasta diferenta este prezentata schematic in fig. 18 prin dependenta de timp a factorului de siguranta comparativ pentru cazul pamantului armat si a pamantului nearmat si a fortei suplimentare necesara a fi mobilizata ( prin prezenta armaturii) in masivul de pamant, pentru mentinerea lui in echilibru.
Fa r d sig ran cto e u ta Fortam ilizata ob

Fs

Tm

ta z lu ab p ru t
tim p tim p

a)

te in re rm a a e ecu i x tie

te in re rm a a e ecu i x tie

Fact r d sig ran o e u ta

Fortam ilizata ob

Fs
arm at
at rm nea

Tm

ram le p bu e te m ren oale

tim p tim p

b )

term are in a e e tiei x cu

te in a rm are e ecu i x tie

Fact r d sig ran o e u ta

Fortam ilizata ob

Fs
arm at

Tm

d m ru n av t ep a
n arm e at tim p tim p

c)

term are in a e e tiei x cu

te in a rm are e ecu i x tie

Figura 18 Variatia in timp a fortei necesare mentinerii echilibrului in lucrarile de constructii din pamant armat: a) talazuri abrupte si ziduri de sprijin; b) ramblee pe terenuri compresibile; c) drumuri nepavate si platforme de lucru 5.5 Alegerea tipului de armatura
Variatia in timp a fortei suplimentare ce se poate mobiliza pentru mentinerea sigurantei, indusa de prezenta armaturii, este cel mai important factor ce dicteaza alegerea tipului de armatura pe criterii structurale, astfel incat s-au putut constata urmatoarele: la lucrarile la care forta suplimentara asigurata de armatura este necesara un timp indelungat (in special la ziduri de sprijin si consolidari de talazuri si versanti), caracteristicile de curgere (deformatie in timp sub efort constant) sunt cele care impun selectia de material; la rambleele pe terenuri compresibile unde forta suplimentara asigurata de prezenta elementelor de armare este necesara pe o perioada de timp limitata (pe durata executiei lucrarii si a consolidarii pamantului), proprietatile mecanice dezvoltate in timp nu sunt cele mai importante la alegerea materialului;

la drumurile nepavate si platforme de lucru, raspunsul materialului la incercari ciclice rapide este cel care impune selectia tipului de armatura.

5.6 Principii de dimensionare

Echilibrul complex pe care il implica conlucrarea structurala intre pamantul din umplutura si elementele de armare in mentinerea stabilitatii globale a lucrarilor din pamant armat nu poate fi reflectat adecvat de un factor de siguranta unic (global). Astfel, dimensionarea lucrarilor de constructie din acest nou material consta in selectarea valorilor de calcul reprezentative pentru parametrii care influenteaza stabilitatea si cu acestea se construiesc metode de calcul care arata ca situatiile nedorite simulate in faza de proiectare nu vor avea loc.

5.7 Dezvoltarea metodelor

In consecinta, metodele de calcul au fost dezvoltate pentru situatiile ce caracterizeaza starile limita ultime si ale exploatarii normale, se formuleaza astfel un set de conditii fizice care odata respectate garanteaza ca starile limita nu vor avea loc pe durata existentei lucrarii de constructie din pamant armat.

5.8 Situatii de proiectare

Situatiile considerate in proiectare presupun o detaliere a urmatoarelor aspecte specificate Acestor lucrari: delimitarea prin localizare si caracterizare a diferitelor zone din teren si elemente de constructie implicate in evenimentul declansat de starea limita respective; incarcarile corespunzatoare si combinatiile lor cele mai defavorabile; limitele de toleranta ale structurii de rezistenta a constructiei la starea de deformatii dezvoltata in masivul de pamant armat efectul noii constructii asupra constructiilor existente in zona amplasamentului; efectele mediului inconjurator asupra lucrarii in care se include:

5.9 Efectul mediului

o variatia nivelului apelor subterane;

o excavatii, eroziuni, afuieri ce pot induce modificari ale geometriei terenului natural; o factorii climatici cu efect direct pe lucrare; o modificarile proprietatilor materialelor din lucrare ca urmare a surselor de degradare de natura chimica sau microbiologica; o o eventuala subsidenta prin activitati miniere sau alte cauze.

5.10 Etape in dimensionare

Dimesionarea unei lucrari de pamant armat presupune parcurgerea in proiectare a anumitor etape concretizate prin: stabilirea caracteristicilor terenului de fundare; determinarea caracteristicilor materialelor de umplutura din corpul masivului de pamant armat determinarea caracteristicilor ce evidentiaza proprietatile fizico-mecanice preconizate pentru armature; determinarea caracteristicilor fizico-mecanice pentru parament (ecran); efectuarea calculelor de dimensionare pentru asigurarea stabilitatii interne a masivului de pamant armat; efectuarea calculelor pentru verificarea si in consecinta asigurarea stabilitatii externe a masivului de pamant armat; lucrari de proiectare a lucrarilor anexe: fundatii, drenuri, coronament etc. Studiile efectuate in scopul determinarii caracteristicilor terenului de fundare, a materialului de umplutura, a materialului din armature si a parametrului sunt prezentate pe tipuri de material si scopul folosirii lor in standardele, instructiunile si normativele in vigoare.

5.11 Stari limita

Starile limita considerate in calculul de dimensionare a masivelor de pamant armat sunt: 1. starea limita de stabilitate interna prin care se urmareste stabilirea geometriei masivului de pamant armat, alegerea si dispunerea elementelor de parament, alegerea si dispunerea armaturilor in vederea evitarii pierderii stabilitatii masivului prin ruperea sau smulgerea armaturilor;

2. starea limita de stabilitate sunt ultime si in consecinta se va considera grupurarea fundamentara suplimentara pentru dimensionare si asigurarea speciala pentru verificare. Ambele stari limita sunt ultime si in consecinta se va considera gruparea fundamentara suplimentara pentru dimensionarea si asigurarea speciala pentru verificare.

5.12 Stabilitatea interna

Verificarea la starea limita a stabilitatii interne asigura lucrarea de pamant armat sub efectul incarcarilor proprii si a celor induse din exterior impotriva cedarii prin ruperea sau smulgerea armaturilor, atat prin cedarea armaturilor la un anumit nivel ( stabilitate locala) sau a tuturor straturilor de armature (stabilitate globala) Calculul de verificare al masivelor de pamant armat la starile limita precizate anterior se prezinta ca etape recomandate pentru fiecare stare de limita in parte (), rolul lor fiind de a asigura lucrarea de pamant armat impotriva cedarii cu un nivel de asigurare ridicat, considerat poate conservativ si mai putin economic. Astfel, pe baza unei predimensionari a masivului de pamant armat, cu rol de sprijinire a unei mase de pamant potential alunecatoare, calculele de verificare sunt simplificate in ceea ce priveste evaluarea raspunsului lucrarii la incarcarile ce ii revin, in sensul sporirii sigurantei, comparative cu unele teorii de calcul din literatura de specialitate.

5.13 Ruperea unui sir de armatura

Stabilitatea interna locala Pierderea stabilitatii interne locale se considera ca poate avea loc prin ruperea sau smulgerea Unui rand de armatura situate in acelasi plan. Asigurarea lucrarii impotriva cedarii locale a masivului de pamant armat prin ruperea armaturilor se face prin respectarea simultana a doua conditii: Tmax Tr1 si 0,75 Tmax Tr2 (4.25) in care Tmax este forta maxima de intindere in armature; 0,75T max este forta de intindere in sectiunea de prindere a armaturii de parament (mai mica deci decat forta de intindere maxima ce se dezvolta la o anumita distanta de parament, la limita de separatie intre zona activa si zona de rezistenta); (4.24)

Tr1 capacitatea portanta a armaturii; Tr2 rezistenta armaturii (pe metro liniar de zid), considerand aria neta in sectiunea de prindere.

5.14 Rezistente ale armaturilor

In cazul in care se folosesc elemente de armare metalice, se vor folosi urmatoarele relatii pentru determinarea acestor forte maxime rezistive, pentru dimensionare urmand a se considera valoarea minima dintre aceste doua valori: Tr1 = mr R e iar Tr2 = mr R (4.27) in care : mr este coeficientul conditiilor de lucru, pentru care se recomanda valorile de 0,65 la lucrarile obisnuite si 0,60 pentru lucrarile care incumba o mare raspundere; R este sarcina de rupere a armaturii; b latimea sectiunii curebnte; e grosimea sectiunii curente. Pentru alte materiale (P.A.S., geotextile etc) rezistentele se vor determina pe baza incercarilor experimentale recomandata pentru fiecare caz particular. b ' ec b e
ec
0

(4.26)

5.14 Smulgerea unui sir de armaturi

Verificarea stabilitatii interne, prin asigurarea impotriva cedarii locale a masivului de pamant armat, prin smulgerea armaturilor presupune respectarea conditiei: Tmax Tf (4.28) in care Tmax este forta maxima de intindere in armature; Tf este forta maxima de frecare dezvoltata la smulgerea armaturii in care se tine cont de sensul frecarii pe zona de rezistenta si care se calculeaza cu relatia:

5.15 Forta maxima de frecare

Tf = mf 2 b f 1 La - mf 2 b f 1[( L 2e) L0] (4.29)

in care: mf este coeficient al conditiilor de lucru la smulgerea armaturii si care se va considera cu valorile 0,75 pentru lucrari obisnuite si 0,65 pentru lucrari care incuba o mare raspundere si lucrari amplasate in apa; b latimea armaturii; f coefficient de frecare pamant armatura; 1 tensiunea normala pe armatura la nivelul armaturii in sectiunea care se verifica (calculatat dupa repartitia Meyerhof); L lungimea armaturii in masivul de pamant armat; La - lungimea de aderenta; e excentricitatea actiunii verticale la nivelul patului de armature I; Lo lungimea armaturii din cuprinsul zonei active, delimitate ca in figura 19
0 H ,3 l l

l <0 H ,3

l >0 ,3H

H/2

H/2

H/2

zon a a a ctiv

zon d a e rezisten ta

zon a activ a

zonade rezisten ta

zon a activ a zon d a e reziste ta n

H/2

H/2

Figura 19 Limita de separare a zonelor active si de rezistenta a masivelor de pamant armat

Limitele de separare ale celor doua zone sunt recomandate pe baza generalizarilor rezultatelor obtinute prin incercari experimentale pe modele la scara redusa, tinand cont de geometria masivului, de tipul incarcarii exterioare (suprasarcina) si de pozitia acesteia fata de paramentul lucrarii.

5.16 Cedarea dupa un plan de rupere

Stabilitatea interna globala Asigurarea stabilitatii interne impotriva unei cedari globale se poate face prin respectarea conditiei:
n l

T in m

(4.30)

pentru oricare suprafata inclinata cu un unghi fata de orizontala. In aceasta relatie, notatiile reprezinta:

H/2

arctg0 ,3 arctg0 ,5

arctg0 ,5

arctg0 ,5

T in * m reprezinta rezultanta fortelor de intindere din armaturile intersectate de planul de

cedare considerat, ce conduc la cedare si in consecinta la formarea prismului; * Tmin este valoarea minima a capacitatii unei armaturi de a rezista la forta de intindere, determinate din rezistenta ei la intindere cu relatia (4.26) sau ( 4.27) sau rezistenta ei la smulgere, ca valoare minima Tmin = min {Tr, Tf}; * i numarul de armatura intersectate de planul de rupere.

5.17 Sarcina limita a armaturilor

Sarcina limita a armaturii la smulgere prin pierderea stabilitatii interne globale, diferita de cea estimata pentru cedarea locala prin smulgerea armaturii ( frecarea dezvoltandu-se in lungul intregii armaturi, in timp ce in cazul cedarii globale frecarea se dezvolta numai partial) se va calcula avand in vedere pozitia planului de cedare, inclinat cu unghiul fata de orizontala, cu relatia: Tf = mf 2 b f 1 Lg Lg = [ ( L 2e) H z tg

(4.31) (4.32)

unde:

Iar z este distanta de la fata superioara a prismului de pamant pana la un plan current de armaturi ( fig 20).

P a

( -z/t H ) g z

1
H

L2 -e

(H - z)

Figura.20

Lungimea armaturii care lucreaza la smulgere in cazul pierderii

stabilitatii interne globale. 5.18 Principiul de calcul a fortelor in armaturi

T Calculul fortelor de intindere din armature ( Tmax , i ) se face pe baza analizei

echilibrului static fie a unui element de volum aferent unei armaturi in analiza stabilitatii interne locale ( pentru Tmax), fie a prismului de cedare din masiv considerat ca in analiza stabilitatii interne
T globale ( prism inclinat cu unghiul fata de orizontala pentru i ), conform schemelor

prezentate in fig. 21 si 22.

Q v Q Q h

Pa v Pa Pa h li

Fi

G H

Fi

G Pa v Q v Q h Pa h

zi Ri

Ri

Figura 21 Prismul de cedare considerat in analiza stabilitatii interne globale

zona de impingere activa (I) zona de ancorare zona de rezistenta (II)

v H
Tmax

Figura 22 Forta maxima de intindere intr-o armatura curenta 5.19 Forta maxima de intindere intr-o armatura

Forta de intindere maxima din armatura curenta i se calculeaza cu relatia: Tmax = K H S (4.33) rezultata din proiectia pe orizontala a fortelor ce actioneaza asupra elementului de volum, neglijand greutatea proprie a elementului. Semnificatia marimilor care intervin este urmatoarea: K este coeficientul de impingere a pamantului de umplutura; tensiunea medie verticala ce actioneaza asupra elementului de volum; H distanta pe verticala intre straturile de armaturi; S distantele intre armaturile aceluiasi strat.

5.20 Variatia coeficientului impingerii

Coeficientul impingerii pamantului K se determina considerandu-l variabil pe inaltimea masivului (fig.23) si se calculeaza cu relatiile: K = Ko ( 1 - z ) + Ka z
0

z
0

pentru z zo = 6 m

(4.34) (4.35) (4.36)

K = Ka pentru z > zo unde z este adancimea patului de armaturi; Ko = 1 sin Ka = tg2 ( 450 -

(4.37)

iar este unghiul de frecare interna a pamantului din masivul de pamant armat.
K0 Ka K 0 H ,3

z0

zon a activa

zon de a rezistenta

arctg0 ,3

Figura 23

Variatia coeficientului K pe inaltimea masivului de pamant armat

5.21 Tensiunea verticala la nivelul unei armaturi curente

Tensiunea verticala se calculeaza la nivelul unui strat de armaturi curent i, ca reprezentand presiunea medie la nivelul stratului i acceptand o distributie de tip Meyerhof ( fig. 24): =

L 2e

(4.38) masivului de pamant armat inclusiv armaturile si suprasarcinile

V in care: este greutatea

verticale; e excentricitatea punctului de aplicatie al rezultantei fortelor verticale si orizontale ce actioneaza asupra masivului de pamant armat: e=
M V

(4.39)

V in care: M este momentul tuturor fortelor situate deasupra stratului de armaturi i; - suma
fortelor verticale deasupra armaturilor din stratul i.
q

zi

L/2

L/2

P ai
M i di 2 e

T L-2 e

HK

q K

Figura 24 Schema generalizata de calcul a tensiunii verticale

Calculul fortelor ce actioneaza asupra nivelului de pamant armat ce induc tensiunea verticala prezentata anterior se realizeaza tinand cont de situatia de pe amplasamentul lucrarii, respective in functie de nivelul apelor subterane, distributia suprasarcinii si respectiv intensitatea acesteia, in scheme particulare prezentate in literatura de specialitate.

5.22 Stabilitatea externa

Starea limita a stabilitatii extrne

Verificarea stabilitatii externe a unei lucrari din pamant armat prevede considerarea celor doua stari limita respectiv locala si generala. Starea limita a stabilitatii externe locale se refera la situatia in care masivul de pamant armat poate ajunge sa-si piarda: stabilitatea prin depasirea capacitatii portante a terenului de fundare; stabiltatea prin rasturnare stabilitatea prin lunecare pe suprafata bazei masivului.

5.23 Depasirea capacitatii portante a terenului de fundare

Verificarea stabilitatii externe locale la cedarea prin depasirea capacitatii terenului de fundare se face calculand presiunea exercitata de masivul de pamant armat la baza sa, pe suprafata de contact cu terenul. Conform schemei de calcul simplificat din fig.25 pentru un masiv de pamant armat cu inaltimea H, latimea L si o suprasarcina q uniform distribuita si acceptand o distributie Meyerhof a presiunilor la baza, valorile extreme ale acestor presiuni se pot determina cu relatia:

L/2

L/2

Pa

V T

p ed m

HKa

d qKa
(4.40)

Figura 25 Schema de calcul a presiunii la baza masivului de pamant armat

pmax,min = H + q
Ka H 2 ( H + 3 q) L

In care : u este greutatea volumica a materialului de umplutura compactata din corpul masivului; greutatea volumica a pamantului din spatele masivului din pamant armat, alcatuit pentru schema prezentata in fig. 25 ca fiind din pamant necoeziv; Ka coeficientul impingerii active in ipoteza Rankine. Presiunea conventionala de calcul a terenului de fundare de la baza masivului de pamant armat fiind pconv, calculul la capacitatea portanta a terenului se face prin verificarea respectarii simultane a conditiilor: pmed pconv pmax 1,2 pconv pmin 0 (4.42) (4.43) (4.41)

Presiunea conventionala de calcul estimandu-se pe baza relatiilor din STAS 3300/1, 2 85.

5.24 Cedarea prin lunecare pe talpa

Verificarea la lunecare a masivului de pamant armat pe suprafata de separare a acestuia cu terenul de fundare consta in calculul coeficientului (factorului) de siguranta Fsl ca raport intre forta rezistiva de frecare dezvoltata intre masiv si teren pe suprafata de separatie de la baza si rezultanta impingerii active exercitata de pamantul din spatele masivului pe acesta. Notand cu G greutatea masivului de pamant armat si cu Pa impingerea activa pe o lungime unitara de masiv ( fig. 25), acest coeficient este dat de expresia: Fsl =
2( u H + q ) tg G tg L = Pa K a ( H + 2q ) H

(4.44)

in care este unghiul de frecare interna a terenului de fundare. Conditia ce trebuie satisfacuta de masivul de pamant armat pentru a nu-si pierde stabilitatea externa prin lunecare pe talpa este data de relatia: Fsr 1,5 (4.45)

5.25 Cedarea prin rasturnare

Verificarea la rasturnare a masivului de pamant armat se efectueaza considerand posibilitatea rotirii masivului in jurul muchiei aval a bazei, sub actiunea impingerii active din spate. Cu notatiile folosite in relatiile anterioare, coeficientul de siguranta la rasturnare Fsr se determina cu relatia: Fsr =
3 ( u H + q) L2 K a ( H + 3q ) H 2

(4.46)

Conditia ce trebuie satisfacuta de masivul de pamant armat pentru a nu-si pierde stabilitatea externa prin rasturnare este data de relatia: Fsr 2,0 (4.47) inclinate vor fi realizate concomitent cu executia umpluturii din corpul masivului de pamant armat. In anumite conditii, daca se impune ca necesara drenarea la baza masivului, talpa de fundare de sub parament poate fi inlocuita cu un pinten din material drenat ( balast de preferinta ) bine compactat.

5.26 Masuri de siguranta

In cazul cand masivul se afla in apropierea unui curs de apa se vor lua masuri de siguranta suplimentare pentru combaterea unei eventuale subspalari a acestuia, cum ar fi: anrocamente sau gabioane asezate in fata paramentului; sporirea adancimii de fundare a masivului de pamant armat in terenul natural; prevederea unui perete de palplanse de adancime corespunzatoare evitarii subspalarii.

5.27 Protectia lucrarii la coronament

Orice lucrare din pamant armat va fi prevazuta la partea superioara cu un coronament cu rol de protectie si etansare care in cazul rambleelor rutiere poate fi chiar stratul carosabil sau evazarea acestuia. Impermeabilizarea coronamentului este obligatorie pentru masivele realizate cu materiale de umplutura locale, cu conductivitate hidraulica mai mica decat cea a nisipului cu peste un ordin de marime. In aceste conditii, se recomanda asigurarea drenarii eventualelor infiltratii prin plasarea unui strat drenant asezat pe o membrane impermeabila, imediat sub coronament.

5.28 Rolul cornisei

Partea distincta a coronamentului ce protejeaza paramentul (cornisa) se va face de lungime egala cu cea a unui elemnt de parament astfel incat sa se adapteze starii de deformatie a lucrarii de pamant armat respectiv sa nu impiedice mobilitatea masivului in ansamblul lui. Pe aceleasi considerente se recomanda ca suprastructura masivelor de pamant armat sa se execute cat mai tarziu, pentru a da posibilitatea consumarii eventualelor deformatii.

5.29 Racordarea lucrarii la terenul natural

In ceea ce priveste racordarea masivelor de pamant armat cu terenul natural se recomanda ca partile laterale sa se protejeze impotriva degradarii prin incastrare directa in teren, prin intermediul unor sferturi de con. Adaptarea la energia de relief a terenului natural a paramentelor lucrarilor din pamant armat se recomanda a se realiza in trepte, astfel incat talpile de fundare ( sub forma de fasii) de sub elementele de parament de la baza sa ramana intotdeauna orizontale. Perne de fundare din pamant Pernele de fundare se intalnesc de regula in toate cazurile in care terenul de fundare are o capacitate portanta redusa si o compresibilitate ridicata. Folosirea lor ca metoda de imbunatatire a terenului de fundare in suprafata cu material suplimentar permite sa se reduca dimensiunile fundatiilor de suprafata sau sa evite adoptarea unui sistem de fundare de adancime. Ele asigura o mai buna repartizare a sarcinilor si induc o stare de tensiune care are ca efect direct o reducere a tasarilor differentiate.

5.30 Efectul armarii pernelor

Armarea pernelor sporeste rigiditatea lor la incovoiere ceea ce conduce la o reducere a tasarilor ca valoare absoluta si la o sporire a capacitatii portante. Fortele de intindere din armatura la rupere apar , prin schimbarea directiei si a deformarii prin intindere a armaturilor, in punctele de intersectie cu suprafetele de rupere din pamant. ( fig. 27)

x i a ' z

z
tensiune , 0 b n eA iv l

b '

xz

c'

x0

n eB iv l

D t ib t t n iu ilo s bf n aii is r uia e s n r u u d t

a '

zo a2 n c'

zo a1 n c Ip t z d r p r oe e e u e e

zo a2 n

Figura 27 Zonele de rupere ce se formeaza intr-o perna de pamant armat

5.31 Zonele de rupere

Astfel, conturul dintre zonele ce se deplaseaza in jos si in sus de liniile ac si ac care indica punctele de tensiune tangentiala maxima la cota de interes, z. Datorita tensiunilor tangentiale, fortele de intindere sunt deplasate in zonele laterale ale pernei de fundare armate. Eficienta pernei armate este cu atat mai mare cu cat terenul de fundare are o capacitate portanta mai redusa. Ca elemente de armare, geotextilele s-au dovedit a fi deosebit de potrivite in cazul pernelor armate.

5.32 Moduri de rupere

Observatiile facute pe modele scot in evidenta 3 moduri posibile de producere a ruperii. Acestea depind de aranjarea si rezistenta elementelor de armare. Modurile de rupere pe baza carora se poate determina capacitatea portanta a unui pamant armat sunt prezentate in fig.28
B

uB> / au eaedau r e mne rd amr / 2 l nc r es pa le e t lo e r ae 3

uB< / s N 3 e z s ut / 2 i > bni c re 3

B u
uB< / s N 9 e z l n i / 2 i > bni u g 3

Figura.28 Moduri de cedare a pernelor de pamant armat

Modul 1
Modul 1 de rupere se caracterizeaza prin aceea ca suprafata de rupere este situate deasupra stratului armat, de grosime u sub fundatie, in perna nearmata. Acest mod de rupere apare atunci cand u/B > 2/3 si daca repartizarea armaturilor in strat este suficient de buna incat se formeaza un corp rigid in care nu se manifesta fenomene de forfecare. Acest mod de rupere corespunde fundatii de suprafata rigide. In urma studiilor efectuate s-a constatat ca odata cu reducerea grosimii stratului dintre fundatie si suportul rigid al pernei armate creste capacitatea portanta.

Modul 2
In cazul modului 2 ruperea se produce prin stratul de pamant armat pentru cazul cand u/B > 2/3 si numarul elementelor de armare este de cel putin 3

Modul 3
Modul 3 de rupere se manifesta la fundatii de suprafata de lungime mai mare la care u/B > 2/3 si numarul elementelor de armare este mai mare de 9. Cazurile experimentale analizate cu acest mod de rupere au scos in evidenta cedarea elementelor de armare sub centrul fundatiei, sub forma unei ruperi progresive. Daca un strat cedeaza, sporul de sarcina revine altui strat vecin care va ceda si el, obtinandu-se astfel o rupere progresiva. Un criteriu de dimensionare pentru evitatea modurilor de cedare 2 si 3 s-ar putea exprima prin relatia: TD ( F , F ) s, y s, f
Ry Tf

(4.49)

Unde TD este forta ce se dezvolta in armatura unui strat de pamant armat din perna; Ry este rezistenta la rupere sau rezistenta in teren a stratului de pamant armat; tf este rezistenta datorita frecarii ce se dezvolta in strat la tendinta de lunecare a armaturii; Fs,y , Fs,f sunt coeficientii de siguranta corespunzatori lui Ry si respectiv Tf.

5.33 Stabilirea limitei zonelor de rupere

Pe baza modului de rupere ilustrat in figura 27 problema determinarii analitice a capacitatii portante se reduce la exprimarea fortelor active si rezistente de-a lungul zonelor ac si ac. Se presupune o simetrie perfecta fata de axul ce trece prin centrul fundatiei. Pozitia pe orizontala a celor doua linii simetrice ac si ac la o adancime z este definita de x0(z) care poate fi usor calculata din

teoria elesticitatii folosind ecuatiile Boussinesq iar ce ordonatele diagramelor tensiunilor normale si tangentiale la cotele x si z se calculeaza tot pe baza teoriei elasticitatii.

5.34 Factor de capacitate portanta

In mod conventional, pentru a aprecia eficienta introducerii pernelor de pamant armat ca o solutie de imbunatatire a terenurilor slabe de fundare se defineste un factor ( coeficient) de capacitate portanta notat B.C.R ( bearin capacity ratio) si dat de relatia: B.C.R. =
q q0

(4.50)

Unde, q0 este presiunea medie pe talpa fundatiei pe pamant nearmat, iar q este presiunea medie pe talpa fundatiei pe perna de pamant armat. Datele experimentale arata ca pentru aranjari optime ale elementelor de armare, valorile factorului de capacitate portanta sunt cuprinse intre 1,5 si 4, in functie de problema analizata si de criteriul de tasare folosit pentru definirea lui q0 si q.

5.34 Analiza echilibrului unui element

Deci pentru cazul cand q = q0 vor fi obtinute valori identice ale tensiunilor normale si tangentiale in aceleasi puncte de coordonate, indiferent daca pamantul este armat sau nu. In figura 29 se prezinta o fundatie asezata pe o perna de pamant armat in care se considera un element de volum ABCD care face parte din zone ce se deplaseaza in jos.
B qoa q su x u z

n ei iv l

A G B x= o x x= L

D F C

xo ) ( z

Figura 29 Element de volum in perna de pamant armat

5.35 Fortele pe elementul de volum

Fortele care actioneaza pe acest element sunt prezentate in figura 30, atat pentru un strat de pamant armat cat si pentru un strat de pamant nearmat. Pentru pamantul nearmat doua forte verticale normale FV,AD si FV,CD si o forta verticala de forfecare S(q0,z) actioneaza pe acest element. Forta verticala de forfecare de pe axa nu este inclusa din cauza simetriei. Aceste trei forte sunt rezultantele tensiunilor normale si tangentiale la adancimea z cauzate de presiunea q0. Ele produc o tasare s iar marimea lor poate fi calculata prin integrare, tinand cont de tensiunile ce apar in zonele apropiate. La fundatia pe perna de pamant armat exista un set similar de forte ca rezultat al presiunii q. In plus se adauga forte ce se dezvolta in elementul de armare orizontal TD(z, N) prin mecanismul prezentat in figura 30.

5.36 Forta dezvoltata in armatura

Presupunandu-se ca zona centrala se deplaseaza in jos dupa directia a c forta din armatura actioneaza pe verticala ca si cum armatura ar trece printer doua role datorita fortelor de frecare. Se face ipoteza ca forta din armatura pe un strat este invers proportionala cu numarul straturilor N de sub fundatie. Deci: TD(z,N) = TD ( z1 , N = 1) N (4.51)

F R A MR AA R AE
n mi p mn u a a at

qo

A
n ei iv l

FV D( ,z ) ,A q o

B
FV C( ,z ) ,B q o

Sqo ) ( ,z

CU ARM ARE
com on teled p an p en in am t

com on telein p en b d d arm an a e are

A
S(q ,z)

FV,AD (q ,z)

z D A
niv i el

D C
TD(z,N )

n el i iv

B
FV,BC (q ,z)

S(q ,z)

TD TD

TD

Figura 30 Forte pe elementul de volum din zona de rupere a pernei 5.37 Echilibrul pe elementul de pamant nearmat
Echilibrul elementului ABCD intr-un pamant nearmat poate fi scris sub forma: FV,AD (q0 , z) FV,BC (q0 , z) S ( q0 , z ) = 0 si similar se poate scrie o ecuatie de echilibru pentru cazul unui pamant armat cu N = 1 : FV,AD (q , z) FV,BC (q , z) S ( q , z ) TD (z , N=1 ) = 0 (4.53) (4.52)

5.37 Echilibrul pe elementul de pamant armat

Este convenabil sa se considere o unitate din lungimea fundatiei astfel incat ecuatiile anterioare se refera la toate fortele actionand pe acest element. Analiza se face presupunand ca fortele ce actioneaza sunt evaluate pentru aceeasi latime a fundatiei B si aceeasi tasare s atat pentru fundatia pe pamant armat cat si pe pamant nearmat. In acest caz : FV,BC (q0 , z) = FV,BC (q , z) nivelului BC. (4.54) Presiunile q0 si q vor fi diferite ( q > q0 ) iar diferenta va conduce la o forta in armatura de deasupra

5.38 Ecuatia finala de echilibru

Din substituirile facute in ecuatiile anterioare, rezulta ca: FV,AD (q , z) FV,AD (q0 , z) = S ( q , z ) - S ( q0 , z ) + TD (z , N=1 ) = 0 (4.55) Fiecare termen al relatiei precedente se poate determina pentru un caz general prin relatii adimensionale, valabile pentru orice dimensiuni ale fundatiei si la orice conditii de incarcare.

5.39 Generalizarea termenilor ecuatiei

FV,AD ( q , z ) = J ( z/B) q B unde J ( z/B) = (4.56) (4.57) (4.58) (4.59)

x0

z ( z / B )
q B

S (q , z ) = I ( z/B ) q H unde I ( z/B ) =

xz , max ( z / B )
q

Pentru toate cazurile mai simple, tensiunile normale si tangentiale in toate punctele sub o fundatie sunt intabulate, dar pentru cazurile mai complicate aceste tensiuni pot fi evaluate folosind metoda elementului finit.

5.40 Expresia generalizata a fortei din armatura

TD (z , N) =
q 1 [ J(z/B)B - I ( z/B ) H ] q0 ( -1) q0 N

(4.60)

5.41 Rezistenta la rupere a armaturii

Rezistenta la rupere Ry se poate evalua cu relatia : Ry =
W HR t fy Fs , y

(4.61)

unde W este latimea unui singur element de armare, t grosimea unui element de armare, H R numarul de elemente de armare pe unitatea de lungime, fy rezistenta la rupere a materialului armaturii, Fs,y coefficient de siguranta. Pentru determinarea rezistentei datorate frecarii, Tf se evalueaza forta normala verticala FV,EF pe lungimea EF a elementului de armare, in afara suprafetei a c ( fig.29): FV,EF (q,z) = W HR (4.62)
L

x0

z ( q, z ) dx

5.42 Forta de frecare

Integrarea ecuatiei se poate face daca se cunoaste lungimea EF a elementului de armare. In plus, la forta verticala normala pe armatura FV,EF trebuie sa fie considerate si presiunea normala de supraconsolidare in evaluarea rezistentei la frecare a armaturii. Astfel, dimensionarea unei perne de pamant armat presupune ca prin alcatuirea propusa sa fie respectata conditia data de relatia (4.2). Verificarea la smulgere se face pe straturi, cele mai periculoase fiind considerate primele trei. Imediat sub talpa fundatiei.

5.43 Capacitatea portanta a pernei armate

Capacitatea portanta a pernei trebuie sa fie egala cu forta care se aplica la suprafata pernei: Q = R/Fs + 1,8 (4.63) unde R este capacitatea portanta a pernei nearmate si Fs este coeficientul de siguranta al lucrarii. Pe baza studiilor si cercetarile efectuate asupra pernelor de pamant armat se recomanda ca la dimensionarea acestor lucrari sa se respecte urmatoarele valori limita.
T
D i

5.44 Recomandari privind pernele de fundare din pamant armat

* Raportul dintre modulul de deformatie edometric al materialului din umplutura si rezistenta armaturii sa fie mai mic de 50; daca deformatia la rupere este mai mica de 20% se introduce valoarea respectiva, in celelalte cazuri valoarea va fi cea corespunzatoare unei deformatii de 20%. * Coeficientul de frecare pamant armatura va fi de cel putin 0,5; pentru geotextile sunt valabile relatiile unghiului de frecare: a = 0,9 pentru geotextile netesute; a = 0,65 0,7 pentru tesaturi, retele, benzi, etc., iar este unghiul de frecare interna a materialului granular de umplutura; * Numarul straturilor de armatura depinde de conditiile de incarcare; pentru raportul B/L > 0,2 analiza se face separat pe ambele directii; * Distantele pe verticala intre straturile de armaturi H vor varia intre 0,15 0,40 m, dar cel mult 0,5B; ele se vor pastra constante in perna.

5.45 Operatii generale de realizare a pernelor armate

Operatiunile tehnologice de realizare a pernelor de pamant armat sunt particularizate pe faze in functie de tipul elementelor de armare, insa generalizand se pot mentiona ca se succed la fel la fiecare strat: asternerea armaturii; fixarea ei provizorie pe contur; asternarea materialului de umplutura; nivelarea si compactarea umpluturii.

5.46 Urmarirea comportarii in timp a lucrarilor de pamant armat

Se recomanda ca orice lucrare din pamant armat, in functie de marimea si importanta ei, sa fie echipata cu repere pentru urmarirea tasarii terenului de fundare, tasarea masivului de pamant armat, deformatiile in plan ale paramentului, eventuala modificare a regimului apelor de infiltratie atat in masiv cat si in terenul de fundare.